5/12/2018 New Microsoft Word Document - slidepdf.com

http://slidepdf.com/reader/full/new-microsoft-word-document-55a3596c6b4a7 1/3

Monica Lovinescu

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Monica Lovinescu (n. 19 noiembrie 1923, București - d. 20 aprilie 2008, Paris [1][2]

) afost o femeie de litere română, ziaristă, critic literar și cunoscută comentatoare de radio.După 1947 a trăit și a activat în exil în Franța.

Biografie

Monica Lovinescu a fost fiica criticului literar Eugen Lovinescu și a profesoareiEcaterina Lovinescu Bălăcioiu și verișoara prozatorului Anton Holban, a scriitoruluiVasile Lovinescu și a dramaturgului Horia Lovinescu. A fost căsătorită cu poetul, publicistul și omul de radio Virgil Ierunca.

Și-a luat licența în Litere în 1946, la Universitatea din București. La vârsta de opt ani(1931) i se publică un basm în revista Dimineaț a copiilor , iar la vârsta 15 ani îi apar nuvele și schițe în revistele Vremea și Kalende (sub pseudonimul Ioana Tăutu). Dupămoartea lui Eugen Lovinescu, în 1943, publică sub propriul nume romanul "Încontratimp" în Revista Fundaț iilor Regale, iar după război scrie critică teatrală în ziarul Democraț ia al lui Anton Dumitriu[3]. A fost asistenta lui Camil Petrescu în cadrulseminarului de teatru condus de acesta. După instaurarea regimului comunist în România,în septembrie 1947, pleacă în Franța ca bursieră a statului francez, iar în primele zile aleanului 1948 cere azil politic. Colaborează aici cu articole și studii despre literaturaromână și despre ideologia comunistă care aservise România, publicând în revistele:  East  Europe, Kontinent , Preuves, L'Alternative, Les Cahiers de l'Est , Témoignages, La France

Catholique. Este autoarea capitolului despre teatrul românesc din Histoire du Spectacle(Encyclopédie de la Pléiade, Gallimard, 1965). Traduce în franceză texte românești sub pseudonimele Monique Saint-Côme și Claude Pascal, cel mai cunoscut fiind romanul Lavingt-cinquième heure (A douăzeci și cincea oră) de Virgil Gheorghiu. Colaborează larevistele românești din exil: Luceafărul , Caiete de dor , Ființ a românească , Ethos, Dialog , Agora. După 1990 publică și în revistele literare și politice din țară, înContrapunct , România literară , 22, etc.

Monica Lovinescu la București în septembrie 1993

Din anul 1951 și până în 1974, colaborează la emisiunea în limba română aRadiodifuziunii Franceze, precum și la redacția centrală a emisiunilor pentru Europa răsăriteană. Începând din 1962, colaborează la Radio Europa Liberă unde avea douăemisiuni săptămânale: Actualitatea culturală românească  și Teze și Antiteze la Paris.Aceste emisiuni au avut o puternică influență în România, în mediile culturale dar șiasupra unui public mult mai larg. În 1977, în ajunul sosirii la Paris a lui Paul Goma,  pentru a cărui eliberare militase, Monica Lovinescu a fost agresată fizic, în curtea casei

5/12/2018 New Microsoft Word Document - slidepdf.com

http://slidepdf.com/reader/full/new-microsoft-word-document-55a3596c6b4a7 2/3

sale din Paris (8, rue François Pinton), de doi agenți palestinieni trimiși de Securitate laordinele lui Nicolae Ceaușescu. Este transportată în stare de comă la spital. Cinci zilemai târziu părăsește spitalul, în pofida recomandărilor medicilor, pentru a participa laconferința de presă a lui Paul Goma la televiziunea franceză și pentru a denunțaagresiunea la microfonul Europei libere.

O parte din cronicile literare radio, difuzate de Monica Lovinescu, au apărut în volumulUnde scurte (editura „Limite”, Madrid, 1978). Monica Lovinescu a scris capitolulconsacrat Istoriei teatrului românesc în Histoire des spectacles (Pléiade, edituraGallimard, 1965). Pentru întreaga sa activitate de ziaristă și critic literar, MonicaLovinescu a fost distinsă cu Diploma de Onoare pe anul 1987 a Academiei Româno-Americane de Științe și Arte. Din anul 1990, editura Humanitas i-a publicat căr țile, jurnalul și volumele de studii și articole citite la Europa Liberă.

A încetat din viață la 20 aprilie 2008, la vârsta de 85 de ani, în spitalul Charles-Richet dela Villiers-le-Bel, în apropiere de Paris. Urnele cu cenușa Monicăi Lovinescu și a lui

Virgil Ierunca au fost duse în România și depuse la Ateneul Român, unde a avut loc oceremonie comemorativă. Înainte de a fi transportate spre Fălticeni, urnele au fost păstrate câteva saptămâni în Casa Lovinescu, apartament ce adăpostise cenaclulSburătorul al tatălui său. Monica Lovinescu donase apartamentul, în anul 2000, fundației Humanitas Aqua-Forte , în vederea reintroducerii acestui loc eminent al culturii române încircuitul cultural bucureștean. De asemenea, prin testament, Monica Lovinescu și-adonat casa din Paris statului român, pentru a deveni un loc de studiu si de găzduire pentrucercetători și bursieri români.

În 1999, președintele Emil Constantinescu i-a conferit ordinul Steaua României în rangde Mare Cavaler. În anul 2008, președintele Traian Băsescu a decorat-o post-mortem cu

Ordinul Național Steaua României în grad de Mare Ofițer.

Monica Lovinescu la Paris în mai 1994

 [ modificare ] Căr ț i publicate

• Unde scurte. I , Limite, Madrid, 1978• Unde scurte, Humanitas, 1990

5/12/2018 New Microsoft Word Document - slidepdf.com

http://slidepdf.com/reader/full/new-microsoft-word-document-55a3596c6b4a7 3/3

•  Întrevederi cu Mircea Eliade , Eugen Ionescu , Ștefan Lupașcu  și Grigore Cugler ,Cartea Românească, 1992

• Seismografe. Unde scurte II , Humanitas, 1993•  Posteritatea contemporană. Unde scurte III , Humanitas, 1994•  Est-etice. Unde scurte IV , Humanitas, 1994•

 Pragul. Unde scurte V , Humanitas, 1995•  Insula Șerpilor. Unde scurte VI , Humanitas, 1996•  La apa Vavilonului. I , Humanitas, 1999•  La apa Vavilonului. II , Humanitas, 2001•  Diagonale, Humanitas, 2002•  Jurnal 1981–1984, Humanitas, 2003•  Jurnal 1985–1988, Humanitas, 2003•  Jurnal 1990–1993, Humanitas, 2003•  Jurnal 1994–1995, Humanitas, 2004•  Jurnal 1996–1997 , Humanitas, 2005•  Jurnal 1998–2000, Humanitas, 2006•

Cuvântul din cuvinte, roman inedit, Humanitas, 2007

 [ modificare ] Căr ț i scrise în colaborare și traduceri 

• Adriana Georgescu-Cosmovici, Au commencement était la fin (La început erasfâr șitul), Hachette, Paris, 1951. Traducere de Monica Lovinescu, sub pseudonimul Claude Pascal. Monica Lovinescu a notat, traducând direct înfranceză, mărturia Adrianei Georgescu, fostă șefă de cabinet a prim-ministruluiRădescu, refugiată în Occident după o anchetă barbară.

• Virgil Gheorghiu, La vingt-cinquième heure (A douăzeci și cincea oră), Plon,Paris, 1956, traducere de Monica Lovinescu sub pseudonimul Monique Saint-

Côme.• Stephen Lighton, L'Amérique n'a pas encore parlé, P. Mourousy, Paris, 1956.

Semnată cu pseudonimul Stephen Lighton, a fost scrisă de Monica Lovinescuîmpreună cu Virgil Ierunca, subvenționați de un industriaș israelian de origineromână, Stroe Lupescu.

• Ion Luca Caragiale, Une nuit orageuse; M’sieu Leonida face à la réaction; Unelettre perdue (O noapte furtunoasă, Conu' Leonida fata cu reacț iunea; O scrisoare pierdută ), adaptare din românește de Eugène Ionesco și MonicaLovinescu, L’Arche, Paris, 1994.

• Marin Sorescu,  Les nerfs, ça existe ( Există nervi), 1970 (manuscris; difuzat la 1iunie 1970 la postul de radio France-Culture).

 [ modificare ] Ingrijiri de edi ț ie