Bobeica MarinaBoboc AndreeaBusoiu AndreeaStoica Amalia

XI H

In 1966, la numai un an dupa ce Nicolae Ceasusescu a venit la putere, acesta a dat o lege care declara avortul ilegal pentru orice femeie sub 45 de ani, care nu nascuse cel putin patru copii. Mai mult, cu un an inainte de Revolutie, dictatorul a ridicat numarul minim al copiilor nascuti la cinci. Metodele contraceptive erau practic inexistente in Romania, mai putin in cazul celor care aveau acces la piata neagra. Prea putini, insa.

Zeci de mii de bebelusi, abandonati la nastere

Din cauza severelor masuri economice ale lui Ceausescu, multor romani le era imposibil sa-si intretina copiii, asa ca zeci de mii de bebelusi erau abandonati la nastere. Insa nicio autoritate din Romania nu facea publice aceste statistici dramatice.

Abia la cateva luni dupa Revolutie a inceput sa iasa la iveala, incet-incet, adevarata situatie a micutilor din orfelinate. Aproximativ 100.000 de copii si adolescenti de pana la 18 ani au ramas in grija statului, multi dintre ei fiind blocati in institutii aflate intr-o stare avansata de degradare, mizerabile, lipsite de personal, dar si in camine cumplite pentru hadicapati si pentru cei "irecuperabili".

In acea perioada, se presupunea ca micutii sunt chiar pregatiti pentru scoala in cele 214 orfelinate ale tarii, care gazduiau aproape 40.000 de copii "normali", cu toate ca putinele haine si jucarii erau donatii de la asociatiile de caritate europene.

Cei care sufereau de dizabilitati mintale erau tinuti in spitale de psihiatrie, unde primeau o minima ingrijire medicala. Grav era si faptul ca nici regimul lui Ion Iliescu, proaspat venit dupa caderea comunismului, nu facea nimic pentru acesti copii, nu-si asuma nicio responsabilitate, mai scria in articolul The New York Times.

Viata din caminele pentru cei handicapati era ca un film de groaza. La Vulturesti, unde se afla una din cele 23 de institutii pentru cei irecuperabili, copiii stateau inghesuiti in incaperi mici si murdare. Lipsa de personal era acuta, iar conditiile, greu de imaginat. Baia se facea la comun, pentru ca apa calda era foarte rara in aceste locuri. In satul Plataresti, unde mai exista un astfel de camin, 40 de copii au murit numai in 1989. Nimeni nu a explicat de ce.

In 1990, publicatia americana The New York Times scria un articol despre copiii abandonati in timpul comunismului, perioada in care drama micutilor ajunsese la apogeu, din cauza legislatiei ceausiste care interzicea avortul si a lipsei metodelor contraceptive.

Imediat dupa Revolutia din '89, orfelinatele tarii erau pline de copii nedoriti; prea mizere si prea neincapatoare pentru un trai uman, in aceste locuri se vedea cel mai clar ca aspra mostenire a comunismului a cazut, indeosebi, pe umerii micutilor parasiti, din cauza politicii pronataliste, observa jurnalistul american.

Suferinta copiilor nascuti cu dizabilitati era cauzata de incercarile nereusite ale femeilor de a-si intrerupe singure sarcina. Ministerul Sanatatii aproxima in acea perioada ca in jur de 500 de femei mor in fiecare an din cauza incercarilor esuate de avort. Nefericitii care ajungeau in orfelinate erau, deseori, tratati fara mila. O practica frecventa era legarea de pat a micutilor mai agitati. De asemenea, majoritatea erau rasi in cap.

Orfelinatele din Romania, un mediu spartan - Copiii, obiect de studiu pentru cercetatori

Cel mai socant episod, in opinia jurnalistului american, a fost incercarea Guvernului de a ascunde epidemia de SIDA din randul copiilor din Romania. Studii din jurul anului 1990 aratau ca 10% din cei 8.000 de orfani sub trei ani erau infectati cu virusul HIV. Cauzele erau folosirea acelor nesterilizate si transfuziile de sange facute de mantuiala.

Cu toate ca Ministerul Sanatatii, cu un sprijin semnificativ din partea tarilor mai dezvoltate, a inceput sa mai remedieze situatia, "ranile Romaniei nu se vor vindeca in curand, situatia fiind inca dezastruoasa", scria, in 1990, The New York Times.

Dupa mai bine de 20 de ani, acesti copii au devenit adulti, iar pentru unii dintre ei viata a ajuns sa fie mai frumoasa. Insa nu pentru toti, se arata intr-un reportaj realizat de BBC in tara noastra, jurnalistii englezi mergand si la Siret, unul dintre cele mai cumplite foste orfelinate romanesti. "Sa ajungi la Siret este ca si cum ai merge la capatul lumii", au constatat acestia, sustinand ca trenurile oropsite din Bucuresti ajung doar pana la Suceava.

Imediat dupa Revolutie, cei de la BBC au mai facut reportaje despre soarta orfanilor din Romnia, spunand ca si atunci au ajuns foarte greu la Siret, oras din nord-estul Romaniei la granita cu Rusia, luand un taxi care a fost extrem de greu de gasit.

Lucrurile s-au mai schimbat dupa 1990, cand cutremuratorul secret al Romaniei a fost aflat la nivel international, si anume un cumplit gulag al copiilor abandonati si cu dizabilitati, la o distanta foarte mare de capitala.

Apoi, ONG-uri internationale au incercat sa faca ceva pentru nefericitii Romaniei, iar orfelinatul de la Siret a fost, in final, lasat in paragina, copiii fiind mutati in alte locuri. Sunt adulti acum. Foarte putini dintre ei au fost adoptati, pentru ca, aparent, oamenii nu prea tolereaza imperfectiunea.

Asadar, ei au fost mutati intr-o alta cladire, in Spitalul de Psihiatrie Siret, care aminteste mult de vechiul lagar de la Siret. Sute de adulti stau inghesuiti in casa de de piatra, mai mica decat cea de la marginea tarii si nu pot trai pe cont propriu, avand dizabilitati severe.

Au o singura curte interioara, cu o priveliste rece, de beton, pe care o pot "admira" numai din spatele plaselor de sarma cu care sunt acoperite culoarele pe care le este permis sa se plimbe. Foarte putini dintre ei, cei mai norocosi, au primit un adapost nou, si acela construit din donatii internationale.

Acesti adulti cu deficiente au ajuns, dupa mai mult de 20 de ani de la Revolutie, intr-un loc poate si mai trist. Se dau cu capul de peretii scorojiti si se misca inainte si inapoi, fara rost, cu privirea goala.

"Cand am ajuns acolo, au inceput sa alerge inspre noi, euforici, abia asteptand sa primeasca putina atentie, imbratisandu-ma pe mine se pe ceilalti vizitatori. Isi doreau cu disperare o bucatica de dragoste", a marturisit emotionat jurnalistul strain.

Atunci si-au amintit de zilele in care vizitatorii straini veneau sa se joace cu ei cand erau mici, curmandu-le putin din suferinta.