Coordonator colecie: Ion Vdan
Copyright
Adresa: Tipografiei nr. 28, 400101 Cluj-Napoca,
judeul Cluj, România
e-mail: edituradaciaxxi@yahoo.com
Descrierea CIP a Bibliotecii Naionale a României BCIU, NICOLAE Poemul Phoenix / Nicolae Bciu. - Cluj-Napoca : Dacia XXI,
2011
Editura DACIA XXI 2011
Motto: „De-al meu propriu vis, mistuit m vaiet Pe-al meu propriu rug, m topesc în flcri... Pot s mai renviu luminos din el ca Pasrea Phoenix?”
M. EMINESCU, „OD ÎN METRU ANTIC”
5
POEZIA Lecia de anatomie a unei secunde. 31 octombrie 2004
6
NUNTA DE ARGINT Când tocmai mirosea a primvar, te-ai reîntors, mireas-n alb; pân la tine îns-i var, nimic nu urc, nu coboar, miroase doar a primvar. Mireasa mea cu solzi de cear, dispari în ape, te retrage-n peti, în iarba malurilor creti, cci nunta nu e, nu va fi decât o margine de zi btut-n cuie – alt Christos ne va petrece albu-n os, va fi i Unul i Niciunul i ne va crete-n trupuri scrumul, când tocmai înc-o primvar inel pe deget înconjoar. Spun Da cu gura altcuiva.
7
BIP Verde chip, verde chip, unde sunt i unde eti, tai lumina în fereti, clipa-n clip. Lipa-lip, timp în cleti, tu, când te îngereti, eu, când m ip. Verde chip, verde chip, Bip…bip…
8
BASM Trece o dat i înc o dat, jumtatea mea împerecheat, jumtatea mea de cuvânt, jumtatea mea de descânt, jumtatea mea de via, întregul meu de mormânt. Înc o dat, înc o dat, niciodat.
9
MAT LA REGE Nu mai e loc pe tabl, reguli nu mai sunt, oricine ia ce pies îi place, albul e negru, negrul e alb, culorile-ncep s se-mpace. Nu sunt victorii, nimeni nu e-nvins, iar lupta e un fel de nins i-n tobe doar pionii bat, mat la rege – rege la mat! 9 martie 2003
10
NU Numai tu nu eti, numai tu nu vii, margine de lume, orizont de zi. Numai tu eti vânt peste marea-ngheat, numai tu eti cuvânt, mâna mea, vinovat, numai tu eti smân, numai tu n-ajungi fruct, între noi e-o Spân i niciun viaduct. Numai tu nu eti or, numai tu nu ai trup, toamna ta n-are sor, sfâritul îi e început. Numai tu, numai tu, sora lui Nu.
11
AUTOPORTRET DE PATE Trupul meu ca o ran deasupra ierbii – o pictur de sânge. 18 iulie 2003
12
EA Înc vorbeti pentru mine, înc speri în locul meu, de la renunare la plictis, stai de vorb cu moartea mea, cea vie i ferice, cu iubirile mele vechi, cu amantele uitate într-un vis; înc gura ta e ars, setea ta e nisip, înc moartea mea e bun i n-are chip.
13
ALTER EGO Ca un arpe crescut la sân, ca o funie împletit la gât – eu – altul – încât s fiu mai btrân cu-o secund, mai scund, mai urât, mai singur decât mama care nu m-a nscut – ca un sfârit care n-are-nceput. 6 aprilie 2003
14
SMÂN FR NUME
“Amin, amin, griesc vou: gruntele de grâu, când cade pe pmânt, dac nu va muri, rmâne stingher; dar dac va muri, aduce mult road”. (Evanghelia dup Ioan, cap. XII, 24)
Aceast smân, în curând, va încoli. N-are nici nume, n-are nici zi, nu e secund i nicio fereastr nu-i e lumin, nici o silab nu-i e cuvânt; aceast smân n-a fost mormânt, n-a stat la pori i nici n-a fost cin; aceast smân înc nu-i rdcin, nu-i anotimp i nici somn – e doar un vis, moneda unui schimb demult interzis. Aceast smân, în curând, va muri. Spune-mi, smân, ce vrei s fii? 1 mai 2003
15
LA REVEDERE Nu-i mâna mea decât un ir de ochi – amprenta degetelor nu-i decât vedere. Încet te-ndeprtezi i te privesc asemeni unui orb i-n înserare mâna mea îi face semn. Oriunde-ajungi, te vd – La revedere!
16
LITER Un fel de-a fi, un fel de ea, un fel de-a nu fi NU, nici DA, un fel de ieri, un rest de stea, un întrebând, un a pleca, un fel de eu, altundeva, lumin din lumina ta. Atât te-ntreb: cine e A? 1 mai 2003
17
UMR RNIT Vine Ea i m-ntreab mereu: nu eti tu acela? Acela nu sunt eu, dar rspunsul nu se-aude în aerul greu ce pleac dimineaa ca o umbr în alizeu. Vine Ea i m-ntreab mereu: nu e ea aceea? Nu eu sunt lacheu i care-i pedeapsa i unde-i Teseu? Ea crete din mine, din umrul meu!
18
NOD Pân la zbor, pod peste ape, norul e nor fr de pleoape, Pân la tine sunt pmânt, ochii-s retine fr’ de vemânt. Trupul e trup pe jumtate, vulpea e lup, sora mi-e frate. Pân la tine nu-i niciun pod – cum pleac, cum vine, viaa mi-e nod.
19
MUNTELE DIN MARE
Fericit fr s poi scrie, privind mslinul în patria lui, cerul în casa lui, atât de aproape c nimeni nu-i vede fereastra deschis spre mare. Fericit c poi s taci, s simi cuvintele tolnite în inima ta ca-ntr-un mormânt de-abia împrejmuit cu flori, c ziua începe la apus, ca o mic sângerare în palmele care se roag. Fericit c timpul st în loc, c nu exist ne-neles, c morii poi s-i dai binee, c verbul nu e sclavul vreunui adjectiv, c masa mea de scris plutete lin ca o corabie pe marea în furtun. 6 noiembrie 2003
20
COPILRIE DE ÎNGER Numai palma mea e un câmp de semine, numai somnul meu e un rest de vis, numai sângele meu e-o amintire, doar el e pe jumtate închis între macazuri de cuvinte, între oapte i apte, între cifre i litere de-abia nscute, între revoluii i revolute care dispar, paraute ale unei cderi din cer în închisoarea mea de jucrie – restana unui ger din copilrie. 24 februarie 2001
21
DIPLOMAIE Când nu gsesc spre tine zbor mi-e lacrima ambasador. 10 martie 2003
22
PERECHE – NEPERECHE Când nu eti, unde oare sunt, nor fr ploaie, mare fr cer, secund fr or, ochi de Homer!? Sunt braul stâng fr cel drept, sunt a pleca i sunt atept, ori sunt aripa fr zbor, cuitul ruginind în pâine sau lacrim de meteor?! Sunt azi i tu eti mâine, sunt varul care cade de pe zid, sunt Ana i tu eti Manole, Veneia fr gondole?! Sunt anotimpul, tu zpada, i sunt Niagara, tu Nevada!? Când nu sunt, unde oare eti? Poate din nou m zmisleti. 17 august 2003
23
MUZ Nici tu nu eti femeia ideal, nici tu nu tii s vii tiptil în fiecare sear, nici tu n-ai pre, nici tu nu eti povar, femeie în albastru, climar. Petelea, 9 noiembrie 2002
24
SOMNUL DIN SOMN Mi-e somn de mine, îmi e somn de vis, pân la os, pân la sânge, pân la moarte-n Paradis, pân cuvântu-i respirare, pân cu aer este scris – mi-e somnul îns interzis. Mi-e somn de mine – scris-am, nu am zis! Predeal, 30 martie 2003
25
ÎNECAREA LACRIMEI S plângi i lacrima s-i fie o margine de curcubeu, lumina grea a unei zile în care te întorci mereu; s plângi când lacrima e zid pe care nu mai poi s-l treci, s plângi i lacrima s-i fie o mare-n care s te-neci. 13 august 2003
26
NASCENDO O diminea de rugin, o diminea fr de sfârit, amiaza înc e rugin i seara sânge nenuntit; cât ziua înc este zi i-n margini noaptea e de ape, coboar numele în fii pân departele-i aproape. Cât seara înc mai e sear, i dimineaa n-are dini, nu mai e noaptea o povar copilului ce crete în prini. 8 martie 2003
27
ANOTIMP PIERDUT Din iarn n-a rmas nimic, dei zpada mi-a ajuns la gur – ce anotimp s mai amân, în ce tceri s tai msur? Din alt via nu am amintiri i nici de-aceasta nu-mi aduc aminte – miresele sunt fr miri, copilul meu îmi e printe. 7 decembrie 2002
28
FURTUNA Înc o ploaie ne este umbr, stropii mai limpezi buzele-aprind; cu degete oarbe descopr clipa peste care furtuni se întind. Înc un timp ne îngroap în sete, luminile ploii lin licrind – amprenta verii e-n sângele nostru, sângele nostru-i fereastr orbind. Înc o ploaie ne e manuscris poemului nostru din nou interzis. 10 iunie 2004
29
VIS INTERZIS Acum sunt umbr, acum sunt vis, sunt visul umbrei, interzis. În miezul umbrei stau închis – pe umbr scrie interzis. Acum sunt marea – rmul ei leagn sarea pân la chei. Acum sunt poveste – în umbr m-ajunge din urm o veste. Un vis interzis. Budapesta, 14 aprilie 2004
30
CATAPETEASM Cine-mi tie de via, cine-mi tie de moarte – doamnelor, sunt singur, domnilor, departe cineva m-ateapt dincolo de vmi; tu, de lâng mine, tu singur d-mi din paharul plin s mai simt mireasma – între noi rmâne, ca o ran vie, doar catapeteasma. 4 ianuarie 2003
31
ORIZONT Încep încet s-i cer iertare pentru înv, pentru dezv, pentru secunda de-ndurare, pentru-anotimpul de rsf, pentru ce-am fost i ce n-am fost, pentru ce înc e uitare, pentru ce înc e un rost i pentru tot ce e mirare. Încep încet s m despart de mine cel dintâi din toate, s m despart de umbra mea, de faa care-o duc în spate, de chipul tu din chipul meu i de cuvântul ce ne leag, pân rmânem jumti, pân când vara-i iarn-ntreag. 11 septembrie 2004
32
IZGONIREA ÎN RAI Cu tine timpul i-a ieit din timp i anotimp de vindecare nu-i, în locul tu e o icoan cu chipul nimnui. Cu tine izgonit în Rai, când în scdere m adun, cu tine în cuvântul ne-nceput, cu tine rsrit în care-apun. 22 septembrie 2004
33
* * * Nu sunt întreg fr tine, n-am început i nici sfârit, n-am nici devreme, nici târziu i nici apus, nici rsrit, nu sunt nici jungl, nici pustiu, nu sunt nici fiu i nici nu-s tat – eu sunt doar tu, care odat se cobora din mam-n fiu. 13 iunie 2004
34
MASCA A mai trecut o via. Ceva mai bun decât viaa ta îngropat în aternuturi strine, când credeai c nici literatura nu mai e colac de salvare, când nimic nu mai apropia ziua de noapte. Iubirea era un text, viaa era un text, dar ce se alege de textele acestea „de-abia-nelese pline de-neles”!? Atepi semne ca nu cumva viaa ta s ias din text s o ia razna, s mute trectorii pe strada târzie, s alunge pâinea tcut de pe mas, ca nu cumva viaa ta s intre în via i tu s nu poi fi nici martor. S nu ai fa. Târgu-Mure, 15 iunie 2004
35
GENEZ Stteai goal în faa mea – nici înger nu era s te întreac. Vroiam s te ating cu verbul meu, dar el era-nvat s tac. Am vrut s te ating cu mâna mea, din trupul meu s-i fac vemântul – dar trupul meu era cuvânt, cci l-a-nceput a fost cuvântul. Bucureti, 16 iunie 2004
36
ÎNC O VIA De-ar fi înc o dat s m nasc i înc-o dat s am mam, din carnea ta a vrea s cresc i rugii tale s-i dau vam. i fiindc viaa mea cu tine începu, mai nate-m o dat tu! Comarnic, 16 iunie 2004
37
ARHEOLOGIE Ultimii arheologi au mai gsit dou cni de lut, prinse toart în toart – erau înclinate fa-n fa, ca i cum una pe alta se iart. Gurile lor erau arse de buzele ce le-au atins. Din ele au curs lapte i miere, din ele cândva a nins cu oapte. Cele dou cni au fost îngropate de vii – mai au i acum rni i cioburi lâng ele, ca nite copii. Ultimii arheologi continu s sape – dar cnile din nou vor s le-ngroape pân’ la sfâritul lumii, aproape – departe. Târgu-Mure, 17 iunie 2004
38
ALT DIMINEA
N-am alt via – alt moarte n-am, timpul în noi se dilat, fuga e iari balsam. Unde sunt eu, unde eti tu, marginea lumii, mereu, e-n noi pasre fr de zbor în elizeu. N-am alt via – alt nunt n-am – umbra pe umbr apas cum sub voaluri de frunze se-ascunde-o mireas. N-am alt via – când s cobor din diminea-n alt diminea. Târgu-Mure, 20 iunie 2004
39
RUGCIUNE Iubindu-te, m inventam, cel care-am fost, cel care sunt în chipul bobului mrunt, Marie, Preacurat Maic, m repetam iubindu-te cu-o moarte – înc-o dat, fiul tu, îngenunchiind într-o carte. 17 iulie 2004
40
* * * Am început s uit – am început s îmi aduc aminte – dac a ti s n-am trecut, dac-a putea s n-am trecut, dac-a putea s n-am cuvinte, s te ating doar cu tcerea mea, cu ochii doar s te atept, s strig, când undeva se-ascund în alte anotimpuri anii mei. Am început s vd cu mâna ta pân departe – i-mi vorbeti.
41
FACEREA LUMII Îmi spui c-i ploaia i-i optesc s taci i stropii-mi par nite cuvinte în care parc te îmbraci, despovrat de veminte. Îmi spui c-i ploaia i auzi cuvintele cum se dilat în menghina dintre secunde, de parc s-ar mai nate-o dat. 28 iulie 2004, 3,45
42
VINDEC-M-N VINDECARE Vindec-m de iubire, dac vrei i dac poi – cere-mi vam cât e-n fire, cât e-n taina unei pori. Vindec-m iar de timp, vindec-m de-ateptare – nu-i nici zeu i nici Olimp, nu e cer, nici înlare. Vindec-m ca pe-o ran care are-n tine trup, vindec-m de iubire, hran-n foamea mea de lup. Vindec-m nu s scap, ci-n iubirea ta s-ncap. 9 mai 2004
43
FÂNTÂN În sfârit, am renunat la trup, cum îi pierde apa o fântân – pân la izvor eti numai tu, partea de cuvânt i de rân. A rmas în mine doar privirea, ca o fant fr de trecut – setea a rmas în mine rdcin fr început. În sfârit, am renunat la timp, mi-e secunda margine de ap, mi-este ora de pmânt, trupul meu în tine se îngroap. În sfârit, am renunat la mine, primvar-n iarna care vine. 2 iunie 2004
44
ABECEDAR ÎN PARADIS Ana are mere i Ana se zidete într-un mr. Ana are pere i viaa Anei e-atârnat de un fir de pr. Ana are mure i Ana este o pdure – vine un lup i vine o Scufi Roie ca un mr, ca o par, ca o sear, ca o mure, pat de sânge sub secure. Ana are mere. Cine s le fure? Ana are pere, murele sunt pure. Ana are mere. Cine i le cere? Târgu-Mure, 13 mai 2004
45
* * * Anotimpul care trece, anotimpul care vine – munte care-i plânge marea, mare ce-n adânc e munte, diminea-n înserarea care-n noi e iari punte, e o ran fr trup, este spaima fr lup. Anotimpul care trece, anotimp care rmâne, diminea-n seara care marea-n munte s-o amâne. 16-17 octombrie 2004
46
CUPLU Doar dac m gândesc la tine exiti, doar dac vreau nisipul are mare, doar dac vrei anotimpul e fruct i rugciunea închinare. Doar dac m gândesc la tine timpul e timp, doar dac te ating dimineaa e sear, doar dac vrei iarna e var. Doar de exist i tu exiti i doar aa pe cruce suntem Chriti. 27 octombrie 2004
47
48
SEMN DE CARTE Tu rmâi un semn de carte, între noapte i zi, între pagini nescrise, între via i moarte, între iu i bi, între floare i fruct, între rm i mare; între mine i umbr rmâi o sal de ateptare; tu rmâi un semn de carte între argint i oglind, între iarn i cuvinte, între secund i minut, între fluture i lamp, între sfârit i început. Tu, semnul meu de carte, care nimic nu desparte. 9 noiembrie 2004
49
* * * Îi scriu scrisori în care tac, îi scriu scrisori în care-i cer iertare, îi scriu cu bruma toamnelor târzii, îi scriu cu-o înserare, cu iernile ce o s vin, cu toamnele ce nu mai pleac, îi scriu uitat de-un anotimp, îi scriu cu nu, îi scriu cu dac, cu ceasuri fr minutare, îi scriu cu primvara-n var, cu albul care e uitare. Îi scriu scrisori în care tac i clipa redevine veac. 14 decembrie 2004
50
BUN DIMINEAA, SEAR Dinafar primvar, dinuntru înc var, dinuntru eti scrisoare, dinafar respirare, dinafar eti pmânt, dinuntru doar cuvânt, dinafar eti vedere, dinuntru înviere, dinafar înc vis, dinuntru cerc închis, dinafar eti secund, dinuntru doar o und – înuntru eti afar, bun dimineaa, sear! Reghin, 17 decembrie 2004
51
RETINE Va trebui s recunosc mcar c-n lacrim au înverzit gorunii, c-a înviat un fel de a muri în albul ce-l ating tciunii. Va trebui s îi trimit scrisori pe care nu le-am scris vreodat, în literele lor s te cobori ca într-o ran vindecat. Va trebui s m întorc la mine, cel rstignit întru cuvânt, cel care se ascunde în retine ca într-un nerostit vemânt. 29 ianuarie 2005
52
ANOTIMP INVERS În noi se-ascunde ploaia ca-ntr-o gar, în noi e var când afar-i frig, de-atâta ateptare inele-s o scar i trenurile sunt un dig. În noi se-aude ploaia de-ast var, în noi ninsorile nu tac, în noi sunt clipele de cear, în noi secunda e arac. 29 ianuarie 2005
53
ULTIMA VÂNTOARE Aps indigoul ca o amprent peste pdurea fr copaci, atept vântori, ne-ateapt i fiare, urme de sânge ascunse-n gonaci. Aps buza iernii pe-un lact de frig, atept vântoarea ca pe-o scrisoare, atept cuvinte în care s strig. Dar nu mai apare niciun vânat, peste rnile iernii doar timpul s-a curbat. 30 ianuarie 2005
54
ZBOR DE IARN Ce fel de pasre e aceea fr cântec, ce fel de zbor e acela fr cer, ce timp e-acela fr trup, ca o cdere în echer, ce fel de iarn e aceasta, când se îngroap într-un lup? Târnveni, 11 februarie 2005
55
ANOTIMP REFUZAT Pe gerul acesta i-e groaz s mori – cât înc nu-s în floare stâlpii de la cas mai bine stai cu cerul subsuori, mai bine lacrima o-aprinzi pe mas. Pe albul acesta i-e team s strigi – cât grâul nu-ncolete la poli, mai bine împari singurtatea la doi i iarna o ascunzi în coli. Februarie 2005
56
ANIVERSARE La vârsta lui, la vârsta lui, am palme sângerânde i viaa mea atârn într-un cui, în ateptare haitelor flmânde. La viaa lui, la viaa lui, doar moartea mea recade-n moarte – eu sunt dobânda oriicui, aproapele pierzându-se-n departe. Dar altul nu-i, dar altul nu-i, pe crucea sa e înc iarn i-n ochiul lui i-n ochiul lui m uit ca-ntr-o lucarn. Bucureti, 1 aprilie 2005
57
NOAPTE ALB Departe de mine ca o u deschis – povar a unei scrisori niciodat trimis; m priveti din oglind prin argintul fierbinte, ca o noapte albind între cuvinte. 3 iulie 2005
58
POEM CU PRIVIRE SPRE MARE Muntele sfânt ca o iarn împietrit în iarb; pe urmele mele vine valul i Dumnezeu se ridic din mare. 3 iulie 2005
59
ACUM E CLIPA Îmi spui nu cu aceeai gur cu care îmi spui da, uii s-mi spui „Noapte bun” cu aceeai gur cu care îmi spui „La revedere”, m priveti cu aceiai ochi cu care nu vrei s m mai vezi, îmi spui s plec cu aceeai gur cu care îmi spui s rmân, dar eu m întorc i scriu cu aceeai mân cu care refuz s scriu, cu aceeai via cu care refuz s triesc. Poate ar trebui s tiu c nu tiu c acum e timpul, c acum e clipa care începe, care nu mai are început. 9 august 2005
60
ELEGIE MUT Înc o dat ascuns i uitat în cuvinte, înc o dat ploaie de var peste un trup fr veminte, înc o dat într-un alt început, înc o dat gura unui mut. Srmau, 27 august 2005
61
MIRUIRE Cândva va fi sear, cândva va fi ieri, departe aproape, cuvânt în tceri – curând vei fi eu, curând, prea curând, lacrima pietrei, sângerând, miruind. Srmau, 27 august 2005
62
LACRIMA Lacrima – privirea din urm a unui orb. Srmau, 27 august 2005
63
ARPE-N PUSTIU N-am atins niciodat un arpe, nici mcar cu talpa, uor, s-i simt pielea sticloas i rece ca o ploaie-ncremenit-ntr-un nor. Dar el e mereu mai aproape, îi simt fââitul pierdut ca o urm trecut în sânge din rana ce n-are-nceput. Îns arpele-i leapd solzii i nu mai tiu cine-i viu – trupul cel gol ca o umbr sau cel ce se-ngroap-n pustiu. 29 august 2005
64
ALT NICOLAE Tu, Nicolae, de tine fug, ca de o umbr fr trup; dac n-a fi privirea ta, din tine-a vrea s m rup. A întinde mâna spre tine ca înspre limba unui ceas din care ora se desprinde, meridian într-un atlas. De tine fug i nu am unde – sunt lacrima unei secunde. Târgu-Mure, 30 august 2005
65
ÎNGERUL DIN CUVÂNT În orice clip eti, în orice parte – i-e sângele o urm ce cândva se desparte în lacrim i în privire i în mireas i în mire, pân când trupul tu devine cruce, pân ce iarba-i rstignete noaptea ce-ngroap iar secunda dintre septembrie i toamn i dintre sâmbt i-altar, dintre tceri i minutar. În orice clip eti, pân-n cuvânt te îngereti. Târnovo, Mnstirea Sf. Nicolae, 16 septembrie 2005
66
CU TIMP CU TOT
Când trupul meu rmâne un cuvânt, când respirarea-i doar vemânt, strin de tine i de-oglinda de pmânt, în care chipul meu e iarba ce numai noaptea-i pleac firele precum cenua unui vânt, ca o duminic m-ntorc în sptmâna fr patimi, cu timp cu tot. Doar un cuvânt. Istanbul, 18 septembrie 2005
67
SCHIMBAREA LA FA Tu scrii cu mine – scrii cu umbra mea, cu sângele din alt via cum scrii cu ploile de toamn; îmi scrii cu piesele de ah dar jocul nu va-ncepe niciodat. Îmi scrii cu anotimpuri ce n-au fost, cu anotimpuri dintr-o alt via, îmi scrii cu viaa mea, cu sângele schimbrilor la fa. Istanbul, 19 septembrie 2005
68
ALT VIA i dac n-am s mai fiu nici ramur i nici floare, nici umbra unui copac, nici ultima ninsoare, s vii s m vezi în firul de iarb, cum respir i cum tac, s vii i s calci descul, uoar, ca lacrima serii ce-nva s moar. S vii, s nu vii, s fii, s nu fii? 4 iulie 1996
69
PATRUZECI Ai patruzeci de ani i nu te tie noaptea i aerul e doar capcana din care scapi mai orb decât e naterea în zid. Veacul s-a prbuit în trupul tu ca-ntr-o fântân. 9 decembrie 1996
70
NSCTOAREA CUVÂNTULUI Cu ochii unui orb s vd, cu gura unui mut s mint – pân’ la cuvinte trupu-i ran, pân’ la vedere-i hiacint, pân la tine eu sunt eu, cum lacrima lui Dumnezeu. Timiul de Sus, 30 martie 2003
71
AMURG Întoarce luna pe dos i stinge lumânarea cu degetele, pân flacra îi ajunge la os; vino în perne, s-i simt respirarea i-n pr bulbucind vinul spumos. Las mtasea s foneasc încet, ca toamna ce-ateapt amuit la geam; pe scri de fluturi tu urc discret pân la fructul oprit de pe ram. Las seara s plece mioap, las noaptea s intre în ran, las vinul s se preschimbe în ap, i-adormi, diafan. 18 decembrie 2005
72
COLIND TÂRZIU Se prinde carnea pe cuvinte ca pe oasele tale subiri, dac-a fi i eu un cuvânt, prin carnea mea ai putea s respiri. Dac-a fi mcar o vocal, ecoul ei, niciodat pierdut, ar rmâne cuvântul o yal, silab fr-nceput. Dac-a fi mcar o consoan, poate c-ai fi tu un zid, poate c-ai fi tu o An în care a vrea s m-nchid. Dar dac voi fi doar aer fierbinte pe buzele tale-aburind, rostete-m fr cuvinte, s-i fiu iernii tale colind. 7 ianuarie 2006
73
SINGURÂND Pân unde ine iarna care-nchide-n noi lucarna, pân unde în genunchi umbra ta mai are trunchi, pân unde gura ta pe cuvinte pune a, pân când în cerul tu are lacrimi Dumnezeu, pân când rmâne-n ram vama care nu ia vam? Pân unde, pân când, rmân singur, singurând? Srmau, 23 ianuarie 2006
74
MINUTAR Timp dup timp dac-a mai fi, pân când eti, urm s-mi vii – o s atept ca-n colivii pasrea zborul, cerul în gri. Clip în clip dac-a opri, ce-ar mai rmâne noapte în zi, lumin în umbr s-i mai amâne ? Minutar în minutar, pân secunda devine altar. Alba-Iulia, 4 februarie 2006
75
REET Cuvântul – medicament care se dizolv sub limb. 11 februarie 2006
76
RM Umrul meu e de plumb, umrul meu e de piatr, e arip de înger, umrul meu e o lacr, umrul meu e de aer, nici nu pot s-l ating, umrul meu e zpada pe care din sânge o ning, umrul meu e o ran în care încet m ascund – de-l atinge-o secund, deodat devine rotund, deodat devine o und, un val cscund. 30 decembrie 2005 – 12 februarie 2006
77
DUMINIC ACAS Duminic în mirosul buctriei ca o rsplat pentru toate absenele vieii – un nor de fum deasupra noastr în timp ce noi cutm un sens zilei care atârn ca o piatr de moar la gâtul unui vis, într-o migraie fr anotimpuri, într-o lacrim uscat pe marginea farfuriei. Duminic acas, ca într-un marsupiu al iernii, ascultând btaia umed a ceasului în salonul în care se mai simte aerul greu dup o noapte cu musafiri, ascunzându-ne de via i de moarte. O mnu de cea peste pielea ateptrii unui mâine în care s rmâi singur, o ap ne-nceput, dar tu te ridici deasupra norului gros de fum din care începe s plou. 12 februarie 2006
78
POVESTE TÂRZIE DE DRAGOSTE Ea intr în mine dup o noapte de dragoste în patul altuia, ea uit de mine dup o noapte în patul conjugal, ea ine departe de noi pdurea care ne-a ascuns sub ploi, ea ine timpul în loc ca o mare fr rm. 14 februarie 2006
79
ACUAREL Cât de frumoas eti când dormi ca într-un cuib de ape fr mal – peste irii i-s pleoapele de nori i buzele-s doar visul vegetal al unui anotimp neînceput, în care eu rmân pierdut. 1-2 martie 2006
80
NISIPURI MICTOARE Te-ngropi în ploaie ca-ntr-un zid, în fug ca-ntr-o vântoare, în pasre ca într-un zbor i în culori ca într-o floare, în sarea mrii ca-ntr-un munte, în lacrim ca într-o punte – te-ngropi în mine, pân rnile devin retine. Deda, 11 martie 2006
81
PORTRET DE ANOTIMP Punct. Punct. Punct. Amprenta frunzei pe un fruct, solstiiul fugii ca un duct în cubul de argint când gheaa apei i-e alint. Punct. Punct. Punct. Bucureti, 31 martie 2006
82
LUDMILA Ludmila, Ludmila, cine-ntoarce fila, când ne-atinge mila, ca demult copila buzele ca rana porturilor dana? Ludmila, Ludmila, e-ngenunchi cmila, crete-n trup argila verde, ca Atilla. Ochii mei sunt rana Care-i pierde blana, Ludmila, Ludmila, a-nflorit fetila! Bucureti, 31 martie 2006
83
UNDE SUNT? Unde sunt, unde sunt, în auz e-un vânt crunt, în orbit e-o ursit, primvara e o sit -n care iarba-i rstignit! Unde sunt, unde sunt, pas al umbrelor, mrunt? Bucureti, 31 martie 2006
84
ÎNTRE Între toamn i var înc o primvar, între var i toamn mai rmâne o doamn, înc o eclips, înc-o iarn lips, mai rmâi doar tu, îngropat-n nu, murmurând pe da, în genunchi pe-o stea. Bucureti, 31 martie 2006
85
SPOVEDANIE Doar ie îi vorbesc, cu gura mea din piept i te privesc cu ochiul meu din ceaf, cu degetele te ating ca nite buze din copilrie, dar nu m-asculi i nu m vezi, nu simi cum anotimpul trece din braul stâng în braul drept cu care jur mai strâmb decât la judecata de apoi, c nu mai sunt, c trupul meu e fiina unui miel sacrificat. Iertare-i cer, pentru iubire i pcat. 18 aprilie 2006
86
ABANDON De tine cine mai are grij, de rnile tale cine se mai molipsete, râul tu în care anotimp se mai revars, în care via se leapd de pete? De tine cine se ascunde în umbra unui înger i pân unde, pân unde în rana ta o s mai sânger? De tine cine se dezice, de praful putii, de alice, de moartea iernii, de varice, de tot ce nu mai poate Nietzsche? 30 aprilie 2006
87
PLECRI Înc o sear se amân, înc o moarte e târzie, izvorul nu se vrea fântân, acreala nu se vrea lmâie. Nici tu nu vrei s mai fii tu, nici eu nu pot s stau în mine – nici Da nu-i las loc lui Nu, nici trenul nu mai rabd ine. Din fiecare pleac-o gar, în ziua care n-are sear. 1 mai 2006
88
FR ADAM Scriu cuvinte pe ap i râul se înal la ceruri, scriu cuvinte pe pietre i pietrele se înal la ceruri, scriu cuvinte pe cuvinte i cuvintele sunt cerul în care Dumnezeu mai creeaz înc o dat lumea. Fr Adam? Ierusalim, 11 mai 2006, spre miezul nopii
89
ALT VAR Înc-o var-n alt var, înc-un eu într-un alt eu, înc-o umbr-n umbra mea ca un val la elizeu, ca i cum m-ar lumina, ca i cum într-un pustiu umbra n-ar avea cenu i nici tu nu i-ai mai fi serii dintre noi o u. Înc-o var-n alt var Dumnezeu în noi coboar. Ierusalim, 12 mai 2006, în ajunul dimineii
90
PLAJ i dac n-o s mai pot iubi, la ce bun acest anotimp fr lumi, la ce bun o noapte de veghe fr tine, aceast zi ascuns între manuscrise, la ce bun trecutul tu imaculat, viaa aceasta de înger în piele de lup, la ce bun Scufia roie, Alb ca zpada, la ce bun piticii tropotind pe podele de cârpe, la ce bun amintirile obligatorii, la ce bun copilria mea din care iese o mân pe care cineva o srut, la ce bun acest pumn de nisip ca o clepsidr între ochii mei? Ierusalim, 12 mai 2006, în ajunul dimineii
91
PRIVIREA DIN PRIVIRE Ca i cum un înger m srut, ca i cum m-ar inventa, ca pe o batist-n prvlii de lacrimi, ca i cum a fi hamal la psri, ca i cum a fi aer pentru cel ce-nva a zbura, ca i cum a fi de tine plâns ce-i caut retine. Ierusalim, 12 mai 2006, în ajunul dimineii
92
POEM PE LÂNG CASA OMULUI Ploaia se ascunde-n melci, stropii cad ca o mirare, buzunarele fricii sunt teci, pleoapele tale miros a-nserare. Portretul tu cade din perete, ca i când nu i s-ar potrivi nu doar viaa lui de altdat, ci i cea ce n-ar putea veni. Poemul acesta m scoate din cas, s-i fie unei ploi mireas. Ierusalim, 13 mai 2006
93
VIA DOLOROSA Noaptea – o alee a lactelor, ui grele ruginind de smirn i tmâie. Nici n-ai crede c Isus a trecut vreodat pe acolo, c plânsul are numele pietrei, nici n-ai crede c trebuie s ai grij de moarte ca de propria via. Lumânri, icoane, cruciulie, bazar, nici n-ai crede! Eli, Eli, lama sabahtani! Tel Aviv, 16 mai 2006
94
MAREA MOART Ziua îmi intr pe sub piele ca dup-o noapte nedormit – pun aripi pietrei de mtase i-n fonet trec ca printr-o sit. În oase de nisip se sparge valul, în sare-mi trece gustul ca prin miere, la nunta ierbii împing rmul i în fereastra apei petii-s înviere. Pân la tine, Mare Moart, ceasul de aer îmi e poart. Târgu-Mure, 20 mai 2006
95
VINOVAT, SPERANA MEA Atept s ne vedem ca i când n-ai veni niciodat, fiindc atunci ai pleca, sperana mea, vinovat. 8 iunie 2006
96
ROSALINDA Am intrat în oglind ca printr-o u larg deschis – erai acolo, de neatins, u de iarb peste care a nins; te simeam strlucind, în ram echidistant între mine i partea ta de mam. Am intrat în oglind ca într-un film interzis - purtai ochelari de zpad, dintr-un cerc polar, purtai rochia ta transparent, cu cifre de zar, m purtai pe mine în pântec, absent, ca pe un cântec. Am intrat în oglind, ateptam s m nati, Rosalind. 8 iulie 2006
97
ATEPTARE Ateptam o alt vin, învam o nou zi, din lumin în lumin, ca i cum m-a mirui. Ateptam o alt rug, anotimpul altei seri, ca o lacrim pe gur, niciodat-n nicieri. Ruii Muni, 9 iulie
98
CHEI Toate uile au rmas deschise, n-avea cine s ias, nimeni nu intra, zorniau cheile sub mas, cheile tale de catifea, cheile tale amuinând ca un câine, gudurându-se fr stpân, ca o diminea care pleac în noaptea în care m-amân, ca o cifr, sora lui apte, ca o lacrim fr ochi, ca o u închis spre moarte. 20 iulie 2006
99
FLUTURELE DE LUMIN Îi fac semne cu mâna pân când paianjenul ese între noi plase pentru fluturi care pleac spre tine ca spre ultima lumin la captul serii. Îi strig cuvintele mele pân când paianjenii es între buzele mele plase pentru cuvintele ce pleac spre tine ca înspre ultima lumin care pune capt nopii. Privesc spre tine pân când în pienjeniul ochilor eti fluturele de lumin. Lpuna, 6 august 2006 Schimbarea la fa
100
SEAR NETERMINAT Atâtea poeme care nu s-au scris, atâtea mori care nu s-au murit – tu ce mai faci? Cu cine mai împari cuvântul i pentru cine vrei s pierzi o btlie? Tic-tac. Tic-tac. Pe limba altui timp. Posac. Pe urma unei seri ce nu ajunge noapte, Pe dunga unui somn ce nu devine vis, Între cuvintele ce nu încap în oapte. Poemul ce nicicând nu va fi scris. 1 noiembrie 2006
101
APTE OAPTE Tu, oapt între da i nu… Eu, oapt între nu i da, mereu… Noi, oapt între ninsori i ploi… El, glon între arm i rastel… Voi, oapt-n viaa de apoi… Ei, oapta altui Pantha Rei… Ei, voi, noi, el, tu, eu … oapt pân’ la Dumnezeu! 23 noiembrie 2006
102
ZAR Iarna trece în monede, iarna redevine vam, n-ai în cine s mai crezi – fiul se întoarce-n mam, numai tu n-ai anotimp, numai tu nu mai eti ran, tu eti trupul ce-l ating, care-i este siei hran. Iarna scade în cuvânt, iarna nu-i decât un zar, albul nu-i decât vemânt, e fereastr, iar i iar - Care nu m va privi, noapte fr zori de zi. 23 noiembrie 2006
103
TELEFONUL Alo! Da. i-am spus s nu mai suni, i-am spus s nu m chemi, c nu e timp, nici anotimp, nici vremi s ne mai treac vama, c nu mai e niciun cuvânt s-ncap-n rama, în care ne-am retras ca-n cochilii. i-am spus s nu mai suni, tu tii c nu exist altdat, c nu exist alt acum, c nu exist, c nu exiti – poate-ntr-o alt via. Noapte bun, bun diminea! Focani, 2 decembrie 2006
104
MESAJUL DIN STICL Mi s-a spus s scriu un mesaj – acolo, nite cuvinte rbdtoare cu apa mrii, nite cuvinte transparente, pe care s nu le vad niciun pete, care s poat ajunge la mal fr s le priceap nimeni, fr s le mnânce nimeni, pentru c, oricum, ele ar rmâne oricui în gât ca un nod, ca o nad – cine câtig, cine pierde? Eu rmân singur i scriu un mesaj, cuvinte transparente pe o sticl transparent, scriu pe un ochi, scriu cu ochii despre moartea care nu vine, despre moartea care nu las niciun mesaj, nici mcar un firicel de sânge din care s creasc un copac pustiu la fereastra apei, din care s creti tu, ultimul meu cuvânt… Focani, 2 decembrie 2006
105
RMÂI Rmâi o toamn închis-n echer, te-ajunge vara, lacrim de ger; rmâi o toamn fr de cer, rmâi lucarn – rmâi lerui-ler! Reghin, 9 decembrie 2006
106
VAM DE DECEMBRIE S-a stins în candel cenua unei lumini ce nu mai ninge – zpada ei înc e ua pe care mâna ta doar o atinge. Vino, decembrie, sau pleac – Dar las-m pe mine candel-ntr-o arc! Reghin, 9 decembrie 2006
107
ÎNTRE ANOTIMPURI În dreapta iarn, în stânga toamn, în mine anotimpuri nu mai sunt – pân la tine este var, pân la mine e descânt; dar unde-i locul, unde-i marea, unde vin ierburi peste noi? În dreapta iarn, în stânga toamn, unde cuvintele-s doar ploi, unde sunt ieri, unde eti mâine, unde te-ntorci în ce rmâne, unde când dai tu parc ceri. În dreapta iarn, în stânga toamn – când tu eti zid, eu sunt lucarn. Sighioara, 16 decembrie 2006
108
PUIN RBDARE Avei puin rbdare, avei puin noapte, pân la diminea mai e mult, pân din ceuri ghinzile-s stejari, pân la tine sunt tumult; avei puin umbr, pân când nu sunt trup, puin ploaie, pân nu sunt nor, puin rdcin pân voi fi copac, poate c-avei cuvinte, pân înv s tac; poate puin moarte pân încep s-nviu, pân e cer în stele, pân când nu-s târziu. 19 decembrie 2006
109
TOAMN Sunt pleoapa unei frunze în cdere. 19 decembrie 2006
110
NPÂRLIRI Npârlesc de coaj copacii, se-aude seva-n ei suind, la via de vie se viseaz aracii de paz în vinuri dospind; npârlete de pieile sale i vara, nisipul e-n busolele lor amnar, npârlete de îngeri i cerul – de-atâtea sruturi icoana din altar. Npârlesc de ape vaduri de râuri, arpele singur rmâne în teac, ierburi pe maluri înc sunt steaguri, iar cântecul lor npârlete din plac. 19 decembrie 2006
111
POLI S punem florii glug i ierbii haine vechi, s fie noaptea dimineii slug, când anotimpurile vin perechi. S punem râurilor scar, s urce petii-n pergamente, pe solzii pietrelor s-i pun arginii zilele absente. S urce iarna-n oase mut, în oameni de zpad împiai, ninsorile s fie ran, când norii sunt de alb secai. S punem peste vesturi sud, Când dinspre esturi norduri se aud. 4 ianuarie 2007
112
ÎNTRE Între toamn i var, înc o primvar, între var i toamn iarna ce mai înseamn, între noapte i-eclips înc-un anotimp e lips, mai rmâi doar tu, îngropat-n nu, murmurând pe da, gur-a altcuiva. Sighioara, 16 decembrie 2006
113
AUTOPORTRET ÎN TREN Eu devin, încetul cu încetul, o frunz, i-mi caut un copac, ca un cuvânt în care tac; eu devin cu fiecare strop un pete i-mi caut o ap care n-are vad; eu devin deodat zbor, i nicio pasre nu vrea s-mi fie nor – eu sunt chiar ploaia, eu sunt tu, sunt da din tot ce vrea s fie nu! Ploieti, 13 februarie 2007, în tren
114
PLEOAPA LUI APTE Abia aveam trup s m fac zi, abia aveam loc s m fac noapte, abia aveam pmânt s m fac iarb, abia tcere pân s fiu oapte, abia eram sete i nimeni s m soarb, abia eram unu – pleoapa lui apte. În tren, spre Bucureti, 13 februarie 2007
115
DINCOACE DE DUMNEZEU În ara mea mi-e bine ca-n exil – în fiecare piatr e-un fitil, în orice prunc e un azil, în orice lun e-un april, în orice mam, un copil ce nu vrea s se nasc. În orice sfânt e un ateu i în zpezi un foc de iasc – dar unde, unde-i Dumnezeu când dincolo de mine rmân eu? 14 februarie, Bucureti, Patriarhie
116
CRUCEA DIN SPATE Când mi-e frig, haina crete din mine, când mi-e sete, devin fântân – când sunt singur, umbra ta m ia de mân, când mi-e foame, vii i tu cu o tav strin i-mi spui s mnânc pe alese, pe sturate, pentru c a venit clipa – trebuie s mor pe jumtate. Crucea crete din mine, Încet, din spate… 14 februarie 2007, Bucureti, Patriarhie
117
ROU ÎN ALB Carne de lebd din carne de lebd, osp al altui anotimp, dintr-un trecut de cochilie, din toamne fr de vemânt i din numrtori inverse, din sânge îngheat în ran, din literele terse când calc pmânt cu talp de pmânt. Carne de lebd îngropat în ap, roul ce-n alburi din nou se adap. 14 februarie 2009, Patriarhie
118
CEA i iarba se evapor i tu eti cea, prin stropii ti ating cu palma alt diminea, alt or, alt rsrit ce nu se-arat din turnul fr orologiu. Nicio secund nu e ca s bat, niciun srut s-i lase urma i iarba se evapor i tu dispari o cea într-o alt cea. 17 februarie 2007
119
RAM Cerurile se întorc în cer, ploile se-ntorc în nori, din zpad pleac iarna, în secunde se ascund scrisori, numai tu nu pleci din mine, te ajung din urm minutare, - se ascunde orbul în retine, sfinii se retrag în calendare. Pleoapele se-ascund în ochi, vara-i vinde primvara, între noi se schimb vmi, punctu-i caut-ntrebarea. Cerurile se întorc în cer, cum rugina se retrage-n fier. Între noi se-ngroap teama care nu-i gsete rama. 23 februarie (Târnveni) - 5 martie 2007 (Târgu- Mure)
120
DANAIDE Liliacul meu e-nfloare tot mai rar i nicio primvar nu-i e sor, nicio secund nu-i e or, nicio petal nu-i gsete-n ceas culoarea – caisul meu e-n flori de gal, dar nu acesta-i anotimpul lui; el vine dintr-o alt sear, el este ziua unei nopi i scar ctre tine – e umbra unei pori ce se deschide doar pentru alte Danaide. 19 martie 2007
121
FLOARE DE GHEA Floare de ghea, floare de ghea, floare de lacrim, pe fa, pân când s-i fiu fereastr, respirrii pasre miastr, pân unde s-i fiu zbor, pân unde s-i fiu nor? Floare de ghea, floare de ghea, nopii bun diminea! 23 martie 2007
122
UMBR ÎN OCHI Tu eti pleoapa unui nor, eu sunt funie la cer, tu eti aripa întins care nu-i gsete zbor, înc prins în echer – iar eu sunt risip-n moarte, sunt aproape, sunt departe, ochiul care ne desparte. Câmpulung Moldovenesc, 24 martie
123
FEMEI PERFECTE Toat copilria am visat s ajung brbat, s am o femeie – nu mam, nu sor, nu soie; am visat o femeie – una care s-mi fac o droaie de copii, tocmai pentru c mama mea a murit pentru c nu mai vroia copii. Nu m-am jucat de-a mama i tata, toat copilria am visat doar o femeie, cu sânii mari, cu ochii mari, o femeie perfect, puteai s fii i tu i tu i tu, m uit în jur, numai femei perfecte în care i copiii se vd crescând, dar nici unul nu e al meu, nici unul nu m strig tat, ei cresc i viseaz ca i mine femei perfecte, dar ei sunt deja brbai, pentru c ei poart în spate femei perfecte. Sibiu, 29 martie 2007
124
HEMORAGIE Dimineaa aceasta ca o hemoragie oprit – pata de sânge întins pe cearaf, ca un nor sub care e un soare fix, o inim de raze dup gratii. E sângele meu, e sângele tu, sângele copilului nostru nenscut, cenua hainelor noastre de nunt, buchetul de mireas abandonat pentru o alt via. Dimineaa aceasta – din care s nu m mai pot trezi. Sibiu, 29 martie 2007
125
DOAR TU Doar tu eti seara mea de gal i doar pe tine te mai recunosc – nu i se potrivete nicio yal, nici nu te-ncape niciun mosc. Doar tu îmi eti dicionar când, dezbrcat de cuvinte, îmi dai rspunsuri la scrisori rmase în cenua lor, fierbinte. Doar tu rmâi corabie la mal, doar tu rmâi fr de mare, doar tu fereastr fr zid, doar tu aproape-ndeprtare. Doar tu, atunci când m-ai nscut, pe mine-n tine m-ai pierdut. Sibiu, 30 martie 2007
126
RZBOI I PACE Mamei, dup 37 de ani Steaguri cad peste mori – „moarte frumoas, moarte frumoas”, spui între dou luni de april, când pe pielea întins a tobei sunetele au chip de copil. Pace la marginea unui câmp de lupt, pentru istorii de rezerv - „glorie fr glorie, glorie fr glorie”, spui între dou priviri; steaguri cad peste cei vii ca nite betele peste miri. Dar despre via, moarte, moarte, ce mai tii? 30 aprilie 2007
127
ROGVAIV Rmas bun, verde, La revedere, azur, roul meu se va pierde, alb, fr contur, negrul meu e lumin, pân la galben, târziu, oranjul e o fereastr, pân la tine s fiu violet, violet, violet, ultimul serii-amanet. 6 mai 2007
128
S NU UIT Mi-au mai rmas câteva lucruri de fcut – s mut nite dealuri din loc, s-mi fac o mare mai aproape, s fac s m iubeti, pe ape, s-mpart ecuatorul primverii, s-i caut var pe msur, s terg fereastra serii, s-mi inventez o gur, s dau ierbii culoare, s-mi caut amintiri, cldurii s-i aduc rcoare, s inventez ziua de azi, i groapa-n care n-o s cazi, miresei s-i aduc un mire, iar ochiului s-i inventez privire, bisericii s-i caut rugciuni, scderea-n care s te-aduni, numelui tu s-i înfiez cuvinte pe care nimeni nu le ine minte, s nu las urletul ca s devin lup, s-i fac albinei stup, iar vremii buletin meteorologic, s nu accept nimic ce-i logic, s-mi fac o ran pentru trup, s-ncerc s fiu atent, s nu uit ca s ies din pântec, s pun accent, s nu uit s m nasc mai înainte de-a ajunge cântec. mai – iunie 2007
129
EA DEVENEA Ea devenea tot mai urât, Ea începea s semene cu mine – De n-ar fi fost lumin-n rou, A fi crezut c-i sunt retine. Ea devenea tot mai subire i nu putea s m mai nasc – De n-ar fi fost lumin-n sânge, Ardeam în rana ei de iasc. Ea devenea tot mai cuminte, Fcându-i umbr din cuvinte! Iernut, 10 august 2007
130
MARIN Flux i reflux, fr val, cifre fr multipli, vârste fr identitate, teatru ce se-nghesuie-ntr-un stal – i tu, tot mai scund, m-nvei litere moarte, întorci o secund cu faa la mine, cu faa-n oglind, cu faa-n retine. i-atunci de ce s nu intrm în mare, pân la glezne, pân la gur, pân la strigare!? Târgu-Mure, 29 august 2007
131
TERAS Ai uitat s vii, ai venit s uii, puteai s vii iar, pân la tine e toamn, pân la mine e var, noaptea i-e zi, dimineaa mi-e sear, gura ta dulce acum e amar, aer fierbinte ca o povar, care m urc i te coboar – pe buzele tale sunt doar o igar. 31 august 2007
132
RESTANE Rmâne ploaia-n urm, restan dintr-un anotimp, restan dintr-o alt via, cenua unui somn i sângele din vena dezgolit i pictura de cucut. Rmâne înc-o diminea – restan la restana mea de via. 1 septembrie 2007
133
UNDA Eu pot s-atept, mai este înc loc – eu pot s-atept cu-o frunz sau cu secunda prins în breloc. Eu pot s-atept – din und vine unda. 1 septembrie 2007
134
DOVAD Avem o chitan c-am pltit poeziei cu viaa, cu singura via pe care o lum cu împrumut, mereu, mereu de l-a-nceput! 1 septembrie 2007
135
NUNT LA MARE S-a închis vara în semine, Ca un vis într-un somn pierdut – Marea se leapd de veminte, Goal, într-un nou început, Ca i cum ar fi iari mireas, Pentru un anotimp al nimnui – Cândva i-am fost i eu mire, ca o ran sângerând într-un cui, cândva i-am fost i eu egal, val ascuns în ultimul voal. Cap Aurora, 10 septembrie 2007
136
MIREASA CEA DE TAIN N-ai nicio vin, n-ai niciun vin, nicio secund, niciun secund, n-ai nicio und, unde s-ascund ochiu-n retin, apa în prund – pietrele-s altele, n-ai nicio vin, porile-nchide-le, coboar-le, strig-le i înlumin-te! N-ai nicio mas, n-ai niciun mas, nicio mireas n-a mai rmas – cuvântul de tain e limb de ceas. Bistria, 12 noiembrie 2007
137
SPTMÂNA LUMINAT Înc o noapte pentru noaptea mea – înc o zi ce nu e zi. Mai bine-a coborî în umbra ta, sub pleoapa ta, mai bine m-a zidi, înc un luni ar trebui s fie mari, s fie miercuri, cci niciun joi nu intr-n cercuri i niciun vineri nu se-ascunde-n noi, de-abia când sâmbt îi crete-n cerul ei duminica de ploi. Înc o noapte pentru noaptea mea – cuvânt ce nu m poate îngropa. Sancerre, 15 octombrie 2007
138
DIN ZI ÎN ZI O diminea de rugin, o diminea fr de sfârit – amiezii înc-i sunt rugin i serii înc sânge rstignit. Cât ziua înc este zi i-n margini noaptea e de ap, doar seara-i ochiul lui Homer, doar dimineaa are pleoape. O sear alb-i pân’ la tine, cât dimineaa îmi e noapte, o zi care se-nchide în retine i-n care unu redevine apte. 13 noiembrie 2007
139
CÂNDVA… Cândva m-ai învat s nu fiu singur, m-ai învat s fiu trecut; vorbeam cu tine într-o limb moart, vorbeam la timpul ne-nceput. i marea ta era un munte pe care nu puteam urca, iar gura ta era o ran ce nu m poate vindeca. Cândva m-ai învat s fiu mcar devreme, doar târziu. Cândva, în tine-o s m-ngrop, cum umbra se îngroap-n plop. Ibneti, 17 noiembrie 2007
140
PLÂNS
Motto „Înv eternitatea în hohote s plâng…”
V. Voiculescu Te plâng cu înc-o lacrim, când nu mai pot s plâng, când lacrima e însui râsul – te plâng cu ochiul uni orb, te plâng cu plânsul altui sânge ce curge prin nervuri de frunze, cu fiecare anotimp ce nu te-atinge. Te plâng cu-o und, te plâng cu ultima secund. Ibneti, 17 noiembrie 2007
141
NORIA Purtai haine de hârtie creponat, ateptai ploaia, s te despoaie de tot, s-i pun haine de ap, s redevii Lot, s treci printre arbori udându-i cu stropi, s fii chiar tu ploaia i-n tine s m-ngropi, tu s fii norul care-i pierde condorul. Chiinu, 27 noiembrie 2007
142
PODURI DE APE Marea crete în mine, Pân’ la ultimul val – sarea grea, pe retine, e de smarald. Niciun pmânt nu-i este mal, nicio briz nu-i cer – marea crete în mine, ca-ntr-un ultim echer: rmân închisele pleoape dintre poduri de ape. Chiinu, 27 noiembrie 2007
143
PRONUME IMPERSONAL Tu eti înc-o sear, pân la tine sunt scar, tu-mi eti respirare, pân la tine sunt semn de-ntrebare, tu eti podul de cea ce schimb seara-n diminea, tu eti ce nu este, lumin întoars-n ferestre, tu eti numai tu, viaa ce-ncet m-ncepu. Chiinu, 27 noiembrie 2007
144
PRIMA ART Acum, c m-am întors din moarte, ca dintr-un somn îndeprtat, c-aproapele-i înc departe, c în cuvinte se-aud oapte, nu pot s cred decât c Marea Trecere e prima dintre arte. Târgu-Mure, 28 noiembrie 2007
145
MOARTE CU DREPTATE lui Emil Dreptate Cum s nu-mpari moartea cu Dreptate? Cum s nu vrei s-i iei partea? De ce s nu stai în braele ei? Pân la ziu Nu-i nicio noapte, pân la tine anii mi-s grei, pân la mine, viaa e groap cu lei. Cu cine s-mpart moartea? Care mi-e partea? 28 noiembrie 2007
146
POD Acum – niciodat, gura ta e un crin, roua ei, vinovat, în faa sa m înclin, pân genunchii-s cenu, pân ce rana e rod – tu-mi eti ultima u, tu-mi eti ultimul pod. Focani, 8 decembrie 2007
147
ULTIMUL FULG i, dintr-odat, nu-mi mai amintesc nimic, iar aerul e mai uor i-n ochi lumina nu-mi ajunge mai mult decât într-un amurg secunda altui timp – eu însumi redevin cuvânt de iarn, un fulg pe geana ta. Ce nu se va topi – dar nu m mai privi! Focani, 8 decembrie 2007
148
CER Eu sunt visul altui vis, eu sunt moartea altei mori, eu m amân mereu, eu sunt fereastra unei pori la care bate un strin: cioc, cioc, cioc, cioc – cerul în tine îi gsete loc. Focani, 8 decembrie 2007
149
ORA DE NORI Oraul prins pe un perete cald de aer, o ilustrat fr mod de utilizare, din care strzile lipsesc i trotuarele se urc pân’ la cer. Oraul ca o cea-ncremenit în care o statuie e ispit pentru istorii înc ne-ncepute. Oraul – ca o lacrim de nori din care tu, doar singur cobori. Focani, 9 decembrie 2007
150
POSTUM Dac n-am s mai fiu, dac n-ai s mai fii, cuvântul în noi curând va-ncoli, umbra în noi va fi o lumin, iarba va fi iari retin, fereastra din noi, în sfârit, va-nfrunzi, margini de noapte, margini de zi – dac n-am s mai fiu, dac n-ai s mai fii. Bazna, 16 decembrie 2007
151
LIMITE De la leagn la sicriu, numai plânsetul e viu, de la floare la smân, peste tot e o Spân, de la zi pân la noapte, numai râsul este moarte, de la iarb pân’ la cer, numai cântecu-i stingher, de la mine pân’ la tine pleoapa-i caut retine - doar inelul ne desparte, lacrim ce nu se-mparte. 24 decembrie 2007
152
CINE SUNT EU? Cine sunt eu, cine stinge lumina în urma mea, cine rupe cortina în fâiile lungi ale nopii, cine preia ultimul cuvânt, ca pe o cheie, ca pe o tafet fr învingtor? Cine adun în urma mea cuvinte netiute înc, cine eti tu al meu, pe care n-am s-l mai vd niciodat, val fr mare!? Cine sunt eu, alt al meu? 28 decembrie 2007
153
UNDE Unde eti, Doamne? Nu i-am vzut faa, ochiul tu nu i-a deschis pleoapa, cuvântul tu nu i-a desprit literele ca o dumictur, nu a desprit viaa de moarte, ziua de noapte, pe unu de apte. Anul de an! Unde eti, Doamne, cine ne desparte? 31 decembrie 2007
154
ABANDON Iarna aceasta face riduri – nici nu mai pleac, nici n-a venit, scrie cu fulgi poeme pe ziduri i- pune timbrele-n plic i nu-mi mai trimite nicio scrisoare – renun la toate, dar nu-mi d nimic! 28 ianuarie 2008
155
IARN FR PLEOAPE Cât de aproape, cât de aproape, zpada începe, orbind, s ne-ngroape, ca o fereastr închis-ntre ape, ca o ctu fr de chei, ca un zid fr u, ca un cer fr zei. Cât de aproape, cât de aproape, iarna rmâne fr de pleoape. 31 ianuarie 2008
156
SFÂRIT DE ANOTIMP Mai pleac o iarn fr mine – la câte voi rmâne martor, la câte nopi voi pune lact i câte voi închide-n tine? Ca un pianjen prins în plas – mi-e iarna ultima mireas. 8 februarie 2008
157
SOMN Eu dorm, dar mâna nu vrea s se culce, te-atinge-ncet, pe la uluce, i te apas lin pe buze; triunghiurile-i sunt obtuze i gura ta e un cuvânt pe care-l mângâi - un vemânt în care tu eti doar o parte care în somn ni se departe. 12 februarie 2008
158
ÎNTRE MALURI Între maluri, pleoape de valuri, între cuvinte, numai veminte, între mâna mea i tine, aerul nu ne mai ine, între pasre i zbor, tu eti ploaie, eu sunt nor, între lacrim i rou, frica ni se-mparte-n dou, i între cuit i ran, tu nu eti decât o gean, între umbra mea i trup, tu eti fuga unui lup. Bucureti, 12 februarie 2008
159
FEREASTR DE LACRIMI O fereastr alb, o cas oarb, pe grui, acolo am scris poeme despre tine, cuvinte hai-hui, acolo gura mi-a fost ran, acolo mi-ai sângerat în palme, ca un cui, acolo ezum i plânsem, cu lacrimi dulci-amrui, ale tale, ale mele, ale nimnui. Sinaia, 26 martie 2008
160
COL DE STEA Sub aripa mea, sub aripa mea, e un col de stea, ce mai col de stea, i nu-i niciun cer, i nu-i cui s-l cer, ce mai col de cer, i nu-i nicio zare, aeru-i strigare, i ce mai strigare, estul e apus, josul e în sus, ce mai jos în sus, i nu-i nicio mare, în pustiu de sare, ce pustiu de sare, doar în rana mea eti un col de stea, ce mai col de stea. Bucureti, 3 martie, Sinaia, 27 martie 2008
161
ODAT CA NICIODAT Odat erai var, eu doar nor în înveliuri de cuvinte, odat erai cer, dar nu-mi aduc aminte, pân la tine sunt apus, pân la tine lacrimile-s sfinte. Sinaia, 27 martie 2008
162
SCRI S punem scar la mri, s punem praguri de cea, ferestre s punem la zri, mrii masc pe fa. S punem scri la nisipuri i pleoape s punem la valuri, apa s-i caute aripi, mrii s-i fie iar maluri. S punem scar la mri, S punem aproape-n deprtri.
163
TIMPUL DIN TIMP Nimic n-a mai rmas din timp, din buzele ce l-au rostit – în care trup e rstignit, de care lup e hituit? Nimic n-a mai rmas din timp – cerul s-a scurs în alt Olimp. 22 mai 2008
164
ALT JUMTATE Nici ploaia nu m poate-atinge, pe lâng trup se rupe în iroaie, pe iarba ta numai se stinge, dar ploaia-aceea-i alt ploaie i trupul tu e iar alt trup, de parc-ar fi o întâmplare în care vorbele se rup îl litere uitate-n înserare. Doar marea m cuprinde-adulmecând, Cu nri de valuri prea srate – Din rmul ei n-a mai rmas nimic i marea m împarte-n jumtate. 6 iunie 2008
165
EA Ea este un fel de pâine, când prjit, când cu unt - foamea poate s-o amâne când e noaptea ban mrunt. Ea este un fel de cin ce rmâne de la prânz, ea este un fel de rou pentru setea unui mânz. Ea este un fel de ran ce nu-i are vindecare, ea e raiul care vine, când e iadu-n srbtoare. Ea este ca o furtun ce se isc din senin, ea e moartea ce se-amân când s redevii cretin. 28 iunie 2008
166
TOAMN-N VII N-a mai rmas butuc de vie, tot dealul parc a chelit – pe sub pmânt, o boab strvezie, mai ine dealul neclintit; n-a mai rmas nici frunz ruginie, tot cerul pare vetejit – pe sub pmânt, o frunz mai învie, s in dealul neclintit; n-a mai rmas nici strop de vin, tot dealul e un vad de vale – se-aude doar un sunet cristalin: toate paharele sunt goale; i nu mai este niciun deal din care s rsar via, s-i stoarc iari din pmânt, prin struguri, vinul, armonia. 5 octombrie 2008
167
NORI DE LACRIMI M-ngrop în ploi, m-ngrop în toamn, prin pori o s-mi rsar nori – voi fi o arc fr ape, din carne-o s-mi rsar flori. M-ngrop în ploi, m-ngrop în toamn, ca s triesc de dou ori – voi fi o punte între maluri cu ierburi mari la subsuori. M-ngrop în ploi, m-ngrop în toamn, m-ngrop în lacra ta de lacrimi, doamn! 5 octombrie 2008
168
IARB CU MIROSUL TU Iarba se lipete de tine ca o ie, Miroase a rou i a pmânt, Miroase a sear i a diminea, Are gust de descânt. Miroase a vânt ce nu mai adie, A polen scuturat de pe flori, Miroase a noapte fr de stele, Miroase a zori. Iarba crete la tine pe umeri, Miroase a poduri pe care mai trec, Miroase a cifre pe care le numeri, Miroase a înec. Miroase a cremene-ascuns-n scântei, A privire ascuns-n retine, A ap pe care o bei, Miroase a tine. Miroase a cifre de zar, Miroase a iarb de ierbar. Târgu-Mure, 28 septembrie 2008
169
TESTAMENT Un cuvânt pe jumtate, un cuvânt ce nu se va rosti, un cuvânt pe jumtate spus, un cuvânt aproape gri – un cuvânt fr cuvinte un cuvânt pentru-a muri. Passau, 9 decembrie 2008
170
E ÎNC IARN E înc iarn i la tine-i frig, nu-i anotimp s in loc de var, niciun cuvânt ca s-l mai strig i niciun zid s-ncap-n el o An.
Nu-i niciun cer s in loc de-albastru, niciun ora s-i uite-n sânge-un castru,
nici tu nu eti, pân n-apuni ca o lumin în fereti, ca o duminic-ntr-un luni, scdere-n care m aduni...
E înc iarn fr anotimp, pân la tine sunt lucarn care se-nchide în retine.
Sunt iarn, eti zpada mea, din anotimpul care ne-o urma.
Nürnberg, 9 decembrie 2008
171
ÎNC O VAR Înc o var pentru iarna noastr, înc-o zpad pentru nisipu-ncins, înc o mare pentru rmul nostru, înc o var peste care-a nins. Înc o ploaie pentru norii notri, poduri de cea între noi, înc o masc fr fa, i pentru unu ne-mprit la doi. Înc o sear, pentru ziua noastr, înc o noapte subsuori, când ateptarea e albastr i când în ierburi te-nfori. Înc o dat niciodat nu vor secundele s bat. Nürnberg, 9 decembrie 2008
172
TRECERE Lui Grigore Vieru N-am alt moarte – asta-i moartea mea, cum e lumina într-o stea, întoarcere fr-a pleca i pleoap pe privirea ta. N-am alt moarte – asta-i moartea mea, un col de cer, un col de stea lumin fr-a lumina. N-am alt moarte, doar a mea, ecou ’nainte de-a striga. N-am alt moarte – asta-i moartea mea i doar în ea voi învia. Bazna, 18 ianuarie 2009
173
MOTENIRE Trieti într-o lacrim, mic i mare, când roua te-atinge frigând, sub picioare. Trieti cât lacrima, pân-n uitare – zpada te frige, clcat-n picioare. Zpad pe lacrimi i lacrimi pe zpad prin care cuvintele -ncep s te vad. Bazna, 18 ianuarie 2009
174
DEFINIII Poezia e stropul de ploaie de la streaina ierbii. Nu, nu aceasta e poezia, opti iarba. Poezia e bobul de rou de la subsuoara ierbii. Nu, nu aceasta e poezia, strig iarba.
Poezia e lacrima de la ochiul ierbii.
Nu, nu aceasta e poezia, suspin iarba.
Poezia e pictura de sânge de la talpa ierbii.
Nu, nu aceasta e poezia, tcu iarba. Poezia sunt eu – i eu atept coasa.
Târgu-Mure, 27 ianuarie 2009
LACRIMA LACRIMEI
lui Grigore Vieru Aud lacrima cum cade ca o lam de cuit, peste marginea de ape, pe cuvântul nerostit. Aud lacrima cum cade în secunde ce se rup, aud lacrima cum crete pân îi gsete trup. Aud lacrima cum cade, Ca s nu-i mai fim arcade. Toplia, 12 februarie 2009
176
LACRIM DE CER Ea nici nu are trup, i parc e de fum, ea parc este ieri, i parc e acum, ea parc este sear i parc este zi, ea parc este via, i parc n-are moarte, e-a fi în a nu fi. Ea parc e arip i parc este zbor, ea parc este ploaie, i norul fr nor. Ea parc este clip i parc este cer, ea parc-i anotimp, ea este lerui ler. Ea parc este luni, i parc-i sptmân, dar ea-i duminic, ea parc este-o lun. Ea parc e din lacrimi, ori pleoapa unui vis, ea parc e lumin, cuvânt înc nescris. Ea parc-i tu,
177
Ea parc-s eu, Cu ea viaa-mi începu, De parc-i Dumnezeu. 1 martie 2009
178
ORAUL FR TINE Oraul acesta fr iubii – Trebuie s fii tânr, s fii închisoare, Trebuie s pleci, S fii colivie cltoare, S ai iubite fr chemare, Trebuie s fii orb, Ca s ai vedere, s-i fie foame, s devii cdere, s ai copii, pe care nu-i cunoti, s ai ceasuri de flori prinse la brâu, s sângerezi în talp ca s lai urme pentru copii fr nume, pentru oraul fr ferestre, prin care te vd tot mai aproape, trebuie s fii tânr, s tii cum se moare, s m chemi, s ai chemare, s m iubeti, s-mi fii închisoare. Toplia, 24 aprilie 2009
179
DAR TU, DAR TU M-am visat piatr, dar piatra nu m vrea, m-am visat iarb, s ai ce clca, m-am visat ap, s ai ce bea, i aer, s m poi respira - dar tu, dar tu? M-am visat fiar, dar fiara nu m vrea, s-i fiu prad, s m poi vâna, s-i fiu pdure, s te-ascunzi, s-i fiu urlet, s m-auzi – dar tu, dar tu?
180
S NU M NATI i dac n-o s m mai nati în viaa asta sau în alta, rmâne un cuvânt s-l creti i pentru mine, ca pe-un fiu ce nu-i gsete tat, rmâne un poem, pe care n-o s-l scrii de-atâtea ori încât s îi vorbeasc despre anotimpuri în care n-ai mai locuit, rmâne un cuvânt care s-i spun mam, rmâne rama în care m-ai cuprins ca s dau vam. S nu m nati - ateapt ziua zilelor de Pati. 27 iulie 2009
181
PORUNCI Mi-ai dat, Doamne, zece porunci i numai o via; mi-ai dat prunci i doar o diminea; mi-ai dat pcate, i nu tiu la ce s mai renun? Mi-ai dat ferestre s pot s te privesc, s poi s ai fa; i m-am gândit s-i scriu, de mai citeti scrisori, s tii i despre mine c sunt, c nu mai sunt, s tii c mai exist zori, c timpul e mrunt - prea mult nisip în el i nu-s clepsidre s-l încap. Mi-ai dat mult cer i numai o fântân în care n-am ajuns înc la ap. Mi-ai dat, Doamne, zece porunci
182
29 iulie 2009
183
ORA Se face înc-o dat ora la care ar fi trebuit s-mi scrii. Se face înc-o dat ora la care ar fi trebuit s-mi faci copii. Pe unde umbli, în care cer te-ascunzi, de unde vii când vii!? Se face înc-o dat ora – a mea, a ta, a amândurora! 29 iulie 2009
184
DE-AJUNS De-ajuns mi-e o singur via – de mai multe ori a muri, îmi ajunge o diminea, dac te-a putea privi, îmi ajunge o singur floare, dac-a putea s-o miros, îmi ajunge o singur via întoars pe dos. Îmi ajunge s fiu tu, s pot s sfâresc ce niciodat nu începu! Sovata, 30 august 2009
185
ÎNCEPUT DE ALFABET Poemele se aeaz în banc – înc un început de coal. Profesorul de cuvinte e nou, e tânr, nu tie rosturile, regulile, nu cunoate niciun poem, dar sper s le învee, s le creasc mari, s le arate drumul s-i gseasc un rost din care s poat tri ele i cuvintele cuvintelor lor, tot aa, pân la captul lumii; în fiecare toamn, poemele se aeaz în bnci, primesc nume mici, s poat mai uor comunica într ele, s-i gseasc fiecare câte un prieten, poate chiar i o iubit, mcar acum, la început de alfabet, când profesorul le privete gale i nici nu simte cum încet, încet, devine i el un poem. 7 septembrie 2009
186
NISIP FRA GLAS Înc un nor ne mai desparte, înc un zbor, departe-aproape, înc o via fr cuprins, înc o iarn peste care am nins, înc ierburi încolite sub pas, înc fereastr în nisip fr glas, înc cuvânt, singur spre tine, vemânt. Cernui, 13 septembrie 2009
187
COPACUL DIN CAS Crengile bat în geam – a putea s deschid, s vad c sunt acas, c i eu sunt copac, c i eu bat în geamul care se deschide spre el, c poate eu sunt afar i el e acas, c frunzele mele sunt mai ruginii decât ale lui, c toamna mea e mai târzie decât a lui. Privesc merele sângerii de pe mas, privete crile mele sângerii din raft, prevete filele crilor mele armii, privesc frunzele lui albe pe care a scrie un poem, ultimul poem pe care s vin vântul s-l împrtie în lume, cuvânt cu cuvânt, ca s poi veni tu, firav, uoar, s-mi scrii poemul tu de frunze. Vine furtuna – copacul bate cu crengile în geam; vine furtuna i bat i eu cu cuvintele mele în geam,
188
dar nu e niciun anotimp aproape s ne aud. Chiinu, 2 octombrie 2009
189
ÎNCHINARE Srut dreapta celui ce deschide cartea, srut stânga celui ce-a învins ntânga lene de a fi; le srut pe amândou, care au pe unghii rou de pe filele de carte care au trecut prin moarte i re-nvie-n fiecare ochi din margine de zare. Le srut pe amândou: Srut stânga, srut dreapta care in drept cruce cartea. Chiinu, 2 octombrie 2009
190
INVENTATORUL Am inventat cuvinte pentru tine – ele fac noduri pe buze ca i cum ar lega un mal de alt mal, ele au licurici, care leag o noapte de alt noapte – am inventat ploaia, care-mi lipete pleoapele, ca i cum ar lega un vis de alt vis, am inventat fereastra prin care te privesc ca pe un cuvânt, ca pe o ploaie, ca pe o pleoap, ca pe un fluture în zbor spre lumin în noapte. M-am inventat pe mine pentru tine – mâinile mele rmân lipite una de alta ca într-o rugciune. Te-am inventat pe tine - dar nimeni nu-mi recunoate invenia. Chiinu, 3 octombrie 2009
191
NUME O, dac-a fi fost piatr sau mcar nisip, de-a fi fost lacr, de i-a fi fost chip, de i-a fi fost pas sau mcar urm, de i-a fi fost clip, uitat-ntr-un ceas, de i-a fi fost umbr sau mcar pleoap, mcar privire în ochiul de ap, mcar sete, cma de mire. O, dac i-a fi fost nume, s-ar fi nscut o lume-n alt lume. 20 octombrie 2009
192
SOMNUL DIN SOMN De ce nu dorm când dorm, de ce e somnul somn al altei viei, ce nu mi-e sor, nu mi-e frate, nu mi-e secund, nu mi-e or? De ce nu-i rmul rm, de ce mi-e valul val al altei mri ce nu mi-e fiu, nici nu mi-e fiic, doar un târziu, cu chip de fric!? De ce mi-e somnul somn, Ca doamna-n lacrim de domn? 6 noiembrie 2009
193
ROHIA Rohia – margine de clip, Rohia – margine de cer, doar lacrimei îi eti risip, doar sângelui îi eti echer pân când vinul e lumin, pân când pâinea este ran, pân când bobul este chip care îi caut o An. Rohia – margine de lume, Albastrului i-ai dat alt nume! Cipu, 8 noiembrie 2008
194
PLEOAP ÎN PRIMVAR Ateptam s se fac sear, ateptam peste tot s fii tu, ateptam s se fac primvar în zpada ce nu ne-cpu, ateptam s fii creang a uni copac ce n-a fost sdit, s fii fruct dintr-o floare ce înc n-a înflorit. Ateptam s fii sear, Pleoap de primvar. Bazna, 15 noiembrie 2009
195
NISIP ÎN CUVINTE O grmjoar de nisip, o grmjoar de cuvinte pentru castele fr chip i pentru maluri care-i caut o mare, pentru corbii fr vele i pentru zaruri fr cifre. O grmjoar de nisip, lâng o grmjoar de cuvinte, fr trecut, fr prezent, care ne poate ine minte i-n care noi s fim privire – mireas care nu ateapt niciun mire! Bazna, 15 noiembrie 2009
196
LERUI HRISTOS Dac ceru-i fereastr, i fereastra mi-e cer, ninge-m, Doamne, cu lerui ler, Dac albu-i lumin, dac lumina e ger, ninge-m, Doamne, cu lerui ler. Dac eti rugciune, ca s dau, nu s cer, ninge-m, Doamne, cu lerui ler. Dac cerul mi-e scar i icoana mi-e înger, ninge-ne, Doamne, cu lerui ler.
Dac ceru-i fereastr unde stele nu pier, ninge-m, Doamne, cu lerui ler.
Dac cerul coboar, dac-naltul e jos, ninge-m, Doamne, cu lerui Hristos! 12 decembrie 2009
197
NUMELE PRIMVERII i de nu va veni niciodat ninsoarea, voi continua s-o atept; de nu va veni niciodat seara, voi continua s-o atept – de nu va veni niciodat primvara, voi continua s-o atept, pân când ninsoarea va fi sear, cu numele tu, primvar! 17 decembrie 2009
198
AP FR PRUND Nu mai rspund, oricine m cheam – cel mult m-ascund dincolo de ran. Nu m mai strig, rmân într-un ecou – coaj de frig, ce se-ntoarce în ou. Nu m mai tac, mi-e mâna gur i-n cifre de-abac îmi sunt cenzur. Nu mai rspund – sunt ap fr prund. 22 decembrie 2009
199
VAM ALB Ninsoarea-i face grani de brazi i pune frigul s ia vam i fiecare pune-n el o ar i-n fiecare lcrimeaz-o mam. Ce An Nou i ce iarn nou, nu chem pe nimeni, nimeni nu m cheam, zpada nu devine rou cum fiica se transform-n mam. Ninsoare bun, strânge-m în brae, pân când polii sunt ecuator - de noi oricine poate s se-agae, cderea noastr este zbor! Iar dac vii, An Bun, S-l faci pe Dumnezeu Ajun! 24 decembrie 2009
200
UMBRA LACRIMEI Nu m despart de umbr, M zidesc în ea, Ori m retrag În spatele luminii, Ca-n fâlfâirea unui steag, Ca-n albul ce separ crinii În cochilii de aer i de stea.
M pierd În urma umbrei i-o urmez semn dup semn, Pân m-ascund în ea Întreg i fr seamn mie, Strin de tine i de ea strin, Ca ochii de retine.
Dar cine oare e-ntre noi i cine o s-ncap, i care lacrim În umbra ei Nu las niciun nod, nu redevine ap?
De m despart de ea, De ea dac m rup, Doar lacrima mi-e umbr, Doar lacrima mi-e trup.
25 – 26 decembrie 2009
201
DESCÂNTEC Pasre din colivie, Las-mi zborul numai mie, Las-mi vântul, Las-mi marea, D-mi cuvântul, Las-mi zarea, Las-mi marginea de zi, Las-mi mie curcubeul, i îi ine ie-aripa, S-i simt aerului greul, S nu m încap clipa, Las-mi marginea de noapte, Las-mi cellalt trâm, i pe unu cât e apte, Ca s pot s îl amân – Lacrim fr recul - Las-mi mie cântecul! 1 ianuarie 2010
202
VINO, PRIMVAR Vino, primvar, nu te amâna, eu sunt alt var pentru toamna ta, vino, las iarba s o simt sub pai - eu sunt înc verde, n-ai cui s m lai, vino înc-o dat, las-m s-i fiu cerul tu de ape, visul tu târziu. Stai doar o secund, n-o s-i fiu sfârit - timpul meu e-o und care-a înverzit. Vino, primvar, trupul meu i-e scar. 2 ianuarie 2010
203
LACRIMA LUMINII Tot mai visez un vis c mai visez, nimic nu mai rmâne-afar, nu am cuvinte s îngenunchez, din lacrimi am fost dat afar i orice fruct mi-e interzis i orice iarn-mi este var. Tot mai visez un vis c mai visez, c numele mi-e primvar, c lacrima îmi e botez, c Dumnezeu m înconjoar – dar numai visul m viseaz în lacrima luminii treaz. 16 – 17 ianuarie 2010
204
VECINI
Tot mai puini, tot mai puini, nici n-are cine numra, zpada e tot mai subire, nici n-o mai simt sub talpa mea,
i cerul e tot mai aproape, albastrul cade pe pmânt, cuvântul se retrage-n ape i lacrima ne e vemânt. Tot mai puini, tot mai puini, pe malul Styxului vecini. 20 ianuarie 2010
205
ÎN LOCUL MEU Ai fi putut s îmi fi pleoap, mcar când eram orb, puteai s-mi fi privire sub arip de corb, ai fi putut fi gur, s spui în locul meu ce nu vroiam s spun, peste cuvânt arsur, puteai s-auzi doar tu ce auzeam prea bine - în locul meu puteai fi mire, puteai fi tat, în locul meu puteai orice s fii - dar n-ai s poi, nicicum i niciodat în locul meu muri. Blaj, 30 ianuarie 2010
206
RMURI Miroase a var, pân la nisip, aerul e ghilotin – miroase a tine, pân la rugin, pân umbra ta devine chip i trece singur, culoare fr culoare, pân umbra mea e gur, pân umbra ta e sare, pân umbra mea e mare fr val, pân e sear fr vreun mal. Miroase a var, umbra ta e un copac, cu ramuri de cear, cu frunze luminând, în care m îmbrac. 3 februarie 2010
207
IARN-N VAR În stupii de zpad mai roiesc albine i frigul peste pietre-a înflorit – din mierea iernii te alung pe tine, din fosfor exilez orice chibrit. Zpezilor le pun iar glug, absenei tale haine vechi, s-i fie noaptea dimineii slug i zilei s-i gseti perechi. Dar rnii tale s-i pui scar, ca iernii mele s-i fii var. Bucureti, Patriarhie, 9 februarie 2010
208
AUTOPORTRET Acesta sunt eu, mare sau mic – i când tac i când tic. Acesta sunt eu, între tot i nimic – i când poc i când pic! Acesta sunt eu, între scrisoare i plic – i când clac i când clic. Acesta sunt eu – lacrima lui Dumnezeu! Pnade, 27 februarie 2010
209
JOIA VINERII Unde eti, Doamne, cui m-ai lsat, inima ta mi-a picurat rou pe buze, pasul tu peste pasul meu a clcat - dar a plecat i-a uitat s m-acuze! Care mi-e vina, unde eti, Doamne, cui s-i pltesc, cine m iart, primvara ta mi-a dat multe toamne - dar ai uitat la mine o hart. Unde eti, Doamne, cine-mi urmeaz, las-mi copiii, las-mi iubita, las-mi seara s-mi fie treaz, iart-mi pcatul, uit-mi ispita! Unde eti, Doamne, unde sunt eu – Cel care fr s plece se-ntoarce mereu !? 1 aprilie 2010
210
CHRIST Sunt trist, nu-i dau tristeii timp i nicio u nu i-o in deschis - ca unei aripi cutând un trup, eu îi dau cer, îi sunt risip, mis. Eu îi sunt ploaie, sunt pustiu, cel care vine fr-a fi plecat - cel care, fr a muri, a înviat! 15 aprilie 2010
211
PRAG Un prag albastru mai e de urcat, mai e o secund de amânat, mai e o vârst, doar una, de schimbat, mai eti doar tu, între u i pat, mireasa care-mi face copilul brbat. Mireas i mire, ochi ce se-nchide-n privire. Bucureti, 3 iunie 2010
212
FURTUNI Cu umbra îi voi bate-n geam – s nu deschizi, e anotimpul rtcit, de ghizi, e nordul reîntors la sud, e orbul cel în care-aud cum stropii se aprind, ca o lumin dintr-un cer albind. Cu umbra îi voi bate-n geam, cu ultimul cuvânt în care m nteam. 16 iunie 2010
213
RUG Doamne, ia-m acum. Sunt pregtit, sunt gata de drum. Am atâtea de fcut, c nu-mi ajunge o via. Dar dac m mai lai, d-mi mcar o sut de ani de rzboi i o sut de ani de pace. Las-mi privirea înapoi, ca pe o urm pe retine – s tiu s m întorc, la Tine. 20 iunie 2010
214
NICIODAT, MEREU Nu mai sunt gar pentru nimeni, fierul bun e la mine în sânge, lumi paralele, ierburi dintr-o alt via nu m mai pot atinge.
Nu mai sunt scar, pentru nimeni, treptele urc atunci când coboar dinspre mine înspre tine, dinspre ziu spre sear.
Nu mai sunt ochi pentru nimeni, alt privire nu mai am, nu mai sunt copac, nici fruct, doar frunz pe clcâi balsam.
Nu mai sunt tu, nu mai sunt eu, pentru nimeni - sunt de-acum niciodat, mereu.
24 iulie 2010
215
POEME PIERDUTE Mi-am pierdut câteva poeme – am amânat s le includ în carte, le-am mutat dintr-o parte în alta, în ateptarea cuvântului final. De-o vreme, nu le mai gsesc. Le-am cutat peste tot – au disprut fr urm, i nicio ans s le reconstitui. Mai ales c unul începea cu: "Moartea mea m-a uitat!" Pur i simplu m-au prsit – pedeapsa manuscrisului neterminat. Dar poate c-ntr-o alt via, ne vom întâlni, în cartea poemelor pierdute, uitate, în cartea poemelor nescrise. Ediie complet. 8 august 2010
216
CÂND PIERZI Când începi un poem, n-ai decât s accepi - în curând ai s-l pierzi, te despari de el, ca i cum nu-i al tu, biet copac fr frunzele verzi. Când începi s trieti n-ai decât s accepi – viaa nu e a ta, ai s-o pierzi, biet copac fr frunzele verzi. Dac nu mai iubeti, ai s pierzi – rmâi doar copac fr frunzele verzi. 22 august 2010
217
ANOTIMP PIERDUT Unde-i toamna care-n mine înfrunzi, unde-i pleoapa, unde-i geana somnului cu ochi de zi? Unde sunt, ce anotimp m încape în smân, m ia-n ramur i fruct, s-i fiu lacrimei fiin? Unde-i toamna, unde-i toamna, care verii îi e trup, unde-i iarna, unde-i iarna, care toamnei îi e lup? Cluj-Napoca, 18 septembrie 2010
218
RÂU Trupul meu s-a preschimbat în râu, înv s curg pân la zbor, sângele meu nu-i decât vânt, i-nva iar s fie nor, pân când iari redevin cuvânt. Acum înv s nu mai fiu, i trupul redevine râu. Cluj-Napoca, 18 septembrie 2010
219
ÎNC O VIA Am renunat la cochilie, copacii-au renunat la rdcini i apele au renunat la maluri, cel cu pcate-a renunat la vini. Am renunat s mai fiu ziu, nici ploaie nu mai pot s fiu; i orele au renunat la ceas, i pentru înc-o via e târziu. Cluj-Napoca, 18 septembrie 2010
220
ALT SEMN DE CARTE Pianjenul strivit între coperte de carte, pianjenul ce devenise semn continua s-i eas pânza, inventând o nou limb de lemn, esând între cuvinte oapte, dar nelsând în urm vreun îndemn. Pianjenul care desparte file dintre dou viei, dintre iubiri dearte - pianjenul strivit, încât ai crede c exist moarte dup moarte. Cluj-Napoca, 18 septembrie 2010
221
DESPRIREA DE TRUP M lepd de trup, ca de haine uzate i beau cucuta pân’ la jumtate - i jumtatea care îmi rmâne vie o-mpart cu viii, cu cei mori tot ce le aparine; m lepd de cuvânt i-nghit tcerea pân’ la jumtate – i ce-mi rmâne viu nu-mpart cu nimeni i nu tiu de mai rmâne din cuvinte rest pentru acest final de ieri, pentru acest final de mâine. În avion, spre Wesse, 18 septembrie 2010
222
CUIB DE CUC Nu m duc, nu m mai duc, las-mi cuibul meu de cuc, las-mi lacrima în iarb i nisipul, s m soarb, las-mi vara, las-mi toamna, s-nverzeasc-n iarn Doamna, Doamn, tu, Doamn, tu, ceea care m începu, Doamn, da, Doamn, da, sor doar cu lacrima. Bonn, 19 septembrie 2010
223
DIMINEA Diminea vie, margine de ap, o urm pentru alt zi, pierdut înainte de-a începe, lumin fr a umbri, doar tu, cu fiecare via treci alt râu i te întorci doar ca s-neci alt zbor de pescru, ce bate-n geam cu ploaia ca s deschizi ca unui nor ce-i pierde marginea de tu. O diminea vie, din alt timp – atât cât se desparte umbra mea ca laul atârnând de gât. Bonn, 19 septembrie 2010
224
FR MINE Septembrie – orbit pentru ochiul unui orb, pentru lumina dintre zi i zi, pentru lumina cutându-i vârst pentru când liniile vieii se retrag în frunze ce ateapt s se-toarc în pmânt ca într-o ar trist. Septembrie – mai verde decât un martie care s-a-ntors, decât o via care se retrage-n sine ca-n cochilia unui melc, o diminea într-o alt diminea – fr mine. Bonn, 20 septembrie 2010
225
IDENTITATE Fr paaport, ca i cum peste tot ai fi în ara ta; fr identitate, ca i cum peste tot ai fi în viaa ta, singur, singur, singur… Fr somn, ca i cum peste tot te-ai afla într-un vis din care nu mai poi iei. Fr cer, Ca i cum Dumnezeu ar fi coborât pe pmânt, singur, singur, singur… Bonn, 20 septembrie 2010
226
CURGERE Cum ar fi fost, Rinul, dac ar fi curs prin alt ar? Cum ar fi fost Rinul, dac s-ar fi vrsat, în alt mare? Cum ai fi fost tu, dac ai fi curs în viaa mea? Cum ar fi fost viaa mea, dac nu s-ar fi scurs în alt via? Dar moartea mea, dac nu s-ar fi oprit în alt moarte? Bonn, 20 septembrie 2010
227
POEMUL PHOENIX Dup moarte, poemelor mele le cresc unghii i pr, poemele scriu singure alte poeme crora le cresc pene i fulgi i-nva singure s zboare. Poemele mele, slbatice poeme în care învam i eu, s zbor ca un strin ce-i caut o ar unde s-i creasc pr i unghii, în via ca i-n moarte, în moarte ca i-n via. Bonn, 21 septembrie 2010
228
MAL DE RIN Casa aceasta n-are ferestre, n-are ui, n-are vecini, casa aceasta are ochi, are urechi, are gur, are i mâini. Casa aceasta are picioare, merge acolo unde eti tu, casa aceasta se rotete mereu dup soare, casa aceasta e sora lui nu. Casa aceasta, în cma de for, liber, oriunde-ar pleca, arde în mine, înc e tor, înc e malul din marginea ta. Bonn, 21 septembrie 2010
229
TAXE PE POEME Mai exist o ans, înc unii se pot salva – s se pun taxa pe cuvinte care pot respira, ba chiar i pe cuvinte moarte, pe-ntregul alfabet, dar mai ales pe vocale, mai slobode ca oricând, taxa pe silabe plângând; taxa pe ieri, taxa pe mâine, taxa pe lama de cuit uitat în pâine. Taxa pe sear, taxa pe vis, tax pe orice amintire, tax pe tot ce-i interzis. Tax pe orice, dar mai ales, pe cel care se teme, dar mai ales, tax special pe poeme. Bonn, 21 septembrie 2010
230
OAPTA
S fugi în ora la prima ploaie, s opreti un neam, s camuflezi istorii, s bei un naps, s-mpari cu el un sfan, s caui sinonime, la român i la neam, s pui timbre scrisorii pe care n-o s-o trimii nimnui, pe care nimeni n-o ateapt, s spui Ich liebe dich, s spun te iubesc, i s pstrai o tain, o oapt. 21 septembrie 2010
231
RSTIGNIRE Acum pot spune – între noi e cineva care ne va vinde sentimentele, la pre de nimic, cineva va cumpra pcatele noastre la pre de nimic, cineva va vinde i aceast toamn la un pre de nimic, acest anotimp care ne-a ajuns la subsuori. Dar nu e nimeni s cread c cu acestea toate noi suntem datori înmulite de apte ori. Nu tie nimeni unde ne vom duce, i dac pentru toate acestea cei doi tâlhari vor fi coborâi de pe cruce. 22- 23 septembrie 2010
232
CÂMP DE MACI Nu se mai vede niciun câmp de maci, nici lanuri parc nu mai sunt, în care s te-ascunzi, s taci, pe perna bobului mrunt, s-i fie cerul dedesubt i lacrima s-i fie scar, s simi c nu exist-a doua oar, c nu mai este început, c nu sunt pori la primvar, c ceasul iernii e de lut. Nu se mai vede niciun câmp de maci, în care s te-ascunzi, s taci! 28 septembrie, 2010, în avion
233
MAGI i dac nu vom gsi nicio u, dac ferestrele toate vor fi de pmânt, dac iarba va fi de cenu, dac nu va mai fi niciun cuvânt, dac toate în jur vor fi fr gur, cine va mai depune jurmânt, cine se va lepda de ur, ce aer ne va fi înconjur? i cine, la vam, va plânge, cu aur, cu smirn, tmâie i lacrimi de sânge? 28 septembrie, în avion
234
NU-MI MAI ADUC AMINTE Nu-mi mai aduc aminte de mine, eu poate nici n-am existat sau n-am fost decât un vis care mereu s-a repetat; nu-mi mai aduc aminte de mine i nici nu tiu în numele cui voi muri, în numele cui mai sunt viu? Nu-mi mai aduc aminte de mine i nimeni nu va ine minte dac sunt cel ce voi fi sau cel dinainte? Nimeni, niciodat, Lpuna, 8 octombrie2010
235
LECIE DESCHIS Înva-m s plâng, înva-m s râd înva-m s uit, s nu mai pot uita, înva-m s îi fiu ran, chiar fr-a sângera. Înva-m s m despart de umbr, înva-m s fiu la fel ca ea, înva-m s mai fiu orb, s pot vedea, înva-m s n-am rbdare, înva-m a atepta, înva-m s-aud când nu îmi spui nimic. Înva-m s mai spun nu, atunci când îi spun da! 15 -20 noiembrie 2010
236
SPUNE-MI, MOARTE Spune-mi, moarte, ce-i gândi, la mine când îi veni? Care noapte va fi zi, care lume s-o sfâri, care lume va petrece, care lume va mui? Cre-i lumi vom fi copii? Spune-mi, moarte, ce-i pi, la mine de nu-i veni? 20 noiembrie 2010
237
TOAMN-N IARN Mai inventeaz-o toamn pentru mine, o toamn-n care poi lipsi, iar frunzelor s pui aripi, s nu m poat-acoperi. Mai inventeaz înc-o toamn, s-ajung i la mine, cu fructe interzise-n paradis, o toamn-n roiuri de albine, când fagurele-i interzis. Mai inventeaz-o ploaie pentru cer senin, un anotimp ce nu e-n calendar, o cifr nou, pentru orice zar. i, dac poi, mai inventeaz-m pe mine, cci vine iarna care m nscu i vin ninsorile-n exod – alt dejà vu spre care nu se-ntinde niciun pod. 1 decembrie 2010
238
COLIND Colind, Doamne, colind, Cerul mi-a ajuns la grind, Colind, în ast sear – Cerul mi-a ajuns de var, Colind în ast noapte – Cerul pân ni se-mparte, Colind în ast zi – Natere ce n-a muri, Colind, Doamne, colind, peste noi s se întind, alb din alb i veac din veac, lacrim în care tac, lacrim în care strig pân iernii îi e frig. Colind, Doamne, colind, Pân cerul e oglind, Pân cerul e fereastr, Într-o margine albastr, Pân eu cobor mereu În adânc de Dumnezeu,
239
Colind, Doamne, colind, Lacrima s mi-o aprind, în lumini s m arunc, cum un prunc spre al tu Prunc.
24 decembrie 2010
240
FINAL Voi muri, în sfârit, o minune, între noapte i zi, între cuvinte i rune, - tiu, voi muri, în sfârit, viaa meas o s primeasc un nume. tiu, voi muri – ca s încep a fi. Reghin, 28 noiembrie 2010
241
DE ACELAI AUTOR
• Muzeul de iarn, versuri, Ed. Dacia, 1986 • Memoria zpezii, versuri, Ed. Cartea Româneasc, 1989 • Jocuri încruciate, versuri pentru copii, Casa de editur Alpha, 1990 • Nostalgii interzise, versuri, Ed. Columna, 1991 • America, partea nevzut a lunii, jurnal, Ed. Tipomur, 1994 • Între lumi. Convorbiri cu N. Steinhardt, Ed. Tipomur, 1994, ediia a II-a, Editura Dacia, 2001, Ediia a III-a 2004, Ediia a IV-a 2009, Editura Nico • Anotimpul probabil, interviuri, Ed. Tipomur, 1995 • Casa cu idoli, versuri, Ed. Ambasador, 1996 • A doua Americ, jurnal, Ed. Tipomur, 1996 • Curs i recurs, interviuri, Ed. Tipomur 1997 • i aa mai departe…, publicistic, Ed. Arhipelag, 1997 • Oglinzi paralele, interviuri, Ed. Ambasador, 1998 • Lina lumina, versuri pentru copii, Ed. Tipomur, 1999, ediia a doua 2007, Editura Nico. • Babel dup Babel, interviuri, Ed. Tipomur, 2000 • Aproape departe, interviuri, Ed. Tipomur, 2001 • Poduri de umbr, versuri, ediie bilingv român-maghiar, Ed. Tipomur, 2001 • Manualul de cear, versuri, Editura Academos, 2001 • Solstiiu la Echinox, poeme, Ed. Tipomur, 2002 • Zona interzis, interviuri, Ed. Tipomur, 2003 • Alb pe alb, poeme, Ed. Tipomur, 2003 • Muntele Athos din Muntele Athos, Editura Tipomur, 2004 • De la San Francisco la Muntele Athos, Editura Re