J.R.R. Tolkien

POVE$TI

NETERMII{ATEAtE NUMENORULUI $I

pAuANruLUr DE MULoc

Editate de CHRtrSTOPHER TOLKIEN

T

FTeditura rao

CUPRINS

INTRODUCERE.. .... 7

PARTEAINTAT ...,....31r. DESrRE TUoR gr sosrREA r.ur iN GoNDoLTN . . . .33rr. NARNTHINHOruN .......99

Povestea copiilor lui Htirin . . . .99CopilirialuiTiirin ....99Vorbelelui Hirrin gi ale lui Morgoth. . . . . . . . ll3PlecarealuiTiirin ....117TiirininDoriath. ....130Tiirinprintreproscrigi. ......144

lntoarc.re" lui Tiirin in DorJ6min . . .178Sosirea Iui Tiirin in Brethil . . . 186

CilItoria lui Morwen 9i a lui NienorinNargothrond.... ......192

NienorinBrethil ....206VenirealuiGlaurung .......212MoartealuiGlaurung. ......225MoartealuiTiirin ....238

PARTEAADOUA ....275I. ODESCRIEREAINSULEINUMENOR .....277TT.AIDARION $I ERENDIS . . .289SoEiaMarinarului... .......289Continuareapovegtii. .......342Cronologie . . .353

III. CASALUI ELROS: REGII NUMENORULUI. ... . . .36rDe la intemeierea Oragului Armenelos pXni laDecidere ....361

IV ISTORIA LUI GALADRIEL $I CELEBORN $I A LUIAMROTH, REGELE LoRIENULUI.... .....,.376Cu privire la Galadriel ;i Celeborn . . .385AmrothgiNimrodel ........396Elessar ......410

PARTEAATREIA . ...443r. PRAPADUL DE pE cAMpnLE STANJENETLoR. . . . .445

Sursele legendei privitoare la moartea lui Isildur . . . . .453uAsuRTI-g DE LTINGIME NUMENOREENE. . . . . . .468

n. crRroN $I EORL $r PRTETENTA DTNTRE

GONDOR$TROHAN. .......473Oamenii delaMiazinoapte qi Cirugaqii . . . . . .... ..473CilitorialuiEorl ....485CiriongiEorl.. .....492Datinaluilsildur ....505

III. iN CAUTAREAEREBORULUI. . . . . .,,,. .525Noti la textele despre,,Ciutarea Ereborului" . . . . . . .535Extrasedinversiuneaanterioari" .....536

IV.PEURMELEINELULUI..... ...,552Despre cilitoria Ciliregilor Negri, aga cum

i-a relatat-o Gandalf lui Frodo. . . . .552Alteversiunialepovegtii .....559Despre Gandalf Saruman giComitat .......571

V BAIlIIILEDEIAVADURILEISENULUI. . . . .., . .582

PARTEAAPAIRA ....615r. DRUEDATNTT. . . .. ........617PiatraCredincioasi. ........623Alteinsemniridespredrriedaini .....625

II.ISTARII. .,,,635III.PAIANTIRII ..... ......,659

INDICE. ..... 679

HARrA PAMANTULUT DE MTJLOC . 758-759

I

DESPRE TUOR $I SOSIREA LUIiN coNDoLrN

Rian, soata lui Huot trlia impreuni cu neamul Caseilui Hador; dar cind s-a afat ln DorJ6min despre blteliaNirnaeth, iar de la omul ei nu primea nici o vesre, tares-a tulburat si a pornit de una singuri in silbiticie. Ar fipierit acolo, de n-ar fi fost Elfii Cenugii si vinl ln ajutorulei. Neamul acesra avea un silag in muntii aflati la apus deLacul Mithrim; intr-acolo au dus-o ei gi tot acolo a dat eanattere unui biiat inc5. inainte de-a se sfrr;i Anul Jelirii.

Iar Rian le-a spus elfilor:

- Fie numele siu Tiror, cici acesta a fost numele ales detitine-siu, inainte ca rizboiul si. ne despartl. V5. rog pe voiacum s5.-l cregtegi ca pe fiul vostru gi ascuns siJ tineEi ingrija voastri; ci.ci simt c5. mare bine va veni de la el, pentruelfi gi oameni deopotrivi. Ci eu voi porni in ciutarea luiHuor, stipinul meu.

Elfilor li s-a ftcut mill de ea; numai unul dintre ei, penume Annael, singurul care s-a intors din bitilia Nirnaethdin tot neamul celor dugi la rizboi, i-a spus:

- Domnigl, cu aml"riciune igi spun: se gtie ci. Huorir cizut alituri de fratele s5.u, Hfirin, si zace, socoresc eu,in marea movili a celor ripugi, iniltati de orci pe cimpulde bitilie.

34 J.R.R.TOLKIEN

Atunci Rian s-a ridicat gi a pirlsit silagurile elfilor, 9i a

stribitut ea linutul Mithrim, ajungAnd in cele din urmila Haudh-en-Ndengin, in pustietatea Anfauglith, unde s-a

intins pe pimint gi a lnchis ochii pentru totdeauna. Elfiiinsi au avut griji de pruncul lui Huor, gi Tiror a crescut

printre ei; era frumos la chip, cu pirul bilai, aga cum era

neamul tatilui siu, gi s-a ftcut puternic, indt ;i viteaz, iar

intrucAt crescuse printre elfi, le deprinsese invigiturile ;ipriceperea, asemenea pringilor edainilor, inainte ca pripi-dul si se fi abitut asupra ginuturilor de la Miazinoapte.

Dar, odati cu trecerea anilor, viaga semin;iilor din Hithlum,cele care mai rimiseseri pe meleagurile acelea, fie ele elfi

ori oameni, devenea tot mai aspri gi mai primejdioasi.Dupi cum se povestette in alti parte, Morgoth gi-a lncil-cat ftgiduielile ftcute Rislritenilor careJ slujiseri, nevrAnd

si le mai diruiasci bogatele pimAnturi din Beleriand,

dupi care tAnjiserl ei; a alungat el acest popor ticilos inHithlum, poruncindu-i ca acolo si-gi faci silagurile. $i, cu

toate ci nu-l mai lndrigeau pe Morgoth, Rislritenii inciil slujeau cu teami, iar pe elfi ii urau pini la ultimul; gi-i

dispreguiau pe cei rimagi din Casa lui Hador (cei mai mullifiind acegtia bitrd'ni, femei 9i copii), ii asupreau, cu forga

le sileau pe femei si le devini neveste, le luau piminturile

9i avuturile gi le lnrobeau pruncii. Orcii veneau 9i hilidu-riau prin gari dupi bunul lor plac, urmirindu-i pe elfii care

mai ziboveau pe acele meleaguri, pani-n fortiregele lor dinmungi, flcindu-i prizonieri pe mulgi dintre ei gi ducandu-iin minele din Angband si trudeasci acolo drept sclavi ai

lui Morgoth.futfel ce Annael gi-a ciliuzit mica sa obgte in pegte.

rile Androth, unde au rimas si duci o viagi apisatl de

nevoi, mereu cu ochii la pAndi, pAni cind Tiror a implinit

Pouesti neterminate 35

yaisprezece ani, frclndu-se el un fliciu vAnjos gi deprinzAndmegtegugul armelor, securea gi arcul Elfflor Cenusii; sufle-tul lui se incrl.ncena tot mai mult cind i se povestea despresuferingele neamului siu, gi tare iqi dorea si poati pornila drum ca si-i rizbune pentru tot ce indurau din pricinaorcilor 9i Risiritenilor. Dar Annael nuJ llsa si plece.

- Departe de-aici presimt ci gi-e scris si ajungi, Tiror,liu al lui Huor, i-a spus el odatl. Iar aceasti garl nu va scipade umbra lui Morgoth decAt atunci cAnd lnsugi Thangoro-drim se va fi niruit. De aceea ne-arn hotlrAt noi in sfrrsits-o pirisim gi si o apucim spre Miazizi; iarl tu vei mergeimpreuni cu noi.

- Dar cum vom sclpa de nivodul dqmanilor nogtri?a intrebat Tiror. Cici margul atAtor suflete la un loc nu vatrece nebigat ln seami.

- Nu vom stribate gara in vizul tuturor, a zis Annael;iar de-o fi si. avem norocul de partea noastri, vom ajungela drumul tainic ciruia noi li spunem Annon-in-Gelydh,Poarta Noldorilor, asta pentru cL priceperea acelui neam l-acroit, de mult de tot, pe vremea lui Tirrgon.

Auzind acel nume, Tiror a tresirit, frri sI gtie de ce; l-alntrebat pe Annael cine era Tirrgon, iar acesra i-a spus:

- Este unul dintre 6ii lui Fingolfin, socorit Mare Regeal noldorilor de cAnd a pierit Fingon. Cici lnci mai triiegtegi-i cel mai temut printre dugmanii lui Morgoth; a scipatdin cumplita bitilie Nirnaeth, mulgumiti lui Hirrin din[)orJ6min gi lui Huor, titine-tiu, care au apirat trecitoa-rea Sirion in urma lui.

- Atunci mi voi duce si-l car.rt pe Tirrgon, a zis Tuor,cici nu se poate si nu imi vini in ajutor, de dragul lui titi-ne-meu. GAndegti altminteri?

- Nu ai cum si.-l gisqti, a rlspuns Annael. Fortireagalrri este ascunsS. de ochii elfilor 9i ai oamenilor deoporrivl,

36 l.R.R. TOLKIEN

nici micar nu gtim unde se afli. Poate printre noldori sIfie cigiva care si cunoasci drumul intr-acolo, dar nu-l vordestiinui niminui. Dac5. tu vrei totugi si vorbegti cu ei,

atunci vino cu mine, asa cum te-am rugat; clci ln limanu-rile indepirtate de la Miazizi vei avea poate norocul sI dai

peste pribegi din Regatul Ascuns.

lga s-a lntlmplat cI elfii au pirisit pegterile Androth,

;i Tiror a plecat impreuni cu ei. Dar dugmanii Ior puseseri

pAndari, astfel ci in curAnd au prins de veste ci elfii pleca-

serl; mult n-au apucat ei si se depirteze de mungi gi sipitrundi in cAmpie, cind o mare ottire de orci gi Risiritenii-au atacat gi i-au imprigtiat in cele patru vinturi, iar elfii au

fugit din calea lor ln lntunericul tot mai adAnc. Tiror insi,a cirui inimi fusese cuprinsi de focul bitiliei, n-a fugit, ci,

aga copilandru cum era, mAnuia securea asemenea tatiluislu pe vremuri, qi n-a dat inapoi pAni n-a ucis pe mulgi

dintre cei care-l atacau; dar intr-un tirziu dugmanii l-au

dovedit gi l-au luat prizonier, ducAndu-l in faja lui Lorgan

Risiriteanul. Lorgan ista era socotit cipetenia Risirite-nilor, iar lntregul Dor-l6min - dupi spusele sale - sub

cArmuirea lui se afla, din porunca lui Morgoth; astfel ci pe

Tiror l-a luat si-i fie sclav. Amari gi vitregi i-a devenit viaga

din acea clipi; cici tare mult ii plicea lui Lorgan siJ orop-

seasci pe Tiror, mai abitir decAt pe rubedeniile altor fogti

seniori, 9i ciuta cu tot dinadinsul si ingenuncheze, daciputea, mAndria Casei lui Hador. DarTiror, ingelept cum era,

a lndurat toate suferingele ;i oclrile cu o ribdare mereu la

pandi; cu timpul, soarta a plrut si i se mai lmblAnzeasci

intrucAwa, micar ci nu ribda foame, aga cum se intlmplacu mulgi dintre nefericigii sclavi ai lui Lorgan. Cici TLor era

vinjos gi destoinic, iar lorgan avea grijl si-gi hrineasci bine

animdele de povari, atAta timp cAt erau tinere qi ln putere.

PoueSti neterrninate 37

Dar dupi trei ani de robie, Tiror a gisit o portigi desclpare. Crescuse intre timp, se ftcuse inalt, mai indt la statgi mai iute ln migciri decA.t oricare dintre RisXriteni; ti fiindel trimis dimpreuni cu algi sclavi si trudeasci in pidure,Tiror s-a risucit brusc spre paznici gi i-a ripus cu securea,apoi a fugit gi s-a ascuns in mungi. Rislritenii l-au vXnatcu ciinii, dar in zadar; cdci el se imprietenise cu aproapeto;i dullii lui Lorgan, inclt, daci-l ajungeau din urmi, se

gudurau pe lAngi el, apoi, la porunca lui, o rupeau la fugiinapoi acas5. futfel a ajuns el iarisi la pegterile Androth,unde a sillgluit de unul singur. Timp de patru ani, a triit caproscris in gara stribunilor sii, intunecat la chip qi ftri niciun sufet prin preajmi; numele slu ajunsese de temut, ciciadeseori iegea din ascunzitoare gi hlliduia pAni departe,ucigindu-i pe mulgi dintre Risiritenii care-i apireau lncale. Drept urmare, Rislritenii au pus un preg mare pe capullui; dar si se apropie de bArlogul lui nu indrizneau, nicimicar in ceatl - se temeau, vezi bine, de neamul elfilor gi

din asti pricini ocoleau cu fereali pegterile in care trS.iseriei. Se povestegte insl ci nu rizbunarea ll mAna pe Tiror lntoate drumurile astea ale lui, ci doringa de a glsi PoartaNoldorilor, despre care li vorbise Annael. Zadarnicl.ii eraciutarea - cici n-avea habar lncotro sL se uite -, iar puginiielfi care-gi mai ftceau veacul prin munti nu auziseri. de ea.

Tiror gtia prea bine ci, degi soarra era de partea lui,pini la urmi zilele unui proscris sunt numirate gi tot maipugine gi mai lipsite de sperangl. Unde mai pui ci nu-qidorea sf triiascl lntreaga viaEl, ca un om al sllbiticiei, inmungii unde nu-gi putea dura casi gi unde n-avea partenici de fapte de vitejie, asa cum il imboldea inima. Povesrea

mai spune ci la acel ceas gi-ar 6 aritat Ulmo puterea. Cicidespre toate cAte se-ntdmplau in Beleriand afa el prin pris-tavii si.i, pAraiele mari gi mici care curgeau din PimAntul

38 J.R.R. TOLKTEN

de Mijloc spre Marea cea Mare, ducind gi aducAnd vegti;

il mai lega si strivechea prietenie cu Cirdan gi cu Fiuritoriide Coribii de la Gurile Sirionului.l Iar la acea vreme Ulmoisi pleca urechea mai cu seaml la soarta celor din Casa luiHador, clrora, in gAndurile sale tainice, le hirizise un rolinsemnat in ajutorul pe care voia siJ dea Surghiunitilor;nu-i erau, prin urmare, striine nici nenorocirile ce se abitu-seri asupra lui Tiror, cici Annael gi multi din neamul siuizbutiseri si scape din DorJ6min gi si ajungi, in cele dinurmi, la Cirdan, departe la miazizi.

S-a intAmplat ca, in ziua lnceputului de an (al douizeci

;i treilea de la bitilia Nirnaeth), Tiror si gadi lingl un izvorce susura in apropiere de gura pegterii in care silfuluia el;

gi, gezind el acolo, a privit citre apus, la norii ce ascundeau

soarele in asfintire. Dintr-odati a simgit in inima sa ci nutrebuia si mai ziboveascl, ci numaidecit si se ridice gi siporneasci la drum.

- A sosit clipa si plrisesc tirimul cenu;iu al neamuluimeu care nu mai este, a strigat el, gi si pornesc in ci.utareaursitei ce mi-a fost scrisi! Dar incotro si mi indrept? inde-lung am cS.utat Poarta, gi n-am gisit-o.

Si-a luat harfa, pe care mereu o purta cu sine, cici se

pricepea si-i mAngAie strunele, gi ftri a-i pisa de pericolulde a-i fi auzit glasul limpede in acea pustietate a cA.ntat uncintec elfesc de la Miazinoapte, menit si int5.reasc5" inimiletemitoare. Chiar in timp ce cAnta, izvorul de la picioarelesale a prins dintr-odati sI clocoteasci lnvolburat si s-a re-

virsat peste maluri, preschimbindu-se intr-un rAugor care

se rostogolea giligios pe coasta stAncoasl a muntelui dinfaga lui. Drept un semn l-a socotit Tiror gi n-a mai statpe gAnduri, ci a pornit de indati de-a lungul lui la vale.

Curind, a ajuns la poalele inaltelor culmi Mithrim qi de acolo

Pouegti neterrninate 39

;r iegit in cnmpia dinspre miazinoapte a ginutului Dorl6min;plriul igi umfla tot mai mult undele, pe misuri ce se in-tlrepta spre apus, iar Ttror ii urma albia, pAni cind, trei zilenrai tirziu, pribeagul a inceput si deslugeasci. la soare-apune

lungile creste surii ale mun,tilor Ered l,6min, care pe acele

meleaguri se indreptau spre miazlzi gi miazinoapte, des-

pirgind tinutul de indepirtatele pimXnturi de coastl ale'f hrmurilorApusene. PXni la acele inilgimi muntoase, Tirornu ajunsese niciodati in vreuna dintre cilitoriile sale.

Pe misuri ce se apropia de munEi, meleagul devenea

iarigi tot mai hirtopit gi mai pietros, gi in curind a prins siurce in faEa lui Tiror, in vreme ce pdriul cobora intr-o albiescobiti in stXncl. Dar, chiar inainte ca amurgul neguros sitntunece a treia zi a ci.lltoriei sale, Tiror s-a pomenit ln faga

unei stane in care se cisca o trecitoare, asemenea unui arcmireg; prin ea trecea pir6.ul, pierzAndu-se apoi.

- Uite cum m-a amigit speranga! a zis Tiror, cuprins de

deznidejde. Semnul din munti n-a frcut decit sl mi duclspre un capit intunecat, in chiar inima meleagului strijuitde vrljmagii mei.

Cu sufetul innegurat s-a atezat el printre stincile de pemalul inalt al pArlului 9i a stat de veghe toatl noapteaaceeaflriguroasi, frri. o scAnteie de foc prin preajml; era ln lunaStlim€, gi primivara inci nu se ftcuse simgiti pe tirimulacela indeplrtat de la miazlnoapte, iar dinspre risirit sufaun vint tlios.

Dar chiar cind lumina soarelui ce sta s5. risarS. a stri-bltut palidi negurile, ascunzAnd in zare tinutul Mithrim,Tiror a auzit voci; si privind in jos a zirit cu uimire doi elficare se biliceau ln undele pugin adinci; cind acqtia au

urcat pe treptele sipate in mal, Tuor s-a ridicat;i ia strigat.Cit ai clipi, elfii gi-au uas din teci sibiile scipiritoare gi

40 J,RR.TOLKIEN

s-au repezit la el. Abia atunci a vi.zut Tuor ci purtau mantiicenugii, dar pe sub ele erau inzLuagi; gi s-a mirat foarte dechipurile lor mai frumoase gi mai crAncene - din pricinastrlfulgeririlor din ochii lor - decAt ale celor din neamulelfilor pe care li cunoscuse el. Indreptandu-se de spate, i-aatteptat nelnfricat; dar clnd elfii au vLzut ci.el nu-gi pregi-tegte nici o armi gi cI-i intAmpini de unul singur, cu vorbe

de bun-venit ln graiul elfilor, gi-au vArAt sibiile inapoi inteci 9i i-au vorbit cuviincios.

- Suntem Gelmir si Arminas, din neamul lui Finarfin,azis unul dintre ei. Nu egti oare un edain din cei de demultcare s-au statornicit pe meleagurile acestea inci inaintede Nirnaeth? Ba chiar ag zice ci te tragi din neamul luiHador gi Hririn; aga-mi vine sI cred uitAndu-mi la auriulpirului tiu.

Iar Tiror i-a rlspuns:

- &a-i, Tuor sunt, fiul lui Huor care-a fost fiul luiGaldor, al lui Hador fiu; dar acum voiesc sI pi.rlsesc acest

pimAnt unde sunt un proscris gi unde nu mi-a mai rimasnici o rubedenie.

I-a spus Gelmir:

- Atunci, dacl ,ti-a fost dorin,ta si scapi gi si gisesti lima-nurile de la Miazlzi, pAni acum pagii gi-au fost indeptagi

pe drumul cel bun.

- Astfel am crezut gi eu, a zis Tiror. M-am luat dupi unpiraiq ce a prins si curgi pe nea{teptate din munte, pani lavi.rsarea lui in pirAul ista inqelitor. Iar acuma nu gtiu incotrosi mi indrept, clci iatl, apele lui se pierd in lntuneric.

- Prin intuneric poti rizbi la lumini, a spus Gelmir.

- Dar mai bine-i si mergi cu Soarele deasupra, cit maimult cu putingi, nu s-a hsatTiror. Voi lnsi, din neamul acela

fiind, poate-mi vegi spune unde se afi Poarta Noldorilor.

Poaesti netenninate 4l

lndelung am cS.utat-o, de cAnd mi-a vorbit de ea Annael,

titine-meu vitreg, din neamul Elfilor Cenugii.Au rds elfii auzindu-l 9i i-au zis:

- Ciutarea ta s-a sfArgit; cici noi tocmai am trecut prinPoarti. Iat-o, in fagata se afl! $i au aritat spre arcul princare curgea piriul. Vino! i-au spus ei. Prin lntuneric vei

rizbi spre luminl. igi vom lndrepta pagii pe drumul cel

bun, dar prea departe nu te putem petrece; am fost trimigilnapoi pe meleagurile de pe care am fugit, cu o misie ce

trebuie lmpliniti lari zilbevi. Teami s5. nu ai, a mai zis

Gelmir; ln frunte Ei-e pusi o soartl mi.reagi, care, din cAte

chitesc eu, te va duce departe de aste locuri, departe de

Pimintul de Mijloc.I-a urmat atunci Tiror pe noldori pe trepte in jos, gi prin

api au mers pini in umbrele din spatele arcului de piatri.Acolo, Gelmir a scos la iveali unul dintre acele limpaqe

pentru care noldorii erau vestif; frurite fuseseri de mult de

tot, in Valinor, gi nici vintul, nici apa nu le putea stinge,

iar cind li se scotea acoperimintul, trimiteau o luminialbastrl limpede, dintr-o ficiruie zlvorirti in cristal alb.2

In lumina aceea pe care Gelmir o Fnea deasupra capului,

Tiror a vizut ci. dintr-odatl pArAul curgea in jos pe o clinilini 9i intra lntr-un mare tunel, dar de-a lungul albiei sale

sipate ln stlnci se giseau trepte late care duceau ln jos, inbezna adAnci de dincolo de ruza limpagului.

Ajungand la podele pragurilor acelora, s-au pomenitsub o bolti largi de piatri, loc in care rAul se privilea peste

muchia unei priplstii abrupte, gi vuietul siu cumplit era

intors cu ecou de bolta stAncoasi; ajunsi jos, apa trecea mai

departe, pe sub un alt arc, intr-un d doilea tunel. Noldoriis-au oprit chiar lingi buza pripastiei gi gi-au luat rimas-bun

de la Tiror.

l.R.R. TOLKTEN

- Noi trebuie si ne intoarcem gi s-o apucim pe drumulnostru cu toati iugeala, a zis Gelmir; pericole nebinuit de

mari ameningi Beleriandul.

- A sosit oare ceasul caTirrgon si iasi din ascunzitoare?

a intrebat Tiror.

Elfii l-au privit cu mirare.

- De treaba asta noldorii trebuie sI aibi habar, nu fiiioamenilor, a zis Arminas. Ce gtii tu despre Turgon?

- Pugine, a rispuns Tiror. Doar ci tatil meu l-a ajutatsi scape din bitilia Nirnaeth qi ci in fortireaga lui ascunsi

se afi nidejdea noldorilor. Dar nu gtiu de ce numele siutmi tulburi inima ;i-mi vine pe buze. De-ar fi dupi cumvoiesc eu, as porni in ciutarea lui, in loc si stribat ist drumintunecat al spaimei. Ori te pomenegti ci tocmai aceasti

cale tainici mi duce in sila;ul lui?

- Cine poate gti? a rispuns elful. Silagul lui Turgonascuns este gi ascunse sunt gi ciile ce duc lntr-acolo. Mieunul nu-mi sunt cunoscute, cu toate ci le-am ciutat inde-lung. Dar gi dacl le-a; gti, nu le-ag dezvilui nici gie, nicialtcuiva din semingia oamenilor.

Dar Gelmir a zis:

-Totugi am auzit ci cei din casa ta se bucuri de gragi-

ile Domnului Apelor. $i daci sfaturile sale te mAnI spre

Tirrgon, flri doar si poate cI vei gi ajunge la el, oriincotrote vor duce pagii. Urmeazi acum calea pini la care te-a

ciliuzit el, 9i teami s5" nu ai! Nu vei umbla multi vreme inintunecime. Drum bun! Si nu gXndqti ci lntilnirea asta a

noastri a fost intimplitoare; cici Cel din Adanc inci pune

multe ln migcare pe acest meleag. Anar kaluua tielyannaljCu aceste vorbe, noldorii s-au risucit pe cilciie gi au

pornit inapoi, urcAnd lungile trepte; Tiror nu s-a clintit,plni cAnd lumina limpa;ului lor nu s-a mai zirit, iar el

a rimas de unul singur in intunericul mai adAnc decAt

Pouesti neterrninate

noaptea, inconjurat de mugetul cascadei. intr-un tdrziu,rrdunindu-gi curajul, gi-a pus mdna stAngi pe peretele de

rtlnci gi astfel gi-a ghicit drumul inainte, la lnceput incet,apoi din ce in ce mai repede, pe misuri ce se deprindea cubezna gi simgea ci nici o piedici nu-i sti.tea ln cale. Dupio buni bucati de drum, cum i s-a plrut lui, cind istovireapusese stipAnire pe el, dar inci nu voia si se opreasci si-qitragi sufetul in tunelul negru ca smoala, azirit departe inllgi o lumini; gribind pasul, a ajuns la o despiclturS. inaltipi tngusti; urmAnd pAriul glllgios printre peregii inclinagi,s-a pomenit deodatl farl, in inserarea aurie: se afla intr-oravinl adinci, inchisi de-o laturi gi de alta de stinci inalte

;i abrupte, care inainta drept spre Apus; in fata lui, soarele

r:c scipita pe un cer senin igi trimitea razele ln strungi,scildAndu-i perejii in foc galben, iar undele r6.ului scinte-iau asemeriea aurului, cAnd se spirgeau si se inspumau injurul multelor pietre lucitoare.

Acel loc adAnc il stribitea acum Tuor, mAnat de o maresperangi 9i cuprins de bucurie, gisind cu uguringi o potecisub peretele dinspre miazlzi, unde rAul avea un mal lung gi

ingust. Iar cind s-a lisat noaptea;i rAul igi continua curge-rca nevS.zut - doar stelele bolgii se oglindeau in ochiuriletlc api ascunse in intuneric -, Tilor s-a oprit in sft.rsit si se

odihneasci gi si doarml; cici, in apropierea apei in care se

rcvlrsa puterea lui Ulmo, teama nu-l incol;ea.

La ivirea zorilor s-a atternut din nou la drum, fh.ri

grabi. Soarele a risirit ln spatele lui, apoi a apus in fa;a lui,iar acolo unde apa clocotea printre bolovani ori se privi-lea peste praguri neasteptate, diminegile gi serile teseau

curcubeie dintr-un mal in celilalt. De aceea a numit Tirorstrunga aceea Cirith Ninniach.

$i astfel a umblat Tiror agale timp de trei zile, st6.m-

pirindu-qi setea din undele reci, dar nedorind nimic de

43