TEMA: BOLI LA MORCOV SI PASTRNAC

CUPRINS I. ARGUMENT II. CONTINUTUL PROPRIUZIS II.1 IMPORTANTA MORCOVULUI II.2 CULTURA MORCOVULUI II.3 BOLILE MORCOVULUI II.4 IMPORTANTA PSTRNACULUI II.5 CULTURA PSTRNACULUI II.6 BOLILE PSTRNACULUI II.7 FERTILIZAREA CULTURILOR DE MORCOV I PSTRNAC II. 8 PREVENIREA I COMBATEREA BOLILOR III. BIBLIOGRAFIE IV ANEXE

I. ARGUMENT Morcovii sunt printre cele mai populare legume, fiind consumati cruzi, fierti sau prajiti, dar fiind utilizati si in producerea vinului in Marea Britanie, sau drept inlocuitor al cafelei in Germania, in timp ce lichiorul de morcovi era produs in Franta si Germania. Pe langa acestea mai exista multe alte utilizari oarecum neconventionale, cum ar fi ca pigment in producerea vopselei alimentare si ca si agent de aroma pentru condimentarea untului, sau ca decoratiune in cazul frunzelor de morcov. Utilizarea istorica a morcovului drept remediu antic isi gaseste mentiunea in scrierile istoricului Pliniu cel Batran. Beneficiile consumului de morcovi au fost demonstrate in studii recente care au aratat ca un consum zilnic ridicat de beta-caroten reduce semnificativ riscul de atac de cord si accidente vasculare cerebrale la femei, in vreme ce un alt studiu clinic a scos la iveala ca nivelurile ridicate de beta-caroten din fluxul sangvin sunt benefice pentru pacienti care au suferit accidente vasculare cerebrale. Potrivit rapoartelor, chiar si fostii fumatori, care consuma in mod regulat morcovi pot beneficia de o reducere semnificativa a riscului de a dezvolta cancer la plamani si laringe, in ciuda faptului ca in medicina traditionala morcovii sunt folositi pentru a trata probleme precum parazitii intestinali, diarea persistenta, diferitele probleme digestive precum si problemele colesterolului ridicat. In ciuda faptului ca cel mai benefic efect al consumului de morcovi este capacitatea acestuia de a imbunatati vederea si a ajuta la mentinerea activitatii vizuale, fiind bogati in vitamina A.

Pastarnacul (Pastinaca sativa) face parte din familia Apiaceae si isi are originea in bazinul mediteranean, unde se gaseste in stare salbatica, in special pe terenurile umede. Se cultiva de foarte multa vreme si este raspandit in aceleasi zone ca si morcovul. La noi in tara, pastarnacul se cultiva in aproape toata tara, dar in cantitati mai reduse decat morcovul. Pastarnacul, impreuna cu patrunjelul de radacina si morcovul, formeaza zarzavatul" pentru ciorbe, foarte mult cautat de gospodine pe timpul iernii. Radacinile ingrosate de pastarnac, foarte apreciate de consumatori, sunt bogate in vitaminele B si C, in saruri minerale, hidrati de carbon, proteine. Pastarnacul are si proprietati terapeutice, sucul de radacina si de frunze contribuind la fortificarea aparatului respirator, imbunatatind circulatia sanguina periferica, fiind si un bun diuretic.

II. CONTINUTUL PROPRIUZIS II.1 IMPORTANTA MORCOVULUI Morcovul (Daucus carota), este o rdcin vegetal, de culoare portocalie. Partea comestibil a plantei este tuberculul. Este o plant bienal, n primul an frunzele care produc alimentul plantei, iar tuberculul magazineaz zaharuri pentru ca planta s nfloreasc n al doilea an. Lastarul florii ajunge aproape de 1 m lungime, cu ramurele de floare albe. Mncnd doar o jumtate de can de morcovi n fiecare zi, organismul nostru asimileaz:

Fibre dietetice 2g -Carotin 4960 mcg Potasiu 127 mg Vitamina C 6g

Conine ntre altele i multe alte substane nutritive eseniale pentru organismul uman: acidul folic, vitamina K i calciu. Toate acestea mpreun cu doar 50 calorii.Morcovii mpiedic formarea depozitelor pe pereii arteriali prevenind atacurile cardio-vasculare la bolnavii de ateroscleroz. Un morcov mare mncat zilnic aduce un aport de 11.000 UI (Uniti Internaionale) de vitamina A din beta-caroten Morcovii se pot mnc sub form crud, n salate sau gtite n supe i mncare. Se poate face de asemenea piure pentru noi nscui. Tulpina verde de asemenea se poate mnca, dei nu este o practic obinuit. mpreun cu ceapa i elina, morcovii sunt ingredientele primare cele mai folosite la mncaruri. In lume exista incredibil de multe varietati de morcov (de ordinul sutelor), neasteptat de diferite intre ele. La noi in tara sunt folosite aproape exclusiv varietatile de morcov de culoare portocalie. In pietele noastre gasim morcovul portocaliu de consum, de forma cilindrica, dulce la gust si foarte bogat in vitamine, dar si un morcov furajer, de dimensiuni foarte mari, de forma conica, mai fad si mai sarac in substante nutritive. Mai rar, intalnim la noi si morcovul galben, care este foarte bogat in xantofila si luteina, doi pigmenti care previn degenerescenta maculara, ateroscleroza si cancerul pulmonar. In India si in China se foloseste si o varietate de morcov rosu, care contine un pigment numit licopina, care previne si combate gastrita si ulcerul gastric si, de asemenea, cancerul de prostata si cel ovarian. Morcovul purpuriu este cultivat in unele regiuni din Turcia si din Irak, fiind bogat in pigmenti antocianici, principii active care imbunatatesc vederea nocturna, combat inflamatiile articulare, previn trombozele de tot felul. Morcovul alb este intalnit in estul Afganistanului, in Pakistan si in Iran, si are aceasta culoare deoarece este lipsit de pigmenti, dar in schimb e foarte bogat in fibre alimentare, care dezintoxica organismul, imbunatatesc tranzitul intestinal, regleaza greutatea corporala, previn cancerul de colon. In fine, morcovul negru (de fapt are o culoare vinetie foarte inchisa) contine, la fel ca si morcovul purpuriu, pigmenti antocianici, care intre altele scad nivelul colesterolului

negativ (LDL), impiedica oxidarea acestuia pe artere, incetinesc procesele degenerative, protejeaza impotriva diferitelor forme ale bolii canceroase. II.2 CULTURA MORCOVULUI Pastarnacul, ca si morcovul si patrunjelul, este considerata o specie cu pretentii reduse fata de factorii de mediu. Prezinta o rezistenta mai mare decat morcovul la temperatura scazuta, facand posibil infiintarea culturii primavara foarte devreme Cultura trzie se face cu scopul obinerii de rdcini pentru consum i pstrare peste iarn sau a plantelor mam pentru obinerea de smn. Cultura trzie a morcovului este o cultur succesiv dup specii cu perioad scurt de vegetaie: ridichi de lun, salat, spanac sau ceap verde. Pregtirea terenului - vara - pentru culturile succesive de morcov terenul se discuiete de mai multe ori pentru a mruni resturile vegetale din cultura anterioar. Aratul se va face superficial la 12-15 cm pentru a nu pierde apa i a nu se forma bulgri. Pregtirea patului germinativ se va face cu: discul, combinatorul sau cu freza. Tavlugirea terenului nainte de semnat se face numai dac terenul este prea afnat. Udarea de aprovizionare - n cazul lipsei de ap din sol la pregtirea patului germinativ se va face o udare de aprovizionare cu 800-1000 m/ha, pentru a reface rezerva de ap din sol. Fertilizarea culturii la pregtirea patului germinativ se va face cu doze moderate de ngrminte chimice 150 kg/ha azotat de amoniu sau complex III 200-300 kg/ ha ncorporate n sol cu discul sau combinatorul. Erbicidarea culturii - la pregtirea patului germinativ (ppi) se recomand erbicidul Treflan 24 EC 4-5 l/ha n 300 l ap ncorporat imediat n sol cu discul. Dup semnat (preemergent) erbicidarea se va face cu Afalon 47 PU 1,5-2 l/ ha sau Prometrex50WP 3-4 l/ ha n 450-600 l de ap sau cu Stomp 33 EC 5 l/ha dac predomin buruienile monocotiledonate. Dup rsrirea culturii (postemergent) se pot aplic erbicide atunci cnd plantele i buruienile au 2-3 frunze cu Afalon 47 PU 1,2-1,5 l/ha., iar dac n cultur sunt buruieni graminee mohor sau pir se adaug erbicidul Fusilade S12,5 n doz de 1,5 l/ha n 600l ap. Alegerea soiurilor - pentru culturile succesive de morcov se pot folosi pentru:

soiuri autohtone i strine;

hibrizi cu potenial de producie mare 60-70 t/ha din grup de precocitate:

semitardiv 120-140 zile de la rsrire-recoltare Chantenay Red Core,Estival, Karlena,Tip Top, Berlanda F1, Fontana F 1, Futuro;

tardiv 140-160 zile de la rsrire - recoltare: Uria de Berlicum, Bantry, Record, Kamaran F1, Nogales F1, Tardia F1, CanioF1, Feria F1, Major F1, sau;

soiuri i hibrizi semitimpurii: De Nantes, Milenium 3, Narbone F1, Nassau F1, Nantindo F 1.

nfiinarea culturii Smna trebuie s aib germinaie, puritate bun i s fie dezinfectat cu Tiuram 75 PU 3-4 g la 1 kg smn iar pentru semnatul cu mare precizie i eliminarea lucrrii de rrit smna s fie drajat. Semnatul - pentru producie pentru iarn, pstrare i comercializare nfiinarea culturii se va face la sfritul lunii iunie - nceputul lunii iulie cu recoltarea toamna trziu dup cderea primelor brume. Densitatea culturii 600-700 mii plante/ha. Distana de semnat: pe teren modelat n straturi nlate se practic semnatul n benzi de 2 rnduri, cu distana ntre rnduri de 15 cm, iar ntre benzi de 50 cm, cu zone de protecie la rigole de 12 cm.; pe teren nemodelat se seamn n benzi de 5 rnduri cu distana ntre rnduri de 25 cm, iar ntre benzi de 50 cm. Adncimea de semnat: 0,7-1,3 pentru seminele nedrajate; 1,2-1,5 pentru seminele drajate. Adncimea de semnat variaz cu epoca nsmnrii i natura solului. Dup semnat se va face tvlugirea solului. Norma de smn este de 4 - 6 kg/ha cu smn nedrajat, respetiv 2,5-3 kg/ha cu smn drajat. Lucrri de ntreinere Udarea dup semnat este necesar atunci cnd semnatul se face n perioade secetoase sau sol

uscat. Udarea se face prin aspersiune cu norme mici de ap 80 100 m/ha i se repet la 2-3 zile n aa fel ca solul s fie meninut umed pe 4-5 cm adncime pn la rsrirea plantelor. Distrugerea crustei se face pn la rsrirea plantelor cu grapa stelat. Combaterea buruienilor se face pe cale chimic cu erbicide pe cale mecanic prin praile repetate de 3-4 ori. Rritul plantelor pe rnd la 4-5 cm ntre plante cnd plantele au 4-5 frunze pe suprafee mari se folosesc maini de semnat de mare precizie cu smn drajat pentru a evita rritul care este o lucrare foarte costisitoare. Irigarea culturii - se aplic 2-6 udri n funcie de precipitaiile czute cu 250-300 m/ha ap. Fertilizare suplimentar se face la 30-40 zile de la rsrire cu 100-150 kg/ha azotat de amoniu i dup 3-4 sptmni se repet fertilizarea cu azot i 80-100 kg/ha sare potasic. Combaterea bolilor i a duntorilor se va face ori de cte ori este necesar. Recoltarea se face cu dislocatorul, morcovii se cur de pmnt i frunze, se sorteaz pe caliti, se ambaleaz n lzi pentru comercializare, iar cei pentru pstrare peste iarn vor fi pui mai trziu n pivnie, silozuri sau alte depozite. II.3 BOLILE MORCOVULUI Cele mai frecvente boli care se semnaleaz n culturile de morcov sunt:

ptarea frunzelor (septorioz, cercosporioz, alternarioz);

finarea.

Dintre duntorii care se semnaleaz cel mai des n culturile de morcov amintim:

musca morcovului

pduchii de frunze. II.4 IMPORTANTA PSTRNACULUI

Pstrnacul (lat. Pastinaca sativa) este o legum care se cultiv pentru consumul de rdcini, folosite drept condiment la prepararea mncrurilor, deoarece sunt foarte aromate i bogate n vitaminele B1, B2 i C. Este o plant bianual care formeaz n primul an de cultur partea comestibil (rdcina ngroat) i rozeta de frunze, iar n anul al doilea i dezvolt tulpina florifer. Pstrnacul are rdcina simpl sau puin ramificat, fusiform, de culoare alb-murdar ori glbuie, acoperit cu numeroase lenticele din cauza crora rdcina are un aspect neregulat. Pulpa este de culoare alb sau alb-glbuie, suculent i cu arom specific. Frunzele sunt lucioase pe fa i pufoase pe dos, fiind cu mult mai mari dect cele de ptrunjel i de morcov. Pstrnacul are proprieti diuretice, depurative, antioxidante. Alaturi de morcov si de patrunjelul alb, radacina, pastarnacul (Pastinaca sativa) este folosit la noi, mai ales, la ciorba, careia ii confera un plus de gust si de aroma datorita calitatilor pe care le are. Forma spontana din care provine este raspandita in intreaga Europa. A fost introdus in cultura din perioada antica fiind folosit de greci si de romani in alimentatie, pentru tratament si ca furaj. La noi, pastarnacul este cunoscut din vremuri indepartate si se cultiva alaturi de celelalte radacinoase, dar in cantitati mult mai reduse decat morcovul. Ca aspect exterior, pastarnacul seamana cu morcovul alb, dar are un gust dulce-picant si aromat precum telina sau radacina de patrunjel. In alimentatie, se consuma frunzele si lastarii tineri, dar mai cu seama radacina la ciorbe si supe ori inabusita, ca garnitura la carne. Radacina de pastarnac este bogata in vitaminele din grupul B, provitamina A, vitamina C, saruri minerale precum potasiu, fosfor si calciu, hidrati de carbon, proteine, fibre alimentare. In scop terapeutic se folosesc partile aeriene ale plantei, radacina si fructele. Pastarnacul are proprietati diuretice, depurative, ajuta la eliminarea toxinelor din organism, vindeca reumatismul si regleaza ciclul menstrual. Se recomanda in curele de slabit, contra anemiei si asteniei, cat si persoanelor aflate in perioada de convalescenta, datorita proprietatilor sale nutritive. Pastarnacul curata sangele, este un excelent drenor al ficatului si rinichilor, tonic pentru inima si plamani. Sucul preparat din radacina de pastarnac regleaza digestia, mareste apetitul, are actiune expectoranta si diuretica, analgezica, tonifianta, este indicat in tratamentul afectiunilor cardiace si in nevroze. Ca diuretic, se recomanda in cazuri de hidropizie, calmeaza durerile bolnavului de colici renale si hepatice, este folosit ca afrodiziac. Sucul se obtine dand radacina de pastarnac prin storcatorul de fructe. Se iau cate una, doua lingurite de suc cu miere de albine de cinci, sase ori pe zi.

Din pastarnacul crud, dat prin razatoare si amestecat cu putin ulei si un praf de sare, se poate face o salata picanta si placut aromata. In industria alimentara, pastarnacul este folosit la aromatizarea conservelor din legume. Proprietatile curative ale pastarnacului sunt recunoscute si de medicina alopata. Din radacinile de pastarnac se prepara pastinatin si beroxan. Primul preparat are actiune spasmolitica si este folosit la tratarea anghinei pectorale, a nevrozelor cardiace, a afectiunilor tractului gastrointestinal si ale cailor biliare. Beroxanul, in asociere cu alte preparate, este recomandat in cazurile unor boli de piele cum ar fi vitiligo. II.5 CULTURA PSTRNACULUI Pastarnacul este o specie bienala, cu o perioada de vegetatie foarte lunga de la semanat la recoltare (180- 200 de zile). Radacina ingrosata este conica, mult alungita, de culoare alb-galbuie, cu num eroase lenticele dispuse in spirala (caracter prin care se deosebeste de patrunjelul de radacina). Pulpa este carnoasa, frageda, suculenta, de culoare alb-galbuie, cu aroma si gust caracteristic, placuta. Frunzele, in primul an de cultura, apar in rozeta, sunt mari, lung-petiolate, penat-sectate, insa mai putin decat cele de la patrunjel. Au culoare verde-inchis, sunt lucioase pe partea superioara si acoperite cu perisori fini pe partea inferioara. In anul al doilea, se formeaza o tulpina florifera care este foarte inalta (1,5-2 m), foarte ramificata si goala in interior. In varful ramificatiilor se afla inflorescentele mari, de tip umbela, formate din flori mici, galbene, pe tipul 5. Polenizarea este alogama. Fructul, impropriu numit samanta, este o pseudodiachena de forma oval-turtita, cu aripioare, de culoare cafeniu-deschis. Viabilitatea semintelor se pastreaza 1-2 ani. Pastarnacul, ca si morcovul si patrunjelul, este considerata o specie cu pretentii reduse fata de factorii de mediu. Prezinta o rezistenta mai mare decat morcovul la temperatura scazuta, facand posibil infiintarea culturii primavara foarte devreme. Semintele incep sa germineze la 1-2C, iar temperatura optima pentru crestere si dezvoltare este de 18-20C. Este mai pretentios fata de umiditate, necesitand soluri suficient de umede sau mentinute astfel, prin aplicarea udarilor repetate. Fata de tipul de sol nu este pretentios, se poate cultiva aproape pe orice sol, greu sau usor, dar sa fie adanc lucrat si fertilizat. Pastarnacul se cultiva numai prin semanat direct, fie toamna tarziu, fie primavara devreme (martie). Pregatirea terenului si intretinerea culturii sunt aceleasi ca la morcov, cu unele diferente: - folosirea ingrasamintelor organice la fertilizarea de baza (30-40 t/ha gunoi de grajd) si a celor chimice in cantitate mai mare (250-300 kg/ha azotat de amoniu, 300-350 kg/ha super-fosfat, 150-200 kg/ha sare potasica). - erbicidarea cu Afalon, 1,5-2 kg/ha, aplicat dupa semanat. - semanatul se face inaintea morcovului (pastarnacul fiind mai rezistent la temperatura scazuta), in randuri echidistante, la 30-35 cm pe terenul nemodelat si pe suprafetele mici.

Pe terenul modelat, in brazde de 104 cm latime, se seamana mecanizat, pe cate trei randuri distantate la 40 cm. Adancimea de semanat este de 1,5-2 cm, iar cantitatea de samanta este de 67kg/ha. raritul pe rand se face la distante mai mari, 10-15 cm. - este putin atacat de agentii patogeni, dar poate sa apara atac de mana si alte patari ale frunzelor, care se combat cu zeama bordeleza 0,5%. Recoltarea pastarnacului se face toamna tarziu, in lunile octombrie-noiembrie, prin smulgere, dupa ce radacinile sunt dislocate, cu multa atentie, pentru a nu le rupe varful deoarece sunt destul de lungi. Productia este de 30-35 t/ha.

II.6 BOLILE PSTRNACULUI II.7 FERTILIZAREA CULTURILOR DE MORCOV I PSTRNAC II. 8 PREVENIREA I COMBATEREA BOLILOR III. BIBLIOGRAFIE IV ANEXE