MOROMETII

MOROMETII

de Marin PredaIn literatura romana contemporana ,,Morometii reprezinta o carte fundamentala. De la ,,Ion al lui Rebreanu nu s-a mai scris un roman atat de puternic despre lumea rurala. Valoarea de exceptie a morometilo rconsta in densitatea epica, in adancimea psihologica si in problematica inedita ce transforma romanul intr-o monografie artistica a satului romanesc surprins la confluenta a doua randuiri sociale antagonice.Marin Preda a pornit de acolo de unde Rebreanu si Sadoveanu s-au oprit cu incredintarea ca au exprimat tot ce aveau de spus si ne infatiseaza o taranime esential schimbata in raport diresct cu evolutia generala a societatii romanesti. Romancierul abordeaza dintr-o perspectiva inedita problema pamantului.Romanul este pus sub semnul timpului, al istoriei, a carei patrundere intr-o lume care-si crease iluzia ca poate trai in afara ei genereaza drame. Taranii lui MP au pamant. Fusesera improprietariti, nu mai sunt stapanitit de dorinta de a acapara pamantul ca sansa a fericirii lor, ci de a si-l pastra. Un alt ,,Ion nu mai poate fi gandit pe coordonatele satului morometian. Din planurile de vitor ale fiilor lui Ilie Moromete, pamantul este exclus. Renuntarea la pamant pentru un ideal concret sau pentru o pasiune abstracta reprezinta noutatea esentiala adusa de MP.

Tema principala este impactul istoriei asupra omului. Spulberarea unui mit, mitul micii proprietati care nu e in stare sa rezolve problema taraneasca.Titlul asaza tema familiei in centrul romanului insa evolutia si criza familiei sunt simbolice pentru transformarile din satul romanesc al vremii. Astfel ca romanul unei familii este si un roman al deruralizarii satului, o fresca a vietii satesti dinaintea si de dupa cel de-al II-lea Razboi Mondial.O alta tema este criza comunicarii, absenta unei comunicari reale intre Ilie Moromete si familia sa. Tema timpului viclean care nu mai avea rabdare nuanteaza tema centrala, aceea a libertatii morale in lupta cu fatalitatile istoriei.,,Morometii este un roman obiectiv. Faptele sunt prezentate cronologic in cauzalitatea lor, discursul narativ fiind linear. Naratorul este omniscient, perspectiva naratorului obiectiv se completeaza cu aceea a reflectorilor. Ilie Moromete in volumul I si Niculae in vol. al II-lea

Primul volum foloseste tehnica decupajului si accelerarea gradata a timpului naratiunii. MP imbina observatia sociala, obiectiva cu analiza psihologica.Compozitie

Primul volum are o compozitie simetrica la realizarea careia concura mai multe elemente:

a) cele 2 propozitii cu care incepe si sfarseste romanul si care pun actiunea sub semnul timpului: ,,Timpul avea cu oamenii nesfarsita rabdare si la final: ,,Timpul nu mai avea rabdare.

In concordanta cu acest timp tolerant, mereu egal cu el insusi, o mare parte a volumului I prezinta intamplari petrecute de sambata seara si pana duminica dupa-amiaza in familia taranului Ilie Moromete si in Silistea Gumesti: cina, taierea salcamului, adunarea taranilor in poiana lui Iocan, incasarea impozitelor, serbarea de sfarsit de an.

Ultima parte a volumului I evoca un moment arhitepal in existenta satului, spatiul ,,scaldat in lumina eterna a zilei de vara secerisul. Acum se vor petrece schimbari importante in viata familiei Moromete, rupta in doua de plecarea la Bucuresti a baietilor mai mari, dar si in viata satului peste care tavalugul istoriei va trece in mod neasteptat si brutal: ,,Trei ani mai taziu izbucnea cel de-al II-lea Razboi Mondial.b) Tot in simetria romanului se isncriu si cele doua imagini simbolice ale lui Ilie Moromete: in deschiderea actiunii tatal ,,ramane singur in mijlocul bataturii, sugerand viitoarea lui singuratate existentiala si legatura cu vechiul sau mod de viata; In final, chipul aceluiasi Moromete, da rmodelat din lut ars intr-o statuieta: ,,din Moromete cunoscut de ceilalti ramase doar capul lui de huma arsa, facut odata de Din Vasilescu si care acum privea insingurat de pe polita fierariei lui Iocan la adunarile care inca aveau loc in poiana.

c) Actiunea primului volun se organizeaza in jurul unor scene cheie: cina, taierea salcamului, simbolizand inceputul destramarii familiei Moromete, citirea ziarului in Poiana lui Iocan, evocand viata tihnita a comunitatii satesti din Silistea si secerisul, o adevarata sarbatoare pentru intregul sat.

Volumul al II-lea alcatuit din 5 parti este mai dens, iar ritmul epic se schimba. Acum viata satului iese din vechile tipare si intamplari neasteptate invadeaa existenta taranului. In concordanta cu realitatile prezentate, naratiunea se complica, personajele vechi apar micsorate in timp ce satele noi lipsite de stralucrie le iau locul, iar fraza grabita denota instrainarea autoritatilor fata de aceasta nota.

In vol I actiunea se concentreaza in jurul personajului Ilie Moromete, in al II-lea, intamplarile antreneaa o colectivitate simbolica pentru drama existentiala a itnregii taranimi. Unitatea celor 2 volume este asigurata prin prezenta familiei Moromete urmarita de-a lungul a 20 de ani pana la moartea ultimului taran autentic, Ilie Moromete.

Conflictul este triplu. Mai intai este dezacordul dintre tata si fiii sai din prima casatorie, conflict izvorat dintr-o modalitate diferita de a intelege lumea. Al doilea intre Moromete si Catrina, sotia lui, careia ii promisese trecerea casei pe numele ei avand in vedere ura fiilor celor mari fata de mama lor vitrega. Al III-lea se desfasoara intre M si Guica, sora lui, care ar fi dorit ca fratele ei sa nu se recasatoreasca si sa ramana ea in casa acestuia, asigurandu-si o batranete linistita.Exista si un conflict secundar intre Ilie si Niculae, fiul cel mai mic, Copilul isi doreste sa mearga la scoala, in timp ce tatal sustien ca invatatura nu ii aduce niciun beneficiu. In vol II acest conflict trece pe primul plan, cei doi reprezentand mentalitati diferite.

Actiunea primului volum se structureaza pe mai multe planuri marative. Pe primul plan se afla familua numeroasa a M macinata de nemultumiri mocnite. Planurile secundare completeaza actiunea romanului, conferindu-i caracterul de fresca sociala: boala lui Botoghina, revolta lui Tugurlan, familia chiaburului Tudor Balosu, dragostea Polinei pentru Birica, etc.Romanul prezintaeforturile disperate ale lui IM, taran din zona de N a Dunarii, de a pastra valorile morale ale vietii satului si de a impiedica destramarea familiei sale pe care se lupta s-o pastreze unita sub autoritatea lui.Actiunea vol I incepe intr-o seara de vara cand numeroasa familie a lui IM se intorcea de la camp. Cina taraneasca cu caracter solemn si aproape sacru e momentul care aduna familia formata din IM, Catrina, cea de-a doua sotie sin prima casatorie a lui, copiii Paraschiv, Nila si Achim, cei 3 baieti din prima casatorie a lui Moromete si fratii lor dupa tata: Tita, Ilinca si Niculae. Dincolo de momentul in sine, cina releva si relatiile din sanul familiei: neintelegerile dintre frati, lipsa de respect a copiilor lui M fata de mama vitrega, nemultumirea mezinului Niculae, obligat sa mearga zilnic sa pasca oile desi el sii-ar fi dorit sa invete. Tot acum se contureaza dramele prin care va trece IM : cea a pamantului si cea a paternitatii.Inglodat in datorii si avand pe de-asupra si impozite de platit, M accepta dupa lungi tergiversari sa-i vanda bogatului sau vecin, Tudor Balosu, salcamul din fundul gradinii, arbore ce facea parte nu numai din existenta afectiva a familiei, ci si a satului intreg.

Savarsita duminica in zori, in timp ce in cimitir femeile isi plangeau mortii, doboraera salcamului va fi si prima drama traita de M. Prabusirea salcamului marcheaza inceputul decaderii familiei M, caci banii luati pe el nu pot acoperi datoriile. Sfatuiti, ba chiar instibti de Guica, baietii din prima casatorie ii propun lui M un plan spre a iesi idn impasul financiar: plecarea lui Achim la Bucuresti cu oile, urmand ca din banuii obtinuti acestia sa-si achite datoriile. Dupa multe discutii, M accepta aceasta plecare fara sa banuiasca de fapt adevaratele intentii ale celor 4. Planul lor va iesi la iveala abea dupa seceris cand Nila si Paraschiv fug cu caii la Bucuresti, luand si o parte din zestrea fetelor si economiile familiei.

Inglodat si mai mult in datorii, M se vede obligat sa-i vanda lui Balosu jumatate din pamanturile familiei. Chiar daca pentru moment taxele si scolarizarea lui Niculae sunt platite, toate aceste lucruri il schimba pe taranul vesel si ironic de alta dat acare se inchide in sine, devenind tacut si posomorat.

Paralel cu planul central al cartii, destramarea familiei M, e urmarit si un alt plan, acela al vietii satului. Remarcabile sunt anumite scene cu valoare simbolica cum ar fi: citirea ziarului din Poiana lui Iocan, pregatirea premilitara, incasarea fonciirei, serbarea de sfarsit de an, fuga Polinei cu Birica.Citirea ziarului reprezinta una dintre scenele cheie ale acestui prim volum pentru ca aici sunt prezentate si celelalte personaje ale romanului care treptat vor disparea, locul lor fiind luat de altele in volumul al II-lea. Veseia, glumele acide, ironia la adresa evenimentelor vremii, denota clar o existenta lipsita de griji pe care o ducea taranul traditional roman, fie ca-l chema IM, Cocosila, Dumitru lui Nae sau Tugurlan.

Vocea narativa incheie I-ul volum cu o fraza simetrica fata de inceput: ,,peste 3 ani izbucnea Razboiul al II-lea Mondial; timpul nu mai avea rabdare.

Actiunea volumului al II-lea se situeaza in anii 50 cand in viata satului au loc evenimente pline de viclenie, ,,iar satul lui M pare o groapa fara fund din care nu mai incetau sa ias aatatia necunoscuti.MP urmareste viata acestui sat in doua moment istorice: reforma agrara idn 1945 cu prefacerile pe care le aduce si transformarea agriculturii dupa fenomenul violent abuziv din 1949. Semnele acestei modificari se ivesc peste tot: autoritatile satesti se schimba, jandarmul le interzice taranilor sa stea de vorba, graul agonisit cu greu de tarani e luat cu forta dinpodurile caselor, iar unii sateni sunt catalogati drept sabotori sau dusmani ai poporului si dusi la inchisoare. Obligat sa se inscrie in gospodaria colectiva si ramanand fara agoniseala de o viata, doar cu pamantul din jurul casei, taranul roman traieste o drama uriasa.

Nici pentru IM evenimentele noi nu aduc nimic bun. De baietii care fugisera cu caii si oile nu se alesese nimic, pierdusera tot si-si gasisera serviciu la inceput ca maturator de strada. Destul de tarziu M a primit o scrisoare de la acestia care pentru prima data dadeau detalii despre viata lor din capitala. Paraschiv devenise sudor si muncea din greu pentru a-si ridica o casa. Nila era portar, iar Achim era singurul care reusise totui in comert, avand un mic magazin alimentar.

Inainte de razboi, M face un drum la Bucuresti incercand sa-si aduca baietii acasa, dar fara folos. Destramarea familiei va continua cu moartea lui Nila in razboi la batalia de la Botul Dorului, anuntata printr-o scrisoare precum si prin sfarsitul tragic al lui Paraschiv rapus de tuberculoza.

Autoritatea lui IM scade atat in familia sa, cat si in sat. Catrina i lparaseste dupa ce afla ca a fost la Bucuresti sa-si aduca feciorii inapoi, iar Niculae devenit activist de partid il viziteaza din cand in cand, insa discutiile dintre ei adancesc instrainarea ce ii separa.Cu vechii lui prieteni nu mai reia legatura, cu Cocosila nu se mai impacase, iar cu Dumitru lui Nae si cu Iocan nu mai vorbise de multa vreme. Moromete nu se mai paote acomoda. In locul acestor vechi prieteni apar persoane obscure, venetici, oameni pripasiti in sat pe care M ii priveste cu dispret si ironie: Bila, Mantarosie, Fantana, Isosica, Ouabei. Aceste noi ,,personalitati ale satului duc intre ele o lupta acerba pentru putere nemai fiind taranii adevarati de alta data, ci o lume fals rurala, lipsita de verticalitatea si spiritualitatea ce caracterizeaza taranul traditional..Ultimele capitole reprezinta si ultimele momente din viata ale acestui ulitm taran. Ajuns aproape de 80 de ani, imputinat ca trup, Moromete avea o slabiciune: ,,nu-i venea neam sa stea acasa, o lua cu ciomagul in mana pe langa garduri. Ultima oara il adusesera acasa cu roaba caci nu se mai putea tine pe picioare.

Fara sa sufere de vreo boala anume, M se stinge fara zbucium, fara dramatism, iar ultimele lui cuvinte pe car ele spune doctorului exprima crezult lui de-o viata: ,,Domnule, eu intotdeauna am dus o viata independenta.

Acesta este subiectul celor doua volume ale caror sensuri pot fi descifrate pernind de la ideea exprimata de MP intr-un interviu: numai asa se poate observa fata epica exceptionala a autorului de a scoate din localizarea ingusta, fara orizont, fara semnificatii fapte si personaje care primesc chiar o aura parabolica. Experienta satului Silistea Gumesti trece dincolo de identitatea unui anumit loc si de limitele unui anumit timp pastrand totusi elemente ale specificitatii.

De la imaginea de inceput a campiei sub lumina linistita a soarelui de vara la convulsiile lui Ilie Moromete, cititorul coboara cateva trepte ale infernului. Perspectiva narativa se schimba pe nesimtite. Initial, naratorul accepta iluzia lui Moromete( fapt care-i permite sa faca incursiuni in momente anterioare timpului propriu-zis al actiunii) si din acest unghi se deruleaza scene pregnante din viata familiei M sau a altor personaje. In realitatea vietii prin intermediul psihologic sesizat cu finete se produc distorsiuni, isi lasa amprenta o nemultumire (vizibila in diverse izbucniri mai mult sau mai putin vilente, in tulbutarea relatiei familiale, in compromisuri si viclenii care produc satisfactii pasagere, etc), o stare de incordare si asteptare. Este aici supratema romanului: istoria il ignora pe om, il surprinde mereu nepregatit, omului ii sunt inacceptabile tainele vremii.Daca initial ,,M trebuia sa fie o cronica de familie, aria problematicii se largeste si determina o anumita structurare a materiei epice. Prin MP, tipul prozatorului demiug, omul intra in proza noastra cu intreaga sa natura umana. Personajele gata formate intra in actiune fara nicio pregatire prealabila si se comporta conform firii lor.Caracterizare

In centrul actiunii se afla Ilie Moromete, personaj unic prin deosebita complexitate sufleteasca detasandu-se net in cadrul tipologiei din romanele noastre taranesti: ,,dumneavoastra nu cunoasteti taranul roman este memorabila fraza cu care incepe ,,Rascoala lui Rebreanu. Autorul ,,Morometilor o adreseaza in subtext fiecaruia dintre noi si e sigur ca opera sa a fost scrisa pentru a corecta imagini anterioare. Rebreanu, descriind tarani, descrie forte si multimi. Sadoveanu, povestind despre tarani a poetizat instincte, intelepciuni si elemente, literatura lui ,,e parca o simfonie cvasivegetala.

MP, urmarind viata rurala, problematizeaza si aduna sub proiectoarele gandirii constiinte care nu sunt ale unei paturi amorfe. MP a facut ca viata taranilor sa se continue cu aceeasi vigoare si dincolo de cercul magic al grupului, al cetei. Pentru aceasta, energia salvatica a lui Ion, teluric si terifiant trebuia sa se prefaca in ramurisul complexitatii lui Moromete pentru care tot ce este importat in aceasta lume nu se mai petrece exclusiv pe ecranul negru al tarinei. La MP taranii nu mai sunt categorii, ci sunt oameni. Este limpede ca si in privinta conturarii personajelor, Preda se diferentiaza de predecesorii sai. In esenta, apreciaza viziune alui Rebreanu obiectiva a autorului omniscrient, dar polemizeaza cu viziunea asupra umanitatii reprosand o relatie ,,din afara: ,,nu asa arata taranul roman cum l-a descris el.IM e tipul taranului absolut care gandeste si se gandeste pe sine, este o fascinanta fictiune literara. Destinul sau al carui prototip e Tudor Calarasu, tatal autorului, ilustreaza drama eterna a omului ce-si pierde libertatea interioara in confruntarea cu o sitori ,,inceata si nepasatoare(MP). ,,Tatal meu era un astfel de om. Ar fi putut sa stea pe prispa scaldat in soare daca nu s-ar fi lasat noaptea, nu ore, ci zile intregi, spectacolul lumii atat cat se vedea de pe prispa lui, fiindu-i absolut suficient ca sa-l uimeasca si sa-l incante fara slabire. A existat in realitate, era tatal me, un om pe care n-as putea spune ca l-am iubit mai mult sau l-am admirat mai mult pentru personalitatea lui. S-au amestecat in sentimentele mele pe care inca i le mai pastrez si dragoste, dar si admiratie. Era un taran de o conditie sociala exact asa cum l-am descris in cele 2 volume ale Morometilor.Zecile de studii care s-au oprit asupra acestui personaj cheie al literaturii lui MP i-au pus tot felul de ,,etichete: filosof, disimulant, contempativ, actor, spirit pragmatic, constiinta patriarhala, invincibil, insingurat, lucid, complexat, ironic, etc. In realitate, IM e omul dintotdeauna care se defineste neincetat si care-si traieste patetic si singular viata.

E un taran cu o judecata agera, cu o viata interioara bogata, cu gesturi si vorbe ce se deosebesc de gandirile lui, cu contradictii intre claritatea gandului si reactia exterioara. Bucuriile lui par ciudate intr-o lume preocupata de cu totul altceva decat subtilitati: discutiile cu prietenii, adundarea in starea de visare pe stanoaga plodistei, ,,ciudatul dar de a vedea lucrurile care lor le scapau, vorbirea de unul singur, fiindca ,,n-are cu cine discuta, in sensul ca nimeni nu merita sa-i asculte gandurile.Nu este intamplator ca dupa un monolog ia hotararea sa vanda salcamul. Are atunci sentimentul ca a pierdut o comoara sacra, irecuperabila si in primul rand ca timpul l-a exclus cu viclenie. Desigur se gandea la libertatea si independenta sa pe care intamplarile vietii le-au subminat.

Intr-o scena antologica(memorabila), M retras pe poarta de hotar a lotului judeca lumea si timpul care-i intinsesera o capcana asmutind copiii impotriva lui. M. E un om inteligent, plin de umor, care iubeste conversatia si reveria ca un itnelectual autenitc. Cheia romanului e lupta acestui om complex si intransigent cu noile conditii si imprejurari potrivnice. M. Traieste drama fictiunii contrazise pentru ca realitatile ce-l vor dobori nu s-au conformat deloc iluziilor lui. De aici tragedia acestui om: desi inzestrat cu mari insusiri, el nu intelege dezvoltarea sociala, ramane inchistat structural intr-o anume epoca istorica si intr-o mentalitate pe car en-o poate depasi. Gospodaria se prabuseste, prabusind si utopiile in care se complacea M. Meridional, IM e ca toti meridionalii, unii sociabili, locvace, volubili, nu e insa un Mitica in itari si opinci. Sociabilitatea neselectiva indiscreta si zgomotoasa a lui Mitica e agresiva frizand impertinenta. M are o atitudine dispretuitoare fata de afaceristi ca Tudor Balosu de exemplu pe care il dispretuieste. Isi alege prietenii in functie de inteligenta lor de aceea il iubeste pe Cocosila.Poiana lui Iocan e un fel de cenaclu spiritual al satului, un fel de club in care se cultiva placerea conversatiei gratuite sin incare Moromete se bucura de o incontestabila autoritate. Prin spiritul larg si placerile spiritului e departe de energia elementara de om degloata al lui Ion al Glanetasului. Este un personaj simbolic si tragic, simbol al disparitiei taranimii traditionale, al unei imposibile intoarceri.

Este un meditativ, un ins grav cultivand umorul vorbit cu placere, dar cu miez. Este nu numai un taran destept, ci o sinteza amara a acelui haz de necaz ce rezuma filosofic conditia romaneasca.In al II-lea volum, increzator intr-o noua religie a binelui si a raului, va cosntata cu stupoare ca se afla in vartejul unei tesaturi abile de intrigi menite sa distruga orice afirmare a personalitatii. Va deveni un insingurat, cuvintele lui nu mai au efectul scontat si lumea pare ca isi apropie marginile.

Talentul de neegalat al autorului consta in a releva cu subtilitate prin tehnica moderna a persectivelor multiple(oglinzilor paralele) contradictia acestui personaj reflexiv, calculat, unic in literatura. Intre modalitatile de caracterizare, MP foloseste mai ales caracterizarea indirecta, semn evident al modernitatii. La nivelul constructiei exista de fapt o multitudine de procedee sintetizate in diverse structuri narative care determina crearea unui personaj viu, memorabil.O caracterizare directa facuta de narator dezvaluie un Moromete cu o personalitate complexa, totusi naratorul nu formuleaza trasaturi, ci numai le sugereaza de cele mai multe ori prin focalizare interna. Parerile desi sunt formulate de narator, sutn puse pe seama altor personaje. Astfel Catrina il vede uneori cu ochi buni. De cele mai multe ori insa isi face reprosuri si crede ca are sufletul negru de rautate si de tutun. Ii reproseaaza mai ales ateismul de om care traieste intr-o lume complet desacralizata. Cocosila il face prost, dar in realitate il admira si chiar il invidiaza. Cand asculta povestea drumului la munte, descopera impreuna cu ceilalti ca ,,Moromete avea ciudatul dar de a vedea lucrurile care lor le scapau, pe care ei nu le vedeau. Tugurlau, preocupat sa gaseasca un sens al propriei existente e singurul capabil sa-l inteleaga pana la capat si chiar sa-i imite metodele. Mai intai distinge si la el ca si la consateanul sau capacitatea de a contempla lucrurile in liniste incat ,,mintea patrundea dincolo de ceea ce aratau ele ca sunt. Era o bucurie placuta si rara. Tugurlau descopera mai tarziu ca M avea si limite. Desi e unul dintre taranii destepti, nu-l poate intelege pe cel care n-are pamant si-i propune o solutie utopica: sa plece in lume.Caracterizarea indirecta dedusa din fapte, gesturi , atitudini dezvaluie mai multe trasaturi de caracter. Exista scene memorabile. In primul rand se considera superior celorlalti si in tot ce face se vede acest lucru. Inainte de intrunirea din Poiana lui Iocan, intra sa se barbiereasca si se lasa asteptat ca o vedeta. Vorbeste singur si itnrebat de cineva de ce face asta ,,raspunse serios ca asta se intampla din pricina ca n-re cu cine discuta cu sensul animeni nu merita sa ii asculte gandurile.Imparte lume ain prosti si destepti, cei din urma fiind foarte putini. Nu scapa niciun prilej de a-i ironiza pe ceilalti: cand bea tuica la Balosu, cand comenteaza discursurile din ziar, cand gusta fasolea la camp, etc. Are tendinta de a domina si de a face ca lumea din jur, mai ales in familie sa se miste dupa vointa lui.

Nu i se face un portret fizic direct, ci unul ,,indirect imaginea chipului modelat in lut de Din Vasilescu pe care Iocan l-a expus deasupra usii fierariei: ,,se uitau nedumeriti la forna aceea ciudata, neobisnuita care semana a om. Era capul unui om care parca se uita in jos. Fata ii era putin trasa, nasul se prelungea din fruntea boltita in jos, spre barbie, drept si scurt cu ceva din linistea ganditoare a fruntii. Era el, Moromete, asa de serios si de...da, el era, dar parca era singur, fara familie, fara Iocan si Cocosila si...fara Parlament.Datorita statutului personajului si complexitatii lui, modalitatea adecvata e aceea a caracterziarii rotunde, dinamice. Este un taran atipic, nu numai taranul destept, ci o sinteza amara a acelui haz de necaz ce rezuma filosofic conditia romaneasca. E un personaj care depaseste granitele romanescului propriu-zis si devine un reper cultural.Evocarea vietii satului se face din perspectiva panoramica. O multime de intamplari vin din viata altor familii: Botughina, Balosu, Tugurlau, etc. Unele episoade au o tenta etnografica: hora, iesirea la secerat, calusul, etc, altele creeaza atmosfera. Lumea satului crepusculara e totusi mereu prezenta in fundalul operei ca un fel de memento. Punand cap la cap destinele taranesti ale operei lui MP ajungem la un fel de odisee taraneasca, desi la intrarea si la iesirea acestei lumi morometiene sta moartea. Cu toate ca intamplariel tragice nu lipsesc din carte in ansamblu, predomina tonalitatile senine, luminoase si asta se explica prin emanatia poetica a naturii, prin rotatia linistitoare a ciclurilor cosmice, prin muncile agricole legate de ele ca niste rituri. Rareori a fost adus in literatura noastra un elogiu mai desavarsit muncilor campului privite in caracterul lor inexorabil, dar eliberator ca imprejurari binevenite de suspendarea conflictelor si de infratire. In razboiul dintre oameni, seceratul si treieratul si toate celelalte operatii care premerg framantatului si coacerii painii, reprezinta un armistitiu acceptat si respectat cu sintenie.

Culorile deschise ale acestei carti care evoca o epoca de neliniste in lumea satului sunt in acelasi timp reflexele unui zambet aproape permanent binevoitor, romanul e imbibat de o mare poezie care nu se confunda totusi cu lirismul.Marin Preda este un scriitor de idei, agrara ramane in opera sa doar materia din care lucreaza.

,,Ce este stilul? se intreba Appolinaire. ,,Pentru o suta de oameni, o maniera complicata de a spune lucruri simple. Dupa noi, o maniera foarte simpla de a spune lucruri complicate. Marin Preda o cunoaste si o profeseaza.

PAGE 4