Nero Claudius Caesar Augustus Germanicus (15 decembrie 37 - 9 iunie 68) a fost al cincilea împărat roman al dinastiei iulio-claudiene.

Nero face parte din acei împărați care au fost foarte aspru judecați în literatura antică. Doar în Grecia au existat voci preocupate de o imagine diferită; astfel, pentru Pausanias, Nero era un exemplu pentru justețea afirmației lui Platon, conform căreia marea nedreptate "nu pornește de la oameni obișnuiți, ci dintr-un suflet nobil corupt printr-o educație greșită".

Nero a oferit o donație enormă gărzii pretoriene și a ținut un discurs în față senatului prin care promitea întoarcerea la principiile lui Augustus. Rolul senatului în cadrul guvernării avea să crească, iar senatorii aveau să se bucure de mai multă libertate în exprimarea opiniilor. Discursurile sale au fost scrise de Seneca, un dinstins filosof stoic.

Nero era fascinat de cultură grecească și a întreprins o călătorie. A ținut că Jocurile Olimpice și Nemeene să fie organizate mai devreme. El a ieșit învingător la toate întrecerile, mituind arbitrării și competitorii. Spectatorii au avut interdicția de-ași părăsi locurile cât timp se află pe scenă, și ținea recilaturi ore întregi. S-a întâmplat că femeile să nască în incinta teatrului, alții s-au prefăcuți morți că să fie scoși afară, iar viitoru împărat, Vespasian, a adormit în timpul interpretării, fiind exclus din anturajul împăratului. Tinerii talentați sunt repede reduși la tăcere iar statuile învingătorilor sunt distruse. Participând la cursa cu un car tras de zece cai , dar este aproape ucis după ce cade din acesta. La final este declarat învingător în uralele celor 5000 de însoțitori aduși special de la Roma ca să îl aplaude.

Nero se afla la Antium când a izbucnit incendiul, dar s-a întors degrabă la Roma pentru a află despre amploarea dezastrului. A ajutat sinistrații, a transformat unele edificii publice în adăposturi și a oferit grâne ieftine populației. A oferit bani pentru reconstrucție și a impus măsuri stricte pentru reducerea riscului de repetare a incendiilor. Lumea credea că Nero însuși ar fi provocat incendiul că să facă loc pentru Domus Aurea. În toiul incendiului, privea pârjolul din turunul lui Mecenas și se bucura de frumusețea flăcărilor, cântând "Arderea Troiei" și puțini au fost păcăliți atunci când a aruncat vină asupra creștinilor. Acuzat că ar fi ordonat marele incendiu de la Roma, Nero a aruncat vină asupra creștinilor, urmând un val de procese sumare. Mulți creștini au fost crucificați și arși, ca și cum ar fi torțe vii, pentru a ilumina jocurile de circ.

A reluat procesele pentru trădare și s-a ajuns la exiluri, execuții și sinucideri, frică și indignarea raspandindu-se printre senatori și curteni. Un grup format din senatori, printre care și ofițeri din garda imperială, condus de Gaius Calpurnius Piso, a plănuit să-l asasineze în timpul Jocurilor de la Circus Maximus din aprilie 65. Complotul a fost descoerit, astfel, 19 oameni fiind uciși și 13 exilați. Chiar și Seneca a fost acuzat de complicitate la conspirația pisoniana și a fost obligat să se sinucidă. A mai fost dată în vileag o altă conspirație pe când Nero se află în drum spre Grecia, fiind implicați senatori de vază, ca Gnaeus Domitius Corbulo.