Neagoe BasarabNeagoe Basarab a fost domnul Ţării Româneşti între 1512 şi 1521. Soţia sa a fost doamna

Despina, din familia sârbă Brancovici.

Biografie

După unii, Neagoe Basarab era fiul marelui vornic Pârvu Craiovescu, şi al soţiei acestuia, Neaga,

după alţii, al lui Basarab al IV-lea cel Tânăr. A crescut în casa lui Pârvu Craiovescu, unde a primit,

după moda vremii, iniţierea în cele şapte arte liberale[1]. Cunoştea limbile latină, greacă şi slavonă.

A călătorit prin câteva ţări din Europa centrală şi prin Imperiul Otoman. La încheierea acestor

călătorii, preia diverse funcţii în structurile statale ale Ţării Româneşti. Este numit succesiv în

dregătoriile de postelnic la 28 ianuarie 1501, mare postelnic (decembrie 1501 - 19 iunie 1509) şi

mare comis (24 aprilie 1510 - 28 noiembrie 1511).

După ce a urcat pe tronul Ţării Româneşti (23 ianuarie 1512), Neagoe Basarab a încurajat

dezvoltarea comerţului şi meşteşugurilor, iar pe plan diplomatic a încercat să menţină relaţii de

prietenie cu Ungaria.

A încercat să stabilească relaţii diplomatice cu Veneţia şi Roma, şi chiar să medieze conflictul dintre

creştinii ortodocşi şi catolici. Continuă viziunea şi obiectivele politice iniţiate de Ştefan cel Mare şi

încearcă să realizeze o coaliţie a statelor răsăritene împotriva expansiunii turceşti.[2][3] În anul 1519

Neagoie Basarab împreună cu Ştefan al IV-lea trimit un singur ambasador la Vatican prin

intermediul căruia "Basarab şi aleşii săi fii Theodosie şi Petru şi urmaşii săi şi Ştefan şi fiii săi"

promiteau că vor participa alături de ceilalţi principi creştini şi de papă la "sfânta expediţie împotriva

lui Selim, tiranul turcilor".[4] Ţara rămâne pe perioada domniei lui vasală Imperiului Otoman.

Neagoe Basarab a făcut donaţii generoase mănăstirilor ortodoxe (în Ţara Românească şi în toate

ţările din Balcani). În timpul domniei sale a fost construită Mănăstirea Curtea de Argeş, în jurul

căreia s-a născut legenda Meşterului Manole.

Este ctitorul complexului monahal şi al bisericii monument din Curtea de Argeş (1517). Pe lângă

multe alte ctitorii a reedificat biserica de la Argeş care era căzută în ruină "ca sa nu fie spre

batjocură limbilor străine"[5] Reprezentările de pe faţade exterioară a bisericii prevestesc - înainte de

apariţia reformei protestante - pictura exterioară moldovenească şi inaugurează după cum afirmă

Sorin Ulea şi Paul Chihaia o viziune militantă unitară a românilor ortodocşi în lupta împotriva turcilor.[6][7]

Neagoe Basarab este autorul uneia dintre cele mai vechi capodopere ale literaturii vechi, Învăţăturile

lui Neagoe Basarab către fiul sau Teodosie, scrisă în slavonă, dar tradusă de cineva în română

(există o copie atestată în limba română din 1654)[8].

Prin condeiul său, Neagoe Basarab, în „învăţăturile” sale către fiul său Teodosie, aşternuse pe hârtie

nu numai principii de guvernare politică a statului, principii morale de educare a tineretului, ci şi

principii de guvernare a sufletului, care oferă celor ce le vor urma moştenirea adevăratelor valori,

cele spirituale. Aceasta monumentală lucrare a fost creată între anii 1513-1521. În volumul

„Monumenta Romaniae Vaticana” apărut în 1996, Dumitriu-Snagov a prezentat dovezile referitoare

la faptul că „învăţăturile” lui Neagoe Basarab au fost ulterior plagiate pentru Ivan cel Groaznic.

Plagiatul a fost executat de Teodor Mamalachos, ambasadorul lui Ivan cel Groaznic

la Constantinopol, cu scopul ca acest document sa constituie o „întărire” doveditoare a înaltei

moralităţi a lui Ivan cel Groaznic în procedura de recunoaştere oficială a acestuia ca bazileu de către

Patriarhul Constantinopolului. În procesul de plagiere, Teodor Mamalachos a uitat sa şteargă sau să

înlocuiască numele Neagoe, Teodosie, Neaga (mama lui Negoe Basarab), precum şi numele fetelor

voivodului: Stana, Roxana şi Anghelina. Documentul semnat de Teodor Mamalachos a fost

descoperit în anul 1988 de către cercetătorul italian Santo Luca, fără însă ca acesta să cunoască

importanţa acestei descoperiri. Studiul atent al plagiatului a fost făcut însă de Ion Dumitriu-Snagov.[9]

Emisiune monetară comemorativă

La 500 de ani de la urcarea lui Neagoe Basarab pe scaunul Ţării Româneşti, Banca Naţională a

României a pus în circulaţie, la 25 iunie 2012, o emisiune monetară formată dintr-

o monedă de aur cu titlul de 900‰, având valoarea nominală de 100 de lei, într-un tiraj de 250 de

exemplare, de calitate proof[10], cu diametrul de 21 mm, greutatea de 6,452 grame şi cantul zimţat, şi

dintr-o monedă comemorativă de circulaţie, de alamă, cu valoarea nominală de 50 de bani, emisă

într-un tiraj de 1.000.000 de exemplare. Moneda de circulaţie este rotundă, cu diametrul de 23,75

mm şi greutatea de 6,1 grame. Cantul monedei de circulaţie este neted, având inscripţionat de două

ori textul ROMANIA, intercalat de câte o steluţă.[11][12]