Moromeţii

Introducere

Postbelic, realist, social, cu tematica rurală, „doric” obiectiv

“Pregătit de proză scurtă din volumul de debut “Întâlnirea din pământuri”(1948) –

nuvelele “Dimineaţă de iarnă”, “In ceată” şi schiţa “Salcâmul”, primul roman scris de

Marin Preda, Moromeţii, este alcătuit din două volume: volumul I, apărut în 1955 şi

volumul II, apărut în 1967. Drept urmare este un roman postbelic.

Romanul realist cu tematica rurală evocă lumea satului romanesc din Câmpia Dunării în

două perioade diferite: 1936 (volumul I) şi după 1950 (volumul II). Romanul are puternice

accente autobiografice, legate mai ales de figura tatălui (Tudor Călarasu) şi de un moment

real, tăierea salcâmului. Fiind şi el o frescă a satului romanesc, romanul aduce o nouă

viziune asupra lumii ţăranului ca replică la literatura anterioară: Creangă, Slavici,

Rebreanu, Sadoveanu). Acest roman aduce o relaţie desacralizată cu pământul, dar şi un

fond de reflexivitate al ţăranului.”

Conţinut

Teme:

Condiţia ţăranului român înaintea şi după cel de-al Doilea Război Mondial

Dispariţia, disoluţia lumii ţărăneşti sub acţiunea devastatoare a timpului

Tema familiei (titlul “Moromeţii”)

Criza comunicării

Tema timpului viclean, nerăbdător

Perspectiva narativă:

Narator obiectiv, omniscient, specific romanului Doric

Se completează prin perspectiva reflectorilor (Moromete – primul volum, Niculaie –

al doilea volum) şi prin aceea a informatorilor (personaje – martori ai evenimentelor)

=> limitarea omniscienţei.

Compoziţie:

Roman circular, având compoziţie simetrică: începutul e simetric cu finalul.

Decupajul de scene (particularitate compoziţională) ilustrează prin tehnica detaliului

descriptiv anumite momente => iluzia realităţii.

Ritmul narativ:

1. Lent (sâmbătă seară – duminică noaptea)

Cina, tăierea salcâmului, întâlnirea duminicală din poiana lui Iocan,

hora s.a.

2. Ritmul creşte (2 săptămâni)

De la plecarea lui Achim cu oile la Bucuresti până la serbarea

şcolară

3. Ritm alert (durată mai extinsă)

De la începutul secerişului până la fuga lui Nilă şi a lui Paraschiv la

Bucuresti

Conflicte

Triplu conflict => destrămarea familiei lui Moromete:

1. Dintre tată şi cei trei fii din prima căsătorie: Paraschiv, Nilă şi Achim

2. Dintre Moromete şi Catrina

3. Dintre Moromete şi sora lui, Guica

Conflict secundar: dintre Moromete şi fiul cel mic, Niculaie

Scene:

Există în romanul “Moromeţii” câteva scene narative de mare profunzime: scena

cinei, scena tăierii salcâmului, scena secerişului

Scena cinei

o Romanul lui Preda, în primele pagini, introduce o scenă prin care sunt revelate

raporturile dintre membrii familiei Moromete, scena cinei. în această secvenţă

pot fi distinse grupurile de forţă în familie, relaţiile de simpatie şi de opoziţie,

elementul coagulant dintre membrii, prin observarea locului pe care îl are

fiecare mesean. Tot din această scenă, pot fi intuite viitoarele conflicte care

vor constitui suportul epic al romanului. Astfel, înspre ieşire stau grupaţi,

făcând front comun, “cei trei fraţi vitregi, Paraschiv, Nilă şi Achim […] ca şi

când ar fi fost gata să se scoale de la masă şi să plece afară, în vreme ce în

partea opusă se află copiii din căsătoria cu Catrina, Niculaie, Tita şi Ilinca,

adunaţi în preajma mamei. Deasupra tuturor, pe prispă, stăpânindu-i parcă cu

privirea, se află Moromete. Se observă sugerarea dorinţei băieţilor cei mari de

a pleca pe ascuns de acasă, conflictul dintre copiii din prima căsătorie şi copiii

din căsătoria cu Catrina, autoritatea lui Ilie, care încă reuşeşte să-i ţină uniţi. în

tot insă, mocneşte clocotul conflictelor care vor izbucnii curând.

Scena tăierii salcâmului

o O altă secvenţă epică cu valoare simbolică este aceea a tăierii salcâmului.

Atmosfera este sumbră, tragică, accentuată de bocetul de înmormântare care

se aude în fundal. Tăierea salcâmului prefigurează destrămarea familiei,

prăbuşirea satului tradiţional, risipirea iluziilor lui Moromete. Odată distrus

arborele sacru, “axix mundi”, “toata lumea cunoştea acest salcâm”, lumea lui

Moromete îşi pierde sacralitatea, haosul se instalează treptat.

Scena secerişului

o Scena secerişului are valoare monografica, dar pune în evidenta şi relaţia lui

Moromete cu pământul, cu munca. Acesta este principalul punct în care acest

personaj se deosebeşte de personajul Ion. Daca Ion se defineşte prin relaţie

organica, mistica, supranaturală cu pământul, iar munca este un ritual de

înfrăţire, pentru Ilie Moromete pământul este doar o posibilitate de a-si

desfăşura libertatea interioară.

Volumul II

Volumul II reprezintă trecerea de la capitalism la comunism, prin procesul de

colectivizare. Satul tradiţional se afla în disoluţie în faţa dogmelor comuniste.

Familia lui Moromete rămâne risipita, Moromete încearcă să-şi aducă fiii acasă, ceea

ce va atrage dupa sine ura Catrinei. Ulterior, Nila va muri pe front. Catrina îl va părăsi.

Moromete nu se mai afla în prim-plan, ele este un “general trecut în rezerva”.

Esenţială este confruntarea dintre lumea veche, reprezentata de Moromete şi lumea noua,

reprezentata de Niculae, devenit activist la partid. Niculae crede intr-o “noua religie a

binelui şi a răului” şi participa la schimbarea radicala a satului. Revine în sat cu sarcina de

a supraveghea campania agricola de vara. Din cauza sinuciderii unui ţăran (speriat de cei

care strângeau cotele) dar şi din cauza uneltirii altora, este exclus din partid.

Moromete se stinge încet, trăindu-si ultimii ani de viata în singurătate şi tăcere. Mai

avea slăbiciunea de a umbla prin sat. Căzut la pat el îşi exprima crezul de viata când ii

spune medicului “Domnule... eu totdeauna am dus o viata independenta!”. în finalul

romanului tatăl şi fiul se împăca în visul băiatului.

Personaje

Reprezentative pentru diferite categorii sociale

In centrul romanului sta familia Moromete

Ilie Moromete:

o Moartea unei lumi / “cel din urma ţăran”

o Personaj complex

o Spirit contemplativ, sociabil şi comunicativ, inteligent şi ironic, fin

observator, cu harul povestirii

Sora Guica

Soţia Catrina

Fiii din prima căsătorie: Paraschiv, Achim, Nila

Copiii din a doua căsătorie: Niculaie, Ilinca, Tita

Personaje secundare ce pun în evidenta diferite aspecte ale societăţii rurale

(Ţugurlan – ţăranul sărac, Polina (caracterul voluntar al fetei de chiabur), Cocosila,

Iocan şi Aristide (opţiuni politice diverse) etc.)

Limbaj

Limpezime, naturaleţe, precizie, oralitate, lipsa podoabelor, stilul direct şi indirect,

textul şi subtextul ironic

Concluzie

“Moromeţii” de Marin Preda este un roman al deruralizării satului......