Muntele Golgota şi Muntele schimbării la față

Adeseori, când oameni apropiați nouă ne produc răni, se instalează în noi un duh de amărăciune, un duh de respingere, un duh de separare.

Când devenim conștienți că starea noastră spirituală nu-i bună și vrem să ne eliberăm și să căpătăm din nou o atitudine de bunătate și de iubire și un duh de unitate, constatăm că nu o putem face. Putem noi să ne poruncim nouă înșine să fim altfel?

Să ne uităm la Efeseni 1: 17-22 (și 2:6) și să ne rugăm se împlinească cu noi rugăciunea apostolului Pavel să căpătăm un duh de înțelepciune și să ni se deschidă ochii ca să pricepem și să vedem ce a făcut nemărginita mărime a puterii lui Dumnezeu când L-a făcut pe Fiul Său una cu noi și El a murit unit cu noi, a înviat unit cu noi și s-a înălțat la cer unit cu noi. Gândul se continuă în 2 Corinteni 5:14-16, unde Pavel scrie: „deoarece considerăm că dacă Unul singur a murit pentru toți, toți deci au murit. Şi El a murit pentru toți, pentru ca cei ce trăiesc să nu mai trăiască pentru ei înșiși, ci pentru Cel ce a murit și a înviat pentru ei.”

Prin întrupare, Fiul lui Dumnezeu, în postură de „al doilea Adam”, a murit ca să repare tot ce a stricat „primul Adam”. Numai identificându-Se cu noi toți, putea El să reverseze și să redirecționeze totul pentru toți oamenii.

Fenomenul acesta fundamental al lucrării lui Dumnezeu cu omenirea are consecințe multiple și aplicații multiple. Nu avem spațiu nici măcar să le amintim pe toate. Noi vom folosi lucrarea aceasta a lui Dumnezeu în Cristos numai pentru a găsi răspunsul la situația pe care am descris-o în primele două paragrafe.

Pe muntele „schimbării la față,” cei trei ucenici au ajuns la momentul în care „nu L-au mai văzut decât pe Isus singur”. Dacă ni se deschid ochii și ni se luminează mintea ca să înțelegem textele explicate mai sus despre unirea Fiului lui Dumnezeu cu noi, ajungem să-L vedem pe Isus în toți oamenii și să înțelegem că ceea ce facem oamenilor Îi facem lui Isus (Matei 25:41-46)!

Dacă eu m-am lăsat afectat de răul pe care mi l-a făcut fratele meu și am acum aversiune față de el, înseamnă că am aversiune față de Isus!!

După ce Moise a înțeles bunătatea lui Dumnezeu și a petrecut 40 de zile contemplând această bunătate, când cobora de pe munte îi strălucea fața fiindcă

1

devenise cel mai blând om de pe pământ. Când noi Îl cunoaștem pe Fiul lui Dumnezeu prin ce a făcut pentru noi pe Muntele Golgota și învățăm pe muntele schimbării la față să nu-L mai vedem decât pe Isus în toți oamenii, ne schimbăm și noi la față după chipul Domnului Isus și ne inundă bunătatea Lui și învățăm să-i iubim pe toți, așa cum i-a iubit El și i-a cumpărat de la răutate la bunătate.

El i-a iertat chiar și pe cei ce-I băteau cuie în mâini și în picioare. Atunci, mai pot eu păstra în mine o atitudine de aversiune, de respingere, de separare față de cel ce mi-a produs o mică (sau mare!) durere, dacă eu Îl văd în el sau în ea pe Isus?

Indiferent cât sunt adversarii mei de greșiți, indiferent cât mă urăsc ei, indiferent cât continuă ei să-mi facă rău, eu trebuie să-L văd pe Isus în ei. Şi să-L văd „numai pe Isus singur”. Ştiu că unii vor striga că aceștia „sunt de la cel rău”, că „au în ei un duh străin”, că „sunt rătăciți,” etc. Indiferent cum îi judecați, indiferent ce explicație dați acțiunilor lor rele, indiferent câte argumente teologice aveți, eu vreau să vă spun că am fost pe Golgota și am fost pe muntele schimbării la față și am înțeles unirea Fiului lui Dumnezeu cu toți oamenii și Cuvântul lui Dumnezeu și Duhul Sfânt m-au făcut să nu-L mai văd decât pe Isus singur.

Şi astfel m-am eliberat de orice amărăciune, de orice aversiune, de orice mânie, și pot să dau tuturor bunătate, iertare și dragostea cu care M-a iubit Domnul Isus și S-a dat pe Sine pentru mine.

Trebuie să adaug că „nemărginita mărime a puterii lui Dumnezeu,” pe care trebuie să o înțelegem, este puterea învierii!

Noi înviem împreună cu El atunci când ne lăsăm transformați de El în așa fel încât să iubim ca El pe toți oamenii și să fim buni ca El cu toți oamenii!

Așadar, Cristos a înviat!

Şi fiindcă El este viu, viața Lui este în noi!

Mă rog ca toate acestea să fie ale voastre ale tuturor.

2