Negocierile de aderare

Negocierile de aderare se desfăşoară în conformitate cu un cadru de negocieri care stabileşte metoda şi principiile pe care se bazează negocierile, în conformitate cu concluziile Consiliului European din decembrie 2004. Negocierile se desfăşoară în cadrul unei conferinţe interguvernamentale la care participă toate statele membre, pe de o parte şi ţările candidate, pe de altă parte. Pentru ca negocierile să avanseze, ţările candidate trebuie să îndeplinească condiţiile de aderare, în special criteriile de la Copenhaga descrise mai jos.

Examinarea gradului de însuşire a acquis-ului comunitar

Pentru a deveni state membre, ţările candidate trebuie să accepte acquis-ul comunitar, un set de norme şi reglementări în vigoare în UE. Se poate conveni asupra unor dispoziţii specifice, ceea ce s-a şi întâmplat în cazul tuturor negocerilor precedente. Examinarea analitică, denumită „screening”, reprezintă prima etapă a negocierilor de aderare. Acest proces, care durează câteva luni, le permite ţărilor candidate să se familiarizeze cu acquis-ul, iar Comisiei şi statelor membre să evalueze gradul de pregătire a ţărilor candidate, înainte de deschiderea negocierilor. Screeningul şi negocierile ulterioare sunt organizate pe capitole, fiecare acoperind un anumit domeniu politic.

Evaluarea economică a gradului de pregătire a ţărilor candidate

Comisia răspunde de evaluarea periodică a gradului de pregătire a ţărilor candidate la aderare publicând, de obicei în fiecare toamnă, rapoarte privind progresele înregistrate. La nivelul Comisiei, Direcţia Generală Afaceri Economice şi Financiare se ocupă de:-evaluarea respectării criteriilor economice de aderare adoptate de Consiliul European la Copenhaga, în 1993, care, împreună cu alte criterii de aderare, sunt cunoscute drept criteriile de la Copenhaga (a se vedea pagina dedicată acestei teme)

-monitorizarea strictă a perspectivelor economice şi fiscale pe termen mediu ale ţărilor candidate, în primul rând printr-o procedură anuală de supraveghere economică şi fiscală, destinată să pregătească ţările candidate pentru aderarea la Uniunea Economică şi Monetară.