Preţul unui număr 3 Lei.

Anul XVIII. B l a j , la 26 Ianuarie 1936 Nr. 4

Nf". 1 r-'

* ti - ^ r v. 1 î

f 1 i

i i i 1 .

i I i i / î [.• 1 M i St

A B O N A M E N T U L : Un an 150 Lei Pe jumătate . . . . 75 Lei In străinătate . . . 300 Lei

Adresa: „UNIREA POPORULUI", B l a j , jud. Târnava-Mică

Director A L E X A N D R U L U P E A N U - M E L I N

Primredactor IULIU M A I O R

ANUNŢURI ŞI RECLAME se pr imesc Ia Administraţ ie ţ i s« plătesc: un şir mărunt odată 5 Le i

a dona ş i a tre ia oră 4 Lei.

Se împlineşte un an dela moartea Mitropolitului Vaslle ai Blajului

(al) Vremea tace şi trece. Zilele se dapănă şi fug, deodată cu firul de tort din nevăzutul caer al veşniciei. Noi oa­menii, învăluiţi în sbuciumul mărunt al vieţii, abia ne putem da geamă cât de mult ne depărtăm de cei scumpi ai noştri, rămaşi în urmă sub glia mormintelor.

Iată, s'a dăpănat un a», de când marele Mitropolit Vasile Suoiu al Blajului a închin ochii pe vecie, că-Mtorindu-se la părinţi. Un an întreg, d® oând turma cea cuvântătoare a rămas orfană de păstorul său şi vechiul castel vlădiceso dela Târ-nare fără stăpân. Fruntea pururea încreţită de gânduri şi de griji nu mai este. Condeiul înfrăţit cu înde­lungate priveghieri în noapte, a'a îngropat şi el în colbul uitării, ca şi ceaslovul de oreştineşi mângâieri, ale unui trup ros de crâncene su­ferinţe. Ohilia călugărească, boltită şi strâmtă, care cuprindea durerile noastre ale tuturora, stă pustie, aşa cum a lăsat-o zguduitoarea noapte de 25 Ianuarie 1935.

Astăzi, când facem pomenirea mult jelitului răposat, simţim şi mai grea cumplita pierdere, pe care a suferit-o Blajul, biserica unită cu Roma şi întreg neamul nostru ro­mânesc, prin moartea Mitropolitului Vasile Suoiu.

Fără prihană ca om, căruia nu i-s'a putut imputa niciodată, nici cea mai uşoară alunecare dela poruncitele cărări creştineşti, dânsul întruchipa în sine toate virtuţile cari au făcut nemuritori pe marii păstori dela Blaj ai neamului nostru. Român neînfricat ca Inochentie Micu, înfrânat ca Petru Pavel Aaron, neobosit în propovăduirea cuvântului ca Grigorie Maior, adunător pentru naţie oa Bob, măsurat şi iubitor de rându-ială ca Lemeni, cald la suflet oa Şu-îuţiu, întemeietor de aşezăminte ca Vanoea, canceliat neîntrecut ca Victor Mihali şi preot după inima lui Hristos oa oricare dintre toţi, Vasile Suciu a fost o strălucită podoabă a bisericii şi a neamului său.

Doctorii cei mari dela clinicile din Cluj, când au fost nevoiţi să-i facă două oumplite operaţii, tăindu-i de tot, în

două rânduri, câte-o mare bucată din piciorul mâncat de cangrenă, au rămas uimiţi de puterea de credinţă a acestui preot, de liniştea şi împăcarea cu cari a privit moartea în faţă. Profesorul Ia-oobovici a ieşit plângând din sala de

| operaţii. Şi când a fost întrebat dacă | s'a înmuiat la inimă de mila merilor suferinţe văzute, a răspuns:

— Nu. Nu de milă. Sunt deprins cu operaţiile, ori cât de grele. Ci plâng de mişcat că am putut cunoaşte şi ve­dea un preot adevărat!

Ne aducem şi noi aminte cum a-cest trunchiu de om, ciopârtit de cuţite, ne luând în seamă oasna trupului sau, a făcut de atâtea ori drumul dela Blaj Ia Buoureşti, dela Târnave la Roma, ca să asigure drepturile şi dăinuirea bisericii sale, ori să cerşasoă ajutoare pentru şcolile naţiei noastre, atât de scumpe sufletului său. Era sprijinit de subsuori şi purtat pe sus prin antişambrele mi­nisteriale, ca oricare schilod nenorocit, însă voinţa sa a biruit toate piedecile şi cauza mare a bisericii, a şcolilor şi a neamului, pe care îl iubea ou îndâr­

jire oltenească, a fost slujită ua de ni­meni altul.

Au trebuit să i-se închine şi cei mai înverşunaţi duşmani ai bisericii u-nifce, cari, dela război încoace, nu s'au odihnit nioi o clipă cu hulele, cu ata­curile şi cu pornirile de cutropire. De Mitropolitul Suciu nu a cutezat însă nimeni să se atingă. Se temeau ca de foo de leul rănit dela Blaj, mare şi ne­biruit şi'n sfâşietoarele sale dureri.

In timpul păstoririi sale au ră­sărit la Blaj strălucitele palat» şi instituţii pentru ocrotirea orfanilor de război, pentru creşterea feţilor, « învăţătorilor, & învăţătoarelor, a şcolilor comercialede băeţi şi fete, pe lângă atâtea lăcaşuri de închi­nare în tot cuprinsul arhidieoeaei, până la Ploeşti, Brăila, Galaţi, Con­stanţa şi aiurea.

Ou grijă deosebită a chemat în jurul sau, an de an, preoţimea păstorită, dându-i prilejul ca în ru­găciuni, meditaţii şi apropieri de sf. Taină a Euharistiei, să se oţe-leasoă în marea slujbă a conducerii sufletelor la mântuire.

In aceeaş vreme preabunul stă­pân găsea timp să petreacă nopţi întregi iângă marile cărţi ale cre­dinţei sale sfinte, revăzând, între­gind şi îngrijind pentru tipar vo­lumele de Dogmatică, cunoscute şi în străinătate. In această privinţă se poate asemăna cu nemuritorul cărturar Timotei Cipariu, una dintre cele mai mari glorii ale întreg nea­mului nostru. Astăzi, la 26 Ianuarie, în toate bi­

sericile româneşti din arhidieceza română unită de Alba Iulia şi Făgăraş se slujesc parastase de pomenire pentru marele răposat. Preoţii şi credincioşii, foştii săi fii sufleteşti, vor aminti cu evlavie şi vor cere dela Tatăl oereso săi dea o-dihnă bună, ca unuia care întreagă viaţa sa n'a ştiut ce este nelucrarea şi pierderea de vreme, ci a fost, cu a-devarat, un mucenic al datoriei. Aşa, precum:

La groapă, în ziua cea tristă, In plânsul de neguri din zare Mulţimea ia zis: Murit-a Martirul vlădică Vasile cel Marei

Fie-i pomenirea veşnică!

• •

Pag. 2 U N I R E A P O P O R U L U I Nr. 4

Tâicuirea evangheliei dumineGii Dumineca XXXII, după

Rusalii sau a XV-a după înălţarea sfintei Cruci (Luca 19, 1 -10 ) .

1. In vremea aceea trecea Isus prin Ierihon. 2. Şi iată un om a-nutne Zahei, şi acesta era mai ma­rele vameşilor şi era bogat.

Domnul nostru Isus Hristos se afla In cetatea Ierihonului, unde vindecase doi orbi. Toată lumea a rămas Încântată de această minune a Domnului şi nu era om sănătos ori bolnav In cetate care să nu dorească să-1 vadă pe marele dascăl şi făcător de minuni. In marea mulţime de popor care-1 aştepta era şi acest Za hei, care era mai marele vameşilor şi era bogat.

Trebue să se ştie că, d e când au cuprins Romanii ţara jidovească, au In­trodus şi acolo feliul lor de a aduna da rea de!a popor. Şi acest fel de a aduna dare era următorul: adunarea dării se dădea tn arândă unui cetăţean roman, aşa cum se dă astăzi la noi un pod ori târgul de vite şi altele de acest fel. Acest cetăţean roman apoi îşi băga ajutoare, cari se nu­meau vameşi. Aceşti vameşi, dintre cari unul era mai mare peste ei, erau de re­gulă aleşi dintre locuitorii ţării. In ţara ji­dovească aceşti vameşi erau aşadară ji­dovi. Aceşti vameşi trebuiau să adune dare multă, pentruca, deoparte, să poată plăti cetăţeanului roman partea ce i-se cuvenea, iară, de alta, ca să le rămână

{ şi lor ceva. In forma aceasta nu e mirare că vameşii se îmbogăţeau iute şi că po­porul li urea din toată inima, socotindu-i mai răi decât pe păgâni şi mai fără de ruşine decât pe curve. Zaheiu, fiind şi mai marele vameşilor, era şi mai urit de popor, cu atât mai ales că era şi foarte bogat.

3. Şi căuta să vază pe Isus cine este şi nu putea de popor, căci era mic de stat. 4. Şi alergând mai înainte s'a suit într'un smochin ca să-l vasâ, căci pe acolo era să treacă.

Smochinul sau sicamorul are ramuri tari şi frunzoase, aşa că Zaheiu a putut sta acolo neobservat de mulţime.

5. Şi dacă a venit la locul acela, căutând Isus, l-a văsuţ şi a zis către el: „Zahee, grăbeşte de te po­goară, căci astăsi în casa ta mi-se cade să rămân".

Isus, dacă ar fi tost numai om, nu l-ar fi putut observa pe Zaheiu, că doară el anume se ascunsese în smochin, ca să nu fie observat. Ou atât mai puţin putea să i ştie numele, că doară nu l-a văzut niciodată, şi nu-1 cunoştea. îşi poate ori­cine închipui, ce mare mirare cuprinsese sufletul iui Zaheiu când îşi auzise numele şi când Isus îl anunţase că are să-1 cer­ceteze chiar acasă.

6. Şi grăbindu-se, s'a pogorît şi l-a primit pe dânsul bucurându-se.

Cine ar putea descrie neţărmurita bucurie a acestui mai mare dintre vameşii Doară el s'ar fi mulţumit şi numai cu aceea ca să-1 vază, şi când colo iată că însuşi acest mare dascăl vine şi-1 cerce­tează la el acasă.

7. Şi văsândul, toţi cârtiau, zi­când, că la un păcătos a intrat să sălăşluiascâ.

Ori care om de omenie s'ar bucura când ar vedea că un mare vlădică bună-oră întră în 'casa uoui păcătos. Fariseii

însă nu, ci au început a se îmboldi şi a-şj spune unii altora, că la un păcătos a

intrat să sălăşluiascâ. 8. Iară Zaheiu stând a zis către

Domnul: „iată jumătate din avuţia mea o dau săracilor; şi de am nă- \ păstuit pe cineva cu ceva, întorc \ împătrat'1.

De aici se vede mai întâi că Zaheiu n'a fost păcătosul pe care îl presupuneau fariseii: a doua oră că aşa de încântat g fost de vizita Mântuitorului, încât numii decât şi-a oferit jumătate averea sa săra­cilor; a treia oră că nu şi a adus aminte să fi năpăstuit sau neîndreptâţit pe cineva. Iară dacă totuşi s'ar întâmpla să-şi aduci aminte de vreo nedreptate făcută, o va întoarce împătrat. Ceeace a făgăduit Za­heiu era mai mult decât pretindea legea lui Moise. Pentrucă înşelătorul era obligat să se rebonifice îndoit. Ceice năpăstuia pe cineva fără de voie, era obligat să-i dea înapoi ceeace i-a luat şi încă o cincime pe deasupra. Oelce fura boi, trebuia si restituiascâ Incincit, iară celce fura oi, îm­pătrit. Zaheiu, care nu-şi aduce aminte si fi năpăstuit pe cineva, era obligat aşadară să restituie numai ceeace a năpăstuit şi încă o cincime din aceea. Când făgădueşte aşadară că va întoarce împătrit, făgădueşte mai mult decât 11 obliga legea lui Moise. Unde trebue un om mai de omenie şi mai de caracter decât acest Zaheiu?

9. Zis-a către el Isus: „astăsi s'a făcut mântuire casei acesteia, pentrucă şi acesta fiul lui Avram este. 10. Căci a venit Fiul omului să caute şi să mântuiască pe celce era pierit".

După toate făgăduinţele lui Zaheiu, Mântuitorul se simţeşte obligat să răs­pundă şi să-1 răsplătească pe Zaheiu. De aceea declară că s'a făcut mântuire casei lui întregi, cu atât mai ales că, deşi se băgase in slujba Romanilor, tot evreu eri Zaheiu şi astfel fiul lui Avram. Şi, ca si

oi ţa „UNIRII POPORULUI" 3 liai isiniiiiii. 'tîisiiiHïinuftMiniiiîiieiiiiiBiisuBiii'iiMeiioniiiiBiisns^siiii*!]»! nen

Zidul dărâma Ia saga văduvei era tăcere şi frig. Veaiec

iarna de timpuriu, şi o prinse fără loasbă de lema. Vântul îşi şuera pria horaul dărăpănat veşaiou-i eâatee, al nemărginirilor de unde venise şi unde se aruaoa din nou, ducând cu sins şi ceva din suferiaţele eelor dia casa aeeea.

Uitase şi frigul şi vftatul, — altceva îi stătea aeum greu pe cuget: zidul, — ce face zidul? Femeia ştia că dinspre miază-noapte caza era şubredă de tot, — şi daeâ mai avea să bată vântul tot aşa, desigur că zidul va sădea, şi atunci.,. O, atunei va fi şi mai rău decât aeum. Gândind aşa, ridică oehii spre cer, — oloi numai aeolo mai era zarea de nădejde.

Şi tată că iatr 'o bună dimiaeaţă, zidul se prăbuşi, ea ua om ajuas Ia bătrâaeţe. Casele au suat şi ele supuse aceloraşi porunci ea şi omul? x

Femeia privi, — o podidi plânsul şl-şi şopti : „Aeuma, Doamne oe ae facem noi?..."

Copiii se uitau la ea miraţi, neştiind ce ae petrece ta sufletul ei. Niciodată eopiii nu vor şti tot ce se pttreee la sufletul pariaţilor lor .

După puţin, eopiii tacepnră să se vtse-leaseă de o asemenea privelişte aeobişnuită.

Mama s t râa ie Im grabă lucrurile ia singura • îneăaere c s r e rămas» buclă, — şi porni la pă­rintele. Tosraai latră im biserică.

— „Să te rogi f*mes, — eu toată puterea ă au ss poate să te lase Dumnezeu L. Am e i

mă rog şi eu..." Dumineca următoare, părintele făcu o

strigare oătre poporul său, arătând asferieirea bietei văduve, şi rugind pe toţi să au o Use. Vorba părintelui era ealdfl şi tremurată: vsaea dia adânc... Oameaii tăcură. Erau şi ai destul ds aăeăjiţi, i<r unii erau împietriţi. |

Era lasă fa biserică o copilită, ou păr ea | paiul şi cu ochii ca albastrul corului. Vtaise ca un fulg adus de vân t ,—şi stătuse aeolo ca o floare. Ascultase, cu mare băgare de seamă vorba părintelui, — şi plecând aeasă avea la­crimi pe gene: „Săraca femee... stă ia frig...*

Acasi , ea spuse tatălui (eăoi „măicuţa ple­case în cer) , atât eceace auzise, cât şi ceea ee

j ti stătea ea o lespede pe inimă. Tatăl, o mângâie, şi o întrebă oare e a-

d r t sa femeii... Fata i-o spuse, cu privirea ta lacrimi.

Zile Ia şir, văduva se rugase, spunând ne­contenit lui Dumnezeu să ao-şi părăsească orfanii Lui.

— „Ai tăi suat, Doamae, — te rog să nu-i laşi... Eu ee pot face, deeât să te rog cu putere?!...*

Ii răspundea vântul, eu şuirul lui tanlt. Pemtia tisă credea.

Şi istă aă îatr'o st?.r;>, uşa delà cocioali ••«s deschisa ea isbită devant , — şi m cm aces aossut , eu priviri* adâncă şi gsid-tristi, îi zi» tatiezâudu i ua plic a.'b:

— „lată iemse: o sopiliţă cu p i r bălai f ' cu oshii aibâştrii Iţi' trimite epistola aceasta..'

F*m«ia rămase ou privirea p r i a i i ds voi bale străinului, şi, ea în vis latinse mâna spr plicul alb, eare părea o bucăţică de zăpadl ccrecscă.

Ii priase îa mână, — dar eâad vru să pri vsssoă dia BOU pe necunoscut, — nu mai ev nimeai. Fusese o arătare? Fusese un om aevoi Cine vorbise? De uade pîisul cu baai?... ;j

...Şi îa plicul acela, erau atâţia bani, Inel cu ei văduva putea să-şi ridiee o cssă nou. din temelie. I

Trecuse pe acolo Dumnezeu, cel chsm1

eu putere de orfanii Lui. I

Odată, — departe Călătoream odată, departe, îatr 'o ţară sar

parcă stmăaa şi cu ţara mea, dar şi eu afl poate numai visată de mine, in ceasuri d« f nişte şi ds meditaţie.

Peste văile, cari semănau eu eeîc ale A dealului, s t aşezase o pânză de paee— iar' depărtări luecau ape ca ale Tiberiadei, Ia tretf rul molcom al razelor de soare. Mergeam," grijă pe drumuri tăcute, — mă opream la »*' pietre mari, ea de hotar, stăteam ps ele, pr'T I' ttrt interes, dar ou adâncă plăcere la trott*'

X

Nr. 4 U N I R E A P O P O R U L U I Pag . 3

nu se scandalizeze prea tare fariseii, Ie declara, că slujba lui e^te să caute şi să mântuiască pe celce era pierdut. Acest lucru l-a mai declarat el de altfel şi în alt loc. Astfel la Matei 15, 24 şi la Luca 5, 31.

*

Zaheiu s e su ie în s m o c h i n , ca să-1 vadă p e Isus, noi îl p u t e m v e d e a z i lnic Ia sf. litur­ghie, dar nici că n e pasă, şi nu m e r g e m la bi­serică. — Zaheiu e bo^at şi-ţ i î m p ă r ţ e ş t e jumă­tate avuţia sărac i lor; între noi câţi n u s u n t b o ­gaţi, căruia i-a trecut însă prin m i n t e să Iacă c e e a c e a făcut Zahe iu? — Z i h e i u n'a năpăstu i t p e n i m e n e a , p r o m i t e însă că în caz că ar fi nă­păstuit , în toarce împătrit; Intre no i atâţia sunt cari au făcut n e d r e p t a t e unora s a u r.ltora, dar nici cu c e e i c e au nedreptăţ i t n u d a u înapoi , d e c u m să d e a împătri t ca Z a h e i u . — »Fiu l o m u ­lui a venit să caute şi să m â n t u i a s c ă p e ce lce era pierit* . S ă n e î n s e m n ă m b ine a c e a s t ă d e ­claraţie a lui I sus şi să m e d i t ă m asupra ei . P o a t e că ne va p r i n d e b i n e vreodată în viaţă.

P ă r i n t e l e lulfw

Săptămâna religioasă T i p i c u l

2G Ianuarie, Dumineca lui Zaheiu. La utrenie se citeşte evanghelia X. a învierii, glasul dc peste sSptă-mânâ este al ţaptelea. La liturghie ac citeşte evanghelia duminecii XXXII, dupa Rusalii care este a XV-a după înălţarea sfintei Cruci, dela Luca 19,1. Apostolul se ci­teşte al XXXII-lea după Rusalii către Timotci I. 4,9. Peste săptămână se citesc evangheliile săptămânii XVII. după Rusalii, iară apostolii din săptămâna XXXIII.

30 Ianuarie, Trei Ierarhi. întreagă rânduiala se ia dîn Mineiu. La utrenie evanghelia dela Ioan 10,9, la liturghie evanghelia dela Matei 5,14; apostolul către Evrei 13,7.

Sfinţi i 26 Ianuarie. Cuv. Păr. Xenofon 27 > Sf. Păr. Ioan Gurădeaur 28 » Cuv. Păr. Efrem Şirul 29 > Sf. martir Ignaţie 30 > Sf. martir Hipolit Papa dela Roma.şi

sf. mari dascăli ai lumii şi ierarhi Vasile cel Mare, Qrigorie Teologul şi Ioan Gurădeaur

31 Ianuarie. Sf. fără dc arginţi Cir şi Ioan 1 Februarie. Inainteserbarea întâmpinării Domnu­

lui si sf. martir Trifon.

1" li i IEI!

Capul celei mai mar i împărăţii din lume s'a stins din vieaţă luni noaptea — Noul Rege se numeşte Eduard al Vlll-lea

Gazetele de duminecă anunţau, cu litere mari, că Regele George al V-lea al Angliei se află greu bolnav. Trei doftori stau mereu la căpătâiul lui din cartelul Sandringham, nu departe de Londra.

Luni după masă, doftorii au anunţat că puterile Regelui slăbesc mereu. Ştirea s'a răspândit ca fulgerul peste tot şi lo­cuitorii au Început să se roage fierbinte pentru însănătoşarea Regelui.

In acelaş castel aşteptau Regina îm­preună cu cei trei fii şi fica. Fiul cel mai mare, numit Ducele de Glancestcr, se afla la Londra.

Seara la ora 9, cu trei ceasuri înainte de moarte, doftorii au spus următoarele:

— Vieaţa Regelui se apropie dc sfârşit.

După un ceas au declarat: — Regele se stinge încetul pe în­

cetul. După aceste veşti, o mulţime de ţă­

rani s'au strâns în jurul Palatului. Ţă­ranii, cu capetele descoperite, plângând, aşteaptă veşti din Palat.

In camera Regelui se aflau numai doftorii şi infirmierele. Spre miezul nopţii a fost chemată şi Regina, care aştepta neliniştită într'o cameră învecinată. A sosit apoi şi Arhiepiscopul din Canterbury care a împărtăşit pe Rege. In faţa acestora,

margine sau la cişmeaua acoperită cu tablă, sare ropotea necontenit, ţesâad cussosîutul cân­tec al câmpiilor iicaurstics.

Stătsara, — şi la răstimpuri, mi-sc părea eă aromssc lângă fâutSna lui Iaiov, la sarevimn să ia ap l frumoasa SamaritesnoS... Ps Isus nu-1 pntsm vedea — căoi nu tuturor muritorilor li este dată o Esemcnsa împărătească viziuac, — dar îl simţim de faţg, acolo, apioapc de fâctână. Vedeam şi anse am prin suflet... Soa­rele stătea într'o psrfcetă cumpănă deasupra, — zările încremeneau in uimire, ceva diafan alerga peste tot . . Visam...

Pe urm?..,, călătoream mai departe. Urcam culmi, de pe care, în depărtări, rugineau ea de aramă, pădurile, întindeam spre ele mâni de suflet şi lo pipăiam mfiegăindu-ls.

Şi iată eă la marginea unei ape liniştitei m'am întâlnit eu un prietea, şi stând jos pe iarbă moale şl răcoroasă, am vorbit:

— Pr ie tcae— Îmi zicea el — cu cred că îa viaţa aceasta a noastră, siagurul temei estet IlM..."

Zieând aio, el privea epre eulmea dea­lului, ea ţi eum acolo ar fi văzut ceva nevăzut.

Ascultam răpit. Zieca mai departe, — Vin furtunile, vin abaterile de puhoas.

via eiocnirilc, vin prostiile... Toate vin şi co­tropesc sufletele. Mor oamenii fără să moară, trăese fără să trăeaseă. Un abis al nepricepu­telor tălăzuiri... Ce-or fi aeestea toate? Şi min­

tea ss zdrusciaâ, iar sufletul se sp-cris, cs de cine <?tie ce spiiaioasă arătare... Nimic, nimfe..."

Şi prietenul iar tăcea, ros.iirând liniştit ?i ducâsdu-şi îacet privirea împrejur.

Ast-.ultam. — Ai văzutu tabloul aecla divin: Isus

stăpâaiEd furtuna şi valurile? Cs neputinsiosi suntem a pricepe noi aesasta — şi s i In sim­ţim... Cât munţii, valurile, — eât mii de tunets furtuna... O corabie mici, pămâsiul aostru, — iar noi, fire dc praf... Iatindem mâini tisăloase şi tremurătoare spre und&va, — şi ctrem ae-putisîţfioiji ssăpare... Şi deodată, o lumină cum nu este alta mai alba şi mai strălucitoare pe lume, se ridică ia partea dela vârf a corăbiei... Stând în picioare, trupul de lumină parcă cu­prinde lumea toată... Mâinile de lumină se ri­dică, spre valuri, ceriându-le... Şi, minunile, valurile cad, fortuna cade... Dia ochii aeeia muri şi buai, isvorăss puteri, faţă de cari îşi pleacă fruntea îndărătnica cerbicie a Demo­nului... Este Isus, — este Isus..,".

Prietenul meu, stând şi el pe o piatră de hotar, se uita la mine pria fia paiajenio de lacrimi.

Era peste tot o pasc aşa eum o avem Ia cele mi i fericite visuri ale noastre.

Era într'o ţară care semăna eu a aoastră, dar oare semăna şi eu alta, din visuri.

Visul vieţii oe va v t n l . . . Al. Lascarov-Moldovnnu

| Regele şi-a dat obştescul sfârşit, Iun noaptea la ora 11,55.

Regina a isbucnit In planşete sfâşie­toare. A pornit apoi spre fiul său Ducele de Walles, moştenitorul tronului, şi l-a îmbrăţişat ca pe noul Rege.

Ştirea morţii Regelui a fost publicată la radio un ceas mai târziu. Imediat au început să tragă toate clopotele din Londra şi din toate oraşele şi satele unde a ajuns vestea. Încă în aceeaşi noapte, ştirea a ajuns până in îndepărtatele Indii, căci Regele Angliei e totodată şi împăratul în-diiior.

Drapelul dela Palatul Regal a fost coborit ia jumătate, semn de mare jale. Toate vapoarele au arboret drapele îndo­liate, căci Regele, ca şef al statului, e şi comandantul suprem al marinei. Fiecare unitate din marina engleză a trss în a-miaza primei zile după moarte câte 70 de gloanţe de tun, pentru cei 70 de ani de vieaţă împliniţi de suveran anul trecut.

Regele George a murit în vârsâ de 71 ani, după o domnie glorioasă de 26 ani. Poporul englez l-a înconjurat cu o dragoste mare. Anul trecut, când a îm­plinit un sfert de veac de domnie, i-s'au făcut serbări cum nu se văd două într'un veac.

Noul Rege, Eduard al VIH-lea, a fost proclamat de către Parlament marţi după masă. El are următorul titlu: Rege ai Marei Britanii şi Irlandei şi al dominioa-relor, împărat al Indiiior şi apărător al credinţei.

După un vechiu obiceiu, ştirea morţii Regelui şi a urcării pe tron a noului Rege, s'a anunţat de pe treptele unui castel prin următoarele cuvinte:

— Regele a muriţi Trăiască RegeleI * "" *

In urma morţii Regelui Angliei, Fa­milia Regală Română, înrudită cu cea Engleză, e luat doliu de şase săptămâni. D. primministru Tătarăscu s'a prezentat marţi la legaţia engleză, unde a exprimat părerile dc rău ale ţării pentru moartea Regelui.

Parlamentul a ţinut şedinţă anume din acest prilej.

România va fi reprezentată la înmor­mântare prin: A. S. R. Prinţul Nicolae, dnii Nicolae Titulescu, ministru de externe, Dr. C- Anghelescu, ministrul instrucţiunii, mareşal Ilasievici şi mareşal Presan din partea armatei.

Abonamentul la foaie se plăteşte Înainte

P a g , 4 • * U N I R E A P O P O R U L U I

Cea mai mare bătălie dela începutul răsbo' iului din Africa

F e a t e patru mi i soldaţi ahisinfeni m o r ţ i

Abisinienii sărbătoresc Bobotează la 20 Ianuarie. Oâteva zile înainte de sărbă­toare, Negasnl a trimis o scrisoare Mitro­politului din frantea bisericii în care îi scria:

— Mi-am trimis toţi soldaţii pe front. Ara de gând să plec şi eu după Bobotează.

In zilele de cari scriem italienii au stat liniştiţi cu toate că ploile au încetat. Era semn, şi din o parte şi din ceealaltă, că se fac pregătiri de lupte mari.

Semnal n'a fost înşelător. Soldaţii a-bisinieni, sub comanda Rasului Desta, au încercat să treacă, pe valea unui râu, In Somalia, fâşie de pământ vecină cu Abi­sinia, supusa Italiei. Generalul Graziani a ţinut piept Rasului Desta cinci zile şi trei nopţi. Italienii au scos pe duşman din po­ziţii şi apoi s'au luat după el. 70 de km. aa înaintat atunci spre mijlocul ţării. Abi-sinieaii se ascundeau în peşteri, in patrule arici, şi de acolo încercau oprirea italie­nilor, dar n'au reuşit.

Ia urmărirea duşmanului italienii s'au servit de carele de asalt şi de artilerie. Iar din înălţimi ii ajutau aeroplanele. Acestea au fost celea dintâi cari au observat că trapele abisiniene înaintează pe valea râului.

Acest atac a ţinut cinci zile, dela 12 —17 1. c. şi a fost cea dinţii bătălie, piept la piept, in câmp deschis. Până a-tancî au fost numai hărţueli. Atacul s'a sfârşit cu înfrângerea abisinieniior cari au lisat pe câmpul de luptă patru mii de morţi, după unele gazete chiar mai mulţi.

Atacul, care a înaintat până la sfârşit pe italieni cu 200 de km., s'a produs astfel.

Rasul Desta şi-a împărţit cei o sută de mii soldaţi pe trei coloane, ocupând o vale dintre trei râuri. Apucaţi în această vale de tunurile italiene, abisinienii au fost puşi pe fugă, speriaţi şi de mulţimea bombelor ce cădeau din aeroplane ca ploaia.

După această înfrângere Negusul a ordonat o nouă mobilizare, care să întă­rească trupele Resului Desta.

Italienii aranjează acum drumurile. Le curăţă de morţi şi strâng materialul părăsit de abisinieni. Aceştia încearcă să-şi refacă trupele, tnzestrându-le cu arme noui şi cu soldaţi noui. Adecă pregătiri pentru continuarea răsboiuiui.

Ce mai fac partidele Prietenii politici ai dlui Al. Vaida-

Votvod au ţinut dumineca trecută adu­nare la Bucureşti. In fruntea adunării a stat d. C. Angelescu, fost ministru, pre­şedintele vaidiştilor din Capitală..

In cuvântare pe care a ţinut-o, d. Al. Vaida a arătat cum s'a născut mişcarea in care se găseşte. A spus apoi că nn se va uni cu nici un partid. Când te oneşti cu alt partid, — a spus dsa, eşti ca atunci când se trag mai multe clopote, de felurite mărimi. Sunetul nu va fi armonios. Noi snntem ca clopotul Pa­triarhiei: mare şi singur.

Vorbind despre legăturile ca partidul aaţional-ţărănesc, a spus că are legături sufleteşti foarte bune, atât cu d. Ialiu Mania cât şi cu d. Ion Mihalache. Dar

se deosebesc prin ideile pentru cari luptă.

Eu lupt pentru a pregăti un viitor mai mândru ţării, — a continuat dsa. Pentru aceasta voiu organiza pe tineri milităreşte, le voiu pune un comandant, pentru închegarea neamului românesc. In slujbe voia căuta să pun români, 80 de români la suta de locuitori. încolo, cu străinii nu avem nimic, — a terminat d. Vaida cuvântarea dsale.

Naţional-fărănifUi au ţinut dumineca trecută mare adunare la Turnu Severin. în jud. Mehedinţi se va face alegere de deputat şi de aceea partidele au plecat în propagandă.

Adunarea a fost deschisă de d. V. Rădulescu-Mehedinţi. Dsa a spus hotă-rîrea mehedinţenilor de a lupta pentru reuşita dlui dr. N. Lupu, candidatul par­tidului naţional-ţărănesc.

A vorbit apoi d. P. P. Suciu, fost deputat, care a atacat rău pe liberali. A spus că aceştia ajută pe cei cari îşi zic naţionalişti, ea să ajungă la putere, de frică să n'ajungă naţional-ţărăniştii cari fiind puternici vor sta prea mult.

Naţionalişti adevăraţi însă a spus dsa, sunt numai ţărăniştii, căci liberalii sunt în slujba capitaliştilor adecă a acelora cari au bani mulţi. Apoi »naţionaliştii» de azi sunt împotriva Constituţiei, deoareee legea fundamentală a ţării dă neamurilor străine cari loeuesc pe pământul ţării anu­mite drepturi de cari nu ne putem atinge.

A vorbit apoi d. Virgil Potâreâ, fost ministru de justiţie, care a atacat rău pe partizanii dlor Ouza şi Goga, cari due luptă Înverşunată împotriva partidului naţional-ţărănesc.

Azi, liberalii cari au răspândit pe tot întinsul ţării miros de cadavru, pun iar lăpădăturile de pe vremea lui Arereseu deacurmezişul drepturilor voastre — a spus dsa.

Mihalache fiu de ţăran clăcaş, nu tre-bue să ajungă, spun ei. Căci, dacă ajunge el, ajung ţăranii şi ei n'au drept să fie decât carne de tun în timp de răsboi şi robi ciocoilor în vreme de pace.

Ce-or fi ăştia cari au venit azi să ne dea sfaturi de naţionalism ? Nu poartă haine frumoase de ale noastre, ci straie colorate de circ. Ce îndemn să vă dau în lupta contra lor ?

Olteanului n'ai nevoie să-i dai prea multe sfaturi.

V'au deslegat ei şi v'au deslegat mai­cile voastre când v'au crescut. N'am ne­voie să vă mai Îndemn eu. Cred că toate cobiliţele sunt în cocârjate şi săptămâna asta au să se îndrepte pe spinarea lor.

Aa vorbit la sfârşit dnii Ion Mihalache şi Dr. N. Lupu cari în lungi cuvântări au atacat şi pe prietenii politici ai dlor Cuza-Goga şi guvernai care le întinde mâna.

Alegerea dela Mehedinţi se va face la 2 Februarie.

^ * In alegerile parţiale cari au avut loc

săptămâna trecută în dona judeţe din ţară, partidul naţional-ţărănesc a fost puternic

atacat de alte organizaţii din opoziţie, dnpj \ cum scriu unele ziare, chiar cu sprijinul guvernului. j

In urma celor întâmplate, partidul ni.• ţional-ţărănezc a hotărât să înfiinţeze gftr$ i ţărăneşti, cari să apere partidul de toţi cei i cari îl atacă. In 7 Februarie se va întruni! comitetul executiv al partidului care T»' hotărî ce are de făcut partidul faţă c „ i noua stare de lucruri. i

S'a deschis Parlamentul | Luni in 20 1. c. Camera şi Senatul

şi-au început munca după o vacanţă de o lună de zile. \

La Cameră, d. deputat Florian s'a ocupat de un ministru a cărui proaspăt bogăţie dă de bănuit, iar d. Madgeam \ fost ministru, a cerut nişte acte în legă-tură cu anumite furturi de devize (bani străini) descoperite mai nou la Bucureşti.

La Senat, d. Gafencu, fost ministrn, s'a ocupat de aceleaşi furturi, prin cari un anumit Grosz a păgubit ţara cu sute de milioane Lei.

Nouii senatori Săptămâna trecută s'au făcut alegeri

de senator în jud. Suceava şi Prahova. In judeţul Suceava a avut partidul dlor Coza şi Goga 6571 de voturi. Au venit apoi naţional-ţărăniştii cu 2781 de voturi şi liberalii cu 1865. A fost declarat ales d. A. C. Cusa.

In judeţul Prahova au obţinut libe­ralii 940 de voturi iar naţional-ţărăniştii 593. A fost declarat ales d. Sfetescu, liberal.

Şeful armatei abisiniene a fost în România

In fruntea armatelor abisiniene car luptă în Africa, se află un oarecare Veaib-Paşa, fost general turc pe vremuri. EI e comandantul suprem al soldaţilor abi-sinienî.

Acest Vehib-Paşa a fost şi prin ţara noastră. In 1926 a înfiinţat la Constanţa o fabrică In urma căreia a lăsat pe aici multe cunoştinţe.

Zilele trecute, un contabil din Con­stanţa, numit Haralamb Filip, o veche cu­noştinţă a generalului, a primit de pe câmpul de luptă o scrisoare. Generalul li scrie cum merge răsboiul. Spune că ita­lienii n'au dreptate şi până la urma urmei vor fi învinşi.

Contabilul i-a răspuns dorindu-i să în­vingă şi învingător să mai treacă . . . şi pe la noi prin ţară.

îşi duca copiii Ia şcoală cu poliţia, Ţârannl Ioen Plenar din Sebeş no ştia nici scrie nici ceti. Din această pricină a avat multe nemulţumiri în vleaţă. Ca să-şl scape copiii de nemulţumirile prin cari a trecut el l-a sfătuit şi i-a îndemnat să meargă la şcoala*. Dar, poate tot din aceeaşi pricini, copiii n'aa dit ascultare îndemnului părintesc. Nemnlţa-mital părinte a cernt atnncl poliţiei să-I si­lească odraslele să meargă la şcoală. CâteV» dimineţi Ia şir se prezintă un sergent, ridic» pe cei trei şcolari din patul cald şi pornea c» ei spre şcoală. Acnra merg el de voe bunfi. Ş1

spnn că tare malt le place la şcoală. j

Mr. 4 U N I R E A P O P O R U L U I Pag. 5

•Serbarea „Pomului de Crăciun" în parohia Galaţi

Deşi târziu, totuşi au putem să «u pu­blicăm, şi iasă ou deosebită bucurie, frumoasa serbare de Crăsiua a credincioşilor no| t r i uniţi din parohia Păr. Qrigore Dardai din Galaţi.

Cum fincaro creşti» caută ds Crăciun să as înveselească — copiii spunând eoliazi, ori practicând fel ds fe! de obiceiuri, iar bătrânii lăs&nduse duşi cu mintea în anii copilăriei sâsd practie&u şi ei acel» obiceiuri — şi pa­rohia română unită din Galaţi, eu credincioşii si «adunaţi din cele paste 200 sate dia Traa-silvauia, a găsit d t bine să aranjezi după toate obiceiurile ardsleaeşti, o serbare a „Pomului de Crăeiun" ÎR seara zilsi de 26 Dec. 1935.

începutul acestei s t r b i r i s'a făeut prin executarea unui prea frumos program îetocmit de hiiraieul aostru îevâţător unit Gheorghe Bara, şi executat de corul bisericii române uaîtc şt d« copiii unor credincioşi. Corul a exceutat uaels colinzi, iar copiii au recitat Muri te poezii de Crăciun. S'au distins 1% re­c i t i r i : Aurora Biriş cl. II. i i c , Lupaşcu Mi-tel» sl. VI. prim., Ciceu Ştefan, Tudorel Srâttdaş el. I. prim., Mărioara Biriş cl. II. prim., Măria Sochiort, «tc.

După executarea programului a vorbit Dl iar . 0 * . Bara, aducând mulţumiri şi prinos i c r s e u a o | t i a ţ i tuturor acelora ear i au biae-veât să sprijine serbarea, fie eu bani, fie ea alte lucrări .

Mulţumeşte la special RviS. Victor Pop, caaeaie, şi fost pariate sufletesc al nostru, eare cu toate sg s'a depărtat dintre credincioşii săi, prin coacersul săa la serbare a dat şi de a-stădată dovadă ds s iaecr i dragoste faţă ds foştii enoriaşi; apoi Dloi ludor Puchiu pentru statorul băa t s c ce 1-a dat pentru toate cele necesare serbării, apoi Dnei şi Dlui Biriş peatru malta osteneală şi dragoste arătată a-tanci cftad a fost vorbă de ajutorarea bistric i lor atât de sărace, scopul principal pentru care s'a şi araajat serbarea. In sfârşit mulţumeşte celor os au executat programul, exprimându-şi teinţa de a se Înscrie cât mai mulţi tn aoua wgaBizaţis corală îsfiiaţată au de mult. Do­rind u-le tuturor an BOU fericit, sfârşeşte eu-vântarca pria îndemnarea erediacioşilor la Btuacă în folosul bisericii lor.

Tot cu ocazia aceasta s'au împărţit bani, pânză şi alimente la 10 familii mai sărace dia parohie.

Rezultatul atât moral, cât şi material a foit cât ee poate ds Îmbucurător, realizâadu-xe un câştig de 4200 L«i !B folosul bisericii.

Corespondent

Din Orosfaia O faptă creştinească au făcut Curatorii

bisericii gr.-cat. din Orosfaia, atunci, eând pen­tru a îndeplini ordinele primite dela mai marii lor, an plecat pria si t , împărţiţi în t re i echipe şi au colectat bucate in valoare de 1.057 Lai. Din această sumă s'au făcut următoarele dă-ràiri. Pentru missiunile dintre p igâni Lei 100. — Peatru parohiile din v. Regat Lei 150. — Dinarul Sf. Pe t ra pe anul 1935 Lei 100. —

Parohiei Blandiaaa Lsi 50. — Parohiei Caiaa Lt i 50. — Asociaţiei Agru Lei 100. — Pentru sprijinirea presei bune s'au achitat următoarele abonamente: Revistei «Agru* Lei 150. — Rev. Cuvântul Adevărului Lei 200. — Rsv. Misio­narul Euharistie Lei 42. — Iar pentru biblioteca districtuală Teaca s'a dăruit 100 Lsi. Total (eu spesele poştele) 1057 Lsi.

Iată şi numele vrednicilor coleetanţi: Can­torul Alexandru Moldova» curator I, Primarul Ioan Arhindean curator csssar, Simioa Păeurar, Ipate Uilâean, Simioa Căpuşan şi Vasile Mi-hăşan membrii în curatorat. Laudă se cuvine şi poporului crediocios eare a dăruit bucatele.

Tot îa parohia Orosfaia s'a araajat, eu oeaziunea sf. Sărbători, o altă colectă de bu­cate cu rezultat frumos, pentru ajutorarea mo-rarulu Francisc Kiss a cărui moară a ars, dim­preună su bucatele din ea: măciaiş şi peste 100 litri (felderi) vamă; rămânând o altă fa­milie numeroasă fără pâinea zilnică.

Altă faptă vrednică de laudă a făcut po­porul dia filia Comlod, ajutând pe consăteanul lor Dumitru Muntean eu suma de 1800. Lei, rezultatul colectei dia ziua Sf. Botsz. Susnu-mitului îi pierise o vacă şi astfel bietul om era ameninţat să au-şi mat poată lucra pă­mântul. Dar a fost scos din neeaz de vredni­cia consătenilor săi, fără deosebire de religie ori naţionalitate, (pr. I. B.).

Din Sît. Gheorghe Parohia Sfânta Shcorghe înfiinţată in asul

1922 in că au are biserică şi până îa aaul t re­cut BQ a avut aici casc parohiale. Credincioşii dia primii aai dapă înfiinţarea parohiei s'au Înscris eu sume, dapa cât le-au tnglduit veni­tele lor, ea să facă un fond pentru edificarea bisericii şi a caselor parohiaie, eari le lipseau. Dapăec a'au pas bazele Asociaţiei Generale a Rom inilor Uniţi îa BlajaI redeşteptării naţio­nale şi al atâtor Infăptairi măreţe , ci s'aa în­scris ÎBSi in acclaş aa, ca membri ai Agru-Ui cu gândul ban, ca pe lângă strângerea rân­durilor şi eăatarea hranei sufleteşti mâatui-toarc, să dacă la bun sfârşit gândul zidirii unei biserici. Dapăec repartiţia de bună voie s'a făeut tatre credincioşi şi au veait şi timpuri mai grele câad nu se mai puteau jertfi sume mari, Agrul a laseput să-şi adune membrii În serile de iarnă la ceaiuri puţin costisitoare şi totuşi aducătoare de veait. Iar dupăee a aflat bună­voinţă şi sprijin şi dia partea fraţilor ortodoxi a mers un pas mai departe şi a araajat în fie­care iarnă şi câte un bal pentru mărirea fon­dului.

Ia anul acesta, Agrul din această parohie şi-a tnesput aetivitatea cu o faptă a milei creş­tineşti. Primul ceai 1-a dat în ziua de 11 Ia­nuarie 1936 pentru ajutorarea înfometaţilor din Basarabia, invitând să ia parte, pc tsată lumea de bine din oraş. Doamnele membre au făeut şi o colectă în acest scop, aşa că s'a adunat şi trimis celor lipsiţi, frumoasa sumă ds 1800 Lei. Fâeându-şi această creştinească datorie va continua în viitor să ţină ceaiurile iarâş pentru creşterea fondului dc edificare, pe care 1-a mărit cu 120.000 Lsi.

In legltură cu aceasta, t r ebucsă amiatim un lucru dureros, finanţi pre dijmuesc şi ace­ste sume adunate spre scosur i atât de sfinte. Ar fi bine să se facă demersul de lipsă la Minis­terul Finanţelor pentruca să au se mai ia taxe dela serbările, pe care le face Agrul prin organi­zaţiile parohiale sau chiar şi dacă ia taxe, să le ia pe eelemai mici provăzutc âe„ Legea Bpecolelor".

Primind Agrul seutirea de taxe, sau chiar şi numai reducerea lor, cred că multe din or­

ganizaţiile parohiale a r da serbări pentru lu­minarea poporalei pc deoparte şi pentru t r e ­buinţele băneşti ele bisericii pe de alta.

Un membru al Agru-luî

D i n R â u ş o r Tinerimea din Societatea „Sf. Gheorghe",

din comuna Râuşor, jud. Făgăraş , sub condu­cerea Dlui Valeriu Pop student în drept şi Ioan Roşea învăţător, a aranjat în seara zilei de 6 Ianuarie 1936, (prima zi de Bobotează), o p ro -ducţiune teatrală urmată de dans şi jocuri ţărăneşti.

S'au reprezentat următoarele piese dc teatru: I. „Cârlig vinde pe Suru" teatru sătesc într'un act, localizare de Alexandru-Lupeanu Mălin"; 2. „Primăriţa", comedie în 2 acte de Simioa Rusu; S. „Ţiganul în aeroplan", come­die într'un act, de Ssrafin Cioară; 4. „Toderică beţivul", monolog comic, de Simion Rusu fi numeroase coruri terminându-sc producţia cu o eoomedie, care a produs râs cu lacrimi între­gului public.

Rolurile dia piesele dc mai sus au fost distribuite următorilor t ineri : Ioaa Arsu, Ioan Oaneea, Ioaa Pop, Petru Comşulea, Gheorghe Comşulea, Gherasim Comşulea şi Spiridon Arsu şi Dşoarele: Măria Roşea, Leauţa F i g ă -răşan, Leauţa Arsu Arsu ş i Eugenia Stoica.

A participat lume multă dia toate comu­nele înveeiaate, rămânâsd eu o impresie foarte buaă despre cceacc se poate face cu pregătire stăruitoare şi b u n i laţelcgere.

Piesele au stârnit mulţumire în toată lumea ascultătoare, care a plecat s a inima toar te împăcată Ia vetrele lor .

Vcnital curat este destiaat peatru clădirea unei şcoli primare în l o c

V a l e r i u P o p

Nenorocirea dela Lupeni S'a surpai pământul iar apa a năvălii în cori­

doarele unde lucrau minerii

Minerii dela Lupeni şi dela celelalte mine de cărbuni duc o vieaţă de sobol. Muncesc din greu în coridoarele langi de sub pământ, pe unde nu pătrunde raza soarelui şi aerul răcor i tor al dimineţii. Scormonesc dia greu să scoată la suprafaţa pământului belşugul ţării, iar ei o duc dc pc o zi pe alta tn sărăcie

Pe sub pământ poartă toldeaana ca ei o teamă. Se cunosc acolo, t recând din gură î a gură, dela muneitor Ia muncitor, toate neno­rocirile câte s'au întâmplat cu ani în u r m i . Oia tă s 'a surpat pământul acoperind pe mulţi de vii, altă dată s 'a revărsa t pe acolo un izvor îmbelşugat de apă, care a purtat, ca peştii, multe trupuri de mineri . Tot timpul cât stau îa mină poartă îa sân frica aceasta, îndo­iala că oare vor mai iaşi la suprafaţă ori nu.

Asum mai ales e mare frământare pe a-colo. Căci s'a întâmplat săptămâna trecută o nenorocire, fără jertfe omeneşti , dar eu mar i pagube, care a mărit teama muncitorilor. Iată cum s'au petieeat lucrurile.

Şase muncitori lucrau intr 'o mină pă ră ­sită. Conducerea a hotărît să se continue lu­crările acolo şi de aceea s 'a început curăţirea ei. Muncitorii au terminat cu lucrul şi tocmai mâncau. Deodată au auzit unsgomot puternic. A urmat apoi un şuer de c redea i că se ap ro ­pie furtună mare. Muncitorii au rapt-o la fugă, spre vreo gură dc ieşire. Şi-au adus însă a-miate că mai sunt muncitori , pr in coridoarele eele lungi, cari poate n 'au auzit nimic, ş inu-şi dau seama că-i pândeşte nenorocirea. Dc aceea au alergat la semnalele de alarmă şi au a-nuaţat pe toţi muncitorii să fugă cât mai repede.

Pag. 6 _

N'ajuagssu maşiaUrlile să scoată la su­prafaţă pe muncitori. Au Îs sat tot fa coridoa­rele lusgi şi au ieşit cum erau. Unii numai în cămaşă sau chiar «a pisica goală că i i ge unde luară ei e o eăMură înăbuşitoare.

Nici unul n'a fost luat da şuvoiul apelor. Găsi a?x a făcut ggomotul assîa mar». A săpat mereu, cine ştie de câsd, stână o izbutit să spargă zidul eoridoruiui. S'a strecurat apoi atâta ineât a umplut coridoarele.

După o z'<, soadussrea tainsîor a dat po­runcă muncitorilor să soboare iar ca să cu­reţe coridoarale de apă. Şi vieaţa lor, dc şoapte, iar a început.

A murit Episcopul Roman Ciorogariu Luni noaptea, spre marţi, Imediat dapă

miezul nopţii, s'a stins din vieaţâ Episcopul ortodox Roman Clorogarin al Orăzii. Moare în vârstă de 84 ani, după o boală care 1-a ţintuit la pat 20 de zile, în timpul cărei a fost îngrijit de doctorii Alexandru Pop şi Virgii Păcală.

Moartea sa e o pierdere în primul rând pentrn biserica soră. In al doilea rând, cu el el dispare un ostaş de seamă din falanga lup­tătorilor naţionali dinainte şi din timpul răs-bolulul. Cu toată bătrâneţa sa, era şi acum un stâlp şi un far conducător pentru mulţi pe cărările cele drepte ale naţiei, după cam neîn­fricat luptător pentru drepturile neamului a fost în anii tinereţii. A fost luptător cu fapt?, cn vorba şi cu peana, scriind mai ales Îs re­viste şi ziare.

In 8 Dec. 1920, când a fost atentatul dela Senat, a rămas cu mâna dreaptă frântă. In Martie acelaş an a fost hirotonit Episcop, Iar în 1921 a fost ales Episcop al Orăzii. Aici 1-a găsit moartea, la adânci bătrâneţe, în 21 1. c.

Fie-i partea cu drepţii!

Lourdes-ul şi Maglavitul Ds o vreme încoace gazatele bucureştase

susţin eă Maglavitul este Lourdes-ul României şi că trebue s i fim mândri că as-a dat Dum­nezeu un Lour ies românesc.

Noi ne-am spus părerea despre Maglavit însă în August a anului t resut ia coîoaaele acestei gazete. De atunci nu s'a îndeplinit ni­mic din ceeacc am cerut noi. Că se svoacştc că la Maglavit s'ar fi vindecat cutare şi cu­tare, e adevărat. Noi însă nu eredem dse&t aşa cum eredem Lourdcsului din Franţa.

Iată cum se declară la Lourdes cin»va Tladeeat prin minune:

La Lourdes este un birou al medicilor, eare cercetează toate vindecările întâmplate !n cursul unui an şi Îs declară apoi miraculoase ori ba. Ia anul 1935 la acest birou s'au anunţat 790 mediei, dintre cari 306 străini, neîrancezi. Aeeţtia s'au interesat ds aoile minuni. Aso­ciaţia medicilor dela Lourdes, eare are de scop s i stabilească dacă o vindecare întâm­plată la Lourdes este minune ori doară se poate explica şi pe cale naturală, constă din 2217 medici car i reprezintă acolo 21 naţiuni.

Acest birou a oercetat în cursul anului 1935 eu totul 46 cazuri de vindecări noi, din­tre cari a respins , la prima vedere, 4, iară dintre cele 42 rămase numai 3 le-au declarat minuni, cari adecă nu se pot exaliea pe cale naturală.

Acest birou a mai cercetat a doua oră şl 80 de vindecări din 1934 şi 1933, declarând 13 ea sigure. Mai rămâne să examineze în acest an 67 din 1933 şi 1934 şi 39 din 1935.

Ei bine, iată căt dc greu şi cu eâtă bă­gare de seamă se declară vindecarea cutare or i cutare drept minune la Lourdes!

O H I E l â P O P O R U L UI

La Maglavit ee biron de sonstatare a minunilor s'a format? Noi au ştim să exist» vreunul.

Dsgă toate asestas m go? te oare sm-mina Msglavitul cu Lourdîs-ul?

Noi, m Români, am fi cât s§ poate de mâsâri să se întâmple şi Ia Maglavit cel puţin o singură minune bine constatată, darj dacă facă nu s'a constatat nici naa, r s s i facim?

Boeroaică nu ţărancă Doi profesori englezi au fost pa la coi,

•sa să m vadă ţara, şi mal alas şesul DunSrii. I-a condus dl Dr. D. Aadronesou. Au intrat ia casa săteanului Ion Putinei din cornun.-i Amfi-răsti. Englezilor Ie-a plăcut mult gospodăria ţăraauiui nostru fi au fotogrsfat curtea, pa­tului şi casa dinainte.

Ia aseastâ casă au vlzut, ridtoăgdu-se dintrs penis pe soţia ia! IOB Patiaei, mt9 săesa dg „vătimfiturâ" ds mai bias ds două sâptăinăni şi eare, sâad i-a văzut, lc-a zln ca m glas slab şi dulce: „BUM venit, domnilor!" \

Dar sâ-I l i săm s i vorbsascâ ps însuşi dl Dr. D. Aadronessu (v. ziarul. „Argcs* dela Bucur«s?ti, anul XXV. No. 6824):

„Glasul ei dulce şl figura el suferinda, dar demnă (vrednică), de msifoaEă (dogmeâ romană), a s înduioşa pe toţi.

— l'auzi, Mărio, interveni Putinei, ei-ci d-lor doi sunt englezi qi mu ştiu o b abă ro ­mâneşte, dar a venit, aşa, să s e ggrc*tsze, să V8ZÎ, noi cr> fel de oameni săntem şi mm. t ră im!

Faţa Măriei se întunecă puţia qi cu o ih i mari şi pătruezători se uită la ctîi doi CEgiezi. Intorsâadu-ss apoi spre Putinei, îi zise:

— Păi bine, Putinei, ăi cs a'ai venit să-mi spui din vreme, să fi tăiat o găină sâ os­pătăm pe boieri, că le-o fi foame, că i-a apucat nămiaza marş la noi, în bă tă tur i 1

Tălmăcind englezilor cs a zis Măria, aceştia au rămas foarte impresionaţi şi, ca să-i facă plăcere, au gustat din mămăligi şi din ciorba ds fasole, c a r s ar fi fost foarts gustoasă, dacă nu ar fi foit puţin afumată.

Mare na fu mirarea, apoi, eâsd văzurăm pe Arzoi, vărul lui Putinei, eă întră îs e«§i su o „jumătate de rachiu" şi su trei pahare şi ne dădu să bem. Şi bâurSm şi îashiaaram, şi M«ria învăţă gs englezi să z i s ! pc mm%-mBşts: „noroc şi drum buna...

Eţind dia caeă ssigiezii au z is : „Mary is a perfect lady, she does not 'behave at all like a peaysant women", s sease ps r e ­manente ar înssmna: „Măria eats o adevărata boeroaică, nu seamănă de los a ţărancă". —

Am reprodus, dia cuvânt îa euvânt, o parte din articolul diui Dr. D. Andronescn, pentruca să se vadi, cât ds mult le imeuae străinilor însuşirea minunată a ţăranilor noştri, de a fi atât de primitori de oaspeţi. I*tă eâ această însuşire minunată a ţăranului nostru a stors dela doi profesori englezi, dela fire foarte reci şi nepăsători, observaţia că „Măria este o adevărată boeroaică, nu ssamină de loc a ţărancă".

A d a t d e o m b u n . Perceptorul Emilian Zâne a plecat în comuna Uieni (jad. Dâmbo-viţa) ca să strângă Impozitele. La casa ţăra­nului Gheorghe Portaru trebuia să vândă ni te obiecte. Ţăranul i-a spus, aproape plângând, că e sărac , cu mulţi copii a căror mamă a murit înainte cn câteva zile. Perceptorului i-s'a făcut milă de ţăran şl 1-a dat bani din buzunarul său ca să-şi plătească impozitele. Pe cea mal mică fetiţă a ţărannlnl, de sase luni, a Inat-o de suflet. Plângea ţăranul, şi de necaz şl de bucurie, ca un capii.

Nr. 4

© ă t r ® resta i i f i e r i

D i n m o t i v a a d m i n i s t r a t i v o i n t e r n e , v o m î n e s p a n u m a i c u n u m ă r a ! vi i tor a s i s t a , r â n d p e r â n d , t r i m i t e r e a ga­z e t a ! , m a i î n t â i r a o t a n ţ l e r i l o r v e c h i ş i a p o i c e l o r m a i n o u l . In a c e e a ş v r e m e v o m î n c a ^ s a p u b l i c a n y m s l © a c e s t o r a ş i ia „ l i s t e n e a g r ă " , I a r ă p s u r m ă a

u r z i p r o c ® « î m p o t r i v a I a r , p e n t r u a n e p u t e a î n c a s a pre tar to iunf l e .

S o c o t i m c ă a m a ş t e p t a t c h i a r s lss-tui ş i c ă ş i r ă b d a r e a n o a s t r ă î r a b u o s i a i&ă un c a p ă t ,

I m p c t r e v a a b o n a ţ i l o r da r o a c r e ­d i n ţ ă , c a r ! n u n o t r i m i s p r e ţ u l a b o n a ­m e n t u l u i , o r i c â t l - a m p r o v o c a , n u pu­t e m p u r c e d e d e c â t Tn fe lu l a c e s t a .

P r a c u m @ s f â n t u l , a ş a @ ş i t ă m â i a !

S e r a t ă . Sâmbătă seara (18 1. c.) a avat loc Ia Blsj, ia restaarantal „Uuivers", serata aranjată de funcţionarii judeţului Tr. Mică. La serată a câotr.t mnzlca batal ionului6 Vâaători de mante Aiud.

C o n f a r e n ţ ă . Duminecă, în 19 1. c„ îna­inte de masă, dna Tantzl Bndişteanu, con­ferenţiara dela Bucureşti, a vorbit în sala de gimnastică a liceului dc băeii despre „femeea şl realizările ei".

D i n Igrfş . In 7 Ianuarie, a cântat ia biserica nnitâ din Ignş (jad. Timiş-Torontal) corui unit din Saitin, sub conducerea p i r . Ioan Firitea. Credincioşii au alergat co toţi chiar şl mulţi fraţi ortodocşi, ca să-şi adepe sufletele din izvorul sfintei slujbe şi ai cân­tărilor melodioase. In aceeaşi seară corul a dat un concert frumos, cu cântece româneşti. S'au ţinut şi vorbiri. Comuna întreagă a rămas încântată de felul cum s'a prezentat corul, atât la &f. slujbă cât şl seara la concert.

N o u l P a t r i a r h g r e c e s c . Am scris în nrul 2 al gazetei despre moartea Iul Fotie, Patriarhul grecesc. Sfântul Sinod al bisericii ortodoxe s'a adunat în 18 1. c. ca să aleagă altă căpetenie în locul rămas vacant. A fost ales Mitropolitul Heracleel, în vrâstă de 65 ani. Ca Patriarh se va numi Veniamin I.

S ' a p r ă b u ş i t u n a e r o p l a n . In Ame­rica s'a întâmplat săptămâna trecută o cum* plită nenorocire. Un aeroplan de călători, care ducea 15 psrsoane, s 'a .prăbuşi t într'o regiune cu bălţi. Toţi călătorii an murit. Maşina s b c -rătoare, împreună cn morţii, a fost scoasă CP. greu din mijlocul mlaştinilor.

O c ă s ă t o r i e c a ş l c a r e a l t a nu mm ş t i e . Căsătoria despre care scriem s'a întâm­plat în India. Un locuitor de acolo a rămas văduv împreună cu cei trei feciori ai săi. In-tr'un sat învecinat era o văduvă cn trei fete. Băr­batul s'a căsătorit cn femeia aceea iar fiii săi s'aa căsătorit cn cele trei fete ale vădorei. Căsătoria aceasta, care după legea noastră îi oprită, a făcnt ocolul Înmii prin ciudăţenia ei.

C ă p i i u l Iul L l n d b e r g t r ă e ş t e ? S'i svonit în America această veste şi ea s'a răs­pândit în întreagă lamea. Căci tocmai alM» acestea era să fie oraorît Hanptman, acnifl

Mr. 4 U N I R E A P O P O R U L U I P a g . 7

de aclderea copilului lui Lindberg. O femeie a declarat că ea ştie de soarta acelui copil, care acum trăeşte la ua căruţaş, în New-York. însuşi câruţaşui spune că nu era sigur dacă băiatul e al lui ori nu. Nevastă-sa, care era prietenă cu fata din casa Iui Lindberg, ar fi pătat spune mai multe dar ea a murit acum simt doi ani. Oamenii legii cercetează această veste. Deocamdată ziua sorodtă pentru moar­tea lai Hauptman a fost amânată cu o lună.

In o r a ş e l e m a r i . Tramvacle din New-Yofk umblă pe sub pământ. In mijlociu se găsesc mereu în ele ca la 60 ds mii de per­soane. Săptămâna trecută, nu se ştie din ce pricini, s'a oprit curentul electric. S'au oprit s tand toate tramvaels câteva ore, rămânând în tntunerecui de sub străzi şi case, toţi cei 60 de mii de călători.

B c u t u r a i-a d u s î n m o r m â n t . Ia comuna Turaluug diu jud. Sata Mare, un clise a muşcst acum două săptămâni două femei şi doi bărbaţi. Cel muşcaţi au fost dagi ia spital în Cinj. Când au plecat spre casă, doftorii le au spus câ's vindecaţi dar sS nu bea beuturâ beţivă câci atunci boala poate reveui. Unul diutre bărbaţi n'a ascultat porunca doftorilor, ci cum a ieşit afară, şi-a cumpărat un kg. de rschfu pe care 1-a beut până acasă de jumătate. I-s'a făcut însă ime­diat rău şi şsse ore s'a chinuit groaznic, după cari a murit.

A t r ă i t 1 2 2 d e a n i . In a doua zi a a-aaiui acestuia a murit în com. Tapoll jud. laşi, feaada PanăghJc Dihlţ, în vrâstâ de 122 de s a l Era o femeie cu stare, depe urma căreia a rămas o frumoasă avere. A fost moştenită de doi bătrâni, unul de 94, iar celalalt de 101 ani.

U n l a c sărat d i n A m e r i c a d a N o r d coaţine şase miliarde tone de sare. Ua om nu s'ar scufunda In apa acelui lac chiar dacă şi-ar lega greutăţi mari da mâni şl de picioare. Lacul ara acatn o întindere de şase mii km. pătraţi. Mai de mult era de 43 de mii km. pătraţi.

Nu u m b l a ţ i pa l i n i a f e r a t ă . Muzi­cantul E. Cisrna;iu dia Uioara a plecat la plimbare împreună cu o fată. Dapăce au ieşit dia oraş aa apucat pe linia ferată. Ia urma lor venea o locomotivă. Cel doi n'au auzit sgomotul roţiior. Trenul i-a apucat pe amân­doi. Fata a rămas cu vieaţă dar cu o mână ruptă. Tânărul a murit, cu trupul sdrobit de greutatea vagoanelor.

Uii p a s t a d a 5 0 k g . Nişte pescari din Timişoara aa prins săptămâna trecuta ua peşte de 50 kg., lung de 1 m. 90. E interesant că l-au căutat anume. Cu câteva zile înainte i-aa prins tovarăşa. Ştiau că ei nu stau decât perechi şl de aceea au poralt în căutarea Iui.

Co l m a i fnai t o m d i n l u m e . Mal anii trecuţi cutreera străzile Bucureştiului un tânăr de vreo douăzeci şl ceva de ani. Tre­cător» se uitau uimiţi Ia ei, căci era înait minune mare. Atingea 2 m. şl 37 cm. Acum e la Paris, uimeşte şi pe franţuzi prin înălţimea lai şi vrea să se facă boxeur. O gazetă străină «pane că se cunosc oameni şi mai înalţi. Un oarecare Kalanus, de origine finlandez (oameni dela rnlazi-noapte) a atins înălţimea de 2 m. S3 cm. A murit la vârsta de 39 ani. Ajlbe AUJany, dela mantele Sinai, e cel mai mic om despre care se pomeneşte. Avea înălţimea de 38 cm. a şaptea parte din Kalanus. A murit mi t anii trecuţi în vârstă de 60 ani.

A f o s t î n g r o p a t ă s u b z ă p a d ă . Cinci zeci de nemţi şl nemţoaice au plecat la munte cu ikille. (Nişte rude late aproape de două şchioape, lungi de doi m. cari se leagă pe picioare. Lunecă foarte bine pe zăpadă In jos) Dia vârful muntelui a pornit deodată un bul­găr mare de zăpadă, lung de 700 m. şi lat de 300 m. O doamnă a fost acoperită sub acest bulgăr şi acolo a rămas. Câteva zile în şir au săpat tovarăşii după ea dar n'au găsit-o. Dacă se va desgheţa vreodată, atunci va fi găsită.

C e a m a i v o c h a l i m b ă care se vor­beşte astăzi este limba unor triburi din Abi­sinia numite triburile amharice. Limba aceasta e înrudită cu cea a Evreilor dar e mult mal veche decât a acestora,. Nu se vorbeşte însă în întreagă ţara aceiaşi limbă. Căci Abisinia nu e o ţară ca cele europene, în cari stăpâ­neşte câte o naţiune care formează majorita­tea locuitorilor. Acolo sunt triburi de neamuri diferite, supuse de un trib mai paternic. Ade­vărata populaţie abisiniană o formează tribu­rile amharice, cu cea mai veche limbă din lume.

•f- locin O r o s , preot gr. cat în Sadu e'a stins din vleaţî , marţi, în 14 I. c , după o grea şi îadelungstă boală. A murit în vârstă de 63 ani, în al 40-lea EH al preoţiei. A fost înmor­mântat sâmbătă, în 18 1. c , în cimitirul pa­rohial din loc petrecut la locul de veci de multă lume, localnici şi strâini. II deplânge soţia, doi fii, trei fice şi numeroase rudenii. — Fie-i partea cu drepfiil

Când nu cunoşti valoarea banilor Cu bani de aur îşi cumpără ţigări

Iaainte de sărbătorile Crăciunului, mun­citorul Ştefsa Chivu dia Gura Nişcovului (jud. Buzău) lucra la via uaei doamne împreună su alţi ţărani. Vorbeau tocmai i e sSrasie, şi c*l «are se ptâcgca mai tare era Ştofa» Chivu.

— N'am ia^casă făină ssiei pentru eolâceii I de Crăciun. Aşteaptă copiii Ajunul cu nerăb­dare. Daa'ar şti ei eă-1 aşteaptă în z idar?

.To t vorbind astfel, sapa a lovit îa seva tar*?. A mi i dst odată şi ds sub pământ a în­ceput să lussassa - ceva. A scormonit eu grijă şi t*. scos un Tai î s cars se găseau 75 ds bani de aur, ds mărimea celor de 10 Lsi ds asum.

Ţăranul i-a b iga i în buzuaar, flră să va dl ccildţi muasitori. Seara a piecat îs „jupâneasa 8 , i-a arătat ua ban şi a rugat-o să-i dea aişts ţigări. „Jupâaeasa* s'a uitat Ia baa, ochii i-au sticlit şiret, dar i-a îachis imediat. A spus apoi cu glss îndoeiaio — Hu's ds cine ijtie se preţ. Două ţigarete plugari capeţi po ele.

Cflivu a luat ţigările, ţ i -a aprins uaa ş 1

a plecat mulţumit. A Intrat agoi pe la ua ne­gustor care mai darnic i-a dat o mic de Lsi pe 70 dc bani de sur . (Ua baa ds asela preţueste o mie ds Lai aşa c i ar fi trebuit să primească 70 de mii Lei).

Dar au auzit jandarmii din comună şi î-au luat la îatrcblr i . Chivu a mărturisii total, dar bsaii a'au mai fost găsiţi, nici la „jupâ-nsasâ" nici la negustor. La ţăran a mai fost găsit ua singur ban eare a fost confiscat.

Ţăranul se plânge acum de „norocul" care a dat psstc ol. Mai bine n'ar fi dat, spune •1 . Să umblu acum pe la judecătorii, iar câş­tig u ca'o palmă.

— Aşa's câştigurile eari vin în vânt, — i-a răspuns un vecin. — In vânt se duel

Citiţi şl răspândiţi

„UNIREA POPORULUI"

Plugăria în anul 1935 Anul ce a trecut, 1935, în ce ae

ţine de plugărie, nu se poate socoti între anii cei buni. Semănăturile de toamnă, începute în toamna anului 1934, cu multe nădejdi de bine, au suferit mult din cauza iernii, aşa că nu au dat roadele pe cari le aşteptam.

Grâul a fost semănat pe o întin­dere de 3.450.000 hectare, cu 360.000 hectare mai mult ca şi în 1934 şi a dat numai 270000 vagoane seminţă, care încă a fost de o calitate slăbuţă.

Orsul de toamnă şi de primăvară a fost aemănat pe o întindere de 1.600 000 heofcare ţi roadă culeasă a fost; numai de 110.000 vagoane. Ţinând seamă de întinderea de pământ semănată, ar fi trebuit să ae culeagă cel puţin 200.000 vagoane.

Ovâsul s'a semănat pe o întindere de 788 000 hectare şi a dat roadă de 67.000 vagoane, iarăşi destul de slăbuţă.

Porumbul in unele părţi a dat roadă mai slăbuţă. In general însă porumbul a rodit mulţumitor. De pe 5.165.000 hectare s'au cules 480.000 vagoane, de o calitate foarte bună.

Dintre leguminoase, fasolea a dat mai mult, cuiegându-se aproape 28.000 vagoane seminţe.

Oleioasele, anume rapiţa, floarea soarelui şi inul încă au rodit bine. Din rapiţă s'au cules 3300 vagoane seminţă, din floarea soarelui 18.300 vagoane şi din in 11.500 vagoane.

Viile încă au dat roadă bună, dar totuşi n'a atins roadă din 1934.

Pomii din întreagă ţara au fost în număr de 87 milioane, din cari numai pruni au fost 54 milioane. Din cauza îngheţurilor din primăvară, pomii au rodit foarte slab. Recolta culeasă a fost cu mult mai mică ca şi în anul 1934.

In anul 1935 s'a mai cultivat pe o întindere mărişoară şi planta numită Soia, care a dat roadă îndestulătoare. Asemenea s'a cultivat şi Bumbacul, oare

tncă a reuşit destul de bine. Toate semănăturile din 1935 au

avut să îndure multe neajunsuri. Oel mai mare neajuns a fost seceta, care în lunile Mai şi Iunie a împiedecat dea-voltarea grâului, iar în toamnă a îm­piedecat semănatul. Din cauza secetei din toamnă s'au făcut înseminţări ou mult mai puţine oa ai în toamna anului 1934.

De seoetă au suferit semănăturile aproape în întreagă ţara. In părţile de miază-xi ale Basarabiei, în partea de miază-zi-răsărit a Moldovei şi în partea de răsărit a Munteniei însă seceta a adus o adevărată pacoste, a cărei ur­mare e foametea din Basarabia.

Afară de secetă, semănăturile din anul 1935 au mai suferit şi de alte rele. Le-a atăoat Rugina, apoi Musca

Hessilor si Omida rusească. Viile au suferit de Făinare şi Mană, iar pomii de Păduchele de San Jose*.

Ou toate greutăţile pe cari le-a în­durat plugăria în anul 1935, au fost şi roade întrecătoare şi anume: 30 000 va­goane grâu, 30.000 vagoane orz, 100 000 vagoane porumb, 10.000 vagoane fasole şi mai puţină mazăre şi soia.

Vânzări peste graniţă s'au făcut mai puţine şi anume vre-o 11.500 va­goane grâu, 50000 vagoane porumb, 19.000 vagoane orz şi aproape 6.000 vagoane fasole.

Animalele au dus-o destul de bine. De boale n'au suferit, numai porcii, cari în multe părţi, dar mai ales în Banat, s'au prăpădit.

In anul 1935 s'au vândut peste graniţă multe animale şi anume: 40 000 capete vite cornute, 1056 vagoane porci vii, 2 milioane şi jumătate pasări vii, 570 vagoane pasări tăiate, 475 vagoane ouă şi 121 vagoane de carne bacon, care.este rin fel de carne de porc pre­gătită anume pentru Anglia.

Şcoală Eparhială de cantori Preaveneratul Ordinariat gr.-eat. ds Cluj-

Gherla publică următorul circular: Dorind a da «ornalui eaatornl al Efai mei

noastre o formare cât mai sună, peatruca să fie eftt mai puternici sprijinitori ai preoţilor noştri în munca grea, dar sublimă, a păstoririi anfietclor, am hotărit reînfiinţarea Şeoaiei de Caatori, eare funcţionase cu 5 ani in urmă îa Gherla, respectiv deschiderea unui o urs de eaatori în oraşul aostru de Reşediaţi , pentru pregătirea eât mai hună a eâatăreţilor noştri bisericeşti, în special in cântările originale dela Mitropolia Blajului.

Acest curs de eaatori, ce ss va dssihids la 1 Februarie 1936, va dura 5 luni împărţit in 2 semestre şi aausas: dela 1 Februarie pasă la 10 Aprilie 1936 şi dela 1 Oatomvrie şsână la 20 Decemvrie 1936.

In ultima zi a trimestrului II se va ţinea examenul final, elibcrându-se celor corespun­zători diplomă cantoralS. Asaia, cai i In tri­mestrul I se vor dovedi nsagţi peatru slujba de eâi tăreţ i bisericeşti, nu vor mai fi admişi la trimestrul al IMea.

In şcoala cantorală se va propune : Rs-ligiuaea cu 4 o re ; 2. Istoria bisericească şi naţională cu 2 ore ; 3. Tipic b issr isess ca 5 ore. Muzică vocală cu 3 ore stplămânal, cu îndrumări folositoare psntru visata prastică a cantorului, care trabue să fie mâna dreaptă a preotului.

Scopul acestei scoale este uniformizarea atât de dorită a cantului bisericesc şi formarea de cântăreţi bisericeşti calificaţi, amăsurat re-eeriaţelor timpului de szi.

Pentru aceasta cftntăreţii bieericeşti titraţi, în mod natural, urmează să fie preferaţi celor fără pregătire corespunzătoare competând Ia tasurile vacante.

La acest curs de cantori vor fi admişi, la primul rând, castorii aleşi, cari sunt deja în fuaeţiune fără să aibă diplomă, şi aceia, car i sunt pe «ale ds-a fi aleşi în vreo parohie sau filie cu postul de cantor vacant, precum şi aceia, cari din pură dragoste faţă ds cân­tări le bisericeşti, doresc să-şi câştige diploma de cantor, fără a-şi putea ridiea vreo preten-ţ iuae de-a fi preferaţi, faţă de cantorii deja aleşi' V ° r A primiţi numai oandidaţii eari au

împlinit vârsta de 18 ani, dar au sunt încă trecuţi de 40 ani.

Pentru aceea lăsăm Onoraţilor Fraţi prsoţi , să adusă la cunoftinţa es îor cari do-r e s ; să-şi eâşti*e diplomă cantorală, să sc prezinte în Cluj la cursul ds eaatori pe ziua de 31 Ianuarie 1936, sducâni cu sine uraaA-toarslc ac te :

1. Extras de botez. 2. Certificat despre absolvirea aîor c*l

puţin 4 c l i se primare, rcapeetiv certificat şcolar despre atudiii», ce posedă.

3. Certificat de moralitate eliberat de eătrs Oficiul Parohial eompstent.

4. Csi cari iacă au sunt sieşi, dar suat ps sale de-a fi aleşi îa vre-ua post vaeant de cantor, vor mai prezintă eertiflsat dela Oficiul parohial respectiv, vizat şi de protopopul t rac-tual, eă îndată după primirea diplomei vor putsa fi aieşi la cutare post cantorei aetual-minte vaeant.

5. Aceia cari nu sunt cantori aleşi, ni fi nu sunt pe sale de-a fi aleşi la v r e u n post vaeant, vor mai prszsata, ge lângă a s t ek âela 1—3, o declaraţie obîfgstorie, îa care vor | promite soleam şi îa soştimţă, că au vor r i ­diea nici o pretsaţiuse dc-a t j u r g e la un post de cantor deja compleetat, an vor sgits contra nici unui esntor în fuasţiune, fia aceia şi fără diplomă, şi au vor fsse nimisa pentru eoatur-barea î s drepturile câşfgats als v r eunu i cantor

Toţi recomandaţii Onorat Frăţiilor Voa­stre, p recum şi aceia, ©gri vor dori să fie ad­mişi, ca simşli eatUori amatori, vor fi supuşi la p r sz tn ta re uaui examen ds primire, în eare vor fi examinaţi din eetitnl cu îitsre latine şi cirlle, statoriadu-se, dacă pot fi admişi sau nu, Ia surs . Csi admişi vor avea să p i t e a s c ă la tnaaputul fiecărui simestru o tsxă de câte 500 Lei, ?a care este sosotită şi taxa ds c-xamsa.

Pentru ÎEtresga durată a cursurilor can­didaţii vor avea să se sngrijsESCă singuri de loouiăţă şi întreţinere, suportând ei înşişi spe­sele acestora. Asemenea ss vor prorsdea cu schimburile neeesari pentru durata eursurilor.

Pr in prezentul nostru ordin se abrogă toate dispoziţiile anterioare, privitoare la ea-lifisaraa cantorilor, seoţându-se din vigoare to&ts aceste dispoziţii.

Ia consecinţă in Tiitor numai acelora li-ss vor eiibsra diplome cantorele, cari vor parti­cipa Ia cursurile iategrale cantoralc şi vor da exsnun, In toată regula, conform celor pre­văzute îa psrezastul sostru ordin.

Cluj, ia 30 Dssemvns 1935. Nr. 7291 .

^ - S } • '< U S I

w De vânzare o MOARĂ ŢĂ­RĂNEASCĂ motor de benzină, 2 pietrî, în bună stare.

Informaţii la I. Văleanu Graciuneiul do stss, of. Cetatea de

Bana t. mica. (355) 2—2 T i m b r e p e n t r u r ă s p u n s

O preuteasă v l c i u ^ ă

trecută de 50 de ani, dar în putere d e plină, s'ar angaja bucuroasă ca conducă­toare a gospodăriei la un preot văduv

ori la alt domn singuratec. Adresa la Administraţia gazetei.

R n s Teofil. Achitat abonamentul. Boneia Gherasim. Aveţi de plătit încă 60 Lei

la 31 Dec. 1935. V a s a Hegeşan , America . Am primit u n c«k

2 dolari în abonamentul anului 1934. 5

Pr . N. Doroş. Am primit abonamentul pe 1935 Valer iu Guşeilft. Aveţi de plătit încă pe 19a» [ ,

120; 1935 Lei 150. t ! i

A. Viile Ape i . Aveţi de plătit abonamente] 1935. * j

Of. parohial , Fo l ia . Am primit 250 Lei di» W t ' am trecut pe 1936 Lei 150; 1937 Lei 100. '

Georga Jncnţ . Am primit 200 Lei. Aveţi î n » i ^.' plătit Lei 135 până la 31 Dec . 1935. ' ' j

Ivascn Ioan. Aveţi de plătit Lei 63 — până la 31 Dec . 1935. j

A m primit câte 75 Le i dela următorii: Oetwia»' Pop, Rugină Teodor, Aiarc Dochia, Marla Bezerita, Oaj. sie Hădărean, Vasile Hopârtean, IoanHideg, Ioan Pon Gheorghe Văsâi I. GI.

Câte 100 L e i : Nicolau Gheorghe, Miron Badi Teofil Rusu, Reun. corală Turda, Nicolae Codrea, Ghem, ghe Câmpian, Scumpu Ioan, Aron Ciolna, Marian T«j-dor 1. Ioan, Gheorghe Nicoară, Liviu Puia,

Câte 150 Le i : Of. parohial, Subpădure, Cutat.bi­sericii Săuca, Gavril Covăsan, Virgil Papiu, Nicoiae Jbiis Vasile Rusu, Toma Câmpean, Of. parohial Crasna, UJt Noaghiu, Gavril D. Silaghi, Boar Vasilică, Ilie Gopi Ioan Hapa, David Deac, E. Roşea, Am el Gărdsş, Ţieîi Alexă, Demeter Vasile, Rogea Ioan, R«mns BrBstţi.'

Muntean Gheorghe, Ioan Doboşi, Aerelia Fatfi. Sora Nicolae, Silvia Pop, Al. Cerghiian, P«trn Geran», Matioc Ioan, Ioan Buzllă, Of. parohial Ghirolt, Gh. SWtet, Vasile Bârsan, Mara Ioan, Şofron Viorel, G. SocoL Ii i-ian Lincariu, Dumitru Peri?, T. Oltean, Iacob Ctq&x, Teodor Herlo, Turcu Ioan, Spornic Aurel, Ioan Baţi, Surorile de Notre Dame Timişoara, Nicolae Pânaar, l Musteţa, Of. parohial Bord, N. Muntean, N. Lup loaaaş Vasile Radu, Hopârtean Martin, Teodor Grofa. j

Câte 200 Lei: Of. parohial Tritenii de sas, lom Vlad, Ioniţă Brad, Victor Morariu, Lazar Bordean, ffrs goriu Sâmpălean, Ioan Matca, Biriţ Iosif.

Câte 300 Lei: Of. parohial Cetatea de bal« , Qf parohial Silvaşul rom., Of. parohial Micuş, Of. paioSlaJ Pojorta, Traian Lazar, Ioan Popa 1. Teodor, Ianc Taa-dor, Amos Popa, Băcilă Ioan, Of. parohial Galoş Petieta, Of. parohial Săpănţa, Lar Gheorghe, Solomon Muntean, Ioan Băcilă. Silvia Cordea.

A l t e sume: Curat bisericii Găneşti 500; Coreei Muntean 224; Of. parohial Crăieşti 514; Ioan Crăcii»» 630; Curat, bisericii Adămuş 420; Biserica Vinţul de w 250; Of. parohial Telec 600; Of. parohial Samsodal de C. 3S0; Of- parohial Petridul de jos 30; Aurel PecaSea 470; Biserica Măgina 461; Of. parohial Decea 4O0; Of parohial Herghelia 600; A!ex. p o p Sovaroşi 530; Ot. pa­rohial Miceştii de C. 602; Aron Moldovan 450; Solomot Barbu 250; Liciniu Papiu 250; Biserica Ighiş 165; Teodo; Pădurean 120; Victor Bârna 250; Of. parohial Aleea? 9«

Nicolae Gal 112; Of. parohial Folia 2c0; Iraao Ioan 500; Teodor Lungu 152; Popa Dumitru Dnmasij 136; Of. parohial Gârcei 450; Iulian Târziu 50; Vinceaţil Monea 156; Dumitru Deac 250; Of. parohial CosteinMQ Gh. I. Grigore500; Moisi Şandru2S0; Selbajan Ioan 2S3 Boncia Gheiasim 400; Cucui Gheorghe 40; Valoi Nisto 120; Nistea Ionel 410; Ioan Holca 500; Scridon Mtbai 1. G. 40; Mureşan Nicolae 50.

Cei ce doresc să execute ICONOS­TASUL biscricei gr. cat. din T ă u n i H Târnava-Mică, sunt rugaţi a se prezenta la Oficiul parohial.

Curator aiul (1-1)

Iubiţi cetitori! Nu uitaţi să trimiteţi preţul

abonamentului la foaie! Tipografia Seminarului Teologic gT cătTBÎăT