Nichita Stanescu

2
Poezia “ Altă matematică ” este publicată în volumul din 1972, intitulat “Măreţia frigului”, având ca temă iubirea şi ca motiv, cuplul de îndrăgostiţi. Titlul operei este semnificativ şi se poate explica în sensul că iubirea este înţeleasă ca o “altă matematică”, un sentiment puternic, nesupus măsurării exacte, matematice. În prima strofă , se remarcă două planuri: unul al cunoaşterii, bazat pe logică, pe raţiune; celălalt al sentimentului de dragoste; ele sunt prezentate în antiteză. În planul cunoaşterii raţionale, matematice, există reguli clare, precise, aşa cum dovedesc operaţiile aritmetice: înmulţirea- “unu ori unu fac unu”, scăderea- “cinci fără patru fac unu”, împărţirea- ”opt împărţit la opt fac unu”; adunarea- “unu plus unu fac doi”. Poetul foloseşte în calcule repetarea numeralului “unu” care simbolizează singurătatea, unicitatea, dar în final, semnalează existenţa numeralului “doi” care anticipează, în plan sentimental, cuplul. De asemenea, el introduce în această demonstraţie verbul “ştim” (cu persoană neutră, generalizată- noi), care desemnează cunoaşterea de către toţi receptorii a unor operaţii logice, elementare. În planul sentimentelor erotice, verbul nu mai este la forma afirmativă, ci la cea negativă “nu ştim”, deoarece în privinţa iubirii totul este greu de înţeles, totul este lipsit de logică, de raţiune. Dragostea nu se poate supune regulilor, de aceea limbajul poetic conţine asociaţii ciudate, absurde, caracterizate de nonsens, ambiguitate şi spirit ludic :”dar un inorog ori o pană/ nu ştim cât face”; “dar un nor fără o corabie/ nu ştim cât face”( motivele sunt poetice şi simbolice: inorogul indică o lume fantastică, pana- sfera creaţiei, norul- aspiraţia spre înalt, corabia- melancolia depărtărilor). În finalul strofei, eul liric îşi exprimă direct şi, evident subiectiv, sentimentele, referindu-se la cuplul de îndrăgostiţi: “dar eu şi cu tine,/ nu ştim, vai, nu ştim cât facem”. Lirismul subiectiv este prezent prin mărcile specifice: pronumele personale la persoana I (“eu”) şi a doua (“tine”), singular; prin verbul la forma negativă (“nu ştim”), repetat, la persoana I, plural; prin interjecţia “vai”. Cea de-a doua strofă debutează tot cu o interjecţie care exprimă subiectivitatea”Ah” şi continuă cu suprapunerea celor două planuri, al cunoaşterii şi al iubirii, într-un limbaj caracterizat de absurditate, de ambiguitate, ce accentuează ideea ca în dragoste nu există legi, calcule, reguli pentru toţi: “un cal fără un tramvai/ face un înger”,/ o conopidă plus un ou,/ face un astragal…” Punctele de suspensie din finalul strofei îndeamnă cititorul să-şi conducă imaginaţia şi fantezia în sfera visului, a iubirii greu de descifrat. A treia strofă se concentrează asupra cuplului de îndrăgostiţi care nu se supun regulilor, pentru că sentimentele nu ţin cont de raţiune, de logica cea mai simplă: “ Numai tu şi cu mine/ înmulţiţi

description

Alta matematica

Transcript of Nichita Stanescu

Poezia Alt matematic este publicat n volumul din 1972, intitulat Mreia frigului, avnd ca tem iubirea i ca motiv, cuplul de ndrgostii. Titluloperei este semnificativ i se poate explica n sensul c iubirea este neleas ca o alt matematic, un sentiment puternic, nesupus msurrii exacte, matematice.n prima strof, se remarc dou planuri: unul al cunoaterii, bazat pe logic, pe raiune; cellalt al sentimentului de dragoste; ele sunt prezentate n antitez. n planul cunoaterii raionale, matematice, exist reguli clare, precise, aa cum dovedesc operaiile aritmetice: nmulirea- unu ori unu fac unu, scderea- cinci fr patru fac unu, mprirea- opt mprit la opt fac unu; adunarea- unu plus unu fac doi. Poetul folosete n calcule repetarea numeralului unu care simbolizeaz singurtatea, unicitatea, dar n final, semnaleaz existena numeralului doi care anticipeaz, n plan sentimental, cuplul. De asemenea, el introduce n aceast demonstraie verbul tim (cu persoan neutr, generalizat- noi), care desemneaz cunoaterea de ctre toi receptorii a unor operaii logice, elementare.n planul sentimentelor erotice, verbul nu mai este la forma afirmativ, ci la cea negativ nu tim, deoarece n privina iubirii totul este greu de neles, totul este lipsit de logic, de raiune. Dragostea nu se poate supune regulilor, de aceea limbajul poetic conine asociaii ciudate, absurde, caracterizate de nonsens, ambiguitate i spirit ludic :dar un inorog ori o pan/ nu tim ct face; dar un nor fr o corabie/ nu tim ct face( motivele sunt poetice i simbolice: inorogul indic o lume fantastic, pana- sfera creaiei, norul- aspiraia spre nalt, corabia- melancolia deprtrilor). n finalul strofei, eul liric i exprim direct i, evident subiectiv, sentimentele, referindu-se la cuplul de ndrgostii: dar eu i cu tine,/ nu tim, vai, nu tim ct facem. Lirismul subiectiv este prezent prin mrcile specifice: pronumele personale la persoana I (eu) i a doua (tine), singular; prin verbul la forma negativ (nu tim), repetat, la persoana I, plural; prin interjecia vai.Cea de-a doua strofdebuteaz tot cu o interjecie care exprim subiectivitateaAh i continu cu suprapunerea celor dou planuri, al cunoaterii i al iubirii, ntr-un limbaj caracterizat de absurditate, de ambiguitate, ce accentueaz ideea ca n dragoste nu exist legi, calcule, reguli pentru toi: un cal fr un tramvai/ face un nger,/ o conopid plus un ou,/ face un astragal Punctele de suspensie din finalul strofei ndeamn cititorul s-i conduc imaginaia i fantezia n sfera visului, a iubirii greu de descifrat. A treia strofse concentreaz asupra cuplului de ndrgostii care nu se supun regulilor, pentru c sentimentele nu in cont de raiune, de logica cea mai simpl: Numai tu i cu mine/ nmulii i mprii/ adunai i sczui/ rmnem aceiai Punctele de suspensie din finalul acestei strofe sugereaz c un cuplu rmne neschimbat dac iubirea este statornic. Distihul final: Pieri din mintea mea! / Revino-mi in inim! conine dou cuvinte-cheie: mintea i inima. Primul indic raiunea, al doilea este un simbol al iubirii. Versurile sunt exclamaii retorice prin care eul liric i exprim dorinele puternice, adresate direct persoanei iubite, prin intermediul verbelor la modul imperativ: pieri, revino, la persoana a II-a, singular, transmind mesajul clar al iubirii mprtite din toat inima.Relaiile de opoziie: ele marcheaz diferenele dintre aria cunoaterii raionale i aria sentimentelor, prin folosirea alternativ a verbului cnd la forma afirmativ, cnd la forma negativ: tim-nu tim; se stabilesc n modul de calcul matematic, exact, logic, pe de o parte i n modul de calcul aberant, hilar , absurd, ludic, pe de alt parte, din planul iubirii nedescifrabile. Poezia Alt matematic de Nichita Stnescu este un monolog, o confesiune liric neomodernist, care se caracterizeaz prin: ambiguitatea expresiei, redescoperirea sentimentului erotic, combinaiile neobinuite, originale ale cuvintelor, unele dintre ele nepoetice, prin elementele de prozodie, ca: lipsa rimei, versuri inegale, scrierea unor versuri la nceput cu majuscule i a altora cu litera mic, ceea ce evidentiaz tehnica ingambamentului.