Motanul-incaltat.pdf

7/27/2019 Motanul-incaltat.pdf

http://slidepdf.com/reader/full/motanul-incaltatpdf 1/31



Un morar dintr-un satoarecare, lăsă la

moartea lui, celor treifeciori ai săi, drept

moştenire, o moară, unmăgar şi un motan.Motanul reveni celuimai mic dintre băieţi,

care se tot văieta:

- Ce folos de la unmotan? Fraţii mei vor putea să-şi câştige

pâinea cu uşurinţă, dar eu voi muri de foame.- Nu fi trist, stăpâne! îi

zise într-o bună zimotanul, cu glas

omenesc. Dă-mi mie unsac şi porunceşte să mi

se facă o pereche de

cizme!



Când îşi văzu dorinţa îndeplinită,

motanul îşi trase cumultă bărbăţie cizmeleşi, luându-şi sacul înspinare, se duse de-a

dreptul într-o

crescătorie de iepuri. Îşi puse în sac tărâţe şi lăptuci şi se întinse.Nici nu apucă însă să

se culce, când un

zăpăcit de iepuraş sefurişă repede în sac,iar jupânul motan, fărăa mai sta pe gânduri,

închise repede sacul.



Apoi, după ce mai vânăcâţiva iepuri, mândru de

ispravă, se duse de-adreptul la palat şi ceru

să-i vorbească regelui.Făcu o adâncăplecăciune şi spuse:

- Îngăduiţi-mi, sire, să vă înfăţişez un dar pe care

Marchizul de Carabas(căci aşa născocisemotanul să-l numească

pe stăpânul său) m-a însărcinat să vi-l pun lapicioare, din partea sa.

Sunt iepuri dincrescătoriile sale.

- Spune-i stăpânului tăucă îi mulţumesc şi că

mi-a făcut o mare

plăcere.



Altă dată, motanul seascunse în grâu,

ţinând desagapregătită. Când două potârnichi nimeriră în

sac, le prinse înăuntru,trăgând baierele

desăgii. Apoi se dusedin nou la rege şi le

dărui, cum făcuse şi cu iepurii. Acesta primi

cu plăcere cele două potârnichi şi îi mulţumi

motanului.

Şi mereu tot aşa, timpde vreo două - treiluni, motanul îi ducearegelui câte un vânatdin partea stăpânului

său.



Într-o bună zi, află că regele avea să iasă la

plimbare pe malulrâului, împreună cufiica sa. Motanul îl

învăţă pe stăpânul săuce să facă: să intre în

apa râului. Flăcăul

făcu întocmai, fără apune întrebări. În timpce el se scălda, îl auzi

pe motan strigând:“Ajutor! Săriţi! Ajutor!

Marchizul de Carabasse îneacă!” Oamenii regelui săriră

să-l salveze pemarchiz.



În timp ce-l scoteaupe bietul marchiz din

râu, motanul seapropie de caleaşcă şi-i spuse regelui:- Bandiţii au furat

veşmintele marchizului!

(afurisitul de motanle pitise sub un

bolovan).Regele porunci

ofiţerilor din gardă

să aducă în grabăcele mai frumoaseveşminte pentru

Marchizul deCarabas.



Regele îi arătă marchizului toată

prietenia şi, cumveşmintele celefrumoase, care

tocmai îi fuseseră dăruite, îi veneau de

minune, prinţesa îlgăsi pe placul ei şi îl îndrăgi.

Regele dori să facă plimbarea împreună

cu marchizul deCarabas, care se urcă în caleaşca regală şi

continuă drumul.



Motanul înţelese că planurile sale aveau sorţi

de izbândă.Merse înainte,ameninţând ţăranii întâlniţi pe câmp:

- Oameni buni, dacă nuveţi spune că păşunea pe

care o cosiţi este amarchizului de Carabas,va fi vai şi amar de voi.

Regele îi întrebă pe ţărani a cui era păşunea cosită.

- A marchizului deCarabas, au răspuns cutoţii, căci ameninţările

motanului le băgase frica în oase.



Continuându-şidrumul, regele vru să

ştie ale cui suntgrânele pe care levedea înaintea ochilor.

- Ale marchizului deCarabas, răspunseră

secerătorii. Motanul, care mergea înaintea caleştii, lerepeta acelaşi lucru

tuturor celor întâlniţi încale, iar regele se

minuna de averilenenumărate alemarchizului de

Carabas.



Ajunse, în cele din urmă, în faţa unui castel frumos,

ce aparţinea unuicăpcăun, care era

stăpânul tuturor pământurilor pe undetrecuse regele până

atunci.Motanul, care avusese

grijă să afle câte cevadespre ce era în starecăpcăunul, ceru să-i

vorbească.El îi spuse:

- Nu voiam să trec prinapropierea castelului fără să am cinstea să vă fac o

plecăciune.Căpcăunul îl primi atât de

frumos pe cât poate uncăpcăun.



- Mi s-a spus că aveţi darul de a vă preface înfel şi chip de animale.

Într-un leu, de pildă, sau într-un elefant, vorbimotanul.

- Este foarte adevărat,răspunse brusc

căpcăunul, şi, pentru a teconvinge, mă voi prefacepe loc într-un leu.Motanul fu atât de

înspăimântat la vederealeului, că tremura tot.

După puţin timp, îl văzu pe căpcăun reluându-şi

întruchiparea dinainte şi îidestăinui spaima prin

care trecuse.



- Mi s-a mai povestit,spuse motanul, că

puteţi lua şi înfăţişarea celor mai mici animale,de exemplu vă puteţi

preschimba în şobolan sau chiar în şoarece,

ceea ce nu-mi prea vinea crede.- Şi de ce nu-ţi vine a

crede? întrebă căpcăunul. Vei vedea!

Şi căpcăunul se prefăcu

pe dată într-un şoricel,care alerga pe podea.

Motanul atât aştepta! Seazvârli asupra lui şi-l

înghiţi imediat.



Între timp, regele,zărind frumosul

castel al

căpcăunului, dădu să intre. Motanul,

care auzisezgomotul caleştii, îi

sări înainte.- Maiestate, fiţi binevenit în castelul

marchizului deCarabas, spuse el

regelui.- Aşadar , domnulemarchiz, şi acest

castel vă aparţine?!

exclamă regele.



Marchizul oferi

braţul tinereiprinţese şi porni în urma regelui,

care urca celdintâi. Intrară

într-o sală mare,unde găsiră

masa îmbelşugată

pentru ospăţul pecare îl pregătise oaspeţilor săi.



Regele, încântat decalităţile

marchizului, îi spuse

acestuia:- Aş dori să-mi fiţiginere, domnule

marchiz.Marchizul acceptă

onoarea acordată derege şi, în aceeaşi zi,se căsători cu

prinţesa.Iar motanul, ajuns

mare dregător lacurte, nu maiprindea şoareci

decât pentru proprialui plăcere.



Povestea estescrisă de:

Fraţii Grimm

CharlesPerrault

H. Ch.Andersen



Fiul cel mic almorarului a primit,drept moştenire:

o moară un măgar un motan



Motanul a cerutde la băiat:

o plasă şi o perechede botine

un sac şi o perechede cizme

o poşetă şio perechede pantofi



Motanul l-a numitpe stăpânul său:

Marchizulde

Carabas

PrinţulAlexandru

ConteleDracula



Motanul i-a dusregelui:

fazanişi

prepeliţe

iepurişi

potârnichi

peşti şi raţe

sălbatice



Regele a ieşit laplimbare cu:

soţia fiul fiica



Căpcăunul s-apreschimbat în:

vulpe şi pasăre

dulău şi muscă

leu şi şoarece



Văzând câte bogăţiideţine Marchizul deCarabas, regele era:

invidios încântat indiferent



După căsătoriaprinţesei cu Marchizulde Carabas, motanul

a ajuns:

dregător vistiernic paharnic



Ţi-a plăcutpovestea?

DA NU



Realizat de înv. Florica Plosca, Şcoala “Dariu Pop”, Satu Mare

Motanul-incaltat.pdf

Documents

Transcript of Motanul-incaltat.pdf