Morometii

MOROMEII

de Marin Preda

Marin Preda vede lumea operei sale prin maniera personajului exponential "cartile mele sunt construite in jurul unui personaj"(Viata ca o prada). In toate interviurile acordate, Marin Preda refuza proza de analiza in linia comportamentista: daca prin comportamentism intelegem ca nu infatisam cu precadere gdurile eroilor , ci cautam sa ne dam seama la ce se gndesc urmarindu-le comportarea fara sa eliberam deliberat analiza, eu sunt un astfel de scriitor comportamentist; uneori fac o investigatie directa in gndirea unui personaj, ca sa indic sursa actiunii sale, rareori il vad in miscare".Preda se plaseaza, de obicei, in vecinatatea imediata a personajului sau, care retine sensul exact al gesturilor si actiunilor eroului sau. Fara sa renunte definitiv la un stil manifest, de tip balzacian, Marin Preda acorda credit personajului central, a carui gndire si mentalitate ordoneaza evenimentele epice.Componentele caracterizarii sunt: gestul, glasul, privirea. Personajul se exprima expresiv prin aceste modalitati, ca si cum autorul ar detine cheia descifrarii expresiei umane. Adept al viziunii din afara, prozatorul nu devine analitic si inregistreaza fidel, aproape impersonal, mai inti gestica personajelor sale: att glasul, ct si gesturile si privirile sale aveau ceva care dovedeau ca toata fiinta lui era o hrana vie de durere si jignire.Primul motiv de caracterizare a comportamentului, il constituie la Marin Preda privirea; prima expresie a privirii este privirea tipic morometiana: luminoas, candid care surprinde spectacolul lumii, avnd sentimentul deplinei armonii consolidat intre personaj si universul imediat. La fel devine si privirea unui revoltat, ugurlan, atunci cnd incearca sa se impace cu lumea. Privirea personajului din "Moromeii" poate reflecta hiperbolic realitatea, vaznd caracterul omului dintr-o reactie obscura.Gama privirii este foarte larga, fiecarui sentiment ii corespunde o privire, oglindind starea sufleteasca. Speranta si dragostea emanate de un bolnav incurabil, Booghin "largit, stralucitoare de via si de sperane", Polina data in judecata "ochii ei se micsorara si cptar culoarea oelului brut". Intensitatea si reflexele privirii sunt ilustrative pentru vrsta biologica a personajului; licaririle privirii, reflexele ciudate reprezinta fie o emanatiei a vitalitatii, fie a sentimentului de reusita, fie a nadejdii, specifice, de obicei tinerilor aflati in cadrul vietii mature: Polina, Nicolae Moromete (II).Cnd durerea si nelinistea domina starea sufleteasca a personajului, se modifica instantaneu si privirea, ca un preludiu al unor metamorfoze surprinzatoare ce urmeaza. Insusi batrnul Moromete paraseste acea privire intensa dupa momentul pedepsirii fiilor mai mari "si se arata in fata familiei si a satului cu ochii luciosi, desfigurat, iar glasul devine tulbure si insingurat".Vocea - intensitatea fonica evolueaza paralel cu privirea, iar gesticulatia personajului accentueaza semnificatia starilor psihologice. Eugen Simion vorbea de o varietate fonica, care devine marca fiecarui personaj. In functie de situatie, glasul poate fi aspru, inalt, blajin, evlavios, soptit, dar diferentele de intensitate se inregistreaza datorita structurii umane diferite, la care se raporteaza personajul respectiv.Vocea ilustrativa a unei stari speciale, cum este mila sau evlavia se schimba rapid cnd e vizata restabilirea raporturilor umane dintre eroi. In familie vocea ia niste aptitudini nebanuite care intretin intimitatea (Polina- Birica).Cea mai complexa voce, vocea protagonistului, a lui Moromete este semnificativa: evolutia glasului lui Moromete cnd isi trezeste familia "infundat si staruitor", fara adresa precisa, plutea in aer si se prelungea in veghe dureros, apoi devine din ce in ce mai staruitoare, cstignd in amploare.Despre resorturile subntelese ale privirii si ale comunicarii verbale ne convinge chiar protagonistul, care dupa ce inregistreaza tradarea fiilor sai, trece printr-o mare criza si nu mai vrea ca sa auda si sa mai vada pe nimeni. Mimica si gesturile completeaza starile psihice (miscari dezordonate, privire grea, apasatoare, etc.)Marin Preda isi defineste personajele prin aspectele lor exterioare, prin comportamentul care ilustreaza "un sistem de motive" (caracterizare indirecta, prin sugestie, viziune epica de tip obiectiv).Vocea, gestul, mimica, privirea apartin aspectului exterior al personajului, dar reflecta nemijlocit obiectivitatea.Marin Preda reneaga literatura cu tipuri umane, dar vocatia lui pentru o proza a starilor psihice desemneaza in conceptia sa negarea personajelor sterotipe.Marin Preda in proza sa taraneasca a desprins taranul din automatismele existentei umane deslusind semnificatia celor mai banale gesturi, crend in felul acesta un tip de personaj inimitabil - tipul moromeian.

MOROMEII de Marin Preda

Romanul Moromeii a fost pregatit de proza scurt din volumul de debut ntlnirea din pmnturi - 1948, nuvelele O diminea de iarn, schia Salcmul prefigurand motive, intamplari si personaje. Romanul prezinta destramarea simbolic pentru gospodria taraneasca traditional a unei familii de trani dintr-un sat din Campia Dunrii, Silitea Gumeti.Titlul Moromeii aeaz tema familiei in centrul romanului, insa evolutia si criza familiei sunt simbolice pentru transformarile din satul romanesc al vremii. Romanul unei familii este un roman al deruralizarii satului, o fresca a vietii rurale dinaintea si de dupa al doilea razboi mondial. O alta tema este criza comunicarii, absenta unei comunicari reale intre Ilie Moromete si familia sa.Perspectiva naratorului obiectiv se completeaza prin aceea a reflectorilor, ca si prin aceea a informatorilor.Primul volum este structurat in trei parti, cu actiune concentrat, care se desfasoara pe parcursul verii, cu trei ani inaintea izbucnirii celui de-al Doilea Razboi Mondial. Prima parte, de sambata seara pana duminica noaptea, contine scene care ilustreaza viata de la tara: cina, taierea salcamului, intalnirea din poiana lui Iocan, hora etc. Partea a doua se deruleaza pe parcursul a doua saptamani, incepand cu plecarea lui Achim la Bucuresti cu oile. Partea a treia, de la seceris la sfarsitul verii, se incheie cu fuga feciorilor.Simetria compozitionala este data de cele doua referiri la tema timpului, in primul si in ultimul paragraf al volumului. La inceput timpul era foarte rabdator cu oamenii, viata se scurgea fara conflicte mari, pentru ca enuntul din finalul volumului timpul nu mai avea rabdare, sa modifice imaginea timpului, care devine intolerant.Un triplu conflict va destrama familia lui Moromete.Primul - dezacordul dintre tatal si cei trei fii ai sai, din prima casatorie: Paraschiv, Achim si Nila, izvort dintr-o modalitate diferita de a intelege lumea si de a-i pretui valorile (pamantul - banii).Cel de-al doilea conflict izbucneste intre Moromete si Catrina, sotia sa. Moromete vanduse pe timpul secetei un pogon din lotul sotiei, promitandu-i trecerea casei pe numele ei, dar amna indeplinirea promisiunii. Nemultumit, ea isi gaseste initial refugiul in biseric, dar in al doilea volum, Catrina il va parasi pe Moromete.Al treilea conflict este intre Moromete si sora sa, Guica, care si-ar fi dorit ca fratele vaduv sa nu se recasatoreasca. In felul acesta, ea ar fi ramas in casa fratelui ei, ca sa se ocupe de gospodarie si de cresterea copiilor, pentru a nu ramane singura la batranete. Faptul ca Moromete se recasatoreste transmite ura si celor trei copii mai mari.Un alt conflict - secundar este acela dintre Ilie Moromete si fiul cel mic, Niculae. Copilul isi doreste cu ardoare sa mearga la scoala, in timp ce tatal, care ar trebui sa plateasca taxele il ironizeaza.Actiunea primului volum este structurata pe mai multe planuri narative.In prim plan se afla familia lui Ilie Moromete, o familie numeroasa, macinata de nemultumiri tainuite. Tran mijloca, Moromete ncearc s pstreze intreg, cu pretul unui trai modest, pamantul familiei sale, pentru a-l transmite apoi baietilor. Fiii cei mari isi doresc independenta economica. Ei se simt neindreptatiti pentru ca dupa moartea mamei lor, Ilie Moromete s-a insurat cu o alta femeie, Catrina si ca are inca trei copii: Ilinca, Tita si Niculae. Indemnati de sora lui Moromete, poreclit Guica , cei trei baieti pun la cale un plan distructiv. Ei intentioneaza sa plece la Bucuresti, fara stirea familiei, pentru a-si face un rost. In acest scop, ei vor sa ia oile cumparate cu un imprumut de la banca si al caror lapte constituie principala hrana a familiei si caii, indispensabili pentru munca la camp. Prin vanzarea oilor si a cailor ar obtine un capital pentru a incepe viata la oras. Datoria la banca nefiind achitata, planul celor trei baieti urmeaza a da o grea lovitura familiei. Achim ii propune tatalui sa-l lase sa plece cu oile la Bucuresti, sa le pasc in marginea orasului si s vnd laptele si branza la un pret bun in capitala. Moromete se lasa convins de utilitatea acestui plan, amana achitarea datoriei la banca si vinde o parte din pamant pentru a-si putea plati impozitul fonciirea. Insa Achim vinde oile la Bucuresti si asteapta venirea fratilor. Dupa amanarile generate de refuzul lui Nila de a-si lasa tatal singur in preajma secerisului, cei doi fug cu caii si cu o parte din zestrea surorilor. Moromete este nevoit sa vanda din nou o parte din pamant pentru a-si reface gospodaria, pentru a plati foncirea, rata la banca si taxele de scolarizare ale lui Niculae.Planurile secundare completeaza actiunea romanului, conferindu-i caracterul de fresca sociala: boala lui Booghin, revolta taranului sarac, Tugurlan, familia chiaburului Blosu, iubirea dintre Polina si Biric, discutiile din poiana lui Iocan. Cuplul Polina - Biric reflecta tema iubirii si a casatoriei care nu tine cont de constrangerile sociale.In acest volum exista cateva secvente narative de mare profunzime.Scena cinei - descrierea cinei se realizeaza lent, prin acumularea detaliilor. Ceremonialul cinei pare a surprinde un moment din existenta familiei traditionale, condusa de un tata autoritar. Asezarea in jurul mesei sugereaza evolutia ulterioara a conflictului, iminenta destramare a familiei.O alta secven cu valoare simbolica este taierea salcamului - Ilie Moromete taie salcamul pentru a achita o parte din datoriile familiei, fara a vinde din pamant sau oi. Taierea salcamului duminica in zori, in timp ce in cimitir femeile isi plang mortii, prefigureaza destramarea familiei, prabusirea satului traditional. Odata distrus arboreale sacru axis mundi, lumea Morometilor isi pierde sacralitatea.Scenele in care sunt prezentate aspecte din viata colectivitatii se constituie intr-o adevarata monografie a satului traditional: hora, cuul, intalnirile duminicale, serbarea scolara, secerisul.Morometii este un roman al deruralizarii satului. Criza ordinii sociale se reflecta in criza valorilor morale, in criza unei familii, in criza comunicarii Din romanul unui destin , Morometii devine romanul unei colectivitati (satul) si al unei civilizatii sanctionate de istorie.

Caracterizare personaj Ilie Moromete

Romanul Moromeii de Marin Preda a impus in literatura romn, bogat n romane cu rani nc din epoca interbelic, o tipologie nou, aceea a ranului - filozof, a ranului inteligent, a ranului contemplativ, m ciuda condiiei sale umile din punct de vedere social i material reuete s gseasc bucurie n limbaj i in observarea atent a lumii inconjurtoare i a semenilor.Drama pe care o triete Ilie Moromete pornete din opoziia dintre viziunea sa despre via i despre familie i realitatea dur, care-i va rpi in final bucuria comunicrii, i va schimba privirea optimist i puin ironic.In realizarea personajului sunt folosite variate procedee de construcie, intre care domin caracterizarea indirect, prin faptele i cuvintele personajului.Moromete este capul familiei, are o atitudine uor tiranic fa de membrii familiei sale, lucru ce reiese de la inceput, din descrierea aezrii la masa in timpul cinei: Moromete sttea parc deasupra tuturor. Locul lui era pragul celei de-a doua odi, de pe care stpnea cu privirea pe fiecare.n jalonarea destinului personajului, autorul alege un numr de episoade semnificative, din care se contureaz clar un personaj inzestrat cu o inteligen deosebit, bun cunosctor de oameni, care nu poate fi luat uor prin surprindere i care tie s-i ascund adesea adevratele sentimente. Astfel, in discuiile cu Tudor Blosu, vecinul su mai instrit, dei Moromete este cel care-i vinde acestuia la inceputul romanului, salcmul, apoi, in final, o parte din pmnturile sale, nu ii creeaz impresia c este in impas, nu-i d acestuia posibilitatea de a i se simi superior.Dou secvene se intipresc in memoria cititorului: Moromete stnd pe stnoaga poditii, aeptnd s treac cineva pe uli s intre cu el in vorb sau s incerce sa ghiceasc unde se duce i in ce scop, cea de-a doua secven fiind cea din poiana lui Iocan, in care apare un alt mood de caracterizare, prin relaiile cu ceilalti steni, prin atitudinea pe care o au acestia fata de el. Asemenea unui actor, el isi face asteptat intrarea, amnnd momentul, desi ceilalti sunt nerbdatori s inceap citirea ziarului.Moromete citete rotunjind cuvintele, accentund unele neologisme, cimentnd intr-un fel cu totul neateptat i descoperind in articolul din ziar sensuri care celorlali le scap, trezind invidia prietenului su, Cocoil, acesta se uit invidios la Moromete care tia s gseasc in ziar astfel de lucruri.Personajul capt consisten nu numai exterioar, ci si interioar, sufleteasc, prin folosirea monologului interior, care adeseori alterneaz cu stilul indirect liber utilizat de narator.Numit de criticul si istoricul literar Nicolae Manolescu cel din urm ran, personajul ilustreaz in fapt un destin tragic, cel al gospodriei rneti tradiionale sortite dispariiei, de aceea viziunea optimis a lui Ilie Moromete se destram, el se schimb radical, pierzndu-si plcerea de a comunica i obiceiurile, finalul romanului coninnd o iniruire de propoziii negative care, asemenea ultimei fraze, contrazic intreaga desfurare de pn atunci Moromete nu mai fu vzut stnd ceasuri intregi pe prisp sau la drum pe stnoag. Nici nu mai fu auzit rspunznd cu multe cuvinte la salut. Nu mai fu auzit povestind.Drama lui Moromete devine in cele din urm drama intregii omeniri fa de care timpul nu mai are rbdare.