Morfologia

MORFOLOGIA Definiţie: disciplina care studiază cuvântul ca unitate gramaticală adică sub aspectul formei, al

modificărilor flexionare (în cazul cuvintelor variabile) şi al conţinutului, al valorilor gramaticale exprimate prin diverse forme.

Unităţile fundamentale ale morfologiei sunt părţile de vorbire (10) Morfologia cunoaşte mai multe diviziuni în funcţie de criteriile:

a) Morfologic 1. părţi de vorbire flexibile

- substantivul - articolul - adjectivul se declină (declinabile) - numeralul - pronumele - verbul se conjugă

2. părţi de vorbire neflexibile (nu-şi schimbă forma)

- adverbul - prepoziţia nu se declină - conjuncţia nu se conjugă - interjecţia

b) Sintactic

1. părţi de vorbire care au funcţie sintactică - substantivul (în orice caz, cu excepţia vocativului) - pronumele (în orice caz, cu excepţia vocativului) - numeralul (în orice caz, cu excepţia vocativului) - adjectivul - verbul - unele adverbe - unele interjecţii

2. părţi de vorbire care nu au funcţie sintactică

- articolul - prepoziţia - conjuncţia - unele interjecţii - unele adverbe

c) Semantic

1. cuvinte care exprimă noţiuni (au un înţeles) Părţile de vorbire care exprimă noţiuni sunt: - substantivele

Documentul aparţine sitului www.dictionarmultilingvistic.ro

- adjectivele - pronumele - numeralele - verbele - adverbele

2. cuvinte care nu exprimă noţiuni (sensul lor lexical este nul)

Părţile de vorbire care nu exprimă noţiuni (fără valoare noţională, lexicală sau semantică) sunt: - articolul - prepoziţia - conjuncţia

SUBSTANTIVUL Definiţie: partea de vorbire flexibilă care denumeşte fiinţe, lucruri, fenomene ale naturii, stări sufleteşti,

acţiuni, însuşiri. Felul substantivului:

A. 1. comune: catalog, elev, masă, copil, tigru, gramatică, regulă, viţă-de-vie, bunăvoinţă 2. proprii: Dunăre, Luciana, Pantelimon, Popeşti-Leordeni, Ştefan cel Mare

B.

1. simple: Olt, Gabi, masă, pix, noapte, Maria, caz, Dacia 2. compuse: floarea-soarelui, untdelemn, Mircea cel Bătrân, Delta Dunării, Cluj-Napoca

C. colective: roi, buchet, popor, mulţime, turmă, armată, tufiş, codru, păduri, gheţuri

D. defective de număr cu formă numai la:

1. singular: orez, miere, sânge, aur, fasole, mălai, sare, unt, brânză, făină 2. plural: icre, ochelari, tăiţei, zori, câlţi, blugi, Carpaţi, Bucegi

E. care conţin în scriere litera „x”: anexă, axă, axiomă, boxă, examinator, excavator

F. care conţin în scriere grupul „cs”: cocs, micsandră, vacs, rucsac, fucsină

singular: copil, om

Numărul substantivului plural: copii, oameni

Substantive cu forme duble la singular (dar cu acelaşi înţeles):

- călăuză (călăuz), berbec (berbece), poem (poemă), fluture (flutur), şoarece (şoarec). Substantive cu forme duble la plural (dar cu acelaşi înţeles):


- boli (boale), roţi (roate), coli (coale), ghişee (ghişeuri), refren (refrenuri), ghivece (ghiveciuri) Substantive cu forme duble (multiple) la plural (cu înţeles diferit):

- curenţi – curente, cornuri – coarne – corni, coti – coate – coturi, capi – capete – capuri, elemenţi – elemente, rapoarte – raporturi, cămin – căminuri

masculin (un; doi): secretar, câine, croitor, om

Genul substantivului feminin (o; două): secretară, literatură, pisică neutru (un; două): fragment, ciolan, os, ac Substantive animate: regizor, cocoş, ţărancă, lupoaică, Dragoş Substantive inanimate: munte, casă, stâlp, Dunăre, Ialomiţa MOŢIUNEA: categorie gramaticală doar pentru substantivele animate.

a) substantive mobile (de fapt, mobile sunt doar sufixele) au forme diferite pentru a defini fiecare sex: - soţ – soţie, raţă – răţoi, prinţ – prinţesă.

b) substantive epimobile: au corespondente masculin – feminin (sau invers) numai că nu au radical

comun: - vacă – bou, ţap – capră, oaie – berbec, bărbat – femeie.

c) substantive epicene: au aceeaşi formă pentru desemnarea ambelor sexe:

- rimă, cocostârc, elefant, panteră, jder, ţânţar CAZUL - exprimă relaţiile dintre două cuvinte

- este forma prin care se exprimă o anumită funcţie sintactică - sunt 5 cazuri:

- nominativ (N) - acuzativ (Ac) - genitiv (G) - dativ (D) - vocativ (V)

Nominativ – N - autorul acţiunii

1. subiect - (cine?, ce?) Mama merge acasă. Tabla este ştearsă. Cartea este pe masă.

2. nume predicativ (intră în componenţa unui predicat nominal alături de un verb copulativ)

cine? ce? + vb. copulativ ... ?


cum? Mama este tehniciană. tehniciană – nume predicativ; este tehniciană – predicat nominal Tata este zidar. zidar – nume predicativ; este zidar – predicat nominal Prietena mea este cartea. cartea – nume predicativ; este cartea – predicat nominal

3. atribut apoziţional (apoziţie) – (care?) a) simplă

- izolată prin virgulă Prietena mea, Ana, a venit. Prietena mea, cartea, este de mare ajutor.

- neizolată prin virgulă

Doamnei Ileana i-am propus să plece în oraşul Bucureşti. M-am născut în oraşul Braşov. Ac. N.

b) dezvoltată

Ana, prietena mea, a venit. Acuzativ – Ac - răsfrângerea acţiunii

1. complement direct – (pe cine?, ce?) Eu l-am văzut pe Gigel. Noi cumpărăm cireşe.

Observaţie!

- un complement direct stă numai în cazul Ac. - un complement direct nu poate exista în propoziţie fără subiect - un complement direct nu poate fi cerut de:

- verbul „a fi” - verbe copulative - verbe impersonale

2. complement indirect – (despre cine?, despre ce?, cu cine?, cu ce?, de cine?, de ce?, la cine?, la ce?,

de la cine?, de la ce?, pentru cine?, pentru ce?) Noi discutăm despre lecţie. El scrie cu pixul. El merge la film cu George. Ne-am interesat de cărţile pe care le-am pierdut.


Xtreme

Rectangle

3. complement circumstanţial de loc – (unde?, de unde?, pe unde?, până unde?, încotro?) El merge la Bucureşti. Eu am fost la mare. Se născuse prin părţile Iaşului, acum 50 de ani.

4. complement circumstanţial de timp – (când?, de când?, pe când?, până când?, cât timp?)

În toamna trecută am fost la munte. Săptămâna viitoare voi merge la film. Încă din copilărie am fost cuminte.

5. complement circumstanţial de mod – (cum?, în ce fel?, în ce mod?)

Copiii s-au aşezat în grupuri. Ei au venit fără caiete. El se comportă ca un laş. Trăia liber ca păsările cerului.

ca = adverb de mod comparativ cu valoare de prepoziţie în Ac.

6. complement circumstanţial de cauză – (din ce cauză?, din ce pricină?)

Puiul a murit de frig. El nu a venit de teamă. Era supărat pentru nişte pierderi pe care nu le prevăzuse.

7. complement circumstanţial de scop – (cu ce scop?, în ce scop?)

Mama merge după cumpărături. Noi luptăm pentru pace.

8. complement de agent – (de către cine?)

- este cerut de un verb la diateza pasivă sau de un verb la participiu. Fata este chemată de către mama.

vb. la diateza pasivă

Fata chemată de mama a venit. vb. la participiu

9. atribut substantival prepoziţional – (care?, ce fel de?) Elevii din clasa noastră sunt buni. Eu am o bluză de lână. Ochii ca marea îmi plac.

10. nume predicativ

Bluza ei este de lână. Ochii sunt ca marea. Părea de pe meleagurile noastre.


Xtreme

Rectangle

Florile sunt pentru mama.

11. complement condiţional

În caz de furtună ne vom duce la cabană.

12. complement concesiv Fără vreun interes anume l-am ajutat totuşi.

13. complement consecutiv

Memora de minune tot ceea ce i se citea.

14. complement instrumental Se tăiase la deget cu lama.

Genitiv – G. - posesorul, apartenenţa

1. complement indirect - se construieşte cu prepoziţiile:

contra

împotriva + substantiv sau înlocuitor (pronume, numeral)

asupra Fetele au luptat contra băieţilor. Am discutat asupra regulamentului. El a votat împotriva deputatului.

2. complement circumstanţial de loc

- se construieşte cu prepoziţiile:

deasupra

dedesubtul

înaintea + substantiv sau înlocuitor

înapoia

împrejurul Am alergat împrejurul şcolii. Tabloul este deasupra uşii.

- se construieşte cu locuţiunile prepoziţionale:

la dreapta

la stânga

în faţa

în spatele

în dosul

în fundul

în vârful


Xtreme

Rectangle

în mijlocul + substantiv sau înlocuitor

în marginea

în jurul

în latul

în lungul

în josul

în susul

în adâncul

la marginea M-am aşezat la dreapta femeii. În mijlocul patului se odihnea pisica.

3. complement circumstanţial de timp

- se construieşte cu prepoziţia „înaintea” Tata a sosit acasă înaintea mamei.


în timpul

în vremea + substantiv sau înlocuitor

la începutul

la sfârşitul În timpul lui Mircea cel Bătrân s-a dat lupta de la Rovine. La începutul orei a fost gălăgie.

4. complement circumstanţial de cauză


din cauza + substantiv sau înlocuitor

din pricina Puiul a murit din cauza frigului. Din pricina băiatului am căzut.

5. complement circumstanţial de scop


în scopul + substantiv sau înlocuitor

în vederea În scopul reuşitei la examen voi învăţa mult.

6. atribut substantival genitival – (al, a, ai, ale cui?)

Cărţile băiatului sunt aici. Florile albe ale fetei sunt frumoase.

7. atribut substantival prepoziţional – (care?)

Lupta contra băieţilor s-a terminat. Pisica din mijlocul patului este blândă.


8. nume predicativ

Cărţile sunt ale băiatului. Lupta lor este contra băieţilor.

Dativ – D. - adresarea, direcţionarea

1. complement indirect – (cui?) Eu i-am dat băiatului o carte. Spune-i colegului că m-am supărat.

2. complement circumstanţial de mod – (cum?)

- se construieşte cu prepoziţiile:

asemenea + substantiv sau înlocuitor

aidoma El se comportă asemenea unui laş.

3. atribut substantival prepoziţional – (care?)

Comportamentul asemenea unui om laş nu-mi place.

4. complement circumstanţial de loc Stai locului, copile!


A luat notă mică datorită unor greşeli de exprimare.

6. nume predicativ Comportarea lui este asemenea unui laş.

Vocativ – V. - chemarea, atenţionarea

1. apoziţie (foarte rar) Tu, Ionele, treci la tablă! Bade Ioane, te aştept la noi!

Observaţie!

În general, substantivele în cazul V. nu au funcţie sintactică. Băiete, vino aici! Te rog, Dane, să aduci un creion. Mergi acolo, omule!

Punctuaţia în vocativ:

- substantivele în cazul vocativ se separă de restul propoziţiei prin virgulă Elevule, vino aici! Vino, elevule, aici!


Xtreme

Rectangle

Vino aici, elevule! Vocativul unor substantive: Omule! Oameni buni! Fraţilor! Mărie! Mărie! Ce ne facem, fetelor!

Locuţiuni substantivale: grupuri de cuvinte care echivalează cu un substantiv

- aducere-aminte = amintire - băgare de seamă = atenţie - ţinere de minte = memorie - părere de rău = regret - aruncătură de ochi = privire

Genitiv – Dativul femininelor

1. Substantivele feminine terminate în „ie” – primesc la genitiv – dativ desinenţa „i” fără alte modificări: dropie + i = dropiei; scorpie + i = scorpiei; hârtie + i = hârtiei excepţii: baie = băii; oaie = oii

2. Pentru toate celelalte:

a) se fixează pluralul substantivului la care se adaugă desinenţa „i” (o carte – două) cărţi + i = cărţii; (o coală – două) coli + i = colii

b) din genitivul cu articolul nehotărât şi adăugarea unui „i”:

unei fete + i = fetei; unei perdele + i = perdelei; unei ordini + i = ordinii ARTICOLUL Definiţie: partea de vorbire flexibilă care însoţeşte un substantiv şi arată în ce măsură obiectul este

cunoscut vorbitorului. Felul articolului:

1. hotărât: l, i, le, a, lui, lor 2. nehotărât: un, o, nişte, unui, unei, unor 3. posesiv (genitival): al, a, ai, ale 4. demonstrativ (adjectival): cel, cea, cei, cele, celui, celei, celor

Articolul nu poate îndeplini singur o funcţie sintactică. Observaţie!

El intră în componenţa unei părţi de propoziţie alături de partea de vorbire pe care o însoţeşte.

ARTICOLUL HOTĂRÂT


Xtreme

Rectangle

- forme de bază: l-i, e-le (băiatul – băieţii; fata – fetele) - forme cazuale: - lui, le, lor (băiatului, băiatule, băieţilor)

- ei(ii), a, le, lor (fetei, vieţii, fata, fetele, fetelor) - este enclitic pentru substantivele comune: lupului, trenului - este proclitic pentru substantivele proprii masculine şi unele feminine: lui Nelu, lui Mimi - marchează genul substantivelor (elevul – eleva) - marcă a cazurilor (fratele, fratelui) - marcă a pronumelui (dânsul – dânsului) - marcă a genitiv – dativului pentru substantive proprii (... lui Ion) - substantivează adjectivele sau adverbele (frumos – frumosul acesta, bine – binele acela) - transformă unele adverbe în prepoziţii (înainte – înaintea) - transformă locuţiunile adverbiale în locuţiuni prepoziţionale (în jur – în jurul) - în formarea unor pronume nehotărâte: altul, alta, alţii ... - în formarea unor numerale ordinale: al treilea, a treia ...

Cand „lui” se poate înlocui cu „său” – „sa” este pronume, Reciproca: este articol dacă nu se poate înlocui

Observaţie! 1. I-am spus lui Dan // i-am spus său(?!!?) Dan – articol 2. Îndemnul lui este să ... // Îndemnul său este să ... - pronume

ARTICOLUL NEHOTĂRÂT

- forme de bază: un – nişte, o – nişte - forme cazuale: unei, unor - este numai proclitic: unui copil, unor copii, o şcoală, unei şcoli - substantivează (doar „un” şi „o”) anumite părţi de vorbire (bine – un bine, isteţ – un isteţ)

Valorile lui „UN”: Când rezultă din logica propoziţiei opoziţia

a) un ... nişte articol nehotărât: Am un ac şi nişte aţe. b) un ... doi numeral: Am doar un ac şi două aţe. c) un(ul) ... altul pronume nehotărât: Unul scrie, altul citeşte. d) un + substantiv ... alt + substantiv adjectiv pronominal nehotărât: Un elev scrie, altul citeşte.

Valorile lui „O” (UNA)

a) pronume: Una spunea, alta făcea. b) adjectiv pronominal nehotărât: O carte este aici, alta acolo. c) numeral: Numai o notă am primit ieri, nu două. d) articol nehotărât: Văzuse o vrabie şi nişte păsări necunoscute. e) Interjecţie: O! Ce frumos este! ...

ARTICOL POSESIV – GENITIVAL

- forme de bază: al, a, ai, ale


Xtreme

Rectangle

- forme cazuale: alor - este numai proclitic - marcă a genitivului substantivelor (!!! nu totdeauna) şi a pronumelor posesive:

al tău este acolo ... (= nominativ) acest obiect al tău este acolo ... (= genitiv)

- ca format al pronumelui posesiv: al meu, al tău - ca format al numeralelor ordinale: al doilea, al treilea

atrage obligatoriu încă un articol (hotărât sau nehotărât) Observaţie! - ... acest caiet al elevului

- ... acest caiet al unui elev

ARTICOLUL DEMONSTRATIV – ADJECTIVAL

- forme de bază: cel, cea, cei, cele - forme cazuale: celui, celei, celor - este numai proclitic - este acceptat doar de adjectiv şi de numeral - subordonează un adjectiv (locuţiune adverbială) unui substantiv: ziua cea lungă - substantivează unele părţi de vorbire: cea mică era ..., cel de sus nu-l vede pe cel de jos - marchează cazul numeralelor, substantivizându-le totodată: cei trei, celor şapte ... - format al superlativului: cea mai apropriată, cei mai buni

a nu se confunda cu pronumele demonstrativ Observaţie! - cel, - cea, - cei, - cele

- acel, acea, acei, acele

PREPOZIŢIA Definiţie: partea de vorbire neflexibilă care face legătura între un atribut şi partea de vorbire pe care o

determină (substantiv, pronume, numeral) şi între un complement şi partea de vorbire pe care o determină (adverb, adjectiv, interjecţie).

- cheia prepoziţiilor (şi a locuţiunilor prepoziţionale): mine, meu, mea, mie - ajută şi la diferenţierea locuţiunilor prepoziţionale de locuţiuni adverbiale sau conjuncţionale - stabileşte un statut mai clar pentru „că” – socotit de specialişti când prepoziţie, când adverb sau

conjuncţie. Mama merge la mare. vb. compl.

Eu am o foaie de hârtie subst. atribut


Xtreme

Rectangle

Xtreme

Rectangle

Felul prepoziţiei:

A. 1. simple: la, în, pe, din, de, cu, spre, lângă, către, sub, până, fără, întru, între, printru, printre, dintru,

dintre, peste, prin, după, pentru, asupra

2. compuse: de la, pe la, de pe la, de prin, de către, de printre, până la, de pe, de sub, pe sub, de pe sub, de lângă, pe lângă, de pe lângă, de peste, de după, fără de, despre, dinspre, înspre

B. Cer cazurile:

Ac. - vezi prepoziţiile simple şi compuse G.

contra

împotriva + substantiv sau înlocuitor (pronume, numeral)

asupra

deasupra

dedesubtul

înaintea + substantiv sau înlocuitor

înapoia

împrejurul D.

asemenea

aidoma

graţie

datorită + substantiv sau înlocuitor

mulţumită

conform

potrivit

contrar

Observaţie! Prepoziţia nu poate îndeplini singură o funcţie sintactică. Ea intră în componenţa unei părţi de vorbire pe care o precedă.

Observaţie! 1. în alcătuirea unei prepoziţii compuse intră două sau mai multe prepoziţii simple 2. în componenţa locuţiunilor prepoziţionale intră părţi de vorbire diferite.

FORMULĂ: orice substantiv (pronume, numeral, adjectiv substantivizat) cu prepoziţie este în cazul acuzativ. Excepţie: I „contra”, „împotriva”, „asupra” + cvasisinonimele cer genitivul II „graţie”, „datorită”, „mulţumită” + cvasisinonimele cer dativul III prepoziţii care cer acuzativul: cu, pe, spre, către, la, lângă, despre LOCUŢIUNI PREPOZIŢIONALE


Xtreme

Rectangle

Xtreme

Rectangle

Definiţie: un grup de cuvinte în componenţa căruia intră cel puţin o prepoziţie alături de alte părţi de

vorbire şi care echivalează cu o prepoziţie.

- componentele diferă din punct de vedere morfologic - acceptă cheia prepoziţiilor (mine, meu, mea, mie) - ex.: în faţa, în spatele, de-a lungul, de-a latul, în urma, în privinţa, din pricina, din cauza, faţă de,

în loc de, la un loc cu, în afară de, potrivit cu în faţa = înaintea în afară de = fără pe deasupra = peste Cer cazurile:

Ac. – acceptă doar cheia „mine”

alături de

împreună cu

înainte de

faţă de

dincolo de

dincoace de

aproape de + substantiv sau înlocuitor

departe de

în sus de

în jos de

în loc de

la un loc cu

relativ la

potrivit cu G. – acceptă doar cheia „meu” ... „mea”

la dreapta

la stânga

în faţa

în spatele

în dosul

în fundul

în vârful

în mijlocul + substantiv sau înlocuitor

în marginea

în jurul

în latul

în lungul

în josul


în susul

în adâncul

la marginea

în timpul

în vremea + substantiv sau înlocuitor

la începutul

la sfârşitul

din cauza + substantiv sau înlocuitor

din pricina

în scopul + substantiv sau înlocuitor

în vederea

Observaţie! locuţiunea prepoziţională nu poate avea singură funcţie sintactică. Ea intră în componenţa unei părţi de prepoziţie alături de partea de vorbire pe care o precedă.

- unele locuţiuni prepoziţionale pot fi confundate cu locuţiunile adverbiale; diferenţierea se face:

I cu ajutorul cheii prepoziţiilor II prepoziţiile apar în cele mai multe situaţii însoţite enclitic de o particulă omografă cu articolul „a” sau „l”: stă în faţa casei // stă în faţă

substantiv Atributul determină un înlocuitor (pronume sau numeral)

Observaţie! verb Complementul determină un adjectiv adverb interjecţie

DECLINAREA SUBSTANTIVULUI

A. CU ARTICOL HOTĂRÂT singular masculin

N. Elevul învaţă. Ac. L-am întâlnit pe elevul acela. G. Cartea elevului este curată. D. I-am dat elevului o carte. V. Elevule, vino aici! plural masculin N. Elevii învaţă. Ac. I-am întâlnit pe elevii aceia. G. Cărţile elevilor sunt curate.


Xtreme

Rectangle

Xtreme

Rectangle

D. Le-am dat elevilor nişte cărţi. V. Elevilor, veniţi aici! singular feminin N. Eleva învaţă. Ac. Am întâlnit-o pe eleva aceea. G. Cartea elevei este curată. D. I-am dat elevei o carte. V. – plural feminin N. Elevele învaţă. Ac. Le-am întâlnit pe elevele acelea. G. Cărţile elevelor sunt curate. D. Le-am dat elevelor nişte cărţi. V. Elevelor, veniţi aici!

Observaţie! Substantivele neutre se declină în felul următor:

- la singular = ca un substantiv masculin - la plural = ca un substantiv feminin

B. CU ARTICOL NEHOTĂRÂT

singular masculin

N. Un elev învaţă. Ac. L-am întâlnit pe un elev. G. Cartea unui elev este curată. D. Unui elev i-am dat o carte. V. – plural masculin N. Nişte elevi învaţă. Ac. I-am întâlnit pe nişte elevi. G. Cărţile unor elevi sunt curate. D. Unor elevi le-am dat o carte. V. –

singular feminin N. O elevă învaţă. Ac. Pe o elevă am întâlnit-o. G. Cărţile unei eleve sunt curate. D. Unei eleve i-am dat o carte. V. –


Xtreme

Rectangle

plural feminin N. Nişte eleve învaţă. Ac. Le-am întâlnit pe nişte eleve. G. Cărţile unor eleve sunt curate. D. Unor eleve le-am dat o carte. V. –

Observaţie! Substantivele neutre se declină în felul următor:

- la singular = ca substantivele masculine - la plural = ca substantivele masculine şi feminine

C. CU ARTICOLE NEARTICULATE

singular masculin

N. Acest elev învaţă. Ac. L-am întâlnit pe acest elev. G. Cărţile acestui elev sunt curate. D. Acestui elev i-am dat o carte. V. –

plural masculin N. Aceşti elevi învaţă. Ac. I-am întâlnit pe aceşti elevi. G. Cărţile acestor elevi sunt curate. D. Acestor elevi le-am dat o carte. V. –

Observaţie! Uneori există şi vocativ: singular şi plural Elevi, drepţi!

singular feminin N. Această elevă învaţă. Ac. Am întâlnit-o pe această elevă. G. Cărţile acestei eleve sunt curate. D. Acestei eleve i-am dat o carte. V. Elevo, vino aici! plural feminin N. Aceste eleve învaţă. Ac. Le-am întâlnit pe aceste eleve. G. Cărţile acestor eleve sunt curate. D. Acestor eleve le-am dat o carte. V. –


Xtreme

Rectangle

Xtreme

Rectangle

Observaţie! La genul neutru substantivele se declină la fel:

- la singular = ca cele masculine - la plural = ca cele feminine

SCRIEREA CU „I”

- copil, vizitiu, geamgiu, fiu (i = rădăcină)

primul i = rădăcină - copii, vizitii, geamgii, fii

al doilea i = desinenţă de plural primul i = rădăcină

- copiii, vizitiii, geamgiii, fiii al doilea i = desinenţă de plural al treilea i = articol hotărât

- felie (i = rădăcină)

primul i = rădăcină

- felii al doilea i = desinenţă de plural

primul i = rădăcină

- feliile al doilea i = desinenţă de plural le = articol hotărât

Observaţie!

Substantivele masculine care nu au „i” în rădăcină au forma: munţi, elevi (i = desinenţă de plural) munte, elev munţii, elevii (i = articol hotărât)

Observaţie!

În cazul substantivelor: codru, ministru, membru, copilandru, băieţandru etc. ... se va face proba cu un substantiv feminin (daca substantivul feminin va fi nearticulat, substantivul respectiv se va scrie cu un singur „i”, iar dacă cel feminin va fi articulat cu un articol hotărât „le”, atunci substantivul se va scrie cu doi „i”). În organizaţia noastră sunt zece membri. fete

Am vizitat codrii de la marginea satului.

MODEL DE ANALIZĂ

- substantiv sau locuţiune substantivală - simplu sau compus


Xtreme

Rectangle

Xtreme

Rectangle

Xtreme

Rectangle

- comun sau propriu - genul - numărul - cazul - articulat sau nearticulat - funcţia sintactică

De treci codrii de aramă, de departe vezi albind ...

de aramă = subst. simplu, comun, gen fem., nr. sg., caz Ac., nearticulat, precedat de prep. simplă „de”, f.s.

atribut substantival prepoziţional. ADJECTIVUL Definiţie: partea de vorbire flexibilă care determină un substantiv şi exprimă o însuşire a acestuia. Felul adjectivului:

A. 1. simple: mic, frumos, mare, roşu, înalt, atent 2. compuse

- prin contopire: binefăcător, răuvoitor, cumsecade - scrise cu liniuţă de unire: galben-verzui, nord-vestic, roş-pal, dulce-amărui

B.

1. variabile - cu o terminaţie: mare, verde, subţire, cuminte, tulbure, limpede, rece, moale, tare, dulce, iute - cu două terminaţii: urât(ă), înalt(ă), scump(ă), restrâns(ă), negru(neagră)

2. invariabile (nu-şi schimbă forma): cumsecade, beumarin, mov, crem, gri, atroce, eficace, feroce Adjective substantivizate: leneşul, cel înalt, cei cuminţi, albastrul Adjective devenite adverbe: (!! Atenţie la predicate şi la propoziţia subiectivă!!): firesc, rău, probabil, evident Adjective provenite din verbe la participiu: (foarte)înegrită, (cea mai)supărată, (mai)alintat, (destul de)retras Adjective provenite din verbe la gerunziu: (foarte)suferindă, (cea mai)arzândă, (foarte)tremurând(ă) Femininul unor adjective: analog – analoagă, echivoc – echivocă, omolog – omoloagă, policrom –

policromă, interlop – interlopă, incolor – incoloră

Observaţie!

Nu îmi plac asemenea băieţi. adj. invariabil

Am mai văzut aşa obiecte. adj. invariabil

ACORDUL ADJECTIVULUI CU SUBSTANTIVUL DETERMINAT


Xtreme

Rectangle

gen Se face în număr caz

Băiatului frumos i-am dat nişte cărţi interesante. masc. sg. D. fem. pl. Ac.

Bunului părinte i-am cerut nişte flori roşii.

masc. sg. D. masc. sg. D. fem. pl. Ac. fem. pl. Ac.

GRADELE DE COMPARAŢIE ALE ADJECTIVULUI

1. pozitiv: mare, cel mare 2. comparativ

a) de superioritate: mai mare b) de inferioritate: mai puţin mare c) de egalitate: la fel de mare, tot atât de mare, tot aşa de mare, deopotrivă de mare

3. superlativ a) relativ

- de superioritate: cel mai mare - de inferioritate: cel mai puţin mare

b) absolut: foarte mare, extraordinar de mare, grozav de mare, nemaipomenit de mare, prea mare, atât de mare, aşa de mare, ce mare!, cât de mare!, mare-mare, peste măsură de mare (mare peste măsură), mare de tot, tare mare, din cale afară de mare (mare din cale afară)

ADJECTIVE FĂRĂ GRADE DE COMPARAŢIE

- culorile - maxim, minim, optim - superb, oribil, plin, gol, mort, viu - oval, dreptunghiular, rotund, sferic - groaznic, extraordinar, enorm, grozav, literar, românesc, excelent, complet, întreg - principal, superior, inferior, anterior, posterior, suprem, interior, exterior, ulterior, veşnic,

general, perfect, desăvârşit, unic, total, definitiv MIJLOACE EXPRESIVE PENTRU REDAREA IDEII DE SUPERLATIV

a) folosirea unor adverbe cu valoare expresivă: uluitor, zăpăcitor, înspăimântător, extrem b) lungirea şi repetarea sunetelor: buuună treabă, rrrăutăcios băiat c) repetarea adjectivului (adverbului): cale lungă, lungă ... d) anumite locuţiuni adverbiale: din cale-afară ..., cu totul şi cu totul ..., de tot ... e) prefixul „stră-” f) pseudoprefixele neologice: extra-, super-, hiper-, arhi-, ultra-, ... g) anumite adjective, adverbe şi substantive (folosite în sens figurat) care servesc pentru a intensifica

înţelesul cuvintelor: putred de bogat, fript de sărac, foc de scump, supărat foc, frumoasă rău


h) înlocuirea adjectivului cu un substantiv din acelaşi radical: om bun – bunătate de om, casă frumoasă – o frumuseţe de casă

i) repetarea substantivului (în genitiv plural): zâna zânelor, frumoasa frumoaselor, voinicul voinicilor j) construcţii exclamative: cât de darnic eşti!, vai ce frumos tablou!

Funcţii sintactice:

1. atribut adjectival (în toate cazurile inclusiv vocativ) Mamă dragă voi veni mâine acasă.

subst. în V. adj. în V fără f.s. f.s. atr. adj.

Dragă tată am luat nişte bani. atr. adj. fără f.s.

2. nume predicativ (numai în cazul nominativ fiindcă se acordă cu subiectul)

Caietul meu este curat. Ea este frumoasă.

subiect


De mic cântam la pian.

4. complement circumstanţial de cauză El plângea de fericit. Nu le-am primit de rele ce sunt.

5. subiect (numai când este substantivizat)

Leneşul mai mult aleargă.

6. complement indirect Din rece se făcuse caldă. Din frumos ajunsese urât.

7. nulă (numai când este substantivizat)

Lasă-mă în pace netrebnicule!

8. element predicativ suplimentar (subordonat cu dublu regent) Fata merge veselă pe stradă.

fata veselă merge veselă

- veselă = subordonat - fata dublu regent - merge


element regent = cuvânt pe care îl determină, căruia i se pune întrebarea

LOCUŢIUNI ADJECTIVALE Definiţie: grupuri de cuvinte care echivalează cu un adjectiv şi se analizează ca un adjectiv

- de geniu = genial - de seamă = important - de renume = renumit - în vârstă = vârstnic - în stare = capabil, apt - de vină = vinovat

MODEL DE ANALIZĂ

- adjectiv sau locuţiune adjectivală - variabil sau invariabil - genul - numărul - cazul - articulat sau nearticulat - gradul de comparaţie - funcţia sintactică

Pe fata mai frumoasă am văzut-o îmbrăcată cu o cochie gri.

mai frumoasă = adj. propriu-zis simplu, variabil cu două terminaţii, se acordă în gen, nr. şi caz cu

substantivul determinat „fată” respectiv: gen fem., nr. sg., caz Ac., gradul comparativ de superioritate, f.s. atribut adjectival

gri = adj. propriu-zis simplu, invariabil, se acordă în gen, nr. şi caz cu substantivul determinat

„rochie”, respectiv: gen fem., nr. sg., caz Ac., fără grad de comparaţie, f.s. atr. adj.

Ea este foarte urâtă. foarte urâtă = adj. propriu-zis simplu, variabil cu două terminaţii, se acordă în gen, nr. şi caz cu

subiectul „ea”, respectiv: gen fem., nr. sg., caz N., gradul superlativ absolut, f.s. nume predicativ

El era mai interesant decât alţii.

mai interesant = adj. propriu-zis simplu, variabil cu două terminaţii, se acordă în gen, nr. şi caz cu

subiectul „el”, respectiv: gen masc., nr. sg., caz N., gradul comparativ de superioritate, f.s. nume predicativ.


Xtreme

Rectangle

NUMERALUL Definiţie: partea de vorbire flexibilă care exprimă un număr sau ordinea obiectelor.

- conţine o cifră, excepţii: primul, a, întâiul, întâia etc. (deci: ultimul, sfert, jumătate, întreg, etc nu sunt numerale)

- cele mai multe numerale au categoria cazului, dar foarte puţine au categoria genului (unu-una, doi-două)

- de obicei însoţeşte un substantiv ca şi adjectivele - este un înlocuitor al substantivului ca şi pronumele

Poate avea valorile:

a) adjectivală: când însoţeşte un substantiv cu care se acordă în gen, nr. şi caz şi are funcţie sintactică de atribut adjectival

b) substantivală: când însoţeşte un substantiv şi are funcţiile sintactice ale acestuia Felul numeralului:

1. numeralul ordinal 2. numeralul cardinal

a) propriu-zis - simplu - compus

b) multiplicativ c) distributiv d) colectiv e) adverbial (de repetiţie) f) fracţionar

NUMERALUL ORDINAL

- exprimă (prin numărare) ordinea sau locul în spaţiu sau timp pe care obiectele sau acţiunile îl ocupă într-o însuşire

- (exceptând: primul, a, întâiul, întâia), articolul posesiv (al, a, ai, ale + numeral cardinal + articolul enclitic „le”/la feminin „a”) + „a”

- arată ordinea obiectelor ex.:

primul (întâiul), cel dintâi

al doilea, al treilea (a treia), al zecelea, al douăzecilea, al o sută unulea (a o sută una), al o mie nouă sute optzeci şi şaselea (a o mie nouă sute optzeci şi şasea) etc

Are valoare(dublă):

a) adjectivală A doua fată a sosit acum.


Fata a doua a citit. atr.adj.

b) substantivală A doua a sosit acum. A doua a citit. subiect


1. subiect Al zecelea a câştigat cupa. Al treilea a reuşit. Al treilea pare mai descurcăreţ.

2. nume predicativ

N. Prietenul meu este primul. Ac. Florile sunt pentru cea dintâi. G. Florile sunt ale celei de-a doua.

3. complement direct

Am văzut-o pe a cincea de acolo. N-am mai aşteptat pe primul (pe al doilea).

4. complement indirect

N. Noi discutăm despre a zecea. G. Asupra primului am discutat. D. Primei i-am împrumutat cartea.


Ac. (spre, către, înspre, lângă) Noi ne îndreptăm spre al doilea. Eu m-am aşezat lângă al treilea. G. Împrejurul primilor s-a adumat lumea. Eu m-am aşezat înaintea celei de-a treia.


Ac. (după) El a sosit după al doilea, nu înainte. G. El a sosit înaintea celui de-al doilea. În timpul celui de-al doilea era mai bine.


G. Nu am venit din cauza celui de-al doilea.


8. complement de agent Ea este invitată de către a cincea. Este scrisă de al doilea (de către a doua).

9. complement circumstanţial de mod

Se comportă ca şi primul. Se comportă mai bine decât al doilea.


Pentru primul muncise mai mult / iar pentru al doilea mai puţin.

11. atribut genitival Cărţile primului sunt noi. Cărţile celui de-al treilea mi-au plăcut.

12. atribut prepoziţional

Ac. Discuţia celui de-al doilea s-a terminat. Cărţile de la primul de aici sunt noi. G. Discuţia contra celui de-al patrulea s-a terminat. Cărţile din faţa primului sunt noi. D. Discuţia asemenea celui de-al patrulea s-a terminat.

13. atribut adjectival

Al patrulea copil a ajuns mai devreme. Eu stau în a cincea bancă.

MODEL DE ANALIZĂ

- numeralul şi felul - articulat sau nearticulat - genul - cazul - funcţia sintactică

Eu stau în a cincea bancă. a cincea = numeral ordinal, cu valoare adjectivală, se acordă în gen, nr. şi caz cu substantivul determinat

„bancă”, respectiv: gen fem., nr. sg., caz Ac., f.s. atr. adj. NUMERAL CARDINAL PROPRIU-ZIS

- arată numărul obiectelor Felul numeralului cardinal propriu-zis:

1. simplu: unu, doi, trei ..., zece, o sută, o mie, un milion


2. compus: unsprezece, doisprezece, cincisprezece, şaisprezece, şaptesprezece, optsprezece, douăzeci şi cinci, o sută doi

Are valoare (dublă):

a) adjectivală Cei trei elevi au venit. atr.adj.

Trei elevi au reuşit.

b) Substantivală

Cei trei au venit. Subiect

Trei au reuşit.

Observaţie!

- numeralul cardinal de la 1-19 poate avea atât valoare adjectivală cât şi valoare substantivală

- numeralul cardinal de la 20 înainte are întotdeauna valoare substantivală indiferent că însoţeşte sau nu un substantiv El are doisprezece cărţi atr.adj.

El are douăzeci de cărţi. compl.direct atr.subst.prep. (întotdeauna)


1. subiect Doi au întârziat. Doi dintre ei au reuşit.

2. nume predicativ

N. Colegii mei sunt cei trei. Ac. Florile sunt pentru cele două. G. Cărţile sunt ale celor două.


Eu i-am văzut pe cei doi.

4. complement indirect Ac. Am discutat despre cei cinci. G. Contra celor doi s-au ridicat copiii. D. Celor cinci le-am dat cărţi.


Xtreme

Rectangle


Ac. (spre, către, înspre, lângă) Eu m-am aşezat lângă cele două. G. Eu m-am aşezat înaintea celor două. Eu m-am aşezat în dreapta celor două.


Ac. (după) El a sosit după cei doi nu înainte. G. El a sosit înaintea celor doi.


G. Din cauza celor doi am căzut.

8. complement circumstanţial de mod Este un număr mai mic decât şapte.


Se străduieşte doar pentru zece.

10. complement de agent Ei au fost chemaţi de către cei zece.

11. atribut genitival

Cărţile celor zece sunt frumoase.

12. atribut prepoziţional Ac. Discuţia despre cei patru s-a terminat. G. Discuţia contra celor patru s-a terminat. D. Discuţia asemenea celor patru s-a terminat.


El s-a întâlnit cu douăsprezece fete. MODEL DE ANALIZĂ


Despre cei zece elevi au discutat cei cincisprezece.


cei zece = numeral cardinal simplu cu valoare adjectivală, se acordă în gen, nr. şi caz cu substantivul determinat „elevi”, respectiv: gen masc., nr. pl., caz Ac., f.s. atr.prep.

cei cincisprezece = numeral cardinal compus cu valoare substantivală, gen masc., nr. pl., caz N., precedat de art.

dem. „cei”, f.s. subiect NUMERALUL CARDINAL MULTIPLICATIV

- îndoit, întreit, înzecit, însoţit, înmiit - dublu, triplu, cvadruplu


1. atribut adjectival (valoare adjectivală) Ea a depus un efort întreit. Am primit un preţ înzecit pentru casă.

2. nume predicativ (valoare adjectivală)

Preţul primit a fost dublu. Suma a fost triplă.

3. complement circumstanţial de mod (valoare adverbială)

El munceşte dublu.

Observaţie! Uneori poate avea şi valoare substantivală Dublul lui doi este patru. subiect

MODEL DE ANALIZĂ


Am primit un preţ înzecit pentru casă. înzecit = numeral multiplicativ cu val. adj. se acordă în gen, nr. şi caz cu subst. det. „preţ”, respectiv: gen

neutru, nr.sg., caz Ac., f.s. atr.adj Suma a fost triplă. triplă = numeral multiplicativ cu val. adj., se acordă în gen, nr. şi caz cu subst. det. „sumă”, respectiv:

gen fem., nr.sg., caz N., f.s. nume predicativ


Xtreme

Rectangle

El munceşte dublu. dublu = numeral multiplicativ, cu val. adv., f.s. compl. circ. de mod NUMERAL CARDINAL DISTRIBUTIV

- câte unu(l), câte doi, câte trei - unul câte unul, doi câte doi


1. complement indirect (valoare substantivală) Ac. Eu mă plimb cu câte doi în parc.

2. complement circumstanţial de mod (valoare adverbială)

Copiii intră unul câte unul.

3. nume predicativ (valoare substantivală) Ac. Coloana era de câte cinci.

4. atribut adjectival (valoare adjectivală)

Fiecare are câte două note. MODEL DE ANALIZĂ


Eu mă plimb cu câte doi în parc. cu câte doi = numeral distributiv cu val. subst., gen masc., nr. pl., caz Ac., precedat de prepoziţia simplă „cu”,

f.s. compl. indirect Copiii intră unul câte unul. unul câte unul = numeral distributiv cu val. adv., f.s. compl. circ. de mod NUMERAL CARDINAL COLECTIV

- ambii, ambele - amândoi, amândouă - tustrei, tuspatru - toţi trei, toţi patru, toţi zece


- câtestrele, câteşipatru Are valoare (dublă):

a) adjectivală Ambele fete au reuşit. M-am plimbat cu ambele fete. atr.adj.

b) substantivală Ambele au reuşit. M-am plimbat cu ambele. compl. ind.


1. subiect Toţi patru au venit.

2. nume predicativ

N. Colegii mei sunt amândoi. Ac. Cărţile sunt pentru tustrei. G. Cărţile sunt ale amândurora.


I-am chemat pe toţi zece.

4. complement indirect Ac. Noi am discutat despre amândouă. G. Au năvălit contra ambelor. D. Ambelor le-am telefonat.


Ac. M-am îndreptat către amândoi. G. Am mers la stânga ambilor.


Ac. Noi am sosit după ambele de aici, nu înainte. G. Noi am sosit înaintea ambelor.


G. Din pricina ambilor de aici am întârziat.

8. complement de agent Tema a fost scrisă de către amândoi. Ea a fost susţinută de amândoi.

9. atribut genitival


Cărţile amândurora sunt pe bancă. Părerea ambilor mă interesează.

10. atribut prepoziţional

Ac. Cărţile pentru amândoi de aici sunt bune. Părerea despre amândoi a fost spusă. G. Cărţile din faţa ambilor sunt bune. Părerea contra ambilor a fost spusă.


G. Cărţile ambilor copii s-au rupt. Părerea ambilor copii a fost spusă.

MODEL DE ANALIZĂ


Pe ambele colege le-au invitat amândoi. ambele = numeral colectiv cu val. adj., se acordă în gen, nr. şi caz cu subst. det. „colege”, respectiv: gen

fem., nr. pl., caz. Ac., f.s. atr. adj. amândoi = numeral colectiv cu val. subst., gen masc., nr.pl., caz N., f.s. subiect NUMERAL CARDINAL ADVERBIAL

- o dată, de două ori, de trei ori ...

Observaţie! Să nu confundăm numeralul adverbial „o dată” cu adverbul de timp „odată”

Valorile morfologice ale lui „o dată” (odată):

1. numeral adverbial Eu am văzut acel film o dată, nu de două ori.

2. adverb de timp

A fost odată un împărat.

3. Substantiv + articol nehotărât 1 Decembrie este o dată importantă.


Xtreme

Rectangle

MODEL DE ANALIZĂ - numeralul şi felul - articulat sau nearticulat - genul - cazul - funcţia sintactică

1 Decembrie este o dată importantă. o dată = numeral adverbial, f.s. nume predicativ NUMERAL CARDINAL FRACŢIONAR

- doime, treime, pătrime, zecime, sutime, miime

Observaţie! Numeralul fracţionar are numai valoare substantivală deci are funcţie sintactică de substantiv Eu am primit o zecime din sumă.

MODEL DE ANALIZĂ


Eu am primit o zecime din sumă. o zecime = numeral fracţionar cu val. subst., gen fem., nr. sg., caz ac., art. cu art. nehot. „o”, f.s. compl. dir. PRONUMELE Definiţie: partea de vorbire flexibilă care înlocuieşte un substantiv. Felul pronumelui:

A. după structură 1. simple: el, se, nostru, etc. 2. compuse: dumneata, însumi, celelalte, celălalt, etc.

B. după flexiune

1. variabile: tu, acesta, cineva, etc 2. invariabile: ce, ceva, altceva, fiece, orice, nimik, etc.


Xtreme

Rectangle

C. după semnificaţie 1. personal 2. de politeţe 3. reflexiv se analizează şi persoana 4. de întărire 5. posesiv 6. demonstrativ 7. nehotărât 8. negativ 9. interogativ 10. relativ

D. după valoarea sintactică

1. fără funcţie sintactică a) pronumele reflexiv ca marcă a diatezei reflexive b) celelalte pronume în vocativ c) pronumele personal în dativ sau cu valoare neutrală

2. cu funcţie sintactică: toate celelalte

din coloana „C” nu pot deveni adjective pronominale: - pronumele personal - pronumele de politeţe - pronumele reflexiv

Observaţie!

adjectivul pronominal de întărire are funcţie sintactică de atribut adjectival şi nu se întâlneşte în zilele noastre ca pronume

PRONUMELE PERSONAL

- sunt trei persoane - are două numere: singular şi plural - are două genuri numai la persoana a III-a: masculin şi feminin - are forme: accentuate, neaccentuate

Declinarea:

PERSOANA I

singular plural N. eu N. noi Ac. (pe) mine, mă, m Ac. (pe) noi, ne D. mie, îmi, mi D. nouă, ne, ni G. - G. - V. - V. –


Xtreme

Rectangle

PERSOANA a II-a singular plural N. tu N. voi Ac. (pe) tine, te Ac. (pe) voi, vă, v D. ţie, îţi, ţi D. vouă, vă, vi, v G. - G. - V. Tu! V. Voi!

PERSOANA a III-a

MASCULIN singular plural N. el, dânsul N. ei, dânşii Ac. (pe) el, îl, l, dânsul Ac. (pe) ei, îi, i, dânşii D. lui, îi, i, dânsului D. lor, le, li, dânşilor G. (a, al, ai, ale) lui, dânsului G. (a, al, ai, ale) lor, dânşilor V. - V. -

FEMININ singular plural N. ea, dânsa N. ele, dânsele Ac. (pe) ea, o, dânsa Ac. (pe) ele, le, dânsele D. ei, îi, i, dânsei D. lor, le, li, dânselor G. (a, al, ai, ale) ei, dânsei G. (a, al, ai, ale) lor, dânselor V. - V. -

Observaţie!

- tot pronume personal sunt şi formele:

dânsul

dânsa

dânşii

dânsele - cele subliniate sunt forme accentuate, cele nesubliniate sunt forme neaccentuate - formele neaccentuate se găsesc numai în cazurile:

Ac.

D. - persoana I şi a II-a nu au gen - numai persoana a III-a are gen - numai persoana a III-a are forme la cazul G. - persoana I şi a II-a nu au forme la G. - numai persoana a II-a are forme la V.


Xtreme

Rectangle

Atenţie!

I: îmi, mi, ni

- numai D. II: îţi, ţi, vi III: li

I: mă, m

- numai Ac. II: te f. s. complement direct III: îl, l, o

I: ne

- şi în D. şi în Ac. II: vă, v III: îi, i, le

Ei ne cheamă. Ac. compl. dir.

Ei ne cer ceva. D. compl. ind.


1. subiect Ea a venit aici. El a plecat.

2. nume predicativ

N. Colega mea este dânsa. Ac. Florile sunt pentru ele. G. Florile sunt ale ei.


Am văzut-o pe ea.

4. complement indirect Ac. Am discutat despre tine. D. Ţie îţi place cartea. Lui i-am dat caietul. G. Am luptat contra lor.


Ac. M-am aşezat lângă voi. Noi mergem spre ele. G. M-am aşezat în faţa ei.


Xtreme

Rectangle

6. complement circumstanţial de timp Ac. Eu am sosit după tine, nu înainte. G. Eu am sosit înaintea lui.


G. Din cauza lui n-am ajuns la timp.

8. complement de agent Tema a fost scrisă de către ei.


Ac. Colegul meu lucrează ca mine. D. El lucrează asemenea mie.

10. atribut pronominal personal

Ac. Părerea despre mine este falsă. G. Părerea dânsului este falsă. D. El mi-a curăţat pantofii. D. posesiv ai mei

MODEL DE ANALIZĂ

- pronume personal - forma iniţială - persoana - numărul - genul (pt. pron. de pers. a III-a) - cazul - forma - funcţia sintactică

Pe tine te-am chemat ieri pentru a o vedea. pe tine = pron. pers., formă acc., pers. a II-a, nr. sg., caz Ac., precedat de prep. simplă „pe”, f.s. compl. dir. te = pron. pers., formă neacc., pers. a II-a, nr. sg., caz Ac., f.s. compl. dir. o = pron. pers., formă neacc., pers. a III-a, nr. sg., gen fem., caz Ac., f.s. compl. dir.

EU N.

1. Eu ştiam că se va întoarce la tine. 2. Abia aseară am aflat vestea şi eu.

Ac.

1. Pe mine nu mă întrebase niciodată de ce s-au certat. Documentul aparţine sitului www.dictionarmultilingvistic.ro

2. Plecase în grabă spre (cu, către, etc.) mine.

1. Mă ajutase în momentele cele mai dificile. (m-ajutase) 2. Nu-mi dădeam seama că mă aude de la distanţa aceea. (m-aude)

D.

1. Mie nu-mi plăcea observaţia sa. 2. Dintre toţi, nu-mi oferise flori decât mie.

1. Îmi plăcea sa-l aud cântând. 2. Încă nu aflase că locul îmi displăcea.

1. Mi se spusese că este un om foarte dificil. 2. Astfel de ieri mi-a sugerat mereu. 3. Am să te pot ajuta, supărarea ta spunându-mi ... 4. „Cine mi-au văzut / Mândru ciobănel ...”

G. - V. -

TU N.

1. Tu vrei să mergem astăzi acolo? 2. Se pare că problema ai înţeles-o doar tu.

Ac.

1. Despre (cu, la, etc.) tine vom discuta astăzi. 2. Nu mă sfătuiesc decât cu tine.

1. Te-am văzut aseară în parc. 2. Va încerca să te susţină în realizarea intenţiei tale. 3. L-am văzut adeseori, doar pe tine ajutându-te.

D.

1. Ţie îţi convine noul program? 2. Se acceptă deşi ideea nu-ţi place şi ţie.

1. Îţi aduci aminte de colegii noştrii? 2. N-am înţeles de ce nu îţi vorbea.

1. L-am găsit recitându-ţi din versurile sale. 2. Ţi se comunicau totdeauna rezultatele?

G. -


V.

1. Tu, o doamne ... dar eşti un hain! 2. Vrei să mergem, tu, astăzi la spectacol?

EL

N. 1. El vine dinspre munte, strecurându-se printre dealuri şi coline. 2. Doar la sfârşitul săptămânii şi-a făcut apariţia şi el.

Ac.

1. Cu (despre, la, etc) el nu se poate discuta decât rareori. 2. Toată atenţia era îndreptată evident spre el.

1. Îl admitem (pe colegul meu) mai ales pentru îndrăzneala sa. 2. M-a rugat sa-i transmit că astăzi îl aşteaptă.

1. L-a primit cu toată încrederea pe prietenul tău. 2. I se părea că, din cauza ploii, nu-l distinge bine.

D.

1. Lui îi spusese atunci ce are de făcut. 2. Bănuiam că totul i se spune lui.

1. Îi trimisesem mesajul prin telefon. 2. Fragmentul citit îi era foarte cunoscut.

1. I-a dăruit flori pentru că era ziua lui. 2. Poezia se învaţă mai uşor, de mai multe ori spunându-i-o.

G.

1. Compunerea lui este mai interesantă. 2. Îmi dădea impresia că lucrarea este în întregime a lui.

V. -

EA N.

1. Ea preferă dintre toate obiectele matematica. 2. În clasă nu se afla atunci decât ea.

Ac.

1. Spre (cu, la, de la, etc) ea plecam după ora trei. 2. Târziu am observat că acolo o adusese şi pe ea.


1. O zărisem jucându-se cu colegele ei. 2. E clar că voi înţelege problema, lămurindu-mi-o.

D.

1. Ei nu-i convine să începem programul mai târziu. 2. Am stabilit să i se spună doar ei.

1. Îi acceptasem propunerea, fiindcă era bună. 2. Fiind răcită, la patinoar nu îi dă voie.

1. I se întâmplase să piardă stiloul de mai multe ori. 2. O ajuţi mult mai mult, spunându-i adevărul.

G.

1. Sora ei primise o invitaţie similară. 2. Dintre toate cărţile, n-am găsit decât broşura ei.

V. -

NOI N.

1. „Noi n-am lunecat peste nimeni / în tulbure-al gloriei ceas” 2. Cei care l-au salvat suntem noi.

Ac.

1. Spre (la, cu, către, etc) noi veneau aşa grăbiţi? 2. Nu se ştia de va merge acolo, sau nu, vreunul dintre noi.

1. Ne primeau totdeauna cu zâmbetul pe buze. 2. S-au bucurat atât de mult văzându-ne.

D.

1. Nouă nu ne-a venit a crede că-i bolnav. 2. A intrat în clasă arătându-ne şi nouă diploma.

1. Ne sfătuise să nu înoptăm la cabană. 2. Ne era de ajutor numai sfătuindu-ne.

1. Ni-i dăduse nouă în grijă pe aceşti copii. 2. „De urât am mai ura / dar ni-i teamă co-n sera”

G. - V. -


VOI N.

1. Voi sunteţi urmaşii Romei? 2. La acest film aţi fost şi voi.

Ac.

1. „La voi coboară Cosânzeana, / a visurilor noastre doamnă.” 2. Eforturile părinţilor sunt făcute pentru voi.

1. Vă cheamă la şedinţă pentru comunicări urgente. 2. „Toată florea vă cunoaşte / Şi toată frunza ei vă ştie”

1. V-a trimis pe toţi la stadion? 2. Promisese el că v-ajută?

D.

1. Vouă vă recită deseori poezii? 2. Era o taină pe care v-a dezvăluit-o numai vouă.

1. Vă trimit astăzi coletul prin poştă. 2. După terminarea orelor vă spun planul meu.

1. Vi se pare firesc să întârzie la ore? 2. Am procedat întocmai cum vi-i voia dumneavoastră.

1. V-a comunicat ce aveţi de făcut? 2. Mi-am dat seama că nu v-a plăcut.

G. - V.

1. Voi, cei din stânga, unde mergeţi? 2. Să fiţi atenţi, voi, care aţi venit mai târziu!

EI

N. 1. Ei au venit înaintea noastră. 2. Împreună cu noi, la acest film, merg şi ei.

Ac.

1. Cu (la, despre, etc.) ei vorbiţi în limba franceză? 2. În articolul acela s-a referit doar la ei.

1. Îi căutăm pe vinovaţi până-i găsim. 2. Toţi îi ştiu, nimeni nu-i vede.


1. I-am ajutat dacă a fost nevoie. 2. Mi-ai cerut să ţi-i arăt: uite-i!

D.

1. Lor le revine sarcina să ne anunţe. 2. Toate notiţele se vor da apoi şi lor.

1. Le voi propune un schimb avantajos. 2. Vor pricepe bine numai zicându-le direct.

1. Li se dă toată atenţia bolnavilor în acest spital. 2. I-am găsit în salon aducându-li-se ceaiul.

G.

1. A lor, se ştie, este mai bine pregătită. 2. Faptul că nu-nvaţă nu-i doar problema lor.

V. -

ELE N.

1. Ele îşi fac apariţia odată cu semnele primăverii. 2. Dicţia cea mai bună o au ele.

Ac.

1. Cu (despre, la, etc.) ele stabilim ce-i de făcut. 2. Toată nădejdea mea este doar în ele.

1. Le revedem în fiecare zi, trecând spre şcoală. 2. Învăţ uşor poeziile, de mai multe ori citindu-le.

D.

1. Lor le-au oferit cartea, fiindcă sunt mai atente. 2. Ele m-au iertat pentru neplăcerea provocată lor.

1. Le spunea programul înaintea fiecărui antrenament. 2. Plantele cresc mai repede dându-le apă la timp.

1. Li se oferise o slujbă într-un orăşel de munte. 2. L-au salutat, părându-li-se cunoscut.

G.

1. A lor a fost ideea, pentru că ele cunoşteau mai bine problema. 2. Îmi confirmase că este prietenul lor.


V. - Dativul etic:

- exprimă participarea intensă a vorbitorului (când este la persoana I) sau a interlocutorului (când este altă persoană)

- se realizează prin formele neacc. ale D. - totdeauna înaintea verbului regent - nu are funcţie sintactică

ex.: „mi ţi-l lua şi mi ţi-l trânti pe zmeu ...” Dativul posesiv:

- exprimă posesia, apartenenţa printr-un pronume în D. - se realizează prin formele neaccentuate ale pronumelui - apar conjuncte cu partea regentă (v., adj., subst.) - au funcţie sintactică dependentă de regent: compl. circ., atr.)

ex.: vorba nu mi-ai ascultat, pe palida-ţi frunte, pe fruntea-ţi palidă Dativul, forma neutrală:

- nu se referă la ceva anume - forma neaccentuată a pronumelui personal în Ac. sau D. - apar în locuţiuni sau expresii cu nuanţă familiară

ex.: a rupt-o la goană, na-ţi-o frântă, şi tot aşa dă-i la dreapta, dă-i la stânga PRONUMELE PERSONAL DE POLITEŢE

- dumneata (d-ta): persoana a II-a, număr singular (dumitale: D., G.) - dumneavoastră (d-stră, dvs., dv.): persoana a II-a, număr plural - dumnealui (d-lui): persoana a III-a, număr singular, gen masculin - dumneaei (d-ei): persoana a III-a, număr singular, gen feminin - dumnealor (d-lor): persoana a III-a, număr plural, gen masculin+feminin

domnia-ta

domnia-sa

domnia-lui

domnia-voastră

domniile-voastre

domniile-lor Forme regionale:

- matale - mata - mătăluţă - tălică - tale


Observaţie!

Scrierea omofonelor: - domnia-sa (pron. pers. de politeţe) - domnia sa (subst. + adj. posesiv) - tale (pron. pers. de politeţe) - tale (adj. posesiv)


1. subiect Dumneata ai reuşit. Domnia-sa este acasă?

2. nume predicativ

N. Vecina mea este dumneaei. În hainele acelea nu păreai a fi dumneata. Ac. Florile sunt pentru dumnealor. Cartea este de la dumneavoastră. G. Florile sunt ale dumneaei. Cartea este a dumneaei.


Pe dumnealui l-am zărit pe stradă. Eu te-am văzut pe dumneata. L-am chemat pe domnia-sa.


Ac. Noi am plecat cu dumnealui. M-am plimbat cu dumnealor. D. Dumnealor le-am dat dreptate. Vă ofer dumneavoastră acest post. G. Au năvălit asupra dumitale. Noi am luptat împotriva dumneaei.


Ac. Au venit spre dumneaei. Noi stăm lângă dumneavoastră. G. La stânga dumneavoastră a stat el. Noi stăm în faţa dumneavoastră.


Ac. Şi ei învaţă ca şi dumneata. D. Colegul meu scrie asemenea dumitale.



Xtreme

Rectangle

Ac. El a sosit după dumneata, nu înainte. G. Noi am venit înaintea dumnealui.


G. Din pricina dumitale am căzut. Am întârziat din cauza dumnealor.


Au depus eforturi mari pentru dumneata.

10. complement de agent Cartea a fost citită de dumnealui. Lecţia a fost scrisă de către dumneata.

11. atribut pronominal

Ac. Părerea despre dumneavoastră este bună. Cartea de la dumneata este interesantă. G. Părerea dumnealui este bună. Cartea dumitale este interesantă.

MODEL DE ANALIZĂ

- pronume personal de politeţe - forma iniţială - articulat sau nearticulat - genul - numărul - cazul - funcţia sintactică

Cartea de la dumneata este interesantă. de la dumneata = pron. de politeţe, pers. a II-a, nr. sg., caz Ac., precedat de prep. compusă „de la”, f.s. atr.

pron. PRONUMELE REFLEXIV accentuate Are forme: neaccentuate Forme accentuate:

- numai la persoana a III-a, numărul singular

Ac. sine

D. sie, sieşi


Forme neaccentuate: I: mă, m, îmi, mi I: ne Singular II: te, îţi, ţi Plural II: vă, v III: se, s, îşi, şi III: se, s, îşi, şi Eu mă duc. Noi ne ducem. Tu te duci. Voi vă duceţi. El (ea) se duce. Ei (ele) se duc. Eu m-am dus. Noi ne-am dus. Tu te-ai dus. Voi v-aţi dus. El (ea) s-a dus. Ei (ele) s-au dus. Eu îmi amintesc. Noi ne amintim. Tu îţi aminteşti. Voi vă amintiţi. El (ea) îşi aminteşte. Ei (ele) îşi amintesc. Eu mi-am amintit. Noi ne-am amintit. Tu ţi-ai amintit. Voi v-aţi amintit. El (ea) şi-a amintit. Ei (ele) şi-au amintit.

Observaţie!

- la pronumele reflexiv nu se scrie genul la nici o persoană - are forme proprii numai la persoana a III-a - există forme neaccentuate numai la cazurile Ac. şi D.

I: mă, m I: îmi, mi Ac. II: te D. II: îţi, ţi III: se, s III: îşi, şi I pl.: ne în Ac. şi D. II pl.: vă, v

- pentru a şti în ce caz sunt acestea vom pune verbul la infinitiv: Ne jucăm cu mingea. (a se juca) Ac. Ac.

Noi ne amintim de voi. (a-şi aminti) D. D.

- formele neaccentuate la cazul Ac. Nu au funcţie sintactică ci intră în componenţa unui verb la diateza reflexivă

- cele mai întâlnite verbe la diateza reflexivă sunt: a se gândi, a se juca, a se uita, a se mira, a se teme, a-şi aminti, a-şi reveni

- l, îl, o, i, le, îi = numai personale


Xtreme

Rectangle

- se, s, îşi, şi = numai reflexive - la persoana a III-a, pronumele reflexiv are forme neaccentuate proprii (numai ale

lui, nefiind confundabile cu cele ale pronumelui personal) - formele neaccentuate ale pronumelui reflexiv de persoana I şi a II-a singular şi

plural se pot uşor confunda cu formele neaccentuate ale pronumelui personal de persoana I şi a II-a singular şi plural. Pentru a le putea deosebi, vom şti următoarele:

pronumele personal (are persoană şi număr diferite de subiect) Tu mă speli. El mă ridică

pers. a II-a pers. I pers. a III-a pers. I nr. sg. nr. sg. nr. sg. nr. sg.

Pronumele reflexiv (are aceeaşi persoană şi acelaşi număr cu subiectul) Eu mă spăl. Eu mă ridic.

pers. I pers. I pers. I pers. I nr. sg. nr. sg. nr. sg. nr. sg.

Mie îmi place pixul acesta. nu este pron. subiectul subiect pers.


1. atribut pronominal Ac. Părerea despre sine este falsă. Lauda de sine nu miroase a bine. D. Eu mi-am pierdut pixul. (al meu) D. posesiv

2. complement direct Fata s-a privit pe sine în oglindă. Se auzea pe sine. Eu mă îmbrac repede. pe mine


Ac. El discută mult despre sine. D. El şi-a cumpărat sieşi o carte. Îşi doreşte sieşi.


Ac. Gândul i s-a întors către sine.

5. nume predicativ Ac. Florile sunt pentru sine. Discuţia este despre sine.

MODEL DE ANALIZĂ


Xtreme

Rectangle

- pronume reflexiv - forma iniţială - persoana - cazul - numărul - accentuată sau neaccentuată - reflexiv propriu-zis sau provenit din pron.personal - funcţia sintactică

Părerea despre sine este falsă. despre sine = pron. reflexiv, forma acc, pers. a III-a, nr. sg., caz Ac., precedat de prep. compusă „despre”, f.s.

atr. pron. VALORILE CUVÂNTULUI „O”

1. articol nehotărât Eu am o carte. fără f.s.

2. numeral cardinal Eu am o carte şi două caiete. f.s. atr.adj

3. pronume personal Am văzut-o ieri. f.s. compl. dir.

4. Adjectiv pronominal nehotărât (+ alta)

Am o carte, iar tu ai alta. f.s. atr.adj.

5. interjecţie O, ce mi-a plăcut!

fără f.s.

6. verb (viitor popular) O să mergem. (vom merge)

fără f.s.

VALORILE CUVÂNTULUI „CEA”

1. articol demonstrativ Fata cea harnică a reuşit. fără f.s.

2. pronume demonstrativ de depărtare

Cea de acolo este mai bună. f.s. subiect


3. adjectiv pronominal demonstrativ (forma populară)

El a coborât în cea vale. f.s. atr.adj.

4. interjecţie

Cea, Ioane! f.s. P.V.

PRONUMELE ŞI ADJECTIVUL PRONOMINAL DE ÎNTĂRIRE

MASCULIN singular plural I însumi I înşine II însuţi II înşivă III însuşi III înşişi

FEMININ singular plural I însămi I însene II însăţi II însevă III însăşi III înseşi, însele stă în faţa subst. stă după subst.

Observaţie!

la numărul singular, genul feminin, cazurile D. şi G. formele se schimbă: - pers. I = însemi - pers. a II-a = înseţi - pers. a III-a = înseşi

Observaţie!

Toate aceste forme sunt folosite în limba literară actuală ca adjective pronominale de întărire, acordându-se cu substantivul sau pronumele determinat în persoană, gen, număr şi caz şi având funcţie sintactică de atribut adjectival. Aceste forme se întâlnesc ca pronume de întărire în limba veche sau în scrierile vechi.

Însuşi a plecat El însuşi a venit. pron. de întărire subiect adj.pron.de întărire caz N., f.s. subiect f.s. atr.adj.

Mircea însuşi mână-n luptă. subiect adj.pron.de întărire f.s. atr.adj.

- la pers. a III-a, nr. sg. şi pl., adj.pron. de întărire poate însoţi atât un subst. cât şi

un pronume - la pers. I-a şi a II-a, nr. sg. şi pl., adj.pron. de întărire poate însoţi numai pron.:

Tu însăţi ai scris.


Xtreme

Rectangle

Xtreme

Rectangle

MODEL DE ANALIZĂ

- pronume sau adjectiv pronominal de întărire - forma iniţială - genul - numărul - cazul - funcţia sintactică

Tu însăţi ai scris. Însăţi = adj.pron. de întărire, se acordă în pers., gen, nr. şi caz cu pron. determinat „tu”, respectiv: pers. a

II-a, nr. sg., gen fem., caz N., f.s. atr.adj. PRONUMELE ŞI ADJECTIVUL PRONOMINAL POSESIV Pronumele posesiv: este format din două elemente:

- obiectul posedat (a, al, ai, ale) - posesorul (meu, tău, nostru, etc.)

Adjectivul pronominal posesiv: este format dintr-un singur element:

- posesorul (meu, tău, său, voastră, etc.) Există patru situaţii:

1. un obiect posedat, un posesor - al meu, al tău, al său - a mea, a ta, a sa

2. un obiect posedat, mai mulţi posesori

- al nostru, al vostru, al lor - a noastră, a voastră, a lor

3. mai multe obiecte posedate, un posesor

- ai mei, ai tăi, ai săi - ale mele, ale tale, ale sale

4. mai multe obiecte posedate, mai mulţi posesori

- ai noştri, ai voştri, ai lor - ale noastre, ale voastre, ale lor

Observaţie! Când obiectul posedat (a, al, ai, ale) este înlocuit cu un substantiv, posesorul devine adjectiv pronominal posesiv acordându-se în caz cu acesta şi având funcţie sintactică de atribut adjectival


Xtreme

Rectangle

Ai mei au plecat la film. Părinţii mei au plecat la film. pron.posesiv adj.pron.posesiv f.s. subiect f.s. atr.adj.

Excepţie!

Uneori adjectivul pronominal poate fi format din obiect posedat şi posesor cu condiţia de a exista un substantiv care să-l însoţească: Ai mei părinţiau plecat la film. adj.pron. posesiv f.s. atr.adj.

Atenţie!

- lui - ei nu sunt adj.pron posesive, ci sunt pron. pers. - lor


1. subiect Ai noştrii au câştigat.

2. nume predicativ

N. Cei de acolo sunt ai mei. Copiii aceştia sunt ai tăi. Ac. Caietele sunt de la ai tăi. Caietele sunt pentru ai tăi. G. Caietele sunt ale alor mei.


I-am văzut pe ai voştri. I-am ajutat pe-ai mei.


Ac. Eu m-am plimbat cu al său. Noi discutăm despre ai noştri. D. Alor mei le-am dat dreptate. Eu le-am dat dat alor noştri cartea. G. Ei au năvălit contra alor voştri.


Ac. Gândul s-a întors spre ai mei. G. M-am aşezat în faţa alor tăi.


Ac. Eu am sosit după ai mei, nu înainte.


Xtreme

Rectangle

Xtreme

Rectangle

Xtreme

Line

G. Eu am sosit înaintea alor mei.

7. complement circumstanţial de mod Ac. El munceşte ca ai săi. D. El munceşte asemenea alor săi.


G. Eu am ratat din cauza alor tăi.

9. complement circumstanţial de scop Eforturile s-au depus pentru ai tăi.

10. complement de agent

Maşina a fost reparată de către ai mei.

11. atribut pronominal Ac. Părerea despre ai mei este bună. G. Părerea alor mei este bună.


N. Copiii mei au venit. Ac. Părerea despre părinţii mei este bună. D. Le-am dat copiilor mei o carte. G. Cărţile părinţilor mei sunt bune. V. Dragii mei părinţi, mă bucur să vă aud.

MODEL DE ANALIZĂ

- pronume sau adjectiv pronominal posesiv - forma iniţială - felul - genul (posesorului şi al obiectului posedat) - numărul (posesorului şi al obiectului posedat) - cazul - funcţia sintactică

Pe colega noastră au invitat-o ai săi la restaurant. noastră = adj.pron. posesiv, un obiect posedat de genul fem., mai mulţi posesori de pers. I, caz Ac., f.s.

atr.adj. ai săi = pron. posesiv, mai multe obiecte posedate de genul masc., un singur posesor de pers. a III-a, caz

N., f.s. subiect PRONUMELE ŞI ADJECTIVUL PRONOMINAL DEMONSTRATIV


Este de trei feluri:

a) de apropiere - acest, acesta, aceasta, aceştia, acestea - cestălalt, ceastălaltă, ceştilalţi, cestelalte

Forme populare: - ăsta, asta, ăştia, astea - ăstălalt, astălaltă, ăştilalţi, astelalte - aista, aiasta, aieştia, aiestea

b) de depărtare

- acela, aceia, aceea, acelea - celălalt, cealaltă, ceilalţi, celelalte - cel, cea, cei, cele

Forme populare - ăla, aia, ăia, alea - ălălalt, ailaltă, ăilalţi, alelalte

c) de identitate (de identificare)

- acelaşi, aceeaşi, aceiaşi, aceleaşi Forme cazuale: acestuia, acesteia, acestora, aceluia, aceleia, aceluiaşi, aceleiaşi, aceloraşi, celuilalt,

celeilalte, celorlalte, etc.

Observaţie!

Când aceste forme însoţesc un substantiv cu care se acordă în gen, nr. şi caz ele devin adjective pronominale demonstrative având funcţie sintactică de atribut adjectival Acela a reuşit. Băiatula acela a reuşit. pron.dem. de depărtare adj.pron.dem. f.s. subiect f.s. atr.adj.

Observaţie! adjectivul pronominal demonstrativ poate sta înainte şi după substantivul determinat:

Cartea băiatului acestuia este curată. Cartea acestui băiat este curată.


1. subiect Acela a reuşit. Aceştia au scris tema. Acesta se pregăteşte totdeauna.

2. nume predicativ N. Tatăl meu este acesta. Ac. Florile sunt pentru acela. G. Florile sunt ale aceleia.


Xtreme

Rectangle

Xtreme

Rectangle


Pe cea de acolo o cunosc. L-am zărit pe acelaşi.


Ac. Noi discutăm despre aceleaşi. D. Eu i-am dat acesteia o carte. G. El votează contra acestora.


Ac. M-am îndreptat spre cel de acolo. Eu m-am aşezat lângă aceasta. G. Am stat în faţa celorlalţi. Eu m-am aşezat la dreapta acesteia.


Ac. Învaţă la fel de bine ca şi acesta. (ca acela) D. El munceşte asemenea celorlalţi.


Ac. El a sosit după aceştia, nu înainte. G. El a sosit înaintea celorlalte. În timpul celeilalte era mai bine.


G. Din pricina aceluia am căzut.

9. complement circumstanţial de scop Muncise toată viaţa pentru asta. (pentru aceea)


Tema este scrisă de cei de aici. Cartea a fost citită de către ceilalţi.


Ac. Caietele de la acela sunt pe masă. (care?) Părerea despre acesta este falsă. G. Caietele acelora sunt pe pat. Părerea acestuia este falsă.


Pe băiatul acesta îl cheamă Ionel. Penarele acestor copii sunt goale.

MODEL DE ANALIZĂ

- pronume sau adjectiv pronominal demonstrativ - forma iniţială - simplu sau compus - articulat sau nearticulat - genul - cazul


- funcţia sintactică Tema este scrisă de cei de aici. de cei = pron.dem. de depărtare, gen masc., nr. pl., caz Ac., precedat de prep. simplă „de”, f.s. compl. de

agent Penarele acestor copii sunt goale. acestor = adj.pron.dem., se acordă în gen, nr. şi caz cu subst.determinat „copii”, respectiv: gen masc., nr.

pl., caz G., f.s. atr.adj. PRONUMELE ŞI ADJECTIVUL PRONOMINAL NEHOTĂRÂT Forme:

a) unul, una, unele, unii, vreunul, vreuna, altul, alta, tot, toată ... b) ORI + pronume relativ = oricare, oricine, orice, oricât c) OARE + pronume relativ = oarecare, oarecine, oarece ... d) FIE + pronume relativ = fiecare, fiecine e) ALT + pronume relativ + VA = altcareva, altcineva, altceva f) Pronume reflexiv + VA = careva, cineva, ceva g) atât, atâta, atâţia, atâtea h) câtva, câtăva, câţiva, câteva i) mult, multă, mulţi, multe j) puţin, puţină, puţini, puţine

Forme regionale: fitecine, fiştecine, fiştecare, orişicine, orişicare, cevaşi, cinevaşi, cutare, alde Forme cazuale: tuturor, oricărui, oricui, oarecui, fiecărui (fiecăruia), altcineva, etc.

Observaţie!

aceste forme (cu excepţia celor subliniate) devin adjective pronominale nehotărâte, acordându-se în gen, nr. şi caz cu substantivul determinat şi având funcţie sintactică de atribut adjectival Fiecare a luat o notă bună. Fiecare elev a luat o notă bună. pron.neh. adj.pron.neh. f.s. subiect f.s. atr.adj.


1. subiect Cineva a dat telefon.

2. nume predicativ

N. Colegii mei sunt alţii. Tatăl meu este cineva în fabrică. Ac. Florile sunt pentru altele. Caietele sunt pentru mulţi. G. Florile sunt ale alteia. Caietul este al altora.



Xtreme

Rectangle

I-am văzut pe câţiva. Am cumpărat ceva. Am auzit tot (ceva).


Ac. Noi discutăm despre toţi. Eu sunt prietenă cu toţi. D. Eu le-am dat tuturor cărţi. Tuturor le-am telefonat. G. Noi votăm împotriva tuturor de aici.


Ac. Am plecat către altcineva. Noi mergem spre oricare dintre ei. G. Am plecat în faţa altcuiva. Noi ne-am aşezat în faţa oricăruia.


Ac. Am sosit după unul dintre ei, nu înainte. G. Am sosit înaintea unora.


Ac. El scrie ca mulţi dintre ei. D. El scrie asemenea multor dintre ei.


Eu am căzut din cauza altuia. A greşit datorită altcuiva.


Au venit aici pentru ceva. (pentru cineva)

10. complement de agent Tema a fost scrisă de puţini. Noi am fost invitaţi de unele dintre ele.


Ac. Părerea despre alţii este bună. G. Părerea altora este bună.


Am cumpărat ceva frumos din magazin. El are foarte multe caiete.

MODEL DE ANALIZĂ

- pronume sau adjectiv pronominal nehotărât - forma iniţială - simplu sau compus - articulat sau nearticulat - felul articolului - genul - numărul


- cazul - funcţia sintactică

Eu le-am dat tuturor cărţi. tuturor = pron.neh., gen masc. (fem.), nr. pl., caz D., f.s. compl. indirect El are foarte multe caiete. foarte multe = adj.pron.neh., se acordă în gen, nr. şi caz cu subst. determinat „caiete”, respectiv: gen

neutru, nr. pl., caz Ac., grad de comp. superlativ absolut, f.s. atr.adj. VALORILE LUI „TOT”

1. pronume nehotărât Toţi învaţă.

2. adjectiv pronominal nehotărât

Toţi elevii învaţă.

3. adverb de mod Ele îşi tot puneau întrebări.

4. substantiv

Se pare că-i un tot zecimal. PRONUMELE ŞI ADJECTIVUL PRONOMINAL NEGATIV

A. - nimeni rămân pronume în orice context - nimic

B. - nici unul

- nici una pot fi pronume sau pot deveni adjective pronominale negative având funcţie sintactică - nici unii de atribut adjectival - nici unele Nici unul n-a venit. Nici un copil n-a venit. pron.neg. adj.pron.neg. f.s. nume pred. f.s. atr. adj.

Observaţie!

- propoziţiile care conţin pronume şi adjective pronominale negative sunt propoziţii negative

- pronumele negativ „nimic” (singular şi plural) devine substantiv (uneori) El este un nimic în faţa mea. Mama a cumpărat toate nimicurile.

subst. subst. f.s. nume pred. f.s. compl.dir.

Mă interesează toate nimicurile. subst. f.s. subiect



Xtreme

Rectangle

1. subiect Nici una nu a reuşit. Nimeni nu a lipsit de la şcoală.

2. nume predicativ

N. El nu a devenit nimic în aceşti ani. Colegul meu nu este nici unul din fotografie. Ac. Florile nu sunt pentru nici unul de aici. G. Florile nu sunt ale nici unuia de aici.


Eu nu am văzut nimic. Eu nu am nimic. N-au anunţat pe nimeni.


Ac. Nici n-am vorbit despre nimeni. Noi nu discutăm despre nici una dintre ele. D. Eu n-am dat nimănui cartea. G. Eu nu am luptat contra nimănui.


Ac. Nu m-am îndreptat către nici unul de acolo. Nu m-am aşezat lângă nimeni. G. Nu m-am aşezat în faţa nimănui.


Ac. El nu a venit la şcoală după nici unul, ci înainte. Nu am sosit după nimeni de aici, ci înainte. G. Nu a venit înaintea nici unuia dintre ei. Nu am sosit înaintea nimănui.


... mai bine decât nic unul ...

8. complement circumstanţial de cauză Nu am căzut din cauza nici uneia dintre ele.


Nu se străduia pentru nimeni. (pentru nici unul)

10. complement de agent Nu a fost chemat de către nimeni. N-a fost executată de nici unul.


Ac. Cărţile de la nici unul dintre ei, nu sunt curate. Nu mă interesează părerea despre nici una. G. Cărţile nici uneia nu sunt aici. Nu mă interesează părerea niciuneia.



Nici un copil n-a venit. Cărţile nici unei fete nu sunt în ghiozdan.

MODEL DE ANALIZĂ

- pronume sau adjectiv pronominal negativ - forma iniţială - articulat sau nearticulat - genul - numărul - cazul - funcţia sintactică

Nu m-am aşezat în faţa nimănui. în faţa nimănui = pron.neg., nr. sg., caz G., precedat de prep compusă „în faţa”, f.s. compl. circ. de loc Nici un copil n-a venit. nici un = adj. pron. neg., se acordă în gen, nr şi caz cu subst. determinat „copil”, respectiv: gen masc., nr.

sg., caz N., f.s. atr.adj. PRONUMELE ŞI ADJECTIVUL PRONOMINAL INTEROGATIV

- cine ...? nu poate deveni adjectiv pronominal interogativ - care ...? - ce ...? pot deveni adjective pronominale interogative având funcţie sintactică de - câţi ...? atribut adjectival - câte ...?

Ce ai scris ieri? Ce temă ai scris ieri? pron.interog. adj.pron.interog. f.s. compl.dir. f.s. atr.adj.

Observaţie!

N. – Ac. : cine G. – D. : cui Propoziţiile care conţin un pronume sau un adjectiv pronominal inerogativ sunt propoziţii interogative

Observaţie!

Când formele (care, ce, câţi, câte) însoţesc un substantiv ele devin adjective pronominale interogative care se acordă în gen, număr şi caz cu substantivul determinat şi au funcţie sintactică de atribut adjectival

Ce ai scris ieri? Ce temă ai scris ieri? pron.interog. adj.pron.interog. f.s. compl.dir. f.s. atr.adj.


1. subiect Cine a luat premiul I?


Xtreme

Rectangle

Xtreme

Rectangle

Câţi au reuşit anul trecut? Care este gara?

2. nume predicativ

N. Ce este tatăl tău? Ac. Pentru cine sunt florile? G. Ale cui sunt florile?


Pe cine ai văzut ieri? Ce ai cumpărat ieri? Pe cine asculţi?


Ac. Despre cine aţi discutat? Cu ce ai scris tu? D. Cui i-ai dat cartea? G. Contra cui aţi luptat.


Ac. Lângă cine ai stat? Spre cine te-ai îndreptat? G. În faţa cui te-ai aşezat.


Ac. După cine ai sosit acasă? G. Înaintea cui a sosit el?


Ac. De ce ai plâns? G. Din pricina cui ai plâns?


Ac. Pentru ce mi-ai adus cartea?

9. complement circumstanţial de mod S-au rostogolit care peste care înghiontindu-se!


De către cine ai fost invitat? De care e lăudat mai mult?


Ac. Părerea despre care de aici te interesează? G. Părerea cui te interesează? A cui părere te interesează?


Ce flori ai cumpărat? Câte fete au fost acolo?

MODEL DE ANALIZĂ


- pronume sau adjectiv pronominal interogativ - valoarea - forma iniţială - genul - numărul - cazul - funcţia sintactică

Din pricina cui ai plâns? din pricina cui = pron. interog., nr. sg., caz G., precedat de locuţiunea prepoziţională „din pricina”, f.s.

compl. circ. de cauză Ce flori ai cumpărat? ce = adj.pron.interog., se acordă în gen, nr. şi caz cu subst. det. „flori”, respectiv: gen fem., nr.

pl., caz Ac., f.s. atr. adj. PRONUMELE ŞI ADJECTIVUL PRONOMINAL RELATIV Felul:

1. simple - cine - care - ce pot deveni adjective pronominale relative având funcţie sintactică de atribut adjectival - câţi - câte

2. compuse

- cel ce, ceea ce, cei ce, cele ce

Observaţie!

- cu pronume şi adjective pronominale relative se contruiesc numai fraze ci nu propoziţii

- sunt elemente de relaţie în frază, introducând diferite subordonate - se acordă (dacă este cazul)în gen şi număr cu substantivul (înlocuitorul) la care

se referă Băiatul 1/ pe care l-am văzut ieri 2/ este bun 1/. masc. sg. masc. sg.

Eu ştiu 1/ care va reuşi 2/.

sg.

- pronumele relativ are cazul şi funcţia sintactică în propoziţia subordonată pe care

o introduce şi din care face parte. Băiatul 1/ pe care l-am văzut 2/ este bun 1/. N. subiect Ac. compl.dir.


Xtreme

Rectangle

- când însoţeşte un substantiv cu care se acordă în gen, număr şi caz el devine adjectiv pronominal relativ, având funcţie sintactică de atribut adjectival. El ştie 1/ care băiat a reuşit 2/. masc.sg.N. masc.sg.N. f.s. atr.adj. f.s. subiect

Fata 1/ care va reuşi 2/ va merge la mare 1/. N. pron.reflexiv N. subiect subiect


1. subiect El ştie 1/ cine a luat premiul I 2/.

El ştie 1/ câţi au reuşit anul trecut 2/.

Să-mi spuneţi 1/ ce este acolo 2/.

2. nume predicativ N. El ştie 1/ ce este tatăl său 2/.

Ac. El ştie 1/ pentru cine sunt florile 2/.

G. El ştie 1/ ale cui sunt florile 2/.

3. complement direct El ştie 1/ pe cine ai văzut ieri 2/.

El ştie 1/ ce ai cumpărat ieri 2/.

El ştie 1/ pe cine asculţi 2/.

4. complement indirect Ac. El ştie 1/ despre cine aţi discutat 2/.

El ştie 1/ cu ce ai scris tu 2/.

D. El ştie 1/ cui i-ai dat cartea 2/.

G. El ştie 1/ contra cui aţi luptat 2/.

5. complement circumstanţial de loc Ac. El ştie 1/ lângă cine ai stat 2/.

El ştie 1/ spre cine te-ai îndreptat 2/.

G. El ştie 1/ în faţa cui te-ai aşezat 2/.

6. complement circumstanţial de timp Ac. El ştie 1/ după cine ai sosit acasă 2/.

G. El ştie 1/ înaintea cui a sosit el 2/.

7. complement circumstanţial de cauză Ac. El ştie 1/ de ce ai plâns 2/.


Xtreme

Rectangle

G. El ştie 1/ din pricina cui ai plâns 2/.

8. complement circumstanţial de scop Ac. El ştie 1/ pentru ce mi-ai adus cartea 2/.


El ştie că 1/ s-au rostogolit care peste care înghiontindu-se 2/.

10. complement de agent El ştie 1/ de către cine ai fost invitat 2/.

El ştie 1/ de care e lăudat mai mult 2/.

11. atribut pronominal Ac. El ştie 1/ părerea despre care de aici te interesează 2/.

G. El ştie 1/ părerea cui te interesează 2/.

El ştie 1/ a cui părere te interesează 2/.

12. atribut adjectival El ştie 1/ ce flori ai cumpărat 2/.

El ştie 1/ câte fete au fost acolo 2/. MODEL DE ANALIZĂ

- pronume sau adjectiv pronominal relativ - valoarea - forma iniţială - genul - numărul - cazul - funcţia sintactică

El ştie 1/ despre cine aţi discutat 2/. despre cine = pron. relativ simplu, nr. sg., caz Ac., precedat de prep compusă „despre”, f.s. compl. indirect cu

rol de element de relaţie în frază. El ştie 1/ ce flori ai cumpărat 2/. ce = adj pron. relativ, se acordă în gen, nr. şi caz cu subst. determinat „flori”, respectiv: gen fem., nr.

pl., caz Ac., f.s. atr. adj. cu rol de element de relaţie în frază. VALORILE LUI „CÂT”

1. pronume interogativ Câţi au venit?

2. pronume relativ

Nu se ştie 1/ câţi au venit 2/.

3. adjectiv pronominal interogativ Documentul aparţine sitului www.dictionarmultilingvistic.ro

Câţi oameni au venit?

4. adjectiv pronominal relativ Nu se ştie 1/ câţi oameni au venit 2/.

5. adverb de mod

Echipele se pregătesc 1/ cât pot ... 2/.

6. substantiv Rezultatul este un cât zecimal.

VERBUL Definiţie: partea de vorbire flexibilă care arată o acţiune (a scrie, a merge, a munci), o existenţă (a exista, a

se afla, a se găsi) şi o stare (a dormi, a sta, a se culca) Felul verbelor:

1. predicative (pot forma singure predicatul verbal) a fi = se poate înlocui cu:

- a exista, a se găsi, a se afla Stiloul este pe masă.

- a se întâmpla

Dacă va fi să te întâlnesc mă voi bucura. Pe strada mea a fost o mare nenorocire.

- a costa, o valoare, a valora

Cât este bluza aceea.

- când se referă la timp A fost odată ca niciodată un împărat. Era dimineaţă.

a ajunge Mama a ajuns la şcoală devreme. a rămâne Copiii vor vămâne în clasă. Ei au rămas acasă. a ieşi Ea iese pe balcon. Noi ieşeam adesea în curte. a părea = să aibă valoare impersonală; element regent pentru o subiectivă; apare numai în frază Părea 1/ că mâine va ninge 2/.


a se părea = să aibă valoare impersonală; element regent pentru o subiectivă; apare numai în frază Se părea 1/ că mâine va ninge 2/. a însemna = se poate înlocui cu a scrie , a nota Elevul şi-a însemnat tema pe caiet. a constitui = se poate înlocui cu a construi , a ridica Copilul a constituit din nisip un castel. a reprezenta Ministrul ne-a reprezentat la O.N.U. a se naşte Ea s-a născut în Braşov. a se arăta Noi ne-am arătat pe balcon. a sta Ionel a stat în bancă o oră. a se numi S-a numit în funcţia de director domnul Popescu. a se chema S-au chemat atunci toţi deputaţii în sală. S-a chemat rapid o ambulanţă. a se face S-a făcut deodată linişte în cameră. Ei s-au făcut că nu văd. a se crede = să aibă valoare impersonală; se găseşte în frază S-a crezut 1/ că el este vinovat 2/. a se considera = să aibă valoare impersonală; se găseşte în frază S-a considerat 1/ că el este vinovat 2/. a creşte Copilul a crescut în casa lui.

2. copulative (intră în componenţa predicatului nominal alături de numele predicativ) a fi Tata este inginer. Mama este frumoasă. a ajunge = se poate înlocui cu a deveni


Tata ajunge căpitan. Mama a ajuns croitoreasă. a rămâne Noi rămânem uimiţi de comportarea lui. El a rămas director până la bătrâneţe. Copilul rămâne repetent. a ieşi = se poate înlocui cu a deveni Fata a ieşit bucătăreasă. Sora mea a ieşit doctoriţă. a părea = să fie personal (valoare personală) Mama părea tristă atunci. El părea vesel. a se părea = să fie personal (valoare personală) Mama mi se părea tristă. El mi se pare vesel. a însemna Pădurea înseamnă o bogăţie pentru ţara noastră. Mama înseamnă un exemplu bun pentru mine. a constitui Pădurea constituie o bogăţie pentru ţara noastră. a reprezenta Pădurea reprezintă o bogăţie pentru ţara noastră. a se naşte Românul s-a născut poet. Copilul s-a născut debil. a se arăta Vecina mea s-a arătat veselă de dimineaţă. a sta Tata a stat martor la proces. a se numi Ţara noastră se numeşte România. a se chema Ţara noastră se cheamă România. a se face = se poate înlocui cu a deveni Sora mea s-a făcut doctoriţă.


a se crede Fata se crede frumoasă. a se considera Băiatul se consideră deştept. a creşte = se poate înlocui cu a deveni Băiatul a crescut mare. DIAGNOSTICARE

- orice verb copulativ din limba română acceptă două din următoarele patru metode – argumente: I. se înlocuieşte cu „A DEVENI”

II. se înlocuieşte cu „A PĂREA” „A SE NUMI” III. primeşte ataşarea unui substantiv (se recomandă numele unei meserii, profesiuni) IV. primeşte ataşarea unui adjectiv (se recomandă să nu fie masculin singular)

1. a deveni 7. a se chema 13. a pune 2. a părea 8. a se numi 14. a lăsa 3. a fi 9. a reprezenta 15. a transfera 4. a ajunge 10. a constitui 16. a detaşa 5. a ieşi 11. a întruchipa 17. a promova 6. a se face 12. a rămâne 18. etc.

- cu excepţia primelor două, toate celelalte sunt - în funcţie de context – şi predicative şi copulative; ele pot conduce spre un nume predicativ (propoziţie predicativă), complement sau element predicativ suplimentar

COMPARAŢI!

I. ... a ajuns acasă ... complement II. ... a ajuns strungar ... nume predicativ

III. ... a ajuns cum îşi dorise ... propoziţie predicativă IV. ... a ajuns bolnavă acolo ... element predicativ suplimentar

3. auxiliare (ajutătoare) : ajută la formarea timpurilor şi modurilor compuse ale altor verbe

a fi = ajută la:

- indicativ – viitor anterior: voi fi mers - conjunctiv – perfect: să fi mers - condiţional – optativ – perfect: aş fi mers - infinitiv – perfect: a fi mers - diateza pasivă: Mama a fost chemată de tata.

a avea = ajută la: perfect compus: am mers

- indicativ viitor popular: am să merg prezent: aş merge

- condiţional optativ perfect: aş fi mers


a vrea (a voi) = ajută la: viitor: voi merge

- indicativ viitor anterior: voi fi mers

Observaţie! Verbele auxiliare nu se analizează singure şi nici nu au funcţie sintactică

DIAGNOSTICARE

- se recunoaşte după prezenţa – în imediata apropiere şi în corelare cu el – a unui alt verb (la infinitiv sau participiu)

4. impersonale

- nu au persoană dar au o formă de persoana a III-a, singular (totuşi nu acceptă pronumele corespunzător acestei persoane)

- noţiune de „impersonal” se referă la conţinutul verbului (pe când „unipersonal” la forma lui) - nu interesează cine face acţiunea (deci autorul nu poate fi identificat cu o persoană sau un obiect) - în general se referă la fenomene ale naturii

a ninge a trebui a ploua a plăcea a tuna a (se) părea a fulgera a se întâmpla a gerui

a fi

- predicativ: Era 1/ să mă întâlnesc cu el 2/. - copulativ: Era bine 1/ să mă întâlnesc cu el 2/.

a ajunge Ajunge 1/ să te privesc 2/. a rămâne Rămâne 1/ să discutăm mâine 2/. a veni Îmi vine 1/ să plâng 2/. a trebui Eu 1/ trebuie 2/ să plec 1/. a urma Urmează 1/ să mergem acolo 2/. a se întâmpla Se întâmplă 1/ să discut cu el 2/. a plăcea Îmi place 1/ să mă joc 2/.


Xtreme

Rectangle

a părea Părea 1/ că după-amiază va ploua 2/.

Observaţie!

verbul impersonal reflexiv are aceleaşi caracteristici cu verbul impersonal propriuzis, în plus este însoţit de un pronume reflexiv („se” sau „îşi” – „şi”); cere o propoziţie subiectivă (cu suplinire a subiectului pe care nu-l acceptă) a se întâmpla se crede se zvoneşte a se cuveni se anunţă se comunică se zice se transmite se înştiinţează se spune se bârfeşte se presupune

5. unipersonale

- au o singură formă de persoana a III-a singular şi plural a cotcodăci a mormăi a behăi a lătra a măcăi a gâgâi

- nu pot avea peroana I şi a II-a fiindcă oamenii – ca vorbitori – nu pot săvârşi astfel de acţiuni

6. tranzitive

- acceptă (la nivel morfologic) un substantiv sau un pronume în Ac. (exprimat sau presupus) - acceptă (la nivel sintactic) un complement direct (exprimat sau presupus)

a scrie a întâlni a citi a face a vedea a avea

Observaţie!

- pentru a şti dacă un verb este tranzitiv sau nu vom face următoarea probă: CEVA

CINEVA + verb + (PE) CINEVA - nu sunt niciodată tranzitive verbele:

a fi copulative impersonale

- sunt întotdeauna tranzitive verbele la diateza pasivă

7. intranzitive

- nu acceptă (la nivel morfologic) un substantiv sau un pronume în Ac. decât cu prepoziţie alta decât prepoziţia „pe”

- nu acceptă (la nivel sintactic) un complement direct (exprimat sau presupus) a merge a pleca a înflori a înota a fugi a tăcea a înfrunzi a încăpea a sosi a veni a umbla a pluti

Observaţie! - acceptă PREPOZIŢIE + CEVA (PREPOZIŢIE + CINEVA)


Xtreme

Rectangle

Xtreme

Rectangle

Xtreme

Rectangle

- nu acceptă „CEVA”, „PE CINEVA” - sunt întotdeuna intranzitive verbele:

a fi copulative impersonale reflexive

8. personale

- acceptă o persoană în funcţia sintactică de subiect - acceptă (în acord) pronume personal sau reflexiv dacă este la un mod personal - chiar dacă nu este la un mod personal, el rămâne potenţial tot un verb personal, în sensul că va

accepta pronumele amintit dacă este pus la o formă a modului indicativ, condiţional – optativ, conjunctiv sau imperativ

... trecând (pe stradă)... = este verb personal, deşi acum nu acceptă nici un pronume în acord, dar îl va primi la alt mod

... (el) trecea ...

- a nu se confunda calitatea de verb personal cu modul personal al verbului a scrie majoritatea verbelor a merge

FUNCŢIILE SINTACTICE ALE VERBULUI:

1. subiect A învăţa este datoria noastră. De învăţat nu-i greu.

2. predicat

Copiii se joacă.

3. nume predicativ Datoria noastră este de a învăţa. Soba este pentru încălzit. Pomii sunt înfloriţi.

4. atribut

Datoria de a învăţa este a noastră. Cartea citită nu se uită. Guma pentru şters este acolo. Am văzut nişte coşuri fumegând.


Nimeni nu poate uita / că ... / Încheiase de socotit / ceea ce ... / Simţea trecând / pe cel ce ... /


Era inapt de a pricepe ... Se săturase de aşteptat ...


Xtreme

Rectangle


Mergea fără a observa / că ... /

8. complement circumstanţial de timp Plecăm înainte de a se ivi luna.


Întârziind la film, n-a mai ajuns la ...

10. complement circumstanţial de scop Au luptat pentru a salva / ceea ce ... / Pentru întocmit referatul s-au dus la bibliotecă.

11. complement circumstanţial condiţional

Cercetând cu atenţie, vei observa / că ... /

12. complement circumstanţial concesiv Fără a studia minuţios, a putut face faţă la bac.

13. complement circumstanţial consecutiv

Se chinuise prea mult în viaţă spre a nu mai spera acum la ceva bun. Era atât de bun, de pus la rană ...

Observaţie!

- verbul predicativ la un mod personal predicativ nu poate avea altă funcţie sintactică decât aceea de predicat verbal

Norii cern o ploaie deasă.

- verbul nepredicativ – copulativ la un mod personal predicativ formează predicat nominal complet (p.n.c.) dacă are un predicat nominal incomplet (p.n.i.) dacă este susţinut de o întreagă propoziţie (care va fi predicativă)

Democraţia înseamnă triumful naţiunii. Democraţia înseamnă 1/ să triumfe naţiunea 2/.

CONJUGĂRILE În limba română există patru conjugări:

- conjugarea I: „a” (a mânca, a pleca, a tăia) - conjugarea a II-a: „ea” (a vedea, a părea, a cădea) - conjugarea a III-a: „e” (a merge, a scrie, a pricepe) - conjugarea a IV-a: „i” (a iubi, a citi, a fugi, a privi)

„î” (a urî, a coborî, a doborî)

Observaţie! pentru a şti de ce conjugare este un verb îi vom găsi forma la infinitiv prezent (numele verbului) Culegea flori. (nu este de conjugarea a II-a ci de a III-a) – a culege

DIATEZELE În limba română există trei diateze


Xtreme

Rectangle

Xtreme

Rectangle

1. activă - cineva face acţiunea şi nu suferă nimeni din cauza ei - verbul este singur

Ea a mers în oraş. Eu merg la şcoală. El soseşte mai devreme. Am traversat parcul. Noi plecăm acasă. Voi reveni peste cinci minute. El ar fi mers acolo. Porneşte!

2. pasivă

- acţiunea este făcută de cineva şi suferită de altcineva

Casa a fost construită de Maria. subiect verb la subiect logic = gramatical diateza pasivă = compl. de agent cine? de către cine?

Mama este invitată de sora ei. subiect verb la subiect logic = gramatical diateza pasivă = compl. de agent cine? de către cine?

Observaţie!

pentru ca un verb să fie la diateza pasivă el trebuie să îndeplinească două condiţii: a) să existe două subiecte (gramatical şi logic = complement de agent) b) să fie format din:

- verbul auxiliar „a fi” (care se conjugă) - participiul verbului de bază (de conjugat)

Observaţie! - un verb la diateza pasivă este întotdeauna tranzitiv - un verb la diateza pasivă (când verbul auxiliar „a fi” este la un mod predicativ)

are funcţie sintactică de predicat verbal

3. reflexivă

- acţiunea este făcută şi suferită de aceeaşi persoană

Eu mă gândesc la tine. El s-a jucat în curte. El se gândeşte la tine. Noi ne-am amintit de el.

Observaţie! un verb la diateza reflexivă are în componenţa lui o formă neaccentuată a pronumelui reflexiv

Observaţie!

pentru construirea de enunţuri cu verbe la diateza reflexivă - se vor avea în vedere verbele:

a se gândi ● a se duce a se teme ● a se uita a se juca ● a-şi reveni a-şi aminti ● a-şi împlini

- nu se vor folosi verbele:


Xtreme

Rectangle

Xtreme

Rectangle

Xtreme

Rectangle

Xtreme

Rectangle

a se spăla a se îmbrăca a se pieptăna

„se” – complement direct

Diateza reflexivă este cea mai eterogenă; se vorbeşte despre mai multe feluri de reflexiv:

I. reflexiv obiectiv (sau propriuzis) - subiectul este şi obiectul acţiunii

Copilul se scoală. El se îmbracă. verbe pronominale: - a se spăla - a se îmbrăca

II. reflexiv reciproc - acţiune săvârşită de mai mulţi autori - acţiunea se răsfrânge asupra fiecăruia dintre ei (deci subiectul este multiplu sau este la plural ori

este dublat de un complement sociativ) Ei se spală. Tu şi el vă certaţi. El se ceartă mereu cu ea. verbe pronominale: - a se bate - a se iubi - a se certa

III. reflexiv pasiv

- asupra subiectului gramatical se exercită o acţiune; în fapt subiectul gramatical nu este şi autorul acţiunii Cartea se citeşte cu plăcere. Rezultatele se văd din copilărie. verbe pronominale: - a-şi scoate (căciula) - a-şi murdări (pantalonii) - a-şi aminti

IV. reflexiv dinamic

- autorul acţiunii participă intens (cu interes deosebit la realizarea acestuia) Mă rog de el să mă primească. Îşi râde de ei ... alte clasificări: - a se gândi - a-şi închipui

V. reflexiv eventiv

- exprimă o modificare în starea subiectului Documentul aparţine sitului www.dictionarmultilingvistic.ro

Xtreme

Rectangle

Cerul se întunecă. Ei se îngraşă. Se îmbogăţesc.

VI. reflexiv impersonal

- subiectul este modificat Se călătoreşte bine cu trenul. Se anunţă că plouă. alte clasificări: - se pronunţă - se pare

MODURI ŞI TIMPURI În limba română există opt moduri ce se clasifică în două grupe:

1. predicative (personale) = se numesc aşa pentru că au funcţie de predicat şi au persoană - indicativ - conjunctiv - condiţional-optativ - imperativ

2. nepredicative (nepersonale) = se numesc aşa pentru că nu au funcţie de predicat şi nu au persoană

- infinitiv - gerunziu - participiu - supin

A ÎNVĂŢA

1. indicativ

a) prezent b) imperfect (-am) eu învăţ eu învăţam tu înveţi tu învăţai el (ea) învaţă el (ea) învăţa noi învăţăm noi învăţam voi învăţaţi voi învăţaţi ei (ele) învaţă ei (ele) învăţau c) perfect simplu (-i) d) mai mult ca perfect (-sem) eu învăţai eu învăţasem tu învăţaşi tu învăţaseşi el (ea) învăţă el (ea) învăţase noi învăţarăm noi învăţaserăm voi învăţarăţi voi învăţaserăţi ei (ele) învăţară ei (ele) învăţaseră e) perfect compus (am + participiu) f) viitor (voi + infinitiv) eu am învăţat eu voi învăţa


tu ai învăţat tu vei învăţa el (ea) a învăţat el (ea) va învăţa noi am învăţat noi vom învăţa voi aţi învăţat voi veţi învăţa ei (ele) au învăţat ei (ele) vor învăţa g) viitor anterior (voi fi + participiu) eu voi fi învăţat tu vei fi învăţat el (ea) va fi învăţat noi vom fi învăţat voi veti fi învăţat ei (ele) vor fi învăţat

Viitorul popular a) b) c) eu oi învăţa eu o să învăţ eu am să învăţ tu oi (îi) învăţa tu o să înveţi tu ai să înveţi el (ea) o (a) învăţa el (ea) o să înveţe el (ea) are să înveţe noi om învăţa noi o să învăţăm noi avem să învăţăm voi oţi (îţi) învăţa voi o să învăţaţi voi aveţi să învăţaţi ei (ele) or învăţa ei (ele) o să înveţe ei (ele) au să înveţe

2. conjunctiv (să) a) prezent b) perfect (să fi + participiu) eu să învăţ eu să fi învăţat tu să înveţi tu să fi învăţat el (ea) să înveţe el (ea) să fi învăţat noi să învăţăm noi să fi învăţat voi să învăţaţi voi să fi învăţat ei (ele) să înveţe ei (ele) să fi învăţat

Observaţie!

uneori verbele la conjunctiv nu au conjuncţia „să”, ca de exemplu: Trăiască România!

să trăiască

3. condiţional – optativ (o dorinţă)

a) prezent (aş + infinitiv) b) perfect (aş fi + participiu) eu aş învăţa eu aş fi învăţat tu ai învăţa tu ai fi învăţat el (ea) ar învăţa el (ea) ar fi învăţat noi am învăţa noi am fi învăţat voi aţi învăţa voi aţi fi învăţat ei (ele) ar învăţa ei (ele) ar fi învăţat

4. imperativ - exprimă o poruncă - are forme numai la persoana a II-a singular şi plural


Xtreme

Rectangle

- nu are timpuri ci are două forme a) forma afirmativă b) forma negativă ● învaţă! ● nu învăţa! ● învăţaţi! ●nu învăţaţi!

Observaţie!

Verbele la modul imperativ, forma negativă, persoana a II-a, singular se formează din: - negaţia „nu” - infinitivul verbului

Nu fi trist! Fii atent!

5. infinitiv (numele verbului)

a) prezent b) perfect a învăţa a fi învăţat

6. gerunziu (-ind; -înd) - învăţând

7. participiu (vezi perfectul compus)

singular plural - învăţat - învăţaţi - învaţă - învăţate

8. supin (o formă de la part. este precedată de o prep.) - de învăţat - la învăţat - pentru învăţat - despre învăţat - de la învăţat

VALORILE VERBULUI „A FI” 1. „A FI” – PREDICATIV

- dacă se exprimă existenţa - dacă se poate înlocui (fără schimbarea sensului comunicării) cu unul din verbele: a exista, a se

afla, a se găsi, a trăi, a se duce, a se întâmpla - dacă are singur funcţia sintactică de predicat verbal (dacă este la un mod personal)

Cartea este (se găseşte) acolo. Suntem (trăim) aici de mulţi ani.

2. „A FI” – COPULATIV

- dacă nu comunică nimic - dacă este o marcă morfologică a predicatului nominal - indică modul, timpul, persoana şi numărul predicatului nominal - guvernează în general, două nominative:

El (N1) va fi inginer (N2). - acceptă argumente generale ale verbelor copulative - se poate înlocui cu: a deveni, a părea


Xtreme

Rectangle

3. „A FI” – AUXILIAR - dacă nu comunică nimic - dacă singur, nu are funcţie sintactică ci împreună cu verbul ajutat - dacă întruneşte toate argumentele auxiliarelor

Pentru a-l diagnostica:

I. prin eliminarea valorilor predicative şi copulative (deci imposibilitatea înlocuirii cu „a exista”, „a se afla”, etc. sau cu „a deveni”, „a părea”)

II. prezenţa altui verb (la infinitiv sau participiu)

Ajută la formarea: I. diatezei pasive (... este lăudat ..., va fi criticat de către ..., era spus de ...)

II. perfectul conjunctivului (... să fi venit ..., să fi auzit ce spunea ...) III. perfectul condiţionalului-optativ (... ar fi ascultat pe ..., aş fi adăugat că ...) IV. viitorul anterior (... noi vom fi terminat deja ..., ei vor fi sosit acolo ...)

Observaţie! Concomitent verbul „a fi” poate să apară copulativ sau auxiliar:

Această femeie era înaltă slabă şi speriată de greutăţile vieţii.

4. „A FI” – UNIPERSONAL (în formă) – IMPERSONAL (în conţinut)

- atunci când exprimă probabilitatea, eventualitatea, întâmplarea - atunci când are formă numai pentru persoana a III-a, singular - atunci când nu acceptă pronume (nici chiar de persoana a III-a, singualr) în acord - în aparent acord, da, însă nu este subiectul sau, ci, al propoziţiei pe care o guvernează – o

propoziţie subiectivă: Eu / era / să cad /. Noi / era / să propunem /. Tu / era / să cazi /. Voi / era / să propuneţi /. El / era / să întârzie /. Ei / era / să propună /.


I. se poate înlocui cu „a se întâmpla” II. are funcţia sintactică de predicat verbal

III. cere o propoziţie subiectivă 5. „A FI” – COMPONENT DE LOCUŢIUNE, EXPRESIE VERBALĂ

- când îndeplineşte argumentul locuţiunilor

Pentru a-l diagnostica: I. algoritmic prin eliminarea celorlalte patru posibilităţi sau valenţe ale verbului „a fi” (predicativ,

copulativ, auxiliar, unipersonal-impersonal) II. singur nu are funcţie sintactică, ci împreună cu toate celelalte elemente ale locuţiunii.

A (nu) fi în apele sale. A fi pe bune cu cineva. A (nu)-i fi boii acasă. A fi de faţă ... A fi pe punctul de ... A fi de acord ... A fi de partea cuiva ...

VALORILE VERBULUI „A AVEA” 1. „A AVEA” – PREDICATIV

- dacă exprimă posesia - dacă formează singur un predicat verbal (la un mod personal)


Xtreme

Rectangle


I. se înlocuieşte cu „a poseda”, „a deţine” Nu mai am nimic din ce-am avut. Voi avea tot ce trebuie.

2. „A AVEA” – AUXILIAR

- dacă nu exprimă posesia

Pentru a-l diagnostica: I. nu se poate înlocui cu „a poseda”, „a deţine”

II. este urmat de un alt verb (la infinitiv sau participiu) III. singur nu are funcţie sintactică, ci împreună cu verbul pe care îl ajută

Ajută la formarea: I. modului condiţional-optativ (aş porni ..., ar fi venit şi el ...)

II. perfectului compus – indicativ (am văzut ..., am reuşit ..., a trecut ...) 3. „A AVEA” – ÎN COMPONENŢA UNOR LOCUŢIUNI, EXPRESII VERBALE

A avea de gând ... A avea pe cap pe cineva ... A avea un dinte pentru cineva ... A avea (pe cineva) la suflet (la inimă)

VALORILE VERBULUI „A VOI” („A VREA”) 1. „A VOI” – PREDICATIV

- când exprimă voinţa, intenţia, dorinţa - când echivalează cu „a dori”, „a vrea” - când are funcţie sintactică de predicat verbal

Eu nu voi ca să mă laud. Iată ce voiau a vă spune.

2. „A VOI” – AUXILIAR

- când nu se poate înlocui cu „a dori”, „a vrea” - când singur nu are funcţie sintactică, ci împreună cu verbul ajutat

Ajută la formarea:

I. viitorului Eu voi veni. El va primi. Se va citi.

II. viitorului anterior Eu voi fi venit. El va fi primit deja. El va fi citit.

FUNCŢIILE SINTACTICE ALE VERBELOR

MODURILE NEPREDICATIVE

INFINITIV – numele verbului


1. subiect A scie este bine. A citi este uşor.

2. nume predicativ

Dorinţa ei este de a pleca acolo. 3. atribut verbal

Dorinţa de a învăţa este a elevului. 4. complement direct

El doreşte a merge în excursie. El poate merge în excursie. El se poate duce acolo.


El se gândeşte a citi o poezie. El se gândeşte a veni la mine.

6. complement circumstanţial de mod (cu prep. „fără”)

El vine la şcoală fără a învăţa. 7. complement circumstanţial de timp (cu loc. prep. „înainte de”)

Înainte de a scrie voi învăţa. Înainte de a mânca îmi spăl mâinile.

8. complement circumstanţial de scop (cu prep. „spre”, „pentru”)

El s-a încălţat pentru a merge.

SUPIN

1. subiect De scris este bine. De citit este uşor.

2. nume predicativ

Poezia este de memorat. Maşina este de scris.

3. atribut verbal

Poezia de memorat este frumoasă. Maşina pentru scris este stricată.


El are de scris. 5. complement indirect

El se gândeşte la învăţat. 6. complement circumstanţial de scop (cu nuanţă de loc)

Tata merge la vânat. Bunicul meu merge la pescuit.


GERUNZIU -ind, -înd

1. subiect (foarte rar)

Se auzi cântând. 2. nume predicativ

Eşarfa era fluturând. 3. atribut verbal

Părul căzând pe umeri era blond. Am zărit un copil alergând.


El a auzit bătând în uşă. 5. complement indirect

El s-a săturat explicând acelaşi lucru. Eu m-am plictisit aşteptând.


A venit alergând. 7. complement circumstanţial de timp

Intrând în clasă, te-am zărit. 8. complement circumstanţial de cauză

Muncind toată ziua, am obosit. 9. complement circumstanţial de scop (rar)

A venit la mine aducându-mi cartea.

GERUNZIU ACORDAT - are valoare adjectivală, deci se comportă ca un adjectiv, având funcţiile sintactice ale acestuia.


Rana sângerândă este gravă. I-am văzut mâna tremurândă.

2. nume predicativ

Valurile mării sunt spumegânde. Rana era sângerândă.

PARTICIPIU

- are valoare adjectivală, deci se comportă ca un adjectiv având funcţiile sintactice ale acestuia 1. atribut adjectival

Lecţia învăţată bine va fi ştiută. Tema scrisă ieri a fost grea.

2. nume predicativ (nu trebuie să accepte un complement de agent)

Pomii sunt înfloriţi. Fetele sunt tăcute. Documentul aparţine sitului www.dictionarmultilingvistic.ro

Băiatul este plecat. Soarele este răsărit. Floarea este înflorită. Musafirii sunt sosiţi.

MODEL DE ANALIZĂ

- verb - forma iniţială (de infinitiv) - conjugarea

copulativ - predicativ ↔ nepredicativ

auxiliar - personal ↔ unipersonal (-impersonal) - tranzitiv ↔ intranzitiv - forma afirmativă sau negativă - diateza - mod personal (predicativ + care?) ↔ mod nepersonal (nepredicativ + care?) - timpul sau subtimpul - persoana - numărul - funcţia sintactică

El s-a încălţat pentru a merge.

pentru a merge = vb. intranzitiv, conj. a III-a, diateza activă, modul infinitiv, timpul prezent, precedat de

prep. simplă „pentru”, f.s. compl.circ. de scop

Bunicul meu merge la pescuit. la pescuit = vb. tranzitiv, conj. a IV-a, diateza activă, modul supin, f.s. compl.circ de scop (cu nuanţă de loc)

Muncind toată ziua, am obosit. muncind = vb. intranzitiv, conj. a IV-a, diateza activă, modul gerunziu, f.s. compl. circ. de cauză

A venit alergând. alergând = vb. predicativ, intranzitiv, conj. I, diateza activă, mod gerunziu, f.s. compl. circ. de mod

Valurile mării sunt spumegânde. spumegânde = adj. provenit din verb la gerunziu acordat, variabil cu două terminaţii, se acordă în gen,

nr. şi caz cu subst. determinat „valurile”, respectiv: gen fem., nr. pl., caz N, f.s. nume predicativ

Floarea este înflorită.

înflorită = adj. provenit din verb la participiu, variabil cu două terminaţii, se acordă în gen, nr. şi caz cu

subst. determinat „floarea”, respectiv: gen fem., nr. sg., caz N., f.s. nume predicativ LOCUŢIUNI VERBALE Definiţie: grupul de cuvinte care conţin un verb şi care echivalează cu un verb


- a-şi aduce aminte = a-şi aminti - a-şi da seama = a înţelege, a pricepe - a băga de seamă = a observa - a sta de vorbă = a vorbi - a sta de pază = a păzi - a sta de veghe = a veghea - a lua parte = a participa - a da afară = a alunga, a elimina - a da de ştire = a înştiinţa, a anunţa, a vesti - a da de veste = a vesti - a se da de-a rostogolul = a se rostogoli - a lua cuvântul = a cuvânta - a o lua la sănătoasa = a fugi

Funcţii sintactice: 1. predicat verbal (când verbul din componenţa ei este la un mod predicativ)

El şi-a adus aminte de tine. El băgase de seamă totul.

2. subiect

A sta de vorbă cu ea este o plăcere. A-şi aduce aminte de el este uşor. A scoate din fire pe cineva nu este bine. A tăia frunze la câini este plictisitor.

3. nume predicativ

Datoria paznicului este de a sta de pază. Plăcerea lui este de a se da de-a rostogolul. A critica înseamnă a face cu ou şi cu oţet pe cineva. A îndrăzni nu-i doar a-ţi lua inima în dinţi.

4. atribut verbal

Dorinţa de a lua parte la spectacol este mare. Expresia a-şi zbura creierii nu este frumoasă. Obligaţia de a-şi lua tălpăşiţa îl apasă.


El doreşte a băga de seamă totul. El poate sta de veghe. El îşi poate aduce aminte de mine.


El se gândeşte a sta de veghe. Se gândea a spăla putina. S-a temut a-mi face cu ochiul.


Înainte de a lua cuvântul am citit. Stând de veghe am auzit un zgomot.



Stând de veghe toată noaptea am obosit. Plătind cu aceeaşi monedă a avut de suferit tot el.


El l-a chemat în biroul lui pentru a-l da afară. A plecat pentru a pune la punct maşina.


A se supăra este mai clar decât a-şi face sânge rău. 11. complement de agent

Ideea este susţinută de a face recurs în termen de opt zile.

Observaţie!

- în expresiile verbelor impersonale (predicat nomianl) este bine „bine” ... = adv. de mod cu f.s. nume predicativ este rău este adevărat „este” = vb copulativ impersonal este frumos este clar

- în construcţie este frică „frică” = subst. în N. cu f.s. subiect este teamă este ruşine este foame „este” = vb. predicativ personal, f.s. predicat verbal este sete este frig

MODEL DE ANALIZĂ

El şi-a adus aminte de tine. şi-a adus aminte = loc. vb., formată din vb. „şi-a adus” (conj. a III-a, diateza reflexivă, modul indicativ,

timpul perfect compus, pers. a III-a, nr. sg.) + „aminte”, f.s. predicat verbal

Datoria paznicului este de a sta de pază. de a sta de pază = loc. vb., formată din vb. „a sta” (conj. I, diateza activă, modul infinitiv, timpul prezent) +

„de pază”, precedat de prep. simplă „de”, f.s. nume predicativ ADVERBUL Definiţie: partea de vorbire neflexibilă ce determină un verb (uneori un adjectiv sau alt adverb) şi arată

locul, timpul şi modul în care are loc acţiunea.

- se confundă cu adjectivul dacă nu se stabileşte de la început cuvântul regent: adjectivul are regent un substantiv iar adverbul are regent un verb

Clasificarea adverbelor:

A.


Xtreme

Rectangle

1. simple: aşa, ieri, acolo, când, sus, singur, bine, pretutindeni 2. compuse: niciodată, nicicum, oarecum, totdeauna, laolaltă, după-amiază, altfel, oricând,

dis-de-dimineaţă, altădată, oriunde

B. 1. de loc: aici, acolo, acasă, dincoace, încolo, încoace, dincolo, alături, sus, jos, departe, aproape,

înainte, înapoi, deasupra, dedesubt, împrejur, oriunde, undeva, încotro, niciunde, nicăieri, pretutindeni, afară, înăuntru, orişiunde, oriîncotro, unde, aiurea

2. de timp: ieri, azi, mâine, aseară, după-amiază, târziu, devreme, atunci, acum, apoi, iară(şi),

des(eori), rar(eori), uneori, cândva, demult, odinioară, odată, vreodată, câteodată, niciodată, altădată, (în)totdeauna, mereu, imediat, îndată, deodată, oricând, cândva, nicicând, când, poimâine

3. de mod: aşa, astfel, uşor, clar, limpede, bine, agale, alene, altfel, oricum, orişicum, cumva,

oarecum, nicicum, nicidecum, deloc, ca, cât, decât, chiar, tocmai, doar, numai, mai, abia, tot(uşi), călare, împreună, româneşte, omeneşte, cum, precum

C.

1. nehotărâte: oriunde, orişicine, oricând, orişicând, oricum, orişicum, oricât, orişicât

Observaţie!

Uneori pot fi elemente de relaţie în frază: Eu merg 1/ oriunde îmi spui 2/.

element de relaţie în frază

Eu merg oriunde. nu este element de relaţie în frază

2. negative: nicăieri, niciunde, nicicând, niciodată, nicicum, nicicât

3. interogative:

- unde ... ? Unde vei merge mâine? - când ... ? Când vei pleca la teatru? - cum ... ? Cum te vei îmbrăca? - cât ... ? Cât va costa?

4. relative: sunt elemente de relaţie în frază întotdeauna

- unde El ştie 1/ unde va merge mâine 2/. - când El ştie 1/ când va pleca la teatru 2/. - cum El ştie 1/ cum te vei îmbrăca 2/. - cât El ştie 1/ cât va costa 2/.

5. corelative:

- există numai în fraze - fiecare dintre ele se găseşte la începutul propoziţiei din care face parte - are funcţie sintactică în propoziţia din care face parte - unul dintre ele este şi element de relaţie introducând subordonata respectivă

- unde ... acolo Unde îmi vei spune 1/ acolo voi merge 2/. - când ... atunci Când voi vrea 1/ atunci voi pleca 2/.


Xtreme

Rectangle

- cum ... aşa Cum îţi voi sugera 1/ aşa te vei îmbrăca 2/. - cât ... atât Cât îmi vei cere 1/ atât îţi voi da 2/.

Observaţie!

- unde = compl. circ. de loc - când = compl. circ. de timp vezi ex. de mai sus - cum = compl. circ. de mod

= nume predicativ El ştie 1/ cum este sora mea 2/.

6. demonstrative: acolo, aici, acum, atunci, aşa, astfel, altfel 7. predicative: element regent pentru subiectivă

- probabil - posibil sunt pred. nominale incomplete - sigur pentru că acceptă vb. „a fi” în faţă - desigur - poate + „că” (să) - negreşit sunt pred. vb. pentru că nu - fireşte acceptă vb. „a fi” în faţă - pesemne - beneînţeles

Voi veni poate la tine.

adv. de mod f.s. compl. circ. de mod

Poate 1/ că voi veni la tine 2/.

adv. pred. f.s. pred. vb.

Desigur vom ajunge la timp. adv. de mod f.s. compl.circ. de mod

Desigur 1/ că vom ajunge la timp 2/. adv. pred. f.s. pred. vb.

Lista adverbelor predicative: 1. probabil 2. posibil 3. pesemne 4. sigur 5. desigur 6. cert 7. fireşte 8. firesc 9. neîndoielnic 10. (fără îndoială) 11. poate 12. extraordinar 13. bine 14. rău 15. păcat 16. uşor 17. lesne 18. greu 19. imposibil 20. dificil 21. facil 22. simplu 23. complicat 24. destul 25. suficient


Xtreme

Rectangle

GRADELE DE COMPARAŢIE - sunt aceleaşi ale adjectivului - majoritatea adverbelor nu au grade de comparaţie - nu se scrie în analiză că nu au grade de comparaţie

1. pozitiv: departe 2. comparativ

a) de superioritate: mai departe b) de inferioritate: mai puţin departe c) de egalitate: la fel de departe

tot atât de departe tot aşa de departe deopotrivă de departe

3. superlativ a) relativ

- de superioritate: cel mai departe - de inferioritate: cel mai puţin departe

b) absolut: foarte departe, extraordinar de departe, nemaipomenit de departe, prea departe, atât de departe, departee, grozav de departe, extrem de departe, ce departe!, cât de departe!, departe-departe


1. complement circumstanţial de loc De acolo am plecat înăuntru.


Niciodată nu l-am mai văzut. După-amiază am sosit mai târziu.


Cum s-a comportat Ionel? Raţa merge agale. El a învăţat foarte bine.

4. atribut adverbial

Casa de aici este nouă. Tema de ieri a fost grea. Mersul agale este al raţei.

5. nume predicativ (numai adverbul de mod)

Mersul raţei este agale. Este bine că ai venit. expresie vb impersonală f.s. predicat nominal

Expresii verbale impersonale:

- este bine - este rău - este fals - este adevărat bine


- este greu este = verb copulativ impersonal rău nume pred. exprimate prin adv. de mod - este uşor etc - este dificil - este urât - este frumos

Copilul este frumos. adj.

Este frumos dacă reuşeşti. adv.

Observaţie!

În construcţiile: - este frică - este teamă - este groază frică - este somn este = vb. pred. cu f.s. pred. vb. teamă subst. în N., f.s. subiect - este foame etc. - este sete - este frig - este ruşine

6. predicat verbal

Poate 1/ că ne vom mai vedea 2/. Desigur 1/ că vei reuşi 2/.

Adverbe de mod fără funcţie sintactică

- mai: El nu mai pleacă. - numai: El are numai două caiete. - doar: El are doar trei cămăşi. - chiar: A venit chiar acum. - tocmai: A venit tocmai acum. - tot(uşi): Deşi nu mai invitat, tot(uşi) voi veni. - şi: Am cumpărat şi trei caiete. - decât: El nu are decât o carte.

Adverb de afirmaţie: Da! Adverb de negaţie: Nu!, Ba!

Observaţie! Adverbul nu are gen, număr şi caz

Atenţie!

Nu am aflat 1/ cum este fata 2/. adv.relativ

cum = adv. relativ de mod, simplu, f.s. nume predicativ cu rol de element de relaţie în frază.

Observaţie! ca cât adv. de mod comparativ cu valoare de prep.în Ac.


Xtreme

Rectangle

Xtreme

Rectangle

Xtreme

Rectangle

Xtreme

Rectangle

decât El a scris ca mine. El a scris cât mine. El a scris mai mult decât mine.

- unde: complement circumstanţial de loc

- când: complement circumstanţial de timp

complement circumstanţial de mod

- cât: complement circumstanţial de timp complement circumstanţial de mod

- cum: nume predicativ

MODEL DE ANALIZĂ

- adverb - felul - simplu sau compus - gradul de comparaţie - funcţia sintactică

De acolo am plecat înăuntru. de acolo = adv. de loc, simplu, precedat de prep. simplă „de” funcţia sintactică complement circumstanţial

de loc

După-amiază am sosit mai târziu. după-amiază = adv. de timp compus, f.s. compl. circ. de timp

El a învăţat foarte bine. foarte bine = adv. de mod simplu, grad de comparaţie superlativ absolut, f.s. compl. circ. de mod ADVERBELE PRONOMINALE

- sunt de patru feluri

a) interogativ – relative: când, unde, cum, cât, încotro, oriunde, oricât, oricând, oriîncotro, etc.

Atenţie!

- valorile lui CÂT ! (vezi pronumele şi adjectivul pronominal relativ; înainte de verb) - au funcţii sintactice de complemente de timp, loc, mod dar să nu se confunde cu adverbele de timp, loc,

mod - „când” poate să apară şi ca adverb de timp

a) Nu se ştie 1/ când se întoarce 2/. (adv. interogativ-relativ)


Xtreme

Rectangle

Xtreme

Rectangle

b) Îl găseai când la ştrand, când la film (adv. de timp) c) Venea din când în când pe la noi. (component de locuţiune)

- au valori interogative (când, unde, cum, încotro) în propoziţii interogative - au valori relative (toate) la nivel de frază făcând legătura între două propoziţii - cele mai multe dintre ele pot intra în combinaţii cu prepoziţia şi formează locuţiuni adverbiale

ex.: pe când, de când, de unde, după cum

b) nehotărâte: undeva, cândva, cumva, oriunde, oricând, oricum, fiecum, etc.

Atenţie!

- unele se pot combina cu prepoziţii şi formează locuţiuni adverbiale: pe undeva, de oriunde a) Merge oriunde (oricând) → adv. pron. neh. b) merge oriunde (oricând) e nevoie de el → adv. pron. relativ

c) negative: niciodată, nicicând, niciunde, nicicum, nicicât, etc.

Atenţie!

- unele se pot combina cu prepoziţii şi formează locuţiuni adverbiale: de niciodată, pe niciunde a) N-a fost niciodată în Germania → adv. neg. b) N-a fost nici o dată mai importantă ca ziua ei → adj. pron. neh. + subst. c) N-a citit nici o dată măcar lecţia. → conjuncţie copulativă + numeral adverbial

d) demonstrative: acolo, aici, acum, atunci, aşa, astfel, altfel, etc.

- cei mai mulţi specialişti consideră că acestea nu constituie o clasă separată, ci sunt de fapt adv. de loc, timp, mod.

Observaţie! ADVERBUL NU ARE CAZ

LOCUŢIUNI ADVERBIALE Definiţie: grupuri de cuvinte care echivalează cu un adverb Felul locuţiunilor adverbiale:

1. de loc: din loc în loc, la stânga, la dreapta, în faţă, în spate, în dos, în mijloc, în jur, în lat, în lung, în sus, în jos, în lung şi-n lat, în lături, peste tot, la urmă, de jur împrejur, la margine

2. de timp: din când în când, din timp în timp, din vreme în vreme, din nou, în vecii vecilor, la timp,

la vreme, zi de zi, an de an, pe urmă, de dimineaţa până seara, la un moment dat

3. de mod: cu orice preţ, de bună voie, pe negândite, pe nesimţite, pe neaşteptate, cu chiu cu vai, talmeş-balmeş, târâş-grăbiş, cu vai nevoie, cu drag, aşa şi aşa, la culme, cu una cu două, de bunăvoie

4. predicative: în frază în regenta unei subiective

− cu siguranţă − fără îndoială + „că” (să)


Xtreme

Rectangle

Xtreme

Rectangle

Xtreme

Rectangle

Xtreme

Rectangle

− de bună seamă − fără doar şi poate


1. complement circumstanţial de loc Am zărit din loc în loc câte un copac. El s-a aşezat în spate. S-a aşezat la dreapta, apoi la stânga.


Auzeam din când în când glasul păsărelelor. Va rămâne în veci în amintirea mea.


A venit pe neaşteptate. Pisica a intrat în cameră pe nesimţite. Veneau de-a valma spre mine.


De aceea n-a priceput bine.

5. atribut adverbial Scaunul din faţă este roşu. Venirea de bună voie m-a impresionat. Oprirea zi de zi în faţa casei mele mă enervează.

6. nume predicativ (numai de mod)

Învăţatul lui ese aşa şi aşa. Călătoria a fost de bunăvoie.

7. predicat verbal

Cu siguranţă 1/ că vom ajunge la timp 2/. MODEL DE ANALIZĂ

Am zărit din loc în loc câte un copac. din loc în loc = loc. adv. de loc, f.s. compl. circ. de loc

Auzeam din când în când glasul păsărelelor. din când în când = loc. adv. de timp, f.s. compl. circ. de timp

Venirea de bună voie m-a impresionat. de bună voie = loc. adv. de mod, f.s. atr. adv.

Cu siguranţă 1/ că vom ajunge la timp 2/. cu siguranţă = loc. adv. predicativă, f.s. pred. vb.


CONJUNCŢIA Definiţie: partea de vorbire neflexibilă care leagă două părţi de propoziţie de acelaşi fel sau două propoziţii Felul conjuncţiei:

A. 1. simple: şi, dar, să, că, ci, însă, nici, dacă, fiindcă, etc. 2. compuse: ca să (ca ... să), fără să, cum să, precum ca, ca şi cum, pentru ca să, până să, măcar să,

încât să

B. 1. coordonatoare – leagă două părţi de propoziţie de acelaşi fel sau două propoziţii de acelaşi fel

a) copulative: şi, nici, (nu) numai, precum şi, şi cu b) disjunctive: sau, ori, fie, ba c) adversative: dar, iar, însă, ci d) conclusive: deci, aşadar, dară, prin urmare, de aceea, în concluzie, în consecinţă, (care)

va să zică 2. subordonatoare – leagă o propoziţie subordonată de regenta ei

− că să, ca să (ca ... să), dacă, de − fiindcă, întrucât, deoarece, căci − deşi, încât, încât să

Observaţie! Conjuncţia nu are funcţie sintactică

LOCUŢIUNI CONJUNCŢIONALE Definiţie: grupuri de cuvinte care echivalează cu o conjuncţie Felul locuţiunilor conjuncţionale:

1. coordonatoare: prin urmare, în consecinţă 2. subordonatoare – sunt elemente re relaţie în frază introducând diferite subordonate

− după ce, până ce, îndată ce, în timp ce, în vreme ce, cât timp, câtă vreme, înainte să, până să − după cum, aşa cum, ca şi cum, ca şi când, fără să − pentru că, din cauză că, din pricină că, de vreme ce, mai ales că, din moment ce − cu toate că, chiar dacă, chiar de, măcar că, chiar că, măcar să, chit că, indiferent că − pentru ca să (pentru ca ... să), în caz că

Observaţie! Locuţiunile conjuncţionale nu au funcţie sintactică

CONJUNCŢIA „ŞI” LEAGĂ

I. în propoziţie

1. două părţi de propoziţie de acelaşi fel a) complemente directe

Eu am mâncat mere şi pere. b) complemente indirecte

Mariei şi Elenei le-am dat cărţile.


Xtreme

Rectangle

Xtreme

Rectangle

c) atribute adjectivale Fata cuminte şi harnică îmi place.

2. elemente componente ale subiectului multiplu

Ionel şi Maria au venit.

3. elemente componente ale unui nume predicativ multiplu Fata este cuminte şi harnică.

II. în frază – leagă două propoziţii de acelaşi fel deci două predicate

1. două propoziţii principale

Am venit acasă 1/ şi am învăţat 2/.

2. două prpoziţii subordonate Am învăţat 1/ să scriu 2/ şi să citesc.

INTERJECŢIA Definiţie: partea de vorbire neflexibilă care exprimă:

- sunete emise de vieţuitoare: miau, cirip, cucurigu ... - zgomote din natura: poc, trosc, bum ... - o chemare, o strigare: hei, ei, măi, mă, bre, bă, cea, hăiş ... - uimirea: oa, au, bre, ha, ma, mare, oho ... - durerea: au, ah, of, phu, uf, vai, văleu ... - bucuria: a, ah, ha, o ... - teama (spaima): ah, aoleu, brr, hait, vai ... - plictiseala (saturaţia): uf, ei ... - necazul: iii, phi, ti, ufi ... - nesiguranţa (îndoiala): de, mde, hu ... - admiraţia: a, ah, bre, ehe, ma, mare, hi ... - entuziasmul (aprobarea): bravo, ura ... - voinţa, porunca: hai, ho, st ... - adresarea: bre, fă, mă, măi, ei

Felul interjecţiei:

1. simple: vai, zău, hai, of, uf ... 2. compuse: tic-tac, hei-rup, hodoronc-tronc, bing-bang ... 3. predicative: hai, haidem, haide, haideţi, iată, iacă, uite ...

Observaţie! Interjecţia care exprimă sunete şi zgomote din natură se numeşte onomatopee


1. predicat verbal Hai acasă. Uite o rândunică. Iată o fată frumoasă. Şi pupăza zbrrr! pe-o dugheană. În faţa mea poc! o piatră.


Xtreme

Rectangle

2. nume predicativ

Este vai de noi. Sunetul emis de către este ham.


Ea a auzit bravo în spatele ei. Am auzit buf! Nu spune zău până nu eşti sigur.


Dă-i de cea! Dă-i de hais!


Sandalele îi făceau lipa-lipa prin apă. Pisica a intrat pâş-pâş în cameră. Şi gâl-gâl-gâl, bău toată sticla.

6. subiect

Poc! se auzi deodată. De departe se aude cioc-cioc-cioc!

7. atribut interjectional

Sunetul ta-ra-ta-ra-ta ma trezit. Sunetul ham este emis de câine.

Observaţie! Majoritatea interjecţiilor nu au funcţie sintactică

O! ce fată cuminte. f.f.s.

MODEL DE ANALIZĂ

- interjecţie - simplă sau compusă - exprimă ... - funcţia sintactică

Şi pupăza zbrr pe-o dugheană.

zbrr = interjecţie simplă, exprimă o acţiune, f.s. predicat verbal

VALORILE MORFOLOGICE ALE CUVINTELOR

A

1. prepoziţie (vezi infinitivul) A învăţa este bine. În cameră miroase a busuioc. Am citit lucrările a cinci poeţi.

2. interjecţie


Xtreme

Rectangle

A! ce tare mă doare capul!

3. verb auxiliar (a avea) El a venit.

4. verb auxiliar ( a vrea)

A veni el şi mâine.

5. articol posesiv genitival Cartea este a lui.

Observaţie! Orice cuvânt poate avea valoare substantivală „A” este o vocală.

APROAPE

1. adverb de loc El stă aproape.

2. adverb de mod

El are aproape cinci ani.

3. adverb predicativ Aproape că am ajuns.

4. substantiv

Aproapele meu este fericit.

BINE

1. adverb de mod El învaţă bine.

2. adverb predicativ

Bine că ai venit.

3. substantiv Binele învinge răul.

CARE

1. pronume relativ El ştie 1/ care a plecat 2/.

2. adjectiv pronominal relativ

El ştie 1/ care copil a plecat 2/.

3. pronume interogativ Care a plecat?

4. adjectiv pronominal interogativ


Xtreme

Rectangle

Care copil a venit?

CE

1. pronume relativ El ştie 1/ ce să spună 2/.


El ştie 1/ ce temă a scris 2/.

3. pronume Ce o scris el?


Ce temă a scris?

5. adverb de timp (cu nuanţă de mod) Merse ce merse şi se opri.

DAR

1. conjuncţie coordonatoare adversativă M-a căutat, dar nu m-a găsit.

2. substantiv

El a primit un dar frumos.

DEASUPRA

1. adverb de loc Deasupra a trecut un avion. M-am urcat deasupra.

2. prepozitie în genitiv

Deasupra blocului a trecut un avion. Tabloul stă deasupra patului.

FRUMOS

1. adjectiv El este frumos. Eu am un pix frumos.

2. adverb de mod

El merge frumos. Este frumos să te joci.

3. substantiv

Am căutat frumosul din natură. Frumosul din natură m-a impresionat.


I

1. pronume personal Ac. I-am văzut ieri. D. I-am dat telefon.

2. interjecţie

I, ce bine e la joc!

3. verb (forma scurtă a lui „a fi”) a) predicativ: Cartea-i pe masă. b) copulativ: Cartea-i curată. c) auxiliar: Cartea-i adusă de mama.

4. verb auxiliar „a vrea”

Când te-ai duce acolo, să-i spui de mine.

IAR

1. conjuncţie coordonatoare adversativă Eu am plecat, iar el a venit.

2. adverb de timp

Iar, ai venit?

LA DREAPTA

1. locuţiune prepoziţională în cazul G. La dreapta casei s-a oprit o maşină.

2. locuţiune adverbială de loc

L-a dreapta s-a oprit o maşină.

LA STÂNGA

1. locuţiune adverbială de loc M-am aşezat la stânga.

2. locuţiune prepoziţională în cazul G.

M-am aşezat la stânga fetei.

3. prepoziţie + substantiv Tu te-ai lovit la mâna dreaptă iar eu la stânga.

MAI

1. adverb de mod El nu mai vine. El a mai cântat.

2. adverb predicativ

Mai că voi plange.


3. substantiv

Luna mai este frumoasă. M-am născut în luna mai.

RĂU

1. adverb de mod El învaţă rău.

2. adjectiv

Băiatul este rău.

3. substantiv Răul este învins de bine.

S

1. pronume reflexiv El s-a dus acasă.

2. interjecţie

S! vine profu!

3. conjuncţie subordonatoare (să) El vrea s-aştepte.

4. verbul „a fi”

a) predicativ: Cărţile-s pe masă. b) copulativ: Cărţile-s mari. c) auxiliar: Cărţile-s cumpărate de el.

ŞI

1. pronume reflexiv El şi-a pierdut inelul.

2. conjuncţie coordonatoare copulativă

El a cumpărat o carte şi un caiet.

3. adverb de mod El a cumpărat şi un caiet.

4. adverb de timp

Când am văzut-o am şi mers la ea.

TOAMNA

1. adverb de timp Eu merg toamna la munte.

2. substantiv


În toamna trecută am fost la munte.

ZIUA (toate momentele zilei şi toate anotimpurile)

1. adverb de timp Am ajuns acasă ziua.

2. substantiv

Ziua mea a fost sâmbăta trecută.

CÂT

1. pronume relativ Se ştie 1/ cât s-a scris atunci 2/.


Se ştie 1/ cât peşte au mâncat 2/.

3. pronume interogativ Cât s-a scris?


Cât peşte s-a mâncat?

5. adverb de mod El este mare cât casa.

6. adverb relativ

Se ştie 1/ cât a stat acolo 2/.

DE

1. prepoziţie Eu am o haină de blană.

2. conjuncţie subordonată

De vrei, vino la mine. El a muncit atât de mult 1/ de a obosit 2/. A venit 1/ de mi-a adus pixul 2/.

3. interjecţie

De! dacă n-ai învăţat, suporţi consecinţele.

LUI

1. pronume personal Lui i-am dat pixul.

2. articol hotărât

Eu i-am dat lui Dan pixul.


Morfologia

Documents

Transcript of Morfologia