Desertificarea in Romania

Desertificarea este una din problemele majore cu care se confrunta omenirea astazi. Aceasta este rezultatul combinat al activitatilor nerationale ale omului din ultimele secole. Cele mai importante cauze ale desertificarii, pe langa schimbarile climatice globale, sunt reprezentate de suprapopularea planetei (implicit, cu cresterea necesarului de hrana), defrisari, suprapasunat si utilizarea nerationala a resurselor de apa, iar principalele consecinte ale acestui fenomen se refera la nesiguranta hranei, foamea si saracia, prin degradarea resurselor de sol si reducerea, pana la epuizare, a resurselor de apa.

In Romania, cele mai afectate zone si cele mai amenintate de desertificare sunt Dobrogea, Campia Olteniei, Campia Banatului si Baraganul.

In Campia Olteniei, aflata in SV Romaniei, desertificarea a afectat cel mai mult zona cunoscuta sub denumirea foarte sugestiva ”Sahara Olteniei”, o fasie lata de 30 de km, care porneste de la Dunare si se apropie de Craiova si Caracal. Desertificarea afecteaza o suprafata de 100.000 de hectare.

Desi intre anii 1960-1970, problema nisipurilor din ”Sahara Olteniei” a fost rezolvata, iar desertul a fost transformat intr-un adevarat paradis, unde peste 60 de specii de plante erau cultivate, iar pomii si vita de vie serveau ca perdele de protectie in calea nisipurilor. Imediat dupa revolutie insa, localnicii au distrus sistemele de irigare, au smuls pomii si vita de vie si au furat tot ce le-a iesit in cale.

In prezent, cercetatorii avertizeaza ca peste 20 de ani, in Romania, productia de cereale va scadea cu 40%, iar 10 judete vor fi afectate de desertificare.

Din pacate desertificarea in Campia Olteniei este un proces care a transformat peisajul natural al campiei modificandu-l ireversibil.Pentru a preveni fenomenul de desertificare, prefectii judetelor ar trebui sa ia masuri de impadurire,de refacere a habitatelor, irigarea terenurilor iar plantele sa fie cultivate responsabil astfel incat solurile sa nu fie suprasolicitate.

Constanta se numara printre judetele cele mai afectate de fenomentul de desertificare. În prezent, doar 5 la suta din suprafata este acoperita de paduri. Specialistii spun judetul risca sa se transforme într-un desert, de aceea Directia Silvica a început o campanie serioasa de împadurire. Silvicultorii sunt însa îngrijorati, deoarece cresterea arborilor ar putea fi afectata de temperaturile ridicate de pe litoral.In prezent, doar 5 la suta, respectiv 38.500 de hectare din toata suprafata judetului, reprezinta vegetatie forestiera.

Ar trebui ca acest procent sa fie de cel putin 10 la suta, pentru a stavili fenomenul de desertificare, desertificare în sensul ca se va circula într-o zona arida, zona de stepa". Specialistii spun ca una dintre solutii ar fi împadurirea, în cel mai scurt timp, a suprafetelor de teren care nu sunt folosite în agricultura. 

In judetul Braila, procentul de impadurire este mai mic de 4%, ceea ce este extrem de putin. Practic, din acest punct de vedere, Braila se afla pe ultimul loc din tara. La nivel national, acest procent este de 28%, iar in Europa ajunge pina la 35%. Marele pericol este ca, in lipsa protectiei oferite de paduri, terenurile agricole din zona au inceput sa se degradeze.

S-au identificat, in ultimii ani, mii de hectare pe care nu se mai poate face agricultura; solurile respective sint catalogate cu gradele IV sau V, adica fertilitatea lor este aproape zero sau chiar zero. Din suprafetele fostelor IAS-uri, portiuni care se pot numi desertice se gasesc in Insula Mare a Brailei - 500 ha, la Dudesti - 200 ha, Faurei - 600 ha, Insuratei - 200 ha, Stincuta - 300 ha, Tichilesti - 400 ha, Vadeni - 57 ha si Gropeni - 100 ha.

Specialistii considera ca s-a ajuns aici din cauza distrugerii perdelelor de protectie, care se opuneau vinturilor uscate de vara si crivatului, nu lasau zapada sa se aseze compact si pastrau umezeala din atmosfera. Braila a avut multe astfel de zone verzi care au fost distruse de regimul comunist pentru a mari suprafetele arabile. 

Zona de pustă din Timiş, dar şi bazinul Mureşului, sunt printre cele mai ameninţate de fenomenul eroziunii solului. Specialiştii spun că alternanţa anilor extrem de secetoşi cu cei în care vom avea precipitaţii în exces va fi o regulă. Agricultura din pusta bănăţeană are o singură opţiune de salvare: amenajarea unor reţele de irigaţii. Confruntaţi cu mutaţii meteorologice majore, unii fermieri se orientează spre culturi exotice. Peste aproximativ un deceniu, măslinul ar putea fi cultivat cu succes pe plaiurile bănăţene!

Părţi întinse din judeţul Timiş, mai ales din zona sa de pustă, din vecinătatea frontierelor cu Serbia şi Ungaria, sunt de risc maxim, iar clima aridă din anii trecuti a amplificat şi mai mult vechea lipsă cu care se confruntă acest teritoriu: cea de apă freatică.