© Teologie pentru azi https://www.teologiepentruazi.ro/ 2017 Aceast carte este proprietatea Pr. Dr. Dorin
Octavian Picioru. Ea nu poate fi tiprit i comer- cializat fr acordul direct al autorului ei, Pr. Dr. Dorin Octavian Picioru.
Ediia de fa este o ediie online gratuit. Am tradus textul crii conform LXX, ed. Alfred
Rahlfs, 1935, inclus în Bible Works 10.
Sfânta Fresc de pe coperta prim
am preluat-o de aici1.
ophet_Solomon_icon_1024x1024.jpg?v=1485989485.
1. Iubii dreptatea, cei care judecai pmântul!
Gândii pentru [voia] Domnului în buntate i, în sim- plitatea inimii, cutai-L pe El!
2. Cci Se afl celor care nu Îl ispitesc pe El i Se arat celor care nu sunt necredincioi Lui.
3. Cci gândurile cele necinstite îi deprteaz de Dumnezeu i, ispitind, puterea mustr pe cei fr de minte.
4. C întru sufletul cel cu rea iscusin nu va intra înelepciunea i nici [nu] va locui în trupul celui vârât [în] pcat2.
5. Cci Duhul Sfânt al învturii va fugi de vicleug [γιον γρ Πνεμα παιδεας φεξεται δλον] i Se va ridica i va pleca de la gândurile cele fr de înelegere i, venind3, va mustra nedreptatea.
6. Cci Duh iubitor de oameni [este] înelep- ciunea [φιλνθρωπον γρ Πνεμα σοφα] i nu va nevinovi pe cel blasfemiator din buzele sale [κα οκ θσει βλσφημον π χειλων ατο]. C Dum- nezeu [este] martor rinichilor si [τι τν νεφρν ατο μρτυς Θες] i inimii sale [este] suprave- ghetorul cel adevrat [κα τς καρδας ατο πσκο- πος ληθς] i auzitorul limbii [κα τς γλσσης κουστς] [sale].
7. C Duhul Domnului a umplut lumea [τι Πνεμα Κυρου πεπλρωκεν τν οκουμνην] i Cel care ine toate are cunoatere a glasului [κα τ συνχον τ πντα γνσιν χει φωνς].
8. Pentru aceea, vorbind cele nedrepte,
2 În trupul celui care pctuiete. 3 La cel care pctuiete.
3
nimeni nu are s ascund i nici nu are s treac de El, mustrându-l dreptatea.
9. Cci în sfaturile celui neevlavios cercetare va fi i auzul cuvintelor lui ctre Domnul va veni, întru do- vedirea frdelegilor sale.
10. C urechea râvnei aude toate [τι ος ζηλ- σεως κροται τ πντα] i zgomotul cârtirilor nu-l ascunde [κα θρος γογγυσμν οκ ποκρπτεται].
11. Aadar, ferii-v de cârtirea cea nefolositoare i cruai-v limba de clevetire! C spunerea pe ascuns, cea deart, nu va merge, i gura, minind, omoar sufletul [στμα δ καταψευδμενον ναιρε ψυχν].
12. Nu râvnii moarte în rtcirea vieii voastre i nici [nu] tragei pieire în faptele mâinilor voastre!
13. C Dumnezeu moarte nu a fcut [τι Θες θνατον οκ ποησεν] i nici [nu] Se bucur în[tru] pieirea celor vii [οδ τρπεται π πωλε ζντων].
14. Cci a zidit întru a fi toate [κτισεν γρ ες τ εναι τ πντα] i cele mântuite [sunt] facerile lumii [κα σωτριοι α γενσεις το κσμου] i nu este în[tru] ele otrav de moarte [κα οκ στιν ν ατας φρμακον λθρου], nici Iadului împrie pe pmânt [οτε δου βασλειον π γς].
15. Cci dreptatea este fr de moarte [δικαιο- σνη γρ θνατς στιν].
16. i cei neevlavioi [cu] mâinile i cu cuvintele l- au chemat pe el „prieten”4, [dar] gândindu-l pe el s-au topit. i fgduin au pus ctre el, c vrednici sunt prii aceleia a fi.
4 În Biblia de la 1688 se spune c e vorba despre Iad.
4
Capitolul 2
1. Cci au zis în[tru] ei i negândind în mod drept:
„Este puin i dureroas viaa noastr i nu este vinde- care în moartea omului i nu a fost cunoscut cel care s- a întors din Iad [κα οκ γνσθη ναλσας ξ δου].
2. C[ci] pe nepregtite ne-am fcut [τι ατοσχεδως γενθημεν] i dup aceasta vom fi ca nefiind [κα μετ τοτο σμεθα ς οχ πρξαντες] [cândva]5. C fum [este] suflarea în nrile noastre [τι καπνς πνο ν ισν μν] i cuvântul [este] scânteia în micarea inimii noastre [κα λγος σπινθρ ν κινσει καρδας μν],
3. care, stingându-se [ο σβεσθντος], cenu se va face trupul [τφρα ποβσεται τ σμα] i duhul se va vrsa ca un aer nematerial [κα τ πνεμα διαχυ- θσεται ς χανος ρ].
4. i numele nostru va fi uitat cu vremea i nimeni [nu] va [mai] pomeni lucrurile noastre i va trece viaa noastr ca urma norului [κα παρελεσεται βος μν ς χνη νεφλης] i ca negura se va împrtia, înde- prtat de razele soarelui i de cldura sa îngreunându- se.
5. Cci trecerea umbrei [este] vremea noastr [σκις γρ προδος καιρς μν] i nu este întoar- cere sfâritului nostru [κα οκ στιν ναποδισμς τς τελευτς μν], c s-a pecetluit i nimeni [nu] se în- toarce [τι κατεσφραγσθη κα οδες ναστρφει].
6. Aadar, venii i s ne bucurm de cele care sunt bune i, cu nerbdare, s ne folosim [cu] zidirea ca în tineree!
5 Ca i când n-am fi fost vreodat.
5
7. De vin de mult pre i de miruri s ne umplem i s nu ne treac pe noi floarea primverii [νθος αρος]!
8. S ne încingem [cu] florile trandafirilor mai înainte [ca ele] s se vetejeasc!
9. Nimeni [dintre] noi s [nu] fie fr parte, de a noastr înfumurare pretutindeni s lsm semnele veseliei [τς μετρας γερωχας πανταχ καταλπω- μεν σμβολα τς εφροσνης], c aceasta [este] partea noastr i acesta [este] sorul!
10. S asuprim pe nevoiaul cel drept, s nu crum vduva i nici de btrâneile de ani muli ale btrânului s nu ne ruinm.
11. i s ne fie nou tria [i] legea dreptii! Cci cel slab [i] cel netrebnic este certat.
12. S-l pândim pe cel Drept6, c neplcut ne este nou i se împotrivete lucrurilor noastre i ne repro- eaz nou pcatele legii i ne prevestete nou pca- tele învturii noastre.
13. Fgduiete a avea înelepciunea lui Dum- nezeu i «slujitorul Domnului» pe sine se numete.
14. S-a fcut nou întru dovada gândurilor noastre [γνετο μν ες λεγχον ννοιν μν]. Greu ne este nou i vzându-se [acest lucru].
15. C neasemntoare [cu] a altora este viaa sa [τι νμοιος τος λλοις βος ατο] i schimbate cu totul [sunt] crrile sale [κα ξηλλαγμναι α τρβοι ατο].
16. Întru stricare ne-am socotit lui [ες κβδηλον λογσθημεν ατ] i se deprteaz de cile noastre ca de necurii [κα πχεται τν δν μν ς π
6 Între versetele 12-20 avem o tulburtoare profeie hris-
tologic, o profeie referitoare la Domnul, în care se prezic toate gândurile i faptele rele ale evreilor împotriva Domnului.
6
καθαρσιν]. Fericete pe cele din urm ale Drepilor [μακαρζει σχατα Δικαων] i se laud [a avea] tat pe Dumnezeu [κα λαζονεεται πατρα Θεν].
17. S vedem dac cuvintele sale [sunt] adevrate [δωμεν ε ο λγοι ατο ληθες] i s ispitim cele [care sunt] în[tru] sfâritul su [κα πειρσωμεν τ ν κβσει ατο].
18. Cci dac Cel drept este Fiul lui Dumnezeu, îl va ajuta pe el [ε γρ στιν Δκαιος Υς Θεο ντιλμ- ψεται ατο] i îl va izbvi pe el din mâna celor care i s-au împotrivit [κα σεται ατν κ χειρς νθεστη- κτων].
19. [Cu] ocar i [cu] chin s-l încercm pe el [βρει κα βασν τσωμεν ατν], ca s cunoatem blândeea sa i s dovedim rbdarea sa [να γνμεν τν πιεκειαν ατο κα δοκιμσωμεν τν νεξικακαν α- το].
20. [Cu] moarte necuviincioas s-l condamnm pe el [θαντ σχμονι καταδικσωμεν ατν], cci va fi cercetarea sa din cuvintele sale [σται γρ ατο πισκοπ κ λγων ατο]”.
21. Acestea au gândit i s-au rtcit, cci i-a orbit pe ei rutatea lor [πετφλωσεν γρ ατος κακα ατν].
22. i nu au cunoscut tainele lui Dumnezeu [κα οκ γνωσαν μυστρια Θεο] i nici plata cuvioiei [nu] au ndjduit [οδ μισθν λπισαν σιτητος] i nici [nu] au judecat rsplata sufletelor celor fr de pat [οδ κριναν γρας ψυχν μμων].
23. C[ci] Dumnezeu l-a zidit pe om în[tru] nes- tricciune [τι Θες κτισεν τν νθρωπον π φθαρσ] i chip al veniciei Sale l-a fcut pe el [κα εκνα τς δας διτητος ποησεν ατν]
24. Dar [odat cu] invidia diavolului, moartea a intrat întru lume [φθν δ διαβλου θνατος εσλ-
7
θεν ες τν κσμον] i îl ispitesc pe el7 cei care sunt de partea sa [πειρζουσιν δ ατν ο τς κενου μερδος ντες]8.
7 Pe om. 8 Cei care sunt de partea diavolului.
8
1. Iar sufletele celor Drepi [sunt] în mâna lui
Dumnezeu [Δικαων δ ψυχα ν χειρ Θεο] i nu are s se ating de ele chinul [κα ο μ ψηται ατν βσανος].
2. Prutu-s-au în ochii celor nebuni a muri [δοξαν ν φθαλμος φρνων τεθνναι] i s-a socotit rutate ieirea9 lor [κα λογσθη κκωσις ξοδος ατν],
3. iar cltoria10 cea de la noi pieire [κα φ μν πορεα σντριμμα], dar ei sunt în pace [ο δ εσιν ν ερν]11.
4. Cci i dac au s fie pedepsii în faa oamenilor [κα γρ ν ψει νθρπων ν κολασθσιν], ndejdea lor [este] plin de nemurire [ λπς ατν θανασας πλρης].
5. i [în] puine certându-se, vor lua mari faceri de bine, c[ci] Dumnezeu i-a încercat pe ei i i-a aflat pe ei [a fi] vrednici Lui.
6. Ca aurul în topitorie i-a încercat pe ei i ca ardere de tot a jertfei i-a primit pe ei.
7. i în vremea cercetrii lor [κα ν καιρ πισκο- πς ατν]12 se vor aprinde [ναλμψουσιν]13 i ca scânteile în trestie vor alerga [κα ς σπινθρες ν κα- λμ διαδραμονται].
9 Moartea. 10 Se refer tot la moarte. La moartea omului, vzut ca o
cltorie a sufletului de aici, de pe pmânt, la Domnul. 11 În pacea lui Dumnezeu, pentru c sunt întru Împria
Lui. 12 La învierea cea de obte. 13 Vor învia.
9
8. Vor judeca neamuri i vor apuca popoare i Domnul va împri lor întru veci.
9. Cei care au ndjduit în El vor înelege adevrul i cei credincioi în dragoste vor rmâne ai Lui, c har i mil [sunt în] cei alei ai Lui.
10. Iar cei neevlavioi, precum au socotit, vor avea pedeaps, cei care nu s-au îngrijit de cel Drept i de Domnul s-au îndeprtat.
11. Cci cel care dispreuiete înelepciunea i în- vtura nenorocit [este] i deart [este] ndejdea lor i trudele nefolositoare i fr de valoare [sunt] faptele lor.
12. Femeile lor [sunt] nebune i ri [sunt] fiii lor [i] blestemat [este] naterea lor.
13. C fericit [este] stearpa cea nepângrit, care nu a cunoscut pat în frdelege [τις οκ γνω κοτην ν παραπτματι]. [Ea] va avea rod în cercetarea sufle- telor [ξει καρπν ν πισκοπ ψυχν]14.
14. i eunucul, care nu a fcut cu mâna [lui] fr- delege, nici [nu] a gândit cele rele împotriva Dom- nului; cci i se va da lui harul credinei cel ales i sorul în templul Domnului mai cu poft.
15. Cci rodul trudelor celor bune [este] vorbit de bine i neînelat [este] rdcina înelegerii.
16. Iar fiii preacurvarilor nedesvârii va [vor] fi i din zmislirea cea frdelege, [iar] smâna [lor] se va nimici.
17. Cci i dac au s se fac [cu] via îndelun- gat, întru nimic se vor socoti i fr de cinste [va fi] btrâneea lor în[tru] cele de apoi [ale lor].
18. i dac repede au s moar, nu vor avea n- dejde [ν τε ξως τελευτσωσιν οχ ξουσιν λπδα],
14 Rodul ei va fi gsit în sufletul ei, atunci când toate
sufletele vor fi judecate de Domnul.
10
nici în ziua judecii mângâiere [οδ ν μρ διαγνσεως παραμθιον],
19. cci [pentru] neamul cel nedrept grele [sunt] sfâriturile [γενες γρ δκου χαλεπ τ τλη].
11
1. Mai bun [este] nenaterea de fii cu virtute
[κρεσσων τεκνα μετ ρετς], cci nemurirea este în[tru] pomenirea ei [θανασα γρ στιν ν μνμ ατς]. C i lâng Dumnezeu se cunoate i lâng oameni.
2. i, fiind de fa, îi urmeaz ei i, mergând, o doresc. i în[tru] veac încununându-se conduce, învin- gând [prin] lupta rspltirilor celor nepângrite.
3. Iar multa natere a celor neevlavioi nu se va folosi i din rsadurile copiilor nelegitimi nu va da rdcin întru adânc, nici se va statornici piciorul cel neclintit.
4. Cci i dac în ramurile la vreme are s creasc din nou, cu nesiguran umblând, de vânt se va cltina i de fora vânturilor se va dezrdcina.
5. Se vor frânge împrejur crenguele nedesvâr- ite i rodul lor [va fi] nefolositor, necopt pentru mân- care i întru nimic de trebuin.
6. Cci din fii fcând somnurile cele frdelege, mrturii sunt ale rutii împotriva prinilor, în[tru] cercetarea lor.
7. Iar cel Drept, dac are s ajung s se svâr- easc, în pace va fi.
8. Cci btrâneea cea cinstit nu [în] multa vreme, nici [cu] numrul anilor s-a numrat,
9. ci btrâneea este înelegerea oamenilor [πολι δ στιν φρνησις νθρποις]15 i vârsta btrâneii [este] viaa cea fr de pat [κα λικα γρως βος κηλδωτος].
15 Btrâneea real a omului se vede în puterea sa de
înelegere, de cuprindere a tot ceea ce triete.
12
10. Bineplcut lui Dumnezeu fcându-se [ερεσ- τος Θε γενμενος], a fost iubit [γαπθη]16, i trind între cei pctoi, a fost luat17.
11. A fost rpit [ρπγη]18, [ca] nu [cumva] ruta- tea s schimbe înelegerea sa [μ κακα λλξ σνεσιν ατο] sau vicleugul s înele sufletul su [ δλος πατσ ψυχν ατο].
12. Cci invidia rutii le întunec pe cele bune [βασκανα γρ φαυλτητος μαυρο τ καλ] i în- volburarea poftei sap mintea cea fr de rutate [κα εμβασμς πιθυμας μεταλλεει νον κακον].
13. Svârindu-se în[tru] puin [timp], a împlinit vremurile cele multe.
14. Cci plcut era Domnului sufletul su [ρεστ γρ ν Κυρ ψυχ ατο], pentru aceea l-a grbit din mijlocul rutii [δι τοτο σπευσεν κ μσου πονη- ρας]. Iar popoarele vzând i neînelegând, nici pu- nând în minte una ca aceasta,
15. c har i mil [este] în cei alei ai Si i cerce- tare în cei Cuvioi ai Si.
16. i cel Drept va osândi, ostenind, pe cei neevla- vioi care triesc, iar tinereea sfârit degrab [va osândi] btrâneea cea nedreapt, cea de muli ani.
17. Cci vor vedea sfâritul celui înelept i nu vor înelege ce s-a sftuit [Domnul] pentru el i întru ce l- a întemeiat pe el Domnul.
18. Vor vedea i vor dispreui, dar de ei Domnul va râde.
19. i vor fi dup aceasta întru cdere fr de cinste i întru ocar, în[tre] cei mori din veac. C[ci] îi va rupe pe ei fr de glas, cu capul înainte, i îi va
16 A fost iubit de El. 17 De pe pmânt. 18 L-a rpit dintre noi prin moarte. Dumnezeu l-a rpit
din mijlocul nostru.
13
cltina pe ei din temelii i pân la cea de apoi se vor usca. i vor fi în durere i pomenirea lor va pieri.
20. Cei fricoi vor veni în[tru] socotelile pca- telor lor [λεσονται ν συλλογισμ μαρτημτων ατν δειλο] i [Dumnezeu] îi va mustra pe ei dinain- tea frdelegilor lor [κα λγξει ατος ξ ναντας τ νομματα ατν].
14
1. Atunci cel Drept va sta în[tru] îndrzneal
mult ctre faa celor care l-au necjit pe el i [ctre] a celor care leapd ostenelile sale.
2. Vzând, se vor tulbura [cu] fric groaznic i se vor uimi de minunata mântuire [κα κστσονται π τ παραδξ τς σωτηρας]19.
3. Vor zice în[tru] ei, pocindu-se, i pentru întris- tarea duhului [lor] vor suspina [κα δι στενοχωραν πνεματος στενξονται] i vor zice:
4. „Acesta20 era pe care [noi] îl aveam cândva întru râs [οτος ν ν σχομν ποτε ες γλωτα] i întru parabol de ocar [κα ες παραβολν νειδισμο]. [Noi,] cei nebuni, am socotit viaa lui nebunie [ο φρονες τν βον ατο λογισμεθα μαναν] i sfâr- itul lui necinstit [κα τν τελευτν ατο τιμον].
5. Cum [îns] s-a socotit [El] în[tre] fiii lui Dum- nezeu i în[tre] Sfini este sorul su?[!]
6. Aadar, ne-am rtcit din calea adevrului i lumina dreptii nu ne-a luminat nou i soarele nu ne- a rsrit nou.
7. Ne-am umplut de crrile frdelegii i ale pieirii i am umblat [prin] pustietile cele neumblate i calea Domnului nu am cunoscut-o.
8. [La] ce ne-a folosit nou mândria [τ φλησεν μς περηφανα]? i bogia cu înfumurare [la] ce ne-a ajutat nou [κα τ πλοτος μετ λαζονεας συμββληται μν]?
19 Pe care o va svâri Dumnezeu. 20 O profeie hristologic (v. 4-7). În care ni se vorbete
despre cum L-au batjocorit evreii pe Domnul i despre conse- cinele neprimirii Lui.
15
9. A[u] trecut toate acelea ca umbra i ca o veste alergând,
10. ca o corabie trecând [i] agitând apa. Care, trecând, nu este s-i afli urma, nici calea chilei21 ei în valuri [οδ τραπν τρπιος ατς ν κμασιν]
11. sau ca pasrea zburând [în] vzduh, nicio dovad de cltorie [nu] se afl. i [cu] lovitura tlpilor btând adierea cea luminoas i, despicând-o [cu] fora micrii, [pasrea] a umblat micându-i aripile i dup aceasta nu s-a aflat semnul intrrii în[tru] ea.
12. Sau ca sgeata, azvârlindu-se la int [i] tind vzduhul, s-a deprtat îndat de la sine, încât [nu] se cunoate trecerea ei.
13. Aa i noi, nscui [fiind], ne-am sfârit i niciun semn de virtute [nu] am avut s artm [κα ρετς μν σημεον οδν σχομεν δεξαι] i în rutatea noastr ne-am cheltuit [ν δ τ κακ μν κατεδα- πανθημεν]”.
14. C[ci] ndejdea celui neevlavios [este] subire ca praful purtându-se de vânt i ca bruma alergându- se de ctre furtun. i ca fumul s-a împrtiat de ctre vânt i a trecut ca amintirea unui oaspete de o zi.
15. Dar cei Drepi întru veac triesc [Δκαιοι δ ες τν ανα ζσιν] i în [mila] Domnului [este] rsplata lor [κα ν Κυρ μισθς ατν] i gândul lor [este] în faa Celui Preaînalt [κα φροντς ατν παρ ψσ- τ].
16. Pentru aceasta vor lua Împria bunei- cuviine [τ Βασλειον τς επρεπεας] i diadema fru- museii din mâna Domnului [κα τ διδημα το κλλους κ χειρς Κυρου]. C[ci cu] dreapta [Sa] îi va acoperi pe ei i [cu] braul [Su] îi va apra pe ei.
21 Chila [τρπιν] este un „element principal de rezisten
al osaturii unei nave, aezat pe axa longitudinal a fundului navei”, cf. http://www.dex.ro/chil.
17. Va lua toat armura râvnei Sale [λμψεται πανοπλαν τν ζλον Ατο] i va înarma zidirea întru aprarea de cei vrjmai [κα πλοποισει τν κτσιν ες μυναν χθρν].
18. [El] va îmbrca platoa, [adic] dreptatea, i va pune împrejur coiful, [adic] judecata cea nefarnic [κρσιν νυπκριτον].
19. Va lua scutul cel nebiruit, [adic] cuvioia [σιτητα],
20. i va ascui urgia cea aspr întru sabie [ξυνε δ πτομον ργν ες ομφααν] i lumea se va lupta împreun cu al Lui împotriva celor rtcii la minte [συνεκπολεμσει δ Ατ κσμος π τος παρ- φρονας].
21. Vor pleca sgeile cele bine-intite ale fulge- relor i, ca dintr-un arc bine-rotunjit al norilor, vor sri la int,
22. i din mânia cea azvârlitoare de pietre se vor arunca grindinele cele pline. Se va supra împotriva lor apa mrii [γανακτσει κατ ατν δωρ θαλσσης] i râurile se vor revrsa cu asprime [ποταμο δ συγκλ- σουσιν ποτμως].
23. Va sta împotriva lor Duhul puterii [ντιστ- σεται ατος Πνεμα δυνμεως] i ca furtuna îi va vântura pe ei. i frdelegea va pustii tot pmântul [κα ρημσει πσαν τν γν νομα] i nenorocirea va în- toarce tronurile stpânitorilor.
17
Învai judectorilor marginile pmântului! 2. Luai aminte cei care stpânii mulimea i v-
ai mândrit datorit mulimilor neamurilor! 3. C[ci] de la Domnul s-a dat vou puterea i de
la Cel Preaînalt stpânirea, Care va cerceta faptele voastre i sfaturile [voastre] le va iscodi.
4. C[ci], fiind slujitorii Împriei Sale, nu ai judecat în mod drept, nici [nu] ai pzit legea i nici [nu] ai mers dup sfatul lui Dumnezeu [τν βουλν το Θεο].
5. [El] va sta asupra voastr în mod îngrozitor i repede [φρικτς κα ταχως πιστσεται μν], c[ci] judecat aspr se face în cei ridicai deasupra [τι κρσις πτομος ν τος περχουσιν γνεται]22.
6. Cci cel mai mic este cel iertat, [este] al milei, dar cei puternici în mod puternic vor fi cercetai.
7. Cci Stpânul tuturor nu Se va trage înapoi [de la] fa23 i nici [nu] Se va ruina de mreie24. Cci El l-a fcut [i] pe cel mic i pe cel mare25 i la fel Se îngrijete de toi [μοως τε προνοε περ πντων].
8. Iar celor tari cercetare tare le st deasupra26. 9. Aadar, o, tiranilor, ctre voi sunt cuvintele
mele! Ca s învai înelepciunea i s nu cdei.
22 Dumnezeu îi judec în mod aspru pe cei care sunt în
funcii de conducere. Pe cei care sunt ridicai, datorit funciei lor sociale, deasupra altora.
23 De la faa omului. 24 De mreia stpânitorilor. 25 Se refer la oameni. La oamenii neimportani social, la
cei mici, dar i la cei mari, la stpânitorii pmântului. 26 Cercetarea cea tare a lui Dumnezeu.
18
10. Cci cei care au pzit cu cuvioie cele cu- vioase, cuvioi vor fi [ο γρ φυλξαντες σως τ σια σιωθσονται], i cei care au învat acestea, vor afla aprare [κα ο διδαχθντες ατ ερσουσιν πολο- γαν].
11. Aadar, poftii cuvintele mele! Poftii i v vei înva!
12. Luminat i nepieritoare este înelepciunea i, cu puin efort, este vzut de cei care o iubesc pe ea i este aflat de cei care o caut pe ea.
13. Îi ajunge pe cei care o doresc, [pentru ca] s fie mai înainte cunoscut [προγνωσθναι].
14. Cel care se trezete în zori ctre ea [va veni i] nu va osteni, cci ajuttoare [πρεδρον] o va gsi [la] porile sale.
15. Cci [este] desvârire a minii s cugei la ea i cel care a privegheat pentru ea, repede va fi fr de grij.
16. Cci, [dup] cei vrednici ai ei, ea merge împrejur cutându-i i în ale crrilor [vieii] li se arat lor îndurtoare i în toat cugetarea se întâmpin [cu] ei [κα ν πσ πινο παντ ατος].
17. Cci începutul ei [este] pofta cea adevrat a învturii [ρχ γρ ατς ληθεσττη παιδεας πιθυμα], iar grija învturii [este] dragostea [φρον- τς δ παιδεας γπη]
18. i dragostea [este] paza legilor ei [γπη δ τρησις νμων ατς]. Iar luarea aminte la legi [este] întrirea nestricciunii [προσοχ δ νμων βεβαωσις φθαρσας]
19. i nestricciunea îl face [pe om] a fi aproape de Dumnezeu [φθαρσα δ γγς εναι ποιε Θεο].
20. Aadar, pofta înelepciunii îl duce [pe om] la împrie.
19
21. Aadar, tiranilor ai popoarelor, dac v veselii în[tru fala] tronurilor i a sceptrelor [voastre], cinstii înelepciunea, ca întru veac s împrii!
22. Iar ce este înelepciunea i cum s-a fcut [ea], v voi vesti [vou] i nu v voi ascunde vou tainele [κα οκ ποκρψω μν μυστρια], ci de la începutul facerii [lumii] le voi cerceta [λλ π ρχς γενσεως ξιχνισω] i voi pune întru limpezime cunoaterea ei i nu am s trec [cu vederea] adevrul.
23. Nici împreun [cu] invidia [cea] topit [nu] voi cltori, c[ci] aceasta nu va avea împrtire [cu] îne- lepciunea.
24. i mulimea celor înelepi [este] mântuirea lumii [πλθος δ σοφν σωτηρα κσμου], iar împ- ratul cel înelept [este] buna-aezare a mulimii [κα βασιλες φρνιμος εστθεια δμου].
25. Aa c, învai cuvintele mele i v vei folosi!
20
1. i eu sunt un om muritor, asemenea [cu] toi
[ceilali]. i [sunt] un muritor nscut [din] cel-întâi- zidit [πρωτοπλστου] i în pântecele maicii [mele] mi- am sculptat carnea [κα ν κοιλ μητρς γλφην σρξ],
2. [în] timp de zece luni, zidindu-se în sânge, din smâna brbatului i [cu] somnul plcerii împreu- nându-se.
3. i eu fcându-m, am tras [în] mine aerul obtesc. i pe pmântul cel asemenea ptimitor au czut [κα π τν μοιοπαθ κατπεσον γν]27, cel dintâi glas, asemenea [cu] toi, asemenea plângând [πρτην φωνν τν μοαν πσιν σα κλαων].
4. În scutece am fost hrnit i [cu] griji. 5. Cci niciunul [dintre] împrai [nu] a avut alt
început al naterii 6. i una [este] intrarea tuturor întru via [μα δ
πντων εσοδος ες τν βον] i asemenea [este] ieirea [ξοδς τε ση] [noastr]28.
7. Pentru aceea m-am rugat i minte mi-a dat mie29, am chemat i mi-a dat mie Duhul înelepciunii [Πνεμα σοφας].
8. Am preferat-o pe ea30 [în locul] sceptrelor i a tronurilor i bogia [ca pe] un nimic am considerat-o în comparaie [cu] ea.
27 Primii oameni sau oamenii în general. 28 Iar intrarea noastr în via e naterea, iar ieirea e
moartea. 29 Se refer la Dumnezeu. 30 Se refer la înelepciunea ca dar primit de la Dum-
nezeu.
21
9. i nici [nu] am asemnat [cu] ea piatra cea ne- preuit, c[ci] tot aurul în faa ei [este] puin nisip i ca tina se va socoti argintul înaintea ei.
10. Am iubit-o pe ea [mai mult] decât sntatea i frumuseea, i am ales-o pe ea [pentru] a o avea în loc de lumin, c neadormit [este] lumina din ea [τι κομητον τ κ τατης φγγος].
11. i mi-au venit mie toate cele bune împreun cu ea i avuia cea nenumrat [a venit] în mâinile ei.
12. i m-am veselit în[tru] toate, c[ci] înelep- ciunea le povuiete pe ele. i nu o tiam pe ea a fi nsctoarea acestora.
13. i fr de vicleug am învat [δλως τε μαθον] i fr invidie drui [φθνως τε μεταδδωμι], [cci] avuia ei nu o ascund [τν πλοτον ατς οκ ποκρπτομαι].
14. Cci oamenilor le este nestricat comoar, pe care, cei care au dobândit-o, spre Dumnezeu i-au trimis prietenia [πρς Θεν στελαντο φιλαν], pentru cele din învtur daruri artând [δι τς κ παιδεας δωρες συσταθντες].
15. i mie s-mi dea Dumnezeu s zic dup gândul [Lui] i s gândesc cu vrednicie [despre] cele care mi s- au dat, c[ci] El i povuitorul [δηγς] înelepciunii este i îndrepttorul [διορθωτς] celor înelepi.
16. Cci în mâna Lui [suntem] i noi i cuvintele noastre [ν γρ χειρ Ατο κα μες κα ο λγοι μν] i toat mintea i cunoaterea lucrurilor [πσ τε φρνησις κα ργατειν πιστμη].
17. Cci El mi-a dat mie s tiu cunoaterea celor care sunt adevrate [Ατς γρ μοι δωκεν τν ντων γνσιν ψευδ εδναι], firea lumii [σστασιν κσμου] i lucrarea stihiilor [κα νργειαν στοιχεων],
22
18. începutul i sfâritul i mijlocul anilor, schim- brile schimbrilor [τροπν λλαγς] i schimbrile vremurilor [μεταβολς καιρν],
19. cercurile anului [νιαυτο κκλους] i aezrile stelelor [στρων θσεις],
20. firile vietilor i mâniile fiarelor, triile vân- turilor i gândurile oamenilor [διαλογισμος νθρ- πων], deosebirile plantelor i puterile rdcinilor.
21. i câte sunt ascunse i vzute le-am cunoscut [σα τ στιν κρυπτ κα μφαν γνων], cci înelep- ciunea, artizana a toate, m-a învat [ γρ πντων τεχντις δδαξν με σοφα].
22. Cci este în ea31 Duhul cel gânditor [Πνεμα νοερν], cel sfânt [γιον], cel unul-nscut [μονο- γενς], cel în multe pri [πολυμερς], cel subire [λεπτν], cel bine-micat [εκνητον], cel limpede [τρανν], cel nespurcat [μλυντον], cel lmurit [σαφς], cel nevtmat [πμαντον], cel iubitor-de- buntate [φιλγαθον], cel ascuit [ξ],
23. cel de neoprit [κλυτον], cel fctor-de-bine [εεργετικν], cel iubitor-de-oameni [φιλνθρωπον], cel de neclintit [ββαιον], cel sigur [σφαλς], cel fr de grij [μριμνον], cel atotputernic [παντοδναμον], cel a-toate-supraveghetor [πανεπσκοπον] i ptrun- zând prin toate duhurile cele gânditoare, curate [i] prea-subiri [κα δι πντων χωρον πνευμτων νοε- ρν καθαρν λεπτοττων].
24. Cci mai mictoare [decât] toat micarea [este] înelepciunea [πσης γρ κινσεως κινητικ- τερον σοφα] i [ea], pentru curia [ei], ptrunde i merge prin toate [δικει δ κα χωρε δι πντων δι τν καθαρτητα].
25. Cci abur este [ea] al puterii lui Dumnezeu [τμς γρ στιν τς το Θεο δυνμεως] i împr-
31 În înelepciunea dumnezeiasc.
23
tiere curat a slavei Atotiitorului [κα πρροια τς το Παντοκρτορος δξης ελικρινς]. Pentru aceasta [nu] cade nimic pângrit întru ea.
26. Cci strlucire este a luminii celei venice [παγασμα γρ στιν φωτς δου] i oglind fr de pat a lucrrii lui Dumnezeu [κα σοπτρον κηλδω- τον τς το Θεο νεργεας] i chip al buntii Sale [κα εκν τς γαθτητος Ατο].
27. i, una fiind, pe toate le poate [μα δ οσα πντα δναται], i rmânând în sine, pe toate le înnoiete [κα μνουσα ν ατ τ πντα καινζει], i [venind] ctre neamuri [i] intrând întru sufletele cele cuvioase [κα κατ γενες ες ψυχς σας μεταβα- νουσα], [ea Îi] pregtete prieteni lui Dumnezeu i Profei [φλους Θεο κα Προφτας κατασκευζει].
28. Cci nimic [nu] iubete Dumnezeu, afar de cel care locuiete cu înelepciunea.
29. Cci aceasta este mai [cu] bun-cuviin [de- cât] soarele i mai presus de toat aezarea stelelor. [Cu] lumina unindu-se, [ea] se afl cea dintâi.
30. Cci pe aceasta noaptea o primete [τοτο μν γρ διαδχεται νξ], iar pe [lumina] înelepciunii nu o biruie rutatea [σοφας δ ο κατισχει κακα].
24
1. i se întinde32 din margine pân în margine, cu
bun trie, i le stpânete pe toate cu folos. 2. [Pe] aceasta am iubit-o i am cutat-o din
tinereea mea, i am cutat s mi-o aduc mie mireas [νμφην] i iubit m-am fcut al frumuseii ei [κα ραστς γενμην το κλλους ατς].
3. Buna natere slvete [εγνειαν δοξζει], îm- preuna-vieuire cu Dumnezeu având [συμβωσιν Θεο χουσα] i Stpânul tuturor a iubit-o pe ea [κα πντων Δεσπτης γπησεν ατν].
4. Cci este mistagoga33 cunoaterii lui Dum- nezeu [μστις γρ στιν τς το Θεο πιστμης] i alegtoarea lucrurilor Sale [κα αρετς τν ργων Ατο].
5. i dac bogia este stpânirea cea dorit în via, [atunci] care [este] mai bogat [decât] înelep- ciunea, cea care pe toate le lucreaz?
6. Iar dac mintea lucreaz, cine este artizana mai mult [decât] ea, [din toate] cele care sunt?
7. i dac iubete cineva dreptatea, trudele acesteia sunt virtuile. Cci înva mintea cea sn- toas i gândirea, dreptatea i brbia, [decât] care nimic [nu] este mai de folos în viaa oamenilor.
8. Iar dac cineva dorete i mult trire34 [ε δ κα πολυπειραν ποθε τις], [atunci acela] le-a cunos- cut pe cele vechi i le vede pe cele viitoare [οδεν τ ρχαα κα τ μλλοντα εκζει], cunoate întors-
32 Se refer la înelepciune. 33 Învtoarea celor tainice. 34 Experien duhovniceasc.
25
turile cuvintelor [πσταται στροφς λγων] i dezle- grile tainelor [λσεις ανιγμτων], mai înainte cunoate semne i minuni [σημεα κα τρατα προγι- νσκει] i sfâriturile vremurilor i ale anilor [κα κβσεις καιρν κα χρνων].
9. De aceea, am ales-o pe aceasta s o aduc ctre vieuirea împreun, cunoscând c îmi va fi mie sfetnicul celor bune [σμβουλος γαθν] i îndem- nare a grijilor i a mâhnirii [κα παρανεσις φροντδων κα λπης]35.
10. Voi avea, pentru ea, slav în mulimi i cel tânr [va avea] cinste în faa celor btrâni.
11. Iute m voi afla în[tru] judecat36 i în faa stpânitorilor voi fi minunat.
12. Tcând, m vor atepta, i vorbind, vor lua aminte, i grind peste, mai mult [decât trebuie], vor pune mâna peste gura lor.
13. Voi avea, pentru ea, nemurire [θανασαν] i pomenire venic voi lsa celor de dup mine [κα μνμην ανιον τος μετ μ πολεψω].
14. Voi stpâni popoare i neamurile se va [vor] supune mie.
15. Se vor înfricoa, de mine auzind, tiranii cei înfricotori. În mulime m voi arta bun i în rzboi brbtos.
16. Intrând întru casa mea, m voi odihni [împreun cu] ea. Cci nu are amrciune adunarea ei i nici durere vieuirea cu ea, ci veselie i bucurie.
17. Acestea socotind în[tru] mine i gândind în inima mea: c nemurirea este în rudenia înelepciunii
18. i în prietenia ei [este] veselia cea bun i în ostenelile mâinilor ei [este] bogia cea neclintit i în
35 M va îndemna când voi avea griji i mâhniri. 36 Ca cel care îi judec pe alii.
26
împreuna-pregtire a omiliei37 ei [este] gândirea [κα ν συγγυμνασ μιλας ατς φρνησις] i cinstea cea bun [este] în împrtirea cuvintelor ei. [Iar eu] îm- prejuram, cutând, ca s o iau pe ea întru mine [πως λβω ατν ες μαυτν].
19. i eram copil bine crescut i la suflet am primit [a fi] bun.
20. Iar, mai mult [decât atât], bun fiind, au [am38] venit întru trupul cel nepângrit [λθον ες σμα μαντον].
21. i cunoscând c nu voi fi altfel înfrânat, dac nu are s dea Dumnezeu – i aceasta era a înelegerii: s tii al cui [este] harul – m-am rugat Domnului i L- am rugat cu struin pe El i am zis din toat inima mea:
37 A predicii. 38 Am optat pentru aceast corectur, pentru c în Biblia
de la 1688 avem: „venit-am la trup nepângrit”.
27
Capitolul 9
1. Dumnezeul prinilor i Doamne al milei, Cel care ai fcut toate în cuvântul Tu
2. i [cu] înelepciunea Ta zidindu-l pe om, ca s stpâneasc zidirile cele care au fost fcute de Tine
3. i s conduc lumea în cuvioie i [cu] drep- tate, i în dreptatea sufletului judecata s judece [κα ν εθτητι ψυχς κρσιν κρνη],
4. d-mi mie înelepciunea cea care st alturi de tronurile Tale [δς μοι τν τν Σν θρνων πρεδρον σοφαν] i s nu m lepezi dintre slujitorii Ti [κα μ με ποδοκιμσς κ παδων Σου]!
5. C eu [sunt] robul Tu i fiul roabei Tale, om slab i cu puini ani i [cu atât] mai puin în înele- gerea judecii i a legilor.
6. Cci [chiar] dac cineva are s fie desvârit în[tre] fiii oamenilor, lipsind înelepciunea cea de la Tine, întru nimic se va socoti.
7. Tu pe mine mai înainte m-ai ales39 împrat al poporului Tu [Σ με προελω βασιλα λαο Σου] i judector al fiilor Ti i al fetelor [κα δικαστν υν Σου κα θυγατρων][Tale].
8. Zis-ai s zideti templu în muntele cel sfânt al Tu i jertfelnic în cetatea locuinei Tale, [dup] ase- mnarea cortului celui sfânt, pe care mai înainte l-ai pregtit, dintru început
9. i împreun cu Tine [este] înelepciunea [κα μετ Σο σοφα]40, cea care a cunoscut lucrurile Tale [ εδυα τ ργα Σου] i care este [era] de fa când
39 Mai înainte de timp, din venicie, m-ai ales împrat al
poporului Tu. 40 Împreun cu Tatl este Înelepciunea Lui cea perso-
nal, adic Fiul Su.
28
fceai lumea [κα παροσα τε ποεις τν κσμον]41, i tiind ce [este] plcut în ochii Ti [κα πισταμνη τ ρεστν ν φθαλμος Σου] i ce [este] drept în porun- cile Tale [κα τ εθς ν ντολας Σου].
10. Trimite-o pe ea42 din sfintele ceruri i de la tronul slavei Tale! Trimite-o pe ea, ca, fiind împreun cu mie [mine], s se osteneasc i [astfel] s cunosc ce este bine-plcut înaintea ie [Ta]!
11. Cci aceasta tie toate i înelege i m va povui în lucrurile mele cu minte sntoas i m va pzi în[tru] slava ei.
12. i va [vor] fi primite lucrurile mele i voi judeca pe poporul Tu cu dreptate i voi fi vrednic de tronurile tatlui meu.
13. Cci care om va cunoate sfatul lui Dum- nezeu? Sau cine va gândi ce vrea Domnul?
14. Cci gândurile celor muritori [sunt] fricoase i nesigure [sunt] scopurile noastre.
15. Cci trupul cel striccios îngreuneaz sufletul [φθαρτν γρ σμα βαρνει ψυχν] i cortul cel p- mântesc îngreuneaz mintea cea cu multe gânduri [κα βρθει τ γεδες σκνος νον πολυφρντιδα].
16. i cu greutate ne închipuim pe cele de pe pmânt i pe cele [pe care le avem] în mâini le aflm cu osteneal. Dar pe cele [care sunt] în ceruri, cine le-a cercetat?
17. i sfatul Tu cine l-a cunoscut, dac nu ai dat Tu înelepciune i [nu] ai trimis Duhul Tu cel Sfânt dintru cele preaînalte?
41 i Fiul a cunoscut lucrurile Tatlui nu de la cineva
strin, ci le-a cunoscut pe viu, în mod real, pentru c a fost cu Tatl i cu Duhul când au zidit lumea. Pentru c Tatl face toate în Fiul Su, prin Duhul Su cel Sfânt.
42 Sfântul Salomon cere aici, de la Dumnezeu, harul dum- nezeiesc al înelepciunii.
29
18. i astfel s-au îndreptat crrile celor de pe pmânt i oamenii s-au învat cele plcute ale Tale i s-au mântuit [cu] înelepciune.
30
1. Aceasta43 pe cel întâi zidit [ατη πρωτ-
πλαστον], pe printele lumii [πατρα κσμου], pe cel singur zidit l-a pzit [μνον κτισθντα διεφλαξεν] i l- a scos pe el din frdelegea sa [κα ξελατο ατν κ παραπτματος δου]
2. i i-a dat lui trie [ca] s pun stpânire pe[ste] toate [δωκν τε ατ σχν κρατσαι πντων].
3. Dar czând de la ea cel nedrept, [czând] în urgia Lui, a pierit [odat cu] mâniile cele ucigtoare de frai.
4. [Fapt] pentru care, [pe] înecatul pmânt [κατακλυζομνην γν]44, înelepciunea iari l-a mân- tuit [πλιν σωσεν σοφα], prin lemn neînsemnat [δι ετελος ξλου]45, pe cel Drept cluzind.
5. Aceasta i în învoirea rutii neamurilor tulburându-se [ατη κα ν μονο πονηρας θνν συγχυθντων], l-a cunoscut pe cel Drept i l-a pzit pe el, pe cel fr de prihan lui Dumnezeu [γνω τν Δκαιον κα τρησεν ατν μεμπτον Θε], i pe cele dinuntru ale copilului Cel tare l[e]-a pzit.
6. Aceasta pe cel Drept, [fiind] nimicii cu totul cei neevlavioi, l-a izbvit, fugind de focul cel coborât [asupra celor] cinci ceti.
7. Care înc mrturie a rutii a stat pmântul afumându-se i nedesvâritelor vremuri rodind plan-
43 Înelepciunea dumnezeiasc. 44 Cel care a avut parte de un potop, ca pedeaps de la
Dumnezeu. 45 Se refer la chivotul prin care Sfântul Noe a scpat din
potop, îns, implicit, i la Crucea Domnului.
31
te, necrezând sufletul, mormântul fcându-se stâlp de sare.
8. Cci înelepciunea, trecând [pe lâng ei], nu numai [c] s-au vtmat ca s nu cunoasc cele bune, ci i nebunie, [ca] pomenire, au lsat [odat] cu viaa [lor], ca în cele [întru] care au czut, nici s se ascund s [nu] poat.
9. Iar înelepciunea, pe cei care îi slujesc ei, din a trudelor i-a izbvit [κ πνων ρρσατο].
10. Aceasta pe fugarul urgiei fratelui, pe cel Drept, l-a povuit în crrile cele drepte, i-a artat lui Împ- ria lui Dumnezeu [δειξεν ατ Βασιλεαν Θεο] i i- a dat lui cunoaterea celor sfinte [κα δωκεν ατ γνσιν γων], l-a îmbelugat pe el în osteneli i a în- mulit trudele sale.
11. În lcomia celor care îl biruie pe el, a stat de fa i l-a îmbogit pe el.
12. L-a pzit pe el de cei vrjmai i de cei care îl pândesc l-a pzit i lupta cea tare i-a judecat lui [κα γνα σχυρν βρβευσεν ατ], ca s cunoasc [acela] c mai puternic [decât] to[a]t[e] este buna-cre- din [να γν τι παντς δυνατωτρα στν εσβεια].
13. Aceasta, vânzându-se cel Drept, nu l-a prsit, ci din al pcatului l-a izbvit pe el [λλ ξ μαρτας ρρσατο ατν].
14. S-a coborât cu el în groap i în legturi nu l-a lsat pe el, pân ce i-a adus lui sceptrele împriei i stpânirea celor care îl tiranizeaz pe el i mincinoi i- a artat pe cei care l-au învinuit pe el i i-a dat lui slava cea venic [κα δωκεν ατ δξαν ανιον]46.
15. Aceasta pe poporul cel cuvios [ατη λαν σιον] i pe smâna cea fr de prihan [κα σπρμα μεμπτον] l-a izbvit [i-a izbvit] de la neamul celor care îi necjesc [ρρσατο ξ θνους θλιβντων].
46 Se refer la Sfântul Iosif.
32
16. A intrat întru sufletul slujitorului Domnului [εσλθεν ες ψυχν θερποντος Κυρου] i a stat împotriva [κα ντστη], în minuni i [în] semne [ν τρασι κα σημεοις], împrailor celor groaznici [βασι- λεσιν φοβερος].
17. A dat celor Cuvioi plata trudelor lor [π- δωκεν σοις μισθν κπων ατν], i-a povuit pe ei în calea cea minunat [δγησεν ατος ν δ θαυ- μαστ] i le-a fost lor întru umbr ziua [κα γνετο ατος ες σκπην μρας] i întru vpaie a stelelor noaptea [κα ες φλγα στρων τν νκτα].
18. I-a trecut pe ei Marea Roie i i-a petrecut pe ei prin apa cea mult,
19. dar pe vrjmaii lor i-a înecat i din adâncul cel fr de fund i-a fiert pe ei.
20. Pentru aceea, cei Drepi i-au despuiat47 pe cei neevlavioi i au ludat, Doamne, numele cel sfânt al Tu i mâna Ta cea aprtoare împreun au ludat-o!
21. C[ci] înelepciunea48 a deschis gura celor mui [τι σοφα νοιξεν στμα κωφν] i limbile celor prunci le-a pus clare [κα γλσσας νηπων θηκεν τρανς]49.
47 I-au prdat, i-au jefuit. 48 i aici avem o profeie hristologic, pentru c textul de
fa se refer la Domnul, Care i-a fcut s vorbeasc pe cei mui i a fost ludat de prunci în mod teologic, atunci când a intrat în Ierusalim, spre Patima Sa cea de bunvoie. Îns, în tot acest capitol, Înelepciunea este Fiul Tatlui, Care a fost împreun cu Sfinii Lui i i-a ajutat întru toate.
49 Le-a fcut s vorbeasc în mod desluit.
33
1. A bine-cluzit lucrurile lor în mâna Profetului
celui sfânt. 2. Au umblat [în] pustiul cel nelocuit i în [locu-
rile] cele neumblate au înlat corturi. 3. Au stat împotriva vrjmailor i celor potriv-
nici li s-au împotrivit. 4. Au însetat i Te-au chemat pe Tine [δψησαν
κα πεκαλσαντ Σε] i le-ai dat lor ap din piatra cea coluroas [κα δθη ατος κ πτρας κροτμου δωρ] i vindecarea setei din piatra cea tare [κα αμα δψης κ λθου σκληρο].
5. Cci, prin care au fost pedepsii vrjmaii lor, prin acestea ei, lipsindu-se, li s-au fcut cele bune.
6. i în loc de izvorul râului cel pururea-curgtor, [cu] sânge mânjit tulburându-se,
7. întru dovada poruncii celei omorâtoare de prunci, ai dat50 lor apa cea îmbelugat fr de ndejde,
8. artând, prin setea de atunci, cum pe cei potrivnici i-ai pedepsit.
9. Cci, când s-au ispitit [τε γρ πειρσθησαν], dei în mil pedepsindu-se [καπερ ν λει παιδευ- μενοι], au cunoscut cum [γνωσαν πς], cu urgie jude- cându-se [μετ ργς κρινμενοι], cei neevlavioi se chinuiau [σεβες βασανζοντο].
10. Cci, pe acetia, ca un printe mustrându-i, i- ai încercat51, iar pe aceia, ca împratul cel aspru învino- vindu-i, i-ai cercetat.
50 Cu referire la Dumnezeu. 51 Iari se refer la Dumnezeu.
34
11. i plecând [ei], dar i fiind de fa, la fel se mâh- neau.
12. Cci îndoit i-a luat pe ei mâhnirea i suspinul pomenirilor celor care au trecut.
13. Cci, când au auzit, prin ale lor pedepsiri [τε γρ κουσαν δι τν δων κολσεων], [c] li s-a fcut lor bine, au simit [mila] Domnului [εεργετημνους ατος σθοντο το Κυρου].
14. Cci, pe Care în lepdare, altdat arun- cându-L, L-au prsit batjocorindu-L [ν γρ ν κθσει πλαι ιφντα πεπον χλευζοντες], la sfâr- itul sfâriturilor s-au minunat [π τλει τν κβσεων θαμασαν], [dar] nu însetând [ei] asemenea [cu] cei Drepi [οχ μοια Δικαοις διψσαντες].
15. i pentru gândurile cele neînelegtoare ale rutii lor [ντ δ λογισμν συντων δικας ατν], în[tru] care rtcindu-se [ν ος πλανηθντες], se în- chinau la târâtoarele cele necuvânttoare i la fiarele [slbatice] cele netrebnice [θρσκευον λογα ρπετ κα κνδαλα ετελ], ai trimis52 [asupra] lor mulime de vieti necuvânttoare întru rzbunare [παπστει- λας ατος πλθος λγων ζων ες κδκησιν],
16. ca s cunoasc [ei] c prin care cineva pc- tuiete [να γνσιν τι δι ν τις μαρτνει], prin acelea se pedepsete [δι τοτων κολζεται].
17. Cci nu pierdea atotputernica Ta mân [ο γρ πρει παντοδναμς Σου χερ], i zidind [i Care a zidit] lumea din materia cea fr de chip [κα κτσασα τν κσμον ξ μρφου λης], a trimite asupra lor mulime de uri sau leii cei îndrznei
18. sau nou-zidite fiare necunoscute, pline de mânie [ νεοκτστους θυμο πλρεις θρας γνσ- τους], fie suflare de foc suflând rsuflare [τοι πυρ- πνον φυσντας σθμα] sau urlet[e] împrtiindu-se
52 Tot despre Dumnezeu e vorba.
35
de fum [ βρμον λικμωμνους καπνο] sau groaznice scântei din ochi fulgerând [ δεινος π μμτων σπιν- θρας στρπτοντας],
19. crora nu numai vtmarea putea [ar fi putut] s-i nimiceasc cu totul pe ei, ci i vederea înspimân- tându-i s-i nimiceasc cu totul.
20. Dar i afar de acestea, puteau s cad [fiind] prigonii [cu] un duh53 de-al pedepsei [ν πνεματι πεσεν δναντο π τς δκης διωχθντες] i îm- prtiai de Duhul54 puterii Tale [κα λικμηθντες π Πνεματος δυνμες Σου]55. Îns toate [cu] msur i [cu] numr i [cu] greutate le-ai poruncit.
21. Cci, cu mreie, ie Îi este a fi tare acum [i] pururea i, [cu] puterea braului Tu, cine Îi [Îi] va sta împotriv?
22. C[ci] ca aplecarea din cumpn [este] toat lumea înaintea Ta [τι ς οπ κ πλαστγγων λος κσμος ναντον Σου] i ca pictura de rou, cea de diminea, coborându-se pe pmânt [κα ς ανς δρ- σου ρθριν κατελθοσα π γν].
23. i îi miluieti pe toi, c[ci] toate le poi [λεες δ πντας τι πντα δνασαι], i treci cu vederea pcatele oamenilor întru pocin [κα παρορς μαρ- τματα νθρπων ες μετνοιαν].
24. Cci iubeti toate cele care sunt [γαπς γρ τ ντα πντα] i nimic [nu] Te dezgust [din cele] pe care le-ai fcut [κα οδν βδελσσ ν ποησας], cci nici urând ceva [nu] ai zidit [οδ γρ ν μισν τι κατεσκεασας].
25. i cum a rmas ceva,
53 Trimiând doar un singur duh. i aici prin duh se
înelege Înger. 54 Duhul Sfânt. 55 Pentru c Duhul Sfânt îi unete pe cei credincioi în
Biseric, dar îi desparte pe cei neevlavioi i care fac multe rele.
36
dac Tu nu ai vrut56? Sau, [cea care] nu a fost chemat de tine, a fost pstrat57?
26. i le crui pe toate, c ale Tale sunt [φεδ δ πντων τι Σ στιν], Stpâne, iubitorule de suflete [Δσποτα φιλψυχε]!
56 Fraza aceasta ar trebui îneleas astfel: „i cum ar fi
rmas ceva [în existen], dac Tu n-ai fi vrut?”. 57 Iar aici: „Sau cea care nu ar fi fost chemat de Tine [s
existe], ar fi fost pstrat [în existen, ar fi existat]?”.
37
1. Cci Duhul Tu cel nestricat este în toate [τ
γρ φθαρτν Σου Πνεμ στιν ν πσιν]58. 2. Pentru acestea, pe cei care cad câte puin îi
mustri i, în[tru] care pctuiesc, aducându-le amin- te, îi învei ca, izbvindu-se de rutate, s cread în Tine, Doamne!
3. Cci i pe locuitorii cei vechi ai sfântului Tu pmânt
4. urându-i [i-ai urât] în cele mai vrjmeti [ale lor]. [Pentru c ei triau pentru] a face lucruri vrji- toreti i srbtori necuvioase
5. i ucideri nemilostive de fii i mâncarea [lor fiind] cele dinuntru ale trupurilor omeneti jertfite i a sângelui din mijlocul petrecerii misticilor [κα αμα- τος κ μσου μστας θισου]59.
6. i pe stpâni, pe prinii sufletelor celor neaju- torate, ai vrut s îi pierzi prin mâinile prinilor notri,
7. ca vrednic aezare departe de cas s pri- measc a fiilor [fiii] lui Dumnezeu în faa Ta: pmân- tul cel mai cinstit [decât] toate.
8. Dar i acestora, ca unor oameni, le-ai iertat i ai trimis pe înainte-mergtoarele armatei Tale, viespile [σφκας], ca pe ei, câte puin, s-i piard cu totul.
9. [Cci Tu] nefiind neputincios în rânduiala [rzboiului, putând] s-i dai pe cei neevlavioi sub mâinile celor Drepi sau [cu] fiarele cele groaznice sau [cu] cuvânt aspru deodat s-i distrugi,
58 Duhul Sfânt este în toate cele create prin slava Lui, care
e slava comun a Preasfintei Treimi. 59 A iniiailor în ritualurile pgâne.
38
10. [nu faci acestea,] ci, judecându-i câte puin, dai loc de pocin [δδους τπον μετανοας], nu netiind c rea [este] naterea lor [οκ γνον τι πονηρ γνεσις ατν] i sdit [este] rutatea lor [κα μφυτος κακα ατν] i c nu are [au] s se schimbe gândurile lor întru veac [κα τι ο μ λλαγ λογισμς ατν ες τν ανα],
11. cci smâna era blestemat dintru început [σπρμα γρ ν κατηραμνον π ρχς], i nici temându-Te de cineva, le ddeai eliberare [de cele] în care pctuiau [φ ος μρτανον δειαν δδους].
12. Cci cine va zice: Ce ai fcut? Sau cine va sta împotriva judecii Tale? i cine Îi va aduce învinuire ie pentru neamurile pierite, pe care Tu le-ai fcut? Sau cine întru aezare Îi va veni ie rzbuntor împo- triva oamenilor celor nedrepi?
13. Cci niciun dumnezeu [nu] este afar de Tine, Cruia Îi este grij pentru toate, ca s ari c nu cu nedreptate ai judecat
14. [i] niciun împrat sau tiran [nu] va putea s priveasc [faa] Ta, pentru care ai pedepsit,
15. ci, drept fiind, cu dreptate pe toate le chiver- niseti, [iar] pe cel care nu trebuie s fie pedepsit [este lucru] strin puterii Tale socotind [s socoteti] a-l osândi.
16. Cci tria Ta [este] începutul dreptii i faci a stpâni Tu toate i a-i crua pe toi.
17. Cci trie ari neîncrezându-Te în desvâr- irea puterii i osândeti în cei care cunosc neruina- rea.
18. Iar Tu, stpânind tria, în blândee judeci i cu mult cruare ne chiverniseti pe noi, cci Îi este ie, când ai s vrei, a putea [s poi].
19. i ai învat poporul Tu, prin lucrurile aces- tea, c cel Drept trebuie a fi iubitor de oameni [τι δε
39
τν Δκαιον εναι φιλνθρωπον] i cu bun ndejde i-ai fcut pe fiii Ti, c[ci] dai pocina asupra pcatelor [τι διδος π μαρτμασιν μετνοιαν].
20. Cci dac pe vrjmaii slujitorilor Ti i pe cei care sunt datori [cu] moarte, cu atât de mult grij i-ai pedepsit i dându-le eliberarea anilor i locul, prin care s se izbveasc de rutate,
21. cu cât mai mult strictee ai judecat pe fiii Ti, la ai cror prini jurminte i tocmeli, ale fgduin- elor celor bune, le-ai dat?
22. Aadar, certându-ne pe noi, pe vrjmaii notri în zece mii îi biciui, ca s avem grij de bun- tatea Ta judecându-i i judecându-i [Tu], s ateptm mil [de la Tine].
23. De unde i pe cei [care] în nebunia vieii trind [au trit] cu nedreptate, pentru ale lor scârbe i-ai chi- nuit.
24. Cci i cile rtcirii pe mai departe au rtcit, primindu-i [ca] dumnezei pe cei [care] i în[tre] viet- ile cele de ruine [sunt] fr de cinste, minind [astfel i având parte] de judecata pruncilor celor nebuni.
25. Pentru aceasta, ca unor slujitori fr de minte, le-ai trimis judecata întru batjocur.
26. Iar [cei care cu] jucriile certrii [παιγνοις πιτιμσεως] nemustrându-se [nu s-au mustrat], vred- nica judecat a lui Dumnezeu vor încerca,
27. cci întru care ei suferind [sufereau], se mâniau. [i] în[tru] a acestora, care li se prea [a fi] „dumnezei”, în ei vzându-se pedepsii, pe Care de demult Îl tgduiau, s-L tie pe Dumnezeul cel ade- vrat au cunoscut. i de aceea a venit i sfâritul jude- crii de peste ei.
40
1. Cci deeri [sunt] toi oamenii [cu] firea, crora
le era de fa necunoaterea lui Dumnezeu [Θεο γνωσα], i din buntile cele care se vd [κα κ τν ρωμνων γαθν] nu s-au întrit s-L cunoasc pe Cel care este [οκ σχυσαν εδναι τν ντα], nici lucrurilor [Sale] luând aminte [nu] L-au cunoscut pe Artizan/ Meteugar [οτε τος ργοις προσχοντες πγνωσαν τν Τεχντην]60,
2. ci sau foc sau vânt sau aerul cel rapid sau cercul stelelor sau apa cea nprasnic sau lumintorii cerului au socotit [c sunt] „stpânitorii lumii” [πρυτνεις κσ- μου] i „dumnezei [θεος]”,
3. de care, dac [cu] frumusee bucurându-se [se bucurau] de acestea, [drept] „dumnezei” le luau. [De aceea], s cunoasc61 cu cât mai bun [decât] acestea62 este Stpânul! Cci Începtorul facerii [celei pline] de frumusee le-a zidit pe ele [ γρ το κλλους Γενεσι- ρχης κτισεν ατ].
4. Iar dac de putere [δναμιν] i de lucrare [νργειαν]63 minunându-se [se minuneaz], s îne- leag cu cât este mai puternic decât ele Cel care le-a pregtit pe acestea!
5. Cci din mreia i frumuseea fpturilor [κ γρ μεγθους κα καλλονς κτισμτων], dup asem- nare [ναλγως], Fctorul facerii lor se vede [ Γενεσι- ουργς ατν θεωρεται]64.
60 Pe Fctorul lumii. 61 Cei idolatri. 62 Decât lucrurile cele create de El. 63 De puterea i de lucrarea lui Dumnezeu. 64 Sfântul Pavlos a spus ceva asemntor în Rom. 1, 20.
41
6. Dar înc [i] spre acestea este puin plângere [λλ μως π τοτοις μμψις στν λγη]. Cci i acestea65 pot s înele [κα γρ ατο τχα πλαννται] [pe cei care], pe Dumnezeu cutând [Îl caut] i vrând [vor] s Îl afle [Θεν ζητοντες κα θλοντες ερεν].
7. Cci în [i cu] lucrurile Sale trind, caut i se încredineaz [cu] vederea, c bune [sunt] cele care se vd.
8. i iari nici ei [nu sunt] de iertat. 9. Cci dac atât de mult[e] au putut s tie ca s
poat s urmreasc veacul, pe Stpânul acestora cum de nu L-au aflat repede?
10. Iar nenorocite i în cei mori [sunt] ndejdile lor, care au numit „dumnezei” lucrurile mâinilor ome- neti, aur i argint, lucrarea de meteug i asemnri ale vietilor sau piatra cea nefolositoare, [adic] lucrul de mân cel vechi.
11. Iar dac i vreun tietor de lemne, un dulgher [τκτων], s-a micat repede tind un copac, [el] a rzuit cu miestrie toat coaja lui i, meteugind cu bun cuviin, a pregtit un vas folositor întru slujba vieii [κατεσκεασεν χρσιμον σκεος ες πηρεσαν ζως]
12. i resturile lucrului întru pregtirea hranei folosindu-le s-a sturat.
13. Dar din acele resturi, [care] întru nimic [nu sunt] de folos, luând un lemn strâmb [ξλον σκολιν] i crescut cu noduri [κα ζοις συμπεφυκς], l-a sculp- tat în grija tihnei sale i [cu] experiena înelegerii l-a fcut pe el. L-a fcut pe el [cu] chipul omului [εκνι νθρπου]
14. sau [cu] vreo vietate neînsemnat l-a asemnat pe el, ungându-l [cu] cret roie i [cu] rou roindu-i culoarea lui i ungând toat pata cea [care este] întru el