PANSPERMÍE (‹ fr. {i}; {s} pan- + gr. sperma „sămânță”) s. f. 1. Teorie privind originea vieții, formulată în sec. 5 î. Hr. de Anaxagora, reluată deS.A. Arrhenius și apoi, succesiv, de alți savanți. Potrivit acestei teorii, în spațiu există răspândiți spori rezistenți ai unor forme de viață, care pot trece de la un corp terestru la altul, transmiși cu ajutorul meteoriților sau în alt mod și și care se dezvoltă oriunde găsesc condiții favorabile; conform teoriei viața pe planeta noastră ar avea origini extraterestre

PANSPERMÍE s. v. pangeneză. 

EPIGENÉTIC, -Ă (‹ fr. {i}; {s} gr. epigenetos „care se produce ulterior”) adj., s. f. 1. (Despre minerale sau despre procesul lor de depunere) Care sunt mai recente decât rocile în care se găsesc. 2. Adj. (GEOMORF.; despre văi) Care prezintă caracter de supraimpunere. 3. (GENET.; despre orice factor mezologic) Care intervine în procesul de dezvoltare și acționează asupra transcripției sau translației. 4. S. f. Ramură a geneticii care studiază mecanismele de manifestare sau de exprimare în fenotip a efectelor determinate de genele din genotip. 

TACTÍSM s. n. reacție a organismelor vii la excitanții externi; taxie. (< fr. tactisme) 

TACTÍSM s. n. Deplasare a unui organism liber înspre o sursă de excitație sau în sens contrar acestei surse. – Din fr. tactisme. 

LEPTÓN, leptoni, s. m. (Fiz.) Particulă elementară cu masa de repaus mai mică decât cea a unui nucleon. – Din fr. lepton.