De origine destul de modesta,fiul uni mestesugar fierar si al unei invatatoare,amindoi socialisti ,Benito Mussolini rupe prima oara legaturile cu societatea,refuzind serviciul militar.

Tinarul invatator refractor ii citeste pe socialistii franceyi in Suedia si tot aici intra in contact cu mediul revolutionarilor exilati.

Nascut: 29 iulie 1883Predappio, ItaliaDecedat: 28 aprilie 1945Como, ItaliaDictatorul italian

Biografie timpurie

Născut la Dovia, în Italia, în 29 iulie 1883, ca fiu al unei învăţătoare de ţară şi al unui fierar. Şcoala elementară o face în Dovia. Natura sa rebelă şi indisciplina sa "naturală" se văd încă din timpul frecventării şcolii secundare, la Predappio, pe care a terminat-o cu greu, la 14 ani, fiind de mai multe ori aproape de exmatriculare. Trimis apoi la Faenza, la un liceu al Călugărilor Silezieni, se revoltă din nou, contra ordinii şi diciplinei impuse, fiind exmatriculat. Trimis în cele din urmă la un liceu public din Forlí, îl termină cu dificultate datorată, din nou, naturii şi comportamentului său anarhice. După terminarea liceului, pentru o scurtă perioadă de timp, a predat într-o şcoală elementară. În 1902, pleacă în Elveţia unde trăieşte pe apucate, prestând tot felul de munci necalificate. În timpul şederii sale în Elveţia, a intrat deseori în conflicte cu poliţia locală pentru vagabondaj şi încăiereri. În 1904 se întoarce în Italia pentru satisfacerea serviciului militar obligatoriu. Predă, din nou, în şcoli elementare, între 1907 - 1908. În 1909, se mută în Trent, Austria, astăzi Trento, Italia, unde a lucrat pentru un ziar de orientare socialistă, lucrând, în acelaşi timp, la câteva din scrierile sale timpurii. Din nou, intră în conflict cu autorităţile locale, de data asta cu cele din Austria, pentru poziţia sa public revanşardă faţă de pretenţile teritoriale ale Italiei la regiunea din jurul oraşului Trent. Ca urmare, este expulzat din Austria. După reîntoarcerea în Italia, editează un ziar socialist în Forlí, şi, ulterior, devine editor la un alt ziar socialist, "Avanti!", considerat la vremea respectivă cel mai important ziar socialist din Italia.

Benito Amilcare Andrea Mussolini (29 iulie, 1883, Predappio lângă Forlì - 28 aprilie, 1945, Giulino di Mezzegra lângă Como) a fost conducătorul fascist al Italiei între anii 1922 şi 1943. A creat un stat fascist utilizând propaganda şi teroarea de stat. Folosindu-şi carisma, controlul total al mediei şi intimidarea rivalilor politici, a ruinat sistemul democratic de guvernare existent. Intrarea sa în cel de-al doilea război mondial alături de Germania lui Hitler a făcut din Italia o ţintă a atacurilor Aliate, ceea ce a dus în final la căderea şi moartea sa. În noiembrie 2004 a fost votat al 34-lea mare italian într-un sondaj de opinie TV.

Tineretea si cariera Benito Mussolini sa născut la Dovia di Predappio, Italia, la 29 iulie 1883. Mussolinis au fost o familie săracă care a trăit într-un apartament aglomerat cu doua dormitoare. Tatăl său a fost un

fierar şi un adept al socialismului (un sistem care prevede pentru utilizarea în comun a terenurilor şi a bunurilor în mod egal între toţi oamenii); mama sa invatat scoala elementara. Benito, desi inteligent, a fost violentă şi a avut un mare ego. El a fost un elev slab la scoala si am invatat foarte putin. Ca un student la o şcoală internat în Faenza, Italia, Mussolini a înjunghiat un alt student, şi, ca rezultat a fost exmatriculat. După ce a primit diploma în 1901 el a predat pentru scurt timp şcoala secundară. El a plecat în Elveţia în 1902 pentru a evita serviciul militar, unde a asociat cu alte socialişti. Mussolini sa întors în Italia în 1904, a petrecut timp în armată, şi sa angajat cu normă întreagă în politică după aceea.

Mussolini a devenit membru al Partidului Socialist în 1900 şi a început să atragă admiraţia larga. În discursuri şi articole el a fost extrem şi violent, îndemnând revoluţia cu orice preţ, dar el a fost, de asemenea, bine vorbit. Mussolini a avut loc mai multe posturi ca redactor şi lider al forţei de muncă până când el a apărut în 1912 Congresul Partidului Socialist. El a devenit redactor al ziarului partidului de zi cu zi, Avanti, la vârsta de douăzeci şi nouă. Scrierile sale puternic entuziasmat injecta în rândurile Socialiste. Într-un partid care a realizat puţin în ultimii ani, tinereţea sa şi natura lui intens a fost un avantaj. El a cerut de revoluţie într-un moment când sentimentele revoluţionare au fost zdrobitoare a ţării.

Benito Mussolini a fost şef al guvernului italian din 1922-1943. El a fost fondatorul fascismului, şi ca un dictator el a deţinut puterea absolută şi maltratat grav cetăţenii lui şi ţara lui. El a condus Italia în trei războaie drepte, ultima care a dus la răsturnarea lui de către propriul popor.

Conflicte cu Mişcarea Socialistă Italiană şi anii primului Război Mondial

La declanşarea Primului Război Mondial, Benito Mussolini intră în conflict deschis cu conducătorii Partidului Socialist Italian pentru poziţia sa deschis şi vehement exprimată de intrare a Italiei în război împotriva Germaniei.

Ca rezultat direct al "nesupunerii" sale faţă de politica partidului, la 25 noiembrie 1914, Mussolini este expulzat din Partidul Socialist Italian.

Imediat, Mussolini înfinţează propriul său ziar, Il Popolo d'Italia (Poporul Italiei, în limba română), în care scrie editoriale virulente prin care încerca să determine schimbarea opiniei publice în sensul dorit de el cu scopul de face ca Italia să intre în război.

Când Italia a intrat în război, Benito Musoolini s-a încris ca voluntar în armată, devenind caporal, precum un alt caporal celebru, Adolf Hitler.

În război, a servit efectiv pe câmpul de luptă, din septembrie 1915 până în februarie 1917 când a fost rănit şi apoi demobilizat.

Scurtă trecere în revistă a dictaturii lui Benito Mussolini

Ca prim-ministru al Italiei pentru o perioadă de aproape 21 de ani, și mai apoi președinte al Republicii Sociale de la Salo (Repubblica Sociale di Salò), Benito Mussolini a încercat să redea Italiei gloria Romei Antice și strălucirea Rena ș terii Italiene.

Economic, pe plan intern, a reușit să reducă sensibil ș omajul și să îmbunătățească serviciile prestate de Căile Ferate Italiene, să organizeze Poliția Statului, să înceapă lupta împotriva Mafiei din Sicilia și sudul Italiei.

Prețul acestor aparente realizări economice deosebite a fost denigrarea practic totală a poporului italian și a primului său ministru în afara teritoriului țării, în special la Liga Națiunilor Unite.

A invadat Etiopia în 1935 și a participat la Războiul civil din Spania (1936 - 1938) de partea generalului Francisco Franco, fiind în același timp criticat de Marea Britanie și Franța, ambele puteri coloniale.

Benito Mussolini nu a fost, în mod evident, nici religios și nici moral. Deși, la începutul anilor 1920 a interzis organizațiile catolice ale tineretului italian, mai târziu, în 1929, a îmbunătățit - într-un fel - relațiile cu Biserica Romano-Catolică prin semnarea Concordatului cu Papa Pius XI, la 11 februarie 1929. Conform documentului, papei este recunoscută suveranitatea Papalității asupra Vaticanului, iar catolicismul devine religie de stat în Italia. În schimb, Papalitatea recunoștea statul italian. Astfel se încheia o dispută veche din 1871.

Dictatorul Fascist Mussolini, "Il Duce"

În martie 1919, mai exact la 23 martie, Mussolini fondează la Milano primul grup politic de orientare fascistă (a se vedea Fascism), fasci di combattimento ['fa:ʃʃi di kombat:i'me:nto ].

Iniţial programul grupului său politic avea o orientare strict naţionalistă, căutând să atragă categoria largă a veteranilor Primului Război Mondial. Ca un laitmotiv, Mussolini insista pe refacerea gloriei Romei antice.

Mai târziu, realizând că grupul său ţintă de veterani de război nu este suficient pentru realizarea ţelurilor sale politice, Mussolini adaugă o altă componentă programului său fascist, care se adresa specific italienilor bogaţi, proprietari de companii şi terenuri.

În octombrie 1922, Mussolini organizează "Marşul asupra Romei" (Marcia su Roma). La ordinul său, mii de fascişti se îndreaptă spre Roma pentru a prelua puterea. Intimidat şi temându-se de un război civil, regele Victor Emanuel III îl desemnează pe Mussolini drept prim-ministru. În anii următori, Mussolini preia treptat întreaga putere, luându-şi titlul de "Il Duce" şi impunând în Italia cultul propriei personalităţi.

Intervenţiile armate în Etiopia, Spania

În 1935 şi 1936, având ca bază de operaţii militare Somalia, care era deja o colonie italiană la acea vreme, forţele militare italiene invadează (la 3 octombrie 1935) şi cuceresc cu uşurinţă Etiopia, ţară paşnică, practic lipsită de forţe armate.

Absolut fără nici o glorie, folosind armament dintre cel mai modern pentru acea vreme (tancuri, tunuri, mitraliere, mortiere, puşti, pistoale, gaze de lupta, etc.), armata italiană măcelăreşte, în

maniera clară a unui genocid atât populaţia paşnică cât şi pe acei care s-au încumetat cu vitejie să opună agresorilor doar arcuri cu săgeţi şi suliţe.

Cu aceeaşi ocazie, armata italiană cucereşte cu uşurină evidentă şi restul rămas necucerit al Somaliei, cât şi teritoriile pe care se găsesc astăzi Djibouti şi Eritreea.

În 1936, când Războiul Civil din Spania a izbucnit cu furie, divizând naţiunea spaniolă în două, atât Adolf Hitler cât şi Benito Mussolini hotăresc, de comun acord, să sprijine prin toate modurile posibile liderul rebel spaniol, generalul Francisco Franco. Printre alte ajutoare militare, aşa cum ar fi armament, muniţie şi bani, Mussolini trimite trupe italiene (circa 70.000 soldati intre 1936-1938), care participă în lupate, în mod deschis, de partea naţionaliştilor generalului Francisco Franco.

Al Doilea Război Mondial

După ce germanii invadaseră şi ocupaseră aproape total Franţa, trupele fasciste italiene invadează sudul Franţei. Câteva zile mai târziu, Franţa capitulează.

Cu excepţia acestei "victorii de paie", trupele italiene au avut parte doar de dezastre oriunde s-au aflat: în Africa de Nord, în Grecia şi, la sfârşitul războiului, chiar în Italia. De fapt, pentru o bună bucată de vreme, trupele germane au susţinut puternic trupele italiene chiar pe teritoriul italian salvându-le de la un dezastru mai timpuriu. Evident, dezastrul, soldat cu colapsarea totală a funcţionalităţii armatei italiene s-a produs odată cu deschiderea celui de-al doilea front de luptă în Italia în 1944 şi înaintarea inexorabilă a aliaţilor de la sud spre nord.

Marele Consiliu Fascist s-a întors împotriva sa în iulie 1943 acuzându-l, pe bună dreptate, de toate dezastrele militare italiene, retrăgându-i toate prerogativele de conducător. Mussolini a fost apoi arestat din ordinul regelui Victor Emanuel III, care îl desemnează drept prim-ministru pe mareşalul Badoglio. Noul guvern trece de partea Aliaţilor.

Mussolini e eliberat de un comando german condus de Otto Skorzeny şi pus în fruntea unui stat-marionetă în nordul Italiei, aşa-numita Republică de la Salo.

Statul fascist

Odată la putere, Mussolini a luat măsuri să rămână acolo. El a stabilit alegerile generale, dar acestea au fost fixate pentru a oferi întotdeauna el cu o majoritate absolută în Parlament. Asasinarea Liderul socialist Giacomo Matteotti, un adversar observat, de către adepţii fascist inversată soarta lui şi aproape l-au adus jos. Mussolini, cu toate acestea, recuperat. El a suspendat libertăţilor civile, a distrus toată opoziţia, şi a impus dictatura deschis (regulă absolută). În 1929 sa Concordatul cu Vaticanul stabilit diferenţele istorice dintre statul italian şi Biserica Romano-Catolică. Papa Pius XI (1857-1939) a spus că Mussolini a fost trimis "de către Providenţa Divină."

Cind 1930 a inceput, Mussolini a fost aşezat în siguranţă la putere şi sa bucurat de un sprijin larg. Cele mai puternice grupuri care a pus Mussolini la putere acum profita de ea. Cu toate

acestea, nivelul de trai al majorităţii de lucru a căzut; venitul muncitorului mediu italian se ridica la o jumătate din cea a unui lucrător în Franţa, o treime din cea a unui lucrător în Anglia, şi un sfert din cea a unui lucrător în America. Ca lider naţional, Mussolini nu a oferit soluţii pentru problemele din Italia. El sa înconjurat cu oameni ambitiosi si lacomi şi lăsind sa sângereze Italia uscata în timp ce agenţii săi secrete s-au adunat informaţii despre adversari.

Mussolini si nasterea Fascismului

Benito Mussolini,la 36 de ani in 1919,avea deja o cariera pestrita.Se nascuse in Predappio-un orasel din Romagna ,fiul unei directoare de scoala-catolica evlavioasa -si al unui fierar cu vederi revolutionare.Nu fusese un elev sclipitor ,fiind inclinat mai mult spe aroganta si laudaroseniedecit spre studiu.Absolvind

scoala,Mussolini a predat in citeva scoli satesti fara sa arate prea mult interes pentru munca lui.

In 1802 Mussolini a plecat in Elvetia unde a dus-o greu,indeplinind munci ocazionale. A citit insa mult si dupa un an propovaduia nevoia de a infaptui o revolutie violenta.In 1904 s-a introdus in Italia si s-a

apucat de ziaristica.Articolele lui condamnau Biserica si indemnau la lupta de clasa.In 1910 edica un mic saptaminal socialist in orasul Forli din provincia lui natala.Un an mai tirziu fusese inchis pentru ca

incercase sa organizeze o insurectie impotriva razboiului din Libia.Faptele sale l-au ajutat sa avanseze in rindurile Partidului Socialist,iar la eliberarea sa din inchisoare ,in 1912,a fost numit redactor al ziarului de

partid Avanti.Stilul sau jurnalistic era agresiv si coroziv trecind cu vedera folosirea violentei si condamnind statul liberal si pe acei socialisti reformisti care doreau sa colaboreze cu acest stat.

Izbucnirea primului razboi mondial avea sa schimbe radical cariera lui Mussolini.Partidul Socialist din care facea parte condamna razboiul ca pe o lupta imperialista dusa pe cheltuiala claselor muncitoare din

Europa si cerea ca Italia sa ramina neutra.Dar Mussolini vedea conflictul ca un eveniment care avea sa zguduie din temelii societatea ,netezind drumul spre revolutie.In noiembrie 1914,el si-a dat demisiade la

Avanti si a infiintat o noua publicatie,Il Popolod-Italia. Publicatia sustinea ca este socialista ,dar milita pentru intrarea Italiei in razboi.Exclus din Partidul Socialist,Mussolini a cceptat acum sprijin financiar din

partea unor companii,ca Fiat,care avea de cistigat din contractele pentru armament,in eventualitatea intrarii in razboi.Articolele lui au ajutat la declansarea revoltei din mai 1915 in favoarea interventiei,iar el

avea sa declare mai tirziu,fara justificare,ca aceste dezordini publice au impins un guvern sovaitor in razboi.

Mussolini a fost inrolat in armata in sept.1915,dar nu a ajuns decit la gradul de caporal.In 1917, in urma unui accident petrecut in timpul instructiei,a fost lasat la vatra ca invalid reluind munca editoriala la Il

Popolo. Pentru infringerea de la Caporetto,el dadea vina pe defetismul si incopetenta guvernului,declarind ca Italia are acum nevoie de un dictator care sa dirijeze cu reala fermitate efortul de razboi.Desi nu o declara public,credea ca el este omul potrivit pentru acestrol. In cursul anului 1918

el a cautat sa creeze prin publicatia lui o noua miscare politica menita sa promoveze atit nationalismul,cit si reforma sociala.El incerca sa atraga de partea ca soldatii care n-aveau nici o tragere de inima sa se intoarca la saracia de la sat sau de la oras dupa terminarea razboiului.In iulie 1918,el a incetat sa mai sustina ca Il Popolo este socialist ,afirmind in schimb ca este " ziarul combatantilor si

producatorilor".

Mussolini credea ca a venit timpul sa treaca de la vorba la fapta .Asadar,in martie 1919,el a organizat intilnirea inaugurala a noii miscari,Fasci di Combattimento,adica "Grupul de lupta".N-au venit decit 100 de persoane la intilnirea de la Milano.Acestia reprezentau un spectru larg de vederi politice,incluzind nationalistii,republicani,anarhisti,precum si pictori si poeti radicali.Nu aveau prea multe in comun,in afara de ura fata de Statul Liberal si dispretul fata de retorica luptei de clasa a socialistilor.Cu toate

aceste au reusit sa schiteze un programpolitic care cuprindea atit tendintele expansioniste ale Italiei,cit si urmatoarele declaratii de intentie,de orientare stingista.

Totusi ,la inceputuri miscarea fascista era lipsita de coeziunea necesara formarii unui partid politic,cu o disciplina de partid.Cind D'Annunzio ocupa Fiume ,spre sf.anului 1919,fascistii nu erau decit un mic grup

de agitatori radicali.Renumele lui Mussolini nu se datora insa autoproclamatei sale pozitii de lider al miscarii fasciste,ci era mai degraba rezultatul stilului lui gazetaresc agresiv din ziarul Il Popolo

d'Italia .Dovada esecului miscarii initiate de el pare l alegerilor sa fi aparut in cadrul alegerilor generale din noiembrie 1919.Nu numai ca Mussolini nu a devenit deputat ,obitinind doar 5000 de voturi din cle 270.000 validate la Milano ,dar fascismul a esuat peste tot. Reprezentantii sai nu au obtinut nici macar

un loc in Parlament si la sf anului existaupoate doar 4.000 de adepti ai fascismulu in intreaga Italie.Miscarea parea sortita pieirii.Mussolini avea totusi sa fie salvat de esecul guvernului in a-i convinge

pe conservatorii italieni ca puteau sa faca fata presupusei amenintari socialiste.De unde aproape ca fusesera dati uitariiin decembrie 1919,in decurs aproape de un an,fascistii au devenit o forta puternica

pe scena politica

Mussolini si sistemul politic fascist

Pina in 1926 Mussolini isi implinise visul de a deveni dictatoorul Italiei.Putind face legi din pur si simplu decrete.Parlamentul era in totalitate sub controlul sau - el incetase sa mai fie un forum pentru dezbateri

si devenise un simplu amfiteatru in care deciziile lui puteau fi aplaudate de sustinatorii si simpatizatii fascistilor.O pozitie politica organizata nu exista deoarece liberalii si Popolari erau divizati si nu aveau

conducatori,iar socialistii erau permanent agresati fizic.Desigur,ca teoreticregele putea inca sa-l demita pe Mussolini ,dar "marsul asupra Romei"si "afacerea Matteotti"dovedisera ca Victor Emmanuel nu era

pregatit sa-l infrunte pe primul sau ministru.Mai mult,cita vreme Mussolini ii inspira regelui o teama respectuasa , nu avea motive sa-l ingrijoreze fortele armate legate de rege prin juramintul de credinta.

Avind astfel pozitia asigurata,Mussolinia pornit sa-si creeze statul fascist.Acest stat trebuia sa fie o dictatura personala,deoarece telul sau principal era sa-si mentina si sa-si amplifice propria lui putere.Ca sa-si atiga scopul,el a incurajat un cult al personalitatii care ii scotea in evidenta geniul,puterea si faptul ca era

de neinlocuit ca lider al natiunii.A incercat sa-si consolideze pozitia cautind sa stabileasca relatii constructive cu grupuri puternice de interes,in special biserica,industriasii si fortele armate.

Goana dupa puterea personala a fost mai mare decit dorinta de a "fasciza" Italia si institutiile italiene.Politica lui i-a dezamagit pe multi din partidul fascist care sperau ca revolutia va matura grupurile

de interes si va crea un stat in care partidul va controla toate organele guvernamentale.Liderul lor inca mai vorbea de revolutie dar era hotarit ca partidul sa-l serveasca pe el si nu sa fie el agentul

partidului.Mussolini va hotari ce puteri sa aiba partidul, ce politica fascista sa urmeze si cum si unde sa fie pusa in practica.

Italia creata de Mussolini era un stat in care doar el avea ultimul cuvint.Grupurile de interes,vechile institutii guvernamentale si partidul fascist luptau intre ele pentru autoritate ,dar contau pe Mussolini pentru a face dreptate si pentru a lua hotaririle finale.Fara el guvernul nu putea functiona si regimul se

prabusea.

Mussolini si guvernul

Mussolini era hotarit ca intreaga adevarata putere sa ramina in minile sale - doar el lua deciziile importante.Regele nu avea nici o importanta iar cabinetul, parlamentul si institutiile statului erau servitorii

lui supusi.

Regele Victor Emmanuel nu ridica nici un fel de probleme.Monarhia se departase de mult de domeniul politicii interne,principala ei preocupare constituind-o politica externa. Mussolini si-a dat seamaca il

coplesise pe rege si a profitat de acest avantaj pentru a alatura complet monarhia din viata politica.Dictatorul respecta inca protovolul vizitindu-l pe rege de 2 ori pe saptamina,dar lui Victor

Emmanuel nu i s-a cerut niciodata sfatul, spuninu-i-se doar ceea ce Mussolini era de acord sa i se supuna.

Mussolini nu era pregatit sa imparta puterea cu ministrii sai.Nu se punea problema unui cabinet ministerial prin care ministrii sa ajute la stabilirea politicii pentru ministerele proprii si sa discute liber

strategiaguvernului la intilnirile de cabinet.Nu trebuia sa existe o "echipa" guvernamentala.Rolul ministrilor era doar sa urmeze instructiunile Ducelui fara sa puna intrebari.De fapt Mussolini a detinut in cea mai mare parte a perioadei cit a fost dictator portofoliile celor mai importante ministere - afacerile

externe,afacerile interne si armata.

Pentru Parlament,Il Duce avea si mai putina consideratie.In 1926 Parlamentul isi pierduse competenta de a discuta probleme politice,de a dezbate si de a aduce amendamente legislatieipropuse si de a critica

guvernul.In anii ce aveau sa urmeze, reputatia parlamentului si rostul lui politic avea sa estompeze si mai mult.Partidele de opozitie fiind desfiintate, camera era dominata de deputatii fascisti lingusitori care nici

macar nu-si dadeau ostenealasa voteze formallegislatia lui Mussolini,ci pur si simpluisi racneau aprobarea.Alegerile nu mai erau asa cum fusesera odata.Electoratul a fost redus pentru a exclude majoritatea reprezentantilor clasei muncitoare care ii sprijinisera inaintepe socialisti,toti candidatii

trebuiau sa fie aprobati mai intii de fascisti,rezultatele erau poi falsificate pentru a demonstra ca 98% din voturierau favorabile regimului.In ianuarie 1939 parlamentul s-a autodizolvat,pentru a fi inlocuit apoi de o

institutie la fel lipsita de sens - Camera fasciilor si corporatiilor.

Nu numai ca cabinetul si Parlamentul trebuiau sa-l slujeasca pe Mussolini ci si celelalte institutii ale statului italian - functionarii publici,administratia locala,justitia si fortele armate.El vroia totusi sa-si realizeze

obievtivele fara sa provoace ciocniri cu aceste institutii,pe care le doreau radicalii din partidul fascist.Concedierea in masa a functionarilor din administratie,din justitie ,a corpulu de ofiteri de armata si

inlocuirea lor cu persoane numite din partidul fascist ar fi provocat aproape sigur o criza si ar fi facut sa creasca puterea partidului.Mussolini voria sa evite orice criza de acest fel si era nerabdator sa restringa

puterea partiduluisi sa-l tina in continuare sub controlul lui total.Dictatorul recunostea ca,in mare masura,conservatorii,care predominau in institutiile de stat,ii erau favorabili,dar nu aveau incredere in

radicalii partidului.

A inceput sa profite de aceasta simpatie folosindu-si prerogativele de conducator pentru a rasplati devotamentul si promovind legi pe care sa le poate sprijini conservatorii. In acelas timp insa a declarat fara

echivoc ca daca dorintele sale nu erau sprijinite si ascultate putea fi necrutator in cautarea si distrugerea opozitiei.

De la socialism la fascism

Mussolini părăsit Partidul Socialist în 1914 să treacă în tabăra duşmanului, clasa de mijloc italiană. El ştia că primul război mondial (1914-1918) ar îngropa vechea Europă, şi a început să se pregătească pentru "necunoscut." La sfârşitul anului 1914, el a fondat un ziar independent, Popolo d'Italia, şi a susţinut-o cu propria sa mişcare, fasciştii Autonome. El a atras aproape de forţe noi în politica italiană, tineret extreme din clasa de mijloc, şi-a făcut el însuşi purtător de cuvânt al lor. Clasa italian de lucru numit acum Mussolini "Iuda" şi "trădător." Mussolini a fost rănit în timpul formării armatei in 1917, dar el a reuşit să se întoarcă în politică în acelaşi an. Ziarul său, pe care el acum sprijinit cu o mişcare politică al doilea, revoluţionare fascişti, a fost puterea lui principale. După război, cariera lui Mussolini a scăzut. El a organizat mişcare a treia sa, Constituantă fascişti, în 1918, dar aceasta nu a supravieţuit. Mussolini a fugit pentru birou în alegerile parlamentare din 1919, dar a fost învins.

În martie 1919 Mussolini a fondat o altă mişcare, fascişti Lupta, a câştigat favoarea tineretului italian, şi a aşteptat pentru evenimente să-l favorizeze. Alegerile în 1921 l-au trimis la Parlament, la cap de treizeci şi cinci deputaţi fasciste; asamblare a treia mişcare sa a dat naştere la un partid naţional, Partidul Naţional fascist, cu mai mult de 250 mii şi adepţii lui Mussolini ca lider de necontestat. În octombrie 1922 Mussolini cu succes au intrat în Roma, Italia. El se bucura acum de sprijinul grupurilor cheie (industrie, fermieri, militare, şi biserica), ai cărei membri acceptat soluţia lui Mussolini la problemele lor: organizarea de tineri din clasa de mijloc, muncitorii de control dur, şi a înfiinţat un guvern greu central să restabilească "dreptul şi ordine. " Ulterior, Mussolini a atacat lucrătorilor şi a vărsat sângele lor asupra Italiei. Acesta a fost complet opusă a opiniilor sale precoce a socialismului

De la revolutie la fascism

Atmosfera exacerbată a dezbaterilor intre intelectuali il deternmina saadopte o atitudine radical: devine adeptul actiunii directe si al insurectiei dupa ce-i citeste pe Engels si Sorel.La intoarcerea in Italia ,refuza sa se integreze undeva si merge din oras in oras ,gaszduind cind de sindicalisti ,cind de marginalizati.

Razboiul din 1914,pe care Mussolini incepe sa-l combata propunind dezertarea ,ii apare ca un mijloc de a fascina oamenii,de a le exalta energia si de a le canaliza comportamentul .Se inroleaza si trece rapid de la pacifismul revolutionar la nationalismul cel mai exagerat,care ii pare mai favorabil ambitilor sale personale.

Dupa ce este dimobilizat ,fondeazaGrupurile italiene de lupta, nuclee ale viitorului partid fascistsi,din provocarein provocare,se prezinta ca liderul firesc al soldatilor de ceptionati.

Programul lui Mussolini ,intemeiat pe neincetate exemple ale gloriei romane si pepromisiuni din ce in ce mai demagogice pe plan social,accentuiaza aspectul martial si popular al personajului sau ,pe care il defineste progresiv. Hainele ,salutul fascist,cafenelele servind drept cartier general pentru militanti,defilarile

spontane,incaierarile cu partizanii din stinga,torentele de discursuri,toate acestea constituie o punere in scena credibila in favoarea unei schimabri sociale profunde.

De la fascism la razboi

Dupa mai mult de cincisprezece ani e putere,Mussolini care a remodelat fata Italiei ,nu mai gaseste mijloacele de a-si mentine autoritatea decit in alianta cu Hitler si in aventura militara.Insa competenta Ducelui se arata insuficienta .Rezistenta il prinde.Cadavrul sau e expus privirilor multimii.

Cele trei razboaie ale lui Mussolini

În 1930 depresia economică (o scădere în producţia de bunuri din cauza o scădere a cererii, însoţită de creştere a şomajului), a sosit în Italia. Mussolini a reacţionat la început cu un program de achiziţii publice de lucrări, dar în curând mutat de la aventura străine. Războiul din 1935 etiopian a fost planificat să acorde o atenţie departe de problemele interne. "Imperiul italian," creaţia lui Mussolini, a fost anunţat în 1936. 1936 de intervenţie spaniole, în care Mussolini asistată Francisco Franco (1892-1975), în războiul civil din Spania, dar a urmat a avut nici un beneficiu pentru Italia. Mussolini a unit apoi forţele germane cu dictatorul Adolf Hitler (1889-1945) şi în 1938 a început să atace poporul evreu în ţară la fel cum Germania a incepurt sa face. Cind1930 sa încheiat, Mussolini a pierdut tot sprijinul în Italia.

Izbucnirea celui de al doilea război mondial (1939-1945) a lasat lui Mussolini o figură lipsită de importanţă în politica mondială, şi el îngrijorat de faptul că Hitler ar redesena harta Europei fără

el. El a decis "să facă război cu orice preţ." Costul a fost clar: industria moderna, armata moderna, şi sprijinul poporului. Mussolini nu avea toate acestea. Cu toate acestea, în 1940 el a

împins Italia în război împotriva voinţei poporului, ignorând sensul lectiei primulului război

mondial: numai în Statele Unite singure au decis ca conflictul şi, prin urmare,America, nu Germania, a fost cele mai importante puteri

Dezastru si moarte

În 1940 - 1941 armatele lui Mussolini, prost furnizate şi prost conduse, a suferit înfrângeri din Europa prin Marea Mediterana continentul african. Italia a pierdut războiul său în 1942; puterea lui Mussolini sa prăbuşit şase luni mai târziu. Amenajata ca marioneta lui Hitler, în nordul Italiei în 1943, el a condus Italia mai adânc în invazie, ocupaţie, şi război civil în timpul 1944 şi 1945. Sfirsitul se apropia, dar Mussolini luptat pentru a supravieţui. El a fost executat în cele din urmă de către un pluton de execuţie la 28 aprilie 1945, la Dongo în provincia Como.

Esecul liberalismului si ascensiunea fascismului

La 10 ani dupa intrarea Italiei in primul razboi mondial ,regimul liberar s-a prabusit si a fost inlocuit de o dictatura fascista.Problema istorica principala a intregii perioade a fost sa se explice felul in care

fascismul ,aparut ca ideologie abia in 1919,si nesemnificativ din punct de vedere politivpina in 1921,a reusit sa distruga un sistem politic care dura de 50 de ani.

In perioada 1918-1922Italia s-a confruntat,desigur,cu criza economica si dezamagirea de dupa razboi.Forta socialistilor a crescut,iar grevele si frazeologia lor revolutionara ii terorizau pe

industriasi ,proprietarii de paminturi si pe reprezentantii claselor mijlocii conservatoare.Guvernele liberare s-au dovedit incapabile sa faca fata problemelor economice ale tarii si au fost acuzate ca nu au reusit sa apere interesele Italiei la conferintele de pace.Aprobarii Parlamentului erau supuse ,unul dupa altul,guverne slabe de coalitie.Catre sfrisitul anului 1921 politica iesise in strada: bande fasciste atacau socialistii,ceea ce atragea tot mai mult sprijinul nationalistilor si al celor care se temeau de o revolutie bolsevica.Mussolini incuraja pe de o parte violenta fascista,si pe de alta parte incerca sa-i convinga pe

conservatori ca el,de fapt,este in esenta un moderat a carui noua miscare dinamica ar putea sa zdrobeasca sringa si sa restabileasca legea si ordinea.

In anul 1922 el negopcia cu conducatorii liberari termenii in care fascistii urmau sa intre in guvern.In octombrie Mussolini a marit presiunea cedind cererii adeptilor sai mai radicali si organizind un mars

asupra Romei cu intentia vadita sa preia puterea prin forta.Confruntat cu asemenea amenintare,regimul liberals-a prabusit.Neputind sa-l convinga pe rege sa intervina militar impotriva fascistilor,guvernul a demisionat.Negasindu-se nici un liberal capabil sau dornic sa alcatuiasca o coalitie viabila,Mussolini a

fost numit prim-ministru.

La vremea aceea,majoritatea italienilor si ,cu siguranta,multi liberali de frunte nu vedeau criza parlamentara din octombrie 1922 ca pe un punct de cotitura in istoria Italiei.Noul prim-ministru era

numai seful unui guvern de coalitie in care fascistii reprezentau o minoritate.Totusi Mussolini era hotarit sa capareze intreaga putere.In urmatorii trei ani el a incercat,cind sa-i farmece cind sa-i intimideze pe parlamentarii liberali si catolici pentru a obtine tot mai multa putere cu care,chipurile sa reinstaureze

legea si ordinea ,sa tina piept amenintarii socialistilor,sa formeze un guvern puternic si stabil.A fost impusa cenzura presei si brigazii fasciste au inceput sa-i aresteze pe cei care isi manifestau

dezaprobarea. O noua lege electorala a modificat sistemul de votare pentru a asigura majoritatea fascistilor in alegerile ce aveau sa vina.Dupa ce fascistii il omorise pe un lider de frunte al

socialistilor,liberalii si catolicii si-au retsas sprijinul acordat lui Mussolini dare era deja prea tirziu.La sf.anului 1925 Mussolini nu mai era doar prim-ministru ci se autoproclamase sef al guvernului avind

puterea sa emite legi fara a mai avea nevoie de aprobarea parlamentului. Dictatura fusesera instaurata iar opozitia inihilata .Il Duce-conducatorul miscarii fasciste putea incepe acum sa creeze o Italie fascista.

7. Moartea lui Benito Mussolini

În primăvara lui 1945, când era clar că Axa a pierdut războiul, după înfrângerea totală a armatelor germane din nordul Italiei, Benito Mussolini, împreună cu amanta sa, Claretta Petacci, fuge în Elveţia.

Cei doi se ascund într-o vilă, pe malul lacului Como, vilă ce fusese pregătită de mult ca refugiu în caz de dezastru. Partizanii italieni comunişti îi recunosc şi îi capturează la Dongo, lângă lacul Como, şi, fără nici o judecată, doar invocând motivul vag „pentru crime împotriva poporului italian” îi execută prin împuşcare.[1] Cadavrele lor sunt aduse la Milano şi atârnate cu capul în jos, agăţate de călcâie de o bară de acoperiş, împreună cu cadavrele altor câtorva demnitari fascişti, în faţa unei benzinării mari a companiei Esso din Piazzale Loreto. La spectacol au asistat mii de italieni şi numeroşi militari ai armatei americane.[2][3][4][5] Înainte de aninare, cadavrele au fost lăsate un răstimp pe jos, în piaţeta Loreto, înconjurate de mulţime (unii loveau cadavrele cu picioarele). Craniul lui Mussolini a fost strivit .[6][7] din jurnalele cinematografice ale timpului (îndeosebi ale studiourilor Universal).[8]

Mai târziu, rămăşiţele pământeşti ale lui „Il Duce”, au fost înmormântate în taină, de teama unor demostraţii ale credincioşilor săi suporteri şi/sau epigoni. În 1958-1957, la cererea văduvei sale, Benito Mussolini a fost deshumat şi înmormântat lângă Predappio.

La 25 apr. 1945 Benito Mussolini,conducatorul miscarii fasciste,liderul Italiei timp de 20 de ani, a fost imformat ca fortele germane din Italia au capitulat in fata armatelor americane si engleze in

ofensiva.Protectorii lui il lasasera in seama Aliatilor si a razbunarii compatriotilor sai.Furios dar sfidator, el a declarat ca in impreuna cu cei 3000 de purtatori ai camasilor negre,ramasi loiali,va continua razboiul

din muntii din nordul Italiei.

Parasind Milano impreuna cu un mic grup de adepti si cu garda sa personala,membru al trupelor SS germane,s-a indrepat spre orasul Como,de pe malul lacului cu acelas nume,cu intentia de a se intilni cu

un mai mare numar de fascisti loiali.Ajungind la Como in seara zilei de 25 aprilie,dictatorul nu a gasit nici urma de acestia.Mussolini s-a primblat de-a lungul tarmului si apoi s-a indrepat spre munti ajungind in

satul Grandola.Aici a gasit in sfirsit grosul trupelor fasciste.Il Duce a dorit sa stie citi oameni avea acum in subordine .Neprimind raspuns de la comandantul camasilor negre,a intrebat din nou,si in sfirsit veni

raspunsul stinjenitor ca 12.

Ducelui i se spulbera astfel si ultimele iluzii.

Barbatul care se falea cindva cu armata sa de "8 milioane de baionete"si cu o aviatie suficienta pentru"a intuneca lumina soarelui"conducatorul ce pretinsese odata ca era sustinut de 95 la suta dintre italieni ,s-

a pomenit cu numai o mina de sustinatori.

Pierzind orice speranta,Mussolini a fost convins sa se alature unui convoi german ce se indrepta spre

frontiera austriaca.A incercat sa se deghizeze cu o casca si manta militara .Citeva mile mai departe ,un grup de partizani -luptatori italieni din rezistenta anti-fascista -a oprit convoiul pentru control.Verificind

unul dintre camioane, un partizan descoperi un individ care satea ghemuit. Intrepin partizanul pe individul cela daca e italian,el raspunse ca da.Venindu-si in fire ,partizanul il aresta pe fostul dictator si

pe amanta acestuia ,ducindu-i intr-o casuta taraneasca .

La 28 aprilie ,in camera lui Mussolini dadu buzna un individ necunoscut strigind ca sa se grabesca ei ,ca a venit sa ii salveze

Scotindu-i din casa,il impinse pe Mussolini si pe amanta acestuia intr-o masina in care astepta si demara in graba.Dupa citeva minutemasina se opri si celor doi li se ceru sa iasa.In numai citeva secunde,il Duce

si Clara Petacci au fost impuscati.Cel care i-a executat era un partizan autorizat de grupul lui de rezistenta sa-l ucida pe fostul dictator.

Cadavrele lor au fost puse inapoi in masina si api transferate intr-un furgon unde se aflau deja cadavrele altor 15 fascisti.Trupul lui Mussolini a fost aruncat in virful gramezii.In ziua urmatoare,trupul lui si cel al fostei lui amante,mutilate acum ,au fost spinzurate cu capul in jos de acoperisul unui garaj,in Piazzale

Loreto din Milano,spre batjocura multimii.

Acesta a fsot sfirsitul nedemn al omului care a dominat Italia timp de 20 de ani ,care pretindea ca inventase fascismul,care suprimase vechiul regim liberal,care fagaduise sa faca din Italia o "mare

putere,respectata si de temut".