Universitatea din Bucureşti Facultatea de Litere

Neologismele în presa noastră actuală (cu specială referirela cea scrisă)

Conducător ştiinţific:Prof. univ. dr. Gheorghe Chivu

Doctorand:Anca Anne-Marie Lăzărescu

SUMAR

Argument.......................................................................................................................................4Capitolul I: Conceptul de neologism............................................................................................9

1.1. Neologismul în lingvistica generală.........................................................................121.2. Neologismul în lingvistica românească....................................................................15

1.2.1.Delimitări conceptuale.....................................................................................151.3. Tipuri de neologisme................................................................................................191.3.1. Neologisme interne................................................................................................20

1.3.1.1. Neologisme lexicale....................................................................................201.3.1.2. Neologisme frazeologice ............................................................................221.3.1.3. Neologisme semantice ................................................................................241.3.1.4. Neologisme afixale......................................................................................281.3.1.5. Neologisme afixoidale.................................................................................331.3.2. Neologisme externe................................................................................................361.3.2.1. Neologisme internaţionale............................................................................36

Capitolul II: Creaţii neologice interne ale limbii române............................................................392.1. Creaţii neologice interne obţinute prin derivare........................................................42

2.1.1. Prefixarea...................................................................................................442.1.2. Sufixarea....................................................................................................482.1.3. Derivarea parasintetică..............................................................................572.1.4. Derivarea prin substituţie de afixe ............................................................58

2.2. Creaţii neologice interne obţinute prin compunere ..................................................592.2.1 Compunerea prin parataxă ..........................................................................602.2.2. Compunerea cu afixoide ...........................................................................64

2.2.2.1. Prefixoidele...............................................................................682.2.2.2. Sufixoidele................................................................................81

2.2.3. Compunerea prin abreviere - sigle şi acronime.........................................87

2.2.4. Compunerea prin procedee mixte .............................................................92

Capitolul III: Termeni neologici proveniţi din limba engleză.....................................................943.1. Anglicisme. Americanisme. Definiţii. Indicii formale şi

semantice de selectare......................................................................................983.1.1 Anglicisme şi americanisme........................................................1003.1.2. Pseudoanglicisme......................................................................1023.1.3. Anglicisme. Filiere de intrare în lexic.......................................1033.1.4. Anglicisme - domenii şi subdomenii.........................................105

3.2. Adaptarea neologismelor împrumutate din limba engleză la sistemul fonologic, morfologic şi lexical al limbii române........................................................122

3.3. Calcuri după modele englezeşti...................................................................1443.3.1 Calcuri lexicale............................................................................1463.3.2. Calcuri semantice.......................................................................1473.3.3. Calcuri frazeologice...................................................................150

3.4. Folosirea improprie a neologismelor de provenienţă engleză.....................1523.5. Neologisme de origine engleză utile şi inutile.............................................156

2

3.6. Moda anglicismelor. Anglicisme la modă. Motivaţia împrumutului(factori lingvistici, extralingvistici, psiholingvistici şi sociolingvistici)................163

Capitolul IV: Neologisme provenite din alte limbi.........................................................................1664.1. Împrumuturi de origine latină savantă...................................................................1664.2 Împrumuturi de origine franceză............................................................................1694.3. Împrumuturi de origine italiană..............................................................................1784.4. Împrumuturi de origine spaniolă............................................................................1844.5. Împrumuturi de origine germană............................................................................187

Concluzii.........................................................................................................................................190

Abrevieri.........................................................................................................................................202

Bibliografie.....................................................................................................................................205

3

Rezumat

Lucrarea de faţă încearcă să realizeze o imagine unitară a varietăţii vocabularului românesc

reflectat în presa scrisă şi audiovizuală a perioadei 1990 - până în urmă cu câţiva ani, un mecanism

extrem de sensibil al schimbărilor din planul cultural, social, politic, economic etc., cu rol deosebit de

important în absorbirea şi în diseminarea unor creaţii lingvistice dintre cele mai variate.

Sursele străine pe care le indică vocabularul românesc sunt mărturii ale contactelor pe care le-

a avut poporul nostru de-a lungul secolelor, care l-au influenţat, schimbându-i neîntrerupt fizionomia.

Creaţiile interne continuă perfecţionând un sistem, pe cel latinei populare. Astfel, se poate afirma că

lexicul românesc a evoluat şi s-a internaţionalizat, adaptând elemente formative noi, în conformitate

cu normele sale interne.

Actualitatea problemei analizate este motivată de utilitatea unui studiu unitar asupra

mijloacelor şi surselor de modernizare a lexicului românesc actual, proces de absolută complexitate,

aflat în perpetuă transformare, a cărui abordare permite variate metode de cercetare.

Argumentul care ne-a determinat să abordăm o temă atât de vastă şi de complexă, precum este

cea tratată în prezenta teză de doctorat, poate fi explicat prin cel puţin două realităţi de necontestat.

Astfel, un prim motiv care ne-a motivat să optăm pentru tema în discuţie îl constituie imensa

însemnătate pe care o prezintă neologismele pentru lexicul limbii române, pentru cultura şi

civilizaţia românească. Elementele lexicale neologice reprezintă, fără îndoială, o un aspect ce ţine de

cultură şi constituie concomitent o condiţie a acesteia. Datorită mai cu seamă surselor din care provin,

neologismele existente în limba română, dincolo de faptul că sunt extrem de numeroase, sunt,

neîndoielnic, şi foarte variate. Ele au modificat fizionomia lexicală a limbii pe care o vorbim şi au

apropiat-o semnificativ de idiomurile romanice occidentale, devenind o modalitate modernă şi

eficientă de comunicare. Ca urmare a împrumuturilor făcute din limbile occidentale, vocabularul

limbii române, în general, şi terminologia noastră ştiinţifică, în special, au avut beneficii enorme,

dobândind o multitudine de termeni internaţionali.

Astfel, graţie neologismelor s-a produs nu numai modernizarea vocabularului românesc, dar

şi relatinizarea1, occidentalizarea şi reromanizarea sa, concomitent cu câştigarea unor trăsături

internaţionale, aspecte care aşază româna mult mai aproape de cele mai importante limbi de cultură

ale Europei. De altfel, vasta bibliografie consacrată acestui compartiment fundamental al lexicului

românesc contemporan2 atestă, cu certitudine, imensa importanţă a neologismelor.

Un alt factor care a contribuit la alegerea temei în discuţie l-a constituit influenţa

covârşitoare a limbii engleze (similară celei de origine franceză manifestată pregnant de-a lungul

1 Pentru detalii privitoare la conceptul de relatinizare, vezi Hristea 2008, pp. 161-172 (cercetare în care a accentuat şi a analizat importanţa fenomenului în discuţie pentru limba română, a realizat o evaluare cronologicăa conceptului şi a menţionat o serie de atestări ale acestuia existente în diverse articole de specialitate, precum şi în lucrări de critică şi istorie literară; raţionamentele invocate în studiul mai sus menţionat, atât din lingvistica noastră, cât şi din cea generală, în sprijinul acceptării noţiunii de relatinizare în locul conceptului de reromanizare, sunt extrem de interesante şi, mai cu seamă, inechivoce, arătând, printre altele, că relatinizare nu este termen neclar ca mod de formare) şi Bogdan-Oprea 2011 (care consacră 330 de pagini acestui subiect).

2Cităm (cronologic) o serie dintre numeroasele lucrări din lingvistica românească consacrate acestei teme: Gh. Adamescu, Adaptarea la mediu a neologismelor, Bucureşti 1938; Sextil Puşcariu, Limba română, vol. I ("Privire generală", Bucureşti 1940, pp. 364-415; şi Etudes de linguistique roumaine (capitolul: "Au sujet des neo logismes", Cluj-Bucureşti, 1937, pp. 406-428; Al. Graur, Scrieri de ieri şi de azi, Bucureşti, Editura Ştiinţifică, 1970, pp. 123-148); Iorgu Iordan, Limba română actuală. O gramatică a "greşelilor" (ediţia a Il-a, Bucureşti, 1948, pp. 464-484; N. A. Ursu, Formarea terminologiei ştiinţifice româneşti, Bucureşti, Editura Ştiinţifică, 1962; N. A. Ursu şi Despina Ursu, Împrumutul lexical în procesul modernizării limbii române literare, Iaşi, Editura Cronica, 2004, Theodor Hristea, Probleme de etimologie, Bucureşti, Editura Ştiinţifică, 1968, pp. 103-141), Florica Dimitrescu, Dinamica lexicului românesc, Editura Clusium, Cluj-Napoca şi Editura Logos, Bucureşti, 1995. Lista de mai sus poate fi completată cu alte articole, studii, precum şi dicţionare de tip lingvistic, o parte dintre ele fiind înregistrate în bibliografia de la sfârşitul lucrării.

4

secolului al XIX-lea), aşa cum se produce aceasta în prezent asupra limbii române, prin intermediul

presei de toate tipurile. Faptul că limba engleză exercită cea mai puternică dintre toate influenţele

manifestate în momentul de faţă asupra limbii române este un lucru unanim recunoscut, precum şi

faptul că aceasta se intensifică în mod constant şi se face pe deplin simţită, în acelaşi timp, şi asupra

altor limbi de cultură şi civilizaţie europene. Numeroasele contribuţii bibliografice consacrate deja

acestui aspect dovedesc însemnătatea evolutivă a problemei în discuţie.

Trebuie însă precizat că nu toate anglicismele, înregistrate astăzi în presa scrisă şi

audiovizuală din România, ne interesează în egală măsură, întrucât multe dintre ele nu îşi găsesc locul

şi nu ar trebui înregistrate în principalele noastre lucrări lexicografice. Astfel, încercarea de a efectua

o alegere cât mai exactă a acestor împrumuturi de origine engleză a constituit un aspect cu adevărat

dificil. În lucrarea de faţă vor fi notate numai anglicismele (categorie în care am inclus şi

americanismele propriu-zise) cu atestări relativ numeroase, care sunt prezente şi în alte limbi de

cultură şi de civilizaţie şi prezintă posibilitatea de a pătrunde în limba comună.

Materialul lingvistic3 analizat în lucrare a fost extras din presa scrisă şi audiovizuală de largă

circulaţie a ultimilor douăzeci de ani (cu specială referire la ultimii cinci ani), alegere motivată de

faptul că stilul publicistic reproduce în mod fidel transformările existente în limbă. Sursele pe care le-

am utilizat în prezenta teză au fost alese în mod aleatoriu şi subiectiv.

Pornind de la aspectele precizate mai devreme, am stabilit următoarele obiective ale tezei de

doctorat:

a. definirea neologismului şi delimitarea sferei acestui concept în ceea ce priveşte

lingvistica românească;

b. analiza principalelor mijloace prin care s-a realizat îmbogăţirea lexicului românesc

neologic (împrumut lexical, calc lingvistic, creaţii interne româneşti);

c. cercetarea elementului englez si a impactului acestuia asupra structurii limbii române

actuale;

d. stabilirea limitelor fenomenului de anglicizare ţinându-se seama de anumite condiţii de

natură lingvistică;

e. stabilirea rolului neologismelor în limba română actuală.

Originalitatea modalităţii de investigare şi a rezultatelor generate de aceasta sunt reprezentate

de perspectva de ansamblu asupra celor mai importante procedee şi modele prin care lexicul actual se

dezvoltă în direcţia modernizării Acestea constau în: modalităţi interne de îmbogăţire, prin derivare

şi compunere de diverse tipuri, procedee mixte de dezvoltare reprezentate prin calc lingvistic,

mijloace externe de înnoire care constituie împrumuturi (în special din limba engleză). Prezenta teză

continuă şi aprofundează cercetări realizate anterior în ceea ce priveşte problema abordată. Cercetarea

de faţă a început în anul 2004, concomitent cu alte studii care inventariază şi analizează formaţii

lexicale surprinse şi în cadrul prezentei teze, astfel este posibil ca multe elemente semnalate de noi să

nu aibă statut de noutate totală. De altfel, aspectul în discuţie nu trebuie perceput ca negativ, întrucât

poate evidenţia, pe de o parte, puterea de circulaţie a respectivelor unităţi care facilitează asimilarea

lor în limbă, pe de alta interesul mereu crescând pentru inovaţiile sau împrumuturile din stilul

publicistic actual.

3 Acesta conţine, în mod prioritar, elemente lexicale care nu se regăsesc în principalele lucrări lexicografice -DCR2, DEX, DEXI, MDN - sau care prezintă inconsecvenţe cu privire la indicaţiile etimologice, grafie etc.

5

Lucrarea este structurată în cinci capitole, urmate de lista abrevierilor, de bibliografia propriu-

zisă şi de materialele sursă.

În Capitolul I, Conceptul de neologism, am analizat problematica neologismului atât în

lingvistica generală, cât şi în lingvistica românească, subliniind faptul că între cele două există o

diferenţă de percepţie, referitoare la calitatea de neologism a unui cuvânt. Cu toate că prin neologism

definim orice creaţie lexicală recent apărută într-o limbă, la un moment dat al dezvoltării acesteia

(fără a ţine seama dacă unitatea lexicală respectivă reprezintă un împrumut sau o formaţie rezultată

prin copierea unui model extern cu structură analizabilă ori obţinută \pe teren românesc, prin

procedeul derivării sau al compunerii), caracterul lor mondializat, precum şi faptul că desemnează

elemente de cultură spirituală şi materială îi atribuie calitatea de neologism. Astfel, în aceste condiţii,

cuvinte cu o vechime în limbă de câteva secole pot conserva, din punctul de vedere al linvisticii

româneşti, statutul de neologism.

Tot în cadrul acestui capitol am prezentat principalele tipuri de neologisme, ţinând seama de

compartimentul asupra căruia este exercitată neologia: neologisme semantice, neologisme lexicale,

neologisme frazeologice, neologisme afixale, neologisme afixoidale şi neologisme internaţionale.

Dintre tipurile interne de neologisme analizate (lexicale, frazeologice, semantice, afixale, afixoidale)

cele lexicale sunt cel mai bine reprezentate din punct de vedere cantitativ. Un aspect actual în privinţa

lexicului este afluenţa de anglicisme care au pătruns într-un ritm accelerat în limba română după anul

1990. În acest sens, avem de-a face cu un fenomen lingvistic mondializat, datorită rolului pe care îl au

Anglia şi Statele Unite ale Americii pe plan politic şi cultural.

Neologismele frazeologice constituie caracteristica terminologia tehnico-ştiinţifică, iar cele

pătrunse recent în lexicul românesc, prin intermediul presei noastre, evidenţiază tendinţele etapei pe

care o treversăm (cele mai multe sunt un rezultat al calcului după modele englezeşti: formator de

piaţă după engl. market maker, memorie extinsă după engl. extended memory, leasing operaţional

după engl. operational leasing). Acestea cunosc atestări frecvente în textele jurnalistice, numărul lor

fiind în continuă creştere, ceea ce explică absenţa lor din dicţionare de tip lingvistic, care nu pot ţine

pasul cu afluxul lexical actual.

Prin fenomenul semantismului neologic, în presa actuală, cuvintele îşi multiplică sensurile

după modelul oferit de termeni mai cu seamă de origine engleză. Actualitatea fenomenului este

explicabilă prin tendinţa jurnaliştilor de a se sincroniza cu „trendul" lingvistic sau de a crea texte care

să atragă atenţia.

În Capitolul al II-lea, Creaţii neologice interne ale limbii române, am încercat să

demonstrăm faptul că necesităţile de modernizare a lexicului românesc actual sunt satisfăcutenu

numai prin mijlocirea împrumutului din alte limbi ori prin imitarea unor modele străine, ci şi prin

materializarea unor modalităţi exclusiv interne, precum derivarea şi compunerea.

Acest capitol urealizează o analiză cu privire la mobilitatea internă a lexicului limbii române

reflectată în limbajul presei din perioada 1990 până în prezent. Materialul analizat conţine elemente

care sunt deja înregistrate în principalele lucrări de tip lingvistic (DCR2, DEX, DEXI, MDN), dar, în

special, unităţi lexicale care nu se regăsesc în aceste lucrări lexicografice.

Abordări de aceeaşi natură au existat anterior şi au constituit fundamentul mai multor lucrări

de tip lingvistic (Louis Guilbert, La creativite lexicale, Larousse, Paris, 1975; Bruno Migliorini Saggi

sulla lingua del Novecento, ed. a Ш-a, Firenze, 1963, Andre Goosse, La neologie frangaise

aujourd'hui. Observations et reflections, Conseil International de la Langue Francaise, Paris, 1975;

6

Tristan Horde, La langue frangaise au 20e siecle, Bordas, paris, 1988, Florica Dimitrescu4, Mioara

Avram5, Angela Bidu-Vrănceanu6, Valeria Guţu Romalo7, Adriana Stoichiţoiu-Ichim8, Theodor

Hristea9).

Corpusul analizat este constituit, în mod prioritar, din elemente lexicale consacrate, cu

frecvenţă semnificativă, şi, în număr redus, din formaţii lexicale ocazionale, dar care reprezintă

creaţii interne ce respectă regulile de compunere şi derivare ale limbii noastre10. Analiza descriptivă

evidenţiază aspecte semnificative cu privire la direcţii ale dinamicii vocabularului limbii române din

etapa postrevoluţionară. Acestea semnalează faptul că vocabularul românesc evoluează în sensul

modernizării, precum ş i al internaţionalizării modalităţilor aplicate în obţinerea de noi elemente

lexicale. Putem afirma că modalitatea internă de modernizare a vocabularului cel mai bine

reprezentată este derivarea. Dintre afixele utilizate în presa română actuală, -bil (accizabil,

customizabil, updatabil, upgradabil), -ism (conservatorism, consumism, evazionism), -iza (accesoriza,

customiza, digitiza, gadgetiza, manageriza), -re (branduire, digitizare, updatare, upgradare) şi -itate

(alogenitate, marginalitate) - din categoria sufixelor - şi ne- (nedemocratic, neimpozitare), re-

(retargeta, rebrandui, repotiliza, reteatralizare) - din categoria prefixelor - înregistrează o frecvenţă

ridicată; se poate evidenţia faptul că elementele prefixale sunt inferioare sub aspect cantitativ celor

sufixale, aceasta se datorează şi existenţei unui număr ridicat de sufixe comparativ cu acela al

prefixelor. Relativ la sufixe, se poate constata că formanţii substantivali şi adjectivali intră în

componenţa unei multitudini de formaţii derivate. Elementele lexicale obţinute prin ataşarea unor

sufixe ca -iza, -izare ori -izat reprezintă, de regulă, construcţii sintetice utilizate în locul unor enunţuri

mai ample, evidenţiind criteriul economiei prezent în organizarea internă a lexicului românesc actual.

Este de remarcat în stilul publicistic de astăzi faptul că sufixele cu caracter vechi şi popular (precum: -

ar, -ac, -giu, -ic, -lâc, -os, -tor) alipite neologismelor facilitează apariţia unor derivate de lux, cu

posibil statut de efemeride, însă efectul produs sub aspect stilistic asupra receptorului este pregnant.

Creativitatea lexicală este evidentă şi la nivelul elementelor neologice obţinute prin

compunere. Formaţii lexicale iniţial livreşti, compusele îşi dovedesc astăzi productivitatea prin

numeroase atestări în textele presei româneşti.

Compunerea prin parataxă este un prodedeu care îşi demonstrază vitalitatea prin

posibilităţile nelimitate de combinare a elementelor formative (prin juxtapunere). Menţionăm faptul

că raportul determinat-determinant se poate în puţine cazuri schimba fără consecinţe sub aspect

semantic: album-lecţie, actor-producător. În textele jurnalistice actuale constituenţii concurs (atelier-

concurs, emisiune-concurs) şi şoc (dezvăluiri-şoc, imagine-şoc, declaraţie şoc) au clase de distribuţie

în dezvoltare, fără a depăşi numeric membri clasei de distribuţie ai substantivului cheie. De asemenea,

fenomenul în discuţie permite, în stilul jurnalistic, dezvoltarea unor perechi sinonimice în interiorul

aceleiaşi clase de distribuţie, între unităţi lexicale din aceeaşi arie semantică sau diferite. Majoritatea

compuselor de acest tip se află în relaţie de subordonare, cel de-al doilea constituent al formaţiei

lexicale având valoare de apoziţie. De asemenea, se poate constata că supracompusele sau

pluricompusele au un număr redus de atestări.

4 Dimitrescu 1965, 1995.

5 Avram1997, 1998, 2001, 2003.

6 Bidu-Vrănceanu 1995, 2000.

7 Guţu Romalo 2000, 2002, 2005.

8 Stoichiţoiu Ichim 2002a, 2003, 2005, 2006, 2007.

9 Hristea 1997, 2004.

10 Prezenţa între cuvintele analizate a unor creaţii ocazionale are scopul de a surprinde anumite tendinţe ale limbii române actuale.

7

Afixoidarea, procedeu eminamente livresc, este astăzi o modalitate de formare a noi elemente

lexicale care, graţie presei româneşti, au pătruns în limba standard. Numărul semnificativ de compuse

tematice din mass-media actuală nu ne-au surprins dacă avem în vedere că ne aflăm în plină

expansiune a procesului de culturalizare de tip globalizat. Uşurinţa de a obţine compuse tematice este

uimitoare, elementele constituente nu mai sunt simţite ca având, în genere, caracter artificial. O

dovadă în acest sens o reprezintă creaţiile lexicale cu funcţie stilistică. Unele dobândesc cu

repeziciune statut de efemeride, reprezentând creaţii de moment. Predilecţia pentru astfel de formaţii

interne nu constituie o caracteristică generală a scrisului publicistic din această perioadă, dar se poate

observa în special în secţiunile adresate publicului tânăr, erudit, deschis spre noutate şi cucerit de

combinaţii lexicale inedite. Fenomenul compunerii de tip tematic evidenţiază creativitatea şi

capacitatea limbii actuale de a asimila atât formanţi de tip erudit, cât şi afixoide de succes pe plan

internaţional. Se poate observa productivitatea obţinerii de noi elemente lexicale prin alipirea la un

morfem-bază a afixoidelor, mai cu seamă a prefixoidelor (eurofob, eurofobie, eurosceptic, telemanie),

însă mai rar creaţiile interne rezultate din două afixoide (super-mega-performantului antrenor). Se

remarcă, în limbajul publicistic actual, tendinţa de redare a superlativului absolut cu ajutorul

prefixelor ultra-, super-, care, în acest sens, concurează cu arhi-. Schimbarea categoriei gramaticale

conduce la substantivizarea unor adjective rezultate din prefixoide.

Prefixoide desprinse din compuse savante sunt utilizate în textul publicistic actual cu valoare

adverbială sau adjectivală: (dealer) auto, (carburanţi) bio, (produse) eco, (zona) euro, (stil) etno,

(şedinţă) foto, (moda) retro, (cameră) video. Schimbarea categoriei gramaticale conduce la

substantivizarea unor adjective rezultate din prefixoide.

Prin procedeul extrem de actual al compunerii savante, neoconfixarea, au apărut o serie de

elemente lexicale în a căror structură intră confixe care prezintă tendinţa de a deveni prefixoide sau

sufixoide prin lărgire semantică, precum şi prin ataşarea cu uşurinţă la baze din ce în ce mai diferite.

Astfel de recompuse sunt: -land, - emo-, etno- etc.

Elementele lexicale abreviate sunt bine reprezentate în textele publicistice din domeniul

administraţiei, politicii, justiţei şi comerţului, ceea ce demonstrează abilitatea jurnaliştilor de a

disemina o modalitate de compunere cu caracter internaţional. Sub aspect etimologic, abrevierile

evidenţiază preeminenţa formaţiilor rezultate pe teren românesc şi a elementelor calchiate după

modele externe comparativ cu unităţile lexicale rezultate prin împrumut. Siglele cu provenienţă

franceză concurează cu cele englezeşti, întrucât primele prezintă avantajul unei organizări interne

facil de imitat. Predilecţia pentru utilizarea siglelor este explicabilă la nivel funcţional prin factori

lingvistici, sociali şi psihologici: consecinţele globalizării la nivel lexical şi tendinţa de economie

lingvistică intensificată prin comunicarea electronică. Astfel, sub aspect lingvistic utilizarea siglelor

este generată de:

- posibilitatea de a funcţiona ca morfeme derivative; acestea reprezintă, în genere, structuri nominale,

subordonate; există, în textele presei actuale, şi baze mai puţin obişnuite în a căror componenţă apar

cifre.

- principiul economiei materializat prin eliminarea elementelor lexicale de combinare, articole,

conjuncţii, prepoziţii;

- capacitatea de se lexicaliza; prin acest proces, siglelor le este conferită calitatea de elemente lexicale

independente. Astfel ele pot reprezenta baze pentru crearea de noi unităţi. Derivarea îşi dovedeşte

caracterul prolific, în textul jurnalistic actual, şi prin utilizarea siglelor ca radical pentru obţinerea de

8

noi elemente lexicale. În priviţa fenomenului de prefixare şi prefixoidare, pro- şi anti- sunt ataşate cu

uşurinţă unei baze siglă: pro-UE, anti-PSD. De asemenea, suf. internaţional -ism îşi demonstrează din

nou productivitatea prin alăturare la baze-siglă: penelist, grupareapenelistă (adjectiv care desemnează

aparteneţa la o anumită grupare). Textele jurnalistice abundă în grafii duble, de tipul: pesedist - PSD-

ist. Lexicalizarea siglelor atrage după sine apariţia unor structuri pleonastice, de tipul serviciul

SMURD („Serviciul Mobil de Urgenţă, Reanimare şi Descarcerare"), care constau în reiterarea unor

elemente existente deja în structura siglei.

- caracteristica de a fi motivate; siglele au, de regulă, o lungime medie de maximum 4 litere, însă

moda lingvistică actuală o constituie formarea unor sigle care conţin în structura lor un număr

alarmant de litere (utilizate, în genere, pentru desemnarea unor companii, organizaţii, instituţii cu

importanţă redusă etc.). Transparenţa este asigurată, de cele mai multe ori, în mod convenţional, prin

notarea alăturată a sintagmei nominale reprezentând sursa, pentru a facilita decodificarea acesteia.

Absenţa componentelor explicative (a sursei), diferenţele între sursă şi siglă, precum şi înlocuirea

acesteia printr-o perifrază pot crea dificultăţi în descifrarea compuselor prin abreviere. De asemenea,

decodarea este îngreunată de cazurile tot mai numeroase de omonimii, pricinuite de materialul grafic

limitat pentru crearea unor astfel de elemenete lexicale, ce ţin de un fenomen în continuă expansiune.

Astfel, în presa ultimilor ani există sigle care se scriu identic, dar se pronunţă diferit şi conţin,

de regulă, o siglă alogenă şi una românească (PC „personal computer" şi PC „Partidul Conservator").

Siglele care se pronunţă identic, însă se ortografiază diferit intră în relaţie de omonimie (spre

exemplu, pin (substantiv) „Arbore din familia pinaceelor" „ (Electron.) Terminal al unui circuit

integrat" şi PIN „Personal Identification Number"). Dezambiguizarea se produce la nivelul scrierii.

Există însă şi situaţii în care omonimia care nu ar trebui acceptată (CE - „Comisia Europeană", CE -

„Campionatul European" şi CE „Consiliul Europei").

Siglele din textele publicistice actuale sunt sursa unor serii sinonimice, unde echivalenţa

referenţilor se realizează numai în context. Astfel, constituenţii pot fi o siglă şi elemente din

componenţa acesteia, o siglă şi un sinonim parţial, o expresie care conţine sigla şi nume de agent.

Un tip sui-generis de creare a noi elemente lexicale este reprezentat în presa actuală de

imitarea unor tipare englezeşti cu structură analizabilă. Astfel distingem între formaţiile din

vocabularul actual trei tipuri de calc (lexical, frazeologic şi semantic). Numeroase frazeologisme

româneşti sunt rezultatul reproducerii unor modele englezeşti uşor de recunoscut (formator de piaţă

după engl. market maker, fişier ataşat după engl. attached file). Sensuri noi sunt adăugate în

paradigma unor cuvinte româneşti ca urmare a calcurilor semantice după tipare englezeşti (a developa

„a descrie evolutiv o activitate" după englezescul to develop, a naviga „deplasare virtuală pe un

website sau pe Internet" calchiază verbul englezesc din limbajul informatic to navigate). De

asemenea, sub aspect semantic se remarcă apariţia unor familii frazeologice (cameră digitală, cameră

video, cameră web), între care remarcăm hegemonia câmpului lexical al substantivului piaţă, care

include 8 membri: piaţă liberă, piaţă locală, piaţă monetară, piaţă neagră, piaţă valutară, alătături

de lider de piaţă, formator de piaţă, cotă de piaţă.

În capitolul al III-lea, Termeni neologici proveniţi din limba engleză, sunt analizate

elemente lexicale aflate în „trend" ai ultimilor douăzeci de ani care nu încetează să surprindă prin

capacitatea lor de a se impune în domenii variate, precum: informatică, economie şi finanţe, tehnică şi

comunicaţii, sport. Tot în cadrul aceluiaşi capitol am diferenţiat termenii adaptaţi (care constituie

9

împrumuturi), de termenii în curs de adaptare sau complet neadaptaţi (aşa-numitele anglicisme - care

au oferit un material lingvistic consistent).

Influenţa engleză în limba română, foarte pronunţată în perioada actuală şi în limbile

europene, se realizează atât prin preluarea masivă de elemente lexicale, cât şi prin atribuirea de noi

sensuri unor cuvinte din limba română sub influenţa termenilor englezeşti corespunzători. Situaţia

socială şi politică actuală, dezvoltarea ştiinţei, extinderea relaţiilor economice şi financiare cu ţările

occidentale au facilitat manifestarea acestui fenomen şi în ţara noastră, prin selectarea elementelor

lexicale de origine engleză de specialişti în diverse domenii de activitate şi de utilizatori ai englezei ca

limbă de circulaţie internaţională.

Anglicismele desemnează noile realităţi în mod concis, inechivoc. Aceste calităţi şi caracterul

internaţional al elementelor lexicale englezeşti justifică afluenţa acestora în textele presei româneşti

actuale. Din punct de vedere referenţial, cele mai numeroase anglicisme aparţin sferei infomaticii şi a

comunicaţiilor (antivirus, back-up, blog, bluetooth, broadband, browser, buffer, bug, cancel, device,

e-reader, e-book, e-commerce, malware, multitouch, smartphone, touchscreen, upgrade, webcam),

urmată de cea financiară (benchmark, board, brand, branding, card, dealer, deadline, discount,

infringement, low-cost, market-share, retail, retailer, showroom, streaming, upselling).

Împrumuturile pe care le-am făcut din engleză (inclusiv din varianta americană a acestei

limbi) pot fi distribuite în mai multe clase. Astfel ele pot aparţine grupului de împrumuturi complet

neasimilate (malware, trainee), în curs de asimilare (benchmark) şi complet asimilate (musical).

Un aspect important în ceea ce priveşte adaptarea anglicismelor la sistemul românesc se

referă la acomodarea morfologică, unde se întâmpină dificultăţi relative la modalităţile de flexiune

ale limbii noastre, cauzate de diferenţele dintre sistemul gramatical românesc şi cel englezesc.

Tendinţele din scrisul jurnalistic actual încadrează un număr semnificativ de anglicisme în categoria

substantivelor invariabile. Substantivele împrumutate din limba engleză care denumesc inanimate

aparţin, de regulă, clasei neutrului românesc, formând pluralul în desinenţa -uri, un clasificator

substantival ce permite includerea bazelor în această clasă. Am înregistrat însă şi situaţii în care

acelaşi substantiv apare în textele jurnalistice actuale fie ca neutru, fie ca feminin (o session - dintr-un

session, unui story - o story). Valoarea morfologică de plural a cuvintelor englezeşti împrumutate este

adesea neglijată, astfel se ajunge, în textele mass-mediei româneşti, la forme tautologice, de tipul:

cards-uri, gadgets-uri, skills-uri sau congresmeni, chairmeni, legginşi. Sunt frecvente formele de

plural ale substantivelor din limba sursă: spre exemplu: e-books. În ceea ce priveşte verbele recente cu

etimon englezesc, acestea sunt încadrate în conjugarea I, cu sufixul -ez la indicativ, prezent, persoana

I, singular (accesoriza, customiza, restarta, upgrada), conjugarea a IV-a este, de regulă, rezervată

împrumuturilor verbale cu valoare stilistică (chatui). Conjugarea a II-a şi a III-a sunt neproductive în

presa scrisă şi în cea audiovizuală actuală.

Adaptarea ortografică şi fonetică a anglicismelor la sistemul limbii române este un proces

dificil, motivul esenţial constând în caracterul diferit al ortografiei în cele două limbi: fonetic, pentru

română şi etimologic, pentru engleză.

Cele două variante, în ceea ce priveşte ortografierea elementelor englezeşti împrumutate în

limba română, sunt explicabile prin deosebirile existente între rostirea şi scrierea acestor cuvinte în

limba sursă. Astfel o serie de cuvinte conservă aspectul grafic englezesc, în timp ce altele reflectă,

prin material intern, rostirea din limba de origine. Ultima situaţie devine din ce în ce mai rar întâlnită,

fiind încărcată, de regulă, de valori stilistice, ironice.

10

Rostirea elementelor englezeşti în comunicarea orală reproduce cu exactitate aspectul fonetic al

unităţilor lexicale originale [treidăr] pentru engl. trader ['treidar] sau redă aspectul scris al acestora

([marchet] pentru engl. market [ma:rkit], [broker] pentru engl. broker [braukgr]). Numărul de vocale

din sistemul englezesc este mai generos decât în limba noastră. Acest fapt se datorează duratei,

particularitate specifică vocalelor englezeşti şi necunoscută sistemului vocalic românesc. În

consecinţă, fonemele vocalice, fie lungi, fie scurte, sunt rostite identic în limba noastră (pronunţie

[striming] pentr engl. streaming ['stri:.mirj]).

Comparativ cu sistemul consonantic românesc, cel englez are drept caracteristică aspiraţia.

Fenomenul acesta apare la ocluzivele surde aflate la început de cuvânt, în silaba accentuată. Rostirea

românească nu poate reda această trăsătură a elementelor lexicale englezeşti. Este, spre exemplu

situaţia engl. (you)tube (pronunţat în engleza britanică [tju:b] şi [tu:b] în varianta americană acestei

limbi). În limba engleză, elemente lexicale, precum know [nau], listen ['lis.an], part [pa:t], psychology

[sai'krjl.a^i] etc., includ consoane care în anumite condiţii de proximitate devin latente, se plasează în

afara realităţii fonetice, astfel încât, în limba română (unde acest fenomen este inexistent), sunt rostite

toate consoanele (spre exemplu part time este pronunţat [part taim] în loc de [pa:t taim].

Anglicismele din textele publicistice actuale conservă, de regulă, forma grafică pe care o au

în limba furnizoare. O explicaţie în acest sens o constituie faptul că unităţile lexicale în discuţie au

pătruns recent în limbă şi reprezintă internaţionalisme. Sub forme similare, acestea se regăsesc în

principalele limbi europene. Astfel de împrumuturi sunt: benchmark, branding, broker, browser,

casual, hardware, look, like, (market) maker, (market) share, retail, retailer, smartphone, software,

touchscreen, weblog, wireless. În privinţa, anglicismelor cu valoare stilistică şi a celor considerate, în

prezent, inutile, conservarea scrierii din limba de origine este legată de respingerea, de vorbitorii

limbii engleze, a unor forme grafice sau fonetice îndepărtate de cele ale limbii sursă, pe de o parte, iar,

pe de altă parte asocierea cu prestanţa termenilor englezeşti echivalenţi. Presa de astăzi abundă în

exemple de acest tip. În textele publicistice actuale este adesea prezent fenomenul reanglicizării

(reprezentând procesul revenirii la grafia de tip etimologic), care apare în cazul unor elemente

lexicale, precum: leader, off-side, out, pressing, stress, a căror utilizare, sub această formă, poate fi

apreciată drept un act de superficialitate lingvistică, de vreme ce cuvintele citate intră în categoria

celor adaptate şi înregistrate în cele mai importante dicţionare de tip lingvistic.

Anglicismele prezintă inconstanţă sub aspect ortografic în ceea ce priveşte consoanele

duble din cuvintele englezeşti împrumutate (modeling -modelling), asimilarea semnului grafic y,

precum şi utilizarea cratimei, unde am remarcat grafia dublă a aceloraşi neologisme în elemente

lexicale compuse (lowcost - low-cost) şi în cazul formelor articulate enclitic sau flexionate ale

anglicismelor simple (cardul - card-ul). În unele situaţii, se dublează nejustificat anumite litere (forma

developper pentru englezescul developer) sau apar cu o formă hipercorectă (spre exemplu: handycraft

pentru engl. handicraft, holyday pentru engl. holiday). Pătrunderea şi răspândirea pe cale orală şi

scrisă a neologismelor din engleză favorizează apariţia dubletelor (orto)grafice (de tipul: brand sau

brend).

Neconcordanţe în rostirea împrumuturilor recente din engleză se înregistrează în cazurile

de omofonie. Astfel board („conducere, comitet, comisie") şi bord („fiecare dintre părţile laterale ale

unei (aero)nave") sunt redate în limba noastră prin rostire unică. O situaţie similară prezintă şi

elementele lexicale omografe all-inclusive, non-profit a căror accentuare se realizează după modelul

unor împrumuturi mai vechi din limba română (inclusive, profit). Privitor la sigle, influenţa limbii

11

engleze se manifestă pregnant prin rostirea, după model englezesc, a unor abrevieri care provin din

alte limbi sursă.

Deşi dificultăţile de adaptare la sistemul morfologic al limbii române, inconsecvenţele grafice

şi de rostire ar constitui argumente împotriva afluxului de împrumuturi din limba engleză prezente în

textele publicistice româneşti, totuşi imposibilitatea traducerii unor elemente lexicale fără ambiguizări

semantice în procesul de decodare a informaţiei, precum şi contribuţia extrem de importantă pe care

aceste împrumuturi o au în fenomenul de internaţionalizare a lexicului românesc, ne determină să

vedem această influenţă drept benefică limbii noastre.

Împrumuturile de provenienţă anglo-americană au stârnit numeroase controverse în ceea ce

priveşte caracterul lor util sau inutil. De altfel, o multitudine dintre cele socotite fără folos la

momentul împrumutului au fost ulterior diseminate prin modalitatea fundamentală prin care

neologismele sunt răspândite într-o limbă de cultură şi civilizaţie, presa cotidiană. Necesitatea unor

anglicisme, precum aut brand, bestseller, bowling, design, designer, live, living, show, scaner, stres

(ortografiate cf. DOOM2), a fost iniţial contestată, deşi aceşti termeni erau deja internaţionali. Astfel,

protestul antineologic se poate dovedi excesiv şi superfluu. Neologisme de provenienţă anglo-

americană (cum sunt: blockbuster, computeriza, decizional, live, online, offline, single, site, software,

trainer, wireless) cunosc atestări extrem de numeroase şi au fost inserate în principalele dicţionare.

Impunerea lor în limbă este simplu justificată de faptul că desemnează noi realităţi pentru care limba

română nu înregistrează un echivalent ori cvasiechivalent şi care impun o demsemnare concisă,

monosemantică (bluetooth, malware, roaming, screensaver, touchscreen, upselling), permit varietatea

exprimării sau economia de exprimare {benchmark şi indice de referinţă, branding şi construcţie de

marcă, businessman şi om de afaceri, billboard şi panou publicitar,, live şi transmisie în direct, outfit

şi ansamblu vestimentar, retailer şi comerciant cu amănuntul, smartphone şi telefon intelligent,

workaholic si dependent de muncă etc.). O simplă specializare semantică în raport cu sinonimul

dublat constituie, de asemenea, un argument în favoarea anglicismului respectiv. Relevaţa unui

neologism constă aşadar în valoarea lui denominativă şi semnificaţia sa denotativă, reprezentând un

element lexical mai potrivit într-un context dat (datorită caracterului precis, inechivoc) şi contribuind

la completarea unui gol lingvistic.

Influenţa limbii engleze asupra limbii române nu este un aspect negativ, întrucât acesta este

un fenomen internaţional, similar cu alte influenţe care s-au manifestat asupra limbii române de-a

lungul existenţei acesteia. Utilizarea corectă a elementelor lexicale pătrunse în vocabularul românesc,

mai cu seamă prin intermediul mass-mediei, precum şi un echilibru în folosirea şi diseminarea acestor

împrumuturi sunt aspectele cele mai importante în ceea ce priveşte atitudinea faţă de importul masiv

de anglicisme şi americanisme.

În capitolul al IV-lea, Neologisme provenite din alte limbi, am identificat unităţile lexicale

recente provenite din: franceză, italiană, spaniolă, germană, precum şi neologisme de origine latină

savantă. Toate aceste idiomuri furnizează în textele presei actuale unităţi lexicale cu caracter

internaţional, contribuind, alături de limba engleză, la procesul de modernizare a limbii române

actuale. În ceea ce priveşte elementele lexicale de provenienţă franceză recent intrate în limbă, o

abordare sub aspect semantico-referenţial arată că majoritatea acestor unităţi se încadrează celor mai

însemnate arii ale culturii şi ale ştiinţei, cu deosebită forţă creatoare, acelor ramuri unde s-au făcut

remarcate, în perioada postdecembristă, progrese remarcabile. Numărul lor este scăzut dat fiind faptul

că engleza, mai cu seamă în varianta sa americană, este limba de circulaţie internaţională, vorbită în

12

spaţiile unde se produc actualmente cele mai importante inovaţii. Elementele lexicale recente cu statut

neologic aparţin unor domenii variate, precum: alimentaţia, arta, cinematografia, farmacia, fizica,

informatica, literatura, medicina, muzica, psihologia, tehnica, televiziunea sau vestimentaţia.

Noutăţi relevante pot fi remarcate privitor la gastronomie (articolele actuale ale presei

româneşti atestă elemente lexicale, precum: croque-monsieur, croque-madame, bouquet garni, foie

gras, salată nigoise), domeniu franţuzesc apreciat la nivel mondial, unde evidenţiem apariţia unor

câmpuri semantice alcătuite de la dulciuri: creme brulee, crepes sucrees, crepes salees, mousse, tartă

tatin şi de la brânzeturi: chevre-blanc, emmental, fondue etc. Caractertul alogen al acestor

împrumuturi este evident prin lipsa de adaptare la sistemul gramatical românesc. Astfel, sub aspect

fonetic şi morfologic, adaptarea s-a produs în cazul unui număr mic de elemente lexicale. Sub aspect

stilistico-funcţional scrisul publicistic românesc înregistrează fenomenul antonomasiei (camembert).

În ceea ce priveşte influenţa italiană recentă, fenomenul deplasării în masă a românilor în

Italia pentru a dobândi un nivel de viaţă superior celui actual, o readuce în atenţia lingviştilor.

Stabilirea multor români pe o perioadă temporară ori permanent, pe teritoriul italienesc conduce la un

fenomen de hibridizare lexicală rezultat al contactului dintre limbi.

În limba română, unităţile lexicale recente de origine italiană pot fi distribuite în două clase:

împrumuturi reprezentând italienisme şi xenisme italiene. Din punct de vedere semantic, se pot

remarca o serie de clase lexicale pornind de la produse alimentare preparate din lapte, dulciuri, paste

până la politică, sport, muzică, modă (cannelloni, farafalle, fettuccine, fusilli, gnocchi, linguine,

pappardelle, ravioli, rigatoni, spaghettini, tagliatelle, tortellini, mascarpone, pecorino, ricotta,

doppio, machiatto, cantuccini, panettone, pannacotta, straciatella, bruschetta, ciabatta, arrabiatta,

pesto, calcio, borselină). Majoritatea italienismelor se încadrează în clasa substantivului, iar utilizarea

lor actuală evidenţiază absenţa flexiunii.

Despre acelaşi caracter internaţional se poate vorbi şi în cazul elementelor lexicale neologice

de origine spaniolă. Pătrunderea lor în limbă s-a realizat fie direct (datorită românilor care muncesc

pe teritoriul Spaniei, fie prin intermediul altor limbi (prin mijlocirea revistelor englezeşti sau

franţuzeşti, care conţin articole publicitare). Ca şi în cazul influenţei italiene, cel mai bine reprezentat

este domeniul culinar (burrito, gazpacho, guacamole, paella, sangria, taco, tapas, tortilla), care, sub

aspect morfologic include mai cu seamă substantive invariabile.

Limba germană ne-a transmis, în genere, cuvinte compuse (spre exemplu: autobild,

sachertorte), dar în presa actuală, apar şi elemente lexicale simple (muesli < germ. Muesli) sau

derivate (dieselic). Caracterul internaţional al acestor unităţi a facilitat pătrunderea lor în limba

standard, precum şi utilizarea lor frecventă în textele mass-mediei actuale.

Dinamismul limbii române, aşa cum se reflectă acest fenomen în stilul publicistic actual, este

susţinut de caracterul flexibil şi receptiv la nivel lexico-semantic, evidenţiat atât la nivelul procedeelor

interne, cât şi la nivelul modalităţilor externe sau mixte de îmbogăţire lexicală.

13

ABREVIERI BIBLIOGRAFICE

BBC = BBC English Dictionary, London, BBC English and Harper Collins Publishers

Ltd, 1998.

CADE = I.A. Candrea, Gheoghe Adamescu, Dicţionar enciclopedic ilustrat, Editura

„Cartea Românească", Bucureşti, 1931.

DB = Doina Berechină, Moda pe înţelesul tuturor, Bucureşti, Paideia, 1999.

DCR2 = Dimitrescu, Florica, Dicţionar de cuvinte recente (Ediţia a II-a), Bucureşti,

Editura LOGOS, 1997.

DEROM = Dicţionar englez-român (Redactor responsabil: Prof. dr. Leon Leviţchi), Bucureşti,

Editura Academiei Române, 1974.

DETS = Andrei, Nicolae, Dicţionar etimologic de termeni ştiinţifici (Elemente de

compunere greco-latine), Bucureşti, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, 1987.

DEX = Dicţionarul explicativ al limbii române, Institutul de Lingvistică „Iorgu

Iordan - Alexandru Rosetti" al Academiei Române, Bucureşti, Editura Univers

Enciclopedic, 1998.

DEXI = Dicţionar explicativ ilustrat al limbii române, (Coordonator ştiinţific:

Eugenia Dima, Autori: Eugenia Dima, Doina Cobeţ, Laura Manea, Elena Dănilă,

Gabriela E. Dima, Andrei Dănilă, Luminiţa Botoşineanu), Editura: ARC şi Gunivas,

2007.

DLR = Dicţionarul limbii române (serie nouă), tom. VI-XIV (Literele M-Z), Bucureşti,

Editura Academiei Române, 1968-2003.

DLRM = Dicţionarul limbii române moderne, Bucureşti, Editura Academiei Române,

1958.

DOOM2 = Dicţionarul ortografic, ortoepic şi morfologic al limbii române, Academia Română

(Coordonator: Ioana Vintilă -Rădulescu). Ediţia a II-a revăzută şi adăugită, Bucureşti,

Editura „Univers Enciclopedic", 2005.

DSL = Dicţionar de ştiinţe ale limbii, Angela Bidu-Vrănceanu, Cristina Călăraşu, Liliana

Ionescu-Ruxăndoiu, Mihaela Mancaş, Gabriela Pană Dindelegan, Editura Nemira,

2001.

DUDEN

14

= Das

Grofie

Fremdwdrterbuch. Herkunft und Bedeutung der Fremdwdrter, Dudenverlag,

Mannheim-Leipzig-Wien-Zurich, 1994.

ELR = Enciclopedia limbii române, (Coordonator: Marius Sala), Academia Română

- Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan", Ediţia a II-a, Editura Univers Enciclopedic,

Bucureşti, 2001.

ENC = Encarta Webster's Dictionary of the English Language, 2th edition, London,

Bloomsbury, 2001.

FCLR_ = Formarea cuvintelor în limba română, Volumul I: Compunerea, de Fulvia Ciobanu şi

Finuţa Hasan, 1970, Mioara Avram, Elena Carabulea, Vol II: Prefixele de Fulvia

Ciobanu, Florica Ficşinescu, Cristina, Gherman, Finuţa Hasan, Magdalena Popescu-

Marin, Marina Rădulescu, I. Rizescu, Laura Vasiliu, Bucureşti, Editura Academiei,

1978.

HACHETTE = Dictionnaire Hachette encyclopedique illustre, Paris, CEDEX, 2001.

KLEIN = A Comprehensive Etymological Dictionary of the English Language by

Ernest Klein (2 volume), Elsevier Publishing Company, Amsterdam-London-New

York, 1966-1967.

LAROUSSE = Le Petit Larousse. Grand format en couleurs. Edition entierement nouvelle, Paris,

Larousse-Bordas, 1998.

LEXIS = Dictionnaire de la langue frangaise. Lexis (Direction de Jean Dubois), Paris,

Larousse, 1989.

LITTRE = Emile Littre, Dictionnaire de la langue frangaise (vol. I-IV), Paris, 18631878.

MDA = Micul Dicţionar Academic, Academia Română. Institutul de Lingvistică

„Iorgu Iordan - Al Rosetti", vol. I (A-C), 2001; vol. II (D-H), 2002; vol. III (I-Pr),

2003; vol. IV (Pr-Z), Bucureşti, Editura „Univers Enciclopedic".

MDN = Marele dicţionar de neologisme (Ediţia a X-a, revăzută, augmentată şi

actualizată), Florin Marcu, Bucureşti, Editura Saeculum Vizual, 2008.

NOUV. DICT. ETYM = Nouveau Dictionnaire etymologique et historique par Albert Dauzat, Jean

Dubois et Henri Mitterand. Deuxieme edition revue et corrigee, Paris, Librairie

Larousse, 1971.

OALD = A.S. Hornby, Oxford Advanced Learner' Dictionary, 7th edition, Oxford,

15

Oxford University Press, 2005.

PENGUIN = The Penguin English Dictionary (2nd edition). Consultant Editor: Robert Allen,

London, Penguin Books, 2003.

PR = Le Nouveau Petit Robert. Dictionnaire alphabetique et analogique de la langue

francaise (sous la direction de Josette Rey-Debove et Alain Rey), Paris, Dictionnaires

le Robert, 2004.

RANDOM = The Random House Dictionary of the English Language. The Unabridged Edition.

Random House/New York, 1981.

ROBERT = Le Nouveau Petit Robert. Dictionnaire alphabetique et analogique de la langue

frangaise, Paris, 1995.

SMFC = Studii şi materiale privitoare la formarea cuvintelor în limba română.

Vol. I, II, 1959-1960 (Redactori responsabili: Al. Graur şi Jacques Byck); vol. III, 1962

(Redactor responsabil Al. Graur); vol IV-V, 1967-1969 (Redactori responsabili: Al.

Graur şi Mioara Avram); vol. VI, 1972 (Redactor responsabil Mioara Avram).

Bucureşti, Editura Academiei.

TRESOR = Tresor de la langue frangaise informatise. CEDEROM de presentation. CNRS

EDITIONS, Nancy, 2004.

WAHRIG = Gerhard Wahrig, Deutsches Worterbuch. Neu Hereusgegeben von Dr.

Renate Wahrig-Burfeind mit einem „Lexikon der deutschen Sprachlehre",

BERTELSMANN LEXIKON VERLAG, Gutersloh, 1997.

WEBSTER = Webster's Third New International Dictionary of the English Language (Unabridged),

G&C. Merriam Company, Publishers, Springfield, Massachusetts, U.S.A., 1976.

ZINGARELLI = Nicola Zingarelli, Vocabolario della lingua italiana, (Decima edizione), Nicola

Zanichelli Spa, Bologna, 1970.

16

Bibliografie

Adamescu 1997 = ADAMESCU, Gheoghe, Adaptarea la mediu a neologismelor,

Bucureşti,1938.

Avram 1997a = AVRAM, Mioara, Anglicismele în limba română actuală, Bucureşti, Editura

Academiei Române, 1997.

Avram 1997b = AVRAM, Mioara, Compuse de tip tematic în presa actuală, „Studia Universitatis

Babeş-Bolay. Psihologia", XLII, 4, 1997, pp. 25-36.

Avram 1998 = AVRAM, Mioara, Noutăţi reale şi noutăţi aparente în vocabularul românesc actuală,

în LL, 1, 1998, pp. 31-35.

Avram 2001 = AVRAM, Mioara, Cuvintele limbii române între corect şi incorect, Chişinău,

Editura Cartier, 2001.

Avram 2003 = AVRAM, Mioara, Consideraţii asupra dinamicii limbii şi asupra studierii ei în limba

română actuală, în „Aspecte ale Dinamicii Limbii Române Actuale (coord. Gabriela Pană-

Dindelegan), vol. II, Bucureşti, Editura Universităţii, 2003, pp. 15-41. Bidu-Vrănceanu 1995 =

BIDU-VRANCEANU, Angela, Dinamica vocabularului românesc după 1989. Sensuri „deviate"ale

termenilor tehnico-ştiinţifici, în LL, 1995, vol. I, p. 38-45. Bidu-Vrănceanu 2000a = BIDU-

VRANCEANU, Angela, Lexicul social-politic, precizări semantice şi contextuale, în „Revista română

de comunicare şi relaţii publice", 2-3, 2000, pp.

87-95.

Bidu-Vrănceanu 2000b = BIDU-VRANCEANU, Angela, (coord.), Lexic comun, lexic specializat,

Bucureşti, Editura Universităţii, 2000.

Bidu-Vrănceanu 2003 = BIDU-VRANCEANU, Angela, Dinamica sensurilor cuvintelor româneşti

din 1990 până în 2002, în „Aspecte ale Dinamicii Limbii Române Actuale" (coord. Gabriela Pană-

Dindelegan), vol. II, Bucureşti, Editura Universităţii, 2003, pp. 291298.

Bidu-Vrănceanu 2005 = BIDU-VRANCEANU, Angela, Forăscu, N., Limba română contemporană.

Lexicul. Bucureşti, 2005.

Bidu-Vrănceanu 2007 = Bidu-Vrănceanu, Angela, Lexicul specializat în mişcare. De la dicţionare la

texte, Editura Universităţii din Bucureşt, 2007.

Bidu-Vrănceanu 2008 = Câmpuri lexicale din limba româna. Probleme teoretice şi aplicaţii

practice, Bucureşti, Editura Universităţii din Bucureşti, 2008.

Bloomfield 1965-1966 = BLOOMFIELD, Leonard, Language, Holt, Reinhart and Winston, New

York - Chicago - San Francisco - Toronto, 1965-1966.

Bogdan-Oprea 2009 = BOGDAN-OPREA, Helga, Relatinizarea limbii române prin frazeologisme

de origine engleză, Gabriela Pană Dindelegan (coord.), în Limba Română. Teme actuale, „Actele celui

de-al 8-lea Colocviu al Catedrei de limba română, Bucureşti, 5-6 decembrie 2008", Editura

Universităţii din Bucureşti, 2009.

Bogdan-Oprea 2011 = BOGDAN-OPREA, Helga, Relatinizarea limbii române. Privire generală:

accepţii, delimitări, aspecte, Bucureşti, Editura Universităţii din Bucureşti, 2011.

Bulgăr 1965 = BULGAR, Gh, Neologisme romanice la începutul secolului trecut, în „Cercetări de

Lingvistică" (Cluj), nr. 1, 1965, pp.109-118.

Budagov 1961 = BUDAGOV, R.A, Introducere în ştiinţa limbii, Traducere şi note de G. Mihăilă,

Bucureşti, Editura Ştiinţifică, 1961.

Butiurcă 2005 = BUTIURCA, Doina, Influenţa franceză, în Integrarea europeană între tradiţie şi

modernitate, Universitatea „Petru Maior", Târgu Mureş, 2005, pp. 206-212. Candrea 1926-1931 =

CANDREA, Ion-Aurel, Dicţionarul enciclopedic ilustrat, Bucureşti, Editura „Cartea Românească",

1926-1931.

Carabulea şi Popescu-Marin 1968 = CARABULEA, Elena şi Magdalena POPESCU-MARIN,

Exprimarea numelui de acţiune prin substantiv cu formă de infinitiv lung şi de supin, în Studii şi

materiale privitoare la formarea cuvintelor în limba română, vol. IV, Bucureşti, Editura Academiei

Române, 1968, pp. 227-320.

Cazacu şi Fischer 1956 = CAZACU, B şi I. FISCHER, Neologismele în scrierile lui Anton Pann, în

vol. colectiv Contribuţii la istoria limbii române literare în secolul al XIX-lea, Bucureşti, Editura

Academiei, Vol. I (1956).

17

Călăraşu 2003 = CALARAŞU, Cristina, Globalizare lingvistică şi anglicizare, în Aspecte ale

dinamicii limbii române actuale, „Actele Colocviului Catedrei de Limba Română, 27-28 noiembrie

2002" , Bucureşti, Universitatea din Bucureşti, 2003, pp. 323-327.

Chivu 1992 = CHIVU, Gheorghe, Emanuela BUZA şi A. ROMAN MORARU, Dicţionarul

împrumuturilor latino-romanice în limba română veche (1421-1760), Bucureşti, Editura Ştiinţifică,

1992.

Chivu 2009 = CHIVU, Gheorghe, Lexicul neologic din limba română veche - între vocabularul de

cultură generală şi terminologiile de specialitate, „Actele conferinţei internaţionale Lexic comun /

Lexic specializat", Ediţia a II- a, 17 - 18 septembrie, 2009, Editura Europlus, pp. 237-244.

Ciobanu 2004 = CIOBANU, Georgeta, Romanian Words of English Origin, Editura Mirton,

Timişoara, 2004.

Coteanu şi Sala 1987 = COTEANU, Ion şi Marius Sala, Etimologia şi limba română (principii,

probleme), Bucureşti, Editura Academiei, 1987.

Constantinescu, Popovici şi Ştefănescu 2002 = CONSTANTINESCU, I., Victoria Popovici, Ariadna

Ştefănescu, Romanian, în Gorlach Manfred (ed.), English in Europe, Oxford, Oxford University Press,

2002, pp. 168-194.

Constantinescu 1972 = CONSTANTINESCU, I., Influenţa limbii engleze în vocabularul sportiv

românesc, în „Limba română", nr.6, 1972, nr.1-2, 1973.

Deroy 1956 = DEROY, Louis, L 'emprunt linguistique, Paris, Societe d'Edition "Les Belles

Lettres", 1956.

Dimitrescu 1958 = DIMITRESCU, Florica, Locuţiunile verbale în limba română, Bucureşti, Editura

Academiei, 1958.

Dimitrescu 1965 = DIMITRESCU, Florica, Tendinţe ale formării cuvintelor în limba româna actuală

(Cuvinte noi în presa actuală), în „Limbă şi literatură", vol. X, Bucureşti, 1965, pp. 231-245.

Dimitrescu 1995 = DIMITRESCU, Florica, Dinamica lexicului românesc (ieri şi azi), Cluj, Editurile

Clusium şi Logos, 1995.

Dimitrescu 2002 = DIMITRESCU, Florica, EURO - Portret neterminat al prefixoidului euro-, în

„Actele Colocviului Catedrei de Limba Română 22-23 noiembrie 2001", Editura Universităţii din

Bucureşti, 2002, pp. 117-130.

Dimitrescu 2003 = DIMITRESCU, Florica, Drumul neîntrerupt al limbii române, vol. II, Clusium,

Cluj-Napoca, 2003.

Dimitrescu 2005 = DIMITRESCU, Florica, Dezvoltări semantice actuale: cazul medicinei, în

„Direcţii în cercetarea lingvistică actuală. In memoriam Magdalena Vulpe", Editura Universităţii din

Ploieşti, 2005.

Dimitrescu 2008 - DIMITRESCU, Florica, Elemente recente italiene în lexicul gastronomic

românesc, în Gabriela Pană Dindelegan (coord.), Limba română. Dinamica limbii, dinamica

interpretării, „Actele celui de-al 7-lea Colocviu al Catedrei de Limba Română (7-8 decembrie 2007)

", Editura Universităţii din Bucureşti, 2008.

Dubois 1994 = DUBOIS, Jean, Mathee Giacomo, Louis Guespin, Christiane Marcellesi, Jean-Baptiste

Marcellesi, Jean-Pierre Mevel, Dictionnaire de linguistique et des sciences du langage, Paris,

Larousse, 1994.

Ducrot 1996 = DUCROT, Oswald, Jean Marie-Scheffer, Noul dicţionar enciclopedic al ştiinţelor

limbajului, Bucureşti, Editura Babel, 1996.

Forăscu 2002 = FORASCU, N., Observaţii asupra semanticii cuvintelor derivate, în LLR,

4/2002.

Gal 2007 = GAL, Ana Marie, Alimente şi preparate culinare din bucătăria românească şi

internaţională, Dicţionar explicativ român-englez-german-francez-italian, Bucureşti, Editura

Alfa, 2001.

Graur 1937 = GRAUR, Alexandru, Neologismele, Extras din „Revista Fundaţiilor Regale", nr. 8,

august 1937, pp. 4-22.

Graur 1960 = GRAUR, Alexandru, Studii de lingvistică generală (variantă nouă), Bucureşti, Editura

Academiei, 1960.

Graur 1963 = GRAUR, Alexandru, Etimologii româneşti, Editura Academiei, Bucureşti,

1963.

Graur 1970 = GRAUR, Alexandru, Scrieri de ieri şi de azi, Bucureşti, Editura Ştiinţifică, 1970

(capitolul Neologismele), pp. 123-141.

Groza 2004 = GROZA, Liviu, Elemente de lexicologie, Editura Humanitas, Bucureşti, 2004. Groza

2005 = GROZA, Liviu, Dinamica unităţilor frazeologice în limba română contemporană, Editura

Universităţii din Bucureşti, 2005.

18

Groza 2007 = GROZA, Liviu, Calcuri frazeologice imperfecte în limba română actuală în Gabriela Pană Dindelegan (coord.), Limba Română - Stadiul Actual al Cercetării, „Actele celui de al 6-lea Colocviu al Catedrei de Limba Română (23-30 noiembrie 2006)", 2007, pp.543-546.Guilbert 1975 = GUILBERT, Louis, La creativite lexicale, Paris, Larousse, 1975. Guţu-Romalo

2000 = GUŢU-ROMALO, Valeria, Corectitudine şi greşeală. Limba română de azi, Bucureşti,

Editura Humanitas, 2000.

Guţu-Romalo 2002 = GUŢU-ROMALO, Valeria, Dinamica limbii şi normele, în „Actele colocviului

catedrei de limba română", noiembrie 2001, Editura Universităţii din Bucureşti, 2002, pp. 41-51.

Guţu-Romalo 2005 = GUŢU-ROMALO, Valeria, Aspecte ale evoluţiei limbii române, Bucureşti,

Editura Humanitas, 2005.

Hristea 1968 = HRISTEA, Theodor, Probleme de etimologie. Studii, articole, note, Bucureşti, Editura

Ştiinţifică, 1968.

Hristea 1994 = HRISTEA, Theodor, Probleme de cultivare şi de studiere a limbii române

contemporane, Bucureşti, Academia Universitară Athenaeum, 1994, pp. 8-145. Hristea 1995 =

HRISTEA, Theodor, Ortografia şi ortoepia neologismelor româneşti (cu specială referire la

împrumuturile recente), în LL, vol. 2, 1995, pp. 36-53. Hristea 1997 = HRISTEA, Theodor, Tipuri de

neologisme în limba română (I), în „Convorbiri didactice", nr. 25, 1997, pp. 10-16 şi II, în nr. 2, 1997,

pp. 3-10. Hristea 2000 = HRISTEA, Theodor, Latina şi importanţa ei pentru realizarea unei

exprimări literare, în „Limba română", XLIX, nr. 3, 2000, pp. 473-482. Hristea 2002 = HRISTEA,

Theodor, Inovaţii lingvistice negative în limba română contemporană, în „Aspecte ale dinamicii

limbii române actuale", Bucureşti, Editura

Universităţii, vol. I, 2002, pp. 185-206.

Hristea 2004 = HRISTEA, Theodor, Conceptul de neologism (cu specială referire la limba română),

în vol. Tradiţie şi inovaţie în studiul limbii române (Coordonator: Gabriela Pană Dindelegan), Editura

Universitatea din Bucureşti, 2004, pp. 23-35.

Hristea 2008 = HRISTEA, Theodor, Conceptul de „relatinizare" (cu specială referire la limba

română), în SCL, LIX, nr. 1, 2008, pp. 161-172.

Ionescu 2003 = IONESCU, Raluca, Valori superlative ale prefixoidelor în limba română actuală -

utilizări cu baze substantivale, în Aspecte ale dinamicii limbii române actuale, Bucureşti, Editura

Universităţii, vol. II, 2003, pp.151-162.

Iordan 1939 = IORDAN, Iorgu, Sufixe româneşti de origine recentă (neologisme), în Buletinul

Philippide", nr. VI (1939), pp. 157-192.

Iordan 1948 = IORDAN, Iorgu, Limba română actuală. O gramatică a greşelilor (ediţia a

II-a), Bucureşti, 1948 (capitolul: „Neologisme", pp. 464-488).

Iordan 1956 = IORDAN, Iorgu, Limba română contemporană (Ediţia a II-a), Bucureşti, Editura

Didactică şi Pedagogică, 1956.

Iordan 1967 IORDAN, Iorgu, Guţu-Romalo, Valeria, Al. Niculescu, Structura morfologica a limbii

romane contemporane, Editura Ştiinţifică, Bucureşti, 1967.

Irimia 1986 = IRIMIA, Dumitru, Structura stilistică a limbii române contemporane, Editura

Stiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti, 1986.

Kenneth 1977 = GEORGE, Kenneth E. M., La siglaison et les derives de sigles en frangais

contemporain, în „Le francais moderne", 1, 1977, pp. 33-40.

Macrea 1982 = MACREA, Dimitrie, Probleme ale structurii şi evoluţiei limbii române, Editura

Stiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti, 1982, pp. 72-81.

Manolescu 1999 = MANOLESCU, Zoia, The English Element in Contemporary Romanian, Editura

Conspress, Bucureşti, 1999.

Martinet 1979 = MARTINET, Andre, Grammaire fonctionnelle du frangais, Paris, Credif-Didier,

1979.

Migliorini 1938 = MIGLIORINI, Bruno, Lingua contemporanea, Firenze, 1938. Migliorini 1963 =

MIGLIORINI, Bruno, Saggi sulla lingua del Novecento, ed. a III-a, Firenze, 1963.

Moroianu 2003 = MOROIANU, Cristian, Un aspect al calcului lingvistic în limba română, în

Aspecte ale dinamicii limbii române actuale, vol. II, Bucureşti, Editura Universităţii din

Bucureşti, 2003, pp. 377-388.

Moroianu 2005 = MOROIANU, Cristian, Dublete şi triplete etimologice în limba română, Bucureşti,

Editura Universităţii din Bucureşti, 2005.

Moroianu 2007 = MOROIANU, Cristian, Structură, proces şi substituţie în mecanismul derivării, în

Gabriela Pană Dindelegan (coord.), Limba Română - Stadiul actual al cercetării, „Actele celui de-al

6-lea Colocviu al Catedrei de limba română, 29-30 noiembrie 2006", Bucureşti, Editura Universităţii

19

dun Bucureşti, 2007, pp. 685-694. Moroianu 2008 = MOROIANU, Cristian, Dicţionar etimologic de

antonime neologice, Editura Universităţii din Bucureşti, 2008.

Moroianu 2009 = MOROIANU, Cristian, Valorificarea lexicologică şi lexicografică a relaţiilor

semantice în Actele conferinţei internaţionale Lexic comun / Lexic specializat, Ediţia a II - a, 17 - 18

septembrie 2009, Editura Europlus, pp 84-93.

Moroianu 2011a = MOROIANU, Cristian, Motivarea internă a relaţiilor semantice. Compunerea

savantă, în Editori Rodica Zafiu, Camelia Uşurelu, Helga Bogdan Oprea, Limba Română: Ipostaze

ale variaţiei lingvistice, „Actele celui de-al 10-lea Colocviu al Catedrei de limba română, 3-4

decembrie 2010 ", Bucureşti, Editura Universităţii din Bucureşti, 2011, pp.

301-310.

Moroianu 2011b = MOROIANU, Cristian, Derivate româneşti recente, în Isabela Nedelcu, Al.

Nicolae, Alice Toma, Rodica Zafiu (ed.), Studii de lingvistică. Omagiu doamnei profesoare Angela

Bidu-Vrănceanu, Bucureşti, Editura Universităţii din Bucureşti, 2011, pp.

322-331.

Mitterand 1965 = MITTERAND, H - Les mots frangais, Paris, P.U.F, 1965.

Niculescu 1965 = NICULESCU, Alexandru, Individualitatea limbii române între limbile

romanice, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti, 1965.

Quemada 1972 = QUEMADA, Bernard, Lexicology and Lexicography, în culegerea Current Trends

in Linguistics (edited by Thomas A. Sebeok), tom 9, 1972, pp. 395 - 475. Pană-Dindelegan 1999 =

PANA-DINDELEGAN, G., Formaţii sunbstantivale recente şi rolul „clasificatorilor" în actualizarea

lor contextuală, în Limba română, XLVIII, nr. 1-2, 1999, pp. 117-127.

Puşcariu 1937 = PUŞCARIU, Sextil, Etudes de linguistique roumaine, Cluj-Bucureşti, 1937.

Puşcariu 1940 = PUŞCARIU, Sextil, Limba română, Vol. I, Privire generală, Bucureşti, Editura

Fundaţia pentru literatură şi artă "Regele Carol II", 1940.

Puşcariu 1976 = PUŞCARIU, Sextil, Limba română I. Privire generală, Editura Minerva, Bucureşti,

1976.

Sala 1997 = SALA, Marius, Limbi în contact, Bucureşti, Editura Enciclopedică, 1997

(Capitolul „Vocabular"), pp. 233-307.

Sala 1961 = SALA, Marius, Asupra metaforei reciproce, în Fonetică şi dialectologie, vol. III, Editura

Academiei Populare Române, 1961.

Sala 1988 = SALA, Marius, Vocabularul reprezentativ al limbilor romanice, Editura Ş tiinţifică şi

Enciclopedică, Bucureşti, 1988.

Sala 2010 = SALA, Marius, 101 de cuvinte moştenite, împrumutate şi create. Viaţa cuvintelor,

Bucureşti, Editura Humanitas, 2010.

Sala, Vintilă-Rădulescu 1981 = Sala, Marius, Ioana Vintilă-Rădulescu, Limbile Europei. Mică

Enciclopedie, Bucureşti, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, 1981. Sala, Vintilă-Rădulescu 2001 =

Sala, Marius, Ioana Vintilă-Rădulescu, Limbile Europei, Bucureşti, Editura Univers Enciclopedic,

2001.

Stoichiţoiu-Ichim 2002a = STOICHIŢOIU-ICHIM, Adriana, Asimilarea împrumuturilor englezeşti:

aspecte actuale ale dinamicii sensurilor, în Gabriela Pană Dindelegan (coord.), Aspecte ale dinamicii

limbii române actuale, Bucureşti, Editura Universităţii, 2002, pp. 249262.

Stoichiţoiu-Ichim 2002b = STOICHIŢOIU-ICHIM, Adriana, Un prefixoid la modă: mega-în

Gabriela Pană Dindelegan (coord.), Perspective actuale în studiul limbii române, „Actele Colocviului

Catedrei de Limba Română", Bucureşti, Editura Universităţii din Bucureşti, noiembrie 2002, pp. 235-

242.

Stoichiţoiu-Ichim 2003 = STOICHIŢOIU-ICHIM, Adriana, Influenţa engleză în

terminologia politică a românei actuale, „Aspecte ale dinamicii limbii române actuale",

Bucureşti, Editura Universităţii, 2003, pp. 299-322.

Stoichiţoiu-Ichim 2005 = STOICHIŢOIU-ICHIM, Adriana, Tendinţe actuale în domeniul siglării, în

Gabriela Pană Dindelegan (coord.), Limba română - Structură şi funcţionare. „Actele celui de - al 4-

lea colocviu al Catedrei de limbă română (25-26 noiembrie 2004) ", Bucureşti, Editura Universităţii

din Bucureşti, 2005, p. 379-391.

Stoichiţoiu-Ichim 2006a = STOICHIŢOIU-ICHIM, Adriana, Creativitate lexicală în româna

actuală, Bucureşti, Editura Universităţii din Bucureşti, 2006. Stoichiţoiu-Ichim 2006b =

STOICHIŢOIU-ICHIM, Adriana, Aspecte ale influenţei engleze în româna actuală, Bucureşti, Editura

Universităţii din Bucureşti, 2006. Stoichiţoiu-Ichim 2006c = STOICHIŢOIU-ICHIM, Adriana,

Neoconfixarea în româna actuală, în Gabriela Pana Dindelegan (coord.), Limba română - aspecte

sincronice şi diacronice - „Actele celui de-al 5-lea Colocviu al Catedrei de Limba Română, 8-9

decembrie 2005", Editura Universităţii din Bucureşti, 2006, pp. 313-325.

20

Stoichiţoiu-Ichim 2006d = STOICHIŢOIU-ICHIM, Adriana, Observaţii privind grafia

anglicismelor din presa actuală, în Studii de gramatică şi de formare a cuvintelor, Editura Academiei

Române, Bucureşti, 2006, p. 390-409.

Stoichiţoiu-Ichim 2007a = STOICHIŢOIU-ICHIM, Adriana, Vocabularul limbii române actuale.

Dinamică, influenţe, creativitate, Bucureşti, Editura ALL, 2007. Stoichiţoiu-Ichim 2007b =

STOICHIŢOIU ICHIM, Adriana, Anglicisme „la modă" în limbajul modei, în Gabriela Pană

Dindelegan (coord.), Limba Română - Stadiul actual al cercetării, „Actele celui de al 6-lea Colocviu

al Catedrei de limba română, 29-30 noiembrie 2006", Editura Universităţii din Bucureşti, 2007, pp.

581-598.

Stoichiţoiu-Ichim 2008 = STOICHIŢOIU ICHIM, Adriana, Din nou despre anglicisme „la modă" în

limbajul modei, în Rodica Zafiu (coord.), Limba Română - Dinamica limbii, dinamica interpretării,

„Actele celui de al 7-lea Colocviu al Catedrei de limba română, 7-8 decembrie 2007", Editura

Universităţii din Bucureşti, 2008, pp.681-692. Stoichiţoiu-Ichim 2010 = STOICHIŢOIU ICHIM,

Adriana, Două morfeme lexicale cu statut ambiguu în româna actuală: emo, etno, în Rodica Zafiu

(coord.), Limba Română: Controverse, delimitări, noi ipoteze (I), „Actele celui de al 9-lea Colocviu al

Catedrei de

Limba Română, 4-5 DECEMBRIE 2009", Editura Universităţii din Bucureşti, 2010.

21

Stoichiţoiu-Icliim 2011 = STOICHIŢOIU ICHIM, Adriana, Un aspect al neologiei semantice:

cromatica politică, în editori Rodica Zafiu, Camelia Uşurelu, Helga Bogdan Oprea, Limba Română -

Ipostaze ale variaţiei lingvistice, „Actele celui de-al 10-lea Colocviu al Catedrei de limba română, 3-4

decembrie 2010", Bucureşti, Editura Universităţii din

Bucureşti, 2011, pp. 357-377.

Ursu 1962 = URSU, N. A., Formarea terminologiei ştiinţifice româneşti, Bucureşti, Editura

Ştiinţifică, 1962.

Zafiu 2001 = ZAFIU, Rodica, Diversitate stilistică în româna actuală, Bucureşti, Editura

Universităţii, 2001.

Zafiu 2007 = ZAFIU, Rodica, Limbaj şi politică, Editura Universităţii din Bucureşti, 2007.

Surse

A - „Adevărul"- ziar;

Antena 3 - canal de televiziune;

C - Cotidianul;

CN - „Curierul Naţional" - ziar; D -

„Dilema"- săptămânal; Dv -„Dilema

veche" - săptămânal; EvZ -

„ Evenimentul zilei" - ziar;

Financiarul.ro - „Financiarul" - cotidian de afaceri în format electronic;

Forum.realitatea.net - forum de discuţii pe site-ul canalului de televiziune „Realitatea";

G - „Gândul"- ziar;

JN - „Jurnalul naţional" - ziar;

ProTv - canal de televiziune ProTv;

Realitateabihoreană.ro - ziar în format electronic;

RTv - RealitateaTv - canal de televiziune;

RL - „ România liberă" - ziar;

R.lit. - „România literară" - săptămânal;

TMC - canalul de televiziune "The Money Channel"

www.gsp.ro. - „Gazeta sporturilor", ediţia online;

www.mediafax.ro - agenţie de ştiri în format electronic;

www.presaonline.com - site de ştiri;

www.romaniaculturala.ro - revistă online realizată de Institutul Cultural Român;

www.ziare.com - site de ştiri;

Z - „Ziua" - ziar;

ZF - „ Ziarul financiar" - ziar.

22