NICHITA STANESCU

36
NICHITA NICHITA STANESCU STANESCU VERSURI SI GANDURI VERSURI SI GANDURI

description

VERSURI SI GANDURI. NICHITA STANESCU. “INGERUL BLOND”. Sunt un om viu Sunt un om viu . Nimic din ce-i omenesc nu mi-e străin . Abia am timp să mă mir că exist, dar mă bucur totdeauna că sunt. Autoportret Eu nu sunt altceva dec â t o pat ă de s â nge care vorbe ş te. - PowerPoint PPT Presentation

Transcript of NICHITA STANESCU

Page 1: NICHITA STANESCU

NICHITA NICHITA STANESCUSTANESCU

VERSURI SI GANDURIVERSURI SI GANDURI

Page 2: NICHITA STANESCU

“INGERUL

BLOND”

Page 3: NICHITA STANESCU

Sunt un om viu Sunt un om viu

Sunt un om viu.Sunt un om viu.Nimic din ce-i omenesc nu mi-e străin.Nimic din ce-i omenesc nu mi-e străin.Abia am timp să mă mir că exist, darAbia am timp să mă mir că exist, darmă bucur totdeauna că sunt.mă bucur totdeauna că sunt.

Page 4: NICHITA STANESCU

Autoportret Autoportret Eu nu sunt altceva decEu nu sunt altceva decââtt

o pato patăă de s de sâângenge care vorbecare vorbeşşte.te.

Page 5: NICHITA STANESCU

Autoportret Autoportret

Întunecând întunericul,Întunecând întunericul,iatăiatăporţile luminii.porţile luminii.

Page 6: NICHITA STANESCU

1967 - 1967 - Oul şi sferaOul şi sfera

Frunză verdeFrunză verde de albastrude albastru

Si-am zis verde de albastruSi-am zis verde de albastru

mă doare un cal măiastru,mă doare un cal măiastru,

şi-am zis parşi-am zis parăă de un măr; de un măr;

minciună de adevărminciună de adevăr

Cel mai cunoscut şi controversat poem

stănescian

Page 7: NICHITA STANESCU

Gând 6 Gând 6 Singurele lucruri reale, singurele lucruri pe care leSingurele lucruri reale, singurele lucruri pe care leducem cu noi până la urmă sunt propriile noastreducem cu noi până la urmă sunt propriile noastresentimente, dragostele noastre…sentimente, dragostele noastre…

Page 8: NICHITA STANESCU

Leoaică tânără, iubirea

Leoaică tânără, iubireami-a sărit în faţă.Mă pândise-n încordaremai demult.Colţii albi mi i-a înfipt în faţă,m-a muşcat leoaica, azi, de faţă.

Page 9: NICHITA STANESCU

Emoţie de toamnă

A venit toamna, acopera-mi inima cu ceva,cu umbra unui copac sau mai bine cu umbra ta.

Mă tem că n-am să te mai văd, uneori,că or să-mi crească aripi ascuţite până la nori,că ai să te ascunzi într-un ochi străin,şi el o să se-nchidă cu o frunză de pelin.

Şi-atunci mă apropii de pietre şi tac,iau cuvintele şi le-nec în mare.Şuier luna şi o răsar şi o prefacîntr-o dragoste mare.

Page 10: NICHITA STANESCU

PoemPoem

Spune-mi, dacSpune-mi, dacăă te-a te-aşş prinde-ntr-o zi prinde-ntr-o zi şşi i ţţi-ai-aşş s săăruta talpa piciorului, ruta talpa piciorului, nu-i anu-i aşşa ca căă ai ai şşchiopchiopăăta puta puţţin, dupin, dupăă aceea, aceea,

de teamde teamăă s săă nu-mi strive nu-mi striveşşti sti săărutul?...rutul?...

Page 11: NICHITA STANESCU

““Nichita Stănescu a revoluţionat Nichita Stănescu a revoluţionat poezia română postbelică” poezia română postbelică”

N-ai să vii

N-ai să vii şi n-ai să morţiN-ai să şapte între sorţiN-ai să iarnă, primăvară N-ai să doamnă, domnişoară.

Page 12: NICHITA STANESCU

Tinerii

Se sărută, ah, se sărută, se sărutătinerii pe străzi, în bistrouri, pe parapete,se sărută întruna ca şi cum ei însişin-ar fi decât nişte terminaţiiale sărutului.Se sărută, ah, se sărută printre maşinile-n goană,în staţiile de metrou, în cinematografe,în autobuze, se sărută cu disperare,cu violenţă, ca şi cumla capătul sărutului, la sfârşitul sărutului, după sărutn-ar urma decât bătrâneţea proscrisăşi moartea.

Page 13: NICHITA STANESCU

Lectia despre CubLectia despre Cub

Se ia o bucată de piatră,Se ia o bucată de piatră,se ciopleşte cu o daltă de sânge,se ciopleşte cu o daltă de sânge,se lustruieşte cu ochiul lui Homer,se lustruieşte cu ochiul lui Homer,se răzuieşte cu razese răzuieşte cu razepână cubul iese perfect.până cubul iese perfect.După aceea se sărută de numărate ori cubulDupă aceea se sărută de numărate ori cubulcu gura ta, cu gura altoracu gura ta, cu gura altoraşi mai ales cu gura infantei.şi mai ales cu gura infantei.După aceea se ia un ciocanDupă aceea se ia un ciocanşi brusc se fărâmă un colţ de-al cubului.şi brusc se fărâmă un colţ de-al cubului.Toţi, dar absolut toţi zice-vor:Toţi, dar absolut toţi zice-vor:- Ce cub perfect ar fi fost acesta- Ce cub perfect ar fi fost acestade n-ar fi avut un colţ sfărâmat!de n-ar fi avut un colţ sfărâmat!

Page 14: NICHITA STANESCU

Râsu' plânsu'Râsu' plânsu'

Ah, râsu' plânsu'Ah, râsu' plânsu'

ah, râsu' plânsu'ah, râsu' plânsu'mă bufneşte când mă bufneşte când spunspunsecundei vechi secundei vechi putrezind în secundaputrezind în secundade-acum. de-acum.

Page 15: NICHITA STANESCU

Evocare Ea era frumoasă ca umbra unei idei, -a piele de copil mirosea spinarea ei,a piatră proaspăt spartăa strigat dintr-o limbă moartă.

Ea nu avea greutate, ca respirarea.Râzânda şi plângânda cu lacrimi mariera sărată ca sareaslăvită la ospete de barbari.

Ea era frumoasă ca umbra unui gând.Între ape, numai ea era pământ.

Page 16: NICHITA STANESCU

Poetul şi soldatul

Poetul ca şi soldatulnu are viaţă personală.Viaţa lui personală este prafşi pulbere.

Page 17: NICHITA STANESCU

Îmbrăţişarea Îmbrăţişarea

Aş fi vrut să te păstrez în braţe Aş fi vrut să te păstrez în braţe aşa cum ţin trupul copilăriei, în trecut,aşa cum ţin trupul copilăriei, în trecut,cu morţile-i nerepetate.cu morţile-i nerepetate.Şi să te-mbrăţişez cu coastele-aş fi vrut. Şi să te-mbrăţişez cu coastele-aş fi vrut.

By By ABCABC

Page 18: NICHITA STANESCU

Vârsta de aur a dragostei Vârsta de aur a dragostei

Mâinile mele sunt îndrăgostite,Mâinile mele sunt îndrăgostite,vai, gura mea iubeşte,vai, gura mea iubeşte,şi iată, m-am trezitşi iată, m-am trezitcă lucrurile sunt atât de aproape de mine,că lucrurile sunt atât de aproape de mine,încât abia pot merge printre eleîncât abia pot merge printre elefără să mă rănesc.fără să mă rănesc.

E un sentiment dulce acesta,E un sentiment dulce acesta,de trezire, de visarede trezire, de visare

Page 19: NICHITA STANESCU

Poezia Poezia

Poezia este ochiul care plânge.Poezia este ochiul care plânge.Ea este umărul care plânge,Ea este umărul care plânge,ochiul umărului care plânge.ochiul umărului care plânge.Ea este mâna care plânge,Ea este mâna care plânge,ochiul mâinii care plânge.ochiul mâinii care plânge.(…)(…)

O voi, prieteni,O voi, prieteni,poezia nu este lacrimăpoezia nu este lacrimăea este însuşi plânsul,ea este însuşi plânsul,plânsul unui ochi neinventat,plânsul unui ochi neinventat,lacrima ochiuluilacrima ochiuluicelui care trebuie să fie frumos,celui care trebuie să fie frumos,lacrima celui care trebuie să fie fericit. lacrima celui care trebuie să fie fericit.

Page 20: NICHITA STANESCU

Lună în câmpLună în câmp

Cu mâna stângă ţi-am întors spre mine chipul,Cu mâna stângă ţi-am întors spre mine chipul,sub cortul adormiţilor gutuisub cortul adormiţilor gutuişi de-aş putea să-mi rup din ochii tăi privirea, şi de-aş putea să-mi rup din ochii tăi privirea, văzduhul serii mi-ar părea căprui. văzduhul serii mi-ar părea căprui.

Page 21: NICHITA STANESCU

Necuvintele Necuvintele

El a întins spre mine o frunză ca o mână cu El a întins spre mine o frunză ca o mână cu degete.degete.Eu am întins spre el o mână ca o frunză cu dinţi.Eu am întins spre el o mână ca o frunză cu dinţi.El a întins spre mine o ramură ca un braţ.El a întins spre mine o ramură ca un braţ.Eu am întins spre el braţul ca o ramură.Eu am întins spre el braţul ca o ramură.El şi-a înclinat spre mine trunchiulEl şi-a înclinat spre mine trunchiulca un măr.ca un măr.(…)(…)

Eu am trecut prin el.Eu am trecut prin el.El a trecut prin mine.El a trecut prin mine.Eu am rămas un pom singur.Eu am rămas un pom singur.ElElun om singur.un om singur.

Page 22: NICHITA STANESCU

De dragoste De dragoste

Ea stă plictisită şi foarte frumoasăEa stă plictisită şi foarte frumoasăpărul ei negru este supăratpărul ei negru este supăratmâna ei luminoasămâna ei luminoasădemult m-a uitat, -demult m-a uitat, -demult s-a uitat şi pe sine (…).demult s-a uitat şi pe sine (…).

Page 23: NICHITA STANESCU

Dezâmblânzirea De mult negru mă albisemDe mult soare mă-nnoptasemDe mult viu mă mult murisemDin visare mă aflasemVino tu cu tine toatăCa să-ntruchipăm o roatăVino tu fără de tineCa să fiu cu mine, mineO răsai, răsai, răsaiPe infernul meu, un raiO rămâi, rămâi, rămâiPalma bate-mi-o în cuiPe crucea de carneCând lumea adoarme.

Page 24: NICHITA STANESCU

Înapoierea cheiiÎnapoierea cheii Mi-e dor să potMi-e dor să potsă nu-mi mai fie să nu-mi mai fie dor de tine.dor de tine.

Tristeţea, ea,Tristeţea, ea,nu este gândnu este gândea lucru este.ea lucru este.

Page 25: NICHITA STANESCU

Îngerul cu o carte în mânăÎngerul cu o carte în mână

Trecea un înger,Trecea un înger,pe un scaun negru aşezat.pe un scaun negru aşezat.Trecea prin aer, liniştitTrecea prin aer, liniştitşi mândru.şi mândru.

By By ABCABC

Page 26: NICHITA STANESCU

Cântec în doi Noi nu vrem să fim geniali Noi vrem sa fim trimbulinzi

By By ABCABC

Page 27: NICHITA STANESCU

Al meu suflet, PsyhéeAl meu suflet, Psyhée A venit un înger şi mi-a zis:- Eşti un porc de câine,o jigodie şi un rât.Pute iarba sub umbra ta care o apasă;mocirlă se numeşte respiraţia ta!- De ce, i-am strigat, de ce?- Fără pricină!

Page 28: NICHITA STANESCU

Balada motanuluiBalada motanului

Motan m-aş fi dorit să fiuMotan m-aş fi dorit să fiucu coada-n sus, cu blana-n dungi,cu coada-n sus, cu blana-n dungi,cu gheare şi musteţe lungi,cu gheare şi musteţe lungi,c-un ochi verzui şi-un ochi căprui.c-un ochi verzui şi-un ochi căprui.

La ora când târâş-grăpişLa ora când târâş-grăpişzăpada nopţii se adunăzăpada nopţii se adunăeu, cocoţat pe-acoperiş,eu, cocoţat pe-acoperiş,să urlu a pustiu la lună.să urlu a pustiu la lună.

Şi-atuncea, şapte gospodineŞi-atuncea, şapte gospodinesă dea cu bolovani în minesă dea cu bolovani în mineşi să mă-njure surd, de Domnul,şi să mă-njure surd, de Domnul,că le-am stricat, urlând, tot somnul.că le-am stricat, urlând, tot somnul.

Page 29: NICHITA STANESCU

Poveste sentimentală Poveste sentimentală

Pe urmă ne vedeam din ce în ce mai des. Pe urmă ne vedeam din ce în ce mai des. Eu stăteam la o margine-a orei,Eu stăteam la o margine-a orei,tu - la cealaltă,tu - la cealaltă,ca două toarte de amforă. ca două toarte de amforă. Numai cuvintele zburau intre noi,Numai cuvintele zburau intre noi,înainte şi înapoi. înainte şi înapoi.

Page 30: NICHITA STANESCU

Foarte câine Foarte câine-am vrut să fiucu lătratul în pustiuşi cu dintele cel viumort la tine-am vrut să viu

Page 31: NICHITA STANESCU

Lectia despre cerc Lectia despre cerc Se desenează pe nisip un cercSe desenează pe nisip un cerc

după care se taie in două,după care se taie in două,cu acelasi băt de alun se taie in două.cu acelasi băt de alun se taie in două.După aceea se cade in genunchi,După aceea se cade in genunchi,după aceea se cade in branci.după aceea se cade in branci.După aceea se izbeste cu fruntea nisipulDupă aceea se izbeste cu fruntea nisipulsi i se cere iertare cercului.si i se cere iertare cercului.Atât. Atât.

Page 32: NICHITA STANESCU

In dulcele stil clasicIn dulcele stil clasic

Dintr-un bolovan coboarăDintr-un bolovan coboarăpasul tău de domnişoară.pasul tău de domnişoară.Dintr-o frunză verde, palăDintr-o frunză verde, palăpasul tău de domnişoară.pasul tău de domnişoară.

Dintr- înserare-n searăDintr- înserare-n searăpasul tău de domnişoară.pasul tău de domnişoară.Dintr-o pasăre amarăDintr-o pasăre amarăpasul tău de domnişoară .pasul tău de domnişoară .

Page 33: NICHITA STANESCU

Tocirea Tocirea

Soldatul mărşăluia, mărşăluia,Soldatul mărşăluia, mărşăluia,mărşăluiamărşăluiapână cândpână cândpână la genunchipână la genunchipiciorulpicioruli se tocea, i se toceai se tocea, i se toceai se toceai se toceapână cândpână cândtrunchiultrunchiulpână la coastepână la coastei se tocea, i se toceai se tocea, i se toceai se toceai se toceapână cândpână cândpână la sprâncene orbeapână la sprâncene orbeaorbea, orbeaorbea, orbeapână cândpână cândpărul lui iarbă neagră erapărul lui iarbă neagră eraiarbă neagră era, iarbă neagră era.iarbă neagră era, iarbă neagră era.Un cal alb veneaUn cal alb veneaşi o păşteaşi o păşteaşi o păştea, şi o păştea.şi o păştea, şi o păştea.I-ha-ha, i-haI-ha-ha, i-hai-ha. i-ha.

Page 34: NICHITA STANESCU

Ce bine că eşti Ce bine că eşti

E o întâmplare a fiinţei meleE o întâmplare a fiinţei meleşi atunci fericirea dinlăuntrul meuşi atunci fericirea dinlăuntrul meue mai puternică decât mine, decât oasele mele,e mai puternică decât mine, decât oasele mele,pe care mi le scrâşneşti într-o îmbrăţişare pe care mi le scrâşneşti într-o îmbrăţişare mereu dureroasă, minunată mereu.mereu dureroasă, minunată mereu.

Să stăm de vorbă, să vorbim, să spunem cuvinteSă stăm de vorbă, să vorbim, să spunem cuvintelungi, sticloase, ca nişte dălţi ce despartlungi, sticloase, ca nişte dălţi ce despartfluviul rece în delta fierbinte,fluviul rece în delta fierbinte,ziua de noapte, bazaltul de bazalt.ziua de noapte, bazaltul de bazalt.

Du-mă, fericire, în sus, şi izbeşte-miDu-mă, fericire, în sus, şi izbeşte-mitâmpla de stele, până cândtâmpla de stele, până cândlumea mea prelungă şi în nesfârşirelumea mea prelungă şi în nesfârşirese face coloană sau altcevase face coloană sau altcevamult mai înalt şi mult mai curând.mult mai înalt şi mult mai curând.

Page 35: NICHITA STANESCU

Schimbarea la faţă Am schimbat naşterea pe moarteÎn rest am rămas de tot sărac.M-a izbit cu aripa un îngerşi am devenit rege,pe un tron în prăbuşire.

Page 36: NICHITA STANESCU

Gând 13 Gând 13 De poeţi numai de bine, ca să zicem aşa.De poeţi numai de bine, ca să zicem aşa.