FORMAREA NA?IUNILOR I. Concepte ?i terminologia specifice problemei form?rii na?iunilor Constituirea na?iunilor, ca entit??i comunitare pretinz?nd a avea personalitate politic?, este un fenomen istoric indisolubil legat de apari?ia ?i afirmarea la scar? planetar? a unei ideologii na?ionalismul. Spre deosebire de alte ideologii, na?ionalismul a dovedit eficien?? maxim? ?n clarificarea unei vechi probleme de con?tiin?? a personalit??ii umane identitatea, element care i-a conferit legitimitate politic? ?i audien?? social?, ?n pofida ambiguit??ilor evidente ale e?afodajului s?u de principii ?i practici discursive. Poate de aceea, na?ionalismul reflect? ?ns??i discontinuitatea istoriei, lipsa de regularitate a devenirii umane, dar ?i continua transformare istoric? a societ??ii. Ca fenomen istoric, na?ionalismul se dovede?te a fi plural, confuz, dezordonat, ireductibil la c?teva tr?s?turi definitorii. Deseori, na?ionalismul a produs mituri stranii care au fost acceptate necritic ca normale ?i ra?ionale. Na?ionalismul modern timpuriu este indisolubil legat de conceptul statului na?ional, afirmat ?n a doua jum?tate a secolului al XVIII-lea, ?n contextul revolu?iilor american? ?i francez? ?i care a acreditat principiul suveranit??ii na?ionale, potrivit c?ruia na?iunile au dreptul natural ?i imprescriptibil de a se organiza ca state suverane. Pe de alt? parte, la nivelul solidarit??ilor ?i emo?iilor colective care ?i sunt caracteristice, na?ionalismul a fost interpretat ca o religie secular?, bazat? pe fuziunea patriotismului cu con?tiin?a na?ionalit??ii.Antropologii ?i istoricii moderni?ti au identificat ?n conceptul de etnicitate un reper important pentru a fi explicat? diferen?a dintre sentimentul identit??ii etnice propriu societ??ilor premoderne ?i con?tiin?a na?ionalit??ii, specific? na?iunilor moderne. Termenul de etnicitate a ?nceput s? fie utilizat relativ recent ?n studiile anglo-saxone ?i franceze privind imigra?ia, rasismul, na?ionalismul contemporan ?i violen?a urban?.Clarificarea conceptului s-a conturat ?n contextul polemicilor dintre sociologi ?i antropologi privind valoarea identitar? a etnicului ?n societ??ile contemporane. Sociologii au insistat pe ideea eclipsei comunit??ii ca urmare a urbaniz?rii, industrializ?rii ?i institu?ionaliz?rii moderne, a a?a zisei globaliz?ri planetare, ce ar estompa importan?a identit??ilor locale ?n construc?ia mental? a indivizilor, integr?ndu-i social ?n pofida apartenen?ei etnice diverse ?i uneori, cu poten?ial conflictual (spaniolii din SUA, magrebienii din Fran?a, albanezii ?i rom?nii ?n Italia etc.). ?n schimb, antropologii s-au oprit asupra comunitarismului societ??ilor tradi?ionale din zonele mai pu?in dezvoltate ale lumii, societ??i omogene din punct de vedere cultural ?i caracterizate de puternice sentimente (?i resentimente) de solidaritate, ?ntre care aceea etno-na?ional? ocup? un loc privilegiat. II. Teorii, modele de interpretare ?i direc?ii istoriografice p?n? la jum?tatea secolului al XX-lea Selec?ionalismul, reprezentat de autori ca Arthur Gobinot, Chamberlain ?i Georges Vacher de Lapouge, considera mo?tenirea ereditar? ?i criteriile rasiale ca determin?nd fundamental originea ?i caracterul etnicului, al fiec?rui popor. Selec?ionalismul a preluat idei proprii darwinismului social, afirm?nd c? societatea uman? se supune acelora?i reguli ale selec?iei naturale ca ?i lumea natural?, conduc?nd la victoria celui mai puternic. Autorii de aceast? orientare au ?ncercat s? impun? ideea inegalit??ii etnice dintre diferitele popoare, care avea s? se plaseze la originea rasismelor din secolul XX. ?n concep?ia lor, na?iunea ar fi un ansamblu de indivizi posed?nd o tipologie ereditar? comun?. Astfel, W. Lloyd Warner ?i Leo Srole au fost primii care au folosit termenul etnicitate ?ntr-o lucrare din 1945, drept un criteriu de diferen?iere ?n societatea contemporan?, al?turi de v?rst?, sex ?i apartenen?a religioas?, cu referire expres? la minorit??ile din SUA. Everett ?i Helen Hughes au criticat aceast? conceptualizare, afirm?nd c? nu doar francezii din Canada sau olandezii din Pennsylvania sunt grupuri etnice, ci ?i francezii din Fran?a sau irlandezii din Irlanda (cf. Werner Sollors, Who is ethnic?, in Bill Ashcroft, Gareth Griffiths, The PostColonial Studies Reader, Routledge, 1995, p. 219). Astfel, na?iunile bazate pe puritate etnic? sunt superioare celor rezult?nd din reunirea mai multor rase, care ajung s? fie supuse acelora?i institu?ii ?i moravuri. Principalul exponent al voluntarismului a fost Ernest Renan, cu celebrul s?u eseu Quest-ce quune nation. Acesta ?nlocuie?te atributele eredit??ii, care fac din apartenen?a individului la na?iune o fatalitate, cu demersul adeziunii con?tiente, conform c?ruia na?iunea este un plebiscit de fiecare zi. Ernest Renan insista asupra criteriilor subiective proprii apartenen?ei na?ionale: dorin?a, voin?a ?i consim??m?ntul. Acestea opereaz? ?n contextul existen?ei unui puternic sentiment de solidaritate, bazat pe mo?tenirea istoric?, pe cultul str?mo?ilor, pe memoria legat? de marile personalit??i ale trecutului na?ional ?i pe ac?iunile lor eroice. ?n viziunea lui Renan, esen?a unei na?iuni este aceea c?to?i indivizii care o formeaz? au multe lucruri de ?inut minte ?i de uitat ?mpreun?, altfel spus memorie colectiv?. ?i istoricul britanic Hugh SetonWatson a insistat asupra factorilor subiectivi care concur? la constituirea unei na?iuni ?i, implicit, la componenta volitiv? a form?rii acesteia: o na?iune exist? atunci c?nd un num?r semnificativ de oameni dintr-o cumunitate se consider? pe ei ca form?nd o na?iune ori cred c? formeaz? una.Teoria voluntarist? enun?at? de Ernest Renan s-a bucurat de mare notorietate at?t ?n legitimarea ideologiilor na?ionale ale diverselor popoare ale lumii ?n secolele XIX-XX c?t ?i ?n r?ndurile acelora care au studiat problema na?ionalismului. Din perspectiv? sociologic?, unul dintre primele puncte de vedere formulate privind problema na?iunii i-a apar?inut lui Max Weber, ?n lucrarea Economie et Soci?t?. Conform lui Weber, ceea ce fondeaz? grupul etnic este credin?a subiectiv? a membrilor ?n comunitatea de origine, iar na?iunea are ?n plus atributul dorin?ei pentru o via?? politic? ?n comun. Altfel spus, grupul etnic ??i asum? o anumit? identitate, dar na?iunea posed? ?n plus o con?tiin??politic? legat? de via?a istoric? a poporului. Din punct de vedere al na?iunii, credin?a subiectiv? ?ntr-o mo?tenire comun? (Max Weber) dob?nde?te valoarea cultural? ?i politic? necesar? doar ?n contextul istoric modern, c?nd via?a comun? a societ??ii devine unitar? ?i are loc o diferen?iere permanent? ?n raport cu ceilal?i. De aceea, na?iunea apare la Max Weber ca o construc?ie social? proprie modernit??ii, idee preluat? ?i repus? ?n circula?ie de Ernest Gellner ?i Eric Hobsbawm la sf?r?itul secolului XX. Ace?tia au folosit ca fundament teoretic defini?ia pe care Max Weber a dat-o statului-na?iune: o intreprindere politic? av?nd caracter institu?ional care de?ine monopolul for?ei fizice legitime.De asemenea, Max Weber a introdus ?n teoria sa privind originea na?iunii un element nou ?i anume credin?a indivizilor care o compun ?ntr-o onoare specific?: onoarea etnic? prin care stilurile de via?? particulare se ?ncarc? cu valori comune form?nd demnitatea na?ional?. Istoriografia marxist? a plasat constituirea na?iunilor ?n contextul emancip?rii societ??ii de sub autoritatea monarhiei absolute ?i a Vechiului Regim, ?n condi?iile dezvolt?rii rela?iilor capitaliste. Identitatea etnic? este considerat? ca av?nd origini premoderne, reflectate de valorile tradi?ionale ale ??r?nimii libere, aservit? ulterior de nobilime ?n ultimile veacuri ale Evului Mediu. De aceea, identitatea ?i ideologia na?ional? s-ar fi dezvoltat odat? cu revolu?ia industrial? ?i generalizarea rela?iilor capitaliste, asigur?nd un liant ideologic ?ntre clasa muncitoare ?n formare ?i burghezia na?ional?, adept? a iluminismului ?i ideilor Revolu?iei Franceze. Pentru marxi?ti, independen?a na?ional?, deci constituirea statului na?ional apare ca o precondi?ie a dezvolt?rii sociale, f?r? de care proletariatul nu-?i putea ?ndeplini misiunea istoric? de for?? conduc?toare. Marxismul a ?ncercat s? eludeze ambiguit??ile conceptului istoric de na?iune, raport?ndu-l la cel de clas? social?, pe care pretindea c? l-a enun?at ?tiin?ific. Astfel, na?iunea ap?rea ca o form? de organizare comunitar? specific unei anumite etape istorice a luptei de clas? (lupta dintre burghezie ?i nobilime; apoi, dintre clasa muncitoare ?i burghezie), Realit??ile sociale ale secolului XX au ar?tat c? acest concept de clas? social? cu care a operat marxismul, departe de a fi determinat ?tiin?ific, comport? ambiguit??i la fel de pronun?ate ca ?i acela de na?iune ?i nu se supune unor legit??i istorice precise.?n perioada interbelic?, Hans Kohn a fundamentat o nou? tipologie de analiz? a originii na?iunilor, care a avut o mare influen?? asupra scrierilor de gen. Defini?ia pe care a dat-o na?ionaslismului se bucur? ?nc? de autoritate printre speciali?tii ?n domeniu (istorici, sociologi, antropologi): na?ionalismul este o stare de spirit, proprie unei mari p?r?i a poporului ?i pretinz?ndu-se a fi proprie tuturor membrilor s?i; el recunoa?te statul na?ional ca forma ideal? de organizare politic?, iar na?ionalitatea ca surs? a tuturor energiilor culturale creatoare ?i a bun?st?rii economice. Kohn vede na?ionalismul ca rezultat al unui proces istoric de durat?, influen?at de tradi?iile istorice ?i de climatul politic specific fiec?rui popor. El a aplicat sistematic o dihotomie ?ntre na?ionalismul voluntarist occidental ?i na?ionalismul organic, propriu Europei Centrale ?i de Est. Pentru Hans Kohn, mi?carea na?ional? ?n Anglia, Fran?a ?i Statele Unite ale Americii a avut un caracter ra?ionalist, optimist sub aspect istoric ?i pluralist din punct de vedere politic. Fenomen preponderent politic ?i ulterior constituirii statelor moderne ?n Occident, acest tip de ideologie na?ional? (na?ionalism) r?spundea aspira?iilor politice ale comunit??ilor respective privind libertatea individual? ?i progresul social. ?n Europa Central? ?i de Est, ?napoierea social-economic? ?i sl?biciunea clasei de mijloc au favorizat succesul unui na?ionalism emo?ional ?i poten?ial autoritar, promovat de un grup restr?ns de aristrocra?i ?i intelectuali. Ideologia na?ional? promovat? de aceast? elit? s-a dezvoltat ca un protest ?mpotriva unei structuri statale multietnice dominante ?i ac?ionat ini?ial pe t?r?m cultural. Promotorii acestui na?ionalism, pentru a cuceri puterea politic?, au apelat la instinctele populare ale ??r?nimii, c?reia i-au promis degrevarea de sarcinile sale tradi?ionale ?i ?mpropriet?rirea. Cu toate c? Hans Kohn ?nclina c?tre o interpretare modernist? a originii na?iunilor, identitatea etnic? premodern? apare ca o condi?ie important? ?n geneza na?iunilor moderne. Conform modelului s?u de interpretare, ?n Occident identitatea etnic? premodern? s-a ?ntemeiat pe o cultur? urban?, pe ata?amentul fa?? de dinastia regal?, tradi?ia politic? a regatului respectiv ?i, de asemenea, pe dorin?a constituirii unei biserici autonome ?n raport cu papalitatea. ?n Europa Central? ?i de Est, intelectualitatea de origine nobiliar?, care a elaborat ideologia na?ional? ?i programul politic de emancipare, a accentuat dimensiunea colectiv? a drepturilor na?ionale, ?n detrimentul libert??ii individuale, ?i a ?ncurajat adversitatea natural? a ??r?nimii fa?? de str?in, identificat cu du?manul statului na?ional.?ncerc?rile de periodizare a istoriei na?ionalismului au proliferat ?n perioada interbelic?, din dorin?a explic?rii derapajelor de extrem? dreapta (fascism, nazism) ?i a disculp?rii na?ionalismului occidental inspirat de Revolu?ia Francez? de responsabilitatea istoric? privind originea doctrinelor extremiste ?i rasiale din secolul XX. Astfel, Edward Hallet Carr, ?n lucrarea Nationalism and After, distingea trei perioade ?n dezvoltarea na?ionalismului: 1. o etap? timpurie, premodern?, ?n care unitatea politic? ?n sens etnic sa identificat ?n persoana regelui, fapt accentuat de reprezentarea dinastic? ?n rela?iile politice dintre state. 2. etapa cuprins? ?ntre Revolu?ia Francez? ?i 1914, caracterizat? de un na?ionalism politic democratic ?i popular, manifestat la scara ?ntregii Europe, ?n contextul unei ordini interna?ionale bazat? pe principii de drept, comer? liber, expansiune colonial? ?i suprema?ia financiar? a Londrei. 3. etapa perioadei interbelice, dominat? de un na?ionalism autoritar ?i exclusivist, xenofob, extins la nivelul ?ntregii structuri sociale a na?iunii, av?nd tendin?a de a socoti na?iunea o comunitate organic? suficient? sie?i.III. Teorii, ?coli ?i direc?ii de interpretare ?n perioada postbelic?Tendin?ele actuale ?n interpretarea originilor na?iunii moderne pot fi ?mp?r?ite ?n dou? ?coli sau direc?ii: primordialism ?i modernism, prima dintre ele av?nd mai multe variante distincte.Primordialismul accentueaz? importan?a leg?turilor ?i sensibilit??ilor de tip etnic din perioada premodern? pentru a explica originea na?iunilor moderne. Un prim tip de primordialism a fost enun?at de belgianul Van de Berghe, pentru care comunit??ile etnice sunt structuri naturale. Van den Berghe nu se rezum? s?-?i ?nsu?easc? argumentul ideologiei na?ionale romantice, potrivit c?ruia continuitatea istoric? a comunit??ilor etnice din Europa premodern? s-au datorat unei tradi?i de via?? istoric? ?mp?rt??it?, ci apeleaz? la o analiz? de tip sociologic ?i demografic, pentru a demonstra c?, ?n Europa medieval?, comunit??ile etnice sunt rezultatul reproducerii genetice ?ntr-un grup restr?ns, bazat pe caractere comune, de tipul unei mari familii ori a unui clan. ?n opinia sa, aceste tr?s?turi genetice comune au dat consisten?? miturilor fondatoare ale na?iunilor moderne, care reflect? afinit??i biologice. Cu toate acestea, Van den Berghe nu a realizat studiile genealogice necesare sau m?car c?teva sondaje de caz, aceasta fiind singura cale la ?ndem?na istoricului prin care teoria sa ar putea fi validat? sau infirmat?. Un al doilea tip de primordialism a fost formulat de Edward Shils ?i Clifford Geetz. Pentru ace?ti autori, caracterul ancestral al comunit??ii etnice, real sau fals din punct de vedere istoric, reprezint? ?n fapt o credin?? comun? a membrilor s?i. Ultimul tip de primordialism poart? numele de perenialism, fiind formulat, ca teorie, de John Armstrong. Istoricul britanic a ?mp?r?it comunit??ile etnice ?n dou? categorii: continue ?i recurente. ?n primul caz, continuitatea de via?? istoric? a comunit??ii etnice respective se datoreaz? contextului istoric favorabil. Astfel, exist? perioade de fortificare a leg?turilor etnice sau de sl?bire a acestora. De exemplu, partea final? a R?zboiului de 100 de ani (secolul XV) ar corespunde, ?n opinia lui Armstrong, cu o etap? de ?nt?rire a leg?turilor etnice ?ntre francezi, iar perioada r?zboaielor religioase (secolul al-XVI-lea) ar reprezenta un moment de sl?bire a acestora. ?n al doilea caz, al comunit??ii etnice recurente, aceasta ??i poate estompa p?n? la dispari?ie leg?turile specifice, ele fiind recuperate, la nivelul elitei, abia ?n epoca modern?, prin intermediul discursului cultural na?ional conceput de un grup restr?ns de intelectuali. Acesta ar fi cazul cumunit??ilor etnice din Imperiul Habsburgic, cu excep?ia ungurilor sau a celor din Imperiul Otoman, cu excep?ia grecilor ?i rom?nilor. Perspectiva modernist? consider? c? na?iunile sunt un produs istoric specific modernit??ii. Na?iunile nu pot exista ?n societ??ile agrare, caracterizate de separa?ia ?ntre o elit? nobiliar? restr?ns? ?i comunit??i ??r?ne?ti ata?ate de valori ?i practici comunitare tradi?ionale (religioase, sociale, juridic-cutumiare). ?n asemenea societ??i, ideologia na?ional? enun?at? de c?tre intelectuali nu poate avea audien?a necesar?, din cauza contradic?iei ?ntre pluralitatea socialcultural? a universului ??r?nesc ?i caracterul unificator (uniformizator) al acestei ideologii. Pentru moderni?ti, precum Deusch, Gellner, Kautsky, Nairn sau Hobsbawm na?iunea nu poate exista f?r? dezvoltarea unei societ??i urbane, capitalist? ?i industrializat?, singura capabil? s? sus?in? un sistem de educa?ie unitar organizat ?i general r?sp?ndit, care s? implanteze ?n con?tiin?a comunitar? ideologia na?ional? proprie elitei. ?n privin?a identit??ii etnice premoderne, moderni?tii contest? c? aceasta ar fi avut un rol istoric important ?n edificarea na?iunii moderne, deorece ar fi lipsit? de suportul cultural ?i institu?ional necesar. Astfel, moderni?tii, indiferent dac? acord? prioritate factorilor lega?i de politic?, economie, religie sau comunicare ?n structurarea na?iunii moderne, s-au pus de acord asupra faptului c? un discurs cultural care s? enun?e, s? explice ?i s? promoveze valorile etnicului este indispensabil pentru constituirea comunit??ii etnice ?ntr-o comunitate politic? imaginat? (Benedict Anderson). Acest discurs cultural na?ional recupereaz? / inventeaz? pentru uzul memoriei colective miturile na?iunii moderne, reconstituind ?n plan mental leg?tura dintre tradi?ia ?nceputurilor poporului ?i modernitatea na?iunii. ?n istoriografia actual? se consider? aproape la unison c? o veritabil? revolu?ie s-a produs ?n interpretarea fenomenului na?ional. ?n ultimii dou?zeci, treizeci de ani, pe m?sur? ce exerci?iul intelectual ?i-a c??tigat autonomia ?n raport cu spinoasele probleme politice ale statului-na?iune.