Stefan PagetAm stat destul, dar m am saturat sa fug. Ridica privirea din fundul palmelor incalzite de manusi negre, gaurite ce nu acopereau degetele. Oprit pentru putin timp pe o anvelopa veche isi trage sufletul. Alergase cat l-au tinut plamanii, cam vre-o jumatate de kilometru fara a privii in urma. Nu era prea rapid de felul sau, dar in acel moment ar fi depasit destui sportivi.Aude dinspre blocurile parasite si dezafectate, stapanite doar de vegetatia inalta latratul unui caine. Apoi confuz umpic in ceea ce priveste provenienta sunetului asculta cu atentie. Acum doua sau mai multe animale parca isi fac loc printre ruine. Nestiind daca ecoul ii pacaleste auzul se bazeaza pe intuitie, Vin! isi spune ridicandu-se brusc. Incaltat cu bocanci inalti si grei isi face loc cu pasi rapizi printre firele de iarba deasa si lunga precum parul unei fete.Nimeni nu mai trecuse pe acolo de ceva vreme. Orice amprenta lasata pe pamantul moale acum acoperit de verdeata disparuse. Ies razlet doar fiare, pietre si petice de apa, resturi ale cladirilor din jur.Mai am putin, trebuie sa ajung!

Main- Stefan, Helena, Alex(son), Catherine(doughter)