7/29/2019 Ne plimbăm în bocanci prin Raiul lui Dumnezeu

http://slidepdf.com/reader/full/ne-plimbam-in-bocanci-prin-raiul-lui-dumnezeu 1/3

Ne plimbăm în bocanci prin R aiul lui Dumnezeu

 Nu ştiu dacă v-aţi întrebat vreodată cât de delicat este Dumnezeu în relaţia cu noi.El, gazda perfectă, dispus să accepte orice atitudine nefirească din partea noastră.

 Noi, simpli oaspeţi în casa Lui, mai mult sau mai puţin civilizaţi.

Oaspeţi de trei feluri  

Unii, atent educaţi, se sfiiesc să nu deranjeze liniştea casei. Se aşează cuminţi într -un colţ, privind timid în jurul lor, pentru a nu deranja ceva sau pe cineva de lângă

ei.

Alţii, joviali, distraţi, aproape nepăsători, dau impresia că nu realizează că suntdoar simpli oaspeţi într -o casă străină.

Şi apoi vin ei, aroganţii, plini de sine, de aere, de auto suficienţă. Intră în casăsfidând prezenţa tuturor celorlalţi, dar mai ales a gazdei. Nu se sfiiesc să trânteascăuşa de perete, să intre fără să se şteargă pe picioare la intrare, ducând până înmijlocul casei noroiul pe care îl poartă mereu cu ei, pe oriunde umblă. Nici măcar nu au bunul simţ să dea bineţe celor din jur. Nici măcar „Gazda” nu-i

impresionează. Se aşează confortabil în locurile centrale, care par cele maifavorabile. Iar dacă li se pare că un musafir timid sau unul jovial e prea aproape deei, ştiu să-l lovească cu cotul pentru a-şi face locul cât mai aerisit în jurul lor. 

Timizii

7/29/2019 Ne plimbăm în bocanci prin Raiul lui Dumnezeu

http://slidepdf.com/reader/full/ne-plimbam-in-bocanci-prin-raiul-lui-dumnezeu 2/3

În tot acest timp, Dumnezeu, Gazda Perfectă, se plimbă ca o adiere suavă printreinvitaţi, reuşind să nu deranjeze pe nici unul dintre ei. Merge pe la fiecare,servindu-i cu bunătăţile pe care le-a pregătit dintotdeauna pentru ei, musafirii Săi.

Cei timizi servesc cu sfială şi mulţumesc Gazdei pentru faptul că s -a deranjat să le pregătească atâtea bunătăţi. Se retrag apoi din nou în colţişorul lor. Îi poţi vedeacum gustă delicat din ceea ce au primit, temându-se ca nu cumva să pice vreofărâmitură din palma lor. Nu pentru că ar fi flămânzi sau sărăci, ci pentru că sunteducaţi şi au bun simţ faţă de Gazdă. Ba unii dintre ei îşi scot şerveţelul din

 buzunar şi pun în pacheţel o bucăţică din acele bunătăţi. Nu pentru că ar fi lacomi.Ci pentru că ştiu că vor întâlni pe cineva pe care îl vor servi şi ei, la rândul lor, din

 bunătăţile primite. 

 Jovialii

Cei joviali, în veselia şi joaca lor, servesc şi ei de pe platoul bogat, întins cugenerozitate de Gazdă. Ei nu se sfiiesc să facă câteva glume la adresa bucatelor şiapoi la adresa Gazdei; fie sunt prea multe bucate, fie prea puţine, fie prea dulci, fie

 prea sărate, fie prea prăjite, fie prea necoapte… În joaca şi râsul lor nici nu bagă deseamă că Gazda S-a retras tiptil din mijlocul lor, fără a primi măcar o privire derecunoştinţă sau de mulţumire din partea lor. 

 Importanţii  

A venit şi rândul lor, al celor mai „importanţi musafiri”, căci aşa se consideră ei.Oaspeţii aroganţi, plini de ifose, atotştiutori, atotputernici, plini de sine. Aceştiafilează de la distanţă tava cu care Gazda se apropie de ei. Deja le poţi vedea

 privirea plină de dispreţ. Gazda nu le oferă nimic deosebit. Mai mult decât atât. Totceea ce ţine Gazda în mâini de fapt ei au produs. Pâinea pe care Gazda le -o oferăeste făcută din făina pe care ei au măcinat-o, din grâul pe care ei l-au semănat şi l-au stropit şi l-au udat şi l-au făcut să crească, după metode pe care numai ei ştiu săle folosească. Dacă nu ar fi făcut ei aceste lucrări, Gazda nu ar fi avut acum cu cesă-i servească. Dar şi vinul… Aceeaşi poveste. Ei au plantat, au săpat, au udat, au

stropit, au făcut să crească, au stors… „Şi acum Gazda asta mă serveşte ca şi cumar fi produse de EL? Asta e prea de tot. De ce să mai am nevoie de Gazda aceastacare nu-mi oferă nimic în plus în afară de ceea ce pot să-mi ofer eu?” 

Şi, iritaţi la culme că cei timizi, simpli, binecrescuţi, nu contenesc a mulţumiGazdei pentru bucuria acestei comuniuni, cei mândri şi aroganţi se hotărăsc să deaGazdei o lecţie. Vor pleca din casă. Dar se opresc în pragul uşii. De ce să plece ei?

7/29/2019 Ne plimbăm în bocanci prin Raiul lui Dumnezeu

http://slidepdf.com/reader/full/ne-plimbam-in-bocanci-prin-raiul-lui-dumnezeu 3/3

Căci doar ei sunt cei importanţi. Mai bine să plece Ea –  Gazda. Căci până la urmăşi-au dat seama că şi casa Gazdei este tot a lor. NU? 

O singură întrebare am acum: nu cumva şi noi suntem dintre cei care umblăm

încălţaţi în bocanci prin casa lui Dumnezeu? 

 Pr. Iosif Ciolan