Publicație a Școlii Gimnaziale „Ing. Gheorghe Pănculescu”

Vălenii de Munte

Moto: „Dacă Dumnezeu nu există, totul e cenuşă” (Mircea Eliade)

ANUL XV- NR. 29 –MAI 2019 16 PAGINI

Cu ocazia apropierii vacanței redacția

vă urează

„VACANŢĂ PLĂCUTĂ!”

şi SUCCES LA EXAMENE!

”Sfârșit de an școlar” Paginile 2 și 3

"Toatǎ viaţa este şcoalǎ" (N. Iorga)

Rezultate Educație civică Paginile 7 și 8

Creații literare

Paginile 8 - 16

Mici campioni Pagina 5

Un vis împlinit Paginile 4 şi 5

2

Gândurile unui absolvent

Final de clasa a VIII-a ... clopoțelul sună și încheie o etapă frumoasă din viața noastră, o etapă în care

împreună, elevi și profesori, am primit și am dăruit. Ne-am auzit inimile împreunate în aceeași bătaie și ne-am

simțit mâinile strânse de aceeași căldură.

Am crescut! Am învățat! Am auzit glasul cărților și am pătruns în tainele lor. Am pornit în călătoria

cunoașterii și am trăit provocarea competiției, a muncii, a disciplinei și a studiului cu seriozitate. Am cunoscut

valorile și am învățat să luptăm pentru ele. Am visat și am făcut ca visurile să devină realitate. Am învățat că

singura măsură a valorii noastre este educația.

Astăzi spunem cu mândrie că am fost elevi ai acestei școli și credem cu tărie că școala noastră este emoția,

încrederea, implicarea, profesionalismul, noțiuni personificate cu care ne identificăm alături de dascălii noștri.

Acum, noi, elevii, vedem și simțim în ochii profesorilor noștri îmbrățișările de rămas bun și auzim că ” în

mare parte, succesul stă în dorința de a învinge” (Seneca)

Sfârșitul acestei etape reprezintă o provocare pentru fiecare dintre noi. Trăim emoții noi în care bucuria

se acoperă cu nostalgie și crește speranța că vom reuși.

Drumul pe care am mers împreună continuă. ”Acesta nu este sfârșitul. Nu este nici măcar începutul

sfârșitului. Dar este, probabil, sfârșitul începutului” (Winston Churchill)

Ionescu Ruxandra

Clasa a VIII-a C

Rămas-bun, doamna învățătoare!

Parcă și acum îmi amintesc ziua în care ne-am întâlnit pentru prima oara, doamnă învățătoare! Era o zi

călduroasă de toamna. Cu sufletul plin de emoție, am pășit alături de dumneavoastră în clasa pregătită, cu drag

pentru noi. Tot atunci am aflat că noi eram ,,Clasa steluțelor!" În acea zi ne -ați spus că vreți să ajungem să

strălucim asemeni steluțelor care luminează în întunericul nopții.

De asemeni îmi amintesc dragostea cu care ne-ați purtat în lumea minunata a literelor și a cifrelor.

Au urmat apoi interesantele excursii și activități ce au lăsat în urma lor doar amintiri frumoase!

Ne -ați învățat să ne apreciem țara, obiceiurile și tradițiile neamului strămoșesc.

Alături de dumneavoastră am prins pașii horelor și sârbelor-dansuri specifice, doar nouă, românilor.

Participând și câștigând nenumărate concursuri am înțeles că doar prin multă muncă vom ajunge acolo

unde ne dorim, ambiționându-ne să fim întotdeauna cei mai buni.

Ați fost și veți rămâne pentru mine, ca o a doua mamă. Vă voi purta oriunde și oricând în suflet. Mereu

veți avea un loc special în inima mea!

Acum, la sfârșitul celor cinci ani (care au zburat ca gândul) vreau să vă mulțumesc pentru toate

sfaturile bune oferite. Aș vrea să pot da timpul înapoi pentru a mai sta măcar un an alături de dumneavoastră,

dar din păcate, nu pot spune decât: ,,rămas - bun, doamna învățătoare!"

Parepa Alexandru Daniel -clasa a IV-a A

Înv. Arion Speranța

„ S

3

Rămas-bun, doamna învățătoare!

Au trecut cinci clase în care doamna învățătoare, doamna de engleză, doamna de TIC și domnul de religie

ne-au introdus în tainele cunoașterii, ne-au învățat oră de oră lucruri bune de care vom avea nevoie la orice pas.

Zilele au trecut una câte una, iar noi ne-am atașat din ce în ce mai mult de îngerii cu aripi mari, albe și

pufoase, ce ne privesc cu blândețe și iubire, cum putem să-i numim.

Gândul că ne despărțim ne doare. Îi iubim atât de mult încât ne dorim să rămânem mici. Știm că

nu se poate…de aceea ne doare. Ne vom revedea, iar atunci vă vom privi cu recunoștința, căldură și aceeași

dragoste ca acum.

Clasa a IV-a B

Prof. Înv. Primar, Soare Constanța

Rămas-bun, clase primare!

Sfârșitul acestui an este greu deoarece ne despărțim de multe lucruri.

În primul rând, de doamna învățătoare. Ea este persoana care în fiecare zi ne făcea să râdem și să glumim.

Ne-a învățat multe lucruri bune și interesante. Mereu era îngăduitoare, și nu ne certa niciodată.

Pot spune că a fost cea mai bună doamnă din lume!

În al doilea rând îmi vor lipsi mult colegii. În fiecare oră, în clasă, ne distram foarte tare. Desigur, când

ieșeam la tablă se făcea liniște și începeau să se audă stilourile scriind de zor. Întotdeauna ne facem temele și de

fiecare dată erau corecte. Ne era teamă de teste, dar le treceam pe toate cu FB.

Tot ce s-a întâmplat în acești ani, a fost uimitor! Aici la școală, ne-am descoperit pasiunile și talentele,

am învățat să scriem și să citim. Însă cel mai mult, școala ne-a arătat cum să fim oameni buni, cinstiți și

respectuoși.

Rămas bun, clase primare! Ne vom aminti de voi cu zâmbetul pe buze oricât de mari am fi!

Clasa a IV-a C

Prof. Înv. Primar, Cârstocea Melania

4

Un vis îndeplinit

De când eram în clasa a III a și începusem să particip la concursuri de matematică în Ploiești, visul meu

a fost să ajung la națională. Desigur, atunci mă gândeam la Olimpiada Națională de Matematică. Dar iată că la

începutul clasei a V a am descoperit o nouă materie care m-a făcut să o îndrăgesc de la prima lecție și care până

la urmă, anul acesta, a făcut din visul meu realitate: programarea. Bineînțeles, pentru a ajunge la Olimpiada

Națională de Informatică, a fost nevoie de foarte multă muncă, sute de probleme rezolvate, zeci de ore petrecute

în fața calculatorului. Dar un lucru este sigur. A meritat! A fost o experiență de neuitat, plină de emoții și la

sfârșit, bucurie.

Totul a început acum două luni, la Olimpiada Județeană de Informatică, pe un hol al Colegiului Național

Mihai Viteazul din Ploiești. Nu voi uita niciodată momentul în care a venit rândul meu să intru în sala în care se

evaluau sursele. Inima îmi bătea foarte tare. Aveam emoții. Îmi era frică să nu intru acolo și să aflu că nu m-am

calificat la națională. Am intrat în sală. O doamnă m-a întrebat cum mă cheamă, iar atunci când i-am răspuns, a

început să îmi zâmbească. Era oare un semn bun? O altă doamnă profesoară m-a întrebat cât cred că iau. Am

răspuns că nu știu. Mi-am văzut rezultatul: 125 puncte. Erau oare suficiente? Când m-am întors în hol, am aflat

că nu se știa un singur punctaj, acela al celui care, cu un an în urmă, câștigase. Dacă el nu luase mai mult ca mine,

eram primul. Cam 30 de minute mai târziu, doamna mea profesoară a sunat-o pe mama: eram primul și mergeam

la națională. Bucuria mea a fost uriașă! Așa m-am calificat eu la cel mai important concurs din viața mea!

În următoarele două luni până la Olimpiada Națională de Informatică am lucrat aproape non-stop. Cumva

am reușit să trec peste aceste săptămâni grele și am ajuns în săptămâna cu olimpiada. Țin minte că luni am mai

repetat o dată tot ce am învățat, am rezolvat o problemă de națională de clasa a VII a, apoi am terminat oficial

pregătirea pentru ONI 2019. Marți nu am făcut nimic care să aibă legătură cu olimpiada. Am vrut să mă eliberez

puțin. Am așteptat să treacă timpul. Și așa a venit ziua de miercuri, ziua plecării. Am plecat spre București pe la

ora 11. La aproape ora 13, am ajuns la Phoenicia Grand Hotel, care urma să fie gazda noastră pe tot parcursul

olimpiadei. În seara aceea, până la deschiderea oficială a olimpiadei, am jucat cărți cu alți copii din Prahova. A

fost un mod foarte bun de a scapă, măcar parțial, de emoții. Deschiderea a avut loc în sala de festivități a hotelului.

Seara, după ce am primit ecusoanele, a mers fiecare în camera lui la culcare. A fost o noapte foarte grea! Încercam

să adorm, dar nu puteam să îmi iau gândul de la olimpiadă. Mă tot întrebam ce subiecte vom primi. În final, după

ora 1, am reușit să adorm. La 5.30 eram în picioare. Un record personal în acea noapte. La județeană dormisem

și mai puțin.

După micul dejun, am plecat spre centrele de concurs. Au urmat cele mai grele 10 ore din întreaga

olimpiadă. Am ajuns la Colegiul Național Nicolae Iorga la ora 8.45, iar proba trebuia să înceapă la ora 10.00.

Asta însemna mai bine de 30 minute de așteptare până la ora 9.30 când se intra în sălile de concurs. Bineînțeles,

acestea au trecut ca 30 de ore. Ajunși în săli, am avut la dispoziție 30 de minute să ne asigurăm că toate

calculatoarele merg bine. Al meu chiar părea foarte bun. M-am înșelat!

În sfârșit, s-a făcut ora 10.00. Am primit subiectele. Atunci m-au cuprins emoțiile cele mai mari. Am citit

prima problemă. Părea foarte grea. Am început să mă panichez. Dacă nu știam să rezolv problemele? Apoi mi-

am adus aminte de ce ne-a spus doamna noastră profesoară “În momentul în care citiți enunțurile, orice ați face,

apare un moment de panică. Pentru unii este inconștient. Pentru alții, nu. Este important să treceți cât mai repede

peste acest moment. Nu există o problemă care vi se poate da și voi să nu știți să o faceți. Contează cât de mult

reușiți să vă controlați emoțiile”.

Așa ca am început să fac a treia problema. Mi s-a părut ușoară. La

un moment dat am întâmpinat mici dificultăți. Am decis să o recitesc pe

prima. Probabil această decizie m-a făcut să nu câștig Olimpiada Națională

de Informatica 2019. Nu știu și nu voi ști niciodată dacă așa este. Însă,

întrerupând idea, este posibil ca atunci când am reluat-o să fi ratat vreun semn, un caracter cât de mic, care m-a

„ S

5

costat multe puncte. După ce am recitit-o pe prima de câteva ori, m-am gândit că era probabil cea mai ușoară

dintre cele trei. Am început să scriu sursa. Începuseră să apară și problemele cu calculatorul. Trecuseră cam doua

ore, când eram gata cu problemele unu și trei.

Am început să fac a doua problemă. Nu era foarte grea, dar era foarte enervantă. Deodată, o funcție a

calculatorului meu a refuzat pur și simplu să mai meargă. Ar fi trebuit să mi se reinstaleze aplicația pentru a putea

rezolva problema. Nu mai era destul timp pentru asta, așa că nu am anunțat pe nimeni. A fost o decizie bună,

deoarece un alt băiat a pățit același lucru, a anunțat și a pierdut o ora și jumătate până când i s-a reinstalat aplicația.

Primeam tot felul de erori ciudate. Era o singură variantă de rezolvare a situației. Să dezactivez pur și simplu

funcția și să lucrez fără ea. În teorie, știam cum să lucrez fără a o folosi, dar nu încercasem niciodată și, sincer,

nu prea voiam să o fac pentru prima dată în timpul probei de la Olimpiada Națională de Informatică. Neavând

însă ce face, am decis să încerc. Mai era cam o ora din totalul de patru ore de concurs, când am terminat rezolvarea.

Bineînțeles, având în vedere modul în care lucram, erau necesare multe verificări.

În sfârșit, s-a terminat proba. Am predat sursele și am ieșit destul de amețit. Mă gândeam că aș putea lua

250 puncte. O greșeală clară nu știam să fi făcut. Dar simțeam că nu voi lua maximum de puncte (300). Au urmat

4 ore foarte grele. Nu țin minte foarte multe din aceste ore. Am stat în centrul de concurs până la ora 18. Din coli

de hârtie am făcut cu ceilalți copii din Prahova cărți de joc și am jucat. Apoi am făcut rost de o minge. Dar nimeni

nu prea avea chef să se joace. Era prea aproape de afișarea rezultatelor. Îmi amintesc clipa când o doamnă

profesoară a venit pe terenul unde ne jucam și a spus “Cred că…. se cam apropie momentul. Rezultatele sunt

acum lipite pe ușa de la intrare”. Emoțiile erau uriașe. Când am văzut listele, am început repede să mă caut.

Deodată am văzut un punctaj care ieșea de-a dreptul în evidență. Câștigătorul de anul trecut reușise să ia 300

puncte. Eu tot nu mă găseam pe lista. Un coleg din Prahova mi-a spus ca m-a văzut, dar nu s-a uitat la punctaj

din dorința de a-l vedea mai repede pe al lui. Apoi, aproape în același timp cu el, am ajuns la numele meu. A

durat o secundă să ajung la rezultat, dar a părut a fi o ora. Apoi am văzut: punctaj final 260 puncte. Mi-am ridicat

mâinile deasupra capului. Reușisem să iau un punctaj foarte bun. Au urmat momente pe care nu prea știu cum să

le descriu. Mă bucuram, dar nu știam cât de mult să mă bucur. Eram oare în primii cinci? Era medalie de aur? Ce

greșisem? Nu mă mai interesa. Tot ce voiam să știu este dacă iau premiu sau medalie de aur. Am numărat

punctajele dinaintea mea. Erau trei. Deci eram al patrulea? În oarecare măsura, mi-am dorit să fi fost al cincilea,

să nu fiu așa de aproape de premiu. La scurt timp am aflat că într-adevăr eram al patrulea, prima mențiune,

medalie de aur. Ne-am întors la hotel și după masa de seară, noi prahovenii am jucat cărți. A fost modul nostru

de a sărbători după ce scăpasem în sfârșit de probă.

Cea mai frumoasă parte a olimpiadei (și ultima de altfel) - festivitatea de

premiere urmată de cina festivă, a fost cu adevărat emoționantă și trebuie să spun că

m-am simțit mândru să fiu singura medalie de aur de la clasa a VI a din afara

Bucureștiului. La câteva minute după finalul cinei festive mi-am închis bagajul și am

plecat ultima oară din camera mea, care cine știe, poate mi-a purtat și ea noroc. Când

am ajuns la parter, mi-am luat “la revedere” de la ceilalți colegi și de la doamna

profesoară care a fost însoțitoarea elevilor prahoveni. Am stat o secundă și m-am

uitat la holul acela imens de la parterul hotelului gazdă și mi-am amintit ce emoții

aveam numai cu doua zile în urmă, când ne-am strâns cu toții în același loc. Am ieșit,

am coborât scările cu sentimentul reușitei în suflet, am urcat în mașina și am lăsat în

urmă Phoenicia Grand Hotel, minunata noastră gazda în aceste zile emoționante.

A fost o experiență nemaipomenită! Mă bucur că acum, după ce a trecut, pot spune că toata munca mea a

dat roade și sper că la anul să revin la Olimpiana Naționala de Informatică și să ies și mai victorios.

Ardenoiu George Iulian – clasa aVI-a B

Trăirile unui copil deosebit care a câștigat la Olimpiada Națională de Informatică 2019 Mențiune și

medalie de aur, clasându-se al patrulea. Mult succes și fără emoții pe viitor!!!!

6

Emoţiile unor mici campioni

Prima olimpiadă din viaţa mea ... nimic nu poate egala sentimentele şi trăirile unui copil care participă la

un concurs şcolar: emoţie, teama de necunoscut, teama de eşec sau de a nu dezamăgi. Am pornit la drum cu

ideea că, în orice concurs, există învinşi şi învingători, dar scopul principal era ca eu să dobândesc cât mai multe

cunoştinţe în urma participării. Pregătirea pentru această olimpiadă mi-a oferit ocazia de a afla o mulţime de

lucruri noi, pe care poate nu le-aş fi aflat dacă nu participam. În afară de informaţiile pe care le-am asimilat,

am mai învăţat să-mi organizez timpul şi am învăţat ce înseamnă răbdarea şi responsabilitatea.

În ziua concursului, am trecut printr-o mulţime de stări emoţionale, dar nu mi-au lipsit încrederea în mine

şi dorinţa de a-mi depăşi limitele, lucruri care m-au ajutat să-mi stăpânesc emoţiile şi să mă concentrez chiar şi

în condiţii de stres. Pot să spun că nu a fost uşor, dar nici peste puterile mele. Emoţiile aflării rezultatului au

reprezentat un moment unic. Atunci am simţit că toate eforturile mele au fost răsplatite. Am simțit o bucurie

nemărginită, mulțumire, încredere şi speranţă. Mi-aş fi dorit ca acea zi să nu se termine niciodată!

Acestea sunt gândurile și emoțiile elevei Ionescu Rebeca –Elena, câștigătoarea premiului întâi, cu

media 10,alături având-o pe buna ei prietenă, Samoilă Bianca –Elena, cu care a format un echipaj imbatabil la

Olimpiada județeană de Educație Civică.

Copii la fel de merituoși, încercați de emoții, la același concurs, au fost și Popa Roberta- Maria și Coman

Alexandra- Evelina, care au obținut Premiul II, cu media 9.95.Echipajul format din Peneș Alexia-Maria și

Ivan Ioana –Sorina a obținut Mențiune, cu media 8.80.

La Concursul Județean de matematică Să știu, să

aplic matematica!- elevul Recu Rareș –Andrei a obținut

Premiul I, cu 100 puncte.

Fără muncă susținută, multă seriozitate, implicare

și dorința de performanță, aceste rezultate nu ar fi putut fi

obținute.

Copiii trăiesc în prezent, pentru ei bucuria

pură este un lucru natural şi spontan. Copiii trec printr-o

multime de situaţii diverse, dar la final de zi, atitudinea

este cea care contează. Fiecare provocare apărută de-a

lungul vieţii trebuie privită cu zâmbetul pe buze, pentru

că această atitudine îi va ajuta în drumul lor spre cariera

de „om mare”.

Felicitări, dragi copii!

Părinții voștri, doamna învățătoare și colegii de clasă sunt mândri de voi!

Ionescu Rebeca –Elena, clasa a III-a C

Prof. Înv. Primar, Pușcașu Gabriela

„ S

7

Fii împreună cu noi într-o școală sigură, frumoasă şi de încredere!

Prima lecție de Educație civică a fost memorabilă, am învățat lucruri de care nu auzisem niciodată.

Ascultam vrăjit vorbele doamnei învățătoare Arion Speranța și în mintea mea se desena o lume fericită a copiilor.

Am învățat că orice copil este o persoană unică, am învățat că demnitatea nu poate fi încălcată, că trebuie să fie

respectată unicitatea fiecărui individ. Am învățat că toți copiii, fără excepție, indiferent de rasă, religie, situație

financiară, de ceea ce cred sau spun, de tipul familiei din care provin, au aceleași drepturi.

Am învățat că, tu, copil drag, ai dreptul să te implici şi să spui ce crezi atunci când adulţii iau decizii care

sunt importante pentru viaţa ta. Opiniile tale trebuie să fie ascultate, acceptate şi luate în serios în familie, la

şcoală, în cercul de prieteni, în timpul tău liber sau în orice alt mediu şi situaţie. Poţi participa în activităţi care te

interesează, pentru care te simţi pregătit(ă) şi ai capacităţi. Nimeni nu te poate obliga să faci ceea ce nu vrei, de

exemplu, să joci un rol într-un spectacol, să ieşi în faţa unei săli şi să reciţi o poezie, să îndeplineşti o sarcină sau

un rol impus de către colegi sau adulţi.

Am aflat ce înseamnă să adopţi un comportament civic, cum este cu responsabilitatea şi simţul moralităţii.

Un comportament civic, atât de necesar într-o comunitate, se învaţă prin formarea unei atitudini responsabile,

active şi conştiente faţă de sine şi faţă de persoanele din jur, dar şi faţă de mediul înconjurător.

Lecțiile de educaţie civică ne-au adus în faţa unor probleme de viaţă pe care le vedem în jurul nostru, de

care ştiam, dar nu le conştientizam. Educaţia civică are un rol deosebit de important în a ne face să înţelegem

contribuţia pe care o are orice membru din comunitate, de aceea trebuie să fim informaţi şi responsabili.

Îndrumați, ajutați, corectați și încurajați de doamna noastră învățătoare am reușit să depășim barierele.

Ne-au fost alaturi și cei din familie: părinții, bunicii. Aşa că, o parte dintre noi am vrut să cunoaştem mai mult,

am citit fragmente din texte literare variate care ne-au ajutat să aflăm mai multe lucruri despre valori şi norme

morale, cum să apreciem faptele personajelor din viaţa reală, din perspectiva valorilor morale. Am citit Convenţia

Drepturilor Copiilor şi, în final, am participat la Olimpiada de Ştiinţe Socio-Umane. Am plecat pe acest drum al

cunoaşterii şi aprofundării cu interes, cu curajul dar şi cu timiditatea anilor noştri, cât şi cu emoţie. De la început

am fost trei echipaje, formate astfel:

1. Bassi Darius Flavian + Pietroiu Andreea Petronela

2. Oprea Elena Anelisa + Buga Aida Mihaela

3. Gaftoi Ingrid Gabriela + Soficaru Cristiana Maria

Am fost foarte bucuroşi când am

aflat că ne-am calificat cu toţii pentru faza

judeţeană, dar acum începea munca

independentă şi competiţia între noi. La faza

judeţeană, când am aflat că trebuie să

dezbatem “Dreptul copilului la recreere şi

joc, de a practica sporturi şi activităţi

recreative proprii vârstei sale, de a

participa liber la viaţa culturală şi

artistică”, am fost foarte fericit pentru că

era o temă actuală, iubită de noi copiii,

despre care puteam să scriu lucruri frumoase, iar colega mea Andreea s-a mobilizat şi a realizat, cu culoare şi cu

suflet, cel mai expresiv afiş, care reprezenta foarte bine compunerea făcută de mine.

Am asteptat rezultatele cu nerăbdare şi am sărit de bucurie când am aflat că eu, Darius Bassi împreună cu

Andreea Pietroiu am luat nota 10, locul I. Aceleaşi emoţii au trăit şi colegele mele : Oprea Elena Anelisa, Buga

Aida Mihaela, Gaftoi Ingrid Gabriela şi Soficaru Cristiana Maria, care s-au clasat pe locul II, cu nota 9,70.

8

Lucrarea echipei mele, de nota 10, a fost trimisă mai departe la etapa naţională, unde ne-am clasat pe locul

II. În această perioadă am trăit o emoţie neaşteptată, de nerăbdare, sperantă

şi încrederea că vom avea un loc pe podium.

Această experienţă a fost o lecţie de viaţă, unică în felul ei, dar a adus

şi un mare câştig pentru noi. Am învăţat cum să ne exprimăm opinia în

legătură cu diverse fapte din viaţa noastră sau din viaţa colegilor noştri, cum

să ne facem ascultate vocile noastre în comunitate, dar şi în cadrul familiilor

în care trăim, cum să descoperim neregulile din societate, dar şi modalităţi

de schimbare a comportamentului unor persoane care încalcă drepturile

noastre, drepturile copiilor. Atunci când oferi ajutor îi faci pe ceilalţi să se

simtă bine şi ai satisfacția faptului că ai contribuit la îmbunătăţirea stării lor.

Am înţeles că împreună putem schimba lumea, putem creea o lume

mai bună, o lume a bucuriei, a respectului şi a demnităţii… O lume sigură,

este o lume în care copiii se pot dezvolta sănătos şi îşi pot realiza pe deplin potenţialul….

„Un vis pe care îl ai de unul singur este doar un vis. Însă, un vis pe care îl ai alături de mai mulţi

este realitate.” (John Lennon)

Bassi Darius Flavian - clasa a IV-a A

Învățător, Arion Speranța

Fotografia

Într-o zi frumoasă am plecat împreună cu părinții la munte.

Un soare tânăr își ivește geana de aur peste pădurea falnică de brazi. Odată cu apariția soarelui, cerul deveni

o pată caldă de culoare aurie, bucurându-ne pe toți de priveliștea mirifică. Cu mare admirație, familia ascultă

simfonia păsărelelor și murmurul izvoarelor. Adierea blândă a vântului ne mângâie chipurile. Parfumul

coniferelor îmbinat cu miresmele florilor sălbatice ne trezește simțurile.

Pe parcursul traseului am întâlnit multe cuiburi de vulturi pleșuvi.. Aceștia aveau puii deja ieșiți din ouă. Îi

îngrijeau cu mare atenție.

Într-un final ne-am atins scopul de a-i fotografia și de a-i contempla.

A fost o drumeție extraordinară.

Dumitru Daria –Alexandra - clasa a IV-a B

Prof. înv. primar: Soare Constanța

Visul împlinit

Este primăvară. Razele plăpânde ale soarelui se strecoară printre norii pufoși, care se aseamănă cu vata de

zahăr. Florile prind iar culoare, fluturii plutesc în aerul curat, albinele zboară, realizând un vals grațios din floare

în floare, un covor de smarald a acoperit pământul și copacii înverziți ne dau umbra necesară.

Alina și Bogdan au ieșit afară ca să se joace cu mingea. În timp ce se jucau, Bogdan a aruncat, din greșeală,

mingea peste gard. Alina a găsit-o, iar lângă ea a găsit un cățeluș neajutorat.

- Bogdan, vino! a strigat Alina.

„ S

9

- Vin imediat!

El a fost uimit când a văzut mica vietate.

- Îl putem păstra?

- Mai întâi trebuie să vorbim cu părinții noștri, a răspuns Alina hotărâtă.

Cei doi copii și-au întrebat părinții. Aceștia au fost de acord, dar cu o condiție.

Câinele devenea responsabilitatea lor și trebuia îngrijit corespunzător.

Alina și Bogdan erau foarte fericiți. L-au botezat Velma, l-au spălat, l-au hrănit

și nu și-au încălcat niciodată promisiunea .

Visul lor de a avea un cățel a devenit realitate.

Tirifon Daria- Maria, clasa a IV-a B

Prof. înv. primar: Soare Constanța

Rândunica

Primăvara a venit, Ca să facă cuibușor

Soarele a răsărit. Pentru al ei puișor,

Rândunica cea frumoasă Când pe lume va veni,

Cară paie, sus, pe casă. Să aibă unde dormi.

Voinea Ioan-Victor Clasa a III-a C

Prof. Înv. Primar, Pușcașu Gabriela

Vestitorii primăverii

A venit un fluturaș, Natura a înviat,

Și apoi un fluturaș, Totul este colorat,

Și mi-au spus că pe afară Cu narcise și zambile,

Este iarăși primăvară! Ce-mi mai plac aceste zile!

Recu Rareș- Andrei - Clasa a III-a C

Prof. Înv. Primar, Pușcașu Gabriela

Primăvara

Grădinile înfloresc, Iată mielușeii Ouă roșii noi vopsim,

Câmpiile înverzesc, Albi ca ghioceii, De Înviere le ciocnim,

Se întorc cocorii, Zburdă pe câmpii, La masă ne așezăm,

Vestitorii primăverii. Alături de copii. Pe Hristos îl lăudăm!

Enescu Ioana- Alexandra - Clasa a III-a C

Prof. Înv. Primar, Pușcașu Gabriela

10

Zâna Primăvara

Primăvara a sosit! Pomii toți au înflorit!

Câmpul tot a înverzit! Insectele s-au trezit!

Albinuțele se plimbă, Poiana cu floricele

Întreg codrul îl colindă. Plină-i de crini și viorele.

Zână, zână Primăvară! Ne-ai adus un dar vestit,

Bun venit la noi în țară! Numele fie-ți slăvit!

Lumea ai înveselit Că-ai adus în lumea noastră

Cu darul tău iubit! Tot ce-i bun, Zână măiastră!

Coman Alexandra- Evelina - Clasa a III-a C

Prof. Înv. Primar, Pușcașu Gabriela

În grădină

Primăvara veselă a sosit!

Tu copile ai auzit?

Pe poieni sunt floricele,

În crâng, multe păsărele.

Cucul strigă prin zăvoi

Ca să-l auzim şi noi.

Să ieşim la lucru-afară

Că e zi de primăvară!

Cu bunica mea cea bună,

Ies îndată în grădină.

Adun uscături în roabă

Să le depozitez în grabă.

Pietroiu Andreea-Petronela, clasa a IV-a a

Înv. Arion Speranța

Primăvara

Primăvara cea frumoasă,

Ne-aduce Paștele-n casă

La biserici oamenii se duc,

Fericiți lumină aduc.

Ghioceii ca de gheață

Ne întâmpină în față.

Rece vânt adie lin,

Iarba prinde un fir fin.

Pasările-au revenit,

Au și cuibul construit

Își apără puișorii

Să nu-i prindă răpitorii.

Bruma cade dimineața,

Soarele-și arată fața.

Ouă roșii noi vopsim

Apoi, veseli le ciocnim.

Ingrid Gaftoi, clasa a IV a A

Învătățor: Arion Speranța

„ S

11

Primăvara

Bun venit, frumoasă primăvară !

Te-ai întors ca o prințesă aseară

Cu vraja ta ai adus iarăși

Iarbă, păsări, veseli toporași.

Pe crenguțele înnegrite

Vezi mii de flori îmbobocite

Ce se deschid încet sub soare,

Căutând lumină nouă oare?

Fluturi albi de păpădie

Zboară veseli pe câmpie

Mici, pufoși și ciufuliți

Jucând hora toți uniți.

Stoica Dragomir Maria, clasa a IV a A

ÎNV. Arion Speranța

Un vis

Primăvara, primăvara,

Ai sosit iarăși în țara!

Tu vii cu mult temei

Cu o dragoste din tei,

E un vis de neuitat,

E un zbor de nemișcat

E o briză foarte mare

Un dar puternic în zare.

Te rugăm, să nu mai pleci

Să rămâi la noi pe veci

Să te joci cu mici pitici,

Să te înveselești când zici:

,,Am sosit: chiar eu aici"!

Staverescu Amalia, clasa a IV –a A

Înv. Arion Speranța

Primăvara Din nou, primăvară

Primăvară, primăvară,

Primăvară, primăvară, Vino, iar la noi în ţară,

Ai sosit cu drag în ţară, Cu alaiul tău de crini,

Cu flori mândre pe câmpii Fluturi albi şi gaze mici !

Şi miei ce zburdă zglobii.

Îmbrăcată cu miresme,

Păsări mândre vin la noi Flori frumoase, soare vesel,

Şi-şi fac cuiburi în zăvoi, Primăvara-n orice zi

Natura toată e în sărbătoare, Ne aduce bucurii!

Primăvară, salutare !

Staverescu Eliza –clasa I D Lepădat Alexandra –clasa I D

12

Bine ai venit, primăvară !

Primăvară, primăvară

Ai venit din nou în țară,

Câmpiile au înverzit

Şi florile au înflorit.

Soarele a răsărit,

Fluturașii s-au trezit,

Albinuțele zburând

Miere multă adunând.

Moraru Teodora-cls. I D

Înv. Fătu Sevasta

Rapsodia primăverii

Primăvara și-a făcut apariția cu alaiul său de miresme, culoare și lumină. Soarele este zâmbitor, iar

roua cristalină împodobește firele de iarbă.

Gingașul ghiocel și-a scos timid capul de sub frunzele moarte și a vestit naturii și oamenilor venirea

Zânei Primăvară. Pământul cald și primitor a devenit din nou casa micilor viețuitoare și locul unde copiii își

descătușează bucuria de a fi din nou liberi. În livada bunicilor, a trecut Zâna Primăvară și a lăsat în urma ei

miresme îmbietoare. Pomii își îmbracă veșmintele dantelate, iar păsările îi încântă pe oameni cu doinele lor

fermecătoare. Pădurea a primit în dar verdele crud al frunzelor, iar în poienițe ,mieii zburdă fericiți, că natura

este atât de primitoare cu ei. Primăvara a organizat un bal al florilor, iar invitații de seamă și-au făcut apariția:

ghioceii, toporașii, zambilele, lăcrămioarele, panseluțele și vestitele lalele.

Întregul univers freamătă de viață, bucurie și armonie, iar oamenii admiră uimiți spectacolul grandios

al naturii.

Cât de minunată ești, Primăvară!

Petre Teodor – Andrei, clasa a III-a B,

Învățătoare – Preda Petruța

Legenda păpădiei

Păpădia fiind tristă, ca de obicei, astăzi într-o frumoasa zi de mai, dis de dimineață, a început să

vorbească cu mandra lăcrămioara:

- Buna dimineața, mandră lăcrămioara! Ce mai faci?

- Astăzi sunt foarte veselă, deoarece simt că natura ne iubește, tu cum te simți?

- Pot spune ca sunt mâhnita! zise păpădia cea verde.

Dumnezeu, auzind spusele acesteia, a întrebat-o:

- De ce ești supărata, draga mea?

- Fiindcă nu îmi plac nici culoarea, nici forma mea!

- Atunci cum vrei să arăți?

- Sinceră să fiu, încă nu sunt hotărâtă.

„ S

13

- Te las doua zile pentru a te gândi, când mă întorc aș vrea să îmi spui fără să eziți cum ai

vrea să arăți, pentru a fii și tu remarcabila între florile primăverii.

- De acord!

Păpădia se gândea, și se tot gândea... și când a văzut soarele, își dorea să fie ca el... noaptea, la

răsărit de luna, entuziasmata își dorea să arate și ca ea, însă văzând sclipirea stelelor, a vrut sa fie ca dânsele.

Era tare indecisa.

Și ziua mult așteptata a sosit. Dumnezeu a întrebat-o:

- Te-ai decis? Cum vrei să arăți?

- Vreau...vreau să fiu ca soarele, luna și stelele.

- La început vei avea forma și culoarea soarelui, apoi vei semăna cu luna, oamenii te

vor putea sufla: vei avea astfel nuanța stelelor.

În final, oamenii își pot pune o dorință, când vor sufla spre tine, iar tu o vei îndeplini,

sacrificându-i-te pentru ei.

- Mulțumesc mult pentru împlinirea visului meu.

- Cu mare plăcere, îmi place să îmi ajut copiii.

Sper ca ați înțeles, dacă de ceva nu sunteți mulțumit pe deplin, puteți cere ajutorul persoanelor,

pentru soluționarea problemei.

Păpădia...astfel a devenit fericită cum își dorea și frumoasă ca în visul ei.

Moise Daria Ioana Andreea – clasa a-III-a B

Primăvara

Primăvara, fiica cea mai tânără a bătrânului an, cea aducătoare de bucurie şi voie bună a sosit şi la

noi cu alaiul ei de flori, lumină şi culoare. Totul e învăluit în mantia de lumină a soarelui, care mângâie blând

pământul şi toate vietăţile. Zilele sunt mai blânde şi mai lungi, iar nopţile mai scurte.

Primăvara a aşternut peste tot, un covor multicolor. Câmpurile şi dealurile au înverzit, iar livezile se

pregătesc să dea în floare. În păduri, muşchiul copacilor e moale ca o pernă de puf, iar brazii privesc mândri

către soare.

Primăvara a trezit lunca la viaţă. Fluturii zburdă, albinele harnice îşi încep dulcele zumzet printre

flori. Gândăceii şi cărăbuşii dorm la soare, dezgheţându-şi aripioarele şi picioruşele . Rândunica cea veselă,

turturica şi sturzul ciripesc tot timpul.

Cu mantia plină de lumină, primăvara împarte din bucuriile ei, tinereţe, voioşie şi culoare.

Alexandru Lazăr – clasa a V-a B

14

Primăvara

Primăvara a sosit, Câmpurile au-nverzit.

Cerul s-a înseninat,

Iarna rece a plecat.

Pomii sunt plini de flori,

Cerul brăzdat de cocori.

Iarba verde a crescut,

Natura a renăscut.

Hai copii să ne jucăm,

Ca mieluții să zburdăm!

Prin grădinile-nverzite,

Și livezile-nflorite.

Dumitru Maria – clasa a II –a

Prof. înv. primar Cojanu Romina

Primăvara

Primăvară, primăvară,

Te-ai întors din nou în țară!

Cu alai de ghiocei,

Să mi-i pun ca pe cercei.

Mii de fluturi și albine,

Au venit din nou la mine...

Roiesc toate printre flori,

Nici nu știu de câte ori!

Neicu Miruna – clasa a II –a

Prof. înv. primar Cojanu Romina

Școala

Școala mea este

frumoasă,

Curtea ei e spațioasă

Și în ea sunt multe clase,

Cu ferestre luminoase.

Doamna mea e cea mai bună,

Asta nu e o minciună!

Ne învață să citim,

Să scriem, să socotim.

Voicilaș Ștefan – clasa a II –a

Prof. înv. primar Cojanu Romina

O zi de vacanță de neuitat

Vacanța reprezintă un prilej de bucurie și relaxare pentru fiecare copil. Pentru mine și sora mea această

vacanță de primăvară a fost una inedită. Una dintre cele mai frumoase zile a fost

atunci când am mers la radio ZU pentru a ne întâlni cu Carla's Dreams.

Am pornit dis-de-dimineață spre București cu mari emoții. Imaginația

fiecăruia dintre noi era de nestăvilit. Ne creasem fiecare un scenariu în minte, aș

spune acum aproape ireal, despre cum urma să decurgă întâlnirea mult așteptată.

„ S

15

Când am ajuns la destinație, am fost conduși de către mătușa noastră la studioul de înregistrări. Eu și

sora mea am fost extaziați să-l vedem pe artist și trupa lui performând live.

După ce-au terminat de cântat, am fost invitați să luăm parte la o ședință foto, în grup și individual. Nu

pot descrie emoția și bucuria ce m-au încercat!

Surprizele au continuat. Membrii trupei ne-au oferit câte un autograf fiecăruia. Am avut de asemenea

șansa să-i cunoaștem pe faimoșii prezentatori Buzdugan și Morar, care după un scurt schimb de discuții și

nenumărate zâmbete admirative, ne-au dăruit și ei câte un autograf.

Aceasta a reprezentat una dintre cele mai semnificative zile din vacanță pentru mine și sora mea pe

care o vom rememora cu siguranță mult timp de-acum încolo. Totul a fost ca un vis împlinit!

Dinu Lucas, clasa a IV-a A

Înv. Arion Speranța

Ghici!

Cine oare a venit

Cu un ghiocel vestit?

Este Zâna Primăvara

Ce-a sosit în toată ţara.

Cu alai de frunze verzi,

De te bucuri când le vezi.

Cântă-n pom un piţigoi

Bucurându-ne pe noi!

Vântul adie uşor,

Ca un fulg de puişor.

Stol de berze călătoare,

În zare se văd oare?

Buga Aida Mihaela-Clasa a IV-a A

Înv. Speranța Arion

ISSN – 2286 – 0495

COLECTIVUL

REDACŢIEI

REDACTOR ȘEF și TEHNOREDACTARE: prof. Laura SAVU;

REDACTORI: prof. Sorin PĂUN, înv. Gabriela PUŞCAŞU; prof. Diana VĂCĂRELU

Elevi colaboratori: ARSENOIU Iulian (VI B), Ioana Dumitrescu (III B), Daria BASSI ( VI C)