NAMOLURI TERAPEUTICE (PELOIDELE)

Peloidele snt, dupa definitia data de Societatea Internationala de Hidrologie Medicala, substante care se formeaza n conditii naturale sub influenta proceselor geologice si care, n stare fin dizolvata si n amestec cu apa, se folosesc n practica medicala sub forma de bai sau proceduri locale.

Ca origine, namolul terapeutic este rezultatul unui lung sir de procese, rezultnd din substante organice si minerale.

Pe baza criteriilor de formare n conditii naturale si a compozitiei chimice, peloidele se clasifica astfel:

namoluri sapropelice

namoluri de turba

namoluri minerale

NAMOLURILE SAPROPELICE

Snt depozite negre, bogate n hidrosulfura de fier coloidala, plastice si unsuroase, care se gasesc pe fundul lacurilor sarate. Namolurile sapropelice au luat nastere sub actiunea microorganismelor din substanta anorganica a solului, din flora si fauna bazinului acvatic, n urma unor transformari geologice, chimice si biologice, desfasurate de-a lungul secolelor.

La rndul lor, namolurile sapropelice se mpart n urmatoarele subgrupe:

namoluri de limane si lacuri litorale:

- Agigea

- Techirghiol

namoluri de lacuri continentale:

- Amara

- Lacu Sarat

namoluri fosile:

- Ocna Sibiului

- Ocnele Mari

- Sovata

namoluri depozitate n izvoare sulfuroase:

- Sacelu (Gorj)

namolul Marii Negre

NAMOLURILE DE TURBA

Au luat nastere din descompunerea resturilor vegetale acumulate pe fundul unor mlastini, sub influenta unor microorganisme.

Depozite de namol de turba se gasesc la Borsec si Poiana Stampei (Vatra Dornei).

NAMOLURILE MINERALE

Iau nastere prin sedimentarea sarurilor unor izvoare sulfuroase, feruginoase, carbogazoase. Se gasesc la Sngeorz-Bai. Namoluri vegetal-minerale se gasesc la Someseni-Cluj.

PELOIDE TERAPEUTICE

TIPUL LOC DE FORMARE

CONDITII DE FORMARE SUBSTANTE ORGANICE

Sapropelice Lac continental,

Laguna Sedimentare sub apa a materiilor organice si minerale sub influenta

proceselor biologice microbiologice si fizico-chimice

peste 10 %

Minerale Lac continental, Lac pe masiv de

sare

n jurul izvoarelor Formare naturala fizico-chimica si

microbiologica la contactul apei minerale cu patul argilos

sub 10 %

Bazine artificiale Formare dirijata fizico-chimica si microbiologica la contactul apei

minerale cu patul argilos

Turba Mlastini Transformare incompleta a materialului

vegetal n conditii de umiditate avansata

peste 10 %

STRUCTURA NAMOLURILOR TERAPEUTICE

Peloidele reprezinta un sistem fizico-chimic heterogen care cuprinde:

o faza lichida

o faza solida

o faza gazoasa

FAZA LICHIDA

Este solutia care mbiba namolul si poate proveni din:

- aportul izvoarelor naturale

- precipitatii

- direct din bazinul acvatic din care se formeaza namolul

Faza lichida, dupa ionii care predomina cantitativ, poate avea caracter sulfatat, carbonatat sau mixt.

FAZA SOLIDA

Este reprezentata de substante organice si substante minerale:

substantele organice:

- hidrati de carbon

- componente lipidice si proteine si produsii lor de dezagregare (aminoacizi)

- componente humice (acizi humici si humati) care actioneaza n sens frenator enzimatic si au proprietatea de schimbatori de ioni

- componente bituminoase (ceruri, rasini) care contin substante estrogenactive

substante minerale:

- sulfati de calciu

- carbonat de calciu, bun emolient tegumentar

- bioxid de siliciu

- hidrosulfura de fier

Trebuie mentionat ca namolurile terapeutice au si un continut bogat n vitamine B1, B2, B12 si C, produse de bacterii.

FAZA GAZOASA

Este reprezentata de cantitati variabile de CO2, H2S dizolvate, gaze care apar n urma unor procese fizico-chimice si biochimice.

PROPRIETATILE FIZICE ALE NAMOLURILOR TERAPEUTICE

GREUTATEA SPECIFICA

Greutatea specifica, direct proportionala cu densitatea, depinde de compozitia namolului, fiind maxima la namolurile puternic mineralizate si minima la namolul de turba.

GRANULATIA

Se refera la marimea particulelor solide si gradul lor de dispersie, care snt n strnsa legatura cu natura componentelor namolurilor.

PLASTICITATEA

Este capacitatea namolului de a se ntinde si mula pe suprafata corpului.

Plasticitatea are valori mici pentru namolurile minerale si de turba, ajungnd la valori maxime la namolurile sapropelice. Ea este determinata de continutul namolului n substante solide insolubile si este evidentiata prin vscozitatea acestuia si de consistenta masei sale.

HIDROPEXIA

Este capacitatea de absorbtie si de retinere a apei. Pentru namolurile terapeutice, aceasta proprietate are o mare valoare practica. Capacitatea hidrica variaza n limite largi, de la 100% pentru peloizii minerali pna la 200% pentru cei organici.

Peloizii cu hidropexie mare se pot folosi pentru bai, pe cnd cei cu hidropexie redusa se folosesc numai pentru mpachetari.

TERMOPEXIA

Este capacitatea namolurilor de a retine caldura. Datorita nmagazinarii unei cantitatii mari de caldura, temperatura de indiferenta a baii cu namol este cu aproximativ 2C mai mare dect n cazul baii cu apa simpla. Tinnd cont si de termoconductibilitatea mica a namolurilor, baia cu namol pastreaza mai mult timp temperatura constanta dect baia cu apa simpla. Ca o consecinta imediata, baile cu namol se pot indica n scop termoterapic (ridicare a temperaturii corpului) la o temperatura mai mare dect a bailor n apa simpla.

Termopexia este mai bine exprimata la namolurile minerale.

EFECTE EXPERIMENTALE ALE TERAPIEI CU PELOIZI

stimulare a mecanoreceptorilor periferici (pe cale termica, mecanica, chimica) cu declansare a unor mecanisme reflexe locale si la distanta, cu efecte favorabile asupra organismului (faza reflexa). Urmeaza eliberarea unor mediatori chimici de tipul acetilcolinei si a altor substante din grupul histaminei (faza neuroumorala) cu vasodilatatie n tegument. La actiunea vasodilatatorie participa direct si factorul termic, prezent prin aplicarea namolului. Prin vasodilatatia produsa este avant ajata resorbtia unor elemente chimice organice si anorganice prezente n compozitia namolului, capabile sa stimuleze mecanismele de reactie ale organismului;

efecte bacteriostatice si bactericide ale namolurilor sapropelice si de turba;

modificare a circul atiei locale;

amplificarea unor reactii enzimatice n celulele epiteliale de absorbtie, ca si n peretii capilarelor;

crestere a mucopolizaharidelor acide la nivelul substantei fundamentale a tesutului conjunctiv;

stimulare a activitatii axului diencefalo-hipofizo-suprarenalian, cu crestere a activitatii tuturor glandelor endocrine;

efecte imunologice.

INDICATII ALE TERAPIEI CU NAMOLURI TERAPEUTICE

afectiuni reumatismale degenerative;

afectiuni reumatismale inflamatorii (spondilita anchilozanta);

afectiuni reumatismale abarticulare (tendinite, fibrozite);

afectiuni posttraumatice (redori articulare);

afectiuni neurologice periferice;

afectiuni dermatologice (psoriazis, eczeme cronice);

ginecopatii cronice (anexite cronice, sterilitate);

afectiuni endocrine (hipotiroidie, hipoparatiroidie).

MODALITATI DE TERAPIE CU PELOIDE

a) cataplasma cu namol este aplicatia de namol la temperaturi variate pe regiuni limitate ale corpului;

b) onctiunea cu namol presupune aplicarea namolului rece pe ntreg corpul. Se practica pe litoralul Marii Negre, facnd parte din terapia contrastanta. Dupa o expunere initiala la soare de 10-15 minute, se aplica namolul pe corp, mentinndu-se pna la uscare, adica 30-60 de minute, sau pna capata o coloratie cenusie. Urmeaza o baie n apa marii de 10-15 minute, nsotita de miscare si not. Terapia contrastanta solicita mecanismele de termoreglare, stimuleaza sistemul neuro-endocrin si procesele imunobiologice;

c) mpachetarile cu namol se efectueaza la o temperatura de 38-46C n strat de 1-2 cm pe regiuni definite ca suprafata;

d) baile cu namol se pot aplica la temperatura de 36-40C , putnd fi partiale sau generale. Se folosesc cantitati diferite de namol n functie de prescriptie.

CONTRAINDICATII

afectiuni acute

boli ale aparatului respirator

boala ulceroasa

boli cardio-vasculare (hipertensiune arteriala, hipotensiune arteriala cu valori ale maximei sub 10 cm Hg)