Poezia intrebari anticipeaza viziunea poetului privind poezia ca act, cristalizata mai tarziu, in Noduri si semne, volum care, impreuna cu Epica magna (1978), Operele imperfecte (1979) si Oase plangand (1983), placheta aparuta in Iugoslavia, reprezinta ultima etapa a lirismului stanescian, unde se modeleaza, poetic, cu precadere tema timpului si a mortii.

vedem in poezia intrebari nu "reprezentarea" a ceva cert, ci un "joc" al unor trairi, senzatii si perceptii, care-si cauta o cristalizare, printr-o sarabanda de interogatii, starnite de trairile in plan emotional-reflexiv ale eului poetic, in relatie cu una din problemele fundamentale ale existentei - Timpul.

Se pare ca actul trait de poet si aflat pe muchia cuvintelor, care se straduiesc sa devina text, ar fi o stare de incandescenta emotional-reflexiva declansata, la un moment dat, de persistenta in a descoperi identitatea de sine a fiintei, locul si motivatia fiintarii, stare pusa sub semnul unei nelinistite curiozitati ontologice, intretinuta de avalansa de intrebari adresate "in vant" privind Timpul, ca problema filosofica fundamentala a existentei. Aceasta traire e incarcata de o dramatica tensiune, care creste pe masura ce interogatiile se pentru a culmina cu dureroasa constatare ca traim fara sa stim "cine suntem", "de ce suntem", limitati intr-o temporalitate obiectiva masurabila, luand doar cunostinta de bataia "ceasurilor inscrisa pe cadrane".