N A Ş T E R E A » . C O N S T I T U Ţ I E I , Fiul Domnului (Brătitnu) s'a născut în iesle, printre dobitoace.

SENATUL.— Ce plângi copilă dragat NOUA CONSTITUŢIE— Măgaru, papa... nu văd măgarul CAMERA. Daţi fuga de chemaţi pe Mihalache I

'1 F U R N I C A

Pomul de Crăciun Ce vrei In pomul de Crăc iun T u , d r a g u l ta t i , ca să ' ţ i p u n ? Alege-voi din prăvă l i i Cele ma i scumpe jucă r i i . U n cal de lemn, un n ă z d r ă v a n , C u m n ' a re nici Margh i loman . Şi de ' l găsesc ieftin, t e ' n t r eb , Nu vrei să ' ţ i c u m p ă r pe Zagreb f Milionar şi g a l a n t o m , Orice doreşt i îţi p u n în pom. Soldaţ i de p l u m b ? U n gramofon ? De t in ichea sau de car ton , Vre i tu diverse an imale ? Le i , t i g r i i ? . . . Insă , a m p a r a l e , Şi de vrei o menajer ie P o t ca să ' ţ i c u m p ă r u n a vie ! Dar de 'ţi-e frică ş ' am da t g reş , Le i , t ig r i , vii , cadou nu ' ţ i fac ; Deci, as te bestii dacă ' ţ i p lac , I n a u r le comand la Resch !... T u , d r a g u l tat i , z i 'mi pe ş leau ! Ce 'n pomu ' ţ i de Crăc iun să ' ţ i iau ?

* * T â t i c u l e ' s b ă i a t cumin t e . Aş v rea în pom ciorapi , veş tminte , F l a n e l e , mere , cozonaci , P e n t r u copii cei s ă r a c i ! Şi 'n loc să 'mi faci p o m de Crăc iun , T ă t i c u l e , milos şi bun , Să 'mi cumper i pomi , tă t ică d r agă , Mul ţ i , mul ţ i , mul ţ i , o p ă d u r e ' n t r e a g ă !

* # *

OopiU, a i u r e z i ! Pesemne C a i căpia t , că eşti n e b u n ?

Tă t i cu l» , v r eau s ' a ibe lemne Toţi, toţ i , d in p o m u ' m i de C r ă c i u n !

Tarascon

Dumneavoastră... ... care aşteptaţi nerăbdători

Moş-Ajunul, ca să puteţi, cu pre­text, lipsi o noapte întreagă d'acasă...

— Am fost cu „bună dimi­neaţa" la Palat! — cască haotic, a doua zi, senatorul care a co­lindat toate „Maxim"-urile Ca­pitalei.

D-voastră care, măcar de săr­bători, veţi dezerta patul con­jugal invocând, ca un cunoscut deputat bucureştean :

— Aoleo, nevastă, dracu m'a pus să intru în Cameră : plicti­coase sunt şedinţele de noapte ! — se vâra el repede subt pla­pumă, având memoria încărcată cu aburii şampaniei băute în to­vărăşia Miţei, picior peste picior, eiorapi de mătase roz peste

pielea catifelată—o întreagă vi­trină de „manufactură"! — a Miţei care, la despărţire, între două fumuri de ţigare, i-a luat portofelul cu ultima chenzină, drept cadou pentru 1 9 2 3 : — „Cine ştie dacă ne mai vedem la anul nou!"

D-voastră, care vă pregătiţi de chefuri în familie, cu enormi curcani pe aşternut de varză că­lită şi «turburel» ce'ţi limpezeşte — culmea! — într'atât privirea că chiar dela al treilea pahar începi să vezi stele ziua şi soarele noaptea, dansând desmetici — tot înaintea ochilor — ca nişte baletiste scăpate din pivniţele Bresson Licliiardopol.

D-voastră toţi, ale c ă r o r gânduri se împleticesc în cău­tarea unei «distracţii» de apro­piatele sărbători, nu uitaţi că mai există şi fiinţe care suferă, au suferit şi vor mai suferi, de­clasaţi fiind chiar de meseria ce profesează: nu uitaţi chelnerii!

O h ! chelnerii luxoaselor res­taurante din centrul Bucureş­tilor !

Cine te întâmpină dela uşe, cioclu în frac şi cu pată aibă de şervet murdar pe umăr ?

Chelnerul! — simbolul „ne­cunoscutului" trimes parcă îna­dins să'ţi sondeze c'o privire „infinitul" pungei.

Cine se'ndoae umil, cu surâsul pe buze, ploconindu-se adânc, aşa de adânc că involuntar duci repede mâna la cap să te con­vingi că pălăria încă nu s'a schimbat în coroană regală ?

Chelnerul! O h ! surâsul ironic al X-ului

expediat de Destin să'ţi dea iluzia lui Făt-Frumos în palatul fermecat cu servitori tăcuţi, în-trecându-se, automatic, cum să te servească mai bine... în schimbul „bacşişului obligator" !

Căci din toată «afacerea» asta cu «războae între popoare», el câştigă — câştigă destul şi la sigur. Patronul poate să dea fa­liment — Doamne fereşte! Chel­nerul, albină sârguitoare, îşi ia

s

sborul spre o altă floare... unde va juca rolul primilor paraziţi apăruţi pe suprafaţa cadavrului intrat în putrefacţie. E umil, dar nu se vede: e umil pe din-nauntru — precum tu, clientule, ieşti «boer» tot pe dinăuntru... buzunarelor!

E umil şi plin de demnitate —dacăeposibil! Deunăzinoapte, un chelfiu căruia i se «deschi­sese pipota» pela orele două după douăsprezece, îngrijorat s'adresează c h e l n e r u l u i ce ' l servea:

— Ascultă, Jean—noaptea toţi chelnerii sunt... franţuzi : la ce oră închideţi?

Jean se'ndreaptă brusc, ca o păpuşe cu resort, r ă s p u n d e

*ndru: Noi nu'nchidem niciodată:

patronul trage obloanele!

^ăci în România Mare toţi sunt plini de demnitate: dela chelner până Ia măturătorul dc stradă. ToţL.exceptând politici­anul de carieră. Demnitatea lui se rezumă într'o singură poză reală sau imaginară: să stea cu mâna întinsă.. ca cerşetorul la colţul străzei. Aşa scrie Ia cartea experienţei de toate zilele : „Cere şi ţi se va d a " ! E drept că unii, oameni rău-crescuţi, dese ori lasă cerşetorului un scuipat în palmă. Politicianul, şmecher, ob­servă mişcarea, s'apleacă... ca să'l primească drept în obraz. Fiind lichid, bineînţeles, şi scuipatul... spală!

Moş-Crăciun e tipul «boe-rului» galantom pentru copilaşii transformaţi, de ocazie, în chel­neri. Anul acesta bacşişul va fi mic dar de calitate. Numai copiii bogaţi se vor înfrupta. Căci Moş-Crăciun, vânzând jucăriile mai scump ca niciodată, se zice câ'şi-a cumpărat un automobil: va trece aşa de repede, că nu v a avea timp să se oprească şi *a casele nevoiaşilor.

Nicuşor bate voios din palme: — Tăticule, ce bine'mi pare

că vine ăia... — Care „ăia", puiule? — N'ai spus mata că sunt

trei: Ionel, Dinu şi Vintilă. Anu ăsta o s'avem trei Moş-Crăciun!

Politicianul oftează : — Tocmai fiindcă sunt trei,

n'o să te alegi cu nimic! — De ce, papa ? — Fiecare o să'ţi spue: «Lasă

că'ţi dă frate-meu!» Năiţâ Idiotu

Încă un sindicat E acela al Dăîinaţilor de

răsboi despre care h a b a r n ' a m fi avut dacă , cu pr i le jul u n u i congres la Mărăşeş t i ţ inu t zilele acestea , n ' a r fi pub l i ca t pr in gaze te un apel cu sune te de goa rnă şi de.. . f ranci .

î ncepe cu o explozie de vo rbe mai asurz i toa re decâ t toa te o-buziere le g re le dela Măraş t i :

Sindicatul devastaţ i lor de război, în ­fiinţat la 1920, s indicat care a luptat pentru obţ inerea daunelor de război , porn ind atâtea te legrame, memor i i , in ­tervenţi i la toate guverne le ce s'au per indat la putere dela război încoace , s ind ica t care s'a manifestat prin ga­zeta sa propr ie „Refacerea" pe care a s c o s - o cu atâtea sacrificii atunci, s in ­dicat c e a organizat atâtea deleguţiuni la Bucureşt i , răspunde azi la goarna de alarmă, ce se dă la T g . Ocna, goarnă ce răsună d n Carpaţi şi împrăşt ie a-larma in vale pe dâra frontului de­vastat.

V a să zică, în doi anişori de exis tenţă , acest s indica t în loc să cârpească măca r o b i a t ă co­c ioabă d ă r â m a t ă , de u rg i a r ăz ­boiu lu i , n ' a făcut decâ t să clă­dească t e l eg rame , in tervenţ i i , de lega ţ i i , Refaceri de hâ r t i e t ipă r i t ă , memor i i şi a l te edificii de vo rbe . I a r acum s'a a p u c a t să sufle a p a g u b ă în g o a r n a de a l a r m ă pe toa tă „ d â r a f rontu­lu i " , n u m a i aşa ca să str ice t i hna du lce a celor că ro ra războiu l le-a da t casă de veci la. . . subsol .

N u d e g e a b a se află în c a p u l aces tu i s ind ica t d. C ă p ă ţ â n ă din P a n c i u , |. N. Validu

Scumpirea pâinei O d a t ă cu scumpi rea d iu rne ­

lor p a r l a m e n t a r e , e foarte cu pu t in ţ ă să se s cumpească şi pâ inea . Pr ic in i le sunt mul te şi felurite ca şi corpur i l e s t ră ine de ca r e d ă m mereu în a l u a t u l necop t al pâinei noas t r e cot i -d iane : s cumpe tea g r â u l u i , l ipsa ţ i ţe iu lui , u r c a r e a sa la r i i lo r , spo­r i rea lăcomiei omeneşt i , etc.

O de lega ţ ie de b r u t a r i şi f ranzelar i s 'a p r e z e n t a t d-luf prefec t al Cap i ta le i , ş i-a întors b u z u n a r e l e pe dos ca nişte saci goi, a deschis reg is t re le p l ine de deficite şi a încheia t aceas tă t r i s tă p a n t o m i m ă d u c â n d dege­tele a r ă t ă t o a r e de ma i mu l t e ori spre gur i le l a r g deschise,

v Aces t u l t im gest î n semna că fă ră o imed ia t ă scumpi re a pâinei , b r u t a r i i însăşi vor a-j u n g e muri tor i de foame. . . P a ­r a d o x a l , d a r a d e v ă r a t .

L a toate acestea prefec tu l a r ă s p u n s că se va n u m i o co-mis iune care să s tud ieze chestia în a m ă n u n t . V o r b a R o m â n u l u i : lungeş te , D o a m n e , b o a l a p â n ă s'o coace.. . p â inea ! Căc i ori ce s ' a r spune , soluţ ia de t ă r ăgă -n i re a d- lu i prefect , p e n t r u b r u t a r i ca şi cum le-ar fi a-r ă t a t . . . coltucul.

D a r , va zice ca reva , în loc să j o a c e p a n t o m i m e , de lega ţ ia b r u t a r i l o r a r fi p u t u t să'şi p u n ă în f runte u n om e loquen t ca re să le susţie cauza cu c ă l d u r a u n u i cup to r încins l a 80 de g rade . . . Nu : pent ru că durer i l e m a r i sunt m u t e ; şi apoi toţ i prefecţ i i au r ă m a s surzi la va ie­te le din r ă runch i i „oameni lor şi la ecouri le din beciur i le t e n e ­broase. . .

Panacodai

1

B A B I N E C A N U !

EA — Pe mine grozav mă plictiseşte Crăciunul 1 — Dacă»! moşi

Anul XVIII. No. 6 Marţi 3j tmuarieJ_923 F U H N I C A

Am un porc şi vreau să'I tai. Am un leu şi vreu să'I beu, Trala-la-la la, Dar nici ăla nu'i al meu , Trala- la- la- la . . • Dar ce'mi pasă mie zeu Dacă fac cu el ce vreu .

r a la - la - la . . . etc.

Cântec popular

Am un porc grăşc ior şi bun Tra la - la - la - la , Ş'aş vrea să'I tai de C r ă c i u n , Tra la - la - la la, Dar porcu l nu ' i al meu , vai , Deci nu voi p u t e a să ' I ta i T r a l a - l a

Porcu l ăs ta ' i ba rosan , Tra - l a . . . . . . . . . P o a r t ă b l a n ă şi gh iozdan , T r a l a l a - l a . E minis t ru , senator , Cum să'I duc la A b a t o r ? Tra l a - î a . . . . . . . .

Să'I taie 'n s ta re ' i nu cred T r a l a - l a Nici ch ia r t r enu l lui T a u e r e d , T r a l a - l a . . . . . . . . C a r e bani şi mui ţ i amici Şi e t a re in şorici, T ra l a - l a .

Deşi nu ' i r a să de Y o r k , T r a l a - l a G r e u să te a t ingi de porc , Trala-1» . ". E d 'ai noşt r i din Bacău , L i b e r a l fără j u j ă u ! T r a l a - l a Cu coada ' i în t i rbuşon , T r a l a - l a E l cu damele ' i coşon, T r a l a - l a P ' u n h a r e m în t reg s tăpân , Deşi este u n porc b ă t r â n . T r a l a - l a • .

P o r c u l când e'n minister , T r a l a - l a „Les affaires sont Ies af la i res" , T r a l a - l a D a r nu ' i p r inz i , că ' i t a r e ' n d rep t Şi ' i da t d r a c u l u i d e ş t e p t ! T r a l a - l a Deci, o r icum aş v rea s'o ,ntorc, T r a l a - l a . . . . . . . . De Crăc iun nu m ă n â n c porc , T r a l a - l a E mai lesne 'n acest an Să p a p şunci de ş o b o l a n ! T ra l a - l a .

Kiriak Napadarj n

A i

*=3ăcăniile din Bucureş t i sun t tixite de p roduse le une i mar i fabrici de t u r t ă dulce d in Sibiu.

î n t r e a l te le , nişte pacheţe le de pişcoturi , foar te dulci , învel i te in etichete f rumoase d a r t ipă­rite în t r 'o l imbă românească ce F U confirmă deloc versur i le poe­tu lu i că „mul t e dulce şi fru­moasă l i m b a ce v o r b i m " .

P e et ichete stă scris „ Wein-beisser, pe nemţeş te , i a r dede­subt t r a d u c e r e pe româneşte(P) „Muşcături de vin11 !

P r e c u m vedeţi , unificare g ra ­iului na ţ iona l în provincii le RQgstre real ip i ta patr iei începe.

Şi ne b u c u r ă m că u n fabr icant strein de t u r t ă dulce dă p r imu l un patr iot ic exemplu . E r a , dea l -tminter i , firesc, căci d u p ă câ teva „ m u ş c ă t a r i de v in" , când o m u l devine „ t u r t ă " m a i mul t a c r ă decât dulce, se ştie că l imbi le se cam amestecă .

n definitiv, tot t ă m b ă l ă u l stu­denţesc a fost p rovoca t de ce­re rea medicinişt i lor români ca în săli le de disecţie şi au tops ie să li se dea spre s tud iu nu n u m a i c a d a v r e de creşt ini , ci şi c a d a v r e de evrei .

Nimic ma i drep t şi mai na­tu ra l . Căci , de ce s tâ rvul bie­tu lui creşt in a& fie zilnic c iopâr­

ţit de cuţ i te le medicinişt i lor , i a r rămăşi ţe le t rupeş t i a le evrei lor să fie c o n s i d e r a t e ca sacro sancte şi să nu con t r ibue şi ele la p rogresu l ştiinţei ?

D a r g u v e r n u l , ţ i nând făţiş pa r t e evreilor, a pus a r m a t a să t r a g ă cu puşcile în s tudenţ i i r o m â n i cari mani fes tau . G u v e r ­nul a rezolvat prin u r m a r e pro­b l ema în m o d u l u r m ă t o r :

— Vă plângeţ i , domni lor s tuden ţ i români , că nu vi se furnizează destule c a d a v r e pen t ru studiile dvoas t r ă ? Foa r t e b ine . A m lua t m ă s u r i ca să se t r a g ă focuri contra manifes tan­ţ i lor , aşa că aceste c a d a v r e car i vă l ipsesc vi le veţ i p r o c u r a înşivă !..'.

Soluţ ia as ta a g u v e r n u l u i a compl ica t insă şi m a i rău da-rave ra .

A d e v ă r a t a soluţie pe care t r e ­b u i a s'o adopte g u v e r n u l , dacă do rea ca să favorizeze pe evrei ar fi fost a c e a s t a :

— Având în vede re şi con­s ide rând că un c a d a v r u de r i t mosa ic nu este complect , căci ii l ipseşte ceva, o bucăţ ică de piele. . . ştiţi ce... in sfârşi t nu a lcă tueş te o a n a t o m i e în t r eagă , — studi i le medic ini ţ i lor se vo r face numa i cu cadav re creştine...

... Dacă g u v e r n u l ar fi spus aşa, am fi zis cu toţi i „bravo!" , şi a m fi t r ecu t Ia o rd inea zilei r eg re t ând totuşi că in secolul de sup remă civil izaţie in ca r e t r ă i m mai po t fi s t â rn i t e aseme-menea a b s u r d e c o n f l i c t e pe t eme rel igioase !

e zice că , în u r m a contopire i par t idu lu i democra t d in vechiul r e g a t cu cel na ţ iona l - român din A r d e a l , d. doctor I u l i u Maniu se v a stabil i în Bucureş t i exerci­t â n d profesiunea de . . . Maniu-c h i u r .

Mai p u t e m a d ă o g a că d-sa se va special iza in t ă e r e a gh ia -re lor de şobolani .

•forj Dttemifj!

Sire, cum doriţi să jucăm: cu perdea ori fără perdea? Cum aţi jucat şi la încoronare: fără perdea I

Jucării pentru toate vârstele

Moş Crăciun, nu'ţi e ruşine să'mi faci cu degetu ? De, fata neichi, dacă nu mai sunt tânăr!

8

MUCURI de IDEI ~ ORIGINALE —

Un fenomen..

...linguistic — ca să zicem aşa — are loc foarte des de când democraţia, şi în special ţărăni­ştii, au fost trimeşi de popor să'l gătească cu tot soiul de sosuri în actualul parlament. Aproape zilnic, la fiecare şedinţă, se scoală unu, întrerupe sau vorbeşte:

— Singuri aţi avuat că legea a fost confecţionată cu consensul Ieaderi-lor tuturor partidelor. E o platformă, a cărei duplicitate a lăsat perplex vulgul impenetra­bil acţiunilor oculte de sus în jos. Etc. etc.

Vorbeşte „pe radical", o limbă păsărească, furată din toate lim­bile, care, crede el, îi dă aere de om instruit. Aceasta îmi re­aminteşte păţaniea doui studenţi români, elevi ai şcoalei de ar­hitectură, plecaţi să facă studii în străinătate. Au fost la Londra, Ia Paris şi d'acolo au trecut în Italia, vizitând monumentele ar­hitectonice de care sunt pline oraşele mari din apus.

Iată-i la Florenţa. Cald ca'n mijlocul verei. Studenţii noştrii s'aşează la masa unei cofetării. Chelnerul se repede să'i ser­vească.

Conciliabul între studenţi, ce să ia. In sfârşit, se hotărăsc. Cel cu mai multă ştiinţă de carte comandă, în italieneşte, o dul­ceaţă şi-o porţie de îngheţată.

Chelnerul nu se mişcă. — Se vede că le-a isprăvit!

— îşi dă părerea cel cu mai multă ştiinţă de carte.

Alt conciliabul, altă comandă în italieneşte: două prăjituri cu cremă de ciucalată.

Chelnerul, mereu imobil, ca să nu mal piardă timpul de pomană, îi roagă, respicat, în limba lui maternă:

— Domnilor, vă rog, vorbiţi-mi româneşte, că vă'nţeleg mai bine.

D-lor parlamentari, vă rugăm vorbiţi româneşte, că vă'nţe-legem mai bine!

Toată lumea... ... se pregăteşte de Crăciun.

Unii sufleteşte, alţii materiali­ceşte. Foarte putini şi una şi alta. Exceptând Popescu.

Popescu a trecut de mult chiar vârsta cerută să fii trecut la pensie. El, din contră: nu se crede de Ioc trecut: susţine morţiş că are mare trecere la...

— Mariţo! O slujnică nostimă, îmbrăcată

cu şorţ şi scufă albă, ca Ia teatru, intră săltăreţ pe uşe.'

Popescu o rumeneşte în fla­căra privirei blegi — faină gâscu­liţă ! — cu ochii umezi de re­cunoştinţa ...ce ea îi va purta, o înştiinţează:

— Mariţo, te-am chemat să'ţi fac o mare bucurie: de Crăciun am de gând să'ţi măresc leafa.

— Nu cred — se leagănă Mariţa provocator pe şolduri, punând ochii'n jos: boeru e prea bătrân!

O r i : Ionescu, căruia afacerile i-au

mers mai prost decât încasările ministrului de finanţe, sună să vie servitoarea ce'l îngrijeşte d'aproape zece ani, solemn o avertizează:

— Lino, să ştii că dela Cră­ciun nu mai ai leafă...

— Boerul mă dă afară?! — Nu... te iau de nevastă !

Cei lipsiţi de griji, fie sufle­teşti, fie materialiceşti, petrec sărbătorile departe de Capitală.

— Unde pleci de Crăciun, Jurjescule ?

— Lâ Sinaia... să iau aer. — Fugi d'acolo, Jurjescule,

nu mai strica banii degeaba: nu'ţi ajunge aerul de... idiot?

* In tranvdul . . .

...electric lume puţină — con­t rar Qbiceiujuj,

Conductorul păşeşte agal printre băncile vagonului:

— Taxaaa! Cine n'are bilet Şi se opreşte în faţa un

domnişoare care începuse să sco tocească geanta cu solzi de argint.

— Poftim! — îi întinde e* doi lei.

Conductorul, nemulţumit cu leafa, proectează o excrocherie: să'i ia banii fără să'i mai dea biletul cuvenit. D'aceea, având frică să nu'l» surprindă contro­lorul, întreabă:

— D-voastră unde vă daţi jos?

— întreabă pe domnu de vi­zavi ...câre'mi face mereu cu ochiu!

încornoratul. . .

...aşteaptă nerăbdător „fericitul eveniment".

Moaşa soseşte vârtej din odaia d'alături:

— Să vă trăească!... — A născut? — Doi gemeni. — Nu mai spune! — recade

el pe scaun,, borşindu-se. Barem să fi fost anul bisect!

Ultimele...

— Ştii că doctorul Lupu a fost angajat la Opera Română...

— Ca director! — Ba să urle... când va fi tea­

trul go l !

* — Al cui e rândul? Poetul Castron s'aşează me­

lancolic pe scaunul cu rezemă-toare înaltă.

Calfa de bărbier îi aranjază cearceaful în jurul gâtului, po­trivit obiceiului întreabă:

— Cum doriţi să vă tunz? — Ca să ţie până la Paşti!

— suspină adânc cel mai pletos bard român.

NAE

In noaptea de Moş-Ajun

Scoală, Mito... Mâine dimineaţă, când ţi-or vedea urma pe zăpadă, toţi prietenii o să ştie că ai fost p'aci î

10 " ¥ 0 H N f C A

O p e S C H ă Comp.

Cineva...

... f i ind î n t r e b a t : — Care este deosebirea în t re

oro logiu si o t emee f r u m o a s ă ? A r ă spuns ju s t , ca u n filosof

ana l fabe t d a r cu mul t ă expe­r i en ţă :

— O r o l o g i u l îţi aminteş te orele , femeea f rumoasă te i ace să le u i ţ i !

N u se poa te mai exact. . . a t â t t i m p cât t u t răeş t i . O d a t ă mor t , p r i m u l care te u i tă e... femeea — mai ales când e şi f rumoasă .

A doua î n t r e b a r e se i m p u n e : — Cît t imp poa te t r ă i în memo­

ria adora te i un b ă r b a t d e c e l a t ? R ă s p u n s u r i a r fi ele mu l t e .

C u m însă suntem să tu i de mar­tor i mincinoşi , car i „ d e p u n " ore în t reg i în fa ţa jus t i ţ ie i t ocmai fiindcă n ' a u văzu t şi nu ştiu nimic, vom invoca m ă r t u r i a unu i S t a n P ă ţ i t u l , în cazul de faţă S t a n a P ă ţ i t a . E a se numeş te d-şoara D u t h e , ac t r i ţ ă f ranceză din secolul al optsprezecelea .

T o c m a i ii mur i se a m a n t u l a-dora t . (Pe v remea aceea ar t is te le foar te r a r se m ă r i t a u legi t im.) U n pr ie ten comun, dela ţ a r ă , soseşte a t re ia zi d u p ă înmor­m â n t a r e , se duce di rect la ac­t r i ţ ă ca să ' i p rez in te „sinceri le sa le codo lean ţe" .

D-şoa ra D u t h e , in negli je , t ocmai se despr indea din b ra ţ e l e unu i t â n ă r t o v a r ă ş de canapea .

P r i e t e n u l comun , ind igna t , a t â t a p u t u t s p u n e :

— E u c redeam că o să te găsesc p l â n g â n d !

L a care f rumoasa femee a r ă s p u n s s cuzându- se :

— Să fi ven i t eri să m ă vez i ! Deci , a t en ţ iune ! ! ! U n b ă r b a t a d o r a t poa te tră-

în m e m o r i a iubi tei sale m a x i m u m douăzeci şi p a t r u ore — dacă o ro log iu l nu-i s t r i c a t . , caşi ea.

Ştire... ... pub l i ca tă la r u b r i c a Co-

respoclenţa din provincie a u n u i ziar cu t i r a j din C a p i t a l ă :

Azi noapte a luat foc ci­mitirul satului, dela o can­delă uitată aprinsă lângă o cruce de lemn. Din feri­cire n'avem de înregistrat nici o victimă.

#

D-nul ministru... N u vă spui nume le , căci

numele său e foar te p o p u l a r de Crăc iun .

D-nu l min i s t ru e supă r a t ; nici co legul său Vin t i l ă n ' a r fi în s ta re să 'I supe re m a i r ă u decâ t l 'a supăra t . . . un c ismar .

D-nul min is t ru şi-a c o m a n d a t o pereche ghe te de i a rnă , ca să u m b l e p r in z ă p a d ă fă ră şoşoni.

— Ce fel de piele ? — 1-a î n t r e b a t c i smaru l .

— Indi fe ren t p ie lea : t ra in ice să fie!

Şi s 'a r e în to rs ieri . C i smaru l i-a croi t o pereche

ghe te cu două r â n d u r i de tă lp i din piele de porc b ine t ă b ă c i t ă -— piele sol idă în s ta re să re­ziste şi celor ma i pe r icu loase ascensiuni . . . minis te r ia le .

Exce l en ţ a Sa le încearcă . î n genunch i , la picioarele sa le , ne­g u s t o r u l îi î n o a d ă ş i retele , de curea . G a t a !

î n a l t u l client se scoală, t rân­teşte a l t e rna t iv picioarele pe d u ş u m e a u a de scândur i goale . . . Ghe te le îi vin de minune , nici u r m ă de s t r ânsoa re la b ă t ă t u r i .

— Câte p a r a l e ? C i s m a r u l se scarp ină d u p ă

ureche : — Op t sute de lei. E u l t i m u „pre ţ de r e c l a m ă "

ce-i poa te face u n min i s t ru cu g r e u t a t e ; alt câş t ig nu a re .

Exce l en ţ a Sa se supără. : — O p t sute de lei o pereche

de ghe te ?! Se s u p ă r ă şi c i s m a r u l : — P ă i ştii d - ta câ tă piele

de porc a i n t r a t in e l e ? —

a r a t ă el spre labele p r o a s p ă t ! Încăl ţa te .

Şi de-a tunci , d-nul min i s t ru I Cons tan t inescu gu i ţă în t r 'una , I foar te - foar te supă ra t .

Culmea fericirii... pământeşti. — Popescu le , nu te ştiam

b i g o t : în fiecare D u m i n i c ă la biserică. . .

— însoţesc pe nevas tă -mea , monşer . A . veni t u n preo t nou şi t ână r , a c u m hirotonis i t de s ă rbă to r i .

— Şi d ' a ia îţi duc i n e v a s t a ? ! — Şi d 'a ia şi nu d 'a ia . P r e ­

o tu l ăsta e de m o d ă n o u ă : în fiecare Duminică se sue în anvon şi ţ ine o p red ică l u n g ă , lungă d'un ceas şi mai b ine . N ' a i idee ce fericit mă simt. . .

— Aşa efect a re predica a-s u p r a ta ? !

— N a i idee ce fericit m& simt când văd pe nevas tă -mea l ă sând un om să vo rbească o o ră şi ma i bine fără să'I con­t raz ică !

Un poet c e U b r t ! . . .

... a sc r i s : , ,Omul fericit n 'a-vea c â m a ş e ! "

M i h a l a c h e , să racu , la din c o n t r ă : e a m ă r â t , t a re a m ă r â t , tocmai fiindcă are câmaşe. . . pe d e a s u p r a pan ta lon i lo r . Toţ i îl a r a t ă cu dege tu l — vorbesc de d u ş m a n i ; căci prietenii . . . decâ t a şa pr ie teni , mai bine l i p s ă ! Căci însăşi pr ie teni i ştiţi cum îl a p ă r ă ? Ui te a ş a :

— C ă m a ş a lui e vecinie cu ra t ă : dovadă că nu ' i e ruş ine s'o poar te p ' a fa ră . Câ ţ i d in voi , tâ rgoveţ i i , o aveţi la fel, în p a n t a l o n i ?

Duşman i i r ă spund . . . indirect : — D a r ce-o fi la Miha lache

în t u r u l p a n t a l o n i l o r ! A tâ t de a d e v ă r a t ă este zică-

t o a r e a : ,,Să riu-ţi bag i nasu l u n d e nu ' ţ i f ierbe oala"'. . . cu fasole ! — a d a u g eu.

Miha lache , scârbi t , a h o t ă r â t gă nu mai dea ochi cu l umea ,

Si fiindcă nu poa te t ră i ca un pustnic — şef de pa r t id , de ! — Mihalache îşi face t r ebur i l e noaptea şi se odihneşte ziua.

Ieri, m a r e emoţie la c lubu l rănist. B e r b e c a r u dă fuga la

gupremul său şef de ' l scoală ca să'l î n t r e b e :

Mihalache, neică, i-auzi

F U R N I C A

ce bârfeş te Ione l B r ă t i a n u : ci-că t e a văzu t în h a l a vechi tur i lo r vânzând o căinase unui negus to r de ha ine vechi .

- O căinase de n o a p t e . . . — cască pl ict is i t co legul de şefie al d ru lu i L u p u . Co erea să m a i fac cu ea, daca dorm. . . z i u a ?

Nae D. Ţăranu

ASPUNS UNUI GRUP DE STUDENT

P r i m i m ' o scrisoare „anon imă şi i scăl i tă" , pr in care „ U n

rup de s tuden ţ i " se mi r ă că nu am in te rveni t în penib i lu l incident dela Univers i t a te , când ei au înpiedicat să se urce pe catedră la fa lcu ta tea J u r i d i c ă pe d. Al. E m . Lăză re scu , re ­comandat sup l in i to r de profe­sorul t i tu l a r d. C. Disescu, pe motiv că t â n ă r u l acesta a r fi asasinat la Din a rd , l ângă Pa r i s , pe c a m a r a d u l său Domenic B .

âltineanu. Scr isoarea ne în t r eabă dacă

nu cumva şi noi, chiar noi — Căci aduce elogii recunoscute i noastre nepăr t in i r i şi in t rans i ­genţei cu care biciui m m o r a v u ­rile t icăloase, — nu am fost intimidaţi de că t re d. min is t ru Al. C o n s t a n t i n e s c u , unch iu l inculpatu lu i , care d u p ă ce pr in influenţa sa 'şi-a făcut scăpa t nepotul ob ţ inând deîa t r i b u n a l u l Senei o o rdonan ţ ă de non lieu caută a c u m să muşamal izeze Şi la Bucureş t i această t r ag ică afacere.

R ă s p u n d e m s t u d e n ţ i l o r că nu nş-a in t imida t n ic ioda tă ni­meni, când a fost vo rba să în­fierăm o f ap tă ne leg iu i t ă : nici Lupii (doctori) , nici şobolanii-m i n i ş t r i , nici tigrii ca r i se l ăudau că vor fi ungur i i în a-j u n u l războiu lu i , nici „leii'-1... nemţeşti ai lu i Griinther, nici S y e n a ( revista conf ra te lu i •Paţnfil Şeicaru) , nici armăsarii vesti tului g ra jd Margh i loman , p recum şi căţeluşii (basset)

car i ne l a t r ă în g ra jdu r i l e a-celuiaşi spo r t sman politician, în sfârşi t nici u n a din an imale le şi j ivini i le mare i noas t re mena­je r i i poli t ice nu n e a p u t u t c â n d v a opr i , pr in înfricoşare sau conrupere . să g r ă im cu cura j a d e v ă r u l în toa te înp re ju ră r i l e deşi noi nu sun tem decât o b ia tă minuscu lă „Furnică".

D a r mi- te să ne in t imideze un P. , or icât de pu te rn ic este d. Al . Cons tant inescu în R o m n i a ca să ne poa tă face r ău , şi or icât de d ip loma t şi s impat ic este d-sa — t r e b u e să recunoaş ­tem — ca să inf luenţeze opini-unile noas t re pe cale de pe r sua ­siune a m a b i l ă sau chiar volun­t a r ă ? !

De ce, a t unc i , nu ne-am a-mes teca t şi noi spunându-ne cu­v â n t u l în cazul t ână ru lu i L ă z ă ­rescu f ăp tu i t o r al une i cr ime ? P e t eme iu l foar te s implu că s u b i e c t u l ni s 'a p ă r u t p r e a m a c a b r u p e n t r u un z iar ca a l nos t ru dela care pub lcu l ci t i tor a ş t eap tă ma i cu deoseaire scrieri ma i învesel i toare , î ngădu indu ' i cel m u l t din când îri când şi a m ă r ă c i u n e a sat irei .

Ne -am decl inat , deci, dela început compe ten ţa în aceas tă t r i s t ă î m p r e j u r a r e .

D a r şi p e n t r u al t motiv, şi mai pu te rn ic , pe care ne sur­p r inde că n u ' l aprec iază tocmai nişte s tuden ţ i în d r e p t car i mâ ine sun t meniţ i să s lujească Jus t i ţ ie i ca avocaţ i ori ca ma­gis t ra ţ i . Mot ivul aces ta a că

î l

ches t iunea omorulu i comis in F r a n ţ a de d. Al . E m . L ă z ă r e s c u se găseş te as tăzi pend in te Inna-intea Cur ţe i de Casaţ ie şi a a-celeea de J u r a ţ i . F i i nd cont ro­ve r sa t ă şi din p u n c t de vedere al c i r cums tan ţe lo r de fapt , pu­tem noi — ziarişt i cinstiţi — să p r e j u d e c ă m cercetăr i le şi ho tă râ ­rea ins tan ţe lo r super ioare că ro ra a fost defer i tă g r o z a v a învinui re ce p l anează deasup ra c a p u l u i d-lui Al . E m . L ă z ă r e s c u ? P u t e e m să t r a n ş ă m noi cu g l u m e şi c a l a m b u r u r i u şu ra t i ce o proble­mă care a costa t deja v ia ţa unu i om şi acum ameni ţ ă onoa rea şi l ibe r t a t ea unui a l t u i a ?

Cu toa t ă specia l i ta tea noas t r ă humor is t i că , conşt i in ţa n u ne-a î n g ă d u i t să a lunecăm pe po­vâ rn i şu l pe car i s 'au prec ip i t a t ziarele ce se p re t ind mai seri­oase ca „ F u r n i c a " , an t i c ipând a s u p r a p rocesu lu i ce v a fi, l u â n d a t i tu t id ine pro şi con t ra înna in te ca judecă to r i i d rep tă ţ i i să se p r o n u n ţ e .

To tuş i , ca să r is ip im din min tea g r u p u l u i de s tuden ţ i ce ne-au scris ofensa bănue l e i că am p u t u t ti intimidaţi sau unşi de cineva în î m p r e j u r a r e a de faţă, r ă s p u n d e m c a t e g o r i c :

„Pă re r ea n o a s t r ă e că , cbiar dacă d. Al . E m . L ă z ă r e s c u va fi abso lv i t de jus t i ţ i e , c h i a r daca d â n s u l e un s a v a n t ju r i scon­sult, cu toa te as tea , — d a t fiind că p o a r t ă n e t ă g ă d u i t pe cuget p o v a r a ucider i i u n u i co leg , — el nu va putea să urce t rep te le unei ca t ed re un ive r s i t a r e " . Nici­o d a t ă ! N u s u n t e m d in t r e acei care spun că „ l ' hab i t fait le moine ' ' . Noi p re t indem ca subt an te reu l p reo tu lu i să se a scundă şi un suflet cu ra t . Ind i fe ren t dacă p o p a p r ed i că din anvonul unei biserici , si u din ace la al celui m a i înal t t e m p l u de cul­tu ră la ică — U n i v e r s i t a t e a .

Gheorghe Biciuşca

N O C T U R N A

Don prefect, ce sărbătoare e mâine? Crăciunul, lancule. Minţi, don ghinărar! Cum o să fie Crăciun dacă eu am început d'acum

să mă 'nvârtesc ca la Paşti, în dulap ? !