MINISTERUL AFACERILOR INTERNE AL

REPUBLICII MOLDOVA

ACADEMIA „ŞTEFAN CEL MARE” A MAI

TEZĂ DE LICENŢĂ

TEMA: „Combaterea narcomaniei şi toxicomaniei”

AUTOR: Conducător ştiinţific:

Audientul gr.242 - j, profesor universitar interimar,

Coadă Mihai doctor în drept

Ştefan Stamatin

Chişinău 2009

CUPRINSIntroducere...................................................................................................3

Capitolul I. Consideraţii generale privind narcomania şi toxicomania........71.1. Apariţia fenomenului de narcomanie şi toxicomaniei în lume şi pericolul social

al acestora..........................................................................................71.2. Cauzele şi condiţiile care favorizează narcomania şi toxicomania..............11

Capitolul II. Activitatea organelor statale în domeniul prevenirii şi combaterii fenomenului narcomeniei şi toxicomaniei..............................222.1. Rolul Statului în combaterea narcomaniei şi toxicomaniei. Conlucrarea

organelor afacerilor interne cu organele ocrotirii sănătăţii în cea ce priveşte combaterea narcomaniei şi toxicomaniei.....................................................22

2.2. Conlucrarea instituţiilor Ministerului Sănătăţii cu organele afacerilor interne în vederea combaterii narcomaniei şi toxicomaniei.....................................26

2.3. Lupta împotriva narcomaniei şi a traficiilui de droguri pe plan internaţional..................................................................................................29

2.3.1. Politica străină antidrog...............................................................................292.3.2. Traficul de droguri în ţările străine..............................................................33

Capitolul III. Răspunderea juridică pentru comiterea faptelor ilicite în domeniul mijloacelor narcotice şi psihotrope. Reabilitarea socială a bolnavilor de narcomanie............................................................................413.1. Răspunderea contravenţională pentru comiterea faptelor ilicite în domeniul

mijloacelor narcotice şi psihotrope..............................................................413.2. Răspunderea penală pentru comiterea faptelor ilicite în domeniul mijloacelor

narcotice şi psihotrope..................................................................................443.3. Ordinea documentării acţiunilor ilegale legate cu drogurile........................543.4. Particularităţile reabilitării sociale a bolnavilor de narcomanie...................55

Încheiere.......................................................................................................62

Bibliografie...................................................................................................65

Anexe.............................................................................................................69

2

INTRODUCERE

ACTUALITATEA TEMEI INVESTIGATE. Problema narcomaniei,

toxicomaniei şi a acţiunilor ilegale legate de acestea este una stringentă a întregii

comunităţi umane. Ca şi multe state ale lumii Republica Moldova este pusă în faţa

unei situaţii dificile legate circulaţia şi comercializarea drogurilor.

Dat fiind faptul că narcomania şi traficul ilicit de droguri, ca şi multe alte

categorii de infracţiuni nu au hotare, ele se bucură de o popularitate enormă în

rândurile structurilor criminale. Mai mult ca atât, de pe urma acestor categorii de

infracţiuni se pot obţine venituri enorme fără eforturi deosebite. Astfel multe structuri

criminale internaţionale practică activitate criminală legată de circulaţia narcoticelor.

Astfel, putem menţiona cu fermitate că flagelul drogurilor este unul dintre

fenomenele cele mai complexe, mai profunde şi mai tragice ale contemporaneităţii. An

de an, miliarde de dolari sunt deturnaţi în scopuri antisociale, umflând buzunarele unor

bande de criminali şi traficanţi care sfidează autorităţile şi legile.

Narcomania şi toxicomania duc la diseminarea HIV/SIDA care pun sub

pericol nu numai principiile morale şi etice, dar şi viitorul naţiunii. Astăzi în

majoritatea statelor lumii, narcomania este recunoscută drept o problemă naţională

catastrofală, ce ţine de perspectiva dezvoltării tinerei generaţii – genofondului

naţional.

La momentul actual ţara noastră se află în perioada majorării influenţei

narcomaniei, toxicomaniei şi traficului ilicit al drogurilor asupra societăţii. Problema

narcomaniei şi narcobusinessului este caracterizată cu o creştere continuă şi capătă

poziţii tot mai sigure, ritmul de răspândire a căror pun sub întrebare sănătatea fizică şi

morală a societăţii, în deosebi a generaţiei tinere, precum şi stabilitatea socială a

populaţiei.

În ultimii ani numărul persoanelor ce utilizează medicamente cu conţinut

narcotic fără prescripţia medicului a crescut de 3 ori, fiecare al doilea din ei fiind

considerat bolnav de narcomanie1.

Una din cauzele acestei situaţii este aprecierea incorectă a primejdiei cauzate de

narcomanie.

1 Crauciuc O., Organizaţia Internaţională a Poliţiei Criminale şi cooperarea internaţională în problemele de profil, Bucureşti, 1974, pg.76

3

Tentativele de a hotărî problema dată, recurgând la măsuri speciale, cum ar fi

atragerea la răspundere conform legii fără implicarea în hotărârea problemei date a

societăţii, n-au avut succes.

Desfăşurând diverse măsuri pentru constatarea, evidenţa şi tratarea

narcomanilor şi toxicomanilor, organele afacerilor interne şi cele medicale au făcut

abia primii paşi pentru rezolvarea acestor probleme.

Insuficient se realizează operaţiunile de depistare a canalelor şi surselor de

transmitere a substanţelor narcotice; insuficient se constată persoanele ce organizează

realizarea narcoticelor; producătorii şi alte persoane ce răspândesc narcomania. La

organizarea luptei cu narcomania trebuie să ne bazăm pe constatarea pricinilor şi

consecinţelor ce duc la apariţia ei în societate, la lichidarea căreia trebuie aplicate toate

forţele.

Narcomania este periculoasă în deosebi prin faptul că mediul în care se

răspândeşte e constituit din tineret, vârsta aproximativ a 80% din cei ce consumă

narcotice e între 14 - 30 ani. Mai mult de 50% din narcomani sînt studenţi, elevi,

persoane ce îşi fac studiile în diverse instituţii de învăţământ superior şi mediu de

specialitate. Prin urmare, o atenţie deosebită trebuie acordată prevenţiei narcomaniei

în aceste instituţii2.

Drogurile, prepararea, producerea, consumul acestora infectează, corup şi

slăbesc structura societăţii. În afară de aceasta, narcobusinessul influenţează negativ

asupra dezvoltării economice a statului, care se manifestă prin ieşirea de sub controlul

a situaţiei organelor de drept şi justiţiei.

Astfel, o problemă aparte este controlul grupelor ne formale de tineret,

depistarea acestora în curs de dezvoltare, constrângerea persoanelor ce îi atrag la

utilizarea substanţelor narcotice pe minori, toate aceste direcţii fiind pe seama

inspectorilor pentru minori, inspectorilor de sector şi inspectorilor poliţiei judiciare.

Ne exprimăm încrederea şi speranţa că, prin eforturile comune ale ministerelor

şi serviciilor de forţă, organizaţiilor obşteşti şi neguvernamentale, ale cetăţenilor, vom

reuşi să creăm o barieră în calea extinderii narcomaniei şi narcobusinessului.

SCOPUL ŞI OBIECTIVELE TEZEI. Lucrarea dată şi-a pus drept scop

elucidarea principalelor cauze şi condiţii care favorizează acest tip de infracţiuni,

precum şi înaintarea propunerilor pentru reducerea acestui fenomen. De asemenea se 2 Ibidem, pg.77

4

pune accent pe rolul organelor statului în domeniul contracarării acestui viciu negativ.

În afară de aceasta am încercat să conturăm regulile şi principiile generale de tactică

poliţienească privind prevenirea şi curmarea acţiunilor ilegale legate de substanţele

narcotice, elucidarea şi înlăturarea neajunsurilor în activitatea organelor statului vis a

vis de problema studiată. De asemenea un obiectiv al lucrării este analiza legislaţiei

Republicii Moldova şi răspunderea juridică pentru comiterea faptelor legate de

droguri.

Un lucru nu mai puţin important a fost elucidarea aspectului comparativ ale

statelor străine şi folosirea experienţei avansate ale acestora în acest domeniu.

SUPORTUL METODOLOGIC ŞI TEORETICO-ŞTIINŢIFIC AL

LUCRĂRII. La baza studiului temei date au fost puse un şir de metode cum ar fi:

metoda logică, metoda istorică, metoda comparativă şi sociologică.

Suportul teoretico-ştiinţific al lucrării date îl constituie concluziile şi

propunerile savanţilor în domeniul dreptului poliţienesc, activităţii administrative a

organelor afacerilor interne.

La studierea temei au fost utilizate un şir de lucrări naţionale dar şi

internaţionale în acest domeniu, cum ar fi: Activitatea administrativă a organelor

afacerilor interne, partea generală – Ştefan Stamatin, Veaceslav Grati; Activitatea

poliţienească în scheme, partea generală - Ştefan Stamati, Veaceslav Grati; Procedura

poliţienească în domeniul contravenţiilor - Drăghici C.; Административная

деятельность органов внутренних дел. Часть общая; Учебник /Под ред.

А.П.Коренева М.: МЮИ МВД России; Административная деятельность органов

внутренних дел. Часть общая. Учебник. Издание третье – М.: Московская

академия МВД России; Административная деятельность органов внутренних

дел; Учебник / Под ред. Попова Л.Л.: Академия МВД СССР.

STRUCTURA ŞI VOLUMUL LUCRĂRII. Au fost determinate de scopul şi

sarcinile investigaţiilor, cât şi de cerinţele de întocmirea a unei teze de licenţă. Astfel,

teza prezentată constă din: introducere, trei capitole divizate în nouă subcapitole,

încheiere, bibliografie şi anexe.

5

CAPITOLUL I. CONSIDERAŢII GENERALE PRIVIND

NARCOMANIA ŞI TOXICOMANIA

1.1. Apariţia fenomenului de narcomanie şi toxicomaniei în lume şi pericolul

social al acestora

Narcoticele au devenit cunoscute cu câteva mii de ani în urmă. Pe atunci ele se

foloseau în diferite scopuri: în timpul ceremoniilor religioase, pentru reconstituirea

forţei, pentru schimbarea conştiinţei, pentru scoaterea durerilor şi sentimentelor

negative.

Încă înaintea apariţiei scrisului oamenii ştiau şi foloseau substanţe chimice

psihoactive: alcool şi plante, utilizarea cărora influenţează asupra conştiinţei.

Cercetările arheologice au arătat, că începând cu 6400 ani î.e.n. oamenii cunoşteau

berea şi alte băuturi alcoolice. Probabil, procesele de fermentaţie au fost deschise

întâmplător (vin din struguri, printre altele, a apărut numai în secolele 4-3 î.e.n.).

Primele mărturisiri scrise despre folosirea intoxicatelor reprezintă povestea despre

beţia lui Noe din Biblie. Au fost folosite şi diferite plante, care provocau schimbări

fiziologice şi psihice, de obicei în ceremoniile religioase sau în timpul efectuării

6

procedurilor medicale. De exemplu - folosirea în Orientul Apropiat în anii 5000 î.e.n.

a "cerealelor de bucurie" ( probabil se are în vedere opium). În anul 2700 î.e.n. în

China deja foloseau cânepă (în forma de infuzie pentru ceai). Oamenii din epoca de

piatră cunoşteau opiumul, haşişul şi cocaina, folosind aceste droguri pentru

schimbarea conştiinţei (în timpul ceremoniilor religioase) şi în timpul pregătirii către

luptă. Pe pereţii complexelor de înmormântare a indienilor Americii Centrale şi de Sud

sunt descrieri, că oamenii mesteacau frunze de coca (una din metodele de primire a

cocainului), datate cu anii 3000 î.e.n.. Trebuie de avut în vedere, că faptul folosirii

drogurilor într-o cultură nu ne permite de a presupune, că şi în alte culturi din această

perioadă oamenii cunoşteau acest drog şi îl întrebuinţau. Ca şi în ziua de azi, în

folosirea drogurilor oamenii de diferite culturi întrebuinţau preparate diverse3.

Pe parcursul istoriei, legăturile dintre culturile îndepărtate se întâmplau din

cauza războaielor şi a comerţului. De exemplu, ca rezultat a cruciadelor şi călătoriilor

a lui Marco Polo, europenii au cunoscut opiumul şi haşişul, răspândite larg în Orient.

Călătoriile târzie a europenilor (în mare parte a englezilor, francezilor, portughezilor şi

spaniolilor) în America au adus descoperiri noi. Substanţe de bază psihoactive aduse

în Europa din America - cocaina (din America de Sud), diferite halucinogene (din

America de Nord). Cum arată cercetările, între popoare se petrecea schimbul reciproc.

Originara copacului de cafea e Efiopia. Europenii au făcut cunoştinţă cu băutura de

cafea în secolul XVII. Adaugăm, că din Europa în America a venit alcoolul, produs ca

rezultat de distilare, iar în Cili în anul 1545 a apărut cînepa.

Pînă în secolul XX practic nu existau limitări pentru producerea şi

întrebuinţarea drogurilor. Din cînd în cînd se făceau încercări de a reduce sau de a

interzice folosirea unor substanţe, dar ele fiind toate temporare şi de scurtă durată, şi

ca regulă nereuşite. De exemplu tutunul, cafeaua şi ceaiul au fost întîlnite în Europa

fară succes. Primul european, care a fumat tutun - prieten de drum a lui Columb,

Rodrigo de Heres - după sosirea în Spania a fost închis în închisoare, pentru că

autorităţile au hotărît, că numai dracul putea face aşa. Au fost cîteva încercări de a

declara în afara legii cafeaua şi ceaiul.

În secolul XX, în Europa şi America s-au întrebuinţat practic unele şi acelea

substanţe narcotice. Interesant, că o mulţime din substanţele stupifiante au fost

3 Crauciuc O., Organizaţia Internaţională a Poliţiei Criminale şi cooperarea internaţională în problemele de profil, Bucureşti, 1974.

7

asimilate de la început în Statele Unite şi apoi ele s-au răspîndit în alte ţări. Aşa dar

America a dat tonul în întrebuinţarea internaţională a narcoticelor4.

Numai în 1870 a fost recunoscut faptul că drogurile provoacă deprindere. În

îstoria cocainului a fost o perioadă, cînd a fost folosit pentru tratarea deprimării şi

dependenţei de opium în secolul XIX medicii foloseau marihuana pentru tratarea

insomniei şi a depresiei. În sec. XX au apărut stimulatoare sintetice ca amfetamina,

care mult timp putea fi procurat fară recetă.

Trebuie de înţeles, că în medicină folosirea substanţelor psihoactive în calitate

de medicament şi folosirea lor în scopuri nemedicale va fi strîns legat permanent. În

trecut substanţele veneau în medicină de pe urma ceremoniilor religioase. În zilele

noastre se întîmplă situaţia cînd substanţa elaborata ca preparat medical trece în

rîndurile narcoticelor. În orice caz, este practic imposibil, de separat medicina de

narcotice.

"Fumatul, alcoolul şi narcoticile distruge familia, ridică preţul ocrotirii

sănătăţiî, umple sistemele naţionale de învăţămînt, procesual-penal şi social

favorizează apariţiei undei nemaivăzute de violenţă şi prebeag"5.

La ce duce întrebuinţarea drogurilor şi cum ele înfluenţează asupra noastră -

iată care constituie obiectul de studiu al drogurilor şi al comportamentului omenesc

legat de drog.

Oamenii întrebuinţează droguri de mii de ani, iar ştiinţa este preocupată de

droguri nu de mult. Cu studierea substanţelor narcotice se preocupă farmaceologia,

obiectul ei - tot este legat de influenţa substanţelor chimice asupra corpului omenesc.

Farmaceologia - o parte a biologiei, strîns legată cu fiziologia şi biochimia. Un

important capitol al farmaceologiei, psihofarmaceologia - pune accent asupra

influenţei drogurilor faţă de comportamentul uman. Luînd în consideraţie că

denumirea ştiinţei este constituită din 2 cuvinte: psihologia şi farmaceologia, pentru

înţelegerea influenţei drogurilor la comportarea omului trebuie de luat în consideraţie

factorii mediului înconjurător, adică social.

Mult se vorbeşte despre droguri, dar definiţia drogurilor nu este fîxă. Cu multă

greutate experţii au elaborat o definiţie admisibilă. Organizaţia Mondială de ocrotire a

sănătăţii în raportul său în 1981 a determinat drogurile, în sensul larg ca "substanţă

4 Абызов Р. Ахмедов А.Сахизов Предупреждение наркомании Ташкент 1988 стр.155 Djozef A. Caliano. The New Yorc Times, 24 octombrie 1993

8

chimică sau amestecătură de substanţe, primirea căreia duce după sine

schimbări în funcţionarea organizmului şi a structurii lui"6.

Spre deosebire de SIDA, tuberculoza şi alte îmbolnăviri, să devii narcoman

întîmplător e imposibil.

Cu douăzeci - treizeci de ani în urmă lumea era de părere că narcomania practic

nu există în ţara noastră, însă la momentul actual ea a căpătat o răspîndire largă

devenind o problemă social-globală. Termenul de "narcomanie" provine de la

grecescul "narco" - somn, amorţire şi "manie" - pasiune, sminteală. Termenul de

narcomanie se foloseşte de mult în practica pentru desemnarea "atracţiei bolnăvicioase

la mijloacele narcotice", recunoscute drept narcotice, ce activează, cu predilecţie

asupra sistemului nervos central şi care provoacă în doze mici o stare de euforie, iar în

doze relativ mari - o stare de amenţeală, năucire, de somn narcotic.

Fără teamă de a greşi, se poate afirma, că la acest început de secol şi mileniu, nu

există altceva mai complex decît teama dependenţei de droguri. În ciuda unor opinii

contrare, drogurile constituie o problemă a cărei seriozitate devine cu fiecare zi mai

vizibilă. Există milioane de oameni, care recurg la droguri în toată lumea, abuzînd de

felurite substanţe ilegale. Mai mult decît atît, există miliarde de victime indirecte ale

abuzului de droguri - familiile drogaţilor, grupurile sociale a societăţii. Problemele

produse de abuzurile de droguri şi de traficul lor se numără printre cele mai grave

probleme cu care se ciocneşte societatea în prezent, ameninţind generaţiile viitoare.

Estimările făcute de diferite organisme guvernamentale şi neguvernamentale interne şi

internaţionale evidenţiază faptul, că peste o sută de milioane de persoane din întreagă

lume sunt victime ale abuzului de produse ori substanţe stupefiante sau toxice7.

Epicentrul de dezvoltare a traficului ilicit de droguri: „Triunghiul de aur” -

teritoriul cunoscut sub aceast nume este o regiune muntoasă în care se află

aproximativ 3000 de sate. Geografic, zona este situată în nordul frontierei dintre

Birmania, Thailand şi Laos. Acest teritoriu vast este aproape inaccesibil, fiind lipsit de

drumuri şi mijloace de comunicaţie. Potrivit statisticelor, în „Triunghiul de aur” se

obţine anual circa 750 de tone de opium. Drumul opiumului din „Triunghiul de aur”

este nelimitat . O parte pleacă spre Hong Gong şi Bangkok, o altă parte este trasportată

din Thailand şi Birmania. Întrucît cea mai mare parte a recoltei din „Triunghiul de 6 Dima T., Traficul şi consumul ilicit de stupefiante, Ed. Lumina Lex, 2001, pg.126

7 Аргунова Ю. Н. Габиани А.Аю Правовые меры по борьбе с наркотизмом стр.17 . Знание 1989

9

aur” era traficată prin Singapore, autorităţile au întrodus aceleaşi legi sancţionatoare ca

şi în Malazia, adică pedeapsa cu moartea, la fel şi în Birmania, Thailand şi Indonezia.

„Semiluna de aur” este deasemenea un triunghi al narcoticelor, format din

Pakistan, Iran şi Afganistan. Situaţia din această zona este asemănătoare cu cea de la

frontierile Birmaniei, Laosului şi Thailandei. Organizaţia Naţiunilor Unite evidenţiază

cifre privind producţia, consumul intern şi exportul acestei zone, cifre confirmate de

drogurile capturate, precum şi de provenienţa lor pakistaneză. Acest fapt a determinat

autorităţile să treacă la măsuri severe, fiind instituită pedeapsa cu moartea pentru astfel

de infracţiuni8.

1.2. Cauzele şi condiţiile care favorizează narcomania şi toxicomania

Lupta cu narcomania este o problemă complexă, rezolvarea căreia constituie o

sarcină a fiecărui stat şi a întregii societăţi. Însă soluţionarea acesteia se realizează

nesatisfacător în ţara noastră, deoarece nu există o bază juridică suficientă pentru lupta

cu narcomania, nu există un program complex cu obligaţii şi competenţe bine definite

ale organelor de stat şi ale formaţiunilor obşteşti. Astăzi din tot sistemul de ocrotire,

practic, se preocupă de problema dată numai organele afacerilor interne. Sunt

evidenţiate rău cauzele şi condiţîile ce contribuie la răspîndirea narcomaniei, slab se

efectuează lucrul de demascare a persoanelor ce se practică atât realizarea substanţelor

narcotice, cît şi atragerea altor cetăţeni la folosirea lor.

Astfel, narcomania şi încălcarea normelor de drept legate de ea, neprimind o

ripostă din partea societăţii şi a organelor statale, în particular, continuă să crească pe

teritoriul ţării noastre.

Conform datelor M.A.I. al Republicii Moldova, la evidenţă se află mai mult de

zece mii de narcomani. Însă după părerea persoanelor oficiale cifra reală depăşeşte

statistica de zeci de ori.

Problema luptei cu narcomania devine ameninţătoare. Cu atât mai mult că,

apreciind pericolul social al acestor fenomene, nu putem să nu luăm în consideraţie

aceleaşi procese ce au loc în ţările C.S.I.

Lupta cu narcomania şi toxicomania, la momentul actual, a căpătat caracter de

problemă social-globală. Despre aceasta vorbeşte impunător materialul statistic,

8 Gîrlea R., Dogotari I., Clefos A., Interpol – Istorie şi actualitate, Chişinău, 2003, pg.89

10

concluziile Comitetului Naţional O.N.U. pentru controlul asupra răspîndirii drogurilor

în lume. După datele rapoartelor anuale ale Comisiei pentru mijloace narcotice a

Consiliului social şi economic al O.N.U., alcătuit în baza comunicărilor

guvernamentale ale diferitor ţări, la 1000 de oameni în lume le revine un narcoman.

Iar după aprecierile Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii, numărul total al narcomanilor

din lume la data de 1 ianuarie 1989 a constituit mai mult de cincizeci milioane de

oameni, astăzi numărul acestora a trecut de o sută de milioane9.

Narcomania este o atracţie plăcută, cauzată de una sau mai multe substanţe,

recunoscute în formă stabilită drept narcotice, ce acţionează, cu preselecţie, asupra

sistemului nervos central şi care provoacă în doze mici o stare de euforie, iar în doze

relativ mari - o stare de ameţeală, de somn narcotic.

Narcomania este o boală grea, ce poartă un caracter de epidemie, după părerea

unor cercetători, „fiecare din cei ce folosesc substanţe narcotice atrag la întrebuinţare

încă patru”, ea duce la degradarea morală şi socială a persoanei, îi împinge pe oamenii

la săvîrşirea crimelor, pentru comiterea cărora narcomanii, de obicei, se grupează.

Narcomania este un nod strîns de probleme medicale, sociale şi de drept,

nerezolvarea cărora poate provoca pagube greu de apreciat sănătăţii poporului,

economiei şi ordinii de drept.

Din punct de vedere al medicinei, narcomania este calificată drept boală ce

provoacă schimbări patologice în organism, ce se caracterizează prin aşa -numitul

sindrom de „narcoman", care cuprinde:

- Schimbări ale reactivităţii organismului, capacitatea de a rezista fară urmări la

folosirea sistematică a dozelor mărite de narcotic, ce le întrec pe cele mortale;

-Dependenţa psihică, starea de insatisfacţie, nemulţumire, depresii emoţionale

în lipsa narcoticului, gînduri obsedante privind folosirea lui;

- Dependenţa fizică, schimbările funcţiilor organismului, care s-a acomodat cu

otrăvirea permanentă şi numai datorită consumării narcoticului activitatea lui vitală

este relativ satisfacătoare.

Din toate substanţele ce provoacă pasiunea, au fost evidenţiate cele mai

periculoase, care au fost introduse prin ordinul Ministrului Ocrotirii Sănătăţii în lista

narcoticelor din Republica Moldova. Ele se află sub controlul strict al statului, sunt

9 Gîrlea R., Dogotari I., Clefos A., Interpol – Istorie şi actualitate, Chişinău, 2003, pg.91

11

scoase din comerţul liber, iar unele chiar sunt interzise ca mijloace medicale. Prin

legislaţia specială este prevăzută răspunderea contravenţională şi penală pentru

operaţiunile ilegale cu narcoticele, pentru operaţiunile ilegale cu substanţele chimice

ce provoacă boala numită toxicomanie, dar care nu sunt introduse în lista narcoticelor.

Din punct de vedere social, narcomania îl face pe om social periculos,

distrugîndu-i psihicul, împingîndu-l la un mod de viaţă ilegal şi amoral, subminînd

sănătatea populaţiei.

Din cele expuse se poate trasa concluzia, că deosebirea dintre narcomanie şi

toxicomanie rezidă numai în aspectul juridic al problemelor privind operaţiunile

ilegale cu substanţele incluse în lista narcoticelor, care atrag la rîndul lor, răspunderea

contravenţională şi penală, în schimb, operaţiunile ilegale cu substanţele care nu sunt

incluse în lista narcoticelor, dar care provoacă boala numită „toxicomanie" nu atrag o

oarecare răspundere juridică.

Pericolul social, dauna narcomaniei şi toxicomaniei, după cum au menţionat pe

bună dreptate mulţi cercetători ai problemei, constă în faptul că narcomanii şi

toxicomanii atît în mod obiectiv, cît şi subiectiv, sunt lucrători necompetenţi, aduc o

mare pagubă morală şi materială familiei şi societăţii, degradează fizic şi moral,

săvîrşind prin aceasta crime grave faţă de urmaşi. Folosirea substanţelor narcotice şi

toxice este nu numai amorală faţă de sine, dar şi este strâns legată de purtarea

antisocială, criminogenă a celui ce foloseşte aceste substanţe. De aceea, nu

întîmplător, astăzi, lupta cu narcomania se află în rîndul sarcinilor de prim ordin ale

organelor de ocrotire a dreptului şi sănătăţii.

Trebuie recunoscut că lăsarea în tăcere a pericolului deosebit al narcomaniei, pe

parcursul a mai multor ani, pe teritoriul fostei U.R.S.S. şi al ţării noastre, în particular,

a slăbit vigilenţa societăţii noastre şi a contribuit la răspîndirea lor. Mai mult de 30 de

ani în urmă, organele de ocrotire a dreptului şi sănătăţii din fosta U.R.S.S. luau măsuri

concrete în legătură cu acest viciu al societăţii, însă greşelile metodologice şi

organizatorice nu au adus la rezultate pozitive.

Rusia, republicile din Asia Mijlocie şi din Transcaucazia s-au ciocnit cu

fenomenul narcomaniei încă în anii '20, însă atunciea a fost, practic, lichidată. În anii

'50, la Moscova numărul persoanelor care se lecuiau de narcomanie era de câteva

unităţi: de la 3 la 7 oameni la un milion10.10 Мирошниченко Н.Ф. Музыка А.А. Уголовна-правовая борьба с наркоманиеи, Киев-Одеса 1988.

12

În cadrul cercurilor ştiinţifice şi oficiale se vorbea de o biruinţă specifică în

lupta cu narcomania, despre vindecarea ultimilor narcomani. Însă la sfîrşitul anilor '60

a început să se observe o tendinţă spre creştere a fenomenului.

Mai apoi, la sfîrşitul anilor '70 şi începutul anilor '80 a fost dată alarma de către

organele corespunzătoare cu privire la răspîndîrea narcomaniei şi toxicomaniei pe

teritoriul Ucrainei şi Belarusiei.

Epidemia narcomaniei şi toxicomaniei s-a apropiat şi de graniţele ţării noastre.

Însă această situaţie nu a fost luată în serios. Mai mult decât atît, organele de stat

corespunzătoare şi persoanele cu funcţii de răspundere nici nu doreau să ia în

consideraţie pericolul răspîndirii narcomaniei. În anul 1985, la una din şedinţele

Colegiului M.A.I., problemele luate în dezbaterile raportului „Despre necesitatea

interzicerii pe cale juridică a creşterii pe teritoriul republicii a cînepii şi a macului

pentru ulei au fost recunoscute drept inventate şi din „cale afară” ştiinţifice, mai mult

decît atât, toţi conducătorii M.A.I ce au luat cuvîntul, au fost unanim părerei, că

Moldova nu este ameninţată de epidemia narcomaniei.

Narcomania şi toxicomania sunt deosebit de pericuioase prin faptul că factorul

principal de răspîndire al lor este tineretul, unde 80% dintre cei care consumă droguri

au vîrsta între 14-30 ani11.

Pentru lupta cu succes împotriva narcomaniei şi toxicomaniei, o mare

importanţă o are existenţa deprinderilor funcţionarilor de poliţie, de calificare juridică

a acţiunilor legate de operaţiunile ilegale cu substanţe narcotice, a cunoaşterii

formelor şi metodelor principale de profilaxie şi a altor substanţe periculoase, care ar

supraveghea folosirea limitată a lor şi ar permite întrebuinţarea lor numai în medicină

şi ştiinţă.

Circulaţia şi consumarea substanţelor narcotice pun în faţa organelor de drept

probleme serioase şi, totodată, este o cauză care duce la creşterea nivelului

infracţional. Funcţionarii organelor de drept, deseori, se ciocnesc cu persoane ce se

află sub acţiunea substanţelor narcotice, comportamentul cărora, nu poate fi prezis şi

prezintă pericol.

Funcţionarii organelor de drept efectuează un şir de măsuri de profilaxie a

narcomaniei:11 Alexei N., Golubenco Gh., Obreja E., Situaţia actuală în Republica Moldova. Căile de prevenire şi combatere a circulaţiei ilegale a substanţelor narcotice şi psihotrope, // Revista metodico-ştiinţifică „Administrarea publică” nr.2 (23) //, aprilie-iunie 1999

13

1 .Evidenţierea cauzelor şi condiţiilor ce contribuie la răspîndirea narcomaniei

şi a infracţiunilor legate de ele.

2. Înlăturarea cauzelor şi condiţiilor ce duc la răspîndirea narcomaniei şi a

infracţiunilor legate de ele.

a) se efectuează operaţiuni speciale pentru descoperirea persoanelor ce folosesc,

în scopuri nemedicale, substanţe narcotice, atrăgînd alţi cetăţeni la folosirea lor,

precum şi a persoanelor ce primesc pe reţete false preparate narcotice folosite în

medicină, de curmare a încercărilor de procurare a substanţelor narcotice, de evidenţă

şi stăpînire a semănăturilor de plante ce conţin substanţe narcotice.

b) se efectuează căutarea locurilor de concentrare a narcomanilor

c) se asigură un control permanent al respectării regulilor stabilite de producere,

evidenţă, păstrare, transportare, transmitere, eliberare a substantelor narcotice.

d) se efectuează măsuri de control al persoanelor ce lucrează şi sunt angajate la

iucru legat de accesul la mijloacele narcotice, în scopul neadmiterii la acest serviciu a

persoanelor judecate anterior, persoanelor ce folosesc substanţe narcotice, care au

legături cu elementele criminale.

3. Organizarea propagandei în scopul explicării legislaţiei în vigoare de luptă cu

narcomania, al pericolului ei social.

4. Informarea la timp a organelor de stat şi a organizaţiilor obşteşti interesate.

Cu toate acestea, în prezent, numărul narcomanilor este în creştere12.

La momentul actual, în Republica Moldova, conform datelor statistice sunt circa

cinci mii de narcomani. Însă aceste date statistice nu corespund adevărului. Se

presupune că numărul lor este aproximativ de 60000. În mediu, fiecare narcoman

consumă substanţe narcotice de aproximativ 10000 de lei anual. Însă nu fiecare din ei

posedă această sumă, prin urmare, comit infracţiuni pentru a dobîndi suma de bani

necesară.

O bună parte din narcomani se folosesc de injecţii intravenoase, care, în mare

măsură, ridică riscul de contaminare cu boala SIDA.

Deseori persoanele consumatoare de droguri îşi „pierd" prietenii, rudele şi

apropiaţii, petrecîndu-şi o bună parte din timp în singuritate, avînd dereglări ale

memoriei, atenţiei, gîndirii, emoţiilor. Aceste persoane degradează treptat, uneori

încercînd să se sinucidă.12 Conferinţa stiinţifico-practică republicană «Criminalitatea organizată şi economia tenebroasă în RM» Chişinău 1999

14

Cea mai mare parte din narcomani sunt persoane tinere de pînă la 25 de ani,

ceea ce duce la degradarea societăţii în general. Aceasta ar trebui să ne alarmeze pe

fiecare în parte şi să ne unească în lupta cu narcomania.

Pentru ca această luptă să fie încununată de succes, avem nevoie de un

mecanism bine organizat, care să asigure, permanent şi sigur, acoperirea tuturor

izvoarelor şi canalelor de răspândire a drogurilor, inclusiv împiedicarea pătrunderii lor

de peste hotarele ţării. De asemenea, un lucru important în combaterea narcomaniei

este luarea măsurilor legislative, medicale şi de educaţie necesare în acest sens şi

existenţa deprinderilor de calificare juridică a acţiunilor legate de operaţiunele ilegate

cu substanţe narcotice, a cunoaşterii formelor şi metodelor principale de profîlaxie a

narcomaniei şi toxicomaniei, a cunoaşterii sistemului evidenţei operative de căutare şi

de profilaxie a persoanelor care au fost demascate în operaţiunele ilegate cu substanţe

narcotice.

Narcomania este o realitate periculoasă a vieţii sociale. Ea necesită o apreciere

complexă a problemei în cauză.

Pornind de la faptul că criminalitatea este un fenomen foarte dificil, asupra

căruia influenţează mai mulţi factori şi în lupta cu acest fenomen social periculos

trebuie acordată o mare atenţie procesului de prevenire şi profilaxie a lui, stabilim că şi

profilaxiei narcomaniei constituie, la rândul ei, o noţiune dificilă, ce include măsurile

statale realizate pe diferite direcţii, cuprinzând convingerea şi constrângerea în lupta

cu narcomania, activitatea organelor de stat şi ale organizaţiilor obşteşti în vederea

relevării cauzelor şi condiţiilor care favorizează narcomania şi luarea de măsuri în

vederea lichidării lor; descoperirea, cercetarea şi supunerea dezbaterilor judiciare a

cauzelor penale legate de narcomanie; pedepsirea celor vinovaţi; supravegherea

legalităţii comportării persoanelor eliberate din locurile de detenţie; lucrul educativ cu

persoanele care au fost condamnate la pedepse nelegate de privaţiune de libertate etc.

Referindu-ne la cauzele şi condiţiile, care favorizează narcomania şi

toxicomania este necesar a menţiona, de la bun început, că nici un factor şi nici o

circumstanţă de viaţă în mod fatal nu determină dinainte săvârşirea de către o oarecare

persoană a infracţiunii şi afectarea ei de narcomanie. Caracterul conştient al faptelor

umane înseamnă că în orice situaţie de viaţă există posibilitatea de a alege o cale, care

15

să nu încalce normele morale şi juridice. Anume pe aceasta este formulată răspunderea

persoanei pentru acţiunile sale, inclusiv pentru răspândirea drogurilor şi consumul lor.

Cauzele infracţiunilor, legate de narcomanie, se ascund în vitalitatea opiniilor

proprii pentru fiecare persoană, dorinţa de îmbogăţire pe calea cea mai uşoară, prin

neglijarea intereselor sociale şi demnităţii altor persoane, precum şi a demnităţii sale

proprii.

Ele se ascund în carierism, beţie, cruzime, desfrâu moral şi instabilitate

ideologică. Asemenea obişnuinţe se observă în comportarea fiecărei persoane care

săvârşeşte o infracţiune. Comportarea ei în asemenea caz se caracterizează printr-un

individualism marginal, egoism, gătinţa de a transforma în jertfă prin intermediul

slăbiciunilor sale criminale, intereselor sale egoiste - interesele sociale şi ale altor

cetăţeni.

Problema cauzelor şi condiţiilor, care favorizează apariţia şi răspândirea

narcomaniei şi a narcotismului este foarte complicată. Unicitatea răspunsului la

această întrebare privind cauzele şi condiţiile infracţiunilor de acest gen nu este

posibilă. Studierea practicii luptei cu narcomania arată că există foarte multe cauze,

care sunt strâns legate intre ele şi depind unele de altele. Una din aceste cauze constă

în aceea, că multe persoane, în special tinerii, nu-şi dau seama de pericolul consumării

de substanţe narcotice asupra relaţiilor sociale şi psihofiziologice, de consecinţele

social periculoase ale ei.

La un nivel foarte scăzut este pusă problema propagării normelor ce poartă un

caracter antinarcotic.13 Sunt petrecute foarte puţine lecţii de către lucrătorii medicali şi

ştiinţifici pe problemele informării în masă a populaţiei despre consecinţele social-

periculoase ale acestui fenomen patologic. Un mare rol îl are şi neinformarea

populaţiei despre răspunderea juridică pentru săvârşirea infracţiunilor legate de

narcomanie.

Creşterea cererii de droguri şi substanţe psihotrope înaintează probleme de o

mare complexitate, determinate de un şir de cauze comune, în primul rând, de ordin

economic şi social şi, în al doilea rând, de motivaţii privind personalitatea şi

comportamentul uman. În opinia cercetătorului român Ion Suceava, printre cauzele

social-economice pot fi enumerate:

13 I.Macari, Narcomania sub interzicerea legii, Chişinău 1990, pag.132.

16

1. toleranţa manifestată de autorităţile unor state în privinţa traficului şi

businessului cu droguri şi lipsa unor acorduri interstatale în această privinţă;

2. tărăgănarea cercetărilor privitoare la efectele negative, generate de abuzul de

substanţe narcotice asupra stării fizice şi mintale a omului;

3. lipsa unui program educaţional în rândul adolescenţilor şi tinerilor care uşor

cad pradă narcomaniei;

4. atragerea insuficientă în circuitul educaţional a tuturor mijloacelor de

informare în masă şi a tuturor organizaţiilor politice, nonguvernamentale etc.;

5. existenţa unor clanuri criminale de traficanţi şi incapacitatea organelor de

drept de a le controla;

6. situaţii tensionate în familii, lipsa de afectivitate manifestată de părinţi,

educatori, tutori etc.;

7. stresul provocat de preocupările cotidiene;

8. nesiguranţa pentru ziua de mâine, frustraţiile de tot soiul;

9. progresul mijloacelor de transport care, pe lângă activităţile utile, au favorizat

şi traficul de droguri;

10. insuficienţa centrelor de tratament şi reabilitare a narcomanilor.14

Actualmente pasiunea narcotică intr-o anumită măsură este condiţionată şi de

folosirea mijloacelor narcotice în medicină. Deseori substanţele narcotice se folosesc

la naştere, la tratamentul diferitor traume grave ale creierului, gastritei etc. Ca rezultat,

dacă sunt admise unele încălcări serioase, nu este verificată necesitatea şi doza pentru

consum, persoana în cauză nu este tratată, ci la ea apare acea pasiune narcotică, o alta

cauză destul de frecvent întâlnită este dorinţa unor persoane aparte, în primul rând a

celor tinere, de a-şi crea o stare de ebrietate narcotică, de euforie, concomitent cu

ebrietatea alcoolică. Acest moment ascunde în sine satisfacţia obţinută ca rezultat al

acţiunilor de influenţă a mijloacelor narcotice după primele probe consumate.

Acţiunea lor se reflectă în îmbunătăţirea temporară a stării emoţionale a persoanei pe

cale artificială, înteţirea proceselor de gândire, dorinţă de a vorbi, de a râde, de a se

mişca, etc.

Investigaţiile ştiinţifice ne demonstrează că uneori ca vinovaţi ai îmbolnăvirii de

narcomanie sunt părinţii. Medicamentele consumate de către ei, în componenţa cărora

intră substanţe narcotice, care se reflectă în mod negativ asupra stării fizice şi psihice 14 Suceava I., Flagelul stupefiantelor, Bucureşti, 1986, pag.111.

17

ale persoanei care le consumă, măresc nivelul probabilităţii acelui fapt, că copiii lor

vor consuma de asemenea substanţe narcotice şi în unele condiţii favorabile vor fi

atraşi în consumul sistematic de aceste substanţe. Deci, absenţa unei strânse înţelegeri

intre părinţi şi copii la fel apare ca una din condiţiile favorabile ale narcomaniei, unde

o influenţă negativă asupra celui tânăr apare ca efectivă. Sursa de bază a acestei

influenţe o constituie rudele apropiate.

Drept situaţii alarmante sînt şi cazurile, când părinţii, ocupându-se de

menţinerea prestigiului său la serviciu şi printre cunoscuţi, nu apreciază corect

seriozitatea problemei narcomaniei şi prin diferite metode încearcă să împiedice

personalului medical şi lucrătorii organelor de drept la acordarea unui ajutor copilului

său, care a început a face abuz de mijloace narcotice. Alţi părinţi consideră că

narcomania nu este mai periculoasă decât beţia şi pentru curmarea ei este necesară

doar o convorbire. Răspândirea narcomaniei este determinată şi de posibilitatea

sustragerii de mijloace narcotice favorabilă. Multe farmacii, instituţii medicale (în

special la sate) nu sunt asigurate cu mijloace de semnalizare şi alte obiecte de pază

(ordinea de păstrare a substanţelor narcotice este prevăzută de Ordinul Ministerului

Sănătăţii al Republicii Moldova nr.225 din 29 noiembrie 1994).

Acestea sunt doar unele cauze şi condiţii, care favorizează narcomania, în

realitate fiind mult mai multe; una este însă cert, că prin limitarea cauzelor şi

condiţiilor acestea, problema narcomaniei în Republica Moldova poate fi intr-o

măsură oarecare normalizată. Corespunzător, pentru limitarea cauzelor şi condiţiilor

care favorizează narcomania, este necesară stabilirea strictă a acestora.

Concluzie: Reieşind din cele menţionate mai sus, putem deduce faptul că

narcomania şi toxicomania au devenit cunoscute pentru societatea umană cu mii de ani

în urmă. Iniţial aceste substanţe toxice se foloseau mai mult în scopuri lecuitoare şi în

timpul ceremoniilor, însă cu timpul ele au căpătat cu totul altă destinaţie, care în ziua

de astăzi duce la urmări fatale. Cât priveşte cauzele şi condiţiile care favorizează

comiterea faptelor ilicite legate de aceste substanţe ele sunt diverse şi se deosebesc de

la ţară la ţară. Scopul principal al fiecărui stat în ameliorarea situaţiei vis-a-vis de

această problemă constă în elaborarea şi adoptarea actelor normative de rigoare care să

corespundă realităţii şi conştiinţei cetăţenilor săi.

18

CAPITOLUL II. ACTIVITATEA ORGANELOR STATALE ÎN DOMENIUL PREVENIRII ŞI COMBATERII FENOMENULUI

NARCOMENIEI ŞI TOXICOMANIEI2.1. Rolul statului în combaterea narcomaniei şi toxicomaniei. Conlucrarea

organelor afacerilor interne cu organele ocrotirii sănătăţii în ceea ce priveşte

combaterea narcomaniei şi toxicomaniei

Necătînd la faptul, că în unele comisariate de poliţie lucrul în combaterea

crimelor legate de traficul ilicit al drogurilor s-a activizat, totuşi nu s-au depus toate

eforturile în efectuarea măsurilor de profilaxie şi contracarare a acestor fenomene, în

depistarea şi documentarea persoanelor care se ocupă cu cultivarea plantelor cu

conţinut narcotic, întreţinătorilor de spelunci.

Parlamentul Republicii Moldova în anul 1994 a ratificat Convenţiile ONU din

anii 1961, 1971, 1998 cu privire la substanţele narcotice, psihotrope şi combaterea

traficului ilicit al acestor substanţe, fapt care ar completa cadrul juridic intern şi care

sînt necesare de a le aplica cu consecvenţă în practică. Cu părere de rău la momentul

actual nu se îndeplinesc toate cerinţele rezultate din Convenţiile indicate.

19

Situaţia care s-a instaurat în domeniul narcomaniei şi traficului de droguri,

prognozarea adâncirii dezvoltării acestor procese negative, ne impune de a căuta căi

eficiente de contracarare a consumului abuziv şi traficului ilicit al drogurilor, a

determina cele mai eficiente măsuri în scopul diminuării cererii şi ofertei la

substanţele narcotice, precum şi a elabora direcţiile strategice a acestei activităţi.

În scopul promovării politicii statului în domeniul preîntâmpinării şi

contracarării consumului şi traficului ilicit al drogurilor, barării procesului de

diseminare a narcomaniei şi instaurării unui mod sănătos de viaţă, la 15 februarie

2005, Guvernul Republicii Moldova prin Hotărârea nr.166 a aprobat Măsurile de

combatere a narcomaniei şi narcobusinessului în anii 2005-2006.15

Programul propus este îndreptat la problemele care pot fi rezolvate la nivel de

stat şi de centre raionale. Implimentarea Programului duce, într-o anumită măsură, la

consolidarea eforturilor organelor abilitate în combaterea narcomaniei şi traficului de

droguri şi asigură anumite condiţii pentru stoparea ritmului de proliferare a lor.

În scopul stopării ritmului de răspândire a narcomaniei şi narcobusinessului,

micşorării influenţei negative asupra economiei şi sferei sociale, reducerii pericolului

pentru societate, instaurării unui mod sănătos de viaţă, se propune următoarea strategie

şi metodologie de realizare a activităţii de bază a organelor afacerilor interne şi celor

abilitate în contracararea traficului de droguri şi consumului lor abuziv:

1. Elaborarea şi realizarea programelor şi măsurilor de profilaxie

îndreptate spre diminuarea cererii şi ofertei mijloacelor narcotice, substanţelor

psihotrope şi a precursorilor.

2. Intensificarea măsurilor de aplicare a legislaţiei.

3. Ridicarea eficacităţii măsurilor operative de investigaţie şi activităţii

în domeniul examinat.

4. Asigurarea controlului eficient asupra circulaţiei legale a mijloacelor

narcotice, substanţelor psihotrope şi a precursorilor.

5. Crearea barajelor între narcomani şi droguri.

6. Lichidarea preparării clandestine a drogurilor, combaterea cultivării

plantelor cu conţinut narcotic, depistarea şi tragerea la răspundere penală a

persoanelor care se ocupă cu desfacerea drogurilor.

15 Monitorul Oficial al Republicii Moldova nr.42-45/294 din 21.03.2005.

20

Scopul strategiei este: reducerea pe etape a consumului abuziv al drogurilor şi

traficului lor ilicit până la nivelul minim periculos pentru societate.

Principiile:

1. prioritatea măsurilor de profilaxie în contracararea traficului de droguri şi

consumului lor abuziv;

2. coordonarea activităţii departamentale şi interdepartamentale în domeniul

combaterii narcomaniei şi narcobusinessului;

3. instaurarea relaţiilor internaţionale bilaterale şi multilaterale;

4. consolidarea eforturilor tuturor organelor abilitate în realizarea programelor

de combatere a narcomaniei şi traficului de droguri.

Sarcinile:

1. stoparea răspândirii narcomaniei şi infracţiunilor ce ţin de traficul ilicit al

drogurilor;

2. crearea în societate a atitudinii negative faţă de aceste fenomene;

3. ridicarea eficacităţii mecanismului existent de combatere a pericolului

răspândirii drogurilor şi narcomaniei;

4. elaborarea în timp şi adoptarea măsurilor suplimentare de profilaxie a

consumului de droguri şi traficului lor;

Elementele de bază în realizarea sarcinilor sunt:

1. Definirea subiectelor în desfăşurarea activităţii de combatere a narcomaniei şi

narcobusinessului.

2. Elaborarea şi realizarea programelor speciale de combatere a narcomaniei şi

narcobusinessului.

3. Aprecierea periodică şi corectarea din timp a programelor şi activităţii în

domeniu.

4. Coordonarea în realizarea sarcinilor şi exercitarea funcţiilor de către subiecţii

acestei activităţi la toate nivelurile.

5. Utilizarea ajutorului organizaţiilor obşteşti şi celor internaţionale.

6. Efectuarea cercetărilor în domeniul contracarării infracţiunilor ce ţin de

traficul drogurilor, implimentarea experienţei înaintate.

7. Ajustarea legislaţiei naţionale la cerinţele rezultate din Convenţiile

Internaţionale de control asupra drogurilor.

21

8. Elaborarea recomandărilor metodice şi instrucţiunilor privind activitatea în

domeniul combaterii narcomaniei şi narcobusinessului.

În scopul realizării prevederilor Legii nr. 713-XV din 06.12.2001 privind

controlul şi prevenirea consumului abuziv de alcool, consumului ilicit de droguri şi de

alte substanţe psihotrope, Hotărârii Guvernului nr. 1433 din 07.11.2002 cu privire la

aprobarea Regulamentului instituţiei narcologice a Ministerului Sănătăţii şi

Regulamentului Centrului de dezintoxicare medicală din cadrul instituţiilor medicale

(spital judeţean, municipal) subordonate Ministerului Sănătăţii, prevederilor Codului

penal, Codului cu privire la contravenţiile administrative, Codului de executare, altor

acte legislative şi normative în vigoare, întru desfăşurarea măsurilor de prevenţie

primară şi conlucrării organelor ocrotirii sănătăţii cu organele de poliţie în scopul

depistării persoanelor bolnave de narcomanie, care încalcă ordinea publică, manifestă

agresivitate şi violenţă în familie, în locuri publice etc. şi pun sub pericol material

familia, asigurarea vizitei la medicul psihiatru narcolog în vederea implicării acestora

în programele de profilaxie şi tratament antidrog, precum şi reducerea criminalităţii în

rândurile acestui contingent, statul a întreprins o serie de măsuri, printre care este şi

aprobarea Regulamentului cu privire la conlucrarea organelor ocrotirii sănătăţii

şi organele afacerilor interne pentru prevenirea acţiunilor antisociale din partea

bolnavilor de alcoolism cronic.

Conform Legii nr. 713-XV din 06.12.2001 privind controlul şi prevenirea

consumului abuziv de alcool, consumului ilicit de droguri şi de alte substanţe

psihotrope, persoanele bolnave de narcomanie, se află sub supravegherea medicului în

cabinetele narcologice teritoriale cu scopul asanării şi recuperării psihosociale

conform indicaţiilor.

Fişele medicale a bolnavilor de ambulatoriu se păstrează în cabinetele

narcologice respectiv conform grupei de observaţii.

Necesitatea supravegherii medicale în fiecare caz concret ţine de decizia

medicului psihiatru narcolog sau informaţiei veridice, care argumentează aceasta.

În cazul prezentării persoanei suspecţii în maladie narcologic, în rezultatul

investigaţiilor narcologice, medicul psihiatru narcolog apreciază formele şi volumul

intervenţiei.

22

Persoanele bolnave de narcomanie se află la evidenţă în comisariatul de poliţie

de la locul de trai. Bolnavii de narcomanie care prezintă pericol pentru sine şi cei din

jur, pot fi spitalizaţi în instituţiile medicale specializate fără liberul consimţământ al

lor (sau a reprezentanţilor lor legali) conform legislaţiei în vigoare. În caz de

necesitate, spitalizarea de la domiciliu a narcomanului care prezintă pericol nemijlocit

pentru sine şi cei din jur, având temeiul să se presupună, că el va opune rezistenţă,

lucrătorii cabinetului narcologic teritorial, serviciul asistenţei medicale de urgenţă se

adresează pentru susţinere la organele de poliţie.

Conducerea organului afacerilor interne din teritoriu, la adresarea serviciilor

sus-numite, asigură la timpul indicat (în caz de necesitate imediat), pe adresa indicată

prezenţa colaboratorilor de poliţie pentru asigurarea ajutorului lucrătorilor medicali.

Organele de poliţie reacţionează prompt la solicitările administraţiei publice

locale, ocrotirii sănătăţii, rudelor şi altor persoane la implicarea bolnavilor de

narcomanie care încalcă ordinea publică, manifestă violenţă şi agresivitate în familie,

în locurile publice, conform legislaţiei în vigoare.

Spitalizarea fără liberul consimţământ se efectuează de către lucrătorii

serviciului narcologic. Lucrătorii de poliţie asigură reprimarea acţiunilor bolnavilor cu

psihoze narcotice, care pun în pericol viaţa lucrătorilor medicali, tentativele pacienţilor

de a se eschiva de la asistenţa medicală, opunerii din partea rudelor, tutorilor şi altor

persoane, până la internare, cât şi alte măsuri ce exclud cazuri de provocare a

leziunilor corporale. În mod obligatoriu, lucrătorii de poliţie de comun cu lucrătorii

medicali, efectuează controlul personal al bolnavilor cu scopul sechestrării obiectelor,

ce pot fi folosite în calitate de armă de atac.

În cazul spitalizării bolnavilor de narcomanie, a persoanelor care nu au rude sau

locuiesc separat, funcţionarii de poliţie iau măsuri de asigurare a patrimoniului lor.

2.2. Conlucrarea instituţiilor Ministerului Sănătăţii cu organele afacerilor interne

în vederea combaterii narcomaniei şi toxicomaniei

Cabinetele narcologice din cadrul secţiilor consultative ale instituţiilor

medico-sanitare publice, spitale raionale (municipale) prezintă comisariatelor de

poliţie următoarea informaţie:

23

a) lista bolnavilor de narcomanie şi toxicomanie care se află sub supravegherea

medicală lunar, până la data de 5 a lunii următoare;

b) recomandările se expun în lista de evidenţa a bolnavilor de narcomanie, se

indică numele de familie al medicului şi telefonul de serviciu;

c) informaţia despre probabilitatea sporită a săvârşirii de către bolnavii de

narcomanie a acţiunilor antisociale periculoase.

Conducerea comisariatului de poliţie primind informaţia din cabinetul

narcologic referitoare la persoanele bolnave de acest viciu, care pun în pericol viaţa şi

integritatea sa şi a celor din jur, fără întârziere, ia măsuri de stabilire a locului aflării

bolnavului şi de prevenire a acţiunilor periculoase din partea acestuia, despre ce

informează cabinetul narcologic.

Instituţiile medico-sanitare publice, spitalele specializate (secţia), informează pe

parcurs de 24 ore comisariatul de poliţie din teritoriul aflării spitalelor, despre

spitalizarea bolnavilor de narcomanie, care nu deţin asupra sa careva acte de identitate

(dacă bolnavul nu este cunoscut instituţiei specializate), cu acte ce trezesc careva

suspiciuni sau spitalizarea bolnavilor care în consecinţa stării lor nu pot furniza

informaţii despre sine16.

Comisariatul de poliţie expediază în cabinetul narcologic informaţia:

a) despre comiterea de către bolnavii de narcomanie, pornirea urmăririi penale,

reţinerea, arestarea preventivă şi comiterea contravenţiei administrative;

b) despre apariţia la bolnavi a unui comportament ce denotă apariţia psihozei

narcotice, reală de comiterea acţiunilor social-periculoase pentru sine şi cei din jur şi

necesită examinarea acestuia.

Informaţia nominalizată se expediază cabinetului narcologic în decurs de 5

(cinci) zile din momentul pornirii urmăririi penale, reţinerii, arestării preventive,

comiterii contravenţiei administrative etc.

În cazul schimbului locului de domiciliere informaţia corespunzătoare se

expediază în comisariatul de poliţie la locul nou de trai al bolnavului de narcomanie.

Cabinetul narcologic primind informaţia organelor de poliţie enumerate în mai

sus asigură fără întârziere examinarea persoanei date (în cazuri necesare) cu

16 Ordinul comun al Ministerului Afacerilor Interne şi Ministerului Sănătăţii şi Protecţiei Sociale ale Republicii

Moldova, nr.350-433, din 06/18.10.2006, cu privire la măsurile de prevenire a acţiunilor antisociale din partea bolnavilor de alcoolism cronic şi narcomanie

24

deplasarea în comisariatul de poliţie în care este reţinut bolnavul cu examinarea

posibilităţii spitalizării acestuia.

Evidenţa bolnavilor de narcomanie se organizează în baza listelor primite de la

cabinetul narcologic teritorial, ce se acumulează şi se sistematizează într-o mapă în

comisariatul de poliţie.

Primind lista bolnavilor de narcomanie, persoana responsabilă din comisariat

informează şeful secţiei, sectorului, postului de poliţie care deserveşte teritoriul locului

de trai al bolnavului, ca să ia cunoştinţă de conţinutul informaţiei, făcând notiţe

corespunzătoare în fişele de evidenţă a lucrului de profilaxie, după ce lista se pune la

dosarul de nomenclator.

Controlul comportamentului bolnavilor de narcomanie, aflaţi la evidenţă, se

efectuează lunar de către lucrătorii de poliţie, făcându-se notiţe în fişele de profilaxie.

Comisariatul de poliţie, primind comunicarea despre internarea în spitalul de

specialitate a bolnavului fără acte de identitate sau documente, ce trezesc suspecţii la

identitatea acestuia, cît şi a bolnavului care conform stării sănătăţii nu poate comunica

date despre sine, asigură măsuri de identificare a persoanei, despre ce informează

administraţia spitalului.

Corespondenţa privitor la prevenirea acţiunilor periculoase ale bolnavilor de

narcomanie, se concentrează într-un dosar special în comisariatul de poliţie, la secţiile,

sectoarele şi posturile de poliţie.

Comisariatele de poliţie lunar analizează informaţia parvenită de la cabinetul

narcologic şi alte date privind starea lucrului de prevenire a acţiunilor periculoase din

partea bolnavilor de narcomanie aflaţi la evidenţă, elaborează şi efectuează de comun

cu medicii de familie şi medicii psihiatri narcologi măsuri de profilaxie a acţiunilor

antisociale periculoase din partea acestora.

2.3. Lupta împotriva narcomaniei şi a traficiilui de droguri pe plan internaţional

2.3.1. Politica străină antidrog

Oamenii au consumat droguri din vremuri imemoriale. Fie că erau utilizate în

cadrul practicilor magice ori în cel al ritualilor religioase, fie în scopuri terapeutice,

25

drogurile au însoţit civilizaţia umana până în zilele noastre, devenind „cancerul" care

ameninţă toate naţiunile.

O parte însemnată din drogurile ce terorizează astăzi lumea sunt cunoscute – aşa

cum am văzut - de multă vreme. Consumul lor era însă limitat la anumite arii

geografice sau culturale, fiind apanajul unor comunităţi restrînse din punct de vedere

numeric .

Cum era şi firesc, dezvoltarea în toate planurile societăţilor omeneşti -

dezvoltarea şi descoperirea unor căi şi mijloace de comunicaţie, creşterea intensiva a

comerţului, utilizarea pe scară largă a cunoştinţelor ştiinţei şi tehnicii etc. - a facut

posibilă scurtarea distanţelor, contactul dintre oameni, schimbările culturale ş. a., dar

şi răspândirea şi utilizarea drogurilor în locuri şi zone geografice unde nu erau

cunoscute.

Este adevărat că setea de profit şi-a avut partea considerabîlă de vină în

alimentarea ulterioară a traficului cu stupefiante. De asemenea, este adevărat că marile

puteri ale lumii, în loc să curme în faza incipientă „molima", ce începuse să-şi arate

efectele distrugătoare, au încurajat-o, uneori, în mod direct17. Cele două „războaie ale

opiului" sunt elocvente în acest sens. Dar, ele se constituie şi în marile erori pe care le-

a facut umanitatea. Interesele de ordin material - profitabile unei infime părţi ale

populaţiei - au facut ca atunci Anglia şi Franţa, pe de o parte, şi Rusia şi Statele Unite

ale Amerîcii, pe de altă parte, să-şi dea mâna pentru înrobirea Chinei, de fapt, pentru

deschiderea drumului „ciumei albe".

Franţa, de data aceasta ajutată de Spania, avea să recidiveze, comiţând a doua

mare eroare, atunci când a permis din nou culturile de „kif' în Maroc. Ca o ironie a

soartei, tocmai ţările menţionate sunt cele care astăzi se lovesc de cele mai grave

probleme, atât pe linia traficului ilicit, cît şi pe linia consumului şi toxicomaniei.

După încheierea „războaielor opiului", situaţia s-a agravat în aşa măsură, încât

era limpede pentru toată lumea că numai măsuri la nivel internaţional mai puteau

repara câte ceva din răul făcut şi să pună stavilă fluxului de droguri. Aşa cum am

văzut , după interzicerea cultivării macului pentru opiu în China, în 1906, şi

17 Din păcate, unele state acordă şi acum ajutor traficanţilor, fie prin pasivitate, fie prin implicarea unor organisme statale sau personalităţi de prim rang în traficul ilicit (Africa, America de Sud).

26

interzicerea utilizării opiului, în alte scopuri decât cele medicale, în Filipine, a urmat

întrunirea de la Shanghai a celor 13 puteri ce aveau interese în Orient18.

Cele nouă rezoluţii adoptate, deşi fără obligativitate pentru ţările semnatare, au

pregătit terenul pentru consacrarea problemei drogurilor ca o chestiune de drept

internaţional.

Aceasta s-a întâmplat în 1912, când a fost semnată la Haga prima „Convenţie

internaţională asupra stupefiantelor", act juridic internaţional ce marchează începutul

cooperării naţiunilor lumii în domeniul controlului asupra drogurilor. Respectiva

convenţie a intrat în vigoare la data de 11 februarie 1915.

Declaraţia primului război mondial a întârziat în bună măsură punerea în

aplicare a prevederilor stabilite în convenţie. Problematica stupefiantelor avea să fie

reluată însă după terminarea conflagraţiei. Liga Naţiunilor, Organizaţie internaţională

creată în 1919 de către puterile învingătoare în război, stătea în actul de înfiinţare

constituirea unui „Comitet consultativ pentru traficul asupra opiului şi alte droguri

periculoase".

La data de 19 februarie 1925 a fost semnată la Geneva „Convenţia

internaţională asupra opiului", intrată în vigoare în acelaşi an. In conformitate cu

prevederile acestei convenţii, guvernele erau rugate să prezinte, anual, statistici, din

care să rezulte producţia de opiu şi frunze de coca, cantităţile de droguri fabricate,

consumul intern, importul şi exportul de stupefiante, precum şi stocurile disponibile.

Convenţia a fost precedată de „Acordul privind producerea, comerţul interior şi

folosirea opiului preparat", semnat tot la Geneva, la data de 11 februarie 1925.

O altă „Convenţie internaţională privind limitarea producerii şi reglementarea

desfacerii narcoticelor" avea să fie semnată, tot la Geneva, la data de 13 iulie 1931 şi

ea avea scopul de a reduce cantităţile de droguri disponibile în fiecare ţară sau

teritoriu.

Câţiva ani mai târziu, respectiv la 26 iunie 1936, a fost semnată la Geneva

„Convenţia pentru suprimarea traficului ilicit de droguri periculoase", intrată în

vigoare la data de 26 septembrie 1939 şi în care se cerea statelor semnatare pedepsirea

severă a traficanţilor.

18 Bellemare P., Antoine J., Dosarele Interpolului, Editura Z, Bucureşti, 1997, pg.124

27

După terminarea celui de-al doilea război mondial, Organizaţia Naţiunilor Unite

înfiinţată prin Carta adoptată la Conferinţa de la San Francisco din 1945, şi-a asumat

în totalitate responsabilitatea Ligii Naţiunilor în privinţa controlului şi combaterii

traficului de droguri.

La data de 19 noiembrie 1948 s-a semnat „Protocolul de la Paris", intrat în

vigoare la data de 1 decembrie 1949, prin care Organizaţia Mondială a Sănătăţii era

autorizată să supună unui control internaţional orice drog nou, mai ales a celor

obţinute pe cale sintetică.

În cursul lunilor mai-iunie 1953 a fost adoptat la New York „Protocolul asupra

opiului", semnat la 23 iunie 1953 şi intrat în vigoare la 8 martie 1963, care viza

limitarea şi reglementarea culturilor de mac, producţia, comerţul en-gross şi utilizarea

opiului. Prin acest acord erau autorizate doar 7 ţări, respectiv Bulgaria, Grecia, India,

Iran, Turcia, U.R.S.S. şi Iugoslavia să producă opiul pentru export.

Totuşi producerea instituită, şi mai ales modalităţile de control, prin convenţiile

şi protocoalele anterioare era greoaie. Acesta a fost motivul pentru care, la 30 martie

1961, la sediul Organizaţiei Naţiunilor Unite a fost adoptată „Convenţia unică asupra

stupefiantelor". Acest act normativ internaţional înlocuieşte toate cele 9 protocoale şi

convenţii încheiate până atunci, aducând un suflu nou în lupta contra consumului şi

traficului de droguri.

Între timp, ca o dovadă concludentă a dorinţei forumului mondial de a-şi crea

toate instrumentele juridice necesare în lupta contra tuturor categoriilor de stupefiante,

la data de 21 februarie 1971, a fost adoptată la Viena „Convenţia internaţională asupra

substanţelor psihotrope"19.

Către sfârşitul anilor '70, la sugestia Adunării Generale a Organizaţiei

Naţiunilor Unite, Comisia pentru drogurile narcotice a început studierea posibilităţii

lansării unei strategii globale, pe termen lung, privind controlul abuzului de droguri,

activitate finalizată în anul 1981. În acest an, a fost prezentată „Strategia

internaţională pentru controlul abuzului de droguri", program de acţiune ce viza, pe o

perioadă de 5 ani (1982-1986) toate segmentele luptei antidrog.

Prin rezoluţia nr. 40/122 din 13 decembrie 1985, Adunarea generală a adoptat

propunerea de organizare a unei „Conferinţe internaţionale asupra abuzului de droguri

19 Liga Naţiunilor a fost dizolvată în 1946, ea încercându-şi de fapt activitatea încă în anul 1940 (N.A.).

28

şi traficului ilegal". La această conferinţă au participat 138 de ţări şi aproape 20 de

organisme neguvernamentale şi organizaţii specializate20.

Reuniunea a fost finalizată prin adoptarea „Convenţiei împotriva traficului şi

consumului ilicit de stupefiante şi substanţe psihotrope", acesta fiind ultimul act

juridic internaţional de anvergură în materia traficului şi consumului de droguri.

Convenţia, adoptată de 108 ţări, recunoaşte că traficul de droguri este „o activitate

criminală internaţională" şi obligă fiecare ţară să pună în afara legii faptele ce privesc

producerea, traficul şi vânzarea drogurilor, inclusiv „spălarea" banilor proveniţi din

aceste manevre frauduloase.

Politica mondială în legătură cu substanţele narcotice este stabilită de

convenţiile internaţionale şi acordurile dintre state cu privire la colaborare în această

sferă problematică .

In convenţiile sunt formulate principiile de bază pentru rezolvarea problemelor

care apar în legătură cu narcoticele. Pentru statele, care le-au semnat, condiţiile

documentelor internaţionale sunt obligatoare în timpul formării şi realizării politicii

naţionale şi necesită a fi introduse în legislaţie.

Aşa că în prezent în comunitatea mondială merge procesul unificării poziţiilor

referitor la răspândirea substanţelor narcotice şi prevenirea înbolnăvirii cu

narcomania.

În perioada de 1912 până la 1972 au fost încheiate numai puţin de 12 tratate

multilaterale cu privire asupra narcoticelor (drogurilor). Adoptată la sediul ONU

"Convenţia unică asupra stupefiantelor" în 1961 a unit majoritatea documentelor.

2.3.2. Traficul de droguri în ţările străine

În ultimii 15-20 de ani asistăm la o generalizare a problemelor legate de traficul

de droguri, iar situaţia generală în acest domeniu s-a înrăutăţit foarte mult atât din

cauză că nu ne mai confruntăm cu situaţii particulare, fenomenul cuprinzând toate

regiunile lumii, cît şi pentru faptul că, dacă acum câţiva ani abuzul de droguri

constituia o problemă pentru un număr limitat de ţări, în prezent statele care nu se

20 Transferarea flincţiilor Ligii Naţiunilor în domeniul stupefiantelor către Organizaţia Naţiunilor Unite s-a fâcut printr-un protocol semnat la 11 decembrie 1946 şi intrat în vigoare la 10 octombrie 1947.

29

confruntă cu dureroasele consecinţe ale consumului de droguri constituie veritabile

excepţii.

Se deţin date că organizaţiile criminale implicate în traficul cu droguri

depozitează mari cantităţi în ţările al căror sistem legislativ în materie este slab, ori

pedepsele prevăzute sunt mici, iar pentru tranzit sau trafic folosesc cu predilecţie

teritoriul statelor care nu sunt semnatare ale tratatelor internaţionale privitoare la

droguri, ori dacă le-au ratificat, nu au luat măsuri de aplicare a prevederilor acestora.

De asemenea, sunt preferate teritoriile ţărilor care se confruntă cu războaie civile,

activităţi teroriste, instabilitate politică, conflicte etnice, cele care nu pot asigura

controlul guvernamental asupra unor părţi din teritoriul naţional ori în care sistemele

de control vamal, financiar, şi judiciar nu funcţionează cu eficienţă corespunzătoare.

In toate regiunile lumii se remarcă şi o creştere a consumului de substanţe

stimulante, în Asia de Vest fiind capturate importante cantităţi de tablete de fenetylină,

în Africa creşte permanent consumul de amfetamine şi penolină, în Asia de Vest

şoferii consumă curent amfetamine, aceste substanţe constituind şi principalul drog

consumat în ţările scandinave şi în alte ţări europene.

Folosirea şi abuzul de MDMA, mai cunoscut sub denumirea de "extazy" , a

condus la înmulţirea numărului de accidente rutiere în Europa, America de Nord şî

Asia de Est. Se înmulţesc laboratoarele de producere a metamfetaminei. Comunitatea

statelor independente ca, de altfel, şi America de Nord se confruntă cu un consum

crescut de efedrină, iar cantităţi tot mai mari de Khat (Catha edulis) sunt exportate de

către ţările producătoare în Australia, în ţări din America de Nord şi Europa21.

În ultimii ani, în care lumea este confruntată şi cu numeroase conflicte armate,

tot mai multe organizaţii internaţionale s-au implicat în acţiuni umanitare şi pentru

uşurarea suferinţelor celor răniţi au furnizat droguri pentru tratament medical, însă

nerespectîndu-se prevederile tratatelor internaţionale pentru controlul produselor

stupefiante , o mare parte din acestea au ajuns de piaţa publică sau în traficul ilicit.

În plus, în foarte multe state creşterea consumului de droguri este explicată şi

prin lipsa unei legislaţii eficiente şi a unui control corespunzător asupra circulaţiei

unor droguri ce se administrează pentru calmarea suferinţelor unor bolnavi, fie în

unităţi sanitare, fie ambulator.

21 Drăgan Jenică, Substanţe chimice esenţiale şi precursorii, Bucureşti, 1995, pg.301

30

Astfel, într-un număr tot mai mare de ţări se constată folosirea pe scară largă a

produselor ce conţin codeina, folosirea la prepararea siropurilor de tuse, şi care

neeliberată pe baza recetei medicale, ajunge să fie vândută pe piaţă, efectele

consumului fiind foarte dăunătoare.

Un pericol deosebit îl prezintă creşterea masivă a consumului de morfină, mai

ales pentru tratarea durerilor deosebite (cancer), cifra anuală a acestor produse opiacee

consumate în lume depăşind 200 tone echivalent morfină22.

Cu toate măsurile luate pe plan mondial, în vederea reducerii zonelor de cultură

a opiaceelor şi limitării posibilităţilor de sustragere a acestor substanţe folosite în

domeniul medical, mărirea producţiei acestor droguri a avut şi are în continuare un

efect negativ asupra raportului mondial dintre creşterea continuă a cererii şi consumul

produselor respective.

Astfel, numai India a exportat anual între 2003 - 2004 circa 55-60 tone

echivalent morfină, cu preponderenţă în Franţa, Anglia, Japonia, recordul bătându-l

Statele Unite ale Americii care rămâne cel mai mare importator de opiu, cu o cantitate

de circa 36 tone echivalent morfină anual.

În ultimii ani, în rândul exportatorilor de produse opiacee şi-au făcut apariţia şi

alte state ca Spania, Franţa, Turcia şi Ungaria, cu precizarea că Turcia şi India deţin

cele mai mari stocuri de produse opiacee, respectiv circa 140 tone23.

Împrejurările negative expuse mai sus sunt favorizate şi de faptul că autorităţile

statale, îndeosebi din Africa şi America de Sud, nu au acordat atenţia cuvenită

măsurilor de control asupra canalelor de distribuire a produselor farmaceutice, în

multe ţări existând adevărate "sisteme paralele" de administrare, care se suprapun

practicii de automedicaţie, de aici rezultând o folosire necontrolabilă a substanţelor

psihotrope, ce va avea cu siguranţă, efecte negative în viitor.

Pentru a înţelege mai bine problemele fundamentale cu care se confruntă

omenirea în materia drogurilor, este necesar să recurgem la o analiză a situaţiei în

diferite zone ale lumii.

America de Sud. Acest continent constituie zona cea mai atinsă de flagelul

mafiei stupefiantelor, în câteva ţări sud-americane, producerea, prelucrarea, traficul şi

consumul ilicit de droguri sunt realităţi cotidiene.22 De fapt, calificativui de „activitate criminală internaţională" apare pentru prima dată în Declaraţia Adunării Generale nr. 39/142 din 14 decembrie 1984, privînd controlul traficului cu droguri şi abuzului de droguri (N.A.)23 Drăgan Jenică, Substanţe chimice esenţiale şi precursorii, Bucureşti, 1995, pg. 303

31

Majoritatea ţărilor sud-americane cultivă canabisul de regulă pentru consumul

local dar şi pentru aprovizionarea pieţelor ilegale din alte state, campioană acestei

culturi fiind Columbia, unde se estimează că sunt cultivate peste 700 ha.

În ultima perioadă a luat amploare deosebită cultivarea macului, îndeletnicire ce

este mai profitabilă decât cultivarea tufişurilor de coca, estimându-se că pe teritoriul

columbian, plantaţiile de mac acoperă circa 20000 ha, ele fiind întâlnite în suprafeţe

considerabile în Ecuador şi Peru.

Peru rămâne însă principalul producător mondial de pastă de coca, plantaţiile

fiind întinse pe o suprafaţă imensă de aproximativ 130000-200000 ha, în ordine

urmând Bolivia cu circa 40000 ha, Columbia şi Ecuadorul.

Consumul de pastă de coca sub diferite forme (mate, basuco, pitillo etc.) a

devenit obişnuinţă în Bolivia, nordul statului Cili, Columbia, Ecuador şi Peru, şi

fumatul acestei paste, deosebit de dăunător pentru sănătate, este practicat îndeosebi de

tineri şi persoane foarte sărace, care nu-şi pot permite procurarea unor derivaţi.

Columbia constituie cel mai mare furnizor mondial de hipoclorit de cocaină, ce

este extras din pastă de coca şi transportat pentru rafinare în Bolivia şi Peru, dar

laboratoarele de prelucrare şi rafinare încep să fie descoperite şi în celelalte state din

zonă, chiar şi pe teritoriul brazilian. Columbia este o ţară săracă şi slab dezvoltată, cu

o economie în declin, cu o inflaţie ridicată, cu o sărăcie masivă a cetăţenilor din

mediul rural. In asemenea condiţii a înflorit în mod deosebit activitatea organizaţiilor

criminale, îndeosebi, a celor ce se ocupă cu traficul de droguri24.

Între organizaţiile columbiene Cartelul Cali este cel mai influent în domeniul

traficului de droguri din emisfera vestică, devenind în ultima perioadă o prezentă

importantă şi crescândă pe piaţa din Statele Unite. Cartelul a obţinut şî menţine

monopolul general al cocainei prin supravegherea culturilor şi recoltelor de frunze de

coca din Bolivia şi Peru, dar şi prin transportarea, distribuirea cocainei pe străzile

oraşelor americane. Din datele deţinute de mediile poliţieneşti americane, 75 % din

cocaina ce întră în SUA provine de la Cartelul Cali, care o transportă cu avioanele

cartelului. Activităţile criminale ale Cartelul Cali au fost identificate nu numai în SUA

ci şi în Bahamas, Belize, Canada, Costa Rica, El Salvador, Mexic, Nicaragua,

Panama, Peru, Venesuela, Surinam şi chiar Italia şi Spania .

24 Drăgan Jenică, Substanţe chimice esenţiale şi precursorii, Bucureşti, 1995, pg. 300

32

O altă organizaţie criminală, considerată de unii drept cea mai pusă la punct este

Cartelui Medellin, care mulţi ani a deţinut supremaţia în traficul cu droguri, însă în

ultimii ani a primit lovituri dure din partea autorităţilor columbiene, din cauza că a

recurs la asasinarea unor personalităţi de bază, între care şi candidatul la preşedinţia

statului Carlos Galan, lovituri care au făcut-o să cedeze primul loc celuilalt cartel,

Cali.

Cartelul este o uniune de organizaţii criminale specializate în traficul de droguri

ce îşi are reşedinţa în Medellin şi zonele limitrofe, cele mai bogate şi puternice fiind

grupările conduse de Pablo Escobar şi de Jose Luis Vaschez.

Aceste organizaţii se ocupă tot cu traficul de cocaină, în legătură cu care se

evidenţiază o nouă tehnică pentru trecerea drogului peste frontieră, ce constă în

integrarea sub formă lichidă sau semilichidă a acestuia într-o masă de plastic sau

cauciuc, care apoi este prelucrată într-o matriţă, luând diferite forme, cum ar fi piese

de schimb pentru maşini, plăci sau alte obiecte din plastic. În ultimul timp cartelul

Medellin face eforturi mari pentru a se strecura şi pe pieţele din Europa, deoarece

preţul de aici este de 2 - 3 ori mai mare decât pe piaţa americană, însă întâmpină mari

greutăţi din cauza concurenţei cartelului din Cali care deţine pe bătrânul continent

circa 80 % din piaţa cocainei.

Aceste două mari carteluri columbiene îşi spală veniturile provenite din traficul

de droguri prin intermediul unor suporteri financiari, bine cunoscuţi în zonă, şi prin

corupţie şi-au creat relaţii apropiate în rândul autorităţilor politice, militare şi ale

populaţiei, ceea ce ie asigură o protecţie eficientă şi o mare libertate în activităţile

criminale desfăşurate25.

America Centrală şi Carabie. Referitor la această zonă se constată faptul că

traficanţii de droguri folosesc poziţia geografică deosebit de avantajoasă a Caraibelor

pentru a transporta şi tranzita importante cantităţi de canabis şi cocaină pe piaţa

Americii de Nord şi chiar a Europei. Cultivarea canabisului, în special pentru

consumul local se practică intens în regiune, cel recoltat din Jamaica continuând să fie

livrat pe pieţele din SUA şi Canada. De altfel, Jamaica, ţară în care canabisul este

cultivat de peste 50 de ani, rămâne principalul furnizor din zonă, devenind însă pe zi

ce trece şi un consumator. Foarte mulţi tineri între 13-19 ani utilizează permanent

25 Drăgan Jenică, Substanţe chimice esenţiale şi precursorii, Bucureşti, 1995, pg. 300

33

canabisul, iar circa 20000 persoane consumă crack, acest drog deosebit de periculos

care sporeşte numărul cazurilor mortale, îndeosebi ca urmare a supradozelor.

În acelaşi timp, tot mai multe suprafeţe sunt cultivate cu mac, înregistrându-se o

creştere accentuată a producţiei de opium , însă problema cea mai gravă şi pentru

această zonă a constituit-o traficul cu cocaină , extins chiar şi în Guatemala şi

Bahamas.

America de Nord. Toate cele trei state nord-americane, respectiv SUA, Mexic,

Canada, se confruntă mult timp cu traficul şi consumul de droguri, remarcându-se în

ultima perioadă că guvernele acestora duc o politică antidrog deosebit de riguroasă.

În SUA, datorită măsurilor întreprinse, îndeosebi după anul 2004, numărul

consumatorilor de droguri se diminuează de la an la an, în schimb au sporit cazurile

de îmbolnăviri grave şi accidente datorate creşterii purităţii drogurilor, mai ales a

heroinei.

Deşi cantităţile importante de canabis consumat în SUA îşi au provenienţa din

Columbia, Jamaica şi Mexic, în ultimul timp a luat amploare şi cultivarea acestui

produs pe suprafeţe tot mai mari, realizându-se astfel o nouă sursă importantă de

aprovizionare a vastei pieţe interne americane.

Canabisul reprezintă drogul cel mai utilizat şi în celelalte două ţări, respectiv

Mexic şi Canada în aceasta din urmă constatându-se şi o extindere a plantaţiilor

autohtone .

Heroina este produsă ilicit în Mexica, de unde este exportată aproape în

totalitate în SUA, reprezentând circa 25% din existentul de pe piaţă, restul fiind livrat

în zonele din sud-vestul şi sud-estul Asiei şi din Columbia.

Cocaina şi mai ales crackul reprezintă o ameninţare formidabilă pentru

societatea americană. Astfel, numai în trei luni ale anului 2004 autorităţile americane

au confiscat peste 5500 kg cocaină, mari cantităţi fiind confiscate şi pe teritoriul

Canadei, fiind celebra captură de 3930 kg făcută de poliţia canadiană în Kvebec.

Mexicul, mult mai sărac, se confruntă cu consumul de halucinogene, estimându-

se existenţa a peste 42000 de potenţiali consumatori din rândul minorilor, tinerilor şi

săracilor din periferia oraşelor.

34

Asia de Est şi de Sud-Est. Zona de Sud-Est a Asiei este cel mai mare

producător mondial de opium, în zonă existând foarte mari plantaţi de mac, mai ales

în zonele de frontieră ale Birmaniei, în Laos, Thailanda şi Vietnam26.

Canabisul este cultivat mai ales în Sud-Estul Asiei mari plantaţii cu această

plantă fiind semnalate în Laos, Birmania şi este folosit cel mai mult în Hong Gong,

Indonezia, Filipine, Japonia şi Coreea.

China, Taiwanul şi Vietnamul sunt state ale căror teritorii sunt folosite tot mai

mult pentru tranzitarea drogurilor către Australia, SUA şi Canada, iar Bangkokul,

capitala Thailandei reprezintă cel mai important punct în care se îmbarcă curierii ce

transportă heroina către Europa şi America de Nord , atât pe mare cît şi cu aeronavele.

Astfel, chiar unele părţi din teritoriul chinez sunt folosite ca puncte de tranzit al

drogurilor, în ultima perioadă autorităţile chineze confiscând cantităţii însemnate între

care se detaşează captura de 1945 kg opium şi 1898 kg heroină, făcută în anul 2004. O

problemă majoră pentru câteva ţări din zonă o constituie în ultimul timp fabricarea

ilicltă, traficul şi consumul de amfetamine pentru Japonia, Filipine şi Coreea, însă

laboratoarele clandestine au fost descoperite şi în China şi Thailanda.

În Japonia şi Coreea aceste amfetamine constituie cel mai utilizat drog, iar în

Thailanda, consumul abuziv de asemenea substanţe sub forma tabletelor a favorizat

producerea a numeroase accidente rutiere cu urmări grave.

Europa. Ca şi în celelalte zone, canabisul rămâne cel mai folosit drog în

Europa, acesta ca şi răşina de canabis, fiind adus de regulă din Africa şi Asia de Vest.

Din cercetările făcute în diverse ţări europene şi din capturile realizate de poliţiile

naţionale rezultă că dintre ţările africane, Marocul este principalul furnizor, cu

tranzitarea drogului în principal prin Spania, iar din regiunea asiatică, majoritatea

cantităţilor sunt expediate din Livan, Nepal, Pakistan şi Turcia.

Locul doi după canabis, revine heroinei, 70-80% din această categorie provine

din Asia de Vest, principala poartă de întrare în Europa fiind Turcia. Vestita rută

balcanică, Turcia - Bulgaria - lugoslavia -Austria - Germania, a suferit transformări,

datorate războiului din Iugoslavia, astfel că această rută s-a lungit în Nord, prin

România. În acelaşi timp însă este tot mai des folosită ruta ce traversează ţările din

CSI, Cehia, Germania .

26 I.Pitulescu «Al treilea război mondial: crima organizată». Edîtura naţonală 1996 pag.

35

În Europa ultimilor ani se constată o creştere îngrijorătoare a consumului de

cocaină, principalul furnizor fiind Columbia, tranzitul făcându-se cu preferinţă prin

Portugalia şi Spania. în privinţa opiului este de reţinut că în Europa, cu mici excepţii

nu s-au constatat cazuri de fabricare a acestuia, nu s-au deschis laboratoare clandestine

de rafinare a drogurilor, plantaţii ilegale de mac.

Se cunoaşte că în unele state din CSI efedrina se extrage din produse

farmaceutice şi apoi este transformată în puternicul "efedron", similar din punct de

vedere chimic cu metatinona, cunoscută şi sub denumire de "cat", substanţa tot mai

mult folosită în SUA şi Cehia , dar şi în Belarus , Rusia, Ucraina şi statele baltice.

La fel de îngrijorătoare pentru Europa este şi creşterea numărului abuzurilor de

LSD, îndeosebi în Germania şi Anglia, în această din urmă înregistrându-se câteva

decese datorate consumului excesiv.

Concluzie: Deci după cum vedem, problema narcomaniei este una primordială

şi foarte actuală în întreaga lume. De rând cu celelalte state Republica Moldova

întreprinde un şir de acţiuni cu caracter preventiv, represiv, dar şi legislativ în vederea

prevenirii şi combaterii acestui viciu.

Practica a demonstrat că eficienţa prevenirii şi combaterii narcomaniei şi

toxicomaniei depinde în cea mai mare măsură de conlucrarea între organele statului în

acest sens, dar şi cooperarea pe plan internaţional, deoarece criminalitatea

internaţională nu are hotare şi acest lucru uşurează nespus de mult activitatea

criminală pe de o parte şi totodată îngreunează misiunea nobilă a statelor care încearcă

să lichideze acest flagel.

Capitolul III. Răspunderea juridică pentru comiterea faptelor ilicite în

domeniul mijloacelor narcotice şi psihotrope. Reabilitarea socială a

bolnavilor de narcomanie

3.1. Răspunderea contravenţională pentru comiterea faptelor ilicite în domeniul

mijloacelor narcotice şi psihotrope

Narcomania şi toxicomania aduc daune nu doar consumatorilor substanţelor

stupefiante, dar şi persoanelor ce nu au nici o atribuţie cu consumul substanţelor date,

provocându-le deseori daune considerabile. Anume din aceste considerente

36

legislatorul a introdus faptele cu caracter social periculos mai sporit în Codul Penal al

R.M27., iar pe cele cu caracter social mai puţin periculos în Codul cu privire la

contravenţiile administrative28.

Criminologii determină comportarea deviată ca un fapt social, exprimat în

forme relativ de masă şi constante ale activităţii umane, care nu corespund acelor

norme de comportare ce sânt stabilite de ”jure” sau normelor şi aşteptărilor care s-au

format, de fapt, în societatea dată. A lichida toate devierile dezorganizate negative,

păstrând totul ce este pozitiv, este practic imposibil. Aceasta se datorează în mare

măsură faptului că legăturile reciproce de viaţă au un caracter foarte complicat.

Criminologii constată narcomania ca o formă a deviaţiilor sociale negative. Definind

narcomania ca o boală care se manifestă prin dependenţa fizică sau psihică faţă de

droguri, o atragere de neînvins către ele, care aduc la o adâncă istovire a funcţiilor

fizice şi psihice ale organismului, ei observă evidenta dependenţă a acestei forme de

comportare deviată de mediu înconjurător, adică de factorii economici, sociali,

demografici, politici etc.

Narcomania şi actele legate de ea sînt ilegale şi criminale în virtutea

dispoziţiilor directe ale legii. Legătura strânsă între narcomanie şi criminalitate se

reflectă de asemenea în aceea, că ea este un factor criminogen de sine stătător şi de

acţiune continuă, adică un factor ce naşte criminalitatea. Astfel, narcomanii,

intenţionând să obţină substanţe narcotice sau mijloace pentru fabricarea lor, sînt puşi

în situaţia de a săvârşi diverse acţiuni criminale.

În general, consumatorii de droguri nu sunt infractori înrăiţi, în majoritatea

cazurilor având o atitudine indiferentă faţă de interdicţiile juridico-penale, însă sunt

periculoşi în perioada abstinenţei. Având necesităţi reduse, adică consumul de droguri,

deseori săvârşesc infracţiuni pentru obţinerea acestor substanţe.29

Substanţele narcotice sînt scoase din circuitul civil şi a le dobândi altfel decât

conform ordonanţei medicale este imposibil. De aceea, narcomanii săvârşesc

sustrageri de mijloace narcotice din farmacii, puncte veterinare, spitale, instituţii

27 Codul penal al Republicii Moldova, adoptat prin Legea Republicii Moldova nr.985-XV din 18.04.2002, publicat în

Monitorul Oficial nr.128-129/1012 din 13.09.02, art. art. 217, 21928 Codul cu privire la contravenţiile administrative al Republicii Moldova, adoptat prin legea RSSM la 29 martie 1985 cu modificările până în 2009, art. art. 44, 105/1, 105/2, 105/329 R.Condrat, Al.Spoială, Unele consideraţiuni privind traficul ilicit şi consumul abuziv de substanţe narcotice, // Anale ştiinţifice, ediţia a IV-a //, Chişinău, 2003, p.134.

37

ştiinţifice de cercetări, execută falsificări de documente, corup persoane cu funcţii de

răspundere care au dreptul de a dispune de substanţele narcotice, etc.

Conchiderea că aproape fiecare narcoman este un potenţial infractor nu este

greşită, deoarece în starea de euforie sau abstinenţe, el este capabil la săvârşirea

oricărei acţiuni. În timpul unor halucinaţii - vizuale şi auditive, în stare de beţie

narcotică, precum şi la consumarea efectului substanţei narcotice, când apare simţul de

alarmă, de frică, narcomanul este în stare să manifeste o agresivitate deosebită, o

cruzime sporită, el poate în mod spontan să-i atace pe cei prezenţi, crezând că este

supus unui pericol din partea acestora. În asemenea situaţii persoana aflată în stare de

beţie narcotică poate distruge averea proprietarului, poate săvârşi chiar omoruri.30

Sănătatea este una din bazele dezvoltării armonioase a personalităţii, o condiţie

importantă a participării ei în viaţa socială. În conformitate cu prevederile Legii

Republicii Moldova cu privire la ocrotirea sănătăţii reproductive şi planificarea

familială nr.185-XV din 24.05.2001 „cetăţenii republicii au dreptul la asigurarea

sănătăţii, fără deosebire de naţionalitate, rasă, sex, apartenenţă socială şi religie.31

Profesorul V.N.Smitienco propune a clasifica normele juridico-penale, care

apară sănătatea populaţiei, în următoarele grupe:

1. norme, care prevăd răspunderea pentru acţiunile ilegale legate cu mijloacele

narcotice;

2. normele, care incriminează încălcările ordinii prevăzute de acordare şi

recepţionare a ajutorului medical;

3. normele, care prescriu răspundere penală pentru încălcarea regulilor de luptă

cu epidemiile şi poluarea mediului ambiant;

4. normele, care reglementează relaţiile în ceea ce priveşte actele nepermise cu

substanţele radioactive, toxice şi cu efect puternic32.

Organizaţia mondială a ocrotirii sănătăţii defineşte sănătatea ca stare deplină a

bunăstării fizice, psihice şi sociale, dar nu numai lipsa bolilor şi neajunsurilor fizice.

Sociologii examinează sănătatea populaţiei ca una din bazele principale ale

prosperităţii statale şi sociale, care se caracterizează printr-un complex de factori

social-economici şi reali, asemenea muncii, educaţiei, condiţiile psihoemoţionale ale

activităţii oamenilor. Aceste determinări reflectă diferite aspecte ale unui şi aceluiaşi 30 M.P.Gadirca, M.I.Sidorov, Legislaţia privind lupta cu beţia, alcoolismul şi narcomania, Chişinău 1988.31 Monitorul oficial al Republicii Moldova nr.90-91/697 din 02.08.2001.32 В. Н. Смитиенко, Организационные и тактические вопросы профилактики наркамании, Москва 1988, c. 174

38

fenomen social. De aceea, este corectă opinia profesorului M.S.Bednâi, care consideră

că sănătatea populaţiei este o asemenea stare a activităţii vitale, ce asigură condiţii

necesare pentru realizarea funcţiilor biologice şi social-utile, fiind o caracteristică

complex integrată.

Profesorul V.N.Smitienco, examinând natura juridică, socială şi fizică a

sănătăţii populaţiei, o determină ca o grupă separată de relaţii sociale, survenite şi

menţinute la realizarea cercului de bunuri psihice şi fizice ale populaţiei, care asigură

funcţionarea normală şi dezvoltarea societăţii umane33. O asemenea definire este prea

generală. Precizând-o, putem ajunge la concluzia, că prin sănătatea populaţiei trebuie

de înţeles cumulul relaţiilor sociale de acelaşi gen, care asigură dezvoltarea

armonioasă a personalităţii pe calea respectării anumitor reguli de ocrotire a sănătăţii,

orientate spre asigurarea sănătăţii unui cerc nedeterminat de persoane la acordarea şi

recepţionarea unui ajutor medical calificat sau folosirea substanţelor cu efect puternic,

toxice sau narcotice în scopuri medicale şi ştiinţifice.

În continuare vom analiza articolele Codului cu privire la contravenţiile

administrative care prevăd răspunderea pentru operaţiunile legate cu substanţele

narcotice.

Articolul 44. Procurarea sau păstrarea ilegală de mijloace narcotice sau

psihotrope în cantităţi mici ori consumarea de mijloace narcotice sau psihotrope fără

prescripţia medicului.

Obiectul nemijlocit al acestei contravenţii îl constituie regulile de procurare,

păstrare şi sănătatea persoanei.

Latura obiectivă o constituie acţiunea ce se manifestă prin procurarea sau

păstrarea ilegală fără scop de vînzare a mijloacelor narcotice sau psihotrope în cantităţi

mici, precum şi consumarea de substanţe narcotice sau psihotrope fără prescripţia

medicului.

Latura subiectivă se caracterizează prin intenţie directă.

Subiectul acestei contravenţii este persoana fizică, responsabilă care a atins

vârsta de 16 ani.

În conformitate cu prevederile notei articolului respectiv: „persoana, care a

predat benevol mijlocul narcotic sau psihotrop ce-l avea într-o cantitatea mică, pe care

l-a procurat sau l-a păstrat fără scop de vânzare, precum şi care s-a adresat benevol la 33 Ibidem, pg.175

39

o instituţie medicală pentru a i se acorda asistenţă medicală în legătură cu consumarea

mijloacelor narcotice sau psihotrope fără prescripţia medicului, este scutită de

răspunderea administrativă pentru acţiunile, prevăzute de prezentul articol”.

Contravenţia similară e prevăzută de art. 85 al Codului Contravenţional din

24.10.2008 şi anume „procurarea sau păstrarea ilegală de substanţe narcotice sau de

alte substanţe psihotrope în cantităţi mici ori consumarea unor astfel de substanţe fără

prescripţia medicului”. Sancţiunea pentru fapta dată este însă mult mai aspră şi constă

în amendă de la 3 la 10 unităţi convenţionale sau cu muncă neremunerată în folosul

comunităţii de până la 40 de ore.

Articolul 105/1. Neluarea de măsuri pentru stârpirea cânepei sălbatice.

Obiectul acestei contravenţii este sănătatea persoanelor, respectarea regulilor de

strângere a plantelor cu un conţinut narcotic.

Latura obiectivă poate fi realizată prin acţiune exprimată prin neluarea de către

beneficiarii folosinţei pământului a măsurilor pentru strângerea cânepei sălbatice.

Latura subiectivă - această încălcare poate fi săvârşită prin intenţie directă.

Subiect al acestei contravenţii este special. Persoana cu funcţii de răspundere ce

a împlinit vârsta de 16 ani.

Articolul 105/2. Neluarea de măsuri pentru asigurarea protecţiei semănăturilor

care au un conţinut narcotic.

Obiectul contravenţiei este regimul stabilit de protecţie a semănăturilor de

cânepă şi de mac pentru ulei, a locurilor de păstrare şi prelucrare a lor.

Latura obiectivă inacţiune exprimată prin neluarea de măsuri pentru asigurarea

regimului stabilit de protecţie a semănăturilor de cânepă şi de mac pentru ulei, a

locurilor de prelucrare a recoltei acestor culturi, precum şi neluarea de măsuri pentru

distrugerea resturilor rămase după recoltare şi a deşeurilor de producţie care conţin

substanţe narcotice.

Latura subiectivă - vinovăţie exprimată prin intenţie directă.

Subiect - subiect special, persoana cu funcţii de răspunderea, responsabilă,

vârsta prevăzută de lege.

De asemenea contravenţie similară prevede şi Codul contravenţional în art. 86

„neadoptarea de măsuri pentru asigurare a protecţiei semănăturilor de plante ce conţin

substanţe narcotice sau alte substanţe psihotrope”. Deosebirea constă în cuantumul

40

răspunderii şi anume amendă de la 70 la 150 de unităţi convenţionale aplicată

persoanei cu funcţie de răspundere şi, respectiv, amendă de la 200 la 300 de unităţi

convenţionale aplicată persoanei juridice.

Articolul 105/3. Cultivarea ilegală a plantelor care conţin substanţe narcotice

sau psihotrope.

Obiectul contravenţiei date sînt regulile de cultivare a macului pentru ulei şi a

cânepei.

Latura obiectivă se realizează prin intenţie exprimată prin cultivarea ilegală a

plantelor care conţin substanţe narcotice sau psihotrope.

Latura subiectivă a acestei contravenţii este manifestată prin intenţie directă.

Subiect al contravenţiei este persoana fizică, responsabilă ce a atins vârsta de 16

ani.

Art. 87 al Codului contravenţional prevede „cultivarea ilegală a plantelor care

conţin sau alte substanţe psihotrope”. Şi pentru această faptă legiuitorul a majorat

esenţial sancţiunea şi anume amendă de la 30 la 50 de unităţi convenţionale aplicată

persoanei fizice; amendă de la 100 la 300 de unităţi convenţionale aplicată persoanei

cu funcţie de răspundere; amendă de la 300 la 400 de unităţi convenţionale aplicată

persoanei juridice cu/sau fără privarea, în toate cazurile, de dreptul de a desfăşura o

anumită activitate pe un termen de la 6 luni la un an.

Codul contravenţional nr. 218 din 24.10.2008 prevede şi răspunderea pentru

aducerea minorului la starea de ebrietate produsă de alcool sau de alte substanţe în art.

88, ceea ce nu întâlnim în C.C.A. Acest articol prevede sancţiuni mai aspre pentru

comiterea unor astfel de acţiuni ilicite şi anume amendă în mărime de la 20 la 40 de

unităţi convenţionale aplicată persoanei fizice şi respectiv amendă de la 40 la 60 de

unităţi convenţionale în cazul în care contravenţia e comisă de părinţi sau persoanele

care-i înlocuesc.

Alte acţiuni ilegale legate de substanţele narcotice şi psihotrope sunt prevăzute

în art. 233 al Codului contravenţional, care este compus din trei aliniate şi anume:

I. Conducerea vehiculului de către o persoană care se află în stare de ebrietate produsă

de alte substanţe decât alcoolul, dacă fapta nu constituie infracţiune;

41

II.„Predarea cu bună ştiinţă a conducerii vehiculului către o persoană care se află în

stare de ebrietate produsă de alte substanţe decât alcoolul, dacă fapta nu constituie

infracţiune.”

III. „Acţiunile specificate la alin.(1) şi (2), în cazul în care admiterea la

trafic a conducătorului de vehicul nu prevede obligaţia de a deţine permis de

conducere”.

Din acest articol putem evidenţia faptul că legiuitorul a făcut diferenţierea

dintre starea de ebrietate produsă de alcool şi cea produsă de substanţele narcotice sau

toxice, lucru care este foarte important şi se cerea de multă vreme.

O altă contravenţie similară este prevăzută în art. 231 alin. 5 şi anume:

„Conducerea vehiculului de către o persoană care nu are permis de conducere şi care,

totodată, este în stare de ebrietate produsă de alte substanţe decât alcoolul, dacă fapta

nu constituie infracţiune”.

3.2. Răspunderea penală pentru comiterea faptelor ilicite în domeniul mijloacelor

narcotice şi psihotrope.

Obiectul material al acestor infracţiuni sunt substanţele narcotice, substanţele

psihotrope şi precursorii acestora.

Prin substanţă narcotică (stupefiant), substanţă psihotropă se subînţelege o

substanţă de origine naturală sau sintetică, precum şi preparat conţinând o astfel de

substanţă, care provoacă dereglări psihice şi dependenţă fizică la consumul lor abuziv.

Precursor este o substanţă de origine naturală sau sintetică utilizată în calitate de

materie primă la producerea de substanţe narcotice şi psihotrope.34.

Componenţa de infracţiune stipulată în art.217 „Circulaţia ilegală a substanţelor

narcotice, psihotrope sau a analoagelor lor fără scop de înstrăinare”, prevede un şir de

metode de săvârşire a acestei fapte, de asemenea alin.3-4 conţin componenţele

agravante.

Aliniatele 1 şi 2 ale art.217 C.p. al R.M. prevăd răspunderea penală pentru

cultivarea de plante care conţin substanţe narcotice sau psihotrope, prelucrarea sau

utilizarea a astfel de plante, elaborarea, producerea, fabricarea, extragerea, prelucrarea, 34 Legea Republicii Moldova cu privire la circulaţia substanţelor narcotice şi psihotrope şi a precursorilor, nr.382-XIV din 6 mai 1999 publicată în M.O. nr.73-77/339 din 15 iulie 1999.

42

deţinerea, păstrarea, eliberarea, comercializarea, distribuirea, procurarea, livrarea,

expedierea, importul, exportul, nimicirea substanţelor narcotice, psihotrope sau a

precursorilor, supuse controlului în conformitate cu legislaţia, fără scop de înstrăinare.

Prin cultivarea plantelor care conţin substanţe narcotice sau psihotrope

înţelegem semănarea plantelor, îngrijirea şi recoltarea acestora.

Prelucrarea plantelor care conţin substanţe narcotice sau psihotrope semnifică

modificarea caracteristicilor esenţiale a acestora în scopul obţinerii producţiei finite

sau a materiei prime.

Utilizarea acestor substanţe înseamnă folosirea trăsăturilor narcotizante şi / sau

psihotrope.

Producerea ilegală trebuie înţeleasă ca orice acţiune neautorizată în rezultatul

cărora au fost obţinute substanţe narcotice sau psihotrope. Momentul consumării

acestei metode nu trebuie legată de momentul existenţei drogurilor ca produs finit.

Producerea include în sine toate procesele cu ajutorul cărora pot fi obţinute substanţele

narcotice sau psihotrope. O varietate a producerii este fabricarea, care presupune

producerea mărfii în serie şi în cantităţi mari, prelucrând materia primă într-o fabrică,

uzină etc.

Extragerea substanţelor narcotice sau precursorilor trebuie înţeleasă ca

scoaterea unei substanţe dintr-un material, separarea unei substanţe de alta prin diferite

procedee. Deci, drogurile pot fi produse şi fabricate prin extragerea acestora.

Prelucrarea – acţiunile în rezultatul cărora are loc rafinarea (curăţirea de

compuşi alăturaţi), ridicarea concentrării substanţelor narcotice sau psihotrope, de

asemenea acţiunile de obţinere a unor produse, altele decât drogurile, folosind

substanţele narcotice sau psihotrope. Componenţa dată de infracţiune se consumă din

momentul începerii procesului de prelucrare, chiar dacă produsul finit nu este gata.

Păstrarea ilegală presupune orice acţiune intenţionată în scopul aflării

substanţelor respective în stăpânirea persoanei (asupra sa, în încăpere, locuri tăinuite

etc.). De fapt, aceasta semnifică posedarea substanţelor narcotice sau psihotrope de

către o persoană care nu este autorizată în acest scop, indiferent de locul aflării şi

perioada de timp cât au fost păstrate.

Eliberarea substanţelor narcotice, psihotrope şi a precursorilor lor semnifică

predarea mărfii respective. Eliberarea este înfăptuită de o persoană, care nu este în

43

acelaşi timp vânzător, deoarece în acest caz este vânzare de substanţe narcotice şi

psihotrope sau a precursorilor lor.

Comercializarea este modalitatea cea mai frecventă utilizată în circuitul ilegal

al substanţelor narcotice şi psihotrope. Prin comercializare înţelegem orice acţiune de

transmiterea gratuită ori contra plată (vânzare, donaţie, schimb, împrumut etc.) a

drogurilor, precum şi alte acţiuni de răspândire (de exemplu: injectarea narcoticilor

unei alte persoane. În rezultatul acţiunilor sus-menţionate o terţă persoană devine

posesorul substanţelor respective. Forma de transmitere în posesie altei persoane nu

influenţează asupra calificării acţiunilor drept comercializare. De asemenea, faptul

transmiterii cu titlu gratuit sau oneros nu are importanţă pentru calificare).

Comercializarea drogurilor este consumată din momentul primirii acestora de către o

altă persoană. Totodată menţionăm că acţiunile persoanei care comercializează

substanţe narcotice sau alte substanţe sunt bile de răspundere penală conform art.190

C.p. al R.M. – escrocherie, iar persoana care a cumpărat, va purta răspundere pentru

tentativă la procurarea substanţelor narcotice (art.27 şi art.217 C.p. al R.M.).

Distribuirea este împărţirea substanţelor narcotice, psihotrope şi precursorilor

săi în mai multe părţi sau la mai multe persoane, dând fiecăruia una sau mai multe

părţi.

Livrarea este furnizarea substanţelor narcotice, substanţelor psihotrope şi a

precursorilor.

Procurarea substanţelor narcotice sunt acţiunile în rezultatul cărora persoana

devine proprietarul substanţelor respective. Aceste acţiuni pot fi: cumpărarea,

acceptarea lor ca plată pentru unele servicii sau stingerea unei datorii, schimb,

recoltarea plantelor ce conţin substanţe narcotice sau psihotrope. Procurarea

substanţelor narcotice, psihotrope sau a precursorilor se consumă din momentul când

substanţele sus-menţionate se vor afla în posesia persoanei.

Expedierea presupune trimiterea prin poştă, prin mesageri a substanţelor

narcotice şi psihotrope sau a precursorilor lor la adresă anumită.

Importul şi exportul în sensul art.217 C.p. R.M. sunt noţiuni specificate în

codul vamal al R.M. Atenţionăm că în cazul importului sau exportului drogurilor prin

contrabandă persoana va purta răspundere penală conform al.2 art.248 C.p. R.M., iar

44

în cazul când nu este componenţa dată persoana va fi trasă la răspundere penală în

conformitate cu art.217 C.p. R.M.

Prin nimicirea substanţelor narcotice sau psihotrope, fie a precursorilor constă

în distrugerea acestora. Considerăm că în baza acestei prevederi poate fi trasă la

răspunderea penală numai persoana căreia i-au fost încredinţate, în mod legal, aceste

substanţe. Nimicirea drogurilor de către o persoană care posedă ilegal (sau în

rezultatul unei acţiuni ilegale) nu este considerată social-periculoasă, fiind că în acest

caz nu poate fi adus un careva prejudiciu sănătăţii populaţiei, care este protejată de

această normă. Odată cu distrugerea drogurilor, ele nu vor mai putea fi în circuitul

ilegal, în acest moment ele sunt scoase din circuitul civil35.

Conform Legii pentru modificarea şi completarea Codului penal al Republicii

Moldova consumul substanţelor narcotice sau psihotrope nu mai este penal

condamnabil. Această decriminalizare este rezultatul ajustării legislaţiei autohtone la

cea internaţională, conform căreia dreptul de a decide asupra vieţii sale este un drept

fundamental al omului. Totuşi depistarea cazurilor de consum al drogurilor ne

mărturiseşte despre comiterea infracţiunii din art. 217 C.p. R.M., deoarece înainte de

consumare ele au fost procurate, comercializate, deţinute etc.

Organizarea consumului de droguri presupune acţiuni în urma cărora unele

persoane sunt facilitate la întrebuinţarea substanţelor narcotice. Subiect poate fi doar

persoana ce nu deţine autorizaţie în acest scop, autorizarea respectivă fiind eliberată de

Comitetul Permanent de Control asupra Drogurilor din cadrul Ministerului Sănătăţii.

Alin. 3 al art.217 C.p. R.M. stabileşte răspunderea penală pentru acţiunile

enumerate în alin.(1) şi (2) al aceluiaşi articol, săvârşite:

a. în mod repetat,

b. de două sau mai multe persoane,

c. cu utilizarea substanţelor narcotice sau psihotrope care prezintă un pericol

deosebit pentru sănătatea omului;

d. cu folosirea situaţiei de serviciu;

e. pe teritoriul instituţiilor de învăţămînt, instituţiilor de reabilitare socială,

penitenciarelor, unităţilor militare, în locurile de agrement, în locurile de desfăşurare a

35 Comentariu Codul penal al Republicii Moldova, adoptat prin Legea Republicii Moldova nr.985-XV din 18.04.2002,

publicat în Monitorul Oficial nr.128-129/1012 din 13.09.02.

45

acţiunilor de educaţie, instruire a minorilor sau tineretului, a altor acţiuni culturale sau

sportive ori în imediata apropiere a acestora.

În alin.4 art.217 C.p. R.M. legiuitorul condamnă acţiunile, prevăzute de alin. (1)

şi (2) ale art.217 C.p. R.M. săvârşite:

a) de o persoană care a atins vîrsta de 18 ani cu atragerea minorilor;

b) în proporţii deosebit de mari.

Latura subiectivă a componenţelor date se manifestă prin intenţie directă.

Subiectul infracţiunii este persoana fizică, responsabilă, care la momentul

săvârşirii infracţiunii a atins vârsta prevăzută de legislaţie.

Ţinând cont de faptul că infracţiunea dată în majoritatea cazurilor este săvârşită

de persoane ce consumă droguri, inclusiv care au diagnosticul „narcomanie” sau

„toxicomanie”, trebuie de atenţionat asupra necesităţii, în multe cazuri, expertizei

judiciar-psihiatrice. Narcomanii, ca regulă, sunt recunoscuţi ca persoane responsabile

faţă de faptele social-periculoase săvârşite. Această poate fi explicat prin faptul că

conştient consumând droguri, persoana chiar dacă este în dependenţă de ele, este

conştientă de faptul că „se aduce” la asemenea stare. Este corect că la mulţi narcomani

controlul acţiunilor sale este diminuat, mai ales în starea abstinenţei de la consumul

drogurilor. Dar ţinând seama de faptul că persoana singură „se aduce” la asemenea

stare, ea trebuie să răspundă penal pentru faptele sale. Totuşi menţionăm, însă, că în

urma consumului regulat de droguri poate genera schimbări stabile ale psihicului

persoanei şi poate submina capacitatea acesteia de a dirija şi a controla acţiunile sale.

În asemenea cazuri persoana poate fi declarată iresponsabilă.

Următorul articol ce prevede răspunderea penală pentru acţiunile cu substanţele

narcotice şi psihotrope este art.218, şi anume pentru prescrierea ilegală sau încălcarea

regulilor de circulaţie a substanţelor narcotice sau psihotrope. În articolul respectiv

sunt prevăzute două metode:

1. prescrierea, fără a fi necesar, a preparatelor sau a substanţelor narcotice ori

psihotrope;

2. falsificarea reţetei sau a altor documente, care permit obţinerea preparatelor

sau substanţelor narcotice şi psihotrope.

46

Infracţiunea respectivă atentează la circuitul substanţelor narcotice, care se află

sub controlul stric al statului. În acest caz este creat pericolul ca substanţele respective

să iasă din circuitul legal.

Obiectul material al infracţiunii sunt recetele ce servesc temei de eliberare

deţinătorului a substanţelor sus-menţionate, precum şi orice alt document ce acordă

dreptul de a primi substanţele respective.

Alături de substanţele narcotice şi psihotrope legiuitorul utilizează şi noţiunea

de preparat. Conform sensului art.217 C.p. R.M. această noţiune cuprinde: orice

amestec de substanţe în orice stare fizică, ce conţine una sau mai multe substanţe

narcotice ori psihotrope (art.1 al Legea cu privire la circulaţia substanţelor narcotice şi

psihotrope şi a precursorilor).

Prescrierea preparatelor, substanţelor narcotice şi psihotrope presupune

recomandaţia de folosire a unui medicament, a unei substanţe. Această recomandaţie

trebuie să acorde persoanei dreptul de a primi aceste substanţe, de ex.: reţeta eliberată

de medic, un document semnat de directorul unei fabrici farmaceutice etc. pentru a fi

penal condamnabilă prescrierea trebuie făcută fără necesitate, adică în acest caz

procurorul trebuie să aducă probe care ar dovedi că prescrierea respectivă nu era

necesară. Pentru consumarea acestei infracţiuni nu este necesar ca persoana să

primească substanţele respective, infracţiunea se consumă din momentul eliberării

documentului ce acordă dreptul de a primi preparate.

O altă metodă a acestei infracţiuni este falsificarea reţetei sau altor documente

care permit obţinerea preparatelor, substanţelor narcotice sau psihotrope.

Prin reţetă se înţelege o prescriere în scris într-o formă stabilită a medicului dată

farmaciei sau altei instituţii de a prepara şi elibera (sau numai a elibera) preparate

necesare tratamentului.

Prin falsificare trebuie înţeles:

- contrafacerea deplină a reţetelor, altor documente care permit obţinerea

preparatelor şi substanţelor respective,

- introducerea în reţeta (documentul) originală a unor date false, ce nu

corespund realităţii,

- schimbarea conţinutului reţetei / documentului legal eliberat prin diferite căi.

47

Această infracţiune este consumată din momentul falsificării, faptul primirii sau

neprimiri drogurilor în baza acestor documente nu are importanţă pentru consumarea

acestei infracţiuni.

Latura subiectivă a acestei infracţiuni constă în intenţie directă. Persoana

conştientizează că prescrie sau falsifică documentele necesare şi doreşte să acţioneze

în acest mod. În cazul prescrierii, persoana trebuie să conştientizeze faptul că prescrie

fără necesitate, iar cazul în când de ex.: medicul este convins că un preparat este

necesar bolnavului, dar în realitate acesta nu era necesar, nu putem atrage medicul la

răspundere penală.

Subiect al acestei infracţiuni este persoana fizică, responsabilă care la

momentul săvârşirii infracţiunii a împlinit vârsta de 16 ani. Menţionăm că persoana

trebuie să aibă dreptul de a prescrie (în cazul al.1art.218 C.p. R.M.) preparate şi

substanţe narcotice sau psihotrope. Dacă persoana nu avea acest drept, atunci ea va

purta răspundere conform art.217 C.p. R.M. (cu condiţia că vor fi întrunite toate

semnele componenţei).

O altă faptă prejudiciabilă pentru sănătatea populaţiei reprezintă organizarea şi

întreţinerea speluncilor pentru consumul substanţelor narcotice sau psihotrope (art.219

C.p. al R.M.). Pericolul social constă în faptul că sunt create condiţii favorabile

consumului şi realizării drogurilor şi, în consecinţă, răspândirea narcotismului. Pe

lângă acestea, în interiorul speluncilor deseori au loc înţelegeri criminale în scopul

comiterii altor infracţiuni.

Obiectul material al componenţei date sunt substanţele narcotice şi psihotrope

utilizate de vânzătorii localurilor respective.

Latura obiectivă se manifestă prin acţiuni active: organizarea, întreţinerea

speluncilor şi punerea la dispoziţie a localurilor.

Sub noţiunea de speluncă trebuie de înţeles un spaţiu locativ (odaie, apartament,

vilă etc.) sau nelocativ (acaret, pod, beci etc.) care temporar sau permanent este pusă

la dispoziţie de către o persoană pentru consumul de substanţe narcotice sau

psihotrope. Aceste încăperi pot fi staţionare sa mobile. În calitate de spelunci pot fi

folosite şi încăperile de serviciu, în deosebi, cazangeriile, încăperile pentru paznici etc.

Organizarea speluncilor presupune acţiunile de creare a acestora, care se pot

manifesta prin căutarea localului, adaptarea acestuia pentru consumul de droguri,

48

procurarea echipamentului, narcoticilor, strângerea mijloacelor băneşti pentru

deschiderea speluncilor etc. în cazul când persoana acţionează în scopul asigurării

funcţionalităţii speluncilor ea va purta răspundere penală pentru întreţinerea localurilor

respective.

Întreţinerea speluncii presupune acordarea sistematică de ajutor material pentru

funcţionarea încăperii în care se consumă mijloace narcotice sau psihotrope ori

administrarea unei astfel de încăperi.36

Persoana care întreţine spelunci poate fi atât proprietarul încăperii, cât şi

persoană ce administrează încăperea în baza altor temeiuri (de ex., chiriaş, în baza

atribuţiilor de serviciu etc.). Persoanele ce execută funcţii tehnice în cadrul speluncilor

(deridecătoare, paznici etc.) vor fi atrase la răspundere penală doar în calitate de

complici, dacă sunt întrunite toate semnele componenţei. Întreţinerea speluncilor se

consideră consumată din momentul efectuării acţiunilor de asigurare a funcţionalităţii

localului respectiv.

Punerea la dispoziţie a localului pentru consumul substanţelor narcotice şi

psihotrope presupune acţiunile prin care se acordă încăpere, dar nu constituie

organizare sau întreţinere. Asemenea acţiuni pot consta în: darea în chirie persoanei

vinovate a spaţiului locativ sau nelocativ de către proprietar sau permiterea (însă fără

caracter sistematic) consumării la domiciliului acestuia a substanţelor narcotice sau

psihotrope. Menţionăm că în cazul „punerii la dispoziţie” subiectul acestei acţiuni

trebuie să cunoască în ce scop va fi folosită încăperea.

Latura subiectivă a acestei componenţe se manifestă prin intenţie directă.

Persoana conştientizează că organizează sau întreţine spelunci şi doreşte să acţioneze

astfel. Acţiunile sus-menţionate trebuie efectuate în scopul asigurării consumului de

substanţe narcotice şi psihotrope. Răspunderea penală în baza art.219 C.p. R.M.

survine indiferent de faptul dacă motivul era cupidant sau nu. Adică, faptul că

persoana avea venit sau acţiona gratis influenţează asupra individualizării pedepsei,

dar nu calificarea faptei.

Acţiunile prevăzute de art.219 C.p. R.M., ca regulă, sunt combinate cu alte fapte

penal-condamnabile (realizarea, păstrarea drogurilor etc.), ceea ce necesită tragerea la

răspunderea penală în baza mai multor articole ale Codului penal.

36 Ivan Macari, Dreptul penal al Republicii Moldova. Partea specială, Chişinău, 2003, p.208.

49

Subiectul infracţiunii este general, adică persoană fizică, responsabilă care la

momentul săvârşirii infracţiunii a atins vârsta de 16 ani. În calitate de organizator şi

întreţinător a speluncilor pot fi persoane diferite sau una singură.

Alin.2 art.219 C.p. R.M. prevede componenţa agravantă ce presupune

săvârşirea acţiunilor din alin.1 art.219 C.p. R.M. de către un grup organizat sau

organizaţie criminală.

Î n acest context putem menţiona faptul, că în scopul unei lupte mai eficiente cu

devianţele menţionate, prin Legea nr.277-XVI din 04.11.2005, au fost introduse şase

articole în C.p. al R.M. şi anume art.217/1 „Circulaţia ilegală a substanţelor narcotice,

psihotrope sau a analoagelor lor în scop de înstrăinare”, art.217/2 „Circulaţia ilegală a

precursorilor în scopul producerii sau prelucrării substanţelor narcotice, psihotrope sau

analoagelor lor”, art.217/3 „Circulaţia ilegală a materialelor şi utilajelor destinate

producerii sau prelucrării substanţelor narcotice, psihotrope sau analoagelor lor”,

art.217/4 „Sustragerea sau extorcarea substanţelor narcotice sau psihotrope”, art.217/5

„Consumul ilegal public sau organizarea consumului ilegal de substanţe narcotice,

psihotrope sau analoage ale acestora” şi art.217/6 „Introducerea ilegală intenţionată în

organismul altei persoane, împotriva voinţei acesteia, a substanţelor narcotice,

psihotrope sau a analoagelor acestora” care au intrat în vigoare la 02.12.2005.

3.3. Ordinea documentării acţiunilor ilegale legate cu drogurile.

Lupta cu criminalitatea rămâne a fi una din sarcinile principale ale statului. O

direcţie de bază în această activitate complexă o constituie lupta cu sustragerile averii

proprietarului care este o îndatorire primordială a statului, a întregii societăţi, precum

şi obligaţia fiecărui cetăţean.

Reieşind din specificul activităţii, drepturile şi îndatoririle încredinţate,

funcţionarul de poliţie este obligat ca odată cu depistarea la persoane substanţe ce

seamănă cu narcoticile:

1. Să ridice substanţa, reflectând acţiunea dată în procesul-verbal de

sechestrare şi ridicare.

50

2. Să împacheteze substanţa luată într-un pachet de polietilenă, să-l sigileze în

modul stabilit, făcând o etichetă cu indicarea datei, sigila şi semnătura persoanei care a

sigilat-o, a persoanei bănuite şi a martorilor asistenţi, a altor participanţi (specialişti).

3. Să întocmească o scrisoare de însoţire la centrul de expertize şi examinare

criminalistică a MAI şi să trimită cele ridicate la cercetare. De regulă, se pun

următoarele întrebări: - dacă substanţa e narcotic; dacă e făcută în condiţii casnice;

care este cantitatea.

4. Să ceară de la martori, persoana bănuită prezentarea explicaţiilor.

5. Să însoţească persoana la dispanserul narcologic pentru cercetare, examinare

medicală.

6. Să înregistreze materialele în unitatea de serviciu sau în cancelarie, să

raporteze conducerii organului de poliţie.

După primirea încheierii specialistului hotărârea asupra materialelor e

independentă de rezultatele cercetării.

Pot exista mai multe variante de rezolvare:

1. Substanţa nu-i narcotic şi persoana nu se află sub influenţa narcotică, atunci

ancheta asupra cazului cu privire la contravenţia administrativă se încetează în baza

pct.1 art.234 CCA al R.M.

2. Substanţa nu este narcotic dar persoana se află sub influenţa narcotică şi vina

ei va fi stabilită, atunci se alcătuieşte procesul-verbal al contravenţiei conform art.44 al

CCA al RM.

3. Substanţa e narcotică, atunci în dependenţă de cantitatea ei şi de caracteristica

persoanei reţinute, de alte circumstanţe, se alege una din următoarele soluţii asupra

cazului:

- se alcătuieşte proces-verbal cu privire la contravenţia prevăzută de art.44 al

CCA al RM (păstrarea sau procurarea narcoticului în cantităţi mici).

- materialele adunate se înregistrează în registrul nr.2 şi se ia decizia

corespunzătoare conform CPP al RM.

- materialele acumulate se înregistrează în registrul nr.2 şi în acele cazuri când

în acţiunile persoanei bănuite vor fi descoperite elementele contravenţiei prevăzute de

art.44 al CCA al RM, dar persoana dată a fost trasă la răspundere administrativă

51

similară pe parcursul anului calendaristic, există elementele infracţiunii prevăzute de

articolele C.p. al RM.

Persoana, care s-a adresat benevol la o instituţie medicală pentru a i se acorda

asistenţă medicală în legătură cu consumarea substanţelor în scopuri medicinale, este

scutită de răspunderea penală pentru consumarea mijloacelor narcotice fără prescripţia

medicului, precum şi pentru, păstrarea, transportarea şi expedierea ilegală a

mijloacelor narcotice consumate.37

3.4. Particularităţile reabilitării sociale a bolnavilor de narcomanie

Persoanele în stare de ebrietate narcotică, care prezintă pericol pentru viaţă şi

sănătate, sânt aduse la Comisia de investigaţie medicală din cadrul instituţiei

narcologice sau a altor instituţii medicale pentru determinarea gradului de ebrietate şi

pentru eliberarea avizului consultativ38. Spitalizarea persoanelor în Centrul de

dezintoxicare39 se efectuează în baza avizului Comisiei de investigaţie medicală pentru

determinarea gradului de ebrietate şi naturii lui. Despre persoanele suspecte de maladii

narcologice este informată în termen de 3 zile, instituţia narcologică40, din teritoriu,

Comisia pentru problemele sociale şi organele de poliţie teritoriale. În cazul

inexistenţei unui centru de dezintoxicare medicală în localitate, persoanelor în stare de

ebrietate narcotică care, conform avizului comisiei de investigaţie medicală, au nevoie

de asistenţă medicală, aceasta li se va acorda în policlinici sau staţionare teritoriale.

Persoanele cu efect al drogurilor care, potrivit avizului Comisiei de investigaţie

medicală, nu au nevoie de asistenţă medicală urgentă, dar prezintă, prin

comportamentul lor, pericol pentru viaţa şi sănătatea proprie sau a celor din jur, pot fi

reţinute la centrele medicale de dezalcoolizare ale MAI cel mult 24 de ore41.

37 A.Borodac, „Drept penal”, Chişinău, 1996; art. 217 C.P. al R.M.38 A se vedea Regulamentul centrului de dezintoxicare medicală din cadrul instituţiilor medicale (spital judeţean, municipal) subordonate Ministerului Sănătăţii, pct.12, adoptat prin Hotărîrea Guvernului R.M. nr.1433 din 07.11.2002.39 Centrul de dezintoxicare medicală din cadrul instituţiilor medicale subordonate Ministerului Sănătăţii este unitate curativ-diagnostică avînd drept scop acordarea asistenţei medicale persoanelor în stare de ebrietate alcoolică sau narcotică de gradul mediu şi avansat, Idem, pct.1.40 Instituţia narcologică este o unitate sanitară de profilaxie, diagnosticare şi tratament, avînd drept scop acordarea de asistenţă profilactică, consultativă, curativă şi de adaptare medico-socială a persoanelor ce fac abuz de alcool, consumă ilicit droguri şi alte substanţe psihotrope, sînt dependente de acestea, cu consecinţe medico-sociale generate de consumul lor, a se vedea Regulamentul instituţiei narcologice a Ministerului Sănătăţii, pct.1, adoptat prin Hotărîrea Guvernului R.M. nr.1433 din 07.11.2002.41 Ibidem, pct.16.27 A se vedea Legea RM nr.713-XV, privind controlul şi prevenirea consumului abuziv de alcool, consumului ilicit de droguri şi alte substanţe psihotrope, din 06.12.2001, art.11 pct.2.

52

Persoanele care consumă substanţe narcotice fără prescripţia medicului, inclusiv

persoanele bolnave de narcomanie, pot beneficia, la alegere, de tratament în instituţii

narcologice ambulatorii sau staţionare de stat ori in clinici private speciale, precum si

de tratament de scurtă durată în instituţii curativ-profilactice teritoriale.

Tratamentul narcologic este benevol, la dorinţă anonim, cu excepţia cazurilor

prevăzute de “Legea privind controlul şi prevenirea consumului abuziv de alcool,

consumului ilicit de droguri şi alte substanţe psihotrope” si de alte acte normative42.

Persoanele care consumă substanţe narcotice fără prescripţia medicului, creând

astfel familiei greutăţi materiale sau provocând, în stare de euforie ori fără

discernământ, situaţii conflictuale în familie sau în locuri publice, şi care, după ce au

fost avertizate ori sancţionate repetat de factorii organelor de drept, au evitat să solicite

benevol asistenţă consultativă sau curativă în instituţii medicale teritoriale sânt trimise

la testare în comisia de expertize narcologice, în modul stabilit de Ministerul Sănătăţii,

pentru obţinerea unui aviz privind gradul lor de dependenţă narcotică pentru a se

determina tipul instituţiei curative a cărei asistenţă le este indicată.

Trimiterea la examen medical în comisia de expertize narcologice se face de

comisia pentru problemele sociale din raza domiciliului sau reşedinţei persoanei, la

solicitarea rudelor acesteia, la iniţiativa instituţiilor medicale sau din oficiu.

La solicitarea medicilor, persoana care refuză să se prezinte pentru examen

medical poate fi adusă la comisia de expertize narcologice de către politie, insă numai

după ce a fost invitată în prealabil de lucrătorii medicali şi după ce aceştia au încercat

să o aducă43.

După efectuarea examenului medical persoanelor menţionate mai sus, dacă se

confirmă dependenţa lor de substanţele narcotice, pot fi obligate să se trateze staţionar

sau ambulatoriu în instituţii narcologice sau instituţii medicale de profil general ale

Ministerului Sănătăţii.

Hotărârea privind supunerea la tratament obligatoriu în instituţiile narcologice

ale Ministerului Sănătăţii se emite de instanţa judecătoreasca din raza domiciliului sau

reşedinţei persoanei.

42

43 Ibidem, art14, pct.2.

53

Acţiunea juridică este intentată la cererea comisiei pentru problemele sociale

sau la cererea procurorului. La cerere se anexează documentele justificative, inclusiv

avizul comisiei de expertize narcologice, în cazul când s-a efectuat o atare expertiza.

În cazul în care consideră că avizul comisiei de expertize narcologice este

fondat, instanţa de judecată poate emite o hotărâre privind trimiterea persoanei pentru

supraveghere si tratament obligatoriu pe un termen de cel mult 43 de zile, aceasta fiind

obligată să se prezinte in termen de 3 zile la instituţia narcologică indicată in hotărâre.

În cazuri excepţionale, la cererea instituţiei narcologice, instanţa de judecată poate

prelungi termenul de tratament până la 3 luni.

Daca persoana absentează nemotivat de la şedinţa de judecată ori se eschivează

de la examenul comisiei de expertize narcologice sau de la tratament obligatoriu în

instituţia narcologică, instanţa de judecată hotărăşte aducerea ei forţată de câtre poliţia

judecătorească din teritoriu.

Dacă persoanele ce consumă substanţe narcotice fără prescripţia medicului, se

eschivează de la testările comisiei de expertize narcologice, după ce vor fi aduse de

către poliţie, instanţa de judecată va emite o hotărâre privind internarea lor într-o

instituţie narcologică pe un termen de până la 10 zile pentru narco-testări. În unele

cazuri, la cererea comisiei de expertize narcologice a instituţiei narcologice, termenul

examinării staţionare poate fi prelungit de instanţa de judecată până la 20 de zile.

Escortarea la instituţia narcologică a persoanei pentru testare este asigurata de

poliţia judecătorească din teritoriu.

Cazul trimiterii la tratament narcologic obligatoriu trebuie sa fie examinat în

instanţa de judecată în termen de o lună din data depunerii cererii. În cazurile când

persoana este supusă examinării medicale staţionare, durata examinării cauzei în

judecată se prelungeşte cu perioada aflării persoanei testate la examen staţionar.

Instanţa de judecată, după ce emite o hotărâre privind supunerea la tratament

narcologic obligatoriu, poate stabili pe durata lui un curator din rândul rudelor

apropiate ale pacientului.

Persoanei vizate in hotărârea judecătorească privind supunerea la tratament

narcologic obligatoriu i se interzice să părăsească teritoriul instituţiei medicale fără

permisiunea conducătorului acesteia.

54

Tratamentul narcologic obligatoriu se efectuează în termenele stabilite de

instanţa de judecată. La propunerea comisiei medicale consultative a instituţiei

narcologice, instanţa de judecată poate reduce durata tratamentului narcologic

obligatoriu, însa nu mai mult de jumătate din termenul indicat in hotărârea sa.

Tratamentul narcologic obligatoriu încetează:

a) la expirarea termenului stabilit de instanţa de judecată;

b) în baza unei hotărâri judecătoreşti privind reducerea duratei lui;

c) în cazul unor situaţii care fac imposibilă continuarea tratamentului

obligatoriu, fapt constatat de comisia de expertize narcologice şi adus de aceasta la

cunoştinţa instanţei de judecată.

Instanţa de judecată poate emite o hotărâre privind aplicarea repetata a

tratamentului narcologic obligatoriu numai după cel puţin 3 luni de la expirarea

ultimului tratament obligatoriu.

În cazul când constată pierderea capacităţii de exerciţiu a persoanei si a

legăturilor ei sociale, instanţa de judecată emite o hotărâre privind plasarea acesteia

într-o casă-internat a Ministerului Muncii si Protecţiei Sociale.

Bolnavilor care se află la tratament obligatoriu in instituţii narcologice li se

păstrează dreptul la protecţie socială prevăzut de legislaţie pentru bolnavii de profil

general.

Persoana în stare de ebrietate narcotică, care violează ordinea publică şi

drepturile altora, reprezentând un pericol pentru viaţa si sănătatea proprie sau a celor

din jur, este adusă la comisia de investigaţie medicală pentru determinarea gradului de

ebrietate şi naturii ei. Rezultatele examenului medical şi recomandările comisiei se

aduc, contra semnătură, la cunoştinţa persoanei testate, iar în anumite cazuri şi a

persoanelor care au adus-o la testare.

Despre militarii cu efectele enumerate mai sus se va comunica ofiţerului de

serviciu de la comenduire militară. Cu acordul lui, aceste persoane beneficiază, după

caz, de asistenţă în conformitate cu alin.(3) lit.b) si c) sau sânt predate ofiţerului de

serviciu de la comenduire militară pentru a fi asistate in instituţiile curative ale

departamentului militar.

Despre persoanele internate în centrele de dezintoxicare medicală sau în

instituţiile curative se comunică membrilor de familie sau altor rude ale acestora,

55

precum si comisiei pentru protecţie socială, iar in cazul minorilor - părinţilor sau

tutorilor şi, ulterior, comisiei pentru problemele minorilor.

Concluzie: Referindu-ne la cele elucidate mai sus am dori să menţionăm faptul

că dacă pentru infracţiunile legate de circuitul substanţelor narcotice sancţiunile au

fost majorate atunci pentru contravenţiile similare aceste modificări au fost făcute

recent, lucru care era aşteptat de mult şi care sperăm va ameliora considerabil situaţia

în societatea noastră vis-a-vis de această chestiune.

56

NCHEIERE

Ascunse şi transportate la bordul vapoarelor sau al altor nave fluviale,

paraşutate din avioane, recuperate de scafandri de pe fundul mării, închise în capsule

care plutesc într-un nevinovat bidonaş cu ulei de măsline, grefate sub pielea braţului

sau înghiţite, drogurile reprezintă o temă mereu actuală şi cu părere de rău permanent

sesizăm noi şi noi metode de tranzitare ilegală a acestora.

Cu toate măsurile luate în plan internaţional, dar şi de către state la nivel

naţional, drogurile continuă să pătrundă în mod ilicit atât în Europa, cît şi în SUA, pe

căi încă neştiute de poliţie şi să facă ravagii în rândul consumatorilor. La această

„neputinţă” a poliţiei contribuie gama largă de mijloace de care dispun traficanţii şi

complicitatea gulerelor albe, precum şi ingeniozitatea şi rafinamentul ei.

În perioada actuală producţia şi traficul ilicit de stupefiante, precum şi

consumul lor abuziv, creează probleme diferite organelor de poliţie şi contribuie

esenţial la creşterea criminalităţii în numeroase ţări de pe toate continentele şi

determină statele să-şi unească eforturile pentru a realiza o conlucrare între diferite

sisteme administrative din întreaga lume pentru prevenirea toxicomaniei şi reprimarea

traficului ilicit de stupefiante.

Dezvoltarea transportului şi comerţului internaţional în epoca modernă, a redus

efectiv distanţele dintre ţări, astfel încât plante şi droguri care nu aveau altă dată decât

o importanţă locală, au început să fie bine cunoscute şi au putut fi obţinute şi-n alte

regiuni ale lumii, ceea ce a permis ca traficul de droguri să devină una dintre cele mai

grave infracţiuni internaţionale.

Folosite în alte scopuri decât cele medicale, stupefiantele prezintă un mare

pericol pentru sănătatea publică. Consumul excesiv de droguri are consecinţe

dăunătoare atât pentru subiectul care le consumă cît şi pentru societatea în care

trăieşte.

Drogul creează consumatorului probleme fizice, psihologice şi afective de

comportament, cît şi de ordin financiar, adesea de nedepăşit.

Poate să compromită situaţia şcolară, activitatea profesională, să provoace

tensiune sau ruptură în relaţiile sociale mai ales în cadrul familiei, conducând în final

la comiterea infracţiunii.

57

Faţă de urmările nefaste a toxicomanilor şi pericolul pe care îl prezintă sub

aspectul creşterii criminalităţii, psihiatrii şi penaliştii de pretutindeni s-au pronunţat

ferm împotriva folosirii abuzive a stupefiantelor, a vânzării şi răspândirii ilicite a

acestora.

Ţinând cont de actualitatea pericolului social al narcomaniei şi a

narcobusinessului care i-au proporţii considerabile în societatea noastră, e bine venită

realizarea următoarelor măsuri radicale vizând combaterea acestui viciu social:

- intensificarea cooperării pe plan internaţional între poliţiile statelor, în

special între subunităţile specializate în combaterea traficului de droguri;

- elaborarea unui program bine chibzuit de colaborare între organele de

poliţie şi cele ale ministerului sănătăţii în vederea reducerii consumului ilicit de

stupefiante, cât şi asigurarea lecuirii persoanelor ce suferă de această boală;

- constituirea unor centre de reabilitare a bolnavilor de narcomanie şi

toxicomanie, care ar acorda servicii specializate în acest domeniu prin intermediul

specialiştilor cu experienţă avansată;

- includerea în planul de studii al şcolilor medii de cultură generală,

licee, pentru elevii claselor a IX-a, a unei disciplini care ar releva pericolul şi urmările

negative ale consumului de droguri;

- editarea unei publicaţii periodice republicane cu genericul „Probleme

legate de narcomanie şi narcobusiness”, întru propagarea intensivă a prejudiciului

moral şi material al cetăţenilor, precum şi a altor urmări grave sociale;

- practicarea examinării medicale periodice (de exemplu: odată în

semestru) a tuturor condamnaţilor din penitenciare, precum şi a celor reţinuţi şi

arestaţi, în scopul tratării benevole sau forţate şi reabilitării sociale;

- cooperarea, în mod strâns, cu organizaţiile internaţionale competente,

în scop de a duce o luptă coordonată contra traficului ilicit de droguri.

Din orice punct de vedere am analiza problema traficului şi consumului ilicit de

droguri, putem spune că ea este mereu în actualitate, comunitatea internaţională

negăsindu-i încă o soluţionare satisfăcătoare.

În condiţiile în care lupta împotriva drogurilor, a combaterii fenomenului

toxicomaniei, care ameninţă în mod serios sănătatea fizică şi morală a oamenilor,

îndeosebi a tinerei generaţii, se desfăşoară pe arii restrânse, efectele sînt minore. Acest

58

fapt determină ca lupta împotriva acestui fenomen şi a criminalităţii în creşterea

esenţială a consumului de droguri să se desfăşoare cu eforturi concentrate ale tuturor

statelor lumii, pe lângă cele care se confirmă efectiv cu acest flagel cît şi cu

implicarea acelor state pe al căror teritoriu sînt folosite ca placă turnată în operaţiile

ilegale de droguri.

Bibliografiea. Acte normative şi de interpretare

1. Constituţia Republicii Moldova, adoptată la 29 iulie 1994.2. Codul penal al Republicii Moldova, adoptat prin Legea Republicii Moldova

nr.985-XV din 18.04.2002, publicat în Monitorul Oficial nr.128-129/1012 din 13.09.02.

3. Codul de procedură penală al Republicii Moldova, adoptat prin Legea Republicii Moldova nr.122-XV din 14.03.2003, publicat în Monitorul Oficial nr.104-110 (1197-1203) din 7 iunie 2003.

4. Codul civil al Republicii Moldova, Legea nr.1107-XV din 06.06.02, publicat în Monitorul Oficial nr.82-86/661 din 22.06.02.

59

5. Codul cu privire la contravenţiile administrative al Republicii Moldova, adoptat prin legea RSSM la 29 martie 1985 cu modificările până la 1 mai 2003.

6. Legea Republicii Moldova nr.338-XIII din 15.12.1994 „Privind drepturile copilului”, publicată în M.O. nr. 13/127 din 02.03.1995.

7. Legea Republicii Moldova nr.416-XII din 18.12.90 „Cu privire la poliţie”, republicată în Monitorul Oficial nr.17-19 din 31.01.2002.

8. Legea Republicii Moldova nr.45-XIII din 12.04.94 „Privind activitatea operativă de investigaţii”, republicată în Monitorul Oficial nr.11-13 din 31.01.2003.

9. Legea Republicii Moldova cu privire la circulaţia substanţelor narcotice şi psihotrope şi a precursorilor, nr.382-XIV din 6 mai 1999, publicată în Monitorul Oficial nr.73-77/339 din 15 iulie 1999.

10.Legea RM “privind controlul şi prevenirea consumului abuziv de alcool, consumului ilicit de droguri şi de alte substanţe psihotrope.”, nr.713-XV din 06.12.2001.

11.Hotărârea Guvernului Republicii Moldova cu privire la instituirea Comisiei Interdepartamentale de Combatere a narcomaniei şi narcobusinessului nr.585 din 19 iunie 2000, Monitorul Oficial al Republicii Moldova nr. 75-76/672 din 29.06.2000.

12.Hotărârea Guvernului Republicii Moldova cu privire la aprobarea Măsurilor de combatere a narcomaniei şi narcobusinessului în anii 2005-2006 nr.166 din 15 februarie 2005, Monitorul Oficial nr.42-45/294 din 21.03.2005.

13.Hotărârea Guvernului Republicii Moldova nr.334 din 08.07.1991 „Despre aprobarea regulamentului cu privire la serviciul în organele afacerilor interne”.

14.Hotărârea Guvernului Republicii Moldova nr.2 din 04.01.1996 „Cu privire la aprobarea statutului disciplinar al organelor afacerilor interne” publicată în Monitorul Oficial nr.23-24/176 din 18.04.1996.

15.Ordinul MAI al Republicii Moldova, nr. 189, din 24 august 1999, cu privire la aprobarea Regulamentului Biroului Naţional Central Interpol în Republica Moldova.

16.Ordinul comun al Ministerului Afacerilor Interne şi Ministerului Sănătăţii şi Protecţiei Sociale ale Republicii Moldova, nr.350-433, din 06/18.10.2006, cu privire la măsurile de prevenire a acţiunilor antisociale din partea bolnavilor de alcoolism cronic şi narcomanie.

b. Acte şi legi internaţionale

17.Declaraţia Universală a drepturilor omului din 10 decembrie 1948, adoptată şi proclamată de adunarea generală a O.N.U. prin Rezoluţia nr.217 A (III) din 10 decembrie 1948.Republica Moldova a aderat la Declaraţie prin Hotărârea Parlamentului nr.217-XII din 28.07.1990, publicată în ediţia oficială "Tratate internaţionale", 1998, volumul 1, pag.11.

18.Pactul internaţional cu privire la drepturile civile şi politice, adoptat la 16 decembrie 1966 la New-York. În vigoare pentru Republica Moldova din 26 aprilie 1993.

19.Pactul internaţional cu privire la drepturile economice, sociale şi culturale din 16 decembrie 1966, intrată în vigoare la 3 ianuarie 1967. În vigoare pentru Republica Moldova din 26 aprilie 1993, publicat în ediţia oficială "Tratate internaţionale", 1998, volumul 1, pag.18.

60

20.Convenţia internaţională cu privire la drepturile copilului, adoptată la 20 noiembrie 1989 la New-York. În vigoare pentru Republica Moldova din 25 februarie 1993.

21.Convenţia asupra drepturilor politice ale femeii, adoptată la 20 decembrie 1952 la New-York. În vigoare pentru Republica Moldova din 26 aprilie 1993.

22.Convenţia asupra imprescriptibilităţii crimelor de război şi a crimelor contra umanităţii, adoptată la 26 noiembrie 1968 la New-York. În vigoare pentru Republica Moldova din 26 aprilie 1993.

23.Convenţia pentru prevenirea şi reprimarea crimei de genocid, adoptată la 9 decembrie 1948 la New-York. În vigoare pentru Republica Moldova din 26 aprilie 1993.

24.Convenţia O.N.U. împotriva traficului ilicit de stupefiante şi substanţe psihotrope de la Viena din 1988.

25.Convenţia internaţională a opiului încheiată la Haga la 23 ianuarie 1912.26.Convenţia internaţională a opiului încheiată la Geneva la 19.02.1925.27.Convenţia europeană pentru prevenirea torturii şi a pedepselor sau tratamentelor

inumane sau degradante din 26 noiembrie 1987, intrată în vigoare la 1 februarie 1989. În vigoare pentru Republica Moldova din 1 februarie 1998, publicată în ediţia oficială "Tratate internaţionale", 1998, volumul 1, pag.331.

28.Codul de conduită pentru poliţişti adoptat prin Rezoluţia Adunării Generale nr.14169 din 17.12.1979.

29.Declaraţia cu privire la poliţie elaborată în 1979 de către Adunarea Parlamentară a Consiliului Europei.

c. Manuale, monografii, cursuri, tratate

30.Boeşteanu C., Cuşnir V., Grati V., Dogotari I., Drept poliţienesc, Ed. Elena V.I., Chişinău 2006.

31.Barbu V., Introducere în dreptul poliţienesc român unificat, Oradea, 1927.32.Bellemare P., Antoine J., Dosarele Interpolului, Editura Z, Bucureşti, 1997.33.Ciobanu I., Criminalitatea organizată la nivel transnaţional şi unele forme de

manifestare în Republica Moldova, Chişinău, 2001.34.Crauciuc O., Organizaţia Internaţională a Poliţiei Criminale şi cooperarea

internaţională în problemele de profil, Bucureşti, 1974.35.Dima T., Traficul şi consumul ilicit de stupefiante, Ed. Lumina Lex, 2001.36.Gheorghiţă M. Criminalitatea organizată: teoria şi practica cercetării. Chişinău,

1998.37.Ghidul poliţistului, culegere selectivă de acte normative vizând activitatea

poliţienească. Vol.I., Chişinău, 2004.38.Ghidul poliţistului, culegere selectivă de acte normative vizând activitatea

poliţienească. Vol.II., Chişinău, 2004.39.Gîrlea R., Dogotari I., Clefos A., Interpol – Istorie şi actualitate, Chişinău, 2003.40.Alexei N., Golubenco Gh., Obreja E., Situaţia actuală în Republica Moldova.

Căile de prevenire şi combatere a circulaţiei ilegale a substanţelor narcotice şi psihotrope, // Revista metodico-ştiinţifică „Administrarea publică” nr.2 (23) //, aprilie-iunie 1999.

41.Anghel Ion M, Anghel Viorel I., Răspunderea în dreptul intrenaţional, Bucureşti, 1998.

61

42.Condrat R., Moraru P., Din istoria reglementării juridice a traficului şi consumului ilicit de droguri // materialele Conferinţei ştiinţifico-practice internaţionale „Criminalitatea în Republica Moldova: starea actuală, tendinţele, măsurile de prevenire şi de combatere” //, Chişinău, 2003.

43.Condrat R., Spoială Al., Unele consideraţiuni privind traficul ilicit şi consumul abuziv de substanţe narcotice, // Anale ştiinţifice, ediţia a IV-a //, Chişinău, 2003.

44.Dima Traian, Traficul şi consumul ilicit de stupefiante, Bucureşti, 2001.45.Denisov Iu., Preîntâmpinarea şi descoperirea fabricării, achiziţionării, păstrării şi

desfacerii substanţelor narcotice, Karaganda, 1990.46.Drăgan Jenică, Substanţe chimice esenţiale şi precursorii, Bucureşti, 1995.47.Golubenco Gh., Obreja E., Narcobusinessul: o dimensiune a crimei organizate //

Criminalitatea organizată şi economia tenebroasă în Republica Moldova // Chişinău, 1999.

48.Grosu V., Narcomania şi narcobusinessul – pericol social, // Revista „Legea şi viaţa” nr. 5//, Chişinău, 1998.

49.Gorşcov A.A., Grupările criminale a vânzătorilor de droguri şi practica relevării lor, Taşkent, 1990.

50.I.Macari „Narcomania sub interzicerea legii”, Chişinău, 1990.51.Nestor S., Odagiu Iu., Metodica cercetării infracţiunilor privind traficul de

droguri, Chişinău, 2003.52.Organizarea luptei cu narcomania. Culegerea de documente şi materiale, Kiev,

1987.53.Sergheev A., Organizarea lucrului aparatelor poliţiei judiciare în lupta cu

narcobusinessului, Moscova, 1990.54.Андреевский И.Е., Полицейское право, Т. 1.55.Бельский К. С. Полицейское право: Лекционный курс / Под ред. канд. юрид.

наук А.В. Куракина.- М.: Изд-во «Дело и сервис», 2004.- 816. c.56.Бельсон Я.М., Интерпол в борьбе с уголовной преступностью, Москва, Изд.

„Наука”, 1989.57.Смитиенко В. Н., Организационные и тактические вопросы профилактики

наркамании, Москва 1988, c. 174

62

Anexă

Substanţele narcotice, substanţele psihotrope, care se afla sub controlul internaţional, în corespundere cu Convenţiile ONU din anii 1961, 1971 si 1988 pe teritoriul

Republicii MoldovaAprobate prin hotărârea Comitetului permanent de control asupra drogurilor,

Procesul-verbal nr. 7, din 01.12.1998T a b e l u l nr.6 determinarea cantităţilor mici sau mari de substanţe narcotice,

psihotrope si cu acţiune drastică depistate in traficul ilicit

---------------------------------------------------------------------

Denumirea substantelor in limba | Cantitati in grame stat |------------------------------- |cantitati mici:|cantitati mari: |pina la |de la--------------------------------------------------------------------- 1. Marihyana: - uscata 0,1 gr. 500,0 gr. - planta verde 0,5 gr. 2500,0 gr.

2. Hasis, anasa 0,1 gr. 100,0 gr.

3. Rasina de cannabis 0,05 gr. 40,0 gr.

4. Ulei de cinepa 0,05 gr. 50,0 gr.

5. Tetrahydrocannabinol (toti izomerii) 0,05 gr. 5,0 gr.

6. Opium (inclusiv medicinal) fara a tine cont de prezenta excipien- 0,1 gr. 10,0 gr. tilor neutri: (faina, zahar, 10 past. 1000 past. amidon s.a.) cite 0,01 cite 0,01

7. Extractum de opium 0,1 gr. 10,0 gr.

8. Opium Acetilatum 0,05 gr. 5,0 gr.

9. Paie de mac: - uscate 0,2 gr. 250,0 gr. - planta verde 1,0 gr. 1250,0 gr.

10. Morphinum (baza si saruri) 0,01 gr. 1,0 gr. sol.1% 1 fioale 100 fioale

11. Heroinum abs 0,005 gr.

12. Codeinum (baza si saruri) 0,2 gr. 10,0 gr. 12-14 past. 660 past.

cite 0,015 gr. cite 0,015 gr

13. Promedolum 0,03 gr. 3,0 gr. sol. 1% sol.1% 3 fioale 300 fioale

14. Amphetaminum (phenamini) 0,02 gr. 3,0 gr. (baza si sarurui)

15. Fentanylum abs 0,002 gr. sol.0,005% 20 fioale

16. Omnoponum (pantoponi) 0,03 gr. 3,0 gr. sol. 1% sol. 1% 3 fioale 300 fioale

17. Noxironum (glutetimidi) 1,5 gr. 25,0 gr. 6 past. 100 past. cite 0,25 gr. cite 0,25 gr.

18. Efedronum (metcatinoni) 0,02 gr. 3,0 gr.

19. Cocainum (baza si saruri) 0,01 gr. 1,0 gr.

20. Sombrevinum (propalidini) 0,5 gr. 5,0 gr.

21. Pervithinum (metamphetamini) 0,02 gr. 1,5 gr.

22. Ethylmorphini hydrochloridum 0,02 gr. 10,0 gr. (dioninum) 20 past. 1000 past. cite 0,01 gr. cite 0,01 gr.

23. Barbamilum 0,6 gr. 30,0 gr. 6 past. 300 past. cite 0,1 gr. cite 0,1 gr.

24. Ethaminalum 0,6 gr. 30,0 gr. de sodiu 6 past. 300 past. cite 0,1 gr. cite 0,1 gr.

25. Preparatele ce contin Phenamina 1,0 ml. 50,0 ml.

63

26. Dipidolorum 0,1 gr. 1,5 gr. 6 fioale 100 fioale cite 2,0 ml. cite 2,0 ml. 27. Preparate de efedrina fabricate artizanal 1,0 ml. 100,0 ml.

28. Methadonum (fenadon) (baza si saruri) 0,01 gr. 1,0 gr.

29. Phepranonum 0,125 gr. 7,5 gr. 5 draj. 300 draj. cite 0,025 gr. cite 0,025 gr

30. Buprenorphinum 0,0012 gr. 0,12 gr. 4 fioale 400 fioale cite 1,0 ml. cite 1,0 ml. 2 fioale 200 fioale cite 2 ml. cite 2 ml. 6 past. 600 past. cite 0,2 mg. cite 0,2 mg.

31. Tinctura de opium; Tinctura de opium benzoica 1,0 ml. 50,0 ml.

32. Preparatele fabricate din toate speciile de mac care contin substante narcotice incluse in prezentul tabel, fabricate clandestin: opiu, morphina, codeina, tebaina, oripavin: decoct, infuzii, extract, tinctura 0,1 gr. 10,0 gr.

33. Alphamethtylfentanylum Acethylalphamethyl-fentanylum, betahydroxy-fentanylum,betahydroxy- 3-methylfentanylum, parafluoro- fentanil-3-methylfentanylum 1,0 ml. 100,0 ml. 0,0004 gr. 0,002 gr.

34. Morphilongum 0,01 gr. 0,8 gr.

35. Phencyclidinum abs. 0,01 gr.

36. Bromamphetaminum abs. 0,001 gr. DOB, baza si saruri

37. Cathinonum 0,02 gr. 1,0 gr.

38. Diethtyltriptaminum DAT, baza si saruri 0,02 gr. 1,0 gr.

39. DMA, baza si saruri 0,02 gr. 1,0 gr.

40. DMHP 0,05 gr. 5,0 gr.

41. Dimethtyltriptaminum DMT, baza si saruri 0,02 gr. 1,0 gr.

42. DOET, baza si saruri abs. 0,001 gr.

43. Eticyclidinum, baza si saruri abs. 0,01 gr.

44. (+) - Lisergide LSD, LSD-25 abs. 0,0001 gr.

45. Methylendioxiamphetamini MDMA, baza si saruri 0,02 gr. 1,0 gr.

46. Mescalinum, baza si saruri 0,03 gr. 5,0 gr.

47. MMDA, baza si saruri 0,02 gr. 1,0 gr.

48. N-ethyl-MDA, baza si saruri 0,02 gr. 1,0 gr.

49. N-hidroxu-MDA, baza si saruri 0,02 gr. 1,0 gr.

50. Parahexil sinhexil 0,05 gr. 5,0 gr.

51. PMA, baza si saruri 0,02 gr. 1,0 gr.

52. Psilocinum, psilotsinum 0,01 gr. 0,1 gr.

53. Psilocybinum 0,01 gr. 0,1 gr.

54. Corpul ciupercilor, care contin psilocina si psilocybina 0,5 gr. 50,0 gr.

55. Rolicyclidinum, FCP, baza si saruri abs. 0,01

56. STP, DOM, baza si saruri abs. 0,002 gr.

57. Thenamphetaminum, MDA, baza si saruri 0,02 gr. 1,0 gr.

58. Thenocyclidinum, TCP, baza si saruri abs. 0,01 gr.

59. Metaqualonum, baza si saruri 0,05 gr. 1,0 gr.

60. Pentazocinum, fortralum 1 past. 100 past. cite 0,05 gr. cite 0,05 gr 1 fioala 100 fioale cite 0,03 gr. cite 0,03 gr

61. BDB, baza si saruri 0,02 gr. 1,0 gr.

62. MDBD, baza si saruri 0,02 gr. 1,0 gr.

63. Acethylcodeinum 0,01 gr. 1,0 gr.

64. Codterpinum: 12-14 660 - codeini 0,015 pastil. pastil. - natrii hidrocar-

64

bonati 0,25 - terdinhidrat 0,25

SUBSTANTE PSIHOTROPE

1. Amobarbitalum (barbamilum) 0,6 gr. 30,0 gr. 6 past. 300 past. cite 0,1 gr. 0,1 gr.

2. Aminorexum 0,01 gr. 0,1 gr.

3. Dextrometorfanum (dimorfanum) 0,1 gr. 10,0 gr.

4. Ketaminum 0,02 gr. 1,0 gr.

5. 4-methylaminorexum 0,01 gr. 0,1 gr.

6. Pentabarbitalum 0,6 gr. 30.0 gr.

7. Fenmetrazinum 0,1 gr. 1,0 gr.

8. Fenterminum 0,1 gr. 1,0 gr.

9. Fenpranonum (amfenpranonum) 0,125 gr. 7,5 gr. 5 graj. 300 graj. cite 0,025 gr. cite 0,025 gr

10. Ftorotanum 0,1 ml. 50,0 ml.

11. Halcionum (triazolamum) 0,00075 gr. 0,005 gr.

12. Ziperolum 0,5 gr. 3,0 gr.

13. Etaminalum natrii 0,6 gr. 30,0 gr. 6 past. 300 past. cite 0,1 gr. cite 0,1 gr.

SUBSTANTE CU ACTIUNE DRASTICA

1. Alprazolamum nu este de la 0,03 gr

2. Bromazepamum - de la 0,4 gr.

3. Diazepamum - de la 1,0 gr.

4. Klonazepamum - de la 0,2 gr.

5. Klofelinum - de la 1,0 gr.

6. Lorazepamum - de la 0,15 gr.

7. Medazepamum - de la 0,6 gr.

8. N-methtylefedrinum - de la 10,0 gr.

9. Natrium oxybutirati - de la 50,0 gr.

10. Nitrazepamum - de la 2,0 gr.

11. Oxazepamum - de la 1,0 gr.

12. Pseudoefedrinum - de la 10,0 gr.

13. Tramalum (tramadolum) - de la 4,0 gr.

14. Phenazepamum - de la 0,1 gr.

15. Flunitrazepamum - de la 1,0 gr.

16. Chlordiazepoxidum - de la 0,5 gr.

17. Efedrinum - de la 10,0 gr.

65