15

CUPRINS

Capitolul 1. Caracterizarea generala a trezoreriei________________________________________2

1.1. Definitii

1.2. Structura trezoreriei

1.2.1. Actiunile

1.2.2. Obligatiunile

1.2.3. Dreptul de subscriere

1.2.4. Warantul

1.2.5. Optiunile

1.2.6. Contractul Futures

1.2.7. Bonurile de tezaur

1.2.8. Obligatiuni de stat

1.2.9. Certificate de depozit cu dobanda

1.3. Organizarea si functiile serviciului trezoreriei intreprinderii

1.4. Sarcinile trezoreriei

Capitolul 2. Evaluarea prin fluxuri de trezorerie________________________________________10

Capitolul 3. Previzionarea trezoreriei_________________________________________________13

Bibliografie _______________________________________________________________________16

15

Capitolul 1. Definirea si structura trezoreriei

1.1. Definitii

Prin trezorerie se intelege ansamblul operatiunilor financiare desfasurate de un agent economic

pentru atragerea disponibilitatilor banesti necesare si utilizarea lor in vederea realizarii obiectului sau de

activitate. Legat de activitatea agentilor economici apare termenul de lichiditate care reprezinta

capacitatea unitatii economice de a transforma imediat sau intr-un anumit interval de timp si fara

pierderi, mijloacele materiale sau creantele de care dispune în bani de cont sau in numerar. Lichiditatea

da expresie calitatii activitatii desfasurate si determina solvabilitatea intreprinderii, adica aptitudinea

acesteia de a-si onora in orice moment obligatiile ce decurg din relatiile cu creditorii sai.

Notiunea de trezorerie a cunoscut diferite definitii de-a lungul timpului.

Intr-o acceptiune globala trezoreria reprezinta diferenta dintre activele si datoriile a caror

lichiditate si exigibilitate sunt imediate.

Cea mai restransa definitie a acesteia: Trezorerie = Disponibilitati

Alta, mai extensiva, include pe langa disponibilitati si titlurile de plasament susceptibile a

se transforma în disponibilitati.

Definitia acreditata de O.E.C.C.A. (Franta) extinde continutul de trezorerie neta

adaugand disponibilitatilor, titlurile de plasament, creditele pe termen scurt plus soldurile creditoare ale

conturilor curente, efectele comerciale scontate dar neajunse la scadenta, precum şi creantele cedate

(incluse în categoria angajamentelor în afara bilantului).

O alta definitie practica si de altfel mai completa este reprezentata de suma elementelor

constitutive ale acesteia, adica a activelor si pasivelor de trezorerie. Conform acesteia:

Trezoreria= Lichiditati ( in cont curent si in casa)+ Active Financiare de Trezorerie –

Pasive de Trezorerie, unde:

Active financiare de trezorerie = Valori mobiliare de plasament + Efecte comerciale de incasat

+ Bilete de trezorerie si certificate de depozit

Pasive de trezorerie = Soldul creditor al contului curent + Credite de trezorerie + Credite de scont

1.2. Structura trezoreriei

Investitii financiare pe termen scurt sau titlurile de plasament sau valori mobiliare de

plasament sunt achizitionate in vederea vanzarii si realizarii unui castig pe termen scurt.

15

In structura investitiilor financiare pe termen scurt se includ: actiuni, obligatiuni, actiuni proprii

rascumparate, obligatiuni emise si rascumparate e socieate, precum si alte titluri si creante cum sunt

bonurile de tezaur pe termen scurt, certificate de depozit, etc.

In functie de sursa de provenienta si de destinatia lor, actiunile si obligatiunile se impart in doua

categorii:

- actiuni si obligatiuni cumparate in scopul vanzarii si obtinerii unui venit

- actiuni si obligatiuni proprii, ce includ actiunile emise de societate, vandute si apoi

rascumparate in scopul revanzarii la un pret avantajos sau acordarii salariatilor proprii, si obligatiunile

emise de societate in scopul obtinerii unui imprumut pe obligatiuni. In momntul rambursarii creditului

obligatiunile sunt rascumparate si anulate.

Disponibilitatile banesti se rezinta sub forma numerarului din caseria societatilor, a depozitelor

bancare in conturile curente de lei sau valuta si sub forma unor valori de incasat cum ar fi cecurile de

incasat, efectele de incasat si efecte remise spre scontare.

Numerarul din caseria societatilor se prezinta in lei sau valuta si alte valori ( timbre fiscale si

postale, bilete de tratament si odihna, tichete si bilete de calatorie, alte valori). Conform Hotararea nr.

2185 din 30 noiembrie 2004 privind aprobarea Normelor metodologice pentru aplicarea prevederilor art.

5 si 6 din Ordonanta Guvernului nr. 15/1996 privind intarirea disciplinei financiar-valutare prin plafon

zilnic maxim de plati se intelege totalitatea platilor efectuate in numerar de o persoana juridica intr-o

singura zi, respectiv 10.000 RON. Platile in numerar catre persoane juridice sunt acceptate in limita

unui plafon zilnic maxim de 10.000 RON, platile catre o singura persoana juridica fiind admise in limita

unui plafon de 5.000 RON.

Sunt interzise platile fragmentate in numerar catre furnizorii de bunuri si servicii, pentru facturile

a caror valoare este mai mare de 5.000 RON.

Persoanele juridice pot achita facturile cu valori care depasesc plafonul de 5.000 RON catre

furnizorii de bunuri si servicii astfel: 5.000 RON in numerar, suma care depaseste acest plafon putand fi

achitata numai prin instrumente de plata fara numerar.

IAS 7 „ SITUATIA FLUXURILOR DE NUMERAR” prezinta notiunea de echivalente de

numerar.

Echivalentele de numerar sunt investitii pe termen scurt si extrem de lichide, usor convertibile

in numerar al caror risc de schimbare este nesemnificativ. Acestea sunt: depozite la termen cu scadenta

sub trei luni; actiunile, obligatiunile si alte titluri foarte lichide achizitionate pentru a fi transfomate in

numerar .

Prin conturile curente la banca se evidentiaza disponbilitatile in lei sau valuta ale intreprinderii

existente in conturile bancare. Prin aceste conturi se inregistreaza toate operatiunile banesti intre

societate si banca. In debitul acestor conturi sunt evidentiate incasarile ( creante de la clienti sau debitori

diversi, depuneri de numerar, primirea unui credit bancar, etc.) iar in creditul conturilor sunt reflectate

15

toate platile ( datorii catre furnizori, creditori diversi, bugetul statului, ridicari de numerar, ramburasare

rate credie, etc). Soldul final al unui cont este in mod curent debitor, reprezentand disponibilul existent

la un moment dat, daca soldul este creditor exprima creditele acordate de banca si nerambursate.

Extrasul de cont este documentul ce atesta tranzactiile in lei sau valuta.

Depozitele la termen sunt considerate instrumente de trezorerie daca scadenta este mai mica de

un an.

Acreditivul este o modalitate de decontare de regula impusa de furnizor, care asigura acestuia

mijloacele banesti pe masura livrarii unor bunuri sau prestari de servicii.

Acreditivul reprezinta disponibilitatile banesti ale cumparatorului virate intr-un cont distinct la

dispozitia furnizorului si destinate achitarii obligatiilor fata de acesta, pe masura livrarii de marfuri,

executarii de lucrari sau prestarii de servicii. El poate fi alimentat si din credite bancare pe termen scurt,

daca cumparatorul nu dispune de lichiditati proprii.

Deschiderea acreditivului trebuie comunicata bancii furnizorului prin intermediul bancii

cumparatorului, odata cu conditiile in care el se realizeaza.

Pentru incasarea sumelor prevazute in acreditiv, furnizorul trebuie sa prezinte bancii de care

apartine documentele din care sa rezulte indeplinirea conditiilor din acreditiv pentru livrarea bunurilor si

prestarea serviciilor.

Acreditivele pot fi deschise la banca in lei sau in devize. Deoarece in cazul acreditivelor deschise

in devize intervin active banesti in valute straine, acestora li se aplica aceleasi cerinte privind evidenta

lor cat si aceleasi reguli privind relatia dintre leii romanesti si unitatile monetare straine ca si

disponibilitatilor banesti pastrate in devize in bancile cumparatorilor. Principalele etape privind

derularea decontarilor pe baza de acreditive sunt:

- incheierea unui contract comercial prin care partenerii au convenit decontarea pe baza de

acreditiv;

- deschiderea acreditivului in lei sau in valuta pe baza ordinului dat de catre client bancii sale;

- livrarea bunurilor, concomitent cu intocmirea documentelor aferente;

- utilizarea efectiva a acreditivului;

- intrarea in posesia bunurilor pe baza documentelor prezentate de catre client.

Avansuri de trezorerie sunt sume puse la dispozitia administratorilor sau altor salariati din

unitate, in vederea efectuarii unor plati in favoarea intreprinderii cum sunt:

· aprovizionari de materiale si alte bunuri de valori mici;

· efectuarea de plati in cadrul unor actiuni de protocol, reclama si publicitate;

· cheltuieli de transport, deplasari, detasari;

· servicii postale si taxe de telecomunicatii.

Avansurile de trezorerie pot fi acordate in lei si devize. In cazul avansurilor in devize, la

decontarea lor pot sa apara diferente favorabile sau nefavorabile de curs valutar.

15

Alte valori de trezorerie In caseriile unitatilor economice se mai pot pastra si alte valori,

categorie in care sunt incluse: timbre fiscale si postale, bilete de tratament si odihna, tichetele si biletele

de calatorie si alte valori.

1.2.1. Actiunile

Actiunile sunt titluri financiare ce reprezinta drepturile detinatorului intr-o societate. Actiunile

reprezinta parti indivizibile, de valoare egala, din capitalul social al societatii. Valoarea nominala a unei

actiuni emisa de o societate reprezinta banii pe care actionarii i-au depus initial, la inceperea afacerii,

pentru fiecare actiune emisa. Pretul platit ulterior pentru cumpararea unei actiuni reprezinta valoarea

rezultata in urma cererii si ofertei de pe piata si poate fi diferit de valoarea nominala. Prin cumpararea de

actiuni, investitorul devine actionar al societatii respective, acesta dispunand de anumite drepturi

specifice prin impartirea profiturilor si a riscurilor. Un investitor poate cumpara sau vinde actiuni

oricand doreste. El este indreptatit sa voteze politica societatii, sa numeasca sau sa demita conducerea

executiva a acesteia si, in cazul in care societatea obtine profit, el este indreptatit sa primeasca o parte

din acesta sub forma de dividend. Dividendul (partea din profitul societatii platit detinatorilor de actiuni)

acordat actionarilor nu este fix si de el beneficiaza actionarii care detin actiuni la o data stabilita si facuta

public prin mijloacele mass-media (numita data de referinta).

In fiecare an, în functie de profitul rezultat la societatea respectiva, conducerea recomanda

actionarilor, ce procent din profitul acesteia sa fie alocat pentru dezvoltarea societatii (care ramane la

dispozitia societatii si este reinvestit) si ce procent sa fie distribuit actionarilor.

Actionarii sunt cei care decid in cadrul Adunarilor Generale ale Actionarilor (AGA) daca se

acorda dividende si care este cuantumul acestora.

Exista posibilitatea ca intreg profitul rezultat sa fie folosit pentru dezvoltarea societatii.

1.2.2. Obligatiunile

Obligatiunile reprezinta titluri de valoare de credit pe termen lung. Emitentul obligatiunii

imprumuta de la cumparatorul ei dreptul de folosinta al sumei respective, contractand astfel o datorie.

In contractul de imprumut (contractul obligatiunii/contract fiduciar) incheiat intre debitor

(emitent) si creditor (investitor) sunt mentionate:

-Valoarea imprumutului - valoarea nominala, suma pe care debitorul o restituie la scadenta.

-Rata dobanzii - determinata de siuatia de pe piata la acel moment.

-Termenele de plata a dobanzii - intervalele la care se achita dobanzile(6 luni/1 an)

-Termenul de scadenta - data la care debitorul ramburseaza imprumutul creditorului

-Clauza de rascumparare - daca exista o asemenea clauza. Emitentul isi poate rascumpara

obligatiunile inainte de termenul de scadenta la un pret stabilit dinainte. De regula, pretul de

15

rascumparare trebuie sa fie mai mare decat valoarea nominala a obligatiunii, pentru ca investitia sa

prezinte interes. Daca obligatiunile sunt rascumparate inainte de scadenta, debitorul plateste creditorului

o prima peste valoarea lor nominala.

-Clauza de restituire - daca este prevazuta aceasta clauza. Investitorul poate inapoia emitentului

obligatiunea inainte de termenul de scadenta. Suma platita de emitent este egala cu pretul de cumparare

a obligatiunii plus dobanda.

-Refinantarea - daca la termenul scadent, emitentul nu isi poate achita obligatiile contractuale, el

poate emite o noua serie de obligatiuni prin care isi poate plati obligatiunile vechi sau sa si le

rascumpere (daca exista o asemenea clauza).

-Colateralul - obligatiunile pot fi garantate de un colateral, care poate fi o proprietate imobiliara,

actiuni, polite de risc financiar, alte titluri de valoare.

-Obligatiunile pot fi vandute si cumparate pe piata bursiera, la valoarea lor nominala sau cu

discount, la un pret sub valoarea nominala.

-Obligatiunile reprezinta o alta forma de atragere a capitalului, pe langa actiuni si imprumuturi

bancare, dar spre deosebire de acestea prezinta unele avantaje.

-Ratele dobanzii la obligatiuni pe care emitentul le plateste investitorului sunt mai mici decat cele

pe care le-ar datora unei banci comerciale in cazul unui imprumut. Iar pe de alta parte, actiunile

reprezinta titluri de participatie la proprietate, deci cumparatorul detine cota din capitalul social. Din

acest punct de vedere, in cazul obligatiunilor, cumparatorul doar imprumuta emitentului bani, fara a

avea vreun drept de proprietate.

1.2.3. Dreptul de subscriere

Titluri negociabile destinate protejarii vechilor actionari in urma majorarii capitalului social prin

subscriptie publica. Dreptul acordat actionarilor de a subscrie actiuni sau obligatiuni convertibile cu

ocazia majorarii capitalului social al societatii. Majoritatea societatilor pe actiuni importante isi

majoreaza capitalul social atunci cand este necesara adaptarea acestuia la cresterea cifrei de afaceri sau

in scopul finantarii proiectelor de expansiune prin folosirea de fonduri proprii. La majorarea capitalului

social, actionarii au dreptul sa subscrie actiuni noi, proportional cu participatia lor anterioara. Acest

drept trebuie sa fie exercitat intr-un termen determinat.

1.2.4. Warantul

Este un document care atesta existenta marfurilor intr-un depozit general (porturi,vami). El

permite transmiterea proprietatii, fiind utilizat pentru obtinerea si garantarea creditului bancar. Warantul

se utilizeaza fie ca efect de comert (cambie) asigurand creditorului, respectiv bancii garantia asupra

15

marfurilor si posibilitatea rascumpararii creditului acordat, fie se poate mobiliza, respectiv negocia,

respectiv poate fi vandut bancii obtinandu-se pe seama lui un imprumut.

1.2.5. Optiunile

Optiunea defineste un contract standardizat care da cumparatorului dreptul, dar nu si obligatia, de

a cumpara sau vinde activul suport (de la baza contractului) la un pret prestabilit, nenegociabil, numit

pret de exercitare, contra unei sume platite vanzatorului la incheierea contractului, numita prima, in

cadrul unei perioade de timp predeterminate. Activul suport poate fi reprezentat de actiuni, obligatiuni,

titluri de stat, devize, marfuri, contracte futures etc.

Exista doua feluri de optiuni: optiunea Call care da cumparatorului dreptul, dar nu si obligatia, de

a cumpara activul suport la pretul de exercitare, la o anumita data sau pe o anumita perioada pana la acea

data si optiunea Put care da cumparatorului dreptul, dar nu si obligatia, de a vinde contractul futures de

la baza optiunii la pretul de exercitare prestabilit.

Cumparatorul de optiuni poate pierde doar prima, si poate castiga nelimitat, in timp ce

Vanzatorul de optiuni poate castiga doar prima si poate pierde nelimitat.

1.2.6. Contractul Futures

Contractul Futures este o obligatie asumata intr-o piata organizata, de a cumpara si vinde un

anumit activ (monetar, financiar, marfa), la o anumita data in viitor, la pretul stabilit in momentul

incheierii tranzactiei.

Pentru a tranzactiona contracte Futures, un client trebuie mai intai sa depuna la societatea de

servicii de investitii financiare Broker SA o suma de bani numita marja. Aceasta marja este o garantie ca

cel care castiga isi va incasa banii, iar cel care pierde ii va plati. Tranzactiile Futures nu se finalizează cu

livrarea activului suport de la baza contractului. Aproape toate tranzactiile Futures se lichideaza prin

plata in lei a diferentelor dintre pretul la care a fost realizat contractul si pretul activului suport la

scadenta. O alta varianta este lichidarea contractului inainte de scadenta, printr-o operatiune de sens

contrar (vanzare in cazul in care s-a inceput cu o cumparare).

1.2.7. Bonurile de tezaur

Bonurile de tezaur sunt titluri de valoare emise de stat cu reducere (discount), termenul de

scadenta fiind de maximum un an. Acestea sunt emise pe termen scurt de catre Ministerul de Finante

pentru procurarea de resurse de la agenti bancari sau nebancari. Statul se imprumuta, dobandind calitatea

de debitor fata de persoanele fizice si juridice care cumprara bonurile de tezaur. Aceste instrumente

financiare sunt purtatoare de dobanda, sunt transmisibile si pot fi scontate. Au un grad ridicat de

atractivitate prin garantia pe care o prezinta statul.

15

1.2.8. Obligatiuni de stat

Obligatiunile de stat sunt hartii de valoare emise de stat pe un termen de 365 zile si mai mare,

pentru care emitentul plateste periodic dobazi potrivit ratei fixe sau flotante in conformitate cu conditiile

emiterii si sunt rascumparate la valoarea lor nominala la scadenta . Obligatiunile de stat pot fi vandute la

un pret mai mic decat valoarea nominala (cu scont), la valoarea nominala sau la un pret mai mare decat

valoarea nominala (cu prima).

1.2.9. Certificate de depozit cu dobanda

Certificatul de depozit reprezinta un inscris, nenegociabil, emise sub forma unor cupoane tiparite

si avand caracteristici de securitate; un titlu de credit pe termen, emis de banca,care atesta depunerea

unei sume de bani. Pe baza acestei hartii, la scadenta, se poate incasa atat suma depusa, cat si dobanda

aferenta. Aceste instrumente sunt foarte lichide si cu risc minim, putand fi utilizate de catre detinator in

diverse scopuri sau operatiuni: scontare, gaj, garantie bancara (colateral) etc. Certificatele de depozit

sunt purtatoare de dobanda , avand o valoare nominala si un pret de emisiune care poate fi diferit.

Dobanda poate fi simpla sau compusa. In cazul in care cerificatul se sconteaza inainte de scadenta ,

dobanda primita este cea aferenta depozitelor la vedere.

1.3. Organizarea si functiile serviciului trezoreriei intreprinderii

Orice intreprindere este situata intr-un context economic. Scopul sau consta in crearea unei avutii

materiale sau intelectuale, in vederea satisfacerii unei necesitati actuale sau viitoare a unei piete, ale

consumatorilor.

Intreprinderea este un sistem care la randul ei se caracterizeaza printr-o structura economica,

sociala si financiara.In interiorul si exteriorul intreprinderii se nasc o multime de fluxuri. Intre acestea

cele banesti detin un rol si loc important. Aceste fluxuri sunt legate de formarea capitalului si

remunerarea acestuia, de sporirea capitalului fie prin cresterea numarului actionarilor, fie prin finantarea

externa, fie prin cotatie la bursa.Intreprinderea are nevoie de capital pentru a finanta:

cheltuielile sale de investitii

cheltuielile de functionare,de trezorerie pe toata durata activitatii sale.

Intreprinderile mari isi pot organiza un serviciu distinct de trezorerie fiind o componenta a

directiei financiare a intreprinderii. Serviciul trezoreriei joaca un rol activ asupra pietei financiare

printr-un oficiu al sau specializat (sau birou).Un alt birou se ocupa cu gestiunea administrativa

trezoreriei, controlul respectarii procedurilor, confirmarea operatiunilor si a pozitiei.

15

Activitatea de exploatare a unei intreprinderi genereaza o retea de fluxuri si anume:

fluxuri reale de marfuri, materiale, servicii;

fluxuri monetare.

La nivelul fluxurilor monetare legatura dintre intrari si iesiri este asigurata de trezorerie. Trezoreria

este imaginea disponibilitatilor monetare aparute din evolutia curenta a incasarilor si platilor,

disponibilitati care trebuie sa faca fata scadentelor in mod continuu.

1.4. Sarcinile trezoreriei

Principalele sarcini1 ale trezoreriei consta in: a) prevederea si asigurarea diferitelor fluxuri de intrare si de iesire in/ din trezorerie; b) asigurarea lichiditatii intreprinderii; c) evaluarea diferitelor tipuri de plasamente si plasarea excedentului de trezorerie; d) aprecierea, evaluarea diferitelor surse de finantare pe termen scurt; e) stabililea bugetului trezoreriei si planificarea trezoreriei.

Fluxurile sunt evaluate, previzionate. Prin intermediul nevoilor de fluxuri de iesire si mijloacelor

ca fluxuri de intrare se stabileste gradul in care trezoreria face fata unor situatii neprevazute, probabile.

Cu alte cuvinte mijloacele se cer a fi superioare nevoilor.

Una din sarcinile importante ale trezoreriei este asigurarea lichiditatii. Intreprinderea are nevoie de

lichiditate pentru efectuarea tranzactilor sale, pentru plata achizitiilor zilnic scadente.Marimea

incasarilor ca influxuri depinde de nive1ul veniturilor, de politica de credite-furnizor,de politica de

credite a intreprinderii.

Intrarile si iesirile de trezorerie sunt dificil de prevazut cu o foarte mare precizie. Intreprinderea

conserva incasarile ca o precautiune pentru a face fata cererilor de fonduri imprevizibile. Nivelul

incasarilor depinda de usurinta si rapiditatea cu care intreprinderea poate rambursa creditul acordat de

banca. Incasarile de prudenta, de precautie sunt in general detinute sub forma de titluri negociabile pe

termen scurt.

Trezorierul trebuie sa determine un nivel minim de incasari care insa trebuie sa evite:

riscul incapacitatii de plata;

riscul incasarilor insuficiente care duc la amanarea platilor si amanari ale reglementarilor

suplimentare ca:

rata medie a dobanzii si cresterea nivelului pentru banci;

un angajament potential de credit asupra furnizorilor sai.

1 Vasile Ilie, Gestiunea financiară a întreprinderii, Editura Meteor Press, Bucureşti, 2005

15

Capitolul 2. Evaluarea prin fluxuri de trezorerie (cash-flows)

O intreprindere poate fi evaluata prin lichiditatile pe care urmeaza sa le generaze in viitor.

Valoarea ei este data de fluxurile de trezorerie (cash-flows) previzionale susceptibile a fi obtinute in

urmatorii ani.

In primul rand trebuie sa definim metoda de masurare a fluxurilor de trezorerie. Armonizarea

reglementarilor contabile romanesti cu cele europene si cu standardele internationale de contabilitate

retin prin ultimul Regulament Contabil din februarie 2001 metoda din Standardul International de

Contabilitate IAS7.  Cele doua metode cea directa si cea indirecta fac distinctia intre fluxurile din

activitati de exploatare, activitati de investitii, activitati de finantare.

Metoda indirecta porneste de la profitul net inainte de impozitare la care se adauga amortizarile,

cheltuielile si pierderile financiare si se scad veniturile din investitii financiare si se ajusteaza cu + sau -

diferentele de stocuri si datorii sau creante pentru obtinerea fluxului din activitati de exploatare la care se

adauga sau scade fluxul din activitatile de investitii si de finantare.

Fluxurile de trezorerie determinate prin metoda directa se bazeaza pe incasarile de la clienti din

care se scad platile catre furnizori, angajati, comisioane bancare, impozit pe profit la care se adauga sau

scade numerarul rezultat din activitati de investitii (achizitia de cladiri, echipamente sau vanzarea lor) si

numerarul rezultat din activitati de finantare ( emisii de actiuni, cumpararea de actiuni, imprumuturi pe

termen lung, plata dividendelor ).

Bancile cand analizeaza oportunitatea acordarii unui credit prefera metoda directa da calcul a

fluxurilor de trezorerie din partea clientului. Dupa alegerea metodei de determinare a fluxurilor de

trezorerie incepe munca de constructie a unei proiectii a activitatii intreprinderii in urmatorii cinci sau

mai multi ani. Aceasta munca presupune o profunda cunoastere a intreprinderii, a mediului de afaceri, a

perspectivelor pietei interne si a celei externe si de asemenea o oarecare intuitie a viitoarelor oportunitati

de afaceri din domeniul respectiv. Realizarea acestei situatii prospective incearca sa estimeze nevoia

viitoare de investitii (corporale, necorporale) posibilitatea operatiunilor financiare (achizitii sau vanzari

de actiuni, operatiuni de leasing), necesarul pentru asigurarea functionarii curente a intreprinderii si care

sa asigure o dezvoltare constanta a activitatilor.

Fluxul de trezorerie sau de lichiditati se exprima in bani la puterea de cumparare a zilei.

Actualizarea sau exprimare in preturi constante necesita ajustari ale valorilor previzionate. De ce se face

aceasta actualizare? In primul rand din cauza infaltiei, in al doilea rand banii pe care urmeaza sa-i

15

primim sunt bani ce nu pot fi investiti acum pentru a produce alte lichiditati imediat.

Actualizarea se poate face plecand de la rata investitiilor fara risc ( imprumuturi de stat ) la care se

adauga o prima pentru riscul de tara, riscul intreprinderii si o prima suplimentara pentru riscul datoriilor

intreprinderii. Daca aceste riscuri sunt mari se poate ca investitorul (cumparatorul) sa considere

investitia (achizitia) nerentabila. Se poate spune ca realizarea acestei previziuni care sa tina seama de

dezvoltarea intreprinderii, de nivelul inflatiei, de riscurile atat ale tarii cat si ale intreprinderii in

domeniul ei de activitate tin mai mult de execitiul mersului pe sarma.

Valoarea intreprinderii = Suma fluxurilor de trezorerie previzionate pentru anii viitori

In alegerea uneia din metodele enumerate foarte succint si speram pe intelesul tuturor,  trebuie sa

punem in balanta efortul necesar de evaluare cu justificarea acestui efort prin importanta intreprinderii si

a valorii de vanzare a actiunilor ei. Pretul de vanzare nu trebuie sa fie fixat rigid numai in limitele

evaluarii.

Cash-flow-ul si balanta sa

Pentru cash-flow sunt utilizati doi indicatori:

a) Cash-flow de gestiune2, destinat:

- platii dividentelor;

- platii dobinzilor;

- autofinantarii.

CFg = EBIT - Impz – Az =PN +Dob+Az

unde:

EBIT = excedentul brut inainte dc impozitare si de plata dobanzilor;

Impz = impozitul pe profit = (EBIT - Dob) * t

Dob = dobanzi;

Az = amortizari;

PN = profit net = (EBIT - Dob) * (1 - t)

t = cota de impunere a profitului.

b) Cash-flow disponibil, arata disponibilitatile ramase intreprinderii dupa ce s-au

acoperit investitiile pentru dezvoltare.

CFd = CFg - ∆Imob- ∆NFR

∆Imob = Imob1- Imob0 - Az +DezI

∆NFR = NFR1- NFR0

2 Vintilă,Georgeta, Gestiunea financiară a întreprinderii, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 2005

15

NFR = AC - Dexpl

unde:

∆= variatia= nivelul curent al indicatorului – nivelul de baza al indicatorului ;

Imob = imobilizari;

0, 1 = nivel de baza, nivel curent;

DezI = dezinvestitii;

AC = active circulante (inclusiv trezoreria neta);

Dexpl = datorii de exploatare.

Cash-flow-ul disponibil are doua destinatii: pentru actionari si pentru creditori:

Cfd =Cfa + Cfc

unde:

Cfa = cash-flow pentru actionari = PN - ∆Kpr

Kpr = capital propriu;

Cfc = cash-flow pentrucreditori= Dob- ∆Dat

Dat =datorii.

Intreprinderile indatorate realizeaza o economie fiscala deoarece dobanda se scade din profit

inainte de impozitare. Marimea acestei economii este:

Ef = Dob * t

unde:

Ef= economia fiscala

Ca rezultat, costul efectiv al imprumutului este:

Cei = Dob * (l - t)

unde :

Cei = costul efectiv al imprumutului

15

Capitolul 3. Previzionarea trezoreriei

In teoria echilibrului financiar al intreprinderii trezoreria este definita ca fiind surplusul

resurselor de finantare ce se degaja din intreaga activitate economica, respectiv diferenta dintre fondu1

de rulment si nevoia de fond de rulment, diferenta care mai poarta denumirea de trezorerie neta.

Aceasta acceptiune, cu caracter mai mult teoretic, fiind neoperationala pentru gestiunea eficienta

a trezoreriei, poate fi inlocuita cu o definire in termeni de active si pasive de trezorerie. Prin

urmare,poate fi considerata si urmatoarea relatie a trezoreriei3:

TREZORERIA = ACTIVE DE TREZORERlE - PASIVE DE TREZORERlE

respectiv:

TREZORERIA = LICHID1TATI + ACTIVE FINANCIARE - (SOLDUL

CREDITOR AL CONTULUI CURENT + CREDITE DE TREZORERlE + CREDITE DE

SCONT) .

Previzionarea trezoreriei, respectiv gestiunea trezoreriei are urmatoarele obiective:

asigurarea disponibilitatilor de finantare(prin cresterea capitalului, credite pe

termen lung, mediu si scurt) la cel mai mic cost al acestora;

cresterea operativitatii incasarii creantelor intreprinderii fara a deteriora politica

fata de clienti;

asigurarea trezoreriei la nivel zero (sold zero al incasarilor si platilor)in scopuI

evitarii costurilor de finantare sau al celor de oportunitate;

plasarea excedentului de trezorerie cat mai rentabil, cat mai putin riscant si cu cea mai buna lichiditate.

Previzionarea fluxurilor de intrare se refera la previzionarea:

- fluxurilor cerute de exploatare;

- fluxurilor provenite din imprumuturile intreprinderii;

- fluxului generat de cresterea capitalului propriu al intreprinderii.

Fluxurile exploatarii sunt dependente de veniturile intreprinderii. De aceea prevederea

veniturilor constituie elementul fundamental al analizei previzionale. Ele sunt un produs al functiei

comerciale si al compartimentului financiar. Analiza intema este completata de analiza externa in scopul

elaborarii previziunilor de integrare a evolutiei nivelului preturilor, a segmentului de piata a

3 Vintilă,Georgeta, Gestiunea financiară a întreprinderii, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 2005

15

intreprinderii. Aceste studii interne si externe sunt hotaratoare in previziunea veniturilor ca flux al

intrarilor. Previziunile fluxului intrarilor sunt in functie de repartizarea sau natura veniturilor si anume

venituri (contate) proprii si venituri din credite. Informatiile privind veniturile sunt furnizate de bugetele

de investitii si financiare.

Previziunea fluxurilor de iesire este rezultatul:

deciziilor pe termen lung : rambursari de imprumuturi, angajamente si reglementari

privind achizitiile de imobilizari;

deciziilor de exoloatare privind reglementari,intelegeri cu furnizorii,plati pentru

cheltuieli comerciale, salarii s.a.

Fluxul iesirilor4 se compune din:

1) Cheltuielile de exploatare

Previziunile unei parti din vanzari sunt stabilite pentru o intreprindere industriala de previziunile

productiei. Ritmul productiei este in functie de strategia adoptata de intreprindere. Productia este

variabila in timp, iar productia excedentarii este stocata sau este plusata daca exista un plus posibil de

vanzari,diminuand costurile stocarii care atenueaza la randul lor alte costuri si influenteaza eficienta

productiei. Prin urmare programarea productiei depinde de previziunea cheltuielilor de exploatare si de

investitii date de: achizitii,salarii si asimilate, angajamente,impozite alte cheltuieli.

2) Cheltuielile de investitii

Acestea decurg din programul de investitii elaborat de intreprindere.

3) Un alt flux al iesirilor il reprezinta dividendele varsate.

4) Impozitele asupra beneficiului sunt o alta iesire.

Pana la generalizarea taxei pe valoarea adaugata (T.V.A.) ,in fluxul iesirilor se cuprindea si

impozitul pe Circulatia Marfurilor (I.C.M.), ramanand pentru cateva produse. Comparand fluxul

intrarilor cu cel al iesirilor pentru anumite perioade (trimestru, luna, semestru, an) ajungem fie la

excedente, fie la deficite de trezorerie.

Trezorierul poate influenta anumite fluxuri pentru obtinerea unui echilibru cert in

urmatoarele directii:

- accelerarea incasarii creantelor;

- temperarea platilor de casa pe cat este posibil ;

- utilizarea cursului flotant, ca diferenta intre conturile bancare.

Daca fluxul intrarilor este inferior iesirilor trezoreriei, trezorierul poate recurge la un sprijin bancar si anume:

daca intreprinderea doreste sa recurga la o linie de credit, bugetul trezoreriei

permite o determinare a limitei superioare;

4 Vasile Ilie, Gestiunea financiară a întreprinderii, Editura Meteor Press, Bucureşti, 2005

15

daca societatea a recurs la imprumutul bancar, bugetul permite determinarea

marimii nivelului, data si durata imprumutului necesar.

In cazul unui flux al intrarilor superior fluxului iesirilor, trezoreria opereaza cu plasamente

pe durata excedentelor.

Trezorierul dispune permanent de mijloace pentru optimizarea trezoreriei: regimul creditelor existente;

importanta liniilor de credit neutilizat;

posibilitatea de plasament pe termen scurt.

Este importanta cunoasterea exacta a pozitiei cotidiene a conturilor intreprinderii la bancii si

ameliorarea previziunilor pe termen scurt.Trezoreria este punctul prin care trece echilibrul intreprinderii.

15

Bibliografie

1. Pirtea M., Cristea H., Nicolescu Cristina, Botoc Claudiu, Managementul financiar

al companiei, Ed. Mirton, Timisoara, 2010

2. Vasile Ilie, Gestiunea financiară a întreprinderii, Editura Meteor Press, Bucureşti,

2005

3. Pirtea M., Managementul trezoreriei intreprinderii, Ed. Mirton, Timisoara, 2003

4. Buglea Alexandru, Lala Popa Ioan, Analiza economico-financiara, Ed. Mirton,

Timisoara, 2009

5. Vintila Georgeta, Gestiunea financiara a intreprinderii, Editura Didactica si

Pedagogica , Bucuresti 2000

6. www.google.ro