MOTIVAȚIA

2
S2. Curs 10 1 MOTIVAȚIA Motivația = stare de necesitate internă a organismului care orientează și dirijează comportamentul pe direcția satisfacerii ei. De obicei apare atunci când în organismul uman se instituie o stare de dezechilibru (fiziologic sau psihologic). Motivul este o cauză principală a unui comportament.Iar motivația este constituită din ansamblul motivelor. FUNCȚIILE MOTIVULUI: -Funcția de declanșare – deblocarea centrilor de comandă efectori, care asigură pregătirea mecanismelor responsabile pentru satisfacerea stării de necesitate. -Funcția de orientare-direcționare – centrarea comportamentului și activității pe satisfacerea stării de necesitate semnalizate de către motiv. -Funcția de susținere și energizare – menținerea în actualitate a comportamentului declanșat până la satisfacerea stării de necesitate. FORMELE MOTIVAȚIEI (Golu): Sub aspect genetic: -motivația înnăscută sau primară – exprimă nevoia bazală a organismului de substanță, energie și informație din mediul extern, de menținere a integrității structural-funcționale și de reproducere (trebuințe alimentare, fiziologice, sexuale). Este aproximativ aceeași la toți oamenii. -motivația dobândită sau secundară – se formează în cursul adaptării la mediu, fiind favorizată atât de factorii de ordin intern (dezvoltarea creierului), cât și extern (dinamismul mediului socio-cultural). Este în permanentă evoluție și este influențată de unicitatea persoanei. Pe baza conținutului (Maslow): -nevoi fiziologice; -nevoia de securitate; -nevoi sociale (dragoste, afecțiune, apartenență); -nevoi de stimă și apreciere; -nevoia de a cunoaște și de a înțelege; -self-actualizarea. După importanța și semnificația reglatorie: -motivele homeostazice – selectează și declanșează procese care contribuie la menținerea echilibrului fiziologic și psihologic. -motivele de creștere și dezvoltare – sunt integrate și se activează în cadrul stadiilor bio și psihogenetice. Acele biologice sunt inconștiente, iar cele psihice – conștiente. -motivele pozitive – sunt cele a căror satisfacere are întotdeauna un efect reglator asupra echilibrului și funcționării personalității, înlăturând sau diminuând oscilațiile și stările perturbatoare. Ele sunt homeostazice și de dezvoltare. -motivele negative – satisfacerea lor, pe lângă un efect adaptativ de moment, asociat cu reducerea tensiunii inițiale și obținerea unei doze de plăcere, generează efecte perturbatoare care duc la serioase dezechilibre interioare a sistemului personalității (fumatul, alcoolul).

description

Conspect

Transcript of MOTIVAȚIA

  • S2. Curs 10

    1

    MOTIVAIA

    Motivaia = stare de necesitate intern a organismului care orienteaz i dirijeaz comportamentul pe direcia satisfacerii ei. De obicei apare atunci cnd n organismul uman se instituie o stare de dezechilibru (fiziologic sau psihologic). Motivul este o cauz principal a unui comportament.Iar motivaia este constituit din ansamblul motivelor.

    FUNCIILE MOTIVULUI:

    -Funcia de declanare deblocarea centrilor de comand efectori, care asigur pregtirea mecanismelor responsabile pentru satisfacerea strii de necesitate.

    -Funcia de orientare-direcionare centrarea comportamentului i activitii pe satisfacerea strii de necesitate semnalizate de ctre motiv.

    -Funcia de susinere i energizare meninerea n actualitate a comportamentului declanat pn la satisfacerea strii de necesitate.

    FORMELE MOTIVAIEI (Golu):

    Sub aspect genetic:

    -motivaia nnscut sau primar exprim nevoia bazal a organismului de substan, energie i informaie din mediul extern, de meninere a integritii structural-funcionale i de reproducere (trebuine alimentare, fiziologice, sexuale). Este aproximativ aceeai la toi oamenii.

    -motivaia dobndit sau secundar se formeaz n cursul adaptrii la mediu, fiind favorizat att de factorii de ordin intern (dezvoltarea creierului), ct i extern (dinamismul mediului socio-cultural). Este n permanent evoluie i este influenat de unicitatea persoanei.

    Pe baza coninutului (Maslow):

    -nevoi fiziologice;

    -nevoia de securitate;

    -nevoi sociale (dragoste, afeciune, apartenen);

    -nevoi de stim i apreciere;

    -nevoia de a cunoate i de a nelege;

    -self-actualizarea.

    Dup importana i semnificaia reglatorie:

    -motivele homeostazice selecteaz i declaneaz procese care contribuie la meninerea echilibrului fiziologic i psihologic.

    -motivele de cretere i dezvoltare sunt integrate i se activeaz n cadrul stadiilor bio i psihogenetice. Acele biologice sunt incontiente, iar cele psihice contiente.

    -motivele pozitive sunt cele a cror satisfacere are ntotdeauna un efect reglator asupra echilibrului i funcionrii personalitii, nlturnd sau diminund oscilaiile i strile perturbatoare. Ele sunt homeostazice i de dezvoltare.

    -motivele negative satisfacerea lor, pe lng un efect adaptativ de moment, asociat cu reducerea tensiunii iniiale i obinerea unei doze de plcere, genereaz efecte perturbatoare care duc la serioase dezechilibre interioare a sistemului personalitii (fumatul, alcoolul).

  • S2. Curs 10

    2

    -motivaia intrinsec vine din interiorul unui individ i nu din recompense exterioare, vine din plcerea de care acesta se bucur atunci cnd aduce o sarcin la bun sfrit (plcerea de a citi o carte);

    -motivaia extrinsec vine din recompensele i darurile celorlali (nvei pentru note).

    Dup gradul de structurare i integrare:

    -pulsiunile i tendinele cu un grad sczut de integrare, cu manifestare difuz, acompaniat de triri emoionale slab definite, fr o raportare obiectual i specific;

    -trebuinele sunt bine structurate i integrate la nivel biologic sau psihologic i reflect o anumit legtur durabil a subiectului cu anumite elemente din mediu. Satisfacerea lor are un caracter imperativ, amnarea pe termen lung ducnd la dezechilibre.

    -interesele reflect o legtur selectiv mai puin trainic i mai puin durabil n timp ntre subiect i anumite situaii, obiecte, evenimente etc.

    -idealurile reflect o stare sau o situaie proiectat n viitor spre care tinde subiectul n micarea sa ascendent spre devenire i realizare de sine.

    Sunt mai puin definite i mai vagi dect trebuinele i interesele.