Nevoia de Magneziu

Deficitul real de magneziu poate crea probleme grave de sanatate prin efecte directe sau, mai important, poate constitui varful aisbergului, reprezentat de boli grave sau tulburari metabolic-nutritionale complexe!

Deficitul de magneziu afecteaza inegal organismulIn corpul uman, magneziul este distribuit in proportii foarte diferite: 67% in oase, 31% intracelular si doar 1%

in lichidele extracelulare. Concentratia variaza si de la un organ la altul. Astfel, deficitul de magneziu poate afecta in mod inegal diferitele compartimente ale organismului (de exemplu, fibra musculara si eritrocitele). Pe de alta parte, trebuie avut in vedere faptul ca metabolismul magneziului este intr-o stransa legatura cu cel al potasiului, fosfatilor si calciului. Scaderea concentratiei unuia atrage imediat scaderea concentratiilor celorlalte prin mecanisme complexe, unele incomplet elucidate.

Carenta de magneziu, calciu si potasiu prezinta aceleasi simptomeDin acest motiv, simptomele deficitului de magneziu (lipsa apetitului, greata, furnicaturi la nivelul

membrelor, crampe musculare, somnolenta, scaderea atentiei) se suprapun si se modeleaza reciproc cu cele ale deficitului de potasiu si calciu (slabirea fortei musculare, iritabilitate, confuzie, aritmii cardiace cu modificari ale electrocardiogramei pana la fibrilatie ventriculara si stop cardiac).

Necesarul zilnic de magneziu este de aproape 6 mg/kg corpPerturbarea complexului functional al acestor trei ioni sta de asemenea la baza unor boli ca: boala de reflux

gastro-esofagian, dischineziile duodeno-biliare, intestinul iritabil. De aceea, tratamentul in aceste cazuri trebuie sa aiba in vedere si normalizarea concentratiilor sangvine ale magneziului. Necesarul zilnic de magneziu este in jur de 6 mg pe kilogram corp. El este mai mare in cazul celor suprasolicitati fizic sau psihic. Mamele care alapteaza au nevoie de 10 mg/kg corp.

Doar 30-40% se asimileaza din magneziul alimentarTrebuie mentionat ca din magneziul alimentar nu se asimileaza mai mult de 30-40%, restul eliminandu-se

prin scaun si urina. Sursele naturale bogate in magneziu nu sunt foarte multe: fructele uscate, semintele, fasolea, mazarea, unele ape minerale. Carnea si fructele proaspete au putin magneziu, saracit si de procesarile tehnologice din industria alimentara. Din aceste motive, deficitul cronic de magneziu, chiar daca nu in forme severe, afecteaza majoritatea populatiei.

Consumul excesiv de apa si sare duce la eliminarea magneziuluiPersoanele care consuma multa apa si sare. Organismul lor devine mai bogat in sodiu si lichid si

reactioneaza, printre altele, crescand eliminarile de magneziu care devine astfel deficitar. Sa retinem ca doza de doi litri de apa recomandata zilnic nu trebuie insotita de o crestere a consumului de sare!

Si unele afectiuni pot cauza carenta de magneziuBolile care produc deficit de magneziu sunt de doua feluri: cele care scad absorbtia sa intestinala si cele care

cresc excretia urinara. Din prima categorie fac parte sindroamele de malabsorbtie sau maldigestie (rezectii de intestin subtire, pancreatita cronica, afectiuni ale vezicii biliare). Uneori sunt foarte grave, deoarece deficitul de magneziu se insoteste de carente nutritionale complexe, in special vitaminice.

Diabetul zaharat si hipertiroidia pot genera deficit de magneziuAsocierea cu deficitul de vitamina D, de exemplu, duce la diminuarea dramatica a fortei musculare si la

dureri intense in regiunea lombara, cauzate de osteoporoza. Prin mecanisme complexe, diabetul zaharat, hipertiroidia si excesul de adrenalina pot genera deficit de magneziu. Deoarece toti bolnavii in stare grava, indiferent de afectiune, au o concentratie sangvina de adrenalina crescuta, in monitorizarea si tratamentul lor deficitul de magneziu trebuie avut intotdeauna in vedere.