monografia orasului boldesti-scaeni

7/16/2019 monografia orasului boldesti-scaeni

http://slidepdf.com/reader/full/monografia-orasului-boldesti-scaeni-5634fa979183e 1/253

1

Cristian Petru Bălan

MONOGRAFIA ORAŞULUI BOLDEŞTI-SCĂIENI(MELEAGUL VISELOR CE TREBUIE ÎMPLINITE)



2

Coperta: tehnoredactor Cristian Bălan şi prof. Cristian Petru Bălan

© Cristian Petru Bălan

ISBN 978-973-740-062-8

Descrierea CIP a Bibliotecii Naţionale a RomânieiBĂLAN, CRISTIAN PETRU

Monografia oraşului Boldeşti-Scăieni /Cristian Petru Bălan – Ploieşti : Premier, 2007Bibliogr.Index.ISBN 978-973-740-062-8

908(498 Boldeşti-Scăieni)



3


MONOGRAFIAORAŞULUIBOLDEŞTI-SCĂIENI

(MELEAGUL VISELOR CE TREBUIE ÎMPLINITE)

Ediţia I

EdituraPremier

Ploieşti -2007



4

Cetăţenilor din oraşul Boldeşti-Scăieni,precum şi şoţiei mele, Dorina Bălan,

împreună cu fetele noastre, Codrina şi Ozana.



5

De sub pulpana lui Sevastos*)

( prefaţă)

Monografia lucrată cu atâta sârg şi drag de dl. prof. Cristian Petru Bălan răspunde

unei doleanţe din cele mai acute, în peisajul accidentat al moralului românesc: constituireasau consolidarea mândriei naţionale şi în special (sau prin) a celei locale, regionale.Absenţa orgoliului şi a sentimentului apartenenţei la o tradiţie şi la o vatră,

conjugată cu niscaiva caracteristici păgubaşe, de felul consumismului exacerbat, al exoduluispre toate azimuturile, în vederea unui profit material, au făcut ca realizarea unui ,,cărţi deidentitate” a unei localităţi să fie o îndatorire şi un ferment. În Prahova, astfel de monografiide lucru, care tind spre exhaustivitate, s-au realizat şi se vor realiza. Unele sunt lacunare,altele sunt depăşite; perspectiva este tulbure, de multe ori: un amestec de lirism apătos, unton evocator şi nostalgic desuet, un provincialism şi un ,,propagandism” incongruente cuţinuta ştiinţifică exicibilă unor astfel de lucrări. Din mulţimea de monografii consacrate

comunelor, satelor sau oraşelor din Prahova, reţin ca meritorii, literar şi ştiinţific vorbind, peaceea consacrată comunei Şirna, semnată de prof. Ion Dumitru şi monografia de faţă a d-luiprof. Cristian Petru Bălan.

Nu întâmplător, ambii realizatori sunt şi... literatori. Ion Dumitru este poet şi autor de aforisme, Cristian Petru Bălan este un nume ratificat de critica literară, la capitolul prozăşi dramaturgie. S-ar putea spune că, după marea monografie a lui M. Sevastos, din 1937,consacrată Ploieştiului, lucrarea totalizatoare de unghiuri de vedere asupra Boldeşti-Scăieniului să fie ,,de departe” purtătoarea unei peceţi stilistice greu confundabile. Ba, putemsă spunem cu îndreptăţire că scriitorul Cristian Petru Bălan îşi limitează atributelepersonalităţii stilistice, asumându-şi postura mai modestă ca răsfăţ auctorial a unei hărnicii

arhivistice, de scotocire şi dezhumare de documente, de cercetare a memoriei orale sauscrise, de investigare aproape detectivistică a semanticii toponimului Scăieni.Am avut bucuria şi onoarea să cunosc şi autorul, şi omul: coerenţa este deplină,

surpriza este exclusă. Modestia, francheţea, cultura, interesul naţional şi al celui local,dorinţa de a contribui cu o nuanţă şi o câtime la binele material şi la spirul cunoaşterii, măcar în zona în care a trăit atâta timp, îl caracterizează şi îl impune.

Cartea se încadrează în tiparul obişnuit al unei monografii de localitate: istoria,topografia, tradiţiile, etnicul, lingvistica, folclorul, învăţământul, starea sanitară, cultura,divertismentul, figuri importante din varii domenii, toate acestea şi multe altele sunt avute învedere. Aici, autorul nu se distinge net de alţi realizatori; turnura stilistică, însă, ca şi interesul

pentru nişte realităţi absolut neglijate (capitolul privind deţinuţii politici şi lupta anticomunistăare un puternic impact emoţional), mută lucrarea în sfera literaturii sui-generis, în caredocumentul, cifrele, mărturiile capătă o pregnanţă neverosimile.

Cristian Petru Bălan poate trece cu perfectă legitimitate monografia aceasta încatagrafia scrierilor literare proprii, la capitolul ,,pregnanţa literară a documentului” sau,,monografii literare”, de felul celei a lui Sevastos.

Prof. drd. Nicolae BoaruDirectorul Bibliotecii Judeţene „N. Iorga”, Ploieşti

_________________________*) Scriitorul Mihai Sevastos (1892-1967) este autorul celei mai bune monografii apărute în România – „Monografiaoraşului Ploieşti ”.



6



7

Cuvânt înainte

MOTTO:Scrii un cuvânt... cuvântul scrise-un leac sau o otravă;tu vei muri, dar tot ce-ai scrisrămâne-n urmă drum deschisspre moarte sau spre paradis,spre-ocară sau spre slavă.………………………………….

Dar nu uita!... Fii credincioscu grijă şi cu teamă,să laşi în urmă, luminos,un semn, un gând, un drum frumos,

căci pentru toate, neîndoios,odată vei da seamă!

Sfântul Ioan Iacob Hozevitul de la Neamţ (1913-1960)

Poate că cititorii acestei prefeţe se vor mira că o lucrare monografică a uneilocalităţi începe cu un motto religios, ales din versurile scrise de unul din cei mai marisfinţi români, Ioan Iacob Hozevitul, ale cărui moaşte (trupul întreg, găsit perfect,nealterat, ca şi când ar dormi) se află depus într-o raclă de sticlă, în mănăstirea ceamare a Sf. Gheorghe Hozevitul din Ţara Sfântă nu de mult vizitată de mine. Dar acestsfânt, care era şi un strălucit poet creştin, ne îndeamnă clar să lăsăm în urmă cuvinte

scrise care să creeze “un drum deschis” şi să-i lumineze, prin însemnările ce le facemacum şi prin adevărul lor, pe cei de mâine, care, cu siguranţă, le vor citi cu interes dupădispariţia noastră. Îndemnul sfântului Iacob Hozevitul este valabil pentru orice fel descriere, mai ales pentru cele cu caracter istorico-documentar. Ideea versurilor citate estecă totdeauna, pentru ceea ce spunem în scris sau verbal, vom da odată socoteală înfaţa lui Dumnezeu, dar şi în faţa oamenilor.

Orice monografie a unei localităţi este, oarecum, asemănătoare cu biografia uneipersoane, căci şi una şi alta trebuie să înceapă cu felul cum a apărut pe lume aceapersoană fizică şi acea localitate, apoi să continue cu descrierea evoluţiei lor în timp şi

spaţiu, ducând amănuntele prezentării până la actualizări de ultima oră. Comparaţiadintre viaţa unei persoane şi viaţa unei aşezări umane nu merge, totuşi, decât până la oanumită limită, deoarece comunitatea umană este mult mai complexă şi are o existenţăcu mult mai lungă decât viaţa unui singur om, descrierea monografică necesitând omultitudine de date istorice, geografice, sociale, politice, economice, cultural-artistice,date statistice şi evaluări judicios estimate despre evoluţia localităţii în viitor, toateinformaţiile trebuind, în general, bazate pe studii şi cercetări arhivistice minuţioase, pedocumentaţii solide şi sigure la faţa locului, niciuna din ele uşor de făcut. Desigur, nudorim ca aceste remarci să pară cumva un preambul facil la lucrarea de faţa şi nici săpară un fel de scuză ieftină pentru provizoratul ei, deoarece întreaga redactare din

paginile ce urmează nu s-a făcut în ţară, la locul vizat; nu s-a scris cu o multitudine dedocumente originale adunate pe o masă, cum ar fi fost necesar, ci ea s-a redactat



8

departe de fruntariile patriei noastre, undeva în America. Iar acolo ne lipseau o mulţimede informaţii precise şi elemente fundamentale, necesare unei masive monografii, cum,de obicei, se obişnuieşte în asemenea lucrări extrem de pretenţioase. De aceea, cu greuam cutezat să o intitulez monografie, căci mai de grabă i-aş fi zis minimonografie, care,la urma urmelor, este, de fapt, o schiţă monografică a unei localităţi. În fond, monografiaunei comunităţi urbane trebuie să devină istoria completă a acelei aşezări, detaliile eialcătuind o filă din istoria naţională, iar lucrarea de faţă s-ar vrea o mică enciclopedie alocalităţii Boldeşti-Scăieni.

Nu încape îndoiala că, dată fiind importanţa economică specială a oraşulprahovean Boldeşti-Scăieni*), el a meritat dintotdeauna o descriere amplă, exhaustivă,

în genul celei alcătuită între 1934-1937 de scriitorul Mihail Sevastos (1892-1967) pentrumunicipiul Ploieşti, monografia ploieşteană fiind o lucrare de referinţă excepţională, decca 900 de pagini, unanim apreciată. De aceea a şi fost reeditată în anul 2001. Nici nucred că putem fi chiar aşa de optimişti şi de naivi încât să credem că, în viitorul apropiat,

oraşul Boldeşti-Scăieni va beneficia de o monografie atât de complexă şi similară cu ceaa lui Sevastos, dar, oricum, un studiu cât de cât acceptabil ar fi trebuit să apară încă maidemult, ţinând cont de faptul că existau deja unele premise şi date culese cu oasemenea nobilă intenţie. Câteva din aceste date - să sperăm că nu cele mai importante- au fost deja pierdute sau au dispărut definitiv, odată cu persoanele care le deţineau.

Până la apariţia, în viitorul incert, a acelei lucrări mult aşteptate, din cauză că amvăzut că nimeni nu se apleacă să scrie aşa ceva, mi-am întrerupt, pentru o vreme,scrierile mele epice, lirice sau dramatice şi am decis să elaborez singur lucrareamonografică de faţă, care, în baza libertăţii de expresie şi fără să aibă un caracter strict

oficial, se doreşte a fi, nădăjduim, un ajutor orientativ imediat şi clar pentru cei interesaţisă cunoască aspectele generale ale acestei frumoase şi bogate aşezări de pe valeaTeleajenului. În acest scop, în afară de documentaţia personală culeasă de mine şi debibliografia menţionată la sfârşitul lucrării, am folosit câteva informaţii destul devaloroase şi pertinente, primite din afară. Dar, dat fiind faptul că, de la distanţa unde s-aelaborat monografia (din Statele Unite), nu toate datele au putut fi riguros verificate, s-aivit posibilitatea inevitabilă să existe şi o anumită marjă de relativităţi şi de aproximărisubiective a celor consemnate în scris. Nu formulăm aici o superficială disculpă, dar este, credem, necesar să subliniem acest lucru, spre a motiva anumite omisiunineintenţionate, spre a nu mai vorbi şi de alte realităţi nesigure şi de nume, mai mult sau

mai puţin importante, care, spre regretul autorului, nici ele nu au putut fi deloc amintite.Pentru un atare inconvenient, ne cerem scuzele de rigoare, cu speranţa ca eventualeleerori din această carte să fie corectate în ediţiile viitoare.

De asemenea, caracterul aleatoriu, cu note de uşor excurs nostalgic, didacticistşi oarecum sentimental-evocatorii s-a putut, probabil, şi el strecura, ca stil, printrepaginile acestei cărţi care sunt convins că nu ar fi putut apărea fără unele contribuţii cuimportante informaţii utile venite din afară. Din totalitatea lor, am ales pe cele care, pânăla proba contrarie, ni s-au părut cele mai credibile. În acest sens, autorul mulţumeşte cumultă căldură tuturor celor care ne-au oferit sprijinul lor dezinteresat, oferindu-ne acestecomunicări esenţiale.



9

Astfel, capitolele care dezvoltă datele despre Fabrica de mucava din Scăieni, dar şi despre schela Boldeşti şi Fabrica de geamuri Scăieni, s-au bazat pe informaţiilevaloroase primite prin poştă de la domnul prof. ing. Gheorghe Genel Costache, fostdirector al Întreprinderii de mucava Scăieni, căruia îi suntem foarte recunoscător.Aceleaşi sincere mulţumiri le adresăm următoarelor persoane, la fel de amabile, care aurăspuns cu multă promptitudine solicitărilor noastre, oferindu-ne bogate notereferenţiale, cu valenţe istorico-documentare: d-lui primar al oraşului, prof. Ion Dumitru,d-rei înv. Georgeta Suditu, studentei Camelia Voinea, doamnei bibliotecare Genuţa Ilie,de la Biblioteca afiliată Casei de cultură orăşeneşti, doamnei ing. Constanţa Tănase,fosta directoare a Grupului Şcolar Industrial Boldeşti-Scăieni, domnişoarei Gina Radu,doamnei ing. Violeta Cazacu, preoţilor Simion Gigore, Octavian Pârvu, Gheorghe Petre,domnului Ştefan Ionescu, cantor la Biserica “Sfânta Maria”, domnului col. Petre Răduţă,de la Poliţia comunitară orăşenească, domnului arhitect Nicolae Moianu, domnuluiCiungradi Silviu, fost primar al oraşului, domnului Cornel Filostache, fost director al

Clubului Boldeşti, domnului prof. Silvestru Diaconescu, domnului prof. ValeriuTeodorescu, domnului înv. Emil Popescu şi d-lui ing. Toma Călinescu care ne-a pus ladispoziţie unele materiale bibliografice şi fotografii originale. Nu în cele din urmă, îi aducsincere mulţumiri d-lui Valeriu Darie, pentru că, la fotografiile mele personale, mi-aadăugat şi din fotografii sale, deosebit de reuşite. Toţi cei solicitaţi să ne ofere informaţiisunt cetăţeni remarcabili şi pe deplin onorabili ai oraşului Boldeşti-Scăieni.

În lucrare am folosit şi citate din unele articole jurnalistice publicate de mine înStatele Unite, Canada, Germania, Australia sau în România. O menţiune specială i secuvine şi editurii “Premier” din Ploieşti care s-a achitat cu rapiditate de imprimarea şieditarea cărţii de faţă în condiţii grafice deosebite.

În pofida caracterului oarecum succint - şi poate subiectiv - al monografiei defaţă, ne exprimăm totuşi încrederea că cititorii vor primi cu interes această lucrare denecesar început istoriografic pentru localitatea în discuţie.

Chicago / Glen Ellyn, SUA, 1 ian. 2007

Prof. Cristian Petru BălanMembru al Uniunii Scriitorilor din România,Membru al Academiei Româno-Americane de Arte şi Ştiinţe

([email protected])

_____________________________________________________________

*) Scrierea numelui acestei localităţi sub forma “Boldeşti-Scăeni”, grafie tot mai uzitatăoficial în ultimii ani, este completamente greşită, deoarece scriind “Scăieni”, fără “i”, se încalcă înmod grosolan şi abuziv normele elementare ortografice şi ortoepice, în vigoare, ale limbii românemoderne (conform noului Dicţionar DOOM al Academiei Române, ed. Univers Enciclopedic, Buc.,2005), iar acest “i”, omis inconştient în varianta mai recent folosită, se aude perfect în pronunţare.Forma grafică arhaică (Scăeni) se folosea acum 100 de ani, fără “i”, după cum se scria chiar şi

numele oraşului... “Ploeşti”. Dar nu este deloc cazul să revenim la formele grafice vechi, de acumun secol şi mai bine, care, în prezent, sunt ieşite definitiv din uz. Astăzi scriem şi pronunţăm



10

“Ploieşti” şi “Scăieni”, cu “i”, deoarece limba română este o limbă fonetică, deoarece ambelesubstantive proprii sunt supuse, în grafiere, aceloraşi reguli bine stabilite ale limbii românemoderne. Vedeţi explicaţii în plus şi la capitolul al III-lea din acest studiu, unde se explică detaliatşi originea numelui “Boldeşti-Scăieni”.



11

CAPITOLUL I.Istoricul localităţii: primele menţionări documentare

Prin anii 1976-1977 eram foarte des vizitat acasă la Scăieni de domnul VasileGeorgescu, un profesor în vârstă, mărunţel de stat, foarte simpatic şi vorbăreţ, pasionatde colecţionarea de documente vechi rare. Totdeauna venea însoţit de o servietă plinădoldora de cărţi şi de reviste istorice sau de zapisuri originale sau în copii. Într-o zi, vădcă scoate din servietă o fotocopie pe care mi-o arată zâmbind. “Domnule Bălan, ştii ceeste aceasta?” şi îmi dădu fotografia în mână. Era poza unui document scris cu literevechi chirilice. I-am mărturisit sincer că nu ştiu ce este. “Ei bine, domnule Bălan, acestaeste copia după cel mai vechi document găsit că pomeneşte despre existenţa localităţiidumitale. Cunoşti alfabetul chirilic?” I-am răspuns că îl cunosc. “Atunci uite că aici scrieşi data de 15 ianuarie 1591 (7099) Mihai Viteazul întăreşte lui Ion Logofătul şi fraţilor luicumpărăturile făcute la Scăieni “din dealul cu vii, pomet, păduri şi altele”; iar la 14 aprilie1591 iată o nouă semnătură pusă pe un act de vânzare de ocini, provenit din cancelariadomnului Mihnea Turcitul, aflat în fruntea Ţării Româneşti între anii 1577-1583; 1585-1891 (cel care, pentru a deveni domn în locul lui Petru Cercel, a plătit cu mult aur PoartaOtomană, jefuind ţara şi trecând la mahomedanism, deşi, în cele din urmă turcii tot l-aumazilit)... În documentul semnat de Mihnea Turcitul este numele unui localnic, Calivit,din Scoiani, sud Saac, care nu poate fi altceva decât numele vechi al Scăieniului, aflatpe atunci în judeţul dispărut Saac, cu capitala la Bucov; iar “bukov”, pe slavoneşte,

înseamnă “fag”, deci Scăienii se afla lângă satul dintre fagi...”. Profesorul, muzeograful şi

arheologul ploieştean Octavian Onea (n. 11.02.1944 la Iaşi), în cartea sa „Comentarii şi contribuţii la Dicţionar(ul) istoric al judeţului Prahova”, editura Pygmalion, Ploieşti, 2006,p.222, scrie următoarea explicaţie extrem de interesantă: „Săcuieni, târg, vamă[=Scăieni; din Săcuiani, apoi Scăuiani şi, prin absorbţie, Scăiani. Primul care a pussemnul egalităţii între Săcueni şi Scăieni a fost generalul Fr. Guillaume de Bauer,Mémoires historique et géographiques sur la Valachie, Frankfort et Leipsing, 1778, p.129: „Schajeni ou Secujeni”; apud Ion Jercan, Cetatea Teleajenului la Homorâciu,Ploeşti, 2005, p.98] ”.

Afirmaţia regretatului profesor Georgescu, specialist în istorie, confirma perfectceea ce menţiona, încă din 1902, “Marele Dicţionar Geografic al României” (1898-1902),scos în cinci volume de Grigore G. Tocilescu, G.I. Lahovari şi generalul C. I. Brătianu,unde autorii spuneau că această localitate este, într-adevăr, una dintre cele mai vechicomune din judeţul Prahova. I-am replicat domnului Georgescu că s-ar putea să existeşi alte documente, chiar cu mult mai vechi, despre Scăieni (spuneam aceasta gândindu-mă la un document săsesc ce pomenea de Scăieni încă de prin 1543-44, dar nu eramsigur de el). “S-ar putea, desigur; de asta sunt convins, dar deocamdată nu s-au găsit.Trebuie continuate cercetările. Avem nevoie de cercetători pasionaţi”, mi-a răspuns el.Şi a existat un astfel de cercetător, venit la Ploieşti, tocmai din inima Basarabiei, dinChişinău. Este vorba de domnul profesor Mihai Apostol (n. 28 X 1929), om de o

cuceritoare carismă şi modestie. Am avut fericirea să descopăr o parte din minunatelestudii ale acestui laborios şi foarte talentat profesor - acum devenit ploieştean - un



12

distins cărturar şi mare cunoscător al culturii prahovene, autorul, unanim apreciat, almultor studii valoroase, fundamentale, printre care şi un masiv dicţionar istoric care varămâne pentru posteritate o adevărată comoară şi capodoperă a genului. Din eforturiledumnealui a ieşit acest excepţional “Dicţionar istoric al judeţului Prahova” , de 620 depagini, publicat în 2004 de laboriosul şi foarte talentatul profesor.

Ulterior, în vara anului 2006, l-am vizitat la locuinţa sa din Ploieşti, unde, dindicţionarul oferit, aveam să aflu că fotocopia prezentată mie de profesorul VasileGeorgescu nu era singura care vorbea despre Scăieni, deoarece patru ani mai târziu,după menţiunea din primul document, şi anume la 20 august 1585, acelaşi MihneaTurcitul dădea drept de câştig de cauză pentru nişte moşii, “din Scăiani” (numele arhaical aşezării), în urma unei judecăţi, unui oarecare Ioan, nepotul preotului Căciulat (şiacesta, probabil, tot din Scăieni). Profesorul Mihai Apostol a înşirat apoi, în dicţionarulsău, şi alte câteva documente importante pe care domnia sa le-a găsit prin diferitepublicaţii ale Academiei Române sau în varii surse, urmărind, cu extrema lui

perseverenţă şi acurateţe, numele localităţii Scăieni/Scăiani în fiecare vraf prăfuit.Iată-le aici, pe rând, alături de alte informaţii din acelaşi dicţionar...Vom începe cu două noi acte, semnate tot de ticălosul domn trădător Mircea,

primul - întocmit între lunile ianuarie 1590 şi mai 1591 - prin care consfinţea individuluiPătul (probabil Pătrul, scris greşit) din Târgşor o ocină, Scăuianii lui Calivit, acelaşiscăienar din primul document. Al doilea act este semnat de Mircea Turcitul, la data de15 ianuarie 1591, şi este o ratificare de terenuri în favoarea logofătului Ion din Târgşor,mai exact - “un vad de moară în apa Teleajenului şi un loc de casă la Scăiani”; apoiocine şi vii la Rogozeşti, lângă Târgşor şi Scăiani; de asemenea, alte moşii în Spatnic şiScăiani, vândute din cauza foametei sau de “năpaste pentru o dajde la bir”, cum ziceacel zapis. Se pare că numitul logofăt “Ion din Târgşor” avea mare trecere pe lângădomnitorii munteni, fiindcă, în mod foarte ciudat, nu ştim cum a făcut el şi cum s-a

învârtit că, pentru a fi şi mai sigur de perenitatea moşiilor dobândite, şi-a mai întăritzapisul de moştenitor definitiv şi cu iscăliturile domnitorilor Mihai Viteazul (la 4 iulie 1598)şi a lui Nicolae Pătraşcu (la 11 iunie 1600).

Menţionez că profesorul Apostol a găsit aceste documente, după îndelungicercetări, în colecţia de “Documente privind Istoria României”, (DIR, secţiunea B, ŢaraRomânească, sec. al XVI-lea, vol. V, pp. 18, 422; vol. VI, pp. 3, 32 şi 380, EdituraAcademiei Române, Buc., 1950-1960), adăugând observaţia: “Documentele sunt

semnificative pentru ilustrarea acţiunilor de acaparare a terenurilor ţăranilor moşneni decătre profitori, care căutau să beneficieze de pe urma greutăţilor prin care treceauaceştia uneori” (Dicţionarul istoric al judeţului Prahova, pag. 51.) Conform scriptelor,primii profitori, apar a fi egumenii unor mânăstiri. Continuând cu aceeaşi râvnă răscolireadocumentelor vechi, profesorul găseşte, în volumele cu titlul în limba latină “DocumentaRomaniae Historica” (B. Ţara Românească, 11 vol., pp. 143-144, Ed. Acad. Rom., Buc.,1965-1988), un alt exemplar, din 28 dec. 1594-1599, ce constituie zapisul de vânzare alunui pogon de loc şi jumătate de stânjen de ocină, tot la Scăiani, de către un anumeConstandin către Nenciul călugărul. La 22 mai 1610, voievodul Radu Şerban confirmăunui Neagu din Târgşor, ocina de la Găgeni, cumpărată cam odată cu nişte terenuri dinScăiani şi Călugăreni. (Vezi DIR, XVII, vol.I., pp. 472-473).



13

Cu cât se dezvoltă, de-a lungul secolelor, scriptologia din cancelariile şi divaneledomneşti, cu atât se înmulţesc actele oficiale care pomenesc numele Scăieni, scris într-o formă sau alta. Bunăoară, printre ele, s-au găsit alte zapisuri, primul din 25 mai 1629,despre vânzarea unei jumătăţi de pogon de vie la Scăiani, intervenită între localniculRadu şi jupânul Sima, care mai face un contract de vânzare-cumpărare şi cu RaduBrădea, pentru alte două pogoane de vie, tot la Scăiani, acesta fiind al doilea, iar altreilea înscris al lui jupân Sima este o vânzare petrecută între el şi un anume Radu dinGonţaţi (lângă Blejoi), pentru o sumă de 500 de aspri (DRH, XXII, pp. 533-534 şi p.317).

Între 1 septembrie 1632-31 august 1633, s-a găsit o tranzacţie de vânzare a treipogoane de vie la Scăiani şi a unui iaz de către două persoane, Posaca şi Stana, cătreun alt jupân, Neagu.

Pe vremea aceea, oamenii nu foloseau între ei apelative ca astăzi, de genuldomnul, doamnă, domnişoară, amice, prietene (domn i se spunea doar lui vodă,domnitorului, şi lui Dumnezeu)... Cel mai des se adresau între ei (mai ales în acte) cu

apelativele “jupân”, “jupâneasă”, iar în intimitate se adresau cu “nene” (“nană”, lafeminin, în Transilvania), “ţaţă”, “vecine”, “vecină”, “bade, “bădiţă” sau îşi spuneau direct,pe nume: Ioane, Petre Marie etc... Oficial, în scripte, se folosea mult termenul “jupân”,termen împrumutat din slavonă. Astfel, nişte jupâni din Ploieşti zălogesc, la 6 martie1640, trei “cedvărţi” (ciozvârte) de vie în dealul Scăianilor, pentru 6 galbeni şi jumătate,iar un oarecare jupân Neagu, tot din Ploieşti, vinde velcomisului Radu o jumătate depogon de vie şi o jumătate de stânjen de ocină, la Scăiani, pentru 10 ughi (galbeniungureşti). Acest document este important pentru că din el aflăm cum se numeau mulţilocuitori din vechiul Scăieni, care semnează ca martori de vază, cum era comisulLepădat şi Tudor Roşul “ot Scăiani”. În cel puţin 30 de documente, aflăm că monahii dela mănăstirea Târgşor s-au infiltrat cu o lăcomie câtuşi de puţin canonică, o sete deavere ce merită condamnată cu asprime, căci ei trebuia să fie fiii lui Dumnezeu nu ai luiMamona, şi să nu se arunce cu mâini hulpave peste pământurile bieţilor localnici şi să-ispolieze an de an, mai ales că ei abia trăiau de azi pe mâine. Mulţi au fost, în felulacesta, sărăciţi şi aduşi în sapă de lemn. Intimidaţi şi pravoslavnici fiind, ţăranii se camtemeau de blestemul şi de acatistele călugărilor. Totuşi, unii moşneni scăienari, maicurajoşi, nu au cedat cu una cu două, ci s-au judecat vârtos la Divan cu călugării, câţivaplângându-se deschis chiar domnitorului de lăcomia egumenilor, chiar dacă, în sinea lor,dânşii cam intuiau că rareori li se va face dreptate. Dar de încercat, documentele

dovedesc cu claritate că au încercat... Aşa a procedat un anume Ghica, cu soţia luiMaria şi fiul lor, conform unui document din 13 ianuarie 1696; la fel şi scăienarul Orhat,care, forţat de împrejurări, s-a lăsat păcălit, declarând că “m-am împăcat cu sfinţia saneîndurându-se pentru sărăcia noastră, ne-au dat sfinţia sa (doar) taleri 9...” La 7 iunie1692, jupân Tudor din Scăiani, împreuna cu soţia sa Vişa, au fost reclamaţi de monahică dumnealor nu vor să-şi vândă pământul. Tudor este ameninţat, la 1 august 1692, dedomnitorul Constantin Brâncoveanu, “boier vechi şi domn creştin” (cum zice cântecul),cu executarea forţată. Atunci, neavând încotro, de frică, el cedează, fiindcă domnul ţării,care cunoştea bine “Scăianul”, nu glumea când îi dădea un ultimatum final într-un stildestul de ritos: “...au de vei vrea nici aşa, nici aşa, să vii să stai de faţă ca să văz domnia



14

mea cu ce cale ţii tu acel pogon de vie; că neviind, voi trimite domnia mea dă te vaaduce treapăd” . Cam aşa stăteau lucrurile în ţara noastră, încă de pe atunci...

În sec. al XVII-lea se pare că unii moşneni din Scăieni sărăciseră în aşa hal cănu-şi mai puteau plăti deloc birul. Ca să nu fie arestaţi, ei îşi lăsau pământurile deizbelişte şi dădeau bir cu fugiţii ori se haiduceau. Aşa a procedat birnicul Udrea.Fruntaşii Scăianului din acele vremuri i-au achitat ei dările lui Udrea, prin actul de la 2aprilie 1678, dar să nu credeţi că au făcut acest gest din filotimie sau din banii lor, căci eiau găsit altă soluţie: i-au vândut imediat via fugarului Udrea mânăstirii Târgşor, care deabia o aştepta, şi cu aceşti bani l-au făcut solvabil pe acest băjenar dispărut fără urme.Actul de vânzare a fost semnat de popa Goicea ot Scăiani, Mircea Iuzbaşa, Stan Sârbul,Vlad Postelnicu, Neagoe Scăianul şi de alţii, toţi din Scăiani... La fel s-a întâmplat şi cuState, feciorul lui Ivancea din Târgşor, căci la 20 februarie 1700, i-au fost vândute toateviile din Scăiani, după ce acesta îşi luase lumea în cap să scape de bir. Nu înţelegem

însă nicicum de ce, însăşi o prinţesă, Maria, fiica fostului domn Antonie Vodă din

Popeşti, prin actul de la 16 noiembrie 1677, cedează fără pretenţii mănăstirii Târgşor unpogon şi jumătate de vie din dealul Scăianului. Este vorba, probabil, de o donaţie făcutădint-o convingere mistică.

Interesant ni se pare faptul că unii moşneni care acumulaseră mai multepământuri în zona Scăienului ţineau neapărat să nu mai fie consideraţi ţărani bogaţi, ciboieri - şi încă “boieri de neam” -, titlu ceva mai nobil decât “simplu boier”. Numai domnulţării le putea conferi un asemenea titlu de mare mândrie pentru un fost ţăran. Aşa cevase întâmpla destul de rar, mai mult în cazul când fostul ţăran făcuse ceva foarte utilvoievodului respectiv.

În colecţia mea personală (vezi reproducerea în facsimil), printre cele 14documente vechi ce le deţin (v. şi alte câteva facsimiluri), am şi un asemenea act rarisimşi foarte valoros, cu pecete domnească aplicată pe “ceară”. El este un fel de diplomă,datată din iunie 1847 şi are semnătura originală a domnitorului Bibescu Vodă -Gheorghe Bibescu (1802-1873), domn al Ţării Româneşti (1842-1848) - prin carerespectivul scăienar, Dragomir Savu (Sava), un moşnean cu suficientă şcoală pentruvremea aceea şi ginerele lui Manolache Bălăceanu (co-fondatorul falansterului de laScăieni de la 1835, alături de Theodor Diamant), solicită lui vodă titlul de “boier deneam”. Pentru merite deosebite, vedem că domnitorul ţării i-l acordă, printr-un valorosact de înnobilare, care este tipărit cu litere chirilice (doar parţial, în scrierea numelui său,

s-a folosit alfabetul latin de tranziţie). Diploma de înnobilare specifică următoarele:

NOI GEORGIE DIMITRIE BIBESKU KU MILA LUI DUMNEZEU DOMN STĂPÂNITOR A TOATĂ ŢARA

ROMÂNEASKĂ.

Dragomir Savu(,) volnic din oraş (?!) Scăiani, judeţul Prahova, atât din acturile cea înfăţişat la Comisia de catagrafie a Periodicului al 3-lea (,) cât şi din condicile Vistieriei din anul 1828 şi 1831, dovedindu-şi adevărata însuşire de Boier de Neam, s-a trecut numele lui în Condica Statului închipuită după Art. 80 din Regulamentul Organic. Tot dintr-o vreme i s-a dat la mână şi această diplomă încredinţată cu pecetia şi subscrierea



15

Domniei Noastre spre a’ i sluji drept aceeaşi dovadă şi a se bucura de privelegiul deBoier de Neam.

ss/ Georgie Dimitrie Bibescu (iscălitură originală)

Anul 1847 Luna iunieNo.4297. L.S./ Locul sigiliului domnesc Şeful Vistieriei Domneşti,ss/indesc.

Şeful Condicei Statului ss/indesc.

Extrem de ciudat ni se pare faptul că, în acest act de înnobilare, transcris de

mine, dacă am putut bine descifra scrisul, vedem că grefierul a caligrafiat şi numit,pentru prima dată în istoria localităţii (încă din 1847), că Scăianiul este... oraş(!), probabilo greşeală, o misinterpretare, pe care aş vrea să o lămurim puţin în paranteza ceurmează... (Litera “p”, în alfabetul de tranziţie, se citea când “p”, când “r”. Aşa stândlucrurile, cuvântul “opam” , citit “opat” , vrea să însemne “târg” , în limba arhaicăromânească, unde, în alfabetul de tranziţie “m” este litera “t”. Dar dacă îl citim numai ca

în slavonă, litera “m”, scrisă răsturnat, este litera “ş”, iar, în acest caz, cuvântul trebuiecitit “oraş”. Dat fiind însă faptul că însuşi cuvântul “opat” nu se poate descifra clar sau căeste scris greşit, deoarece corect ar fi trebuit scris “opid” =târg, confuzia, evident,persistă!). Oricum, Scăienii devenise o localitate foarte cunoscută în ţară, căci pe hartastolnicului Constantin Cantacuzino, tipărită la Padova, în 1700, figurează, printre altelocalităţi ale ţării, şi Scăienii, ca fiind o aşezare vestită pentru vinurile excelente produseacolo, iar la 26 septembrie 1791, domnitorul Mihai Şuţu dispunea ca la Scăieni să-şiaibă sediul un căpitan cu 20 de poteraşi, ceea ce astăzi ar echivala cu un mare post depoliţie, chiar mai mare decât cel existent astăzi în oraş...

Cât priveşte fostul cătun aflat în prelungirea Scăieniului, Balaca, actualul cartier dinspre sud al oraşului Boldeşti-Scăieni, numele derivă fie din antroponimul “Balc” sau“Balea”, fie din comprimarea numelui Bălăceanu, cum susţine cu tărie astăzi acad.

Constantin Bălăceanu-Stolnici în cartea lui “Cele trei săgeţi” (Ed. Eminescu, Buc., 1990,pag. 187, apud Mihai Apostol, Dicţ. citat).Profesorul meu de istorie de la Liceul I.L. Caragiale din Ploieşti, Nicolae

Simache, în cartea “Contribuţii la istoricul oraşelor Ploieşti şi Târgşor” (Pl., 1969, pp.141-142), scrisă împreună cu profesorul George Potra, demonstrează însă că satulBalaca se numea în trecut Valea Căpuşeştilor, din cauza lui Drăghici Căpuş, unadălmăşar foarte bogat din partea locului care stăpânea multe terenuri din zonă şi caresemnează un zapis, din 6 aprilie 1667, prin care se pertractează vânzarea unor vii ce“sunt pre stânjinii noştri de moşie care se trag pre lângă funia Căpuşească.” Mai târziuapar în acte şi numele Balaca, într-un inventar din 1802 al mănăstirii Târgşor (“treifunioare de moşii, adică Balaca i Colacu dă Piatră, i Boldeştii din sud Saac...”). Peste trei



16

decenii, într-un catastih din 1830, se pomeneşte din nou despre “viile de la Balaca,Colacu dă Piatră şi Boldeşti... date în arendă”. “Dicţionarul topografic şi statistic al României ”, elaborat de Dimitrie Frunzescu în 1872 (Tip. Statului, Buc., 1872) pomeneştedin nou despre “Balaca, sat al comunei Scăieni, denumit în trecut Valea Căpuşarilor.” Lafel îl numeşte şi “Dicţionarul geografic al judeţului Prahova” : “sat al comunei Scăieni,plasa Podgoria, cu 268 locuitori”. (Tip. Viitorul, Târgovişte. 1897, pag. 37), unde există obiserică fondată de familia Cantacuzino, în 1797 şi refăcută în 1848, de GrigoreFilipescu. Cercetătorul Nicolae Stoicescu, în “Bibliografia localităţilor şi monumentelor feudale din România” (vol. I, Ed. Mitrop. Olteniei, pag. 49; info. apud M. Apostol, Dicţ.citat), spune însă că Biserica de la Balaca, cu hramul “Sf. Grigore Teologul”, era dinlemn şi a fost înălţată în 1793, deci cu patru ani mai de vreme.

O componentă a oraşului Boldeşti-Scăieni, amplasată pe dealul din estuloraşului, în apropiere de satul Gâlmeia a comunei Plopu, este cartierul Seciu. Numele îivine de la un deal defrişat cu pomi scorburoşi, foarte vechi - copaci bătrâni şi seci care

au fost tăiaţi. Nu există nici un istoric al aşezării. În scripte, numele Seciu apare la 1septembrie 1632, pe un zapis pentru biserica din Seciu, prin care o anume Stana vindea jupanului Neagu trei pogoane de vie la Scăiani (vezi DRH, XXIII, pp. 613-614, op. cit.). În aceeaşi Bibliografie a lui N. Stoicescu se aminteşte iarăşi de Seciu, mai precis,despre Biserica “Sf. Treime” de acolo, ridicată înainte de 1737. Şi Dicţionarul din 1872,publicat de D. Frunzescu, citat de noi ceva mai sus (apud M. Apostol, Dicţ. citat),aminteşte de Seciu, ca fiind un mic cătun într-o conglomeraţie de cca 660 de locuitori,unde sunt înglobate alte cătunele vecine: Piscul lui Jugă Ursu, Piscul Subţire, Podul Latşi Valea Paraginilor (ce nume amărât!). La fel, Seciu mai este menţionat şi de un“Dicţionar Geografic al Judeţului Prahova” , având ca autori pe Paulina Brătescu, IoanMoruzi şi C. Alessandrescu (Tip. Viitorul, Târgovişte, 1897). Acestea sunt cele mai vechidocumente cunoscute până acum despre Seciu, cartier despre care vom mai discuta şi

în alte pagini.Dacă despre Boldeşti nu dispunem de prea multe documente vechi descoperite

precum, cantitativ, s-au găsit despre Scăieni, în schimb, această componentă a oraşuluiare avantajul că este menţionată cu mulţi ani înaintea Scăieniului, şi anume, prima dată

într-un registru săsesc din 1503, unde se aminteşte despre “satele din ŢaraRomânească ce făceau comerţ cu Braşovul” (printre sate este pomenit şi “Boldeştii din

judeţul Saac”. Se pare că o veche familie de boieri Boldescu exista încă din anii 1490-

1500, căci numele Boldeşti apare cam de pe atunci şi se perpetuează). A doua oarănumele este menţionat într-un zapis din 1546. Este posibil să existe şi despre Boldeştialte documente, chiar mai vechi, deocamdată nedescoperite şi, deci, necunoscute. Dar atât cronicarul Radu Popescu, cât şi “Letopiseţul cantacuzinesc ”, menţionează din nounumele Boldeşti când pomeneşte despre dispariţia tragică a unor boieri originari dinaceastă localitate. Ambele cronici relatează acelaşi eveniment: Udrişte Vistierul, însoţitde alţi boieri venetici, coboară din Transilvania, pe Valea Prahovei, însoţiţi de o micăoaste de mercenari, cu scopul să-l înlăture de la tron pe domnul Mircea Ciobanul. Eiajung până la Periş unde oastea lui Mircea îi înfrânge. Printre cei luaţi prizonieri este şiUdrea Boldescu. Acesta va fi ucis în satul Onceşti, după care va fi îngropat în pronaosulbisericii de la Snagov. După 23 de ani de la acest eveniment, în 1569, vor fi ucişi de



17

Alexandru, fiul lui Mircea Ciobanu, şi cei trei fraţi rămaşi ai săi - Radu Stolnicul dinBoldeşti, Barbu şi Crăcea Boldescu - în acelaşi stil medieval, de vendetă necruţătoare.Astfel au pierit cei patru fraţi Boldeşti, de la moşia cărora se trage numele micuţului satde moşneni. (Presupunerea că numele localităţii s-ar trage de la “boldul” dealuluialăturat este nefondată şi caducă, precum fantezistă şi forţată este şi cea a aşezăriivecine, Scăieni, că ar veni de la “scai” (Cirsium vulgare/Carduus kerneri/ Carduusnutans), deşi acolo scaieţii au fost şi sunt o raritate.

Toţi fraţii omorâţi cu atâta cruzime erau fiii postelnicului Dragomir Boldescu,decedat în 1545, şi ai jupânesei Marga.

Din 1582 datează şi un zapis prin care un anume Marin din Boldeşti îşi vindeacuiva ocina. Un alt document, din anul 1630, care pomeneşte de această aşezare esteun zapis semnat de mai mulţi martori boldeşteni (“Tatul şi Ionaşcu şi Efrim, fiii lui Tatul,şi Talpă şi Micul Tabacul şi Cârstea Gelepul” - gelep=negustor de vite). Documentul este

întărit de semnăturile acestor martori în faţa domnitorului Leon Tomşa, fiind un act în

favoarea unui oarecare Constandin care cumpărase de la popa Manotă, fiul lui Bobul dinBoldeşti o ocină de 900 de stânjeni pe care o plătise cu 1400 aspri. Alte documentedatează din 1649, o danie făcută lui Stoica Boldescu din Boldeşti, făcută de MateiBasarab Voievod; o altă danie către mănăstirea Seciu, din 1665, martor fiind Vâlcu Roşuot Boldeşti. Un alt document este despre Mânăstirea din Târgşor, care în 1784, deţineaocini nu numai la Scăieni, dar şi la Boldeşti. Mai târziu, apar acte doveditoare că laBoldeşti păcura ţâşnea din pământ afară şi că oamenii o foloseau la unsul carelor, laars, la unsul oilor râioase pentru a le vindeca (în latineşte, la oaie se zice “pecora” - şi deaici numele de păcură). Existenţa petrolului dă naştere la dispute, cum este procesulfraţilor Năstase şi Matache, din anul 1836, contra a 12 boldeşteni care le-ar fi furatpăcura (v. Arh. Naţ. Ph, Procese Trib. în dos. 853/6519/1836. Informaţii apud M.Apostol, op. cit.).

Deşi era legat de localitatea vecină Lipăneşti, în 1838 Boldeştiul apare atestatdocumentar ca o aşezare bine închegată. Aceasta într-un document care precizează că,

în decembrie 1837, proprietarii oraşului Ploieşti au venit la moşia Boldeşti pentru a rugape clucerul Gh. Boldescu să fie prezident al Maghistratului oraşului. Respectivul clucer,care se pare că avea un conac la Boldeşti, se trăgea din neamul postelnicului Dragomir Boldescu şi era cunoscut ca un adevărat mecena pentru ploieşteni. În anul 1830 el

înzestrează aproape 100 de familii nevoiaşe cu locuri de case şi îi ajută la construirea

locuinţelor (de la gestul lui s-o fi inspirat şi Gigi Becali?), iar în 1831, fondează spitalulce-i poartă numele. Era primul spital din Ploieşti, pe care clucerul îl dă în supraveghereaşi administraţia Eforiei Spitalelor Civile, la 11 iulie 1841. Ploieştenii îl iubeau şi l-au alesde mai multe ori primar. Ca om, clucerul Boldescu era un bărbat plăcut la înfăţişare,

înalt, cu ţinută demnă, milos, foarte energic şi întreprinzător - un adevărat părinte pentrutoţi. A murit în 1847.

Când domnitorul Alexandru Ioan Cuza a pus bazele unei noi unităţiadministrative mai puternice, numite comune, atunci comunei Boldeşti i se alăturăLipăneştii, Şipotul sau Colacul de Piatră şi Seciul. Mai târziu, Lipăneştiul cu Şipotul sedespart de Boldeşti devenind noua comună Lipăneştii de astăzi.



18

CAPITOLUL II.Cadrul geografic, climateric, peisagistic, arheologic şi

botano-faunistic al oraşului Boldeşti-Scăieni

Oraşul Boldeşti-Scăieni, spre deosebire de Ploieşti, care este la 178 m altitudine,se află situat într-o zonă colinară pitorească, la o altitudine de 250-300 m faţă de nivelulmării, pe malul stâng al văii Teleajenului, având o lungime de peste 11 km de la uncapăt la altul. Din punct de vedere geomorfologic, este zona de contact a Subcarpaţilor de Curbură cu Câmpia Română care are ca subdiviziune nordică bogata Câmpiepiemontană a Ploieştilor, rezultată din acumularea pietrişurilor şi nisipurilor glazurate cucernoziom. Ele sunt aduse şi depozitate de râul Prahova şi afluenţii săi. Stratul subteraneste cunoscut sub numele de zona meopliocenă care, geologic vorbind, este cuprinsă

între flişul paleogen în nord şi platforma moiesică în sud. Mişcările neotectonice din zonăau delimitat un perimetru care, în studiile specialiştilor, este amintit sub numele de zonacutelor diaspire, dispuse liniar, în culise, care formează zone structurale majore, paralelecu lanţul carpatic unde sunt cantonate pungi bogate de gaze, petrol şi apă salină.

Punctul cel mai jos are altitudinea de 182-200 m, fiind, deci, o câmpie care este înclinată spre nord-sud. Partea nord-estică a acestei câmpii se leagă, prin câtevaporţiuni, de anticlinalul Boldeşti, printr-o denivelare foarte evidentă (tăpşan), iar prin alteporţiuni se produc intrânduri ale câmpiei pe văile dealului. Punctul cel mai înalt îl atingevârful dealului Hârsa: 408 m (după alte măsurători 406 m). Aşadar, numai în parteaaxială, anclinalul atinge altitudinea de 406 m, punct situat în apropierea Cramei Seciu.

Hotarele de sud-est ale aşezării ating tangenţial paralela de 45o, ceea ce înseamnă că oraşul se află numai cu puţin la nord de această importantă paralelă,inclusă totuşi în marginea ariei lui. Coordonatele geografice sunt: latitudinea de45o.0333 iar longitudinea: 26o.0333 (mai exact, 45o1, 48 N; 26o 1, 48 E). Relieful, cumspuneam, este predominant colinar (59%), prezentând fenomenul de aşa numita

înşeuare, datorită prelungirii subvestice a anclinalului, cele două părţi fiind DealulSeciului (care este partea masivă a acestui anclinal) şi Dealul Bucovel. Numai 1% dinsuprafaţă are o altitudine de peste 400 m iar 20% din suprafaţă are o altitudine decuprinsă între 120-200, respectiv porţiunea de câmpie şi de luncă.

Boldeşti-Scăieni se învecinează cu şapte localităţi: în partea de est cu comunaPlopu, la vest: cu comuna Păuleşti; la nord: cu comuna Măgurele; la sud: cu comunaBucov; la sud-vest: cu comuna Blejoi: la nord-est: cu comuna Bălţeşti şi la nord-vest: cucomuna Lipăneşti şi Găgeni. În partea colinară din stânga Teleajenului se află DealulPardalosul, iar de colina împădurită din partea dreaptă oraşul este despărţit de râulTeleajen. Între cele două dealuri care flanchează râul este o distanţă de 4-5 km.

Suprafaţa localităţii, amplasată pe văile Rogojina, Scârnava şi Vanghele, este de3338 ha, din care 2012 ha suprafaţă agricolă. Lângă râuri este o lunca de la IazulMorilor, cu o lăţime variabilă între 1,5-2 km şi cu o înclinare medie de 3-3,5 m pe km.Circa 706 ha sunt zone forestiere. Vreau să menţionez aici că datele oferite de primăriediferă oarecum de cele din studiile geografice, specificând că teritoriul administrativ al



19

oraşului are o suprafaţă de 3489 ha (230 ha agricol, 706 ha pădure şi 479 ha alteterenuri, împărţite în trei cartiere: Boldeşti, Scăieni, Balaca şi o localitate componentă -Seciu). Cred că precizările oferite de biroul de cadastrare al oraşului sunt cele maicorecte. În aria aşezării curg râurile Iazul, Scârnava şi Bălăcuţa, acesta din urmă fiindmai mult un râu sec. Oraşul este compus, aşa cum am menţionat, din patru cartieredistincte: Boldeşti şi Scăieni (cartierele mari) şi Balaca cu Seciu (cartierele mici, fostesate).

Am privit oraşul din avion şi am comparat imaginea şi cu aceea de pe monitorulcalculatoarelor, cu detaliile fotografiate din satelit. Se vede clar că această aşezareprezintă o anumită regularitate, caracterizată printr-o formă alungită, comprimată de-alungul liniei ferate Ploieşti-Văleni şi de-a lungul unor căi principale, fără multe derivaţii destrăzi mici, cea mai lungă fiind Calea Unirii, care uneşte Boldeştiul cu Scăieniul; deasemenea, Şoseaua Ploieşti-Văleni, oarecum paralelă cu râul Teleajen. Scăieniul are castrăzi principale, Strada Bucovului, Strada Victoriei şi Strada Pădurii. Din ele derivă

altele, mai scurte. Strada principală din Seciu are şi ea o lungime considerabilă.Densitatea clădirilor este mai mare în cartierul Balaca, în Seciu şi în centrul Boldeştiului.Din vederile aeriene se disting bine blocurile din acest cartier, construite cu mai multechilibru arhitectonic, comparate cu cele câteva blocuri-cutii, mult mai modeste, dinScăieni, şi aranjate destul de asimetric. Casele mai vechi ale locuitorilor sunt construitefie din paiantă, fie din cărămidă, mai toate încadrându-se în stilul vechi muntenesc. Spredeosebire de casele din Transilvania, în marea lor majoritate acoperite cu ţiglă, sau decasele din Moldova, acoperite cu şindrilă ori de cele din nordul Dobrogei, acoperite custuf, cele mai multe clădiri din acest oraş au acoperişuri de tablă zincată.

Majoritatea locuitorilor iubesc frumosul şi plantează flori decorative, plăcutodorizante, în grădinile şi în curţile (de obicei mici) din faţa locuinţelor, în spate avândcurtea utilitară, cu magazii, şoproane, coteţe (pentru păsări şi porci), mici fâneţe şihambare. Cât despre grajduri şi ocoluri pentru vite şi oi, ele s-au împuţinat considerabil

în anii din urmă şi vor dispărea cu totul, căci în oraşele din Uniunea Europeană nu maieste voie să se crească animale şi păsări de curte, decât dacă se va face vreunamendament sau vreo excepţie specială pentru România de la normele europenestabilite. Aceasta este, deocamdată, realitatea şi va trebui să ne conformăm noilor legi.

În schimb, în ultimii 30-40 de ani, s-au înmulţit casele lucrate în stil orăşenesc, dupăplanuri alcătuite de arhitecţi, iar în ultimii zece ani au apărut o mulţime de clădiri

moderne, cu pereţi de rigips, în stil occidental, construite cu mult gust, aparent copiatedupă modele din reviste străine, unele dorind să pară sau să devină mici vile destul desomptuoase. Creşterea numărului lor se accelerează de la un an la altul, mai ales cândmiliardarii din judeţ şi chiar din Capitală au cumpărat terenuri pe dealul Seciului, cufrumoase poziţii de belevedere, locuri, într-adevăr, potrivite pentru vile, în ciuda faptuluică acolo se semnalează periodic alunecări imprevizibile de teren, fenomen semicarsticcare, mai recent, a apărut chiar şi în vatra de şes a localităţii, cauzând serioase pagubeproprietarilor. Având în vedere că reţeaua de canalizare publică s-a extins atât înScăieni, Boldeşti şi Balaca (şi că sunt planuri să se mai extindă), numărul caselor cuveceuri şi băi moderne este în creştere (nu cunosc exact acest număr). Au apărut chiar şi câteva case cu piscine, dar majoritatea gospodăriilor au rămas totuşi cu closete



20

tradiţionale, medievale - “ca la ţară” - latrine primitive, “ascunse” în fundul curţilor,ridicate peste gropi simple sau, în cel mai fericit caz, cu puţuri absorbante care polueazăstraturile freatice, ceea ce este foarte regretabil şi nu corespunde nicicum standardelor unei ţări admisă a se afilia Uniunii Europene. Toată bătălia şi sprijinul autorităţilor localeva trebui concentrată şi la acest capitol, deoarece conducte cu apă şi gaze există campe toate străzile, altminteri pretenţiile de oraş modern nu vor mai putea fi luate serios înconsideraţie pentru viitorul apropiat. Cetăţenii acestui oraş vor trebui cu toţii sprijiniţi, cuajutoare de stat, şi chiar obligaţi, ca fiecare gospodărie să facă eforturi de a avea băi şiveceuri moderne într-un viitor cât mai apropiat cu putinţă.

*

Clima oraşului nu mai pare nici ea, conform etichetării vechi, că ar fi de natură“temperat continentală”, cum, la modul general, s-a menţionat în unele lucrări despre

clima Ploieştiului. Subliniez aici că niciodată nu s-a scris ceva specific despre climalocalităţii Boldeşti-Scăieni. De aceea, voi încerca, pentru prima dată, să fac aici osuccintă delimitare şi caracterizare a climatului local, deoarece clima Ploieştiului, deşi, înlinii mari, aflându-se pe aceleaşi curbe izoterme, izogeoterme şi izobare, se aseamănămult cu aceea din oraşul lui vecin de la nord (cu o temperatură medie de 10o-11oC) nueste totuşi identică (temp. medie fiind 9o-10oC în oraşul analizat, în ultimii ani încreştere până la 120C.). Curenţii sunt mai puternici la Ploieşti datorită poziţionării lui încâmp deschis, pe când Boldeşti-Scăienii stă într-o zonă intercolinară de adăpost, careconferă anumite specificităţi particulare, de microclimat colinar, cum ar fi ferirea oraşului

de curenţii reci veniţi iarna dinspre răsărit, deci un topoclimat de vale favorabil aşezărilor umane. Particularităţile climatice locale se datoresc dispunerii în trepte a reliefului,poziţiei acelui culoar de vale a Teleajenului, versanţii cu expunere solară sudică, sud-estică şi chiar sud-vestică în zona despădurită, gradului de împădurire etc. Radiaţiasolară globală medie este de 123,5 kcal/cm2, depinzând de poziţia versanţilor. Aceastăzonă este supusă unei permanente mişcări a aerului, producând turbulenţe şi reducereacalmului atmosferic, dar prezenţa culoarului Teleajenului ajută la omogenizarea valorilor termice. Pe o mică porţiune din sud-estul teritoriului se remarcă topoclimatul de câmpie

înaltă; la fel în estul localităţii. Acest topoclimat prezintă specificităţi şi în ce priveşteinsolaţia, evapotranspiraţia, spulberarea stratului de zăpadă, durata îngheţului, inversiunide temperatură etc. Predominante aici sunt vânturile de N-E şi S-E, cu o forţă medie de3,1 m/sec. Predominant iarna este crivăţul, care bate dinspre nord-est spre sud-vest iar vara “fonul”, pe direcţia nord-sud, dar şi brizele de la poalele dealurilor.

Precipitaţiile medii sunt de 600-680 ml, cele mai mici în ianuarie, cea maiploioasă, de obicei, fiind luna mai, iar mai recent iunie. Spaţiul compartimentat pe valeaTeleajenului, alcătuit din microdepresiuni şi catene intercolinare despărţitoare, creează oanumită varietate de nuanţe ce fac tranziţia între climatele fierbinţi vara (cu izoterme de20o şi 22oC ale lunii iulie) şi cele viscoloase iarna ale câmpiei ploieştene (cu medii de 0o şi de -2oC ale lunii ianuarie, sus, pe deal şi -1-+10oC, jos, în vale), care continuă,estompat, la nord, climatul din Câmpia Bărăganlui, şi climatul umed adus de curenţii



21

montani pe firul apei Teleajenului, vara, motiv pentru care, mai ales prin iunie-iulie,atunci când este soare la Ploieşti, uneori în Boldeşti-Scăieni plouă torenţial. Făcândabstracţie de excepţiile cu extreme (cele mai ridicate temperaturi fiind 39oC, înregistrată

în verile anilor 1960 şi 1973, iar cele mai scăzute de -30oC la 21 ian. 1942), aş putea

spune că în această localitate, predominant, în ultimii 20 de ani, a fost un climat continental moderat, cu o umiditate medie de 68% şi o presiune de 760,5 mm coloană de mercur, nicidecum un climat temperat continental .

Din păcate, la fel ca în toată Europa şi ca pe tot globul, de aproximativ zece ani încoace, clima s-a modificat vizibil (un factor fiind, neîndoios, şi poluarea industrială aatmosferei, tăierea cu sălbăticie a pădurilor), încât, exagerând faptele, mulţi români spuncu convingere că s-a ajuns acum la două anotimpuri vizibile: vară şi iarnă (afirmaţie cucare majoritatea meteorologilor nu sunt totuşi de acord, înclinând, mai de grabă, săspună că, datorită defrişărilor sălbatice, a efectului de seră şi de subţiere a stratuluicalotar suprapolar de ozon - unde se află 90% din tot ozonul din atmosferă -,anotimpurile anului mai degrabă s-au “deplasat” oarecum - vara mai spre toamnă;toamna - mai spre iarnă...) Poluarea cu gazele de eşapament automobilistic şi subţiereastratului de ozon (O3),

aflat la 10-15 km de sol,

au contribuit şi ele la modificarea climei,stratul de ozon fiind foarte protectiv împotriva radiaţiilor ucigaşe ultraviolete de tip B (laBoldeşti-Scăieni gradientul ultravioletelor este 3, deci moderat). În 2006 gaura de ozonde deasupra polului nord s-a lărgit mai mult ca oricând, spărtura având 29,5 km2, faţăde 29,4 km2 în anul 2000, ea fiind atacată de substanţe de clor şi clorofluorcarbonaţi dinaerosoli şi refrigeranţi şi ducând la topirea vizibilă a gheţarilor. Dacă mai amintim căzilnic pe suprafaţa globului terestru se depozitează din atmosferă 17 milioane de tone de

bioxid de carbon, vom înţelege şi mai bine ce tragedie ecologică posibilă ne aşteaptăpentru generaţiile viitoare.

Fenomenul inversiunilor de temperaturi şi de poli magnetici tereştri este încă înstudiu. Ca atare, şi în Boldeşti-Scăieni, clima a devenit foarte labilă, cu instabilităţifrapante, cu amplitudini relativ mari, cu alternări contrastante (secetă-inundaţii) şi cuelemente noi, în ultima vreme semnalându-se ierni neobişnuit de calde şi secetoase,precum aceasta din ianuarie 2007 (16-18oC!), cu vânturi puternice, cu nori negriturbionari şi furtuni sălbatice, apărute brusc, asemănătoare uneori tornadelor ce potproduce serioase pagube, chiar şi victime omeneşti. Dacă înainte prognoza vremii se

putea face pe o perioadă de peste două săptămâni, astăzi este riscant să fie făcută pemai mult de 8-10 zile, căci apar surprizele imposibil de prevăzut. Liniştitor rămâne totuşifaptul că, după aceste scurte răbufniri, deocamdată rare la noi, climatul revine cât de câtla normal, iar gradientul termic se echilibrează şi el oarecum. De aceea, încă putemspune că Boldeşti-Scăieniul, cu precipitaţii, de obicei, satisfăcătoare şi cu o medie de2000 de ore anuale însorite, are încă o climă relativ sănătoasă şi benefică pentrucetăţenii lui, deşi nu ştim dacă va rămâne măcar aşa. Am auzit chiar de un studiu (eu nul-am văzut) care susţine că, pentru cardiaci şi astmatici, datorită climei lui, acest oraş ar fi foarte recomandat... Nu pot să confirm, nici să infirm o asemenea aserţiune, mai alescă poluarea din acest oraş, în loc să scadă, s-a agravat mult, datorită unei ferme porcine

adăpostită în aria lui, despre care voi vorbi în contextul acestui studiu.



22

*

Meritul principal al descoperirii primelor vestigii arheologice din oraşul Boldeşti-Scăieni îl are, cred, profesorul Ion Dumitru, actualul primar al oraşului. Pe vremea cânddomnia sa era profesor de ştiinţele naturii la şcoala din Seciu, un elev, Cristinoiu Vasile,prin anul 1973, i-a adus nişte interesante statuete şi cioburi de ceramică veche, ornate

în relief, găsite pe un teren viran din apropierea şcolii. Profesorul a realizat imediat căeste vorba de o descoperire importantă şi, împreună cu elevii, s-a apucat săscormonească şi după alte mostre. Aşa a descoperit o mulţime de cioburi de vaseceramice pictate cu grafit, mici unelte de silex, mici figurine de lut şi chiar urmele unuicuptor unde se crede că ele au fost arse, apreciate de arheologi a fi din epoca neolitică(5500-900 î.d. Hr.). Am fost chemat şi subsemnatul la faţa locului şi, la rândul meu, amgăsit şi eu nişte cioburi. Cu ele m-am înfăţişat la renumitul profesor de istorie, regretatulNicolae Simache, pe atunci director al Muzeului de istorie al judeţului Prahova. Domnul

Simache mi-a mulţumit, mi-a cerut să-i las dumnealui acele piese şi m-a întrebat cinemai ştie de acel loc. I-am răspuns că profesorul Dumitru care a descoperit locul. M-arugat să nu mai spunem nimănui despre această descoperire până nu vine o echipă dearheologi trimisă de el. Alte urme s-au găsit pe teritoriul com. vecine Lipăneşti, dar acestea erau din sec. II-IV d. Hr., confirmând studiile că zona aceasta aparţinuse uneiaşezări geto-dacice care se întindea de-a lungul traseului Giurgiu-Bucureşti-Târgşor-Ardeal, cu ramificaţia de pe valea Teleajenului, cea de la Bughea şi Gura Vitioarei şi cu

întărituri pe dealurile înconjurătoare, printre care şi faimoasa “Cetatea Teleajen”, arsă deŞtefan cel Mare în incursiunile lui în Muntenia. (Precizăm că hidronimul Teleajen provinedin slavonă “telegi” =a căra, a transporta). Interesantă este afirmaţia profesoruluiOctavian Onea, în cartea citată de noi, care, reluând opinia marelui istoric Constantin C.Giurescu, despre Cetatea Teleajenului scrie următoarele: „Fiindcă noi situăm TârgulSăcuienilor la Scăieni, cred că cel mai aproape de adevăr a fost Constantin C. Giurescu,Cetatea Teleajenului aflându-se la Scăieni; fiecare din argumentele enumerate mai suscontribuind la luminarea acestui adevăr.”

Despre fragmentele ceramice văzute, profesorul Simache a opinat că aparţinculturii gumelniţa. Am rămas surprins să-l aud, mai târziu pe profesorul Dumitru, caredupă ce se consultase cu alţi specialişti, le-a atribuit, la rândul lui, aceleiaşi perioadeistorice. Cultura gumelniţa, numită astfel după numele unei măguri, Gumelniţa, din

Olteniţa, unde s-a descoperit o aşezare tipică, este o cultură caracteristică uneiprotocivilizaţii dezvoltată în epoca neoliticului târziu (cca 2800-1900 î. de Hr.) Urmele eise întind pe o arie mare de răspândire. Caracteristicile acestei culturi sunt: aşezări peboturi de deal, abundenţa uneltelor de silex, apariţia unor unelte de cupru, vase pictatecu grafit etc. Membrii triburilor aparţinând acestei culturi aveau o economie autarhică,bazată pe cultivarea plantelor iar mai târziu pe creşterea animalelor. Aşadar, vatraoraşului Boldeşti-Scăieni, aflată pe traseul unui important drum comercial spre Braşov,cu o mare vamă la Vălenii de Munte, a fost locuită cu sute şi mii de ani înainteacivilizaţiei de astăzi. Ulterior, tot la Seciu, în punctul numit “La Pompieri”, s-au maidescoperit şi alte urme de civilizaţie pretracică (neolitic, Latene geto-dacic), mai exact,de tip Aldeni-Stoicani (sfârşitul mileniului al IV-lea înainte de Hristos).



23

Pe vremea când eram elev prin clasele a III-a a IV-a, lângă şcoala veche de laScăieni, am apucat să mă joc de-a v-aţi ascunselea cu alţi copii de vârsta mea, pitindu-ne prin ruinele şi podul bisericii care avea o curte înconjurată de ziduri înalte. Biserica seafla cam vizavi de acea şcoală şi despre ea bătrânii spuneau că era biserica luiBălăceanu, cu un mic cimitir alături (vezi reproducerea picturii făcută de arh. NicolaeMoianu). Se mai cunoşteau destul de bine icoanele lucrate în frescă. În curtea bisericiise afla o cruce de piatră datând din anul 1710 care, ulterior, a fost mutată în faţa bisericiide lângă monumentul eroilor. În timpul transportului, crucea s-a spart şi crăpătura a fostlipită cu ciment, plomba acoperind o parte din inscripţia cu litere chirilice vechi. NicolaeIorga, în vizitele lui pe la Scăieni, a descifrat această inscripţie, a intrat în aceastăbiserică, a fotografiat-o pe afară şi pe dinăuntru, descriind-o amănunţit în “Revista deistorie” pe anul 1936, într-un articol pe care l-am citit atunci când mi l-a adus profesorulVasile Georgescu. Comuniştii, în loc să renoveze valoroasă biserică istorică, au demolatacele semi-ruini preţioase şi pe locul unde a fost sfântul lăcaş s-a construit terenul de

sport al şcolii, sub asfaltul căruia se află zeci de morminte ale vechilor scăienari, inclusivo groapă comună cu zeci de morţi, aruncaţi unul peste altul, probabil de pe vremea“ciumei lui Caragea”. Lângă groapa comună era şi mormântul unui profesor universitar,cu studii la Paris, al cărui nume l-am uitat. Acum, peste groapa lui, copiii joacă fotbal...

Tot prin acei ani ai copilăriei, îmi amintesc că-mi păşteam caprele şi oile atâtprintre ruinele palatului lui Petre Bălăceanu, descendent colateral al Brâncovenilor, cât şipe lângă ruinele pivniţelor de lângă palat, locuri dispărute astăzi fără nici o urmă...

*

Referindu-ne acum la flora şi fauna localităţii, întinsă pe un substrat de soluricernoziomice, la şes, cu aciditate încă ridicată, cu structură grăunţoasă şi conţinutmoderat de humus în orizontul superior, dar cu caracteristicile tipice ale subetajuluicolinar subcarpatic, pe dealuri, reprezentat de solurile brune, pe acest fundal desuprafaţă, constatăm că vegetaţia oraşului Boldeşti-Scăieni (la fel fauna) este tipicămajorităţii ţinuturilor deluroase din ţara noastră. Haina vegetală a judeţului Prahova, încare se include ambianţa locală din acest oraş, aparţine zonei cu floră specifică centraleuropeană. În curţile oamenilor putem găsi mici culturi de viţă-de-vie (marile culturi suntpe dealuri), apoi livezi de pomi fructiferi: meri, peri, cireşi, vişini, caişi, piersici, zarzări,

corcoduşi (nume nefolosit de locuitorii din oraş, căci ei la corcoduşe le zic tot zarzăre!),gutui, duzi (rareori moşmoni=Mespilus germanica), nuci (a fost o vreme când nucii aufost masacraţi), aluni şi, bineînţeles, copacul cel mai iubit şi mai cultivat... prunul, dediferite specii. Prunul este predominant, căci din el, în mod tradiţional, aici se obţin uneledin cele mai bune ţuici din ţară. Este şi o vorbă mai nouă: “Ţuica de Văleni, începe dinBoldeşti-Scăieni...” Având însă în vedere restricţionările impuse de U.E. la fabricarearachiului în alambicuri artizanale improvizate din gospodăriile particulare, credem că nicilivezile de pruni nu vor mai avea un viitor prea strălucit...

Dacă vorbim de speciile silvicole spontane, în această zonă se dezvoltă etajul pădurilor de foioase (nemoral) care coboară din munte până în ţinuturile deluroase, la275 de metri, cât au media colinelor care circumdează localitatea. Prin componentele



24

sale principale, ea constituie cea mai tipică formaţiune forestieră central-europeanămezofilă, adică relativ pretenţioasă sub raport termic, ca umiditate şi fertilitate a solurilor.Aici, în pădurile masive de la Seciu şi Scăieni, esenţele predominante sunt: fagul (Fagussylvatica, L.), stejarul (Quercus robur, L), paltinul ( Acer psudoplatanus, L), arţarul ( Acer platanoides, L) şi gorunul (Quercus petraea), cerul (Quercus cerris, L), toţi aceşti copaci,pe alocuri, în amestec chiar şi cu salcâmi (Robinia pseudacacia, L.). Nu pot să nuamintesc că, la Scăieni, o mică pădure de fagi deosebit de frumoşi, aflată chiar înmijlocul localităţii, a fost completamente defrişată, cu 50 de ani în urmă, cu aprobareagrăbită a primarului comunist Ilie Gheorghe (poreclit de localnici Molea, căci dura o orăpână se iscălea) pentru ca spaţiul respectiv să fie destinat construirii unor blocuri (de pestr. Fagului, denumire care, doar ea, mai aminteşte că acolo a fost cândva o pădure defagi). Despre acele construcţii cuboide, improvizate în grabă, s-a spus de la bun începutcă urâţenia lor exterioară s-a luat la întrecere cu zgârcenia de spaţiu din interiorulapartamentelor. Oricum, distrugerea acelei păduri, a fost o mare greşeală, deoarece

arealul respectiv era destinat unui spaţios şi frumos parc natural, un posibil arboretum,iar zona de blocuri trebuia să fie cea din spatele grădinii şcolii din Scăieni.Aici este cazul să mai amintim că cealaltă pădure de la Scăieni, din drumul spre

Pleaşa, care printr-o minune a supravieţuit, pe timpul celui de al doilea război mondial,fusese sediul unei mari garnizoane germane, cu barăci ascunse sub coroanelecopacilor. Ea devenise un mic orăşel militar, un excelent punct de observaţie situat la

înălţime, de unde se putea coordona perfect apărarea rafinăriilor petrolifere din Ploieşti.Niciodată aviaţia anglo-americană, în vasta ei misiunea de bombardament, numită Tidal Wave, care viza în primul rând distrugerea rafinăriilor, nu a ştiut de această garnizoanăsecretă şi bine camunflată, aliaţii occidentali bombardând doar cazematele antiaerieneromâno-germane de peste linie, cele din apropierea fabricii de hârtie. Dacă ocupanţiigermani îngrijeau această pădure foarte bine (aveau, fireşte, tot interesul!), în zilelenoastre ea a devenit lăcaşul unei stâne de oi, păzită de câini periculoşi, cu ţarcurimurdare şi cu mirosuri de bălegar respingătoare, restul terenului forestier abundând înmaldăre pestilenţiale de gunoaie şi scârnăvii, operă criminală a unor cetăţeniiresponsabili din preajma ei, care au umplut-o de sticle de plastic, de folii, de cutii şi de oinfinită mizerie menajeră, ca să nu mai spunem că de acolo se taie şi se fură copacii

într-o mare veselie! Ce este de făcut? Să lăsăm oare lucrurile aşa până la dispariţiacompletă a pădurii acesteia unde nimeni, niciodată nu a făcut vreo încercare de

reîmpădurire? Cu ani în urmă, acolo era o insulă frumoasă de recreere unde, pe oscenă, se desfăşurau diverse şi interesante programe artistice. Acuma... ce să maivorbim! Din fericire, marile păduri ale oraşului, mai ferite de privirile omeneşti, se află înpreajma cartierului Seciu. Ele sunt întinse pe zeci de hectare şi s-au păstrat destul debine.

Pădurile de fag sunt umbroase, contribuie la microclimatul local şi împiedică, îngenere, răspândirea altor esenţe. De aceea, în marginea zonelor silvestre din aceastălocalitate sunt, pe alocuri, prezente cordoane tipice de arbuşti şi tufişuri: alunul (Corylusavellana, L.), cornul (Cornus mas, L.), sângerul (Cornus sanguinea, L), socul (Sambucusnigra, L.), tufele de măceş (Rosa canina, L), murul (Rubus nigra, L), cătina (Hippophaerhamnoidas, L) ş.a. În noul oraş, au fost introduşi şi câteva esenţe de arbori noi, semi-



25

exotici, precum platanul (Platanus acerifolia) - există trei platani uriaşi în curteaştrandului de la Boldeşti, dar şi alţii mai mici -, catalpa (Catalpa bignonioides), arboreleginkgo (Ginkgo-biloba), un copac dioic, rămas aproape neschimbat din era terţiară pânăazi, cu frunze bilobate, în formă de evantai şi sicamorul-platan american (Platanusoccidentalis), ultimii doi aclimatizaţi de mine, transplantaţi fiind din America la Scăieni.

În luncile şi zăvoaiele râuleţelor locale întâlnim sălcii (Salix alba, L. şi Salix babylonica, L.), răchite (Salyx fragilis, L.), tufe de cătină, plopi/plute (diferite specii dePopulus alba, nigra, tremula, L.), porumbari/porumbeli/poroambe (Prunus spinosa, L.)etc. În schimb, prin zonele de şes ale oraşului, pe ambele flancuri ale căii ferate (plineacum de deşeuri gunoiere, deversate pe furiş, noaptea, de “prietenii naturii”!), prinfâneţele şi păşunile de pe izlazuri, vegetaţia ierboasă este perenă şi tipică întregiiCâmpii ploieştene. Există şi numeroase plante farmaceutice: muşeţel, coada şoricelului,coada calului, pătlagină, rostopasca, menta/isma, salvia, urzica ş.a. Între gara Scăieni şibariera apropiată, vechea administraţie a CFR a plantat, paralele cu linia ferată, cca 20

de pini decorativi (Pinus silvestris/nigra, L); la fel, între halta CFR Boldeşti şi garaScăieni. În mod ciudat şi în ciuda similitudinii numelui, la Scăieni am întâlnit rareori...scaieţi. (Dovadă că nu de la “scai” îşi trage denumirea)!

De-a lungul străzii care uneşte cele două localităţi ingeminate, pe Calea Unirii,dar şi pe Str. Victoriei din Scăieni, apoi, parţial, pe Str. Monumentului, au fost plantaţi omulţime de tei din specia Tilia tomentosa, L. (teiul alb). De asemenea, în faţa bisericii dinScăieni, pe Str. Primăverii, există o scurtă alee de castani ( Aesculus hippocastanum, L.).Din păcate, aproape fiecare copac de pe Unirii şi Victoriei a fost vandalizat de culegătoriide flori, care nu s-au mulţumit niciodată cu recoltarea părţilor inflorescente. Aceştia, înfiecare primăvară, rup, fără nici o milă, crengi întregi, unii copaci uscându-se din cauzaaceasta, iar “îngrijitorii” lor, pentru a corecta rupturile de ramuri, au ciuntit şi mai răucopacii afectaţi. Şi de ce nu se iau deloc măsuri contra unor asemenea acte desălbăticie grosieră?

Nu putem încheia această paranteză despre estetic, înainte de a afirma că este,totuşi, foarte necesar să continuăm plantarea teilor din specia menţionată, dar şi a altor arbori decorativi, dintre care nucii, brazii şi castanii rămân, neîndoios, cei mai impozanţi.Cât despre conifere, cu excepţia celor de pe lângă calea ferată, ele sunt destul de rare

în această mică urbe, nefiind agreate, din cauză că există încă superstiţia stupidă şicumplit de retrogradă, că brazii, molizii, vezi Doamne, ar aduce ghinion celor care îi au

în curte (unii spun la fel şi despre sălciile pletoase)... Dar dacă ar fi să ne luăm dupăopiniile unor asemenea indivizi retrograzi, atunci locuitorii din Sinaia, Predeal, Buştenietc., ar trebui să-şi pustiască toate curţile tăind brazii aceia frumoşi şi zvelţi care conferăoriginalitatea şi specificul acelor faimoase oraşe montane. Când oare se vor civilizaodată şi oamenii din această categorie, învăţând să îmbogăţească şi mai mult natura şisă o respecte pe deplin, plantând arbori decorativi, copaci frumoşi, impunători şi extremde folositori? De fapt, fiecare om, până moare, ar trebui să planteze cel puţin zece arbori

în viaţa lui! În zonele limitrofe ale oraşului se fac, an de an, culturi cerealiere alternative, de

plante agricole de bază, anuale - grâul şi porumbul, secara şi orzul (mai rar ovăzul şifloarea soarelui). Asemenea semănături nu au lipsit, de fapt, niciodată de pe loturile



26

rezervate numai şi numai acestor recolte specifice. Cu excepţia a doi ani succesivi, lamarginea de nord-est a cartierului Balaca, s-a încercat cultivarea unor largi loturi cu orez(Oryza sativa), plantă semiacvatică, datorită faptului că apa era adusă din iazul apropiat,dar cultura orezului, fiind destul de pretenţioasă şi fără randament economic, s-arenunţat la orezăria experimentală şi s-a revenit la cultura cerealelor clasice. În modsurprinzător, dar explicabil, terenurile cultivate cu fâneţuri şi trifoi, in sau cânepă s-aurestrâns şi ele, localnicii preocupându-se îndeosebi de mica sau marea grădină de lângăcasă, unde, printre altele, cultivă zarzavat - fasole, varză, ceapă, usturoi, mărar,pătrunjel, leuştean, ştevie, spanac, roşii, vinete, bame, mai recent, bobul (Vicia faba),deseori dovlecei, bostani, castraveţi, pepeni, iar pe lângă garduri - căpşuni, zmeură etc.

Ar fi nedrept să nu recunoaştem că în asemenea zone fertile, cu un cernoziomsuficient de bun, nu ar fi fost destul de bine întreţinute şi administrate de fostele CAP-urişi IAS-uri. Uneori, de pe întinsul lor, acest tip de ferme colective obţineau producţiirecord, comparativ cu anii zilelor noastre, când, după Revoluţia din decembrie ,89, o

parte din terenurile părăsite pot fi văzute, vară de vară, pline de torţel, pir, mărăcini,pălămidă şi de alte bălării. Destule terenuri arabile, retrocedate proprietarilor în anii dinurmă, au fost lăsate de aceştia într-o jalnică paragină şi, drept consecinţă, calitateasolului s-a degradat, ajungând şi ea într-o tristă degringoladă sau pur şi simplu, dupăploi masive, au devenit băltoace - un adevărat rai pentru broaşte şi preafericiţii ţânţari...La fel de îngrijite erau înainte zecile de hectare de vie ale CAP-urilor şi IAS-ului dinBoldeşti-Scăieni care, din păcate, preda statului cea mai mare parte a producţiei anuale,colectiviştii fiind totdeauna frustraţi şi nemulţumiţi pentru cantitatea mică de produse cele revenea, după o muncă aspră, la sfârşitul sezonului agricol. “Recompensele” primite

nu le ajungeau. De aceea, pentru a-şi compensa lipsa acelor produse, mulţi localnicicultivau în faţa porţilor, la stradă, pe fâşiile dintre şosea şi gardul dinaintea casei, tufe decartofi (Solanum tuberosum, L.), obicei care continuă şi astăzi, deşi, normal şi estetic,acolo ar trebui plantate flori sau iarbă decorativă, ca în ţările occidentale, căci pământpresupunem că au acum cu toţii, unii din abundenţă. Şi pentru că specificul de bază alagriculturii din Boldeşti-Scăieni rămâne tot viticultura, datele statistice arată că cca 65%din teritoriul agricol al oraşului este cultivat cu frumoase şi productive vii. Producţia ceamai mare se obţine însă pe colinele dealurilor locale, pe versanţii spre sud, datorităcalităţii solului, a incidenţei razelor solare şi a feririi de curenţi reci. Paralel cu speciile deviţă de vie nealtoită (Vitis silvestris, L.), s-au înmulţit loturile cu viţă nobilă (Vitis vinifera,

L.), plantă termofilă, destul de pretenţioasă şi lesne atacată de mană dacă nu estestropită de vreo cinci ori pe an (şi la timp, dar niciodată imediat după ploi sau cu puţintimp înaintea lor!). România are 100.000 ha de vii hibride, cea mai mare suprafaţă deacest gen din lume, ceea ce nu e bine. Soiurile hibride, pe care mulţi le cred autohtone,româneşti, de fapt sunt şi ele aduse, chiar dacă poartă denumiri de-ale noastre:căpşunică, zaibăr (fraga), crâmpoşie, şasla, galbenă (zghihara) ş.a. Ele nici nu dau unvin de prea bună calitate, nici nu sunt vinuri rezistent în timp, şi, din păcate, încă suntpredominante în acest oraş, cu toate că s-a cerut insistent ca soiul lor să fie treptatabandonat. În anul 1863 a apărut filoxera, cauzată de o insectă. Apăruse mai întâi înFranţa, adusă din SUA, şi s-a răspândit apoi şi la noi (în 1877), până i s-a găsit antidotul(el fusese descoperit în 1869): altoiul viţei nobile pe rădăcini de viţă sălbatică americană,



27

rezistentă la atacul acestei insecte. Din fericire, viile de pe dealurile locale au înlocuit înbună parte soiurile de hibrizi cu viţă nobilă altoită: Teras, Isabelle, Lidia, Concord, Şasla(ceasla) napoleon, Muscat otonel (tămâioasă), Şasla muscat (struguri de masă) ş.a. Dinsoiurile nobile ies vinuri nobile, foarte apreciate în ţară şi la export: fetească regală,fetească neagră, crâmpoşie, gordin, mustoasă etc. La crama Seciu (numită acum “CasaSeciu”) există pivniţe largi cu o colecţie completă de soiuri nobile, vechi şi rare. Într-ovizită pe care am făcut-o la o fermă viticolă din Noua Zeelandă am intrat într-o cramă depe un deal ce semăna cu această cramă de la Seciu, însă vinurile neozeelandeze suntteribil de bune, rezultate din viţă nobilă ce nu cunoaşte ce este aceea filoxera, căci ea

încă nu a pătruns în această ţară din emisfera australă.Cu tristeţe, trebuie să spunem că în acest oraş nu prea există parcuri, căci

simulacrul unui teren de jocuri recreative pentru copii, de la blocurile din Scăieni, estedeparte de a se numi parc, iar parcul de lângă cluburile de la Boldeşti, singurul care ar merita acest nume, este rareori îngrijit ca lumea şi nu mai seamănă aproape deloc cu

cel care fusese atunci când era nou. Mult mai bine arată însă spaţiul închis cu garduri înalte de lângă cluburi. Este vorba despre curtea ştrandului, unde un particular a datdovadă de serioasă tragere de inimă pentru a revigora acest spaţiu, făcându-l aşa cumfusese el pe când aparţinea Societăţii Astra Română.

*

Deşi s-ar părea că fauna este puţin vizibilă în peisajul boldeşteano-scăienar şimai discontinuă decât vegetaţia, ea este totuşi prezentă pretutindeni, dacă nu prinanimale mari, atunci prin nesfârşita lume a vieţuitoarelor mărunte (insecte, viermi, larve,melci, limacşi, păienjeni în majoritate neveninoşi, fluturi de toate culorile etc.) caremişună pe pământ, în sol, în pajişti, pe sub pietre, pe sub scoarţa copacilor, prin bălţi,prin iazuri, prin apa Teleajenului, prin aer etc. Unele sunt folositoare, altele dăunătoare.Toate sunt de o mare varietate. La fel animalele mari, mamiferele din zonă.

Personal, am studiat cu pasiune “lumea celor care nu cuvântă” - viaţaanimalelor, insectelor şi a păsărilor; am cutreierat singur, an de an, încă din copilărie,absolut toate pădurile şi câmpiile din împrejurimile acestei localităţi, de pe ambele colinecare flanchează valea Teleajenului, fără excepţie, şi am ajuns să cunosc bine şi sărecunosc o mulţime de păsări şi animale. Această pasiune o am şi aici, în America, unde

am reuşit să fiu documentat în detalii despre o mulţime de păsări şi de animale locale,multe inexistente în Europa. Iubesc natura şi respect creaţia lui Dumnezeu, protejând-ooriunde ar fi. Când am vizitat Noua Zeelandă, primul obiectiv nu a fost un muzeu, ci amintrat la o grădină zoologică, spre a cunoaşte cum arată pasărea kiwi, iar în Australia amdrăgălăşit cangurii, ursuleţii coala şi prietenoasa şi gălăgioasa pasăre kucabura(kookaburra) care te lasă să o mângâi şi să o hrăneşti din mână. Pentru că în Americaavem casa într-o pădure, iepurii sălbatici şi căprioarele ne intră deseori în curte. Ceea cem-a surprins este că niciodată aceste animale de aici nu fug de mine şi mă lasă să măapropii de ele la numai câţiva paşi. La fel şi multe din păsările cerului care mai toate teacceptă să te apropii de ele sau îţi mănâncă drept din mână! Nu o dată, am avutprobleme cu veveriţele, cu racoonii (ratonii) şi sconcşii, animăluţe care ne-au intrat



28

nepoftite în casă (unde le-am şi fotografiat)... Gâştele canadiene şi raţele sălbatice ni secoboară pe-aici, uneori din zbor, în piscina din curte unde nu prea se sinchisesc deprezenţa noastră. Păsările au devenit foarte blânde pentru că, în aproape toate curţileamericane, oamenii au instalat hrănitoare şi adăpătoare unde sunt aprovizionate zilniccu grăunţe şi apă proaspătă. Vara suntem vizitaţi deseori de colibri (pasărea muscă),păsărele minuscule venite să soarbă nectarul florilor. Iar când te plimbi primăvara pemalurile lacurilor, trebuie să fii atent să nu calci pe bobocii cârdurilor de gâşte sălbaticecare ţi se împleticesc printre picioare, căci pe aceste locuri gâştele sălbatice sunt chiar mai blânde şi mai domestice decât cele crescute prin curţile noastre din România. Deunde această blândeţe a lor? Ei bine, din cauză că, simţindu-se protejate, lor le-adispărut instinctul de apărare. Le-a dispărut frica de om, întrucât nimeni nu le faceniciodată nici un rău, nimeni nu le vânează, ele devenind la fel de blânde ca şi păsăriledin insula Galapagos de care se mira Darwin că toate ţi se aşează pe cap şi pe braţe(fiindcă zburătoarele de acolo nu mai văzuseră niciodată oameni...) Oare la fel stau

lucrurile şi cu lumea necuvântătoarelor din România, unde, de exemplu, un fost prim-ministru şi un bancher, cu suita lor de miliardari, au împuşcat fără milă, la Balc (Bihor),doar într-o singură zi, din iunie 2005, 185 de porci mistreţi, adunaţi într-un fel de ţarc

înconjurat cu garduri de sârmă conectate la curent de 220 V şi lipsiţi de apărare? Deşipresa i-a criticat, mai mult pe tonuri glumeţe (nu pe porcii ucişi, desigur), în anii 2006 şi2007 campania “mistreţiadei” s-a repetat, şi bravii exterminatori ai faunei naţionale nu s-au lăsat până nu au spulberat fără milă alţi 186 de mistreţi (în 2006, cu unul în plus faţăde anul precedent. Atunci, a fost împuşcat din greşeală şi un gonaci, special adus de laBraşov), iar pe 14 ianuarie 2007, într-o zi şi jumătate, într-o nouă hecatombă, au fostucişi 280 de mistreţi, inclusiv scroafe cu purcei, existând şanse ca mistreţiada să aibăediţii anuale... Ce plăcere macabră la aceşti “vânători-terminatori” care ar trebui să sesimtă ruşinaţi de ce-au făcut ei în cruciadele antiporcine de pe plaiurile mioritice! Câtălaşitate, cruzime şi dispreţ faţă de natură şi de opinia cetăţenilor indignaţi de nepăsareaacestor măcelari sângeroşi, români şi străini, lacomi de trofee, care au năvălit casălbaticii cu armele în mâini să facă ravagii prin pădurile ţării noastre şi să încalce oriceregulă deontologică din branşa cinegetică! Cred că ar trebui bine studiat de mediciispecialişti profilul psihologic al unor asemenea indivizi, deoarece parcă au fost scăpaţicu toţii din maşina timpului. Ei trebuia să trăiască nu astăzi, ci acum 8-10.000 de ani,când oamenii sălbatici, ieşiţi din peşterile întunecoase, se vedeau nevoiţi, într-adevăr, să

vâneze ca să poată supravieţui! Dar nici aceia nu omorau în masă animalele sălbatice.Aici, în America, dacă s-ar întâmpla o campanie cinegetică de o aşa deşănţatăamploare, cu atât de multe victime, întreaga mass-media ar exploda aruncând în aer toată trupa vânătorească, indiferent de funcţiile şi de miliardele lor! Oare ce spunorganizaţiile de protecţie a animalelor din România şi oare de ce fug de rup pământulpăsările şi bietele animale sălbatice de noi românii secolului al XXI-lea, care probabil căle părem ca nişte monştri? Sigur că se ştie de ce...

Şi pentru că ştiţi bine cu toţii să-mi daţi răspunsul corect, să lăsăm atuncipoveştile tragice de acest gen şi să vă spun că, dacă iubiţi totuşi natura, dacă iubiţifauna românească, păsările, animalele, aveţi ocazia să le ocrotiţi pretutindeni, mai cuseamă în această binecuvântată zonă prahoveană unde abundă o mulţime de splendide



29

reprezentante ale ei. Toate vietăţile acestea le aveţi pretutindeni: sunt prezente atât prinpădurile oraşului Boldeşti-Scăieni, cât şi în aria imediată, prin preajma caselor dumneavoastră, prin curţi, pe acoperişuri, prin pomii de lângă ferestre... Doar să lecăutaţi cu ochii. Protejaţi-le, iubiţi-le! Poate că intrarea în marea Uniune Europeană vamai îmblânzi setea de recorduri cinegetice (de distrugere a faunei) dovedită în trecut deunii români fără scrupule. Să sperăm.

Într-o pădure din Seciu, am întâlnit o splendoare de cerb, un exemplar mare,deosebit de impunător, cu nişte coarne impresionante, nu prea sperios, iar alteori, într-oexcursie cu copiii, am găsit o căprioară rănită de braconieri care a murit în mâinilenoastre lăsându-ne pe toţi cu ochii în lacrimi, ca în poezia lui Labiş “Moartea căprioarei”(caz relatat şi în ziarul “Flamura Prahovei”, de poetul Corneliu Şerban). Da, pădurile deaici adăpostesc cerbi (Cervus elaphus carpathicus), adăpostesc căprioare (Capreoluscapreolus), mistreţi (Suus scrofa, silvaticus), râşi (Lynx lynx ), jderi (Martes artes),veveriţe (Scurus vulgaris fuscoater ), iepuri (Lepus timidus), lupi (Canis lupus), vulpi

(Vulpes vulpes), pisica sălbatică (Felis sylvestris, L.), ariciul (Erinaceus europaeus), - nus-a semnalat niciodată pe-aici vreun urs sau vreun bursuc. Cel puţin, cât am stat în ţară,eu n-am auzit de existenţa lor, dar pădurea de la Seciu, fiind foarte întinsă, n-ar fi exclussă adăpostească şi aceste animale...

Pe la rădăcinile copacilor mişună diferite specii de reptile: şerpi, şopârle, guşteri.Vă asigur că, în zona noastră, nu există reptile veninoase! Nu există vipere! De aceea,când vedeţi guşterii, şopârlele şi şerpii, nu vă pripiţi să-i omorâţi, mai ales şerpii, căci nufac nimănui nici un rău şi toate aceste reptile sunt folositoare, pentru că distrug mulţidăunători ai agriculturii. Chiar şi lupii, animale frumoase şi inteligente, al căror număr s-adiminuat mult în zona noastră, vor trebui protejaţi cu grijă. Altminteri, România poateajunge ca Anglia, unde toţi lupii fuseseră nimiciţi, încât, la intervenţia organizaţiilor pentru protecţia naturii, guvernul britanic s-a văzut nevoit să aprobe solicitarea aduceriiunor exemplare din import. Amintesc, în treacăt, că, în secolul trecut, presainternaţională a semnalat cel puţin cinci cazuri, pe glob, când lupoaicele, au găsit copiimici abandonaţi pe care i-a adoptat şi i-a crescut cu grijă alăptându-i (şi nu era vorba delegenda cu Romulus şi Remus crescuţi de lupoaica romană). Uneori animalele sedovedesc mai umane decât mulţi oameni, un motiv în plus pentru care ar trebui protejateşi iubite mai mult...

Frumoasele păduri din jurul nostru, precum şi toţi arborii din oraş, mai găzduiesc

o mulţime variată de păsări sedentare ori migratoare: vrabia, stăncuţa, cioara de arătură,gaiţa, piţigoiul, mierla, grangurul, guguştiucul (apărut în stoluri venite din Asia Mică, prinanii 1942-45), turturica, cucul, graurul, presura, botgrosul, sturzul, ciocârlia, ciocârlanulmoţat, pitulicea, auşelul, sfrânciogul, caprimulgul, lipitoarea, sticletele, ciocănitoarea,prigoarea, prepeliţa (pitpalacul), capântortura, codroşul, drepneaua, codobatura, sitarul,ierunca, uliul, şoimul, eretele, gaia, şorecarul, coţofana, cucuveaua, ciuful de pădure,bufniţa, pescăruşii (ocazional, pe lângă Teleajen) ş.a. Din păcate, dropiile şi corbii aufost distruşi, căci nici urmă de ei pe tărâmurile noastre!

Extrem de frumoase sunt trilurile privighetorilor, care acoperă toată zona de dealşi subdeal din oraşul acesta, cântând ziua şi noaptea, prin văi şi pe coline, între

începutul lui mai şi finele lui iunie, până se termină perioada de ecloziune. De câteva ori,



30

le-am înregistrat cântecele şi am descoperit că erau două specii distincte de privighetori:Luscinia megarhynchos şi Luscinia luscinia sau filomela, aceasta din urmă mai puţinsperioasă. Amândouă speciile au un repertoriu minunat, nedepăşit de nici o altă pasărede pe glob. Singura pasăre ce le poate imita destul de bine trilurile complexe estepasărea Mocking bird , din America, pe care am filmat-o cântând într-un parc din oraşulTampa, din Florida, dar parcă tot nu poate întrece privighetoarea de la noi! Cu multăbucurie aşteptăm să auzim primăvara cum aceste mici artiste înaripate dau concerteprin codrii din apropiere: privighetoarea, cucul, pupăza, grangurul, mierla, cinteza şimulte altele. Fără glasul lor, primăverile ar fi, cu siguranţă, mai triste şi mai searbăde. Cuexcepţia mierlei, aceste primadone înaripate nu există în America. Ce păcat!

În tunelul de pe dealul de lângă biserica din Boldeşti am descoperit o marecolonie de lilieci (Pipistrellus pipistrelus, L). În grădina şcolii din Scăieni am găsit un şoimrănit la o aripă pe care l-am tratat şi când a putut zbura, i-am dat drumul. Într-o vară, pecâmp, am dat peste o barză şezând ca pe cuib - şi aceasta era rănită -, dar ea nu a mai

putut fi salvată, murind în mâinile mele; iar lângă iazul din Scăieni am descoperit o lişiţă împuşcată în picior căreia i-am putut vindeca rana, eliberând-o în acelaşi iaz, după ccaşapte zile de tratament. De multe ori am avut impresia că aceste fiinţe gingaşe nu sunt

îndeajuns de cunoscute, de iubite şi protejate de toată lumea, mai ales de unii copii.Şcolile cred că ar putea face acest serviciu, la orele de dirigenţie, unde se pot abordasubiecte interesante legate de frumuseţea şi protecţia naturii.

M-am bucurat însă când am constatat că locuitorii din oraşul Boldeşti-Scăienidovedesc în fiecare an un adevărat cult şi respect pentru rândunele şi lăstuni - în specialpentru rândunele - deoarece toţi le lasă să-şi construiască cuiburile oriunde vor ele, substreşinile caselor, pe verande, în grajduri, şi nu le disturbă nicicum scurtul lor sejur la noi.

În mod surprinzător, am observat că nu acelaşi lucru se întâmplă cu rândunelele dinnordul Americii, care, spre deosebire de alte păsări, nu ştiu de ce, nu sunt atât deapropiate faţă de om, precum cele din Europa... Mult mai blânde mi se par aici în StateleUnite micuţele păsări colibri care, zbârnâind din aripi ca nişte mini-elicoptere şi stând peloc în aer, caută, ca fluturii, nectarul din floare în floare sau îl sorb din vasele speciale cusucuri pe care le atârnăm pentru ele în crengile pomilor de lângă ferestre.

Numărul rândunelelor şi al lăstunilor scăzuse îngrijorător pe plaiurile noastreprahovene. Aceasta, până la apariţia aşa numitei “gropi ecologice” de lângă Teleajen,unitate nedorită şi blestemată de localnici, unde se depozitează zilnic gunoaiele din tot

judeţul. De acolo au apărut în oraş bejanii masive de sute de mii de muşte şi - culmeaironiei! - odată cu înmulţirea muştelor, s-au înmulţit brusc şi numărul rândunelelor, ştiindcă muştele sunt hrana lor de bază... Este partea bună a unei părţi rele sau, altfel spus, oconsecinţă pozitiva care confirmă că lanţul trofic, când este impulsionat de om,acţionează spontan şi în localitatea Boldeşti-Scăieni!

Nu voi adăuga nimic despre peştii din Teleajen, din râuleţul Bălăcuţa sau diniazurile înconjurătoare, deoarece nu prezintă nici un fel de importanţă economică, fiindbuni numai la antrenarea pescarilor amatori pentru a-şi omorî timpul cu undiţa care decele mai multe ori iese goală din apă...



31

CAPITOLUL III. Înfiinţarea oraşului Boldeşti-Scăieni.

Despre numele acestui oraş

Înfiinţarea oraşului Boldeşti-Scăieni are o geneză specială, o istorie aparte, deloccunoscută de locuitorii lui, în care vrând-nevrând, m-am trezit, de la început, implicat.

Citisem tot ce am găsit despre falansterul de la Scăieni şi aflasem că un utopistcu foarte multe intenţii bune, Teodor Diamant (1810-1841), s-a luptat să înfiinţeze acoloo societate agronomică egalitară, Falansterul de la Scăieni (iniţiat în 1835), care voia săfie model pentru noua societate românească. Voi trata acest subiect într-un capitolspecial.

Acest tânăr, pe care eu îl îndrăgisem, visa ca necunoscutul Scăieni să devină un

model pentru lumea întreagă. Îl vedea ca pe un oraş românesc modern, deosebit detoate celelalte, eventual o nouă capitală a ţării... Am fost foarte entuziasmat de ideea luişi, cu toate că nimeni nu ştia cum arăta acest visător formidabil - căci nu i s-a găsitniciodată vreo fotografie -, m-am apucat imediat să-i imaginez eu un portret, schiţându-l

în mai multe variante, cam cum trebuia el să arate, apoi, pricepându-mă la sculptură, i-am făcut şi un bust după schiţele mele. După modelul primului bust, am mai turnat, princopiere, încă unul şi multă vreme busturile acestea au fost plimbate prin mai multelocuri: în hol la primărie, în incinta bibliotecii Casei de cultură, la Clubul Boldeşti, laŞcoala Scăieni... Pozele lor au apărut în câteva ziare şi reviste din ţară şi străinătate, dar după plecarea mea din ţară, busturile au dispărut fără urmă, ca şi macheta casei lui

Eminescu de la Ipoteşti pe care o lucrasem pentru Şcoala Scăieni.Inspirat de ideea lui Diamant, şi la fel de visător ca şi el, m-am grăbit să-i scriu

preşedintelui ţării de atunci, dictatorului Nicolae Ceauşescu, o scrisoare prin care îipropuneam să aprobe înfiinţarea unei noi comunităţi urbane, prin unirea dintre comuneleScăieni şi Boldeşti, sugerându-i marelui şef ca noua localitate să se numească “OraşulDiamant”. Zis şi făcut: scrisoarea, odată redactată, am trimis-o recomandată prin poştă,fără să am certitudinea că Ceauşescu o va citi vreodată personal sau că îmi varăspunde cumva, dar speram că măcar vreunul din preajma lui tot îmi va da vreunrăspuns sau altul... După expedierea ei, au trecut vreo trei luni de tăcere şi îmi cam

luasem orice speranţă că îl voi mai primi în vreun fel. Dar într-o bună zi, mă trezesc peneaşteptate cu un telefon acasă, prin care eram chemat de urgenţă la Comitetul regionalde partid de la Ploieşti, solicitat pentru o audienţă urgentă. Când am sosit acolo, untovarăş, cam încruntat şi cu ton dojenitor, m-a poftit în biroul său având un plic şi o hârtie

în mână. Am uitat cine era acest sus-pus, în orice caz, cineva cu funcţie mare, care mi-avorbit cam aşa: “Cine eşti dumneata, tovarăşe profesor, de îndrăzneşti să-i dai sfaturitovarăşului secretar general Nicolae Ceauşescu ce să facă şi cum să conducă ţara?!Fiindcă te-ai apucat să-i scrii şi să-l sfătuieşti prosteşte să-ţi aprobe înfiinţarea unuioraş... Păi n-ai ştiut până acum că orice propunere de genul acesta, înainte de a fitrimisă preşedintelui ţării, mai întâi trebuia să treacă pe la noi, să o aprobăm dacă merită

înaintată sau nu?” Cam speriat, că nu ştiam ce vor să facă ăştia cu mine, după o aşa“crimă” gravă, mi-am cerut scuze şi i-am mărturisit sincer că nu aveam cunoştinţă de



32

această procedură. “Ai însă norocul că tovarăşul preşedinte a fost răbdător cu sfaturilece i le-ai recomandat cu prea mare îndrăzneală şi ţi-a răspuns cu omenie că a ordonatsă se ţină cont de sugestia dumitale, dar că nu este deloc de acord cu numele pe care il-ai recomandat, adică cu acela de Oraşul Diamant, ci eventualul oraş, compus din douăcomune, va trebui să-şi păstreze denumirile vechi... Şi a mai spus că nu vă apărea niciun oraş nou în ţară, decât numai după ce se va trece în curând la o nouă împărţireadministrativă a ţării noastre, când regiunile şi raioanele actuale vor fi înlocuite de

judeţe... Aşa că să ai răbdare până atunci şi dacă-ţi mai zbârnâie prin cap vreo idee degenul acesta, să vii mai întâi cu ea la mine şi să nu le mai adresezi direct tovarăşuluipreşedinte sau la comitetul central unde se primesc sute de scrisori pe zi...”

Scena aceasta se petrecea prin toamna anului 1966, iar doi ani mai târziu, îniunie 1968, după noua împărţire administrativă a ţării, prin Hotărârea Consiliului deMiniştri (HCM) numărul 1116, din iunie 1968, s-a înfiinţat noul oraş Boldeşti-Scăieni,alcătuit din contopirea comunelor Boldeşti şi Scăieni, la care se adăugau şi satele Seciu

şi Balaca.Nu am relatat acest amănunt cu pretenţia că, numai datorită mie s-ar fi înfiinţatacest oraş, deoarece, fiind vorba de două comune industrializate, chiar şi fără sugestiamea ele puteau fi transformate oricând într-o unitate urbană, dar am convingerea că, peundeva prin hârţoagele de arhivă ale fostelor comitete raionale şi regionale de partidtrebuie să mai existe răspunsul fostului dictator la propunerea făcută de mine.

După înfiinţarea oraşului, noul primar, ing. Aurică Marinescu, m-a invitat în biroulsău de la primărie şi m-a rugat ca, în calitate de profesor de istorie şi de română, decunoscător al ambelor localităţi, să încerc să pun nume tuturor străzilor din oraş. Mi-adat să iau cu mine o hartă mare cu planul urbei celei noi şi m-a rugat ca în termen dedouă zile treaba să fie gata. Ajuns acasă, am întins harta pe podea, m-am trântit peburtă peste schiţa străzilor şi am început să scriu cu creionul, atribuindu-le nume din ce

în ce mai răsunătoare: Calea Unirii, Strada Victoriei, Str. Falansterului, Str. MihaiEminescu, Str. Vasile Alecsandri, Str. Teodor Diamant, Str. Manolache Bălăceanu, Str.Charles Fourier (mentorul lui Diamant), Str. Dimitrie Anghel (care locuise un timp lafratele său din Scăieni), Str. Luceafărului, Str. Petroliştilor, Str. C-tin Brâncuşi, Str.George Enescu etc., etc. Pe la ora unu noaptea toate străzile fuseseră botezate, apoi m-am apucat să le bat la maşină pe o listă, în ordine alfabetică. A doua zi, primăria a trimislista mea la Bucureşti. Nu a trecut nici o lună şi primarul mă anunţă să vin de urgenţă la

biroul lui, că s-a întâmplat ceva. “Ce-ai făcut? Că propunerile tale n-au fost bune. Ţi le-au respins! Din toate numele puse de tine, numai patru ţi-au fost acceptate: Calea Unirii,Str. Victoriei, Str. Petroliştilor şi Str. Păcii. Îmi pare rău, dar restul va trebui să le refaci!”“Dar cine mi le-a respins?” am întrebat eu. “Închipuieşte-ţi că... tovarăşa Ceauşescu, înpersoană! Ea se ocupă cu aprobarea denumirii de străzi din noile oraşe. Uite aici şi onotă cu îndrumări şi sfaturi cum ar fi trebuit să procedezi...” Nota specifica destul de clar,că străzilor din oraşele nou înfiinţate să nu li se da nicicum nume de personalităţi, cinumai denumiri inspirate din tradiţia locală, nume de plante şi animale, nume desubstantive comune ş.a. Am luat din nou harta cu mine şi a doua zi m-am prezentat cuea la primărie, cu toate străzile rebotezate: Str. Petroliştilr, Primăverii, Industriei,Monumentului, Viilor, Cireşilor, Nucilor, Nisipurilor, Zorelelor, Aleea Clubului, Aleea



33

Fabricii etc., etc. “Asta, da; cred că va merge!” a opinat primarul. Şi a mers, fiindcă toatenumele străzilor mi-au fost aprobate. Nu de mult, ziarul “România liberă” din Capitală(nr. 5073, din 8 noiembrie 2006), la pag. 5, a scris: “Profesorul Cristian Petru Bălan estecel care “a năşit” toate străzile din Boldeşti-Scăieni.”

Vă comunic mai jos toate denumirile străzilor din oraşul Boldeşti-Scăieni, înordine alfabetică (în total, 84 de străzi): Aleea Clăbucetului, Aleea Clubului, AleeaFabricii, Străzile= Albinei, Armoniei, Atârnaţi, Balaca, Boldeşti, Bucegi, Bucovului, CaleaPetroliştilor, Calea Ploieşti, Calea Unirii, Străzile= Câmpiei, „Cartier Seciu”, Cireşului,Cocorilor, Colinei, Coloniei, Crinilor, Crizantemelor, Dealul Frumos, Dealului, Distilăriei,Fagului, Fagurilor, Falansterului, Fântânei, Fundătura Toamnei, Florilor, Gâlmeia, Gării,Ghioceilor, Gladiolei, Gloriei, Grădinilor, Industriei, Intrarea Bălăcuţa, Intrarea Canalului,Intrarea Levănţica, Intrarea Ogrăzii, Intrarea Pieţii, Intrarea Pirului, Intrarea Serei,Intrarea Soarelui, Străzile= Izlazului, Izvoarelor, Liliacului, Livezilor, Ludu, Mărgăritarului,Monumentului, Morii, Strada Necunoscuta, Nisipurilor, Nordului, Nouă, Nucilor,

Ogoarelor, Păcii, Pădurii, Panselei, Perilor, Petroliştilor, Podgoriei, Poduri, Poligonului,Primăverii, Prunilor, Seciului, Secuiului, Sondelor, Şoseaua Ploieşti-Văleni, Străzile=Stadionului, Stejarului, Sticlari, Teleajenului, Trandafirilor, Unirii, Vestului, Victoriei, Viilor,Zorelelor, Zorilor. Nu cred că am omis vreuna, iar dacă se va construi vreo stradă nouă,va fi în grija altei/altor persoane să îi găsească un nume.

Şi, totuşi, trebuie să-mi fac aici o autocritică... De fapt, am comis o greşealăfoarte gravă (şi, din păcate, nimeni nu mi-a corectat-o): pur şi simplu, am uitat să daunume de străzi în cartierul Seciu, cartier destul de mare şi important, chiar dacă l-am

încadrat, la modul general, spunându-i “Cartierul Seciu”! Cred că va trebui să-mi cer permisiunea să mi se aprobe să botez şi acest cartier, dând şi acolo nume de străzi,conform tradiţiilor locale, după ce mă voi consulta cu domnul primar şi localnicii...

Peste nişte ani, primul primar al noului oraş, dl. ing. Aurică Marinescu, mi-a scrisde mână o declaraţie, semnată cu numele lui, prin care confirmă faptul că, pe timpul câts-a aflat dânsul la conducerea primăriei oraşului Boldeşti-Scăieni, “Dl. Cristian PuiuBălan a stabilit nomenclatura stradală a oraşului, dând denumire tuturor străzilor dinoraş” . (Vezi facsimilul după manuscrisul original). L-am întrebat de ce mi-a zis “Puiu”,deoarece acesta este un nume de alint, folosit doar în familie şi între prieteni. “Pe minemă cheamă Cristian Petru Bălan!” “Lasă-l aşa, căci aşa te ştie toată lumea”, mi-arăspuns el. Realitatea este că îmi place numele “Cristian” şi niciodată nu mi-a plăcut să-

mi zică lumea “Puiu”, fiindcă aşa mi se spunea când eram copil, dar se pare că suntcondamnat să nu scap cu una cu două de acest diminutiv galinaceu care uneori măderanjează...

*

De la neacceptarea unuia din numele meu, a sosit timpul să trec la o altăneacceptare, mai stâlcită: numele oraşului! Mă zbat de câţiva ani să demonstrez, cuargumentele cele mai logice şi ştiinţifice, că revenirea la numele “Scăeni” este ogreşeală imensă pe care, continuând-o, ni s-ar putea imputa că suntem analfabeţi! Dar mai înainte de a apela la argumentele de bază, să deschidem la pagina 707, noul



34

Dicţonar DOOM, Dicţionarul Ortografic, Ortopeic şi Morfologic al Limbii Române, alAcademiei Române, ediţia a II-a revizuită şi adăugită, Editura Univers Enciclopedic,Buc., 2005, care dictează normele obligatorii ale limbii române literare, subliniezadjectivul “obligatorii”. Aş fi dorit ca la această pagină să existe substantivul propriu“Scăieni”, dar există substantivul masculin “scăiecior”, un cuvânt mai rar, însă destul deasemănător cu numele localităţii care ne interesează şi care vedem că este scris cu “i” lamijloc, nu “scăecior”, deoarece se respectă perfect normele ortografice de carevorbeam. “Dicţionarul explicativ al limbii române (DEX)” , cel din ediţia a II-a, Ed. Universenciclopedic, Buc., 1998, a lansat pentru prima oară acest exemplu din lexiculromânesc. La fel de convingătoare sunt exemplele lexicale oferite de cel mai actual şimai citat dicţionar modern, apărut acum câteva luni, “Noul dicţionar universal al limbii române” (Ed. Litera Internaţional, Buc., 2006) care mai aduce şi alte cuvinteasemănătoare: “scăier”, “scăios”, “scăişor”... Aşa stând lucrurile, la regula scrierii cu “-ie-” înainte de consoane se încadrează şi alte denumiri geografice cu diftongi în “ie”:

Bordeieni, Poieni, Secuieni, Ploieşti, Mălăieşti, Negoieşti etc. Cine le scrie fără “ie”greşeşte! Fiindcă DOOM-ul Academiei Române precizează clar:“La început de cuvânt şi de silabă după vocală, se scrie “e” sau “ie”, în funcţie de

pronunţia literară şi de etimologie” (Sublinierea Academiei, în Op. cit., pag. XLVI). Or,din punct de vedere literar, noi toţi pronunţăm clar vocala “i” în Scă-ieni, iar, etimologicvorbind, fie că plecăm de la forţat-presupusul etimon “scai”, fie de la mai sigurul“secui/săcui” (români ardeleni alungaţi de secui şi aşezaţi pe aceste plaiuri prahovene),ambele substantive se termină în vocala “i” şi acest “i” din rădăcina cuvântului trebuiepăstrat în toate derivatele substantivului respectiv, conform regulei nr. 3, de la aceeaşipagină, care spune: “Se scrie “ie” şi se pronunţă “ie” în cuvinte din fondul vechi” (Op.cit.,pag. XLVI). Iar cuvântul Scăieni am văzut că aparţine prin excelenţă acestui fond istoricvechi, căci, în documentele citate anterior, numele vechi al localităţii, în absolut toatevariantele, se scria şi se pronunţa numai cu “i”, care este vocală sau semivocală de bază

în evoluţia şi componenţa tuturor variantelor arhaice ale toponimului: Scoiani, Scăiani,Scăuiani, Scăuieni, până s-a modernizat în Scăieni... Nici un text vechi din sec. al XVII-lea sau al XVIII-lea nu a scris vreodata “Scăeani” sau “Scăeni”, ci “Scăiani” şi “Scăieni”!Forma “Scăeni” a apărut şi s-a răspândit după anul 1902, dar atunci nu existau regulileortografice şi ortoepice la nivelul celor de astăzi. (Oricum explicaţia etimologică, născutădin presupuneri nedocumentate, precum că acest nume provine de la locurile pline de

scaieţi, nu rezistă aceleia, mai sigure, care susţine că numele vechi Scăuieni ar provenidin Săcuieni, “secuienii” nefiind secui, ci acei transilvăneni băjenari proveniţi, ca şi ceidin Măneciu-Ungureni, din zona Ardealului în Prahova.) Revenind însă la toponimiile demai sus - Scoiani, Scăiani, Scăuiani şi Scăuieni, vă rog să încercaţi a pronunţa acestepatru nume înlocuind din fiecare variantă pe “i” de la mijloc cu vocala “e” şi veţi vedea cănici unul nu se poate pronunţa astfel! Greşesc eu cu ceva? Dacă nu, atunci de ce atâta

îndărătnicie perseverentă din partea celor care, cu o încăpăţânare de semidocţi, scriufoarte, foarte greşit numele acestui oraş, motivând, de obicei, că aşa l-au găsit scris pehărţi, prin Monitorul Oficial, prin unele cărţi, ziare şi dicţionare, de parcă toţi care îlfolosesc acolo, transcriindu-l mecanic, ar fi lingvişti atoateştiutori şi toţi mai pricepuţidecât doctorii în filologie?! Eminescu şi Caragiale le-ar spune cu indignare: puneţi mâna



35

pe carte, ageamiilor! Nu stâlciţi limba română şi renunţaţi la lenea de a mai adăuga oliteră necesară în plus, acolo unde trebuie! Iar noi, desigur, tuturor acestora va trebui săle explicăm cu glas calm şi limpede: oameni buni, noi astăzi nu mai scriem ca acum 100de ani, nu mai scriem Ploeşti, Bucuresci, Scăeni!... Suntem într-un nou mileniu şi ar fianacronic să mai scriem ca în trecut, când limba nu era evoluată; iar a imita, prin simpleautomatisme grafice, greşeala altora care habar nu au de ortografierea corectă a limbiiromâne moderne, nu este nicidecum un argument ştiinţific şi nu este nici măcar o scuzăinteligentă! Corectarea de la noi trebuie să înceapă şi restul alogenilor ni se va supuneşi, după modelul nostru, toţi ne vor urma!

Iată pentru ce, în numele adevărului ştiinţific şi al limbii române literare corecte,cerem cu insistenţă ca pe panourile care anunţă intrarea în oraş, pe firma primăriei, peştampile, pe toate actele oficiale, în cărţi, în toate dicţionarele şi în ziare să se corectezeodată pentru totdeauna această gravă eroare şi să scriem corect româneşte, conformregulilor obligatorii şi logice ale scrierii fonetice, decretate de forul superior al culturii din

ţara noastră, Academia Română, deci: BOLDEŞTI-SCĂIENI!Nu putem încheia capitolul fără să vă amintesc că mai există alte două localităţiScăieni, una în jud. Buzău şi alta în Basarabia, iar locuitorii ei văd că îşi ortografiaza fărăgreşeală acest substantiv propriu. Când, în mod demonstrativ, am scris cele douăvariante ale numelui, puse alăturat, şi când, aici în America, le-am pronunţat cu vocetare în faţa vorbitorilor de limba engleză care nu ştiu deloc româneşte, toţi mi-au spus căprima variantă sună foarte frumos în pronunţie, deoarece este asemănătoare cuvântuluienglezesc “sky ” (pronunţat “scai”) şi care înseamnă “cer”, “Scăieni” sugerându-leimpresia că ar fi vorba de nişte fiinţe cereşti...



36

CAPITOLUL IV.Falansterul de la Scăieni

“Păstrează-te, instruieşte-te,

moderează-te, trăieşte pentru semenii tăi,ca şi ei să trăiască pentru tine.” Teodor Diamant(Scrisoarea din 29 iunie 1835 către prietenul său, scriitorul Ion Ghica.)

În vara anului 1959, într-o duminică, m-am trezit acasă, la Scăieni, cu vizita unuidomn venit special de la Bucureşti spre a vedea localitatea unde fusese faimosulfalanster al lui Teodor Diamant. Mi-a spus cine este şi ce doreşte, precizând că eu amfost recomandat de primarul de atunci al comunei Scăieni, ca unul care aş şti mai multe

despre acest subiect, deoarece respectivul primar a mărturisit sincer că nu auzise nicumde aşa ceva şi că nu ştia care-i “povestea cu falansterul”. La drept vorbind, pe atunci,nici eu nu ştiam prea multe despre acel ciudat experiment, deoarece eram un tânăr student de 23 de ani şi tot ce aflasem erau doar nişte informaţii generale care proveneaudin cartea scriitorului Ioan Ghica “Scrisori către Vasile Alecsandri”, precum şi din ceeace mai spicuisem prin “Monografia Ploieştiului” lui Mihai Sevastos. Nimic în plus. Înschimb, cunoşteam destul de bine urmele palatului care fusese al lui Petre Bălăceanu(strănepotul lui Manolache Bălăceanu, colaboratorul lui Diamant), căci pe-acolo, pe cânderam copil, îmi păşteam caprele şi oile; dar cunoşteam şi alte relicve arătate şi mie de

unii bătrâni din sat, urme destul de estompate, pe care, cu toată bunăvoinţa, i le-amarătat vizitatorului interesat. Iar acesta nu era altul decât Ion Cojocaru, viitorul autor alfascinantei cărţii “Falansterul de la Scăieni”, scrisă de el împreună cu criticul Zigu Ornea(1930-2001) şi publicată în 1966 la Editura Politică din Bucureşti. Tot ce îi povesteamdomnului Cojocaru, acesta nota de zor într-un carnet, iar când a plecat, mi-a mulţumit,m-a îmbrăţişat şi mi-a dat asigurarea că va pomeni şi despre mine în cartea lui,deoarece... “suum cuique” , mi-a precizat el de două ori în latineşte, înainte de a sedespărţi de mine. I-am apreciat gestul recunoscător şi inteligenţa, dar nu prea am înţelesce voia să-mi spună în limba strămoşilor noştri... Mai târziu, după ce am studiat aceastălimbă la facultate, ulterior predând-o şi în şcoală, am aflat că “suum cuique” însemna

“fiecăruia să i se dea ceea ce i se cuvine”, o maximă formulată de legislatorul romanUlpianus. În 1966 am primit cartea celor doi autori chiar din mâna domnului Zigu Orneacare mi-a oferit şi un autograf pe pagina de gardă a acestei interesante lucrări, atuncicând a venit să facă lansarea ei la căminul cultural din Scăieni. Curios, am citit-o cunerăbdare de la un cap la altul şi... nici o pomeneală de promisiunea cu “suum cuique” făcută mie. Dar nu-i nimic, cartea a fost bine concepută, şi rămâne până astăzi cel maicomplet şi documentat studiu despre falansterul de la Scăieni, chiar dacă seconformează cerinţelor politice de atunci, exagerând activitatea şi importanţa aceluiexperiment efemer, şi nu aveam dreptul să mă supăr pe cei doi harnici autori. Ei nu au

putut-o redacta altfel şi va trebui, în contextul acelor vremuri, să le acordămcircumstanţe atenuante pentru opiniile lor. Numai că, din păcate, descoperirile ulterioare



37

au dat naştere la nişte polemici contradictorii care mergeau de la exaltareaexperimentului făcut de Diamant şi Bălăceanu până la negarea completă a existenţeiacelui falanster. Aşa stând lucrurile, la urma urmelor, m-am întrebat care o fi adevărul?A existat sau n-a existat acel falanster? A existat, dar nu în parametrii descrişi de cei doiautori şi înfăţişaţi cu exces de romantism socialist-revoluţionar, în lumina canoanelor “epocii de aur”. Iată, de fapt, cum au stat, în realitate, lucrurile...

În fond, pentru că prin anii şaizeci era la modă protocronismul naţional, cei doiautori voiau să demonstreze că un tânăr vizionar şi patriot român, pe nume Theodor Diamant (1810-1841), făcuse un prim pas românesc spre o societate comunistă, printr-oefemeră încercare practică, realizată la Scăieni, înaintea experimentului rusesc din1917, deşi modelul lui Diamant nu era nici Comuna (comunistă) din Paris, de la 1871,nici “Manifestul Partidului Comunist” al lui Karl Marx (apărut în 1848), ci ideile şi operelefilosofice ale socialistului utopic francez Charles Fourier (1772-1837), pe care îlcunoscuse personal în Franţa, asistând la prelegerile lui şi citindu-i operele: “Teoria celor

patru mişcări şi a destinelor generale” (1808), Tratat despre asociaţia domestică şiagricolă” (1822) şi “Noua lume industrială şi societară” (1829). Nu ar fi lipsit deimportanţă să vedem cum îl percepea Friedrich Engels pe socialistul utopic francezClarles Fourier pe care îl admira pentru că “mânuia dialectica cu aceeaşi măestrie ca şi contemporanul său Hegel şi a prevăzut just unele trăsături ale viitoarei societăţi comuniste: absenţa antagonismelor sociale, transformarea muncii într-o societate vitală,dezvoltarea multilaterală a personalităţii umane, concordanţa dintre intereseleindividuale şi cele colective.” (În paranteză fie spus, poate că Engels nu citise cu preamultă atenţie cărţile lui Fourier, ci doar le frunzărise, deoarece ar fi aflat că Fourier afirma cu toată seriozitatea şi naivitatea că fourierismul lui va ajunge la o aşa maredezvoltare tehnică în viitorul îndepărtat, încât savanţii falansterieni vor putea transformatoate mările şi oceanele în mări şi oceane de limonadă, asta pentru că el iubea foartemult dulciurile, motiv pentru care câţiva cunoscuţi de-ai lui l-au declarat nebun.) Oricum,el nu era singurul care lansa idei utopiste. În teorie, ideile formulate de aceşti teoreticieniproto şi procomunişti, frizau, iniţial, un egalitarism şi un liberalism dezirabil şi, înaparenţe, rezonabil, fezabil. Acesta, când a putut fi materializat prin revoluţii armate, s-afundamentat, ulterior, pe un colectivism exacerbat şi exclusivist, fără urme de privatismşi de libertăţi reale. Nu a trebuit să treacă prea mult timp pentru a se vedea că întreguleşafodaj al învăţăturii lor fusese îmbrăcat în numeroase sofisme seducătoare, doar la

suprafaţă strălucitoare şi doar în cărţile scrise de ei realiste, căci odată puse în practică,toate s-au dovedit a fi nu numai perisabile, dar, prin exacerbări politice dictatoriale, chiar foarte periculoase, distructive şi criminale, datorită impunerii lor cu forţa şi prin creareaunei aparaturi paramilitare de coerciţie sângeroasă care să le menţină artificial durata şisupravieţuirea în avantajul unei noi super-clase dominante, ridicată din drojdiaproletariatului. Exact acest lucru nu l-a putut prevedea nici Fourier, nici Marx, niciEngels, nici Lenin (ba Lenin se zice că notase undeva că se teme oarecum de“burghezia proletară”), pentru că nici unul din aceştia nu au ţinut seamă deindividualismul firii umane, de instinctul lui natural de arivism, de egoismul şi seteaindividului de spaţiu şi de proprietate privată (pe care numai o profundă educaţiereligioasă o poate frâna şi anihila - iar susnumiţii corifei materialişti negau din principiu



38

forţele spirituale divine, cu toţii fiind atei furibunzi), dar se pare că tocmai tânărul nostruDiamant a ajuns repede la o concluzie realistă şi, după ce a înfiinţat o mică celulăagraro-industrială proto-comunistă, un fel de c.a.p. în miniatură, după ce voia să oprobeze şi în altă parte, s-a convins, în scurt timp, de zădărnicia teoriilor de acest gen,fiindcă viaţa practică i-a dezvăluit contrariul... Odată convins de contrastul dintre teorie şipractică, el s-a retras cu discreţie şi s-a concentrat spre alte treburi. Totuşi, nu putemface abstracţie de această premieră românească absolută, de experimentul lui juvenil şicu totul inedit pentru Europa de răsărit, iniţiat cu mult entuziasm şi curaj, la Scăieni, şinici de ideile lui benevolente notate în scris. De aceea, se merită a vorbi mai pe larg deacest experiment mai mult sau mai puţin naiv. Aşadar, cine a fost visătorul Teodor (Theodor/Tudorache) Diamant, ce voia acest iluminist simpatizat şi sprijinit de IonHeliade-Rădulescu, de Eufrosin Poteca şi ce anume a întreprins el concret prin acestelocuri?

Aşa cum spun autorii cărţii “Falansterul de la Scăieni”, Ion Cojocaru şi Zigu

Ornea, “se ştiu puţine lucruri despre copilăria şi tinereţea lui Diamant. Sub semnul îndoielii a stat până acum până şi data şi locul naşterii sale.” (Op. cit., p. 44, Ed. politică,Buc., 1966). Un document din Arhivele statului atestă că Diamant s-a născut laBucureşti în 1810. Tatăl său se numea Iamandache Mehtupciu, zis Diamandi, cufuncţiunea de vtori vistier, iar mama sa Anastasia. Iamandache reuşise să încropească omică avere, printre care o moşioară la Pociovalişte. Scriitorul Ion Ghica, în “Scrisori cătreVasile Alecsandri” spune că bătrânul Diamandi avea doi copii: Barbu şiTeodor/Tudorache (Theodor). Barbu fusese cam puţin înzestrat de la natură, trăind înlimitele inferioare ale normalităţii intelectuale, care i-au produs destule necazuri frateluisău Teodor, un tânăr excepţional înzestrat. Acesta “era - notează Ghica - om de frunte,inteligent, muncitor, stăruitor şi plin de devotament”. (Ion Ghica, Opere, vol. I, Buc.,ESPLA, 1956, p. 238). După frecventarea unei şcoli greceşti, Teodor a urmat cursurileşcolii de la Sf. Sava, unde a fost cel dintâi. Strălucea la matematici superioare, la fizicăşi filosofie iar, pe lângă latina şi greaca veche, vorbea fluent franceza, germana, italianaşi elina. Voia, probabil, să se pregătească pentru o carieră didactică şi, cu o bursăobţinută de la Aşezămintele mitropolitului Dositei Filiti, din 1828, a plecat la studii laşcoala de cadeţi din Munchen unde se perfecţionează în calcul diferenţial şi integral. În1830, nu se ştie cu ce ajutoare financiare, ajunge să studieze patru ani la Universitateadin Paris, specializându-se în studii agronomice şi în cele de economie politică şi

socială, dar se pare că nu a obţinut vreo diplomă de absolvire a vreunei facultăţi,deoarece nu s-a găsit aşa ceva prin arhive. În 1834 se reîntoarce în ţară, unde, dupăcăutări şi peregrinări, se hotărăşte pentru profesiunea istovitoare de inginer hotarnic,obţinând o diplomă în acest scop.

Perioada şederii la Paris a fost hotărâtoare pentru existenţa lui, pentru gândireaşi activităţile lui practice viitoare. Pe vremea aceea, tineretul francez era destul de atrasde ideile filosofice ale celor trei mari socialişti utopici ai vremii, englezul Robert Owen(1771-1858) şi doi francezi, Saint-Simon (1760-1825) şi Charles Fourier (1772-1837).Dacă ideile britanicului Owen nu-l atrăgeau prea mult, mai ales după insuccesul acestuiade a înfiinţa în SUA şi Anglia nişte colonii comuniste, în schimb teoriile saint-simoniste şifourieriste i-au plăcut. Iniţial, îl captivaseră iluziile lui Claude Henri de Rouvroy, conte de



39

Saint-Simon, care susţinea că socialismul se va putea instaura cu ajutorul claselor avute(bancherii şi industriaşii), ajutate de muncitori, iar Ion Ghica chiar susţine că tânărulromân ar fi fost membru marcant al acestei grupări, dar nu avem nici o dovadă scrisăcare să confirme o asemenea afiliaţie. Cert este însă faptul că Theodor Diamant a

îmbrăţişat, în final, cu toată convingerea, ideile speculative ale lui Fourier cu care se împrietenise, frecventându-i toate prelegerile şi răspândindu-i-le, la răspântiileprincipalelor străzi din Paris, prin discursuri laudative în faţa publicului francez. Mai multdecât atât: ideile fourieriste au fost lăudate de Diamant şi românilor, prin paginile ziarului“Curierul românesc”, prin lucrarea “Scrieri economice” , apoi printr-o broşură, tipărită laParis în aprilie 1833, “Aux amis de la liberte, de la justice et de l#ordre” (Către prieteniilibertăţii, dreptăţii şi ordinei). Ca un post-scriptum al acestei broşuri, autorul lanseazăurmătoarea invitaţie: “Persoanele care ar dori să asiste la conferinţele ce au loc la mineacasă şi al cărui obiect este de a examina procedeele care pot să facă atrăgătoare producţia, sunt rugate să-mi comunice dorinţa lor. Această broşură se împarte gratuit,

între orele amiezii şi ora 4, la locuinţa autorului din Rue de Mauthurins-St. Jacques, nr.18 ”. Încă din primele pagini ale broşurii, autorul se întreabă retoric: “Ce este, deci, de

făcut pentru a da celor ce nu au FĂRĂ A LUA de la cei ce au?”. După ce critică teoriileutopice ale lui Robert Owen şi Saint-Simon, explică superioritatea propunerilor luiCharles Fourier: “El a urmat căi cu totul diferite; metoda sa, departe de a ataca spiritul de proprietate, tinde să-l răspândească chiar în popor prin regimul acţionar (...) El nuspune, ca adepţii lui Saint-Simon: aduceţi-vă averea voastră; el spune: nu încredinţaţi nimănui averea voastră, administraţi voi înşivă prin aleşii voştri, aşezarea de experiment societar, rămâneţi în credinţa părinţilor voştri!” .

Diamant cere prietenilor libertăţii, dreptăţii şi ordinelor publice să se organizeze într-un cadru complet, reunindu-se “într-o masă de subscrieri îndestulătoare pentru aopera în cadru complet, adunând 18 până la 1900 de persoane din trei clase: bogată,mijlocie şi săracă...” Această celulă social-economică primară a fost numită de Fourier falanster (la fel se numea şi clădirea sediului central al falansterului). Neologismulrespectiv a fost inventat chiar de Fourier, din combinaţia substantivelor “falax=falangă” (formaţie militară din Grecia antică alcătuită din soldaţi pedeştri înarmaţi cu lănci) şi“monastere” (mănăstire). Iar în concepţia francezului, gruparea trebuia să fie organizatăpe teritoriul unei donaţii (care, ad-libitum, rămânea însă donatorului, dacă acesta ar fi

optat pentru aşa ceva). Numărul membrilor celulei trebuia să cuprindă între 1500-2000de persoane, cu pregătiri culturale şi profesionale diferite. Astfel, falansterul se împărţea în serii şi grupe (falange), potrivit înclinaţiilor diferitelor persoane, spre anumite genuri deactivitate. Într-o serie urmau să intre 20-24 de grupe, fiecare grupă având 7-9 persoane.Dreptul la muncă era asigurat fiecărui membru/membră, potrivit aptitudinilor şi

înclinaţiilor lui/ei. Atât Fourier cât şi Diamant considerau că, intrând şi ieşind liber dingrupe şi serii, fiecare asociat putea să-şi dezvolte multilateral aptitudinile şi înclinaţiile.Munca devenea în felul acesta o plăcere, o necesitate fiziologică pentru toţi membriisocietăţii, iar contradicţia dintre munca fizică şi intelectuală, dintre oraş şi sat dispărea.Veniturile urmau să se împartă după calitatea muncii (5/12) şi după talent (3/12).Preconizând atragerea celor avuţi la înfăptuirea acestei noi organizări sociale şi



40

cointeresarea lor, atât Fourier cât şi Diamant prevedeau că falansterul trebuie săasigure, pentru capitalul investit, un venit fără muncă de 4/12 din venitul ei total. Edificiulcentral al acestui complex social era şi el numit tot falanster . În încheierea manifestuluisău, lansat la Paris în ziua de 25 aprilie 1833, Diamant încheia cu o frază plină de

încredere şi de bun augur: “În interesul umanităţii, fie ca experimentarea să devinădesăvârşită vara aceasta!” Era însă un optimism bazat pe o prea mare grabă şi pe preamulte himere.

Au fost peste 40 de încercări practice, pe teren, de organizarea unor falanstereexperimentale (prima, între 1833-1835, într-o comună nu departe de Paris - Conde-sur-Vesgres, a doua din lume - la Scăieni, fiind şi ultima experienţă de acest fel realizată întimpul vieţii marelui utopist Fourier. De altfel, francezul le-a dezavuat pe amândouă şi,din motive mai puţin clare, nu le-a sprijinit). Cum era de aşteptat, toate au eşuat.Acestea din urmă s-au experimentat atât în Africa, dar cele mai multe în America şi aufost înfiinţate după 1840, deci după Scăieni. Iată câteva din grupul celor din Statele

Unite: Farm Phalanx din Boston, Wisconsin Phalanx, North American Phalanx din NewJersey, Texas Phalanx ş.a.Prioritar, pentru Diamant, era să înceapă cât mai repede un experiment

românesc şi să găsească un moşier bogat dispus să-i pună la dispoziţie terenul necesar pentru înfiinţarea unui falanster după reţetele lui Fourier. De aceea, el s-a întors în ţarăla începutul anului 1834, cam pe 7/19 aprilie. Pe tronul Ţării Româneşti venise decurând Al. Ghica (1834-1842), în care Diamant îşi imagina un om cu vederi progresiste,deschis unor reforme. Tânărul nostru, de abia întors de la Paris, îi adresează,

încrezător, domnitorului Ghica şi generalului rus Pavel Dimitrievici Kiseleff (1788-1872),preşedintele plenipotenţiar al divanurilor Ţărilor Româneşti, scrisori prin care le solicitaslujbe potrivite studiilor sale, dar nu a primit nici un răspuns. Prin “Curierul românesc” allui Heliade Rădulescu, lansează atunci apeluri către boierii patrioţi explicând ce marifoloase le-ar aduce introducerea sistemului falansterian. În urma acestor apeluri, câtevapromisiuni vagi începuse să primească, dar nimeni nu se grăbea să-l sprijine concret.Un răspuns încurajator va găsi însă la un boier, Manolache Bălăceanu, pe care îlcunoştea mai demult. Între timp, obţine autorizaţia legală de “inginer hotarnic”, fiindfoarte solicitat în procesul de măsurare a multor terenuri agricole.

Emanoil (Manolache) Bălăceanu, de numele căruia este de asemenea legată întemeierea falansteului, locuia în Scăieni, unde avea o moşie apreciabilă, pe lângă alte

trei proprietăţi mai mici: Tecuciul, din jud. Teleorman, Balaciul şi Tutăneasa. Se născuse în 1807 (era deci cu doi ani mai în vârstă decât Diamant) şi nu era o personalitate devaloarea acestuia, deşi se pare că avea ceva cultură. Printre altele, s-a remarcat ca ofire destul de voluntară, dar capricioasă, colerică şi câtuşi de puţin submisivă,dispreţuind canoanele şi rigorile convenţionale. Pe vremea apariţiei lui Diamant laScăieni, Bălăceanu se despărţise de soţia sa, Elenca, fiica clucerului DimitrieŞtefănescu, o “cucoană cumsecade”, de salon, lăsând-o cu un copil (Lucreţia) şipreferând să legalizeze o nouă căsătorie cu Stăncuţa Constandineasca, o ţigancăfocoasă, fostă roabă pe moşia sa, care-i face opt prunci. Familia şi greutăţile familiale,cu timpul, se măresc. Boierul avea multe datorii. Avea un şir de procese şi încurcăturifinanciare, cu acuze de grave escrocherii, aproape nesolvabile, trăind, dacă e să ne



41

luăm după plângerile lui, de vor fi fost sincere, într-o continuă penurie jenantă, în care seafla datorită ipotecilor ce-i grevau serios bunurile moştenite, punându-i-se nu o dată la

îndoială chiar şi cinstea personală pe care, prin jalbe la ocârmuire, se străduia să oafişeze. Însăşi moşia Scăienilor era ameninţată cu confiscarea, fiind pusă sub sechestru.Dar, în pofida acestor încărcături negative, Manolache s-a remarcat iniţial, cel puţin înaparenţe, ca un tânăr generos, prieten cu amicii inginerului hotarnic, apoi cu însuşi“Tudorache” Diamant. Se pare că, la rândul său, cunoştea destul de bine ideilefourieriste, mai ales după ce noul lui prieten, abia venit din Franţa, îi explicase detaliatavantajele sistemului falansterian. Fără să tergiverseze, Bălăceanu şi-a datconsimţământul şi i-a pus la dispoziţie moşia sa din Scăieni pentru un aşa promiţător experiment. Unii cercetători afirmă că a făcut acest gest nu atât dintr-o spontanăgenerozitate, ci mai mult din instinctive porniri mercantile, interesat fiind, de fapt, săscape de ameninţările cu ipotecarea moşiei sau gândindu-se la nişte câştiguri materialeimediate şi la echilibrarea bugetului financiar care devenise atât de anemic, în ciuda

faptului că avea talentul să scoată bani şi din piatră seacă. Putem crede acest lucrudacă ţinem cont că boierul Manolache nu a comis un act de pură filantropie cedândgratuit moşia de la Scăieni (cum făcuse, de exemplu, la Conde-sur-Vesgre, în Franţa,nobilul Baudet-Dulary), ci a arendat-o falansterului, şi încă pe un preţ nu tocmai modest.Oricum, făurit din umbre şi lumini, părţile lui tenebroase nu anulează întru totul buneleintenţii ale lui Manolache Bălăceanu care, dacă vrem să facem generoase concesii,rămâne ca un mic mecena în istoria societăţii româneşti din sec. al XIX-lea.

Să urmărim, în continuare, cum s-a întemeiat şi cum s-a terminat falansterul...Localitatea Scăieni, cu 68 de familii în 1831, era situată în judeţul Saac sau

Săcuieni, desfiinţat la 1 ianuarie 1845, fiind mai mare decât judeţele vecine Prahova şiBuzău, luate la un loc. Scăieniul era situat pe vechiul “drum al sării”, poziţia aducându-iceva venituri de tranzit. Bălăceanu era considerat ca proprietar al unei moşii careproducea un venit anual mediu, având o valoare de 14.000 de galbeni în 1873. În acelan, acolo erau 20 de pogoane de porumb, 60 pogoane de fâneaţă, livezi cu 600 depruni, 10 pogoane de grâu şi 30 de pogoane de vie, muncite de 46 de clăcaşi, zecefamilii de robi ţigani (32 de membri: părinţii şi copiii lor). În Scăieni existau şi 12 moşneni(ţărani liberi, cu pământul lor). Falansterul nu a început brusc, ca urmare a vreunui“decret”... El s-a construit lent. Mai întâi s-a înfiinţat un “pansion”, o şcoală gratuită undeprimele lecţii le preda însuşi Diamant. Copiii, începând de la 5 ani, educaţi în forme

mixte, trebuia să alterneze educaţia prin muncă cu cea prin învăţătură, ocupându-se demuncile mai uşoare. Fondatorul a mai adus acolo 15-16 nou veniţi, în 1835, cărora li sespunea “soţi”. Şi copiii lor veneau la pension. Au urmat un alt roi de invitaţi, aproape 20de noi membri, în 1836, dintre care cei mai mulţi “soţi” erau străini de Scăieni. Cel care-irecrutase, Teodor Diamant, nu a copiat dogmatic standardele falansteriene ale luiFourier ci le-a adaptat la condiţiile locale din ţara noastră şi a cerut lui Bălăceanu săobţină autorizaţie legală pentru funcţionarea lui, înscriindu-l sub numele de “Societateaagronomică şi manufacturieră”. În orice caz, printre primii falansterieni au fost ţiganii depe moşie, declaraţi, în premieră valahică absolută, liberi şi egali în drepturi cu toţiromânii. De aceea, unii critici mai răutăcioşi ai falansterului diamantin au numit acestprim act de slobozenie “mica ţiganiadă”, inspiraţi, probabil după opera “Ţiganiada” (vol. I:



42

1875, vol. II: 1877), a lui Ion Budai-Deleanu (1760-1820).Când scriitorul Ion Ghica a plecat la Paris, Diamant l-a rugat să-i înmâneze

arhitectului Mauritze scrisoarea căruia îi cerea favoarea să schiţeze proiectul clădiriicentrale a falansterului, după modelul celui de la Conde. Proiectul trebuia să fie trimis dela Paris la Scăieni prin N. Kretzulescu. Fourier se pare că s-a bucurat, iniţial, de ceea ceface elevul său la Scăieni; ulterior a rămas totuşi indiferent, temându-se că Europa deest, cu caracteristici tipic feudale, nu poate îndeplini toate condiţiile economice necesarepentru concretizarea teoriilor lui (şi, în parte, avea dreptate). După recrutarea primului roide colonişti, s-a încheiat un contract, părţile fiind Manolache Bălăceanu, pe de o parte,

în calitate de co-fondator, praporcic (sublocotenent), pitar (responsabil cu aprovizionareacu grâne şi pâine a unui teritoriu) şi director (Stăncuţa, soţia, era locţiitoarea lui) şi grupulcoloniştilor - socotiţi arendaşi, pe de altă parte... Din păcate, nu s-a păstrat acestcontract, dar s-a găsit un dosar care arată că Ion Bălăceanu, fratele lui Manolache,căpătase o triplă însărcinare: “secretar, comisioner şi advocat al fermei agronomice şi

manufacturiere de la Scăieni” şi... poet, în timpul liber. Contractul prevedea căManolache Bălăceanu arendează moşia pe 5 ani, cu un preţ de 1200 galbeni anual, deci6000 de galbeni în total, depunând, pentru început, un fel de fond de rulment al coloniei.

În pofida marilor eforturi făcute, Diamant nu a putut recruta mai mult de 80 de “soţiagronomi”.

Divanul judeţului Saac şi “Departamentul trebilor din lăuntru” de la Bucureşti,după câteva luni, au cerut informaţii detaliate despre evoluţia societăţii agrare industrialecondusă de Bălăceanu. În plus, mai solicitau şi o listă cu membrii falansterului care li sepărea o organizaţie cam ciudată şi oarecum suspectă, mai ales că ţiganii fuseserădeclaraţi liberi, fără încunoştiinţarea autorităţilor, că boierii mâncau laolaltă cu gloatasăracilor, că existau dormitoare comune, mese comune, că noua colonie se ghida dupăalte legi decât legile ţării (8 ore de lucru, 8 ore de studiu, 8 ore de odihnă), că sistemulde repartiţie părea prea egalitar, că la pension nu se studia deloc religia (înlocuită cumuzică şi lecţii de dans!), că între cele trei liste trimise la orânduire existau unelecontradicţii şi discrepanţe care păreau şi ele suspecte ş.a.m.d.

La 20 sept. 1836 tabelul “soţilor agronomi” număra 53 de membri, din care 32 desex masculin şi 21 de sex feminin, minorii fiind predominanţi. Majoritatea erau scăienaride origine (28 de soţi); din Bucureşti erau 21 de “soţi”; câte unul din Piteşti, Focşani, jud.Mehedinţi şi jud. Gorj. Nici unul din Ploieşti. Din punct de vedere al stării materiale, “soţii

agronomi” participau la comunitatea falansteriană atât cu capitaluri proprii, cât şi cu bani.De asemenea, “soţii” participau cu munca şi talentul personal (lucrători, profesori,muzicanţi). Pe terenul falansterului se aflau: moara de plute de pe Str. Morii de astăzi,hanul “din sat”, hanul “de la Movilă”, de pe Str. Bucovului de astăzi, şi “Hanul cel mare”,cu brutărie şi curte de dejugat boii, situat pe Şos. Ploieşti-Văleni de astăzi, în locul undeeste acum întreprinderea “Artema Plast”. Pe lângă mori existau cărciumi. La 20 sept.1836, meseriile celor 53 de membri ai falansterului erau următoarele: 17 agricultori, 1fierar, 4 croitori, 1 pantofar, 1 bucătar, 4 secretari de cancelarie (“scriitori”), 1 director destudii, 4 profesori, 7 elevi, 7 eleve, 1 mentoră la pension şi 3 îngrijitoare la pension.Exista şi o “fabrică” de plase de prins peşte, având... un singur lucrător. Alte“întreprinderi” nu existau decât în măreţele planuri ale fondatorului, aşa încât falansterul



43

nu avea nicidecum un caracter autarhic, precum se crezuse, deşi coloniştii trăiau maimult din propriile produse pe care le vindeau şi în afara teritoriului, dovadă unele acte devânzare-cumpărare găsite prin arhive.

Dacă, la început, Diamant fusese inima şi sufletul falansterului, la puţină vremedupă întemeierea lui, el a trecut printr-o rapidă perioadă de slăbire a interesului pentruorganizaţia pe care a creat-o, ajungând până la o distanţare de ea aproape totală.Numai în primele luni ale anului 1835, conform documentelor de arhivă, se ştie căinginerul activase acolo concret. (Atunci, în primele luni, treburile falansterului se parecă, într-adevăr, au mers bine sau binişor, deşi într-o scrisoare reprodusă de noi mai jos,“soţii” de vază ai acelei societăţi declară că programul a fost respectat în acest ritmdoar... “vreo lună” şi încă nici atunci în toate promisiunile fundamentate, “ci numai înunele din ele” - ceea ce membrilor le-a redus mult din entuziasm, şi nu numai lor, atunci,dar chiar şi nouă, astăzi, care, iată, ne-am lăudat prea mult cu acest falanster ce

începuse, încă din faşă, să devină fantomatic).

Adevărul este că, pe ultimele liste ale membrilor acelei “Societăţi agronomice şimanufacturiere” numele lui Diamant nici nu mai apare deloc, mai ales în cele din anul1836. Imediat după plecarea lui, situaţia s-a deteriorat brusc. Comportamentul ciudat allui Bălăceanu ar putea fi, desigur, una din cauzele depărtării lui Diamant de opera ce-oiniţiase. În această privinţă opiniile cercetătorilor diferă. Unii spun că prietenia dintre ceidoi ar fi continuat, totuşi, chiar dacă inginerul nu mai colabora cu pitarul Manolache; alţiispun că, dimpotrivă, între cei doi ar fi existat divergenţe şi certuri serioase care i-au duspână la procese în tribunal sau la o ruptură definitivă. Nimic imposibil. Sunt, totuşi,numai nişte presupuneri, deoarece, până în prezent, în arhive, nu s-au găsit documenteconvingătoare care să confirme sau să infirme aceste supoziţii. Cert este că activităţilesocietăţii falansteriene intraseră într-o degringoladă evidentă şi că nu mai semănau cucele din primele luni de la înfiinţare. Diamant, chiar dacă a rupt-o cu Scăienii, nu apărăsit însă niciodată convingerile sale fourieriste, ca dovadă că, într-un memoriu din1841, adresat Consiliului administrativ al Moldovei, cere să fie ajutat să înfiinţeze un noufalanster cu colonişti rromi, undeva pe lângă Iaşi, cerere care, după cum era de aşteptat,a rămas şi ea fără nici un răspuns. Acest lucru ne determină să dăm o anumită crezareopiniilor că între cei doi încetase orice legătură.

Rămas singur la cârma micii sale societăţi falansteriene, Bălăceanu făcea camce voia acolo, încât, după mai puţin de opt luni de la înfiinţare, regulile de aur fourieriste,

recomandate stăruitor de Diamant, nici nu mai erau respectate (dacă vor fi fostrespectate vreodată pe deplin!). Se evita chiar şi denumirea de falanster , ea fiind înlocuită fie cu numele de fermă agricolă, fie cu aceea de societate agricolămanufacturieră. Nu se mai respecta nici timpul de odihnă al “soţilor” membri, aceştiamuncind - după cum spuneau ei - “prin silă” şi excesiv, pentru bani puţini sau pentrunimic, chiar şi duminica. De aceea, nemulţumirile şi plângerile acestora nu au întârziatsă apară; apoi s-au înmulţit. Spre a nu intra în conflict direct cu ei, directorul “soţietăţii”,Manolache Bălăceanu, evita să dea ochi cu nemulţumiţii şi cu autorităţile, fiind tot mairar văzut prin Scăieni, toată responsabilitatea fiind lăsată pe mâna soţiei sale, ţigancaStăncuţa Constandineasca, “înlocuitoarea de director” a fermei, o fiinţă, pare-se, destulde descurcăreaţă şi autoritară, ca şi soţul ei. Aşa stând lucrurile, zece din cei mai de



44

seamă soţi agronomi dau de grabă jalbă direct către Alexandru Ghica, domnul ŢăriiRomâneşti, învinuind de mare înşelăciune pe Emanoil Bălăceanu şi chiar pe Theodor Diamant pe care... “nici nu l-au văzutără pe-acolo!” ... Asemenea plângeri, cu folosireaunor cuvinte aspre de dojană şi frustrare, mai fuseseră înaintate şi ocârmuirii de laBucov a judeţului Saac, care nu-l putuse găsi pe cel reclamat, acesta fiind totdeaunadispărut. Citez, în întregime, lunga jalbă, extrem de importantă şi revelatorie, întocmită

într-un stil patetic, a celor zece falansterieni de frunte, din ziua de 9 decembrie 1836,adresată domnitorului Ghica, respectând limba veche a originalului de atunci, din carereiese foarte limpede şi fără urme de îndoială, că promisiunile şi realizările falansterieneale lui Diamant şi Bălăceanu nu au existat în realitate decât mai mult pe hârtie, deoarece“în locul veacului de aur”, ei au ajuns la “veacul cel mai întunecat; în locul raiului pământesc” promis, au ajuns “mai rău decât păcătoşii din iad”, Bălăceanu fiind “cel mai înşelător, mai viclean şi mai despot”, întrucât a introdus şi o cenzură severă încorespondenţa “soţilor” care se plângeau că “n-avem voie (nici) d-a scri ceva tainic pe la

părinţi, rude sau protectorii noştri (...) căci ni le citea şi dedeam ştraf, lucru cu totul despot”. (Citate luate din textul de mai jos.) Această scrisoare a unor oameni profund înşelaţi în speranţele lor, pusă alături de alte documente asemănătoare, poate ficonsiderată un document fundamental care subliniază că tristeţea şi disperarea celor ceajunseseră să trăiască într-un fel de lagăr este un adevăr incontestabil, menit sădiminueze mult mitul atât de lăudat al falansterului fourierist de la Scăieni (v. doc.original din Arhivele Statului, Bucureşti, Agia Bucureşti. nr. arh. 7233/1836, f. 41 şi 52,copie):

Prea-Înălţate Doamne, Prea-Plecată Jalbă

Noi, cei ceia ce cu numire am fostără soţi agronomi şi manofacturieri la Scăieni,moşia d-lui prapo(r)cic Manoil Bălăceanu, facem următoarele noastre arătări către MăriaVoastră că, lăsându-ne unii şcoalele, alţii stăpânii şi alţii alt enteresuri şi făcând contracturi cu d-lui, întărite prin comisie, pentru o soţietate de cinci ani, într-acest chip: ani să da de către d. Teodor Diamandi matematica, economia soţială, limba franţozeascăşi alte ştiinţe; a lucra orice fabrică, agricultură; a ni să da lăcaş, hrană, îmbrăcăminte; ani să da moşia Scăienii nouă ca la nişte tovarţi; de a face orice printr-a noastrăbunăvoie, iar nu prin silă (subl. noastră!), şi chiar din gura d-lui (T. D., n.a) ne spunea

atâtea făgăduieli, încât socotim că cei mai scumpi să înşela de punea bani şi cei mai înţelepţi săraci de făcea ceea ce am făcutără, că afară de cele ce este în contracturi nespune că are peste 500.000 lei împărţiţi pă vite, păduri, moşii şi alte neguţătorii,împreună şi cu voia stăpânirii. Ne făgăduia că vom găsi veacul de aur, raiul pământesc şi câştigul cel mai mare, plăcerile lumii, slobozenia care este cea mai plăcută tutulor şi altele multe. (Subl. noastră.)

Care aceste toate s-au urmat vreo lună, nu după cum scrie; nici toate, ci numai unele din ele. (Subl. ns.) Iar în cele după urmă ajunserăm ca de silă să ne facem cei mai sfinţi; pentru că, în loc de lecţiile d. Teodor Diamant, zicem că nici nu l-am văzutără(subl. ns.) şi nici că să pomenesc pe la noi acele învăţături; că în loc de iconomia soţialăam învăţatără ca un sfert de pâine să-l iconomisim o zi sau două; în loc de matematică,



45

a număra cele opt ceasuri pă zi care era de lucru spre dare de mâncare; în loc de limbafranţozească este numai pentru cei începători; în loc de fabrică, a-i curăţi pădurea demărăcini, buturugi şi alte nesufrite lucruri; în loc de agricultură, a-i săpa puţuri, şanţuri,gropi; în loc de lăcaş, ca nişte vinovaţi la arest; în loc de hrană, ajuserăm cu toţi unindu-ne supt comanda unia şi astfel scoteam; în loc de îmbrăcăminte şi încălţăminte,fieştecare scria p-acasă de ni să trimitea; în loc de arenda moşii Scăieni, am văzutără căeste secvestruită; în loc de a face orice printr-a noastră bunăvoire, vedeam că cu sila ne punea şi, care nu lucra opt ceasuri pă zi, nu i se da de mâncare. Şi ce mâncare: mai readecât a unui sărac ţăran, care el este învăţat, iar noi nu. Iar pentru cele ce ne punea şi ne făgăduia, am văzutără că este cel mai înşelător, mai viclean şi mai despot: (subl. ns.) că în loc de neguţătoriile, vedeam că în curte n-are mai mult decât vreo câţiva boi, vaci,oi şi capre. care şi acelea sunt ale ţiganilor. În locul veacului de aur, veacul cel mai întunecat; în locul raiului pământesc, mai rău decât păcătoşii în iad, care ei sunt morţi,iar noi vii. În locul plăcerilor lumii. ticăloşiile omenirii; că ne punea dă-i făceam caraula

ziua şi noaptea câte două ceasuri desculţi, dezbrăcaţi, prin ger, ploaie, şi alte reguli aled-lui, care nici ţiganii nu putea să le sufere. În loc de slobozenie, vedeam că n-avem voied-a scri ceva tainic pe la părinţi, rude sau protectorii noştri (subl. ns.) căci ni le citea şi dedeam ştraf, lucru cu totul despot”. Care neputând a suferi ne-am cerusărăcontracturile şi răvaşurile de drum şi, nedându-ni-le, am făcutără cunoscut cinstitii ocârmuiri a judeţului Saac spre jalbă a ni să da slobozenie spre venire la Bucureşti sprecăutarea drepturilor noastre cu d-lui, care ni s-au şi dat.

De aceea, plecaţi ne rugăm Înălţimii Voastre ca, slobozindu-ni-să contracturile şi răvaşurile dă drum, făcându-i-să secfestru banii ce prisosesc, în tribunal, pentrudespăgubire pierderea de vreme, a hainelor şi a încălţămintelor fieştecărui; şi suntem prea încredinţaţi că ni să va împlini această rugăciune, strălucindu-ne adesea înnainteaochilor bunătatea sentementurile cele nobile ce Dumnezeu ţi le-a insuflat cu cea mai mare putere sfântă.

1836, dechemvrie 9

Şi suntem prea plecaţi şi supuşi slugi ai Înălţimii Voastre:

Toma Constandin Caton, Ioan Constandin, Gheorghe Mihalovici, Costache

Constandin, Petre Popescu, Gheorghe Cârjanovschi, Costache Papadonat, N. Erbaru,Costache Anastasiu, Manoil Popovici.

Domnitorul dă ordin să se cerceteze cazul, căci mai primise o jalbă similară şi dela un alt grup care părăsiseră foarte nemulţumiţi colonia, dar şi Bălăceanu găseştecuvinte meşteşugite să se apere de învinuiri şi să se plângă de neloialitateacolaboratorilor, de abuzurile şi ilegalităţile săvârşite de judecătoria Săcuieni, pentru că îipusese “sechestru nepravilnic”, pentru că nu i-a dat niciodată adeverinţe de hârtiileprimite etc., etc. El ajunsese la numeroase certuri cu injurii şi procese nu numai cuinamicul lui de-o viaţă, Tudor Zaplan, în favoarea căruia se făcuse sechestrul, dar şi cupropriul său frate, Ion Bălăceanu. Domnitorul Ghica îl cunoştea însă bine de-acuma pe



46

pitarul şi praporcicul Bălăceanu, din numeroasele reclamaţii venite contra lui. Mai auziseşi de plângerea lui Sava Rădulescu adresată Agiei (poliţei) din jud. Saac din 25 iulie1829, prin care acesta îl reclama pe Bălăceanu că-l înjurase, că-l tăvălise pe joscălcându-l cu calul. “Striga - acuză Sava - că este hotărât să mă omoare” şi că a trecutpeste el cu încă două slugi călări, aruncându-l în cele din urmă într-un iaz unde a statgol-goluţ pe o ploaie cu furtună o noapte întreagă. Cert este că Alexandru Ghica vodănu-l avea deloc la inimă pe pitar, dar cel mai mult era deranjat de existenţa societăţiiagronomice de la Scăieni, fiind decis să o lichideze fără urme, chiar dacă ea nu maiexista decât doar cu numele.

Scriitorul Ion Ghica ne povesteşte că, din ordin domnesc, Diamant şi Bălăceanuau fost arestaţi şi trimişi în surghiun şi că, după un timp, au fost eliberaţi. De dataaceasta ceea ce descrie vechiul prieten al lui Diamant sunt nişte zvonuri fără temei,luate din informaţii de a treia mână, deoarece nu există absolut nici un document care săarate că inginerul ar fi fost vreodată arestat şi surghiunit. Din motivele arătate mai sus, el

a început să se desprindă treptat, treptat, încă din 1835, de falansterul pe care îl creasecu atâta entuziasm, iar în 1836 îl găsim peste măsură de implicat şi de solicitat cu îndeletnicirile hotarnice, care îi ofereau totuşi un câştig sigur, dar care impuneau dese,obositoare şi continui deplasări pe teren, prin cinci-şase judeţe, multe făcute fie călare,fie pe jos. Se ştie că tânărul inginer era o fire foarte dinamică şi întreprinzătoare, dar cuun trup fragil.

Cu certitudine, pentru activitatea sa de la falanster, Diamant nu a fost nici judecat, nici arestat şi nici surghiunit. El lucrase mai mult pentru binele şi folosul mulţimiişi de aceea lui nu i se poate nega deloc patriotismul şi sacrificiul dezinteresat.Todeauna, pe când era sănătos, era înconjurat de admiratori, datorită firii salecarismatice şi a cunoştinţelor sale enciclopedice. Totuşi, viaţa aceea trepidantă,suprasolicitările zilnice şi drumurile lungi şi obositoare l-au slăbit foarte mult iar sănătatea i se şubrezise vizibil. Pentru a-şi putea menţine existenţa, trebuia sămuncească excesiv, neţinând cont de condiţiile vremii. De altfel, de pe urma unei astfelde deplasări prin ploaie, va contracta o tuberculoză galopantă şi boala îl va răpunefoarte tânăr, la numai 32 de ani, în ziua de 13 sau 15 august 1841, el murind departe deprieteni, în sărăcie şi aproape uitat. Va fi înmormântat la un cimitir din Câmpina, dinclemenţa unor necunoscuţi, dar la fel ca Mozart, Bălcescu ori poetul maghiar PetofiSandor, nu se ştie deloc unde îi este mormântul.

Nici Manolache Bălăceanu nu a avut o soartă mai bună. Hărţuit de atâteaprocese, trăind într-o continuă tensiune, el trebuia mereu să se înfăţişeze cu explicaţiiscrise sau verbale în faţa autorităţilor, nu atât din cauza fostei lui funcţii de director alcoloniei ori a ideilor fourieriste pe care, după plecarea lui Diamant, oricum leabandonase, ci pentru desele conflicte avute cu foştii “soţi agronomi” ori cu Tudor Zaplan, cu Obşteasca epitropie, cu fratele său Ion, motive pentru care Agia de la Bucovl-a arestat. Bălăceanu, într-adevăr, din porunca domnitorului, a fost trimis în surghiun lao mănăstire, dar nu la Mărgineni, cum spune I, Ghica, ci la Vieroşu, între 1841-1842.Acolo mai mult s-a odihnit, având dreptul să fie vizitat de familie. Aşa că nu a fost tratatca un criminal şi nu i s-au ridicat funcţiile de sublocotenent şi de pitar, dar când s-a

întors în libertate, se simţea deja slăbit, căci sănătatea i se deteriorase rapid, foarte



47

probabil, din pricina aceleiaşi boli ca şi a lui Diamant... De aceea, presimţind ce va urma,el se grăbeşte să-şi întocmească un testament explicit, care ne surprinde cât de generosa putut să devină, oferind cu largheţe daruri în bani şi terenuri, pentru prea iubita-i soţie,pentru soacră-sa şi numeroşilor lui urmaşi, pentru rude, prieteni, printre care şi unii ţiganisăraci, cărora le împarte o mulţime de bunuri din restul averii ce-i mai rămăsese dupăsechestru. Prin aceste danii testamentare, praporgicul lasă impresia că a vrut să-şi maiispăşească parcă din păcatele lumeşti, metamorfozându-se într-un milostiv şi buncreştin. Din ele deducem că Bălăceanu mai putea fi socotit totuşi un boier destul de

înstărit. Încă de la începutul primăverii anului 1842, boala înaintase rapid şi pitarul se

simţea extrem de slăbit. Pe 10 sau 11 aprilie, însoţit de un ajutor, alertat de starea-iagravată, dă cu şareta o fugă până la un doctor din Ploieşti, iar acolo, la cabinetulmedicului, încetează din viaţă în ziua de 12 aprilie 1842, la nici un an de la dispariţia luiTeodor Diamant. Subocârmuitorul Podeanu, plasa Podgoria, trimite de grabă următorul

anunţ către ocârmuirea Saac: “Ieri, miercuri la 15 aprilie 1842, aleşii satului Scăieni m-auîntâmpinat cu raportul lor prin care face cunoscut că d. pitar Manolache Bălăceanu, proprietarul moşii, ce să afla cu lăcuinţa în satul pomenit (...) a încetat din viaţă,inmormântându-l la schitul Ghighiu” (cum ceruse în testament). Ca şi mentorul săuDiamant, fostul director al coloniei, Manolache Bălăceanu, s-a stins la o vârstă foartetânără, numele rămânându-i pentru eternitate legat de experimentul acela social la care,cu urcuşuri şi coborâşuri, participase.

Soarta falansterului fusese însă dinainte pecetluită. La 4 decembrie 1836, primulgrup de 10 “soţi agronomi”, (pe când Bălăceanu fusese, cu o zi înainte, poprit temporar la sediul agiei din Bucov), au părăsit falansterul. Nu după mult timp, directorul esteeliberat, probabil pe o cauţiune bine plătită, şi când s-a întors, a constatat că dezertaseşi al doilea grup de foşti falansterieni (cam pe 17 sau 30 decembrie). Dar existăinformaţii scrise că încă din a doua jumătate a lunii noiembrie, dorobanţii şi funcţionariicivili ai subocârmuirii Podgoria s-au aflat continuu la Scăieni, pentru a-i convinge pecolonişti să renunţe la activităţile lor de acolo. Practic, ei au supravegheat lichidareatreptată a coloniei şi au depus eforturi, mai cu vorba bună, mai cu ameninţări şi cu forţa,pentru a-i convinge pe colonişti să plece. Şi au reuşit, deşi nu plecau toţi odată, ci perând, pe măsură ce îşi lichidau obligaţiile. Astfel falansterul a fost ocupat zilnic, sosind şialte întăriri care nu s-au retras până ce ultimii colonişti nu s-au întors la localităţile de

unde au fost aduşi. Totdeauna militarii au raportat că “soţii” erau supuşi şi ascultători.Nicăieri rapoartele subocârmuirii sau ocârmuirii judeţene nu pomenesc desprenesupuneri îndârjite, despre manifestări ostile de rezistenţă armată. În toată colonia nuexistau decât şase flinte primitive şi numai câţiva bărbaţi care ştiau să le folosească. Aşacă informaţiile obţinute de Ştefan Greceanu, după aproape 14 ani de la dizolvareafalanstrului, care consemnează că în vizita făcută de el la Scăieni în 1849, auzise zvonulcă falansterienii ar fi rezistat eroic cu armele în mâini “să-şi apere colonia de furiadorobanţilor”, sunt pur şi simplu nişte speculaţii fanteziste, menite să exalte gloriarevoluţionară a bieţilor falansterişti, spre a ne apărea ca bravi români şi mari patrioţi!Poate ar fi fost frumos dacă ar fi fost astfel, dar rigorile cercetării ştiinţifice ne spun clar că o aşa minune nu s-a întâmplat nicidecum în realitate...



48

Falansterul de la Scăieni rămâne, totuşi, o pagină inedită, originală şi destul deinteresantă în istoria ţării noastre, iar Teodor Diamant primul socialist român. Esteadevărat că falansterul acesta a fost forţat să-şi înceteze activitatea înainte de a se

împlini acolo toate planurile idilice ale marelui nostru visător fourierist, neîndoios unsuflet altruist, un patriot cinstit şi plin de multă nobleţe, dar precum afirmam mai la

început, toate aceste experimente lipsite de un crez pios, de un ghidaj spiritual divin,sunt şi vor fi oriunde sortite unui eşec sigur. Toate au părut ca nişte boboci frumoşi detrandafiri, ucişi de ger înainte de a apuca să înflorească... Evident, falansterul de laScăieni era o grupare în care nu se practica religia, fără să o putem acuza totuşi deateism. Lipsite însă de orice binecuvântare, bunele intenţii ale speciei umane s-audovedit din nou că nu puteau evolua altfel. În asemenea situaţii discordia nu se lasăprea mult aşteptată. Chiar în cele aproape 20 de luni de existenţă fragilă a micii celulecomunitare de la Scăieni, în sânul ei, apăruseră deja mari sau mici frecuşuri, mari saumici nedreptăţi şi neînţelegeri, puzderie de reclamaţii scrise sau verbale făcute la

ocârmuirea locală. Apăruse lupta pentru putere între micii şi marii lideri, (Diamant atrebuit să plece), ducând la evoluarea treptată a autocraţiei lui Bălăceanu, până cecolonia, conform mărturiei membrilor ei, căpătase aliura unui mic şi odios lagăr deconcentrare şi demonstrând în mic ceea ce, în mare, au demonstrat toate autocraţiiledespotice ale tuturor statelor comuniste din lume, fără excepţie. Aceasta este lecţiaoferită de faimosul experiment de la Scăieni despre care îndrăznesc să spun că a

însemnat mai mult decât o furtună într-un pahar cu apă..

STATUILE LUI DIAMANT ŞI FILMUL ARTISTIC DESPRE FALANSTER

Asemenea evenimente istorice, pe cât de inedite şi originale, pe atât denebuloase, nu puteau să nu ispitească şi să nu inspire pe creatorii de artă din ţaranoastră, mai ales că prin incertitudinea unor fapte şi amănunte exacte, ele lăsau destulloc liber fabulaţiilor şi speculaţiilor “revoluţionare”. Mai era nevoie doar de recrutareaunor forţe creatoare. Şi ele s-au găsit, începând cu mine însumi...

Figura tânărului Teodor Diamant m-a atras fără să mă fascineze excesiv, dar m-a determinat să încerc eu primul a-i reconstitui tridimensional chipul (vezi poza bustului respectiv pe care mi-a reprodus-o şi revista “Magazin istoric” Nr. 2, febr. 1985, la pag.

25). Nu se cunoaşte absolut nici o fotografie sau portret al acestui mare utopist român.Dar mi-am imaginat mai multe ipostaze ale fizionomiei lui, schiţându-le pe hârtie şi înfinal m-am oprit la una care gândeam că trebuie să semene cât de cât cu eroul care afost şi, ca atare, i-am sculptat primul bust (ulterior, copiind şi o dublură după el). De la“reconstituirea” mea s-au inspirat doi foarte talentaţi sculptori ploieşteni, EcaterinaTudorache şi Ştefan Macovei, atunci când au lucrat o machetă în ipsos, mai mare, decca 1,50 m înălţime. Această machetă le-a servit ca model celor doi sculptori, dornici săcreeze o statuie impunătoare a lui Diamant, de aprox. 4 m, iar cel mai spaţios loc pentrumodelarea ei din lut (prima fază înainte de a o transfera în ipsos) a fost o hală de la

fabrica de sticlă “Prahova” din Ploieşti. Acolo artiştii m-au chemat şi pe mine ca sămodelăm statuia împreună şi am urcat cu ei pe o schelă specială, ajutându-i pe cei doi



49

maeştri să termine impunătorul proiect. Când lucrarea a fost gata, se zice că tovulDumitru Popescu, zis “dumnezeu”, care se canonea cu “aprobărili” aflate atunci pe mânalui de mare mahăr al c.c. al p.c.r., şi care răspundea de cultură, fiindcă se prefăcea cănu prea avea habar de falanster, ar fi refuzat aprobarea fondurilor pentru statuie,mârâind cam în acest fel: “Păi ce le trebuie la ăia de la Scăieni o statuie de bronz atât demare şi de costisitoare pentru Diamantul lor?” Şi, în consecinţă, frumosul efort alsculptorilor a fost zadarnic... Doamna Tudorache, “tanti Tity”, cum îi ziceam noi, culacrimi în ochi mi-a spus că uriaşa statuie, la care s-a muncit zile întregi, a trebuitdistrusă. Muncă zadarnică! S-a obţinut în schimb aprobarea pentru o variantă mai mică,din piatră. În acest scop, macheta a fost dusă ca model la pietrarii de la MânăstireaCiolanu, Buzău, unde era o tabără de sculptură. Acolo meşterii pietrari au copiat-o cumult talent pe cea din ipsos, lucrând o replică a ei mare, sculptată în piatră albă decalcar, după care statuia respectivă a fost adusă şi instalată în curtea Casei de culturădin oraşul Boldeşti-Scăieni.

O evocare mai impresionantă decât statuia lui Teodor Diamant avea să fie însăun film artistic despre el şi despre experimentul lui de la Scăieni, în care tânărul inginer putea fi văzut în... “carne şi oase”. Filmul a fost realizat în studiourile de la Buftea, înanul 1979, după un scenariu scris de redactorul şef-adjunct al ziarului oficial al c.c. alp.c.r., “Scânteia”, poetul Nicolae Dragoş (n. 1938, pseudonimul lui Nicolae Răcănel),

împreună cu Florian Avramescu şi Nicolae Drăgan - scenografia: Ladislau Lobancz şi M.Demetriade; muzica Hary Maiorovici; montajul Viorica Petrovici şi sub regia lui SavelŞtiopul (n. 1926, la Cluj-Napoca), unul din cei mai harnici şi talentaţi regizori şi actoriromâni din acei ani, dacă socotim cele 19 filme regizate de el (Proprietarii de stele,Muşchetarii în vacanţă, Ultimele zile ale verii, Agentul straniu, Ultima noapte a copilăriei, Anotimpuri, Aproape de soare, Bucureşti, oraş înflorit, Flăcăul şi focul, Cu faţa spre public ş.a.). N. Dragoş şi colegii lui au creat un scenariu plat, care respecta în mod tipic“realismul socialist”, înfăţişându-ni-l pe Diamant ca pe tânărul Lenin care explicaţăranilor din Scăieni necesitatea unei agriculturi colective, trebuind să-i lămureascădespre implicarea lor în această colectivitate în care vor domni egalitatea, fericirea etc.,şi să-i combată pe cei ce nu-i înţelegeau ideile. Savel Ştiopu a îmbogăţit cu elemente noiscenariul literar atunci când l-a transpus în scenariu regizoral, imprimându-i filmului unanumit dinamism. Desigur, conflictul dintre Diamant, ajutat de Bălăceanu, pe de o parte,şi autorităţile militare feudale, pe de altă parte, trebuia scos cu pregnanţă în prim plan,

totul accelerându-se şi convergând spre o aprigă luptă armată finală, dar inegală caforţe, dintre dorobanţi şi tovarăşii din ferma independentă, cu jertfe din partea patrioţilor scăienari care sângerează şi mor pentru libertate, apărându-şi mica lor republicăfalansteriană, totul terminându-se cu arestarea lui Diamant şi a lui Bălăceanu, doi marieroi revoluţionari - şi aşa mai departe... Fireşte că filmul divaghează aiurea pe aceastătemă patriotardă fantezistă, care are prea puţin de a face cu realitatea istorică, dar spectatorul are norocul să vadă măestria regizorului şi jocul impecabil al unor actori demare elită: Liviu Ciulei, Adrian Pintea (în rolul lui Diamant), George Mihăiţă, MihaiMălaimare, Corneliu Revent, Elena Albu, Romulus Mărgineanu, Eniko Szilagy, JulietaSzonyi, Andrei Finti şi Fabian Gavriliu, filmaţi de operatorul Ion Anton.

Premiera producţiei a avut loc în sala mare a Clubului din Boldeşti, care era



50

arhiplină, şi proiecţia a durat 161 de minute într-o atmosferă deosebit de festivă, în varaanului 1980. La sfârşitul proiecţiei, publicul i-a aplaudat în picioare pe realizatorii acesteipelicule. Regizorul, scenariştii, operatorul şi toţi actorii au fost invitaţi pe scenă unde auprimit laude şi multe buchete de flori. Primarul le-a ţinut un scurt discurs laudativ şi amfost invitat şi eu să iau cuvântul, dar în loc de vreo cuvântare, le-am citit poemul “Teodor Diamant” , scris în grabă, cu o zi înainte, care a fost aplaudat de toţi actorii. Îl voireproduce şi eu aici, ceva mai jos. După premieră, regizorul Savel Ştiopul şi operatorulIon Anton, un tânăr foarte simpatic, au fost poftiţi la mine acasă, la masă, iar după masădomnul Ştiopul m-a rugat să merg cu dumnealor şi să le arat locurile unde au fostclădirile falansterului. La întoarcere, regizorul m-a întrebat dacă doresc să-mi spunpărerea sinceră despre filmul lui. Cred că nu am fost prea sincer când am declarat cuemfază că filmul mi-a plăcut... muult de tot şi că a fost foaarte bun... “Dar, totuşi, totuşi,cu ce nu aţi fost de acord din toată munca mea? Ce consideraţi că ar mai fi trebuit săfac?” - a insistat regizorul, bănuind că, oricum, aş avea oarecari rezerve. Desigur,

aveam mai multe, dar îmi amintesc că i-am răspuns cam aşa: “În primul rând nu am fostde acord cu faptul că filmările nu au fost făcute la Scăieni şi cu faptul că dl. Anton aabuzat de filmări foarte scurte, care durau numai câteva secunde pe ecran, spectatorulneavând suficient timp să-şi fixeze bine imaginile, secvenţele accelerate putând astfelsă-l obosească... În rest, filmul mi-a plăcut; a fost OK!” Au râs amândoi şi nu mi-au datdreptate, în schimb şi-au exprimat părerea de rău că studiourile de la Buftea nu le-auoferit suficiente mijloace de transport să se poată deplasa la Scăieni. Mai aproape (şimai ieftin) le-a venit localitatea Ciocăneşti-Ilfov. Acolo s-au făcut toate filmările exterioarepentru filmul “Falansterul”... “Dacă aţi şti, domnule Bălan, câte am pătimit eu pentrufilmul ăsta, zău că mi-aţi plânge de milă! În primul rând, mai toate scenele mi-au fostcenzurate... Din 2 ore şi 40 de minute, cât trebuia să aibă toată pelicula, mi-au fost tăiatecele mai interesante secvenţe, aşa că ceea ce aţi văzut pe ecran este doar ce a mairămas după cenzură, fiindcă, la proiecţie, se afla lângă mine tovarăşul... (şi mi-a spus unnume pe care l-am uitat) de la Ministerul de Interne, care mereu se plângea că... “vedeţi,filmul are - aşa şi pe dincolo - prea multe aluzii politice, cu dublu înţeles, că întotdeaunatrebuie să fim mai circumspecţi în cinematografia de astăzi...”

După acea explicaţie justificativă, am înţeles mai bine pentru ce criticii de film i-au acordat “Falansterului” numai două stele şi jumătate şi nu cinci, după cum ar fi doritdomnul Ştiopul... Poate că astăzi ar trebui căutate rolele cu secvenţele eliminate şi, dacă

nu au fost distruse, să se facă un nou montaj, fiindcă acest al treilea film al domniei sale, în ordinea lucrării, a fost meritoriu şi, dacă nu întâmpina acele ciopârţiri şi piedici stupide,am putea revedea “Falansterul”, declarându-l, poate, foarte bun, precum majoritateafilmelor maestrului Savel Ştiopul.

În sfârşit, ca să termin cu povestea falansterului de la Scăieni, iată aici poemul“Teodor Diamant” , pe care l-am citit la premiera filmului, din vara anului 1980, cu versuride ocazie, naive, festiviste, destul de convenţionale - căci, date fiind împrejurărilepolitice, nici nu cred că s-ar fi putut altfel. Aceste versuri, fireşte, erau scrise în spiritulepocii de-atunci:



51

TEODOR DIAMANT

Tu, ce-n vremuri de restrişte şi-asupriri revoltătoare Ai simţit durerea gloatei plănuind a ei salvare,Visător al libertăţii, al egalităţii sfinte,Luptător pentru dreptate, pentru ţelul ei fierbinte,Între file de istorii, glorios acum păşeşti,Prima rază socialistă peste plaiuri româneşti,Căci necazurilor vremii le-ai opus o jertfă vie,Chiar dacă se stinse visul ca oricare utopie...“N-ar putea fi libertate, disciplină sau dreptateFără grijă pentru oameni şi puţină demnitate!” Astfel tu scriai în cartea “Către-amicii libertăţii”,Unde ai chemat norodul sus, pe culmile cetăţii,

Ca să-ţi sprijine Comuna Libertăţii din Scăieni,Întinzând modelu-acesta peste-a ţării largi poieni Şi-ndemnând pe Bălăceanu să renunţe-a fi boier,L-ai convins cu mic, cu mare să clădiţi un Falanster...Cuib de vise glorioase, roade mândre de-nfrăţire,Unde munca ta primeşte cea mai dreaptă răsplătire! Unde robul de-altă dată este liber şi ferice,Unde studiul şi cultura pot pe toţi ca să-i ridice...- Hai, veniţi - le-ai zis mulţimii - să schimbăm a noastră viaţă! Şi-ai pornit marea schimbare şi-am ajuns cei mai din faţă:Fiecare trăiam liberi, mândri, beţi de fericire,Fiecare-aveam de toate, visul deveni-mplinire... Asta nu plăcu acelor de la strâmba cârmuialăCare pentru orice bine îţi cereau dur socoteală;Şi-au pornit să te întrebe cu ce drept faci tu dreptate?Cu ce drept aduni mulţimea de prin târguri, de prin sate,Să le dai o lege nouă peste capul stăpânirii?Tu le-ai spus că-n locul urii, îi înveţi legea iubirii.Îi înveţi pe toţi românii arta de cooperare...

Dar răspunsul lor fu aprig: te-au trimis în deportare! Tu ai învăţat o ţară cum să iasă din cenuşe,Ei, ca unică răsplată, ţi-au legat la mâini cătuşe.Trupul tău firav de muncă n-a putut să mai rezisteŞi te-ai stins plin de durere înecat în lacrimi triste...Iată însă că, prin veacuri, trupul ţi-a crescut gigant,Iară numele ţi-e Fulger, Sabie şi DIAMANT!



52

CAPITOLUL V.Localităţile Boldeşti şi Scăieni în timpul

celor două războaie mondiale

La fel ca mai toate localităţile din România, şi aceste aşezări au cunoscutconsecinţele dezastruoase ale celor două războaie mondiale. Localităţile au fost jefuitede trupele străine care au trecut pe-acolo, ocupanţii cerând sau luând cu forţa în primulrând vin, ţuică şi produse alimentare de bază, fără a maltrata însă grav pe locuitori. Aşaau făcut, pe rând, în primul război, nemţii şi austro-ungarii iar, mai târziu, în al doileaconflict mondial, ruşii. Aceştia din urmă au fost, se ştie, ceva mai brutali, dar nu avemdate că s-ar fi semnalat victime dintre cetăţenii acestor aşezări şi nici jafuri ori furturimasive de animale, ca în alte locuri. Localnicii de pe aceste meleaguri au fost ceva mai

norocoşi, căci nu s-au semnalat femei violate sau vreo persoană care să fie ucisă deocupanţi. Dimpotrivă, se zice că un ostaş german (alţii spun că era vorba de un rus),care ar fi încercat să deschidă focul asupra unor localnici, ar fi fost împuşcat, în curteabisericii vechi, de un cetăţean din Scăieni, aflat pe atunci în serviciul militar, un soldatfruntaş, Alexandrescu-Toie... Despre alte acte de bravadă nici că am mai auzit.

Bătrânii spun că nemţii, care erau adăpostiţi în barăcile de la unitatea militară dela pădurea Scăieni, până în clipa retragerii, au avut un comportament foarte civilizat faţăde localnici, cele mai avantajate fiind unele fete (astăzi babe, în cazul că mai trăiesc),dar care, pe atunci, au primit cadouri frumoase de la ofiţerii şi soldaţii germani cu care se

împrieteniseră. Un asemenea cadou a fost şi o fetiţă, coproducţie româno-germană,

care mai trăieşte şi astăzi în acest oraş, arătând ca o doamnă bine, deşi au trecut nişteani buni peste viaţa ei...

În graba retragerii lor, soldaţii germani, pe măsură ce sovieticii înaintau vijeliospe frontul Iaşi-Chişinău, când au părăsit “orăşelul” din pădure, au lăsat acolo tot ce nuputeau să care, aşa că unii cetăţeni (nu toţi, desigur!) au beneficiat din plin de pleaşcade “cadouri” găsite gratis, jefuind tot ce au putut zări în jurul lor: piese de mobilier militar,pături, cearşafuri, piese de veselă, tacâmuri, unele lăzi cu conserve, biciclete, ţevimetalice, mica uzină producătoare de curent electric, colaci de sârmă, materiale deconstrucţie, unelte agricole şi de atelier etc., totul la repezeală încât, după câteva zile, nu

a mai rămas acolo absolut nici o scândură din faimoasele barăci, absolut nici o urmă...Românii noştri s-au dovedit, într-adevăr, foarte strângători şi, cum s-ar spune, s-auautorecompensat din plin pentru anii de ocupaţie nedorită. Puţini localnici au beneficiat

însă de pe urma acestei retrageri nocturne, în primul rând cei din apropiere, iar cândrestul consătenilor au aflat vestea plecării nemţilor, au venit şi ei grămadă să ia câteceva de pe-acolo, dar... prea târziu şi fireşte că nu au mai găsit nimic... Cam aşa se

întâmplă uneori în războaie.Dacă în Primul război mondial (1916-198) zonele industriale de aici erau de abia

la începutul formării lor şi ceva mai ferite de ochii agresorilor, neexistând punctestrategice demne de luat în seamă şi care să atragă în mod special atenţia forţelor

militare inamice, (numărul locuinţelor era şi el insignificativ), dacă materialiceşteaşezările de aici au pierdut mai puţin, în schimb, în această conflagraţie localităţile



53

Boldeşti, Scăieni, Seciu şi Balaca au suferit unele din pierderile umane cele mai mari -mai exact, aici s-au înregistrat mulţi militari căzuţi pe câmpul de luptă. Au existat, deci,mulţi eroi (vezi, la capitolul despre monumente, numele lor), numărul acestora fiinddestul de mare (şi cam tot atât de mulţi răniţi), dacă stăm să-l raportăm la numărul mic alpopulaţiei locale din acei ani (cam 1990 locuitori, cât era totalul populaţiei acestor micisate de atunci, luate împreună). În primul război mondial nu s-au semnalat, deci,distrugeri de clădiri în nici una din localităţile menţionate.

În schimb, în cel de al doilea Război mondial, bombele aviaţiei anglo-americaneau atins de câteva ori şi această zonă, toate căzând în Scăieni, nici una în Boldeşti.Bombardierele americane B-29 nu urmăreau întreprinderile industriale civile (fabrica degeamuri şi de mucava), ci numai obiectivele militare şi petroliere. Spre ele s-au lansatcâteva bombe, care au atins staţia de dezbenzinare şi rezervoarele de petrol dinapropiere. Doar una singură - o bomba incendiară - a căzut pe casa familiei Petrescu(zisă şi Fasolică), de pe strada Distilăriei, fără să o distrugă complet şi fără să facă

victime. O altă bombă a căzut în gol, pe Strada monumentului, la o distanţă de vreo 40m în faţa monumentului eroilor, chiar în mijlocul străzii, unde a făcut o groapă mare.Această bombă a şocat mult construcţia marii biserici din apropiere, deja zguduită bineşi de cutremurul din 1940. Restul bombelor au căzut pe câmpul din spatele fabricii demucava, câteva atingând cazematele betonate ale artileriei germane antiaeriene, fără săle distrugă însă. De asemenea, o bombă a afectat puţin şi rambleul căii ferate Ploieşti-Văleni (CFPV) pe care, când sunau alarmele, erau plimbate câteva vagoane-platformăblindate, aparţinând nemţilor şi având montate pe ele afeturi mobile de tunuriantiaeriene. Poate că distrugerile ar fi fost chiar mai mari, dacă Scăieniul nu ar fi fostbine acoperit cu o întinsă şi densă pătură de ceaţă artificială lansată din containerespeciale, cu rol de a proteja toate punctele strategice. De aceea, aviaţia americană nu aputut distinge de sus această zonă de interes secundar, totuşi, (zona prioritară fiind, defapt, rafinăriile din Ploieşti, care alimentau maşina de război nazistă, obiective la fel debine învăluite în ceaţă ori împânzită de baloane captive, motiv pentru care aviaţia aliatăs-a văzut nevoită să aplice tactica bombardării “în covor”, - exagerat spus “la metrupătrat” - toate bombele fiind lansate orbeşte, deci “pe ghicite”, ceea ce a produs imensepagube civile, cu distrugeri în centrul oraşului şi cu multe victime umane, afectate grav,printre altele, fiind clădirea “Liceului Sfinţii Petru şi Pavel - L.P.P.)”, Halele centrale,casele din jur etc). Cazul, care făcea parte din operaţia americană Tidal Wave, decisă

de Pentagon, se va repeta aidoma şi la bombardarea rafinăriilor şi a oraşului Câmpina.Cred că nu ar fi rău să închei acest capitol cu o mică istorioară...Era în ziua de marţi 21 iulie 1998, când ex-preşedintele României Emil

Constantinescu a vizitat America, fiind invitat şi în metropola Chicago, unde primăriaoraşului i-a oferit o frumoasă masă de gală la care au participat numeroşi oameni deafacere şi veterani de război americani. După prezentarea făcută de primarul oraşului, avorbit preşedintele român, urmat de mai mulţi invitaţi oficiali. Mă aflam şi eu printreceilalţi invitaţi. Uriaşa sală a recepţiei era plină de mese rotunde, cu diferite gustări aleseşi băuturi, fiecare masă având câte opt invitaţi. La masa noastră, doar eu şi soţia meaDorina eram români, celelalte şase persoane fiind americani. În dreapta mea stătea undomn în vârstă de vreo 85 de ani, cu care am intrat în vorbă. “Eşti american de origine



54

română?” m-a întrebat el. “Da, sunt român-american”, i-am răspuns. “Şi de unde eşti?”“Din Ploieşti, dar nu cred că ai auzit vreodată de acest oraş”, am continuat eu discuţia.Bătrânul a început să râdă. “He, he, he! Cum să nu aud, când eu v-am bombardatoraşul... Eram pilot pe vremea aceea, şi am aruncat zeci de tone de bombe la Ploieşti.Chiar eu am fotografiat cum bombele noastre au atins rafinăria Vega... Totul se vedea afi numai fum şi flăcări, acolo, jos... Pe unde erai tu atunci? Te născuseşti?” “Da, mănăscusem; eram mic, dar ţin bine minte bombardamentul vostru din 1 august 1943, i-amrăspuns, căci eram şi eu pe-acolo, pe undeva, pe jos, nu prea departe de locurile înflăcări...” “E-hei, făcu moşul de lângă mine. Ce interesant! Dar să ştii că ai fost foartenorocos, băiete, că dacă te-atingeam, n-ai mai fi stat acum la masă cu mine...” “Şi tu aifost norocos, i-am replicat eu la fel de bine dispus, că dacă noi te-atingeam cu sutele detunuri de jos, n-ai mai fi stat nici tu acum la masă cu mine”. (În engleză, oamenii vorbesc

între ei cu “tu”, indiferent de vârstă.)Bătrânul a râs din nou, m-a strâns prieteneşte de mână privindu-mă cu simpatie

şi mi-a spus: “Ai dreptate, my friend , războaiele sunt ceva cumplit, iar atunci, în raidulde-asupra Ploieştiului, să ştii că am pierdut o mulţime de colegi şi de prieteni apropiaţide-ai mei, fiindcă artileria germano-română ne-a distrus multe avioane, chiar din primulraid. A fost o pierdere reciprocă, o pierdere grozavă. Haide-acum să ciocnim un pahar

împreună, să uităm ce-a fost atunci şi să închinăm pentru frăţia şi pacea dintreoameni...” Şi după ce a ciocnit paharul cu mine, şi-a şters emoţionat o lacrimă cuşerveţelul de pe masă, dovadă cu moşul nu avea nici o batistă la el, căci americanii nupoartă niciodată batiste prin buzunarele lor.



55

CAPITOLUL VI.Populaţia oraşului Boldeşti-Scăieni. Poliţia locală

Ca orice oraş apărut mai tânăr pe harta ţării noastre, oraşul Boldeşti-Scăieni se

prezintă cu o populaţie relativ mică, având în vedere că în România există câtevacomune largi, cu un număr de locuitori chiar mai mare decât acest oraş prahovean.“Dicţionarul enciclopedic ilustrat” din 1999 (Ed. Cartier, 1999) nici nu menţioneazăBoldeştiul, ci abia pomeneşte fugitiv despre falansterul din Scăieni, nume scris însăcorect. “Micul dicţionar enciclopedic-MDE” (Ed. Enciclopedică şi Ed. UniversEnciclopedic, Buc., 2005) repară greşeala primului dicţionar şi îi consacră noului oraş unnumăr de şase rânduri. De aici am aflat şi numărul total al locuitorilor acestei localităţi:11.272, în anul 2004.

Mergând înapoi pe scara anilor şi adunând cifrele demografice din ambele oraşe- situaţia, per total - se prezintă cam în felul următor: în 1838 - după hrisoavele de-atunci: un efectiv de aproape 200 de familii; în 1890 - 1900 locuitori; 1910 - 2022locuitori; 1960 - 8558 locuitori; 1965 - 8980 locuitori; în 1970 - 8988 locuitori; 1975 -9816 locuitori; 1980 - 10.207 locuitori; la recensământul populaţiei din 2002 (voi da mai

jos rezultatul detaliat) - 11.491 locuitori; iar în 2004, nu ştiu de ce, apar mai puţinicetăţeni: 11.272 (conform aceluiaşi MDE, citat mai sus), cu un spor de nativitate destulde mic: 3,5%. Ori este vorba de o greşeală, ori populaţia este în scădere... Având învedere că am folosit cifrele oficiale, mi-am pus o întrebare firească: unde au dispărut219 oameni în numai doi ani? Cam mulţi pentru un oraş mic! După cum se vede,creşterile în timp sunt relativ lente, dar de fiecare dată numărul persoanelor de sex

feminin depăşea cu puţin pe cel de sex masculin. La fel, vârsta medie feminină, 72,65ani, comparativ cu cea masculină - 65,19 ani (cam mică pentru “sexul tare”, deşi eu nusunt de acord că de vină, cum spun unii, ar fi colesterolul, iar alţii alcoolul, căci, înrealitate, 70% din longevitatea ţi-o conferă zestrea genetică şi numai 30% stilul de viaţă).Mi-aş permite să divaghez puţin pe această temă a longevităţii în ţara noastră...

În general, durata medie de viaţă în România a scăzut uşor până în 1997, apoi, între 1988-1990, a început să crească. Din 1997, această durată a crescut cu 2,5 labărbaţi şi cu 1,6 la femei. Dar, din păcate, şi mortalitatea a crescut la vârstele matureactive: între 34-60 ani, la bărbaţi, şi 45-54 ani, la femei. Alarmantă a devenit însămortalitatea infantilă din ultimii ani - prima cauză fiind bolile respiratorii - ea ajungând la17 la mie, ceea ce plasează România în categoria ţărilor din lumea a treia. Creştereaduratei de viaţă, combinată cu scăderea natalităţii, duce implicit la îmbătrânireademografică. Consecinţa? Deteriorarea structurii pe vârste a populaţiei, creştereanumărului de bătrâni care vor trebui susţinuţi de persoanele active, totul pe fondul uneiinsuficiente asigurări sociale, cu pensii destul de limitate în ţara noastră, neputându-necompara cu nici unul din statele Uniunii Europene.

În 2006 nu dispunem deloc de date statistice, dar având în vedere că numărulelevilor din primele clase elementare ale şcolilor de pe raza oraşului este în stagnaresau chiar în scădere, se pare că cifra demografică reală se învârte cam în jurul aceluiaşi

număr final comunicat în 2002. Din informaţii neverificate, acum ar exista un număr decca 100 de locuitori din Boldeşti-Scăieni care au părăsit ţara fie definitiv, fie temporar, în



56

căutarea unor locuri de muncă “mai propice”, în ţările occidentale. La nivel de ţară,migraţia pur şi simplu a explodat! Astfel, avem persoane cu vârste sub 40 de ani (câtevaau şi peste această vârstă), plecate din acest oraş, şi care lucrează în prezent în Italia,Spania, Portugalia, Franţa, Germania, Austria, Israel, Anglia, Siria şi chiar prin regiunilepetrolifere ale Kazahstanului. Numărul lor este în creştere anuală, deoarece, din păcate,visul tineretului de azi a devenit emigrarea în alte ţări, unde speră să trăiască o viaţă maidecentă, cu un câştig mai bun, ceea ce, în realitate, nu se întâmplă totdeauna conformfrumoaselor speranţe iniţiale. Este ştiut că situaţia nu este specifică doar acesteilocalităţi, ea înscriindu-se în contextul general al dinamicii demografice din Româniacontemporană, fiind determinată de cauze economice, sociale, politice interne şi chiar internaţionale. Păşirea în Uniunea Europeană va facilita, desigur, acest proces şiprobabil că îl va accelera şi îl va încuraja, consecinţa fiind micşorarea treptată a indiceluidemografic naţional.

Nu stau să analizez aici nici una din cauze, fiindcă despre ele se discută zilnic

prin mass-media din ţară care ne alertează în mod serios că numărul căsătoriilor şi alnoilor născuţi s-a redus îngrijorător în ultimii ani, ceea ce înseamnă că, din punct devedere demografic, în viitor, suntem pândiţi de fenomenul îmbătrânirii populaţiei şi alcreşterii numărului de pensionari. Dacă lucrurile vor continua aşa, atunci, poate deveniadevărat că peste 50 de ani, România va ajunge să aibă cca 15-16 milioane de locuitori,fenomen ce ar putea avea consecinţe economice destul de neplăcute. Acest lucru s-ar reflecta şi asupra indicelui demografic local, în sensul că şi oraşul acesta îşi va reducepopulaţia la jumătate sau chiar mai mult, în aceeaşi perioadă de timp. Există, în plus,pericolul ca golul lăsat de plecare tineretului prin alte părţi ale lumii să fie umplut, treptat-treptat, de alogenii veniţi din Orientul Mijlociu, din Asia şi Africa, mulţi fiind de religieislamică, căci numărul acestora vedem că deja este în creştere ameninţătoare în

întreaga Europa, iar România nu face, desigur, excepţie. De asemenea, este în creştereşi numărul locuitorilor de etnie rromă din Boldeşti-Scăieni (unde există acum cca 550 derromi care totuşi se exceptează de la “regula” scăderii numărului de nou-născuţi români.N.a.: După alte informaţii, numărul ţiganilor din localitatea în discuţie pare ceva mai mare, dar unii dintre ei au insistat să fie înregistraţi ca români de către comisiile derecensământ, iar recenzorii le-au respectat opţiunea).

Problema cea mai serioasă a locuitorilor din acest oraş este însă micşorareanumărului de locuri de muncă, în contextul privatizării şi al reducerii serviciilor de la

fostele mari întreprinderi locale. Nu deţin date statistice despre numărul şomerilor şi alcelor trecuţi “în disponibilitate” (pe termene limitate) de Întreprinderea de geamuriScăieni ori de la Întreprinderea de mucava, de fapt o nouă formă, voalată, de concedieredefinitivă...

Dacă în secolele trecute, până la finele secolului al XIX-lea, principala ocupaţie alocuitorilor localităţilor Boldeşti, Scăieni, Seciu şi Balaca era în exclusivitateagricultura/viticultura şi creşterea vitelor, după 1880 începe concesiunea masivă aterenurilor petrolifere din zonă, de către societăţile “Astra Română”, “Steaua Română” şi“Româno-Americana”. Când a început extracţia petroliferă, mulţi bărbaţi din acestecomune şi sate au devenit muncitori petrolişti, sondori, mecanici, sudori, strungari,instalatori, electricieni, şoferi pentru maşinile de transport greu, fierari-betonişti,



57

montatori de sonde (primele sonde având turle de lemn), iar după construirea celorlalte întreprinderi, mai mult de jumătate din locuitorii de aici lucrau în aceste întreprinderi.

Totdeauna s-a simţit în acest oraş nevoia de mai mulţi mecanici auto, deinstalatori tehnico-sanitari, de specialişti în deservirea populaţiei prin servicii publice, dar şi de apicultori, zidari, tâmplari, croitori, cizmari, dogari şi frizeri. De aceea, locuitoriiapelau şi apelează încă la cei din zonele învecinate pe care îi găsesc fie prinrecomandări venite de la terţe persoane, fie din cartea de telefoane, din secţia de la“Pagini aurii”. Dar nici astăzi serviciile utilitare locale nu satisfac cerinţele populaţiei şinici nu sunt suficiente numeric. Deşi se zice că intrarea în U.E. va spulbera cam 70% dinfirmele mici şi mijlocii, mulţi ar dori, totuşi, să existe un atelier de reparaţii auto sau deaparate electronice, nu indivizi neautorizaţi, pescuiţi de ocazie, care să fie solicitaţi laastfel de intervenţii. Unii vizitatori întreabă de o curăţătorie chimică, alţii de un serviciulocal de taximetrie (se pare că, totuşi, vom avea în curând acest serviciu deservit de 5taxiuri), alte persoane întreabă de o librărie papetărie ori de un modern salon de coafură

şi cosmetică. După aproape patru decenii de urbanizare, nici vorbă de aşa ceva… Totmai mulţi vizitatori caută adesea un hotel, care să-i găzduiască peste noapte, dar înacest oraş el nu există, chiar dacă la Casa Seciu se găsesc nişte camere de dormit cupreţ inaccesibil pentru muritorii de rând. S-a comis de asemenea o mare greşeală căspitalul local, care făcea destul de bine faţă problemelor de sănătate ale localnicilor, afost în mod nejustificat desfiinţat şi înlocuit cu o casă de bătrâni care nu era o prioritateabsolut necesară pentru cel mai mic oraş din judeţ.

După 1940, numărul celor cuprinşi în munca industrială s-a mărit, deoareceboldeştenii şi scăienarii au început să facă naveta şi spre întreprinderile petrolifere dinPloieşti, spre uzina de la Plopeni şi sondele de la Hârsa, Pleaşa şi Băicoi. În aniidictaturii comuniste, exploatarea petrolului s-a intensificat iar numărul celor cuprinşi înaceastă industrie a crescut. Paralel, a crescut şi numărul femeilor angajate cafuncţionare pe la birourile schelei Boldeşti, la birourile fermelor agricole, în toate

întreprinderile locale şi în CFR. În orice caz, raportat la totalul populaţiei, numărulintelectualilor era încă destul de mic, socotindu-i pe cei câţiva învăţători, profesori,contabili, medici, ingineri petrolişti, asistenţi medicali, zootehnişti, ofiţeri de diferite grade,elevi în cursurile superioare, studenţi şi, dacă vreţi, restul funcţionarilor. Iniţial, ei eraupuţini. Acest număr a evoluat însă în mod considerabil spre sfârşitul secolului al XX-leaşi la începutul secolului nostru, când au apărut profesii şi servicii cu profiluri noi, ocupate

acum de specialişti în construcţii, arhitecţi, telefonişti, computerişti, electronişti,programatori, specialişti designeri, specialişti în mecanică fină, în televiziunea cu cabluetc., majoritatea fiind persoane foarte tinere.

Dacă, la recensământul din 2002, totalul populaţiei din Boldeşti-Scăieni a fost de11.491 locuitori, nu este rău să comparăm această cifră (recensământul din acelaşi an),cu numărul de locuitori din toate celelalte oraşe ale judeţului Prahova, judeţul cu celemai multe aşezări urbane din ţară. Le prezint în ordinea descrescândă: Câmpina=38.202loc; Băicoi=19.869; Breaza=17.949; Mizil=15.532; Văleni de Munte=13.276;Comarnic=13.254; Sinaia=11.918; Urlaţi=11.798; Boldeşti-Scăieni=11.491 de locuitori.

Iată, în sfârşit, aici, mai jos, toate datele demografice obţinute în urmarecensământului din 2002, după structura etnică, după limba maternă şi după religie:



58

ETNIA Nr. PROCENTAJ (%)români 10922 95,05

maghiari 10 0,09rromi 550 2,07

ruşi 1 0,01armeni 2 0,02turci 2 0,02greci 1 0,01

italieni 1 0,01 alte etnii 2 0,02

Total 11491

LIMBA MATERNĂ Nr. PROCENTAJ (%)română 11476 99,87

maghiară 7 0,06rusă 1 0,01

armeni 2 0,02turcă 2 0,02

STRUCTURA DUPĂ RELIGIE: Nr. PROCENTAJ (%)ortodoxă 11112 96,7

romano-catolică 22 0,1reformată 3 0,0

penticostală 71 0,6greco-catolică 7 0,0baptistă 7 0,0

adventistă de ziua a şaptea 29 0,2musulmană 2 0,0

creştină după Evanghelie 200 1,7evanghelică 22 0,1

evanghelică de confesiune augustană 6 0,0altele 2 0,0

fără religie 6 0,0atei 2 0,0

Menţionăm că în fişele de recensământ nu au fost înregistrate persoanele aflateatunci în tranzit, cetăţenii care aparţin de alte localităţi şi care fac naveta având servicii

în Boldeşti-Scăieni ori militarii în termen de la importanta unitate de pompieri a oraşului.Aşadar, în această localitate, spre deosebire de alte oraşe din ţară, nu există

ucrainieni, germani, tătari, sârbi, slovaci, bulgari, croaţi, evrei, cehi, polonezi, chinezi sauceangăi. De asemenea, în Boldeşti-Scăieni, spre deosebire de municipiul Ploieşti,constatăm că nu au pătruns deloc noile culte de provenienţă americană, “Martorii luiIehova” (iehoviştii) şi nici cei din Biserica lui Iisus Hristos a Sfinţilor din Zilele de pe urmă



59

(mormonii), în ciuda propagandei lor asidue în care aceste culte marginale au investitmulţi bani pentru a face noi prozeliţi. Boldeştenii şi scăienarii nu au putut fi prinşi în plasalor care, în ultimii ani, a fost aruncată prin cam toate colţurile ţării noastre. Rezistenţalocalnicilor se datorează şi meritului bisericilor istorice, ale celor ortodoxe şi catolice,coroborat cu cel al bisericilor protestante şi neoprotestante care activează în deplinălibertate şi egalitate pe aria acestei aşezări străvechi, îndemnând oamenii să vină laDumnezeu.

Revăzând datele ultimului recensământ, constatăm că din cei înregistraţi încategoria persoanelor religioase, un număr de 11487 cetăţeni declară că ei cred cu toţii

în Dumnezeu, că sunt buni creştini, aparţinând religiilor ortodoxe, catolice, protestante şineoprotestante. În baza spiritului ecumenic, să ne bucurăm sincer dacă este aşa şi dacădovedesc că, într-adevăr, ei sunt buni creştini! Diminuarea actelor infracţionale din oraşpoate proba cu destulă certitudine o asemenea realitate. De atari probleme se ocupă, înprimul rând, POLIŢIA, subordonată Ministerului Administraţiei şi Internelor.

După Revoluţia din 1989 s-au înfiinţat două feluri de poliţii pe teritoriul ţării: poliţiaorăşenească şi cea comunitară. Prima este subordonată Inspectoratului Judeţean dePoliţie, iar cea de a doua - Poliţia comunitară - este un compartiment în cadrul aparatuluide specialitate al primăriilor orăşeneşti. Ea a fost înfiinţată la 1 mai 2005 şi estesubordonată direct primarului, prof. Ion Dumitru, şi are aceeaşi adresă cu primăria. Şefulacestui serviciu în oraşul Boldeşti-Scăieni este col. Petre Răduţă, comisar şef, avândsubordonaţi 10 angajaţi de poliţie comunitară. Atribuţiile acestei poliţii îi conferă dreptulde control pe linie de ordine publică, cum ar fi protecţia mediului, curăţenia oraşului,ajutorarea persoanelor ameninţate etc. Ea poate, de pildă, aplica sancţiunicontravenţionale în cazuri de nerespectarea protecţiei mediului. Poliţia orăşenească, înschimb, are atribuţii mai largi: evidenţa populaţiei, siguranţa publică, stări conflictuale,controlul circulaţiei, asistenţă imediată în caz de accidente de transport, dreptul de aaplica amenzi şi de ridicarea carnetelor de şofer, pentru nerespectarea vitezei legale aconducătorilor auto (serviciu facilitat şi de dotarea recentă cu un automobil nou depoliţie, dotat cu aparatura necesară, care patrulează frecvent pe toată suprafaţaoraşului). Comisarul şef al Poliţiei orăşeneşti - locată pe str. Gloriei nr. 5 - este EmilDumitrescu, ajutat de ofiţeri agenţi, de subinspectori, de comisia de proximitate, deserviciul de evidenţă persoane (de care răspunde cel mai vechi funcţionar al poliţiei dinacest oraş, Tache Gheorghe) ş.a., toate aceste structuri noi fiind copiate după actualele

structuri ale Uniunii Europene la care ne-am aliniat şi în acest domeniu al protecţieicetăţenilor. În 2006 erau 15 asemenea funcţionari publici, dar acest număr nu rămâne întoteauna fix. Poliţia orăşenească deţine, de asemenea, dreptul de control şi de reţinerea persoanelor suspecte şi trimiterea lor rapidă în instanţă, în situaţii de încălcări graveale normelor civice etc. Din fericire, până acum, pe teritoriul oraşului Boldeşti-Scăieni nua fost înregistrat decât un număr redus de incidente grave (o crimă - când cetăţeanulŢănău Pavel a fost ucis într-un conflict cu ciobanii din Seciu -, câteva accidente, unelescandaluri familiale sau pe la cârciumi, ultragii, furturi, evaziuni fiscale), în orice caz, maipuţine numeric decât în celelalte oraşe ale judeţului Prahova, o situaţie, credem,lăudabilă care se explică şi datorită intercolaborării dintre poliţia orăşenească şi ceacomunitară (cum ar fi patrulele mixte formate din agenţii ambelor poliţii).



60

O problemă alertantă pentru acest oraş este viteza excesivă a maşinilor, mai cuseama pe strada Bucovului (chiar prin faţa sediului poliţiei) unde autovehiculele trec cupeste 70 km/h. În zona barierei de lângă gară ar trebui puse fie semnale de STOP, fiesemne de reducere a vitezei, precum şi o zebră de reducere a pietonilor.



61

CAPITOLUL VII.Cultura în oraşul Boldeşti-Scăieni

MUZEUL ORAŞULUI

Este un muzeu în devenire, aflat lângă Şcoala nr. 1 cl. I-VIII din Boldeşti. Vaavea exponate din istoria oraşului şi din istoria petrolului.

ŞCOLILE ORAŞULUI

Am văzut, din capitolele precedente, că a existat o veche şi frumoasă tradiţie deculturalizare în istoria localităţilor ingeminate care, încă din secolele trecute, nu au duslipsă de mici unităţi şcolare. Profesorul Gheorghe Pârnuţă, unul din cei mai harnici autoriromâni de monografii, care a avut amabilitatea să-mi ofere în 1976, cu autograf, unstudiu de peste 360 pag., intitulat “Rucăr - monografie sociologică”, în care mă îndemnasă-i iau exemplul său personal şi să scriu o monografie a oraşului Boldeşti-Scăieni,domnia sa, în “Istoria învăţământului din Ţara Românească”, notează că, în primăvaraanului 1582, la Boldeşti, funcţiona o şcoală condusă de dascălul Arion care, la rândul lui,

învăţase carte pe lângă şcoala mănăstirii Menedic (Vintilă Vodă) - Buzău. (Op. cit. pag.36, Ed. did. şi pedagogică, Buc., 1971), Se bănuieşte că şi la Valea Căpuşeştilor, viitorulcătun Balaca, între 1797-1840, pe lângă biserica satului, fondată de familia Cantacuzino,ar fi existat un dascăl care preda scrisul şi cititul slovelor pentru copiii lui GrigoreFilipescu şi ai unor moşneni din sat. Acelaşi lucru îl făcea şi dascălul bisericii “Sf.Treime” din Seciu, ridicată înainte de 1737, dar documentele cele mai sigure şi maicomplexe sunt cele ale şcolii din Scăieni înfiinţată de Teodor Diamant în cadrulfalansterului său. Capitolele programei lui şcolare surprind prin amplitudinea şimodernitatea lor cvasirevoluţionară pentru acele timpuri, motiv pentru care voi insistamai pe larg pentru prezentarea acestei şcoli, având în vedere că, cel puţin ca planteoretic de învăţământ, ea era superioară tuturor şcolilor de pe teritoriile româneşti

existente atunci.Am arătat, de asemenea, că, în organizarea falansterului conceput de harniculinginer, educaţia şi instrucţia ocupau un loc prioritar, după cum reiese şi din articolelepublicate de el în “Curierul românesc”. Aceste principii, privind organizarea

învăţământului pe căi noi, au stat la baza procesului de instruire în comunitateaasociaţionistă de la Scăieni care avea un cadru bine fundamentat de desfăşurare,neîntâlnit în nici o altă şcoală din Ţara Românească, unde activitatea instructivă eraarmonios combinată cu cea practică. Aşadar, faimosul “pansion” al lui Diamant, înfiinţat

în 1835, funcţiona ca un nou tip de şcoală rurală, care, pe lângă unele elementeinovative inedite, am înţeles că avea un profil predominant industrial-agricol, căruia

directorul Bălăceanu voia să-i dea o mare extindere pentru anii viitori. În acest scop,sunt aduse acolo elemente cu o anumită pregătire intelectuală, oficiind cu numele de



62

profesori care, la propunerea lui Diamant, introduseseră sistemul “învăţăturii împrumutate” şi anume metoda lancasteriană (a instruirii reciproce între şcolari), eleviiurmând să capete cunoştinţe generale de economie politică şi “soţială”; teoria şi practicaagricolă; teoria şi practica “militărească”; matematica şi ingineria (“inginerlâcul”!); limbafranceză; muzica (vocală şi instrumentală); desenul; jocurile. Este un programsemiacademic ambiţios, asemănător şcolilor gimnaziale pariziene, educaţia şcolară

începând de la vârsta fragedă de 4 ani, (de ex., sunt menţionaţi doi copilaşi, băieţelulAurelian Manoil, care are 4 anişori, şi o fetiţă Herselia Manoleasca, de 5 ani). Elevii sunt

înscrişi contra unei minime contribuţii băneşti. Programa didactică, evident fourieristă,asigura cerinţele planului de învăţământ la următoarele obiecte: limba română,aritmetică, limba franceză, desen, caligrafie, muzică etc. La început, în cele trei clase aleşcolii erau 14 elevi, numărul redus de copii permiţându-le cadrelor didactice să se ocupeseparat de fiecare elev în parte.

În cadrul pensionului se afla şi o clasă de fete, unde învăţa şi Lucreţia, fiica lui

Bălăceanu din prima căsătorie. Borănescu, delegatul ocârmuirii judeţului Saac, înraportul său către Vornicia din lăuntru a Ţării Româneşti, după vizita din 14 septembrie1836 la şcoala falansterului, conchide că seriozitatea învăţăturii în pension esteincontestabilă. Teodor Diamant a participat ca profesor numai în primele luni, după caretrece la alte coordonări şi, în final, dispare misterios din activitatea falansterului. În lipsainginerului, care se angajase să predea economia socială, matematica şi franceza, laScăieni au predat alţi patru profesori, după cum urmează: 1) Ioan Vretos: limba română(clasa I), limba franceză (clasa I) şi muzica vocală. 2) Nicolae Marcu Diilă: aritmetica,limba franceză (clasa a II-a) şi mentor la pension. 3) Costache Şerbănescu: geografia,catehismul şi secretar al societăţii. 4) Toma Constandin: desenul, caligrafia română şicaligrafia franceză (care diferă de cea română prin frecventele semne duble pentru unacelaşi sunet). Dacă elevii preferau un obiect mai mult decât altul, atunci profesoriidecideau să-i încurajeze în acea preferinţă, nu să-l forţeze pe elev să înveţe ceea ce luinu-i place... Orele de învăţătură alternau cu activităţile practice: grădinărit, o anumitămeserie (croitoria, brodatul, împletitul, legatul cărţilor, de ex.) iar elevii cei mai

îndemânatici instruiau şi pe ceilalţi.Exemplul şcolii falansteriene de la Scăieni era, în felul lui, nu numai nou, dar şi

unic pe ţară, întrucât în acele clase copiii românilor stăteau în bănci cu copiii de ţigani,fiind învăţaţi să se respecte şi să se iubească unii pe alţii, ceea ce era un act

esenţialmente democratic şi umanitar pentru acea perioadă. De altfel, despre şcoala dela Scăieni se auzise în toată ţara, mai ales în cercurile intelectuale şi a fost citată, pentrurezultatele ei pozitive, în publicaţiile vremii, precum revistele “Curierul românesc” şi“Muzeul Naţional”. Pentru că la acea şcoală se studia şi muzica, în fiecare zi copiii erauvăzuţi şi auziţi cântând şi jucând (probabil dansuri naţionale), ceea ce crea totdeauna oatmosferă veselă, festivă şi de destindere liniştitoare.

Datorită lui Teodor Diamant putem spune că oraşul Boldeşti-Scăieni a primit otradiţie încurajatoare, demnă de urmat, un impuls nobil şi un model educaţionalarmonios, deschizând o pagină de aur în istoria învăţământului românesc, cu carelocalnicii zilelor noastre vor trebui totdeauna să se mândrească. În această privinţă,orice s-ar spune, nu se poate contesta faptul că dascălii de astăzi din acest oraş nu s-ar



63

fi conformat întru totul acestui deziderat. De aceea, în rândurile ce urmează, vom vedeacă urmaşii lui Diamant, de ieri şi de astăzi, l-au continuat în mod onorabil şi creativ, fiindvorba de un domeniu fundamental şi vital educaţiei naţionale.

Paşii următori, pe măsură ce numărul locuitorilor din aceste localităţi creştea, afost grija autorităţilor locale de a construi şcoli în fiecare sector şi de a recruta populaţieşcolară după nişte recensăminte repetate. La început, şcolile aveau numai primele patruclase. Acele clase erau obligatorii pentru toţi. Reformele ulterioare ale învăţământului dela începutul secolului al XX-lea au introdus treptat învăţământul obligatoriu de şapteclase, apoi de opt clase, atât la Boldeşti, cât şi la Scăieni, apoi şi la Seciu.

Ca mulţi foşti colegi de la şcolile acestui oraş, şi eu am trecut pe la toate din ele, începând cu şcoala din Seciu, apoi cu cea din Boldeşti şi sfârşind cu cea din Scăieni.Poate nu aş fi ajuns niciodată să predau în învăţământul universitar american - la“Truman College” şi la “Berlitz University”, ambele din Chicago - dacă nu aveamexperienţa şcolilor româneşti din Seciu, Boldeşti şi Scăieni! Pentru că le-am cunoscut

bine pe toate trei, să urmărim, pe rând, evoluţia din aceste şcoli şi să începem cu şcolilede la Boldeşti...

ŞCOALA DIN BOLDEŞTI

Din documentele găsite până acum, aflăm că la Boldeşti o şcoală publică îşi începe activitatea prin 1838, unde funcţiona ca învăţător Anghel Popescu. Acolo veneauca elevi copiii din Seciu sau din Scăieni (eu presupun că foştii elevi ai lui Teodor

Diamant, după ce falansterul a fost desfiinţat cu doi ani mai înainte, în 1836. Copiii dinBalaca erau repartizaţi la şcoala din Pleaşa). În 1944-48, se construieşte la Boldeşti oşcoală nouă, după planurile arhitectului ploieştean Mihai (Mişu) Rădulescu, cel careproiectase şi clădirea şcolii din Scăieni. Clădirile celor două şcoli semănau foarte mult,dar nu erau identice, cea de la Scăieni fiind imaginea din oglindă (adică inversată) aşcolii din Boldeşti. Cutremurul din 1977 le-a avariat pe amândouă, numai că în timp ceclădirea şcolii din Scăieni a fost complet demolată, spre a elibera terenul pentru noullocal, clădirea vechii şcoli de la Boldeşti a rămas în picioare, părăsită şi pustie, înaşteptarea vreunui cumpărător. Acolo funcţionase, cu patru decenii în urmă, nu numaişcoala generală, dar şi liceul. Boldeştiul mai avea o altă şcoală mai mică, cea “dinspre

ţigănie”, pentru clasele I-IV (aceasta s-a desfiinţat), şi o clădire mai mare, pe str.Podgoriei nr. 8-12, lângă care, cu câţiva ani în urmă, s-a adăugat o clădire etajatăimpunătoare, o şcoală frumoasă şi modernă, construită după planurile talentatuluiarhitect şi pictor Nicolae Moianu, originar din Scăieni. Astăzi astăzi dl. Moianu aredomiciliu dublu, în Ploieşti şi în Seciu. Dacă prin anii ‘50 elevii de ciclul doi din Boldeştiveneau să înveţe la Scăieni, acum lucrurile s-au cam inversat...

La ora actuală, “Şcoala nr. 1 cu cl. I-VIII din Boldeşti-Scăieni” este cea mai mareşcoală din oraş. În anul şcolar 2006/2007 ea era frecventată de un număr de 715 elevi,având 14 clase de învăţământ primar (jumătate din efectiv), 13 de gimnaziu şi 42 de

cadre didactice (din 28 de profesori, 22 sunt titulari), unele c.d. având gradele I şi II.Directoarea acestei şcoli este profesoara de chimie Petcu Ioana.



64

Reproduc mai jos toate cadrele didactice din anul şc. 2006/07, când s-a redactatcartea de faţă, şi încep cu personalul de la clasele I-IV, institutori şi învăţători, în ordineaclaselor:

I A: inst. Stroe-Bibescu CameliaI B: înv. Săncescu GheorgheI C: înv. Posea TatianaII A: inst. Bilciurescu FlorinaII B: inst. Jercan AngelicaII C: inst. Licu VeraII D: inst. Sava OanaIII A: înv. Vasile SilviaIII B: inst. Dinu Daniela ElenaIII C: înv. Adet GabrielaIV A: înv. Georgeta Suditu

IV B: înv. Tudor LucicaIV C: înv. Constantin Olga GeorgetaIV D: inst. Neagu Ana

Profesori:

Limba română: Enache Larisa, Mânzală Iuliana, Necula Ofelia, Niţă AngelaMatematică: Bilciurescu Ion, Diaconescu Steliana, Iancu Valentina (director

adjunct), Stan FabiolaGeografie: Manolache Cristian, Tatu DumitruChimie: Petcu Ioana (director)Fizică: Stănescu Daniela, Simionescu LeonInformatică: Ianculescu MădălinaFranceză: Stan Anca, Brînzea MădălinaEngleză: Toma Mirela, Popa Irina, Popa CristinaLatină: Enache LarisaIstorie: Alionte Constanţa, Bucur Diana, Panaete CristinaCultură civică şi consiliere: Nica RalucaEd. fizică şi sport: Radu Petre, Tudor Gheorghe

Ed. muzicală: Cârcioiu MartyaBiologie: Radu Victoria, Coman CarmenEd. plastică: Olaru MioaraReligie: Soare Alina, Dobre FlorentinaEd. tehnologică: Teodorescu Junona.

Maestrul mecanic al şcolii este Ciulei Florin.



65

GRĂDINIŢELE DIN BOLDEŞTI

Prima, Grădiniţa cu Program Normal nr. 1, se află pe Calea Unirii, în lăcaşulfostei şcoli, “dinspre ţigănie”, iar a doua, Grădiniţa nr. 4, pe str. Podgoriei nr. 4. Ambele

grădiniţe continuă activitatea grădiniţelor vechi unde educatoare erau Cătălin şi AdrianaNăstase. Prima grădiniţă s-a schimbat de la o adresă la alta, pe aceeaşi stradă, CaleaUnirii, de la numărul 116, unde adresa era comună cu cea a şcolii primare de acolo, fiindgăzduită într-o sală de clasă, apoi de acolo s-a mutat la nr. 60 şi iarăşi a revenit la nr.116.

Grădiniţa are două grupe: grupa mică-mijlocie, 20 de copii (educatoare: PetrescuRozalia), şi grupa mare-pregătitoare, cu 25 de copii (educatoare Grosu Elena şiPopescu Ioana Andreea).

Grădiniţa nr. 4 are ca directoare pe ed. Ciocârdaru Gabriela, în subordonareacăreia se află patru alte educatoare: Brujban Valeria, Dumitrescu Elena, Ivaşcu Daniela

şi Săvulescu Luminiţa.Toate cele şase grădiniţe din oraş au fost modernizate recent şi arondate la

grădiniţa nr. 4, având ferestre termopane, apă caldă, centrale termice proprii, mobilier nou şi grupuri sanitare în interior.

Nu putem încheia descrierea şcolilor din Boldeşti fără a detalia, cu sincerăacribie, o necesară retrospectivă asupra unei foarte valoroase generaţii de cadredidactice boldeştene, învăţători şi profesori, ieşiţi la pensie, care au făcut mare cinsteacestei localităţi, educând sute şi sute de copii, deveniţi la maturitate cetăţeni valoroşi,totdeauna mândri că au avut asemenea dascăli. Cei care au parcurs această şcoală sau

care au studiat la liceul seral din Boldeşti, ajunşi acum la a doua tinereţe sau respectabilipensionari, îşi vor aminti cu multă stimă de bravii lor învăţători şi profesori (cei trecuţi înnefiinţă au înaintea numelui o cruciuliţă), după cum urmează: înv. +Nichita Constantin(director de şcoală elementară din 1945 până în 1959), înv. +Cătălin Anton, înv. +DănilăIon, înv. şi prof. de l. rusă +Dănilă Larisa, înv. +Seiciu Ecaterina, înv. +Iordache Maria,+înv. Farcaş Minerva, +înv. Tănăsescu Floarea, înv. Diaconescu Constanţa, înv.Ionescu Mândruţa, înv. Dinu Maria, prof. de biologie-chimie +Ionescu Constanţa(directoare adjunctă între 1961-65), prof. geogr. Diaconescu Silvestru (director între anii1959-60 şi 1961-65), prof. mat. Arcanu Dumitru (director 1966-1976), prof. mat. ArcanuVasilica, prof. mat. Ionescu Mioara, prof. mat. Peţu Cristina, prof. l. română Leontieş

Viorica, prof. l. română Draga şi soţul ei Dorohoi, prof. l. română Pârvulescu Constanţa,prof. l. română Popa Azisa, prof. biologie Munteanu-Draghini Margareta, prof. biologieHanganu Maria, prof. ist. Rădulescu Georgeta, prof. istorie Filote Eugenia, prof. ist.+Emilia Dincă, prof. geogr. Vasile Mircea, prof. sport. Arieşeanu Ion, prof. sportVălimăreanu Nicolae, prof. l. română-istorie Bălan Cristian Petru.

Ne bucurăm să auzim că şi noua echipă boldeşteană de cadre didactice se aratăla fel de devotată nobilei cauze educaţionale a tinerii generaţii studioase din Boldeşti. Săurmărim, în continuare, cum se prezintă şcolile din sectorul vecin...



66

ŞCOLILE DIN SCĂIENI

În fosta comună Scăieni, în anul 1861 apare în documente că era o şcoliţăimprovizată care funcţiona într-o casă particulară, neavând nimic comun cu pretenţioasa

şcoală-pension din cadrul falansterului, dispărută în 1836. La această şcoliţă era învăţător Iancu Gheorghe. Peste trei ani, în 1864, se va construi un local de şcoală.Presupun că se afla cam tot pe locul actualei şcoli din Scăieni. Aici, de data aceasta,veneau şi copiii din Balaca.

Mai spre zilele noastre, în 1956, existau două şcoli: una în satul Balaca, înfiinţată în 1932, unde funcţiona cu patru clase, aflată sub direcţia învăţătorului Ion Frecăuţeanu,care a urmat înv. Nicolae Nedelcu, apoi a înv. Vasilescu Constantin (care, din 1956, pecât a putut, a modernizat localul) şi şcoala din Scăieni, tot cu patru clase, cea zidită în1864. Neavând clădire proprie, şcoala de la Balaca funcţiona într-un local particular. Câtpriveşte şcoala de la Scăieni, cea din 1864, ea s-a mai lărgit, adăugându-se şi o locuinţă

pentru director. Din nenorocire, această construcţie a fost complet dărâmată decutremurul din 1940, pe vremea când era director (între 1928-1945) învăţătorul TănaseNicolae, un dascăl gospodar, foarte lăudat mai ales pentru iniţiativa de a înfiinţa ogrădină a şcolii super-model. Înaintea lui, învăţător la şcoala din Scăieni a fost DumitruMihăilescu, bunicul învăţătorului Emil Popescu. Bătrânul Mihăilescu a fos mutat abuzivde boierul Petre Bălăceanu la o şcoală dintr-un sat din Bărăgan spre a-şi aduce în locullui o rubedenie. În locul şcolii avariate, pe baza planurilor arhitectului Mişu Rădulescu,după cutremur, s-a început un nou local care a fost definitivat între anii 1944-1948. Încurtea şcolii a fost construită locuinţa directorului, având două odăiţe, o prispă, grajd şi

şopron în spate. În 1945 această şcoală se găsea sub direcţia profesorului de românăTănase I. Bălan, până ce dânsul a ieşit la pensie, în 1963, când a fost numit ca director prof. de limba rusă Platon Goţonoga.

Prin reforma din 1948, şcoala de la Scăieni devine de 7 ani, primind în clasa a V-a elevi din comunele Scăieni, Boldeşti, Seciu şi Pleaşa, unde nu existau decât şcoli cuciclu elementar. În anul 1949 se înfiinţează clasele a 6-a şi a 7-a, atingând un număr total de 280 de elevi, la care predau 16 cadre didactice. Acea şcoală era înzestrată cumaterial didactic suficient şi încadrată cu cadre didactice corespunzătoare. În anul 1960s-au mai construit două săli de clasă, prin contribuţia voluntară a localnicilor. Tot prinasemenea contribuţii, în anii următori, s-au mai adăugat încă trei săli de clasă.

În cele două şcoli existente, învăţau înainte numai 200 de elevi. În 1962 însănumărul copiilor de la această unitate şcolară s-a dublat, ajungând la 425, iar în anul1967 numărul elevilor care frecventau şcoala de la Scăieni a atins apogeul, ajungând la480 de elevi, reflectând, într-un fel, creşterea nivelului cultural-material al sătenilor dinfosta comună Scăieni. Fireşte, la aproape o jumătate de mie de elevi, însăşi numărulcadrelor didactice a trebuit, de asemenea, mărit. Dacă în trecut erau numai 7 cadredidactice, în 1962 s-a ajuns la 18, iar în 1967 la 22 de învăţători şi profesori, sub direcţiaprof. Tănase Bălan, când această şcoală a devenit una dintre instituţiile de învăţământrural cu numărul cel mai mare de elevi, din judeţul Prahova. Astfel putem spune că s-a

împlinit visul lui Teodor Diamant, care dorea ca la Scăieni să existe o asemenea şcoală



67

mare. Din păcate, după acea perioadă de vârf, numărul elevilor a început să scadă,treptat, treptat, ajungându-se astăzi la 315 şcolari (în 2007)...

Seismul din 4 martie 1977 a zguduit puternic structurile clădirii. Neexistândfonduri pentru construcţia unui nou local, s-a procedat la repararea superficială a clădirii,

întărind-o cu bare de oţel şi cu console de fier exterioare, dar ele nu au servit la nimic,deoarece construcţia, la care arhitectul Grecu mai adăugase cinci săli de clasă, a suferitalte mari slăbiri de structură la un alt puternic cutremur, cel din 1986, apoi şi la cel din1990, când clădirea “consolidată” la suprafaţă devenise total nefolosibilă. Cu toateacestea, într-o parte a ei, tot se mai învăţa, întrucât clasele anexe, construite de p.f.l. încurtea şcolii, lângă un WC primitiv, nu puteau cuprinde pe toţi elevii. Autorităţile, în lipsăacută de bani, se deciseseră să facă o altă nouă reparaţie, dar pentru că, dupăRevoluţie, ţara mea, din care eu fusesem silit să emigrez ilegal în Austria, apoi înAmerica, devenise liberă, am luat de grabă primul avion şi am sosit de la Chicago laScăieni unde am fotografiat şi filmat clădirea în întregime şubrezită. În noua mea

calitate, de ziarist american şi de corespondent al posturilor de radio “Vocea Americii” şi“Europa Liberă”, de crainic la un post de televiziune din Chicago, am făcut reportajespeciale despre acest subiect, am publicat un articol de-al meu, însoţit de fotografii cuclădirea afectată, prezentând clasele cu pereţii crăpaţi şi tavanurile sparte, într-un ziar american de mare tiraj, în care insistam asupra faptului că a continua să fie folosităaceastă clădire şubredă, ce se poate prăbuşi oricând peste copii şi peste cadreledidactice, chiar la un seism de gradul 3,5 R, echivalează cu o crimă strigătoare la cer, decare se vor face grav vinovaţi atât responsabilii locali cât şi cei de la minister, inclusivministrul educaţiei însuşi; şi am ameninţat că voi difuza filmul pe unul din canalele mariTV americane. (Anexez faximilul cu acest articol.) O scrisoare detaliată am trimis-opreşedintelui ţării de atunci, Ion Iliescu, alta guvernului şi alta Ministerului Educaţiei, d-luiministru Marga. Eram sigur că dacă mesajul-protest al meu nu îi va speria de tot peliderii din ţară, tot îi va impresiona în vreun fel şi că ei vor da ascultare acestui puternicsemnal de alarmă venit din America. În plus, el a mai avut darul să întărească plângerilepărinţilor şi ale cadrelor didactice adresate anterior Ministerului Învăţământului în acelaşiscop. În scrisoarea mea şi în articol, am cerut ca şcoala veche să fie imediat demolată şi

înlocuită cu o clădire având schelet metalic, o construcţie modernă anti-seismică. Amsunat din America la telefon pe cei de la minister care cunoşteau de acuma articolulmeu.

Din fericire, mi s-a răspuns încurajator, că s-a ţinut cont de materialul critic ce l-am publicat în presa americană şi că prima clădire de şcoală antiseismică din Româniava fi începută în curând la Scăieni, ea fiind tot prima inclusă în Proiectul de reabilitare alşcolilor - program finanţat de Banca Mondială, inclusiv cu sprijinul Consiliului LocalBoldeşti-Scăieni. Poate că par lipsit de modestie că amintesc acest amănunt aici, dar nuputeam să tac, fiindcă era şcoala unde învăţasem eu ca elev şi unde slujisem caprofesor şi eram foarte indignat că până atunci nimeni din cei sus-puşi nu se sinchisisenici măcar să dea un răspuns. Pe de altă parte, profitam de mass-media americană dinspatele meu, care îmi dădea un anumit curaj şi autoritate, ea fiind oricând dispusă adifuza filmul ce-l făcusem. De aceea nu puteam să rămân pasiv şi să nu accelerezaceastă urgenţă care, fără asemenea presiuni din afară, ştiam că ar fi fost construită cu



68

un an, doi sau cu mai mulţi ani mai târziu. Construcţia şcolii s-a demarat însă imediat şi în februarie 2003, elevii şcolii de la Scăieni s-au mutat într-un local nou, cu pereţiexteriori metalici, o clădire frumoasă (eu o visam chiar şi mai frumoasă!) şi modernă, cu

încălzire centrală, dotată de minister cu toate facilităţile necesare, inclusiv cu multecalculatoare. Ea a fost proiectată de arhitectul ploieştean Niţă Savu care a fost destul deinspirat. Clădirea va rezista la cutremure de gr. 7,5 R, dar nu la eventualele tornadecare, de la o vreme, se cam rătăcesc şi prin România. Şi, totuşi, o mare nemulţumire

încă a rămas, iar pentru ea nu mai pot apela din nou la Ministerul Educaţiei, căci este odoleanţă cu totul fezabilă local: gardul din spatele şcolii... Din cei aprox. 200 m de gardvechi au mai rămas cca 20 m, pentru că restul scândurilor s-au furat, iar curtea a rămaspractic fără gard, arătând cumplit de dezolată. Acolo va fi nevoie în curând de un gardnou, frumos şi rezistent, dacă se poate, confecţionat tot din metal, precum împrejmuireasolidă de la faţada noii instituţii. Fiindcă nu numai faţada trebuie să fie frumoasă, ci şispatele şcolii. Altminteri ea arată ca o pereche de pantaloni noi şi eleganţi, călcaţi

frumos, la dungă, în faţă, dar rupţi şi decupaţi complet în spate, lăsând să se vadă ogoliciune ruşinoasă...Noul local de şcoală, cu un etaj, conţine opt săli de clasă, un hol mare luminos,

aparatură modernă de încălzire centrală (în spaţiul special de la demisol), grup sanitar cu veceuri moderne, un laborator de fizică-chimie, un cabinet de limbi străine, spaţiisuficiente pentru bibliotecă, arhivă, cancelaria spaţioasă a cadrelor didactice, biroulsecretariatului şi cabinetul pentru director. Actuala conducere a şcolii mi-a mulţumitpentru acest sprijin şi totdeauna când vin în ţara de unde am plecat cu peste 20 de ani

în urmă, sunt bine primit acolo. Iar eu vizitez cu emoţie şi plăcere această frumoasă şi îngrijită construcţie, de existenţa căreia mă bucur sincer, chiar dacă cineva, vreodată, vaface abstracţie sau va nega intervenţiile mele din afară pentru existenţa ei, ceea ce,desigur, nu mă deranjează, fiindcă sunt sigur că oricare ar fi fost în locul meu ar fiprocedat la fel.

În prezent (în 2007), şcoala de la Scăieni (care poartă numele de “Şcoala nr. 2cu clasele I-VIII, Boldeşti-Scăieni”), str. Colinei nr. 40, are un total de 315 elevi,repartizaţi în 16 clase: opt pentru clasele I-IV - toate paralele - şi opt pentru clasele V-VIII, deservite de peste 20 de cadre didactice. Mai exact, sunt 8 învăţători şi 13 profesorititulari, 4 profesori suplinitori.

Directorul şcolii este, din 2001 până în prezent, un tânăr harnic, bun organizator

şi respectat de colegii lui, prof. de matematică Leonard Coţac. De asemenea secretaraşcolii, Daniela Bică. Înaintea directorului Coţac, funcţia de director au mai avut-oprofesorii: Bălan Tănase (01.09.1945-01.09.1963; Goţonoga Platon (01.09.1963-01.07.1980); Pantelimonescu Silviu Paul (01.07.1980-01.02.1990); Apostu Steliana(01.02.1990-01.09.1991); Dinu Maria (01.09.1991-01.09.1999); Diaconescu Steliana(01.09.1999-01.09.2001); Grigorescu Elena (01.09.2001-01.12.2001); Coţac Leonard(01.12.2001-până în prezent: 2007).

Iată numele învăţătorilor de la cl. I-IV, care predau în anul şcolar 2006-2007:Dinică Lelia (înv. supl. la cl. I), Pase Ramona (înv. supl. la cl. I), Dan Manuela

(înv. supl. la cl. a II-a), Manea Florica (înv. tit. la cl. a II-a), Enescu Veronica (înv. tit. la cl.



69

a III-a), Vasilescu Maria (înv. tit. la cl. a III-a), Chivu Luciana (înv. supl. la cl. a IV-a) şiŞerban Diana (înv. supl. la cl. a IV-a).

În anul şcolar 2006/2007, anul editării acestei cărţi, predau următorii profesori:Dinu Ion (l. română), Toboş Magdalena (l. română), Coţac Leonard

(matematică), Pantelimonescu Silviu Paul (matematică), Diaconescu Steliana(matematică), Grigorescu Elena (l. franceză), Manolescu Ana (l. engleză), PanaeteCristina (istorie), Doroftei Floare (chimie), Soare Alina (religie), Ciucă Laura (biologie),Manolache Cristina (geografie), Tudor Gheorghe (ed. fizică), Olaru Mioara (pens. supl.desen), Cârcioiu Marta (pens. supl. muzică), Teodorescu Junona (educaţie tehnologică).

O muncă deosebit de responsabilă, deloc uşoară, dar desfăşurată cu devoţiuneşi cu înalt profesionism, o depune d-ra secretară a şcolii Bică Daniela, apreciată de toţiceilalţi foşti directori şi de cel prezent, cinci la număr.

Dacă este să vorbim de corpul tehnic, şcoala are un specialist fochist: DavidFlorica; patru îngrijitoare: Puiu Victoria, Ilie Lenuţa, Sava Aurica şi Drăghici Marioara (la

şc. Balaca); doi paznici de noapte: Tomescu Mihai şi Dima Grigore. În Scăieni se află şi trei GRĂDINIŢE: “Grădiniţa nr. 2” (cu 54 de copii preşcolari,având ca educatoare pe Popa Adriana şi Toma Ana); “Grădiniţa nr. 3” (la Balaca, cu 45de copii, încadrată cu educatoarele Bucuroiu Claudia şi Dumitru Camelia) şi “Grădiniţanr. 5” (în clădirea creşei, cu 30 de copii, educatoare fiind Pătraşcu Elena şi VoicaCristina).

O tradiţie frumoasă, încetăţenită de ani de zile la şcoala din Scăieni, esteminunatul obicei de a sărbători pe fiecare cadru didactic atunci când iese la pensie, toţicolegii organizându-i o zi festivă, cu discursuri emoţionante, care se lasă deseori culacrimi, cu multe flori şi cu o bogată masă românească tradiţională, urmată de muzică şidans, ceea ce, cu siguranţă, va rămâne întipărit nu numai în amintirea sărbătoriţilor, dar şi a tuturor cadrelor didactice participante, ca un original şi impresionant eveniment, oadevărată sărbătoare de suflet. Este un nobil gest de recunoaştere colectivă, pe deplinmeritat, a unei munci la catedră plină de multă dăruire şi sacrificiu, desfăşurată de-alungul unui lung şir de ani, de cadrele didactice respective. Cu această ocazie s-a pututvedea cât de mult au fost apreciaţi şi iubiţi colegii care, după ce şi-au făcut pe deplindatoria de dascăli, pleacă în... concedii de odihnă nelimitate. Aşa au fost sărbătoriţi, perând, învăţătorii Vasilescu Titel, Stan Ioana, Vasilescu Georgeta, Popescu Emil Petre,Popescu Eugenia, precum şi profesorii Apostu Steliana, Ioniţă Elena, Piţa Claudia,

Tănăsescu Florica şi Dinu Maria, toţi aceştia fiind deosebit de apreciaţi, ca nişte cadredidactice de excepţie, atât de foştii elevi, de părinţii lor, de foştii colegi, cât şi de toţilocuitorii oraşului Boldeşti-Scăieni care, tot prin tradiţie, poartă o deosebită stimă tuturor cadrelor didactice, indiferent dacă sunt în activitate sau ieşite la pensie.

Trebuie să mărturisesc cititorilor acestei cărţi că şi subsemnatul, la rândul meu,am fost onorat de colegii mei de la Şcoala Scăieni, cu o asemenea sărbătorireemoţionantă, pentru care am fost invitat, în 1999, să vin special din America şi pentrucare le mulţumesc încă o dată pe această cale. În plus, eu am avut avantajul şi fericireade a mai fi fost încă o dată sărbătorit şi de colegii mei americani, în Statele Unite, în2003, atunci când, şi acolo, am ieşit la altă pensie, organizându-mi-se o festivitateasemănătoare cu cea din România...



70

Cu tristeţe, mă văd obligat să precizez că unele foste cadre didactice din listelece urmează, au trecut în lumea de dincolo, lăsând o frumoasă amintire atât în inimilefoştilor elevi cât şi ale colegilor din aceeaşi instituţie. Spre a-i cunoaşte care sunt, îndreptul numelui lor, am trecut o micuţă cruciuliţă... De aceea, un capitol cu totul special

în istoricul şcolii de la Scăieni, ar merita, în continuare, să fie adăugat aici, spre a amintigeneraţiilor care vin, că şi această şcoală a avut norocul să se bucure de o seriesuperior calificată de învăţători şi profesori de elită, cărora foştilor copii de atunci, astăzioameni maturi, le-a fost de un imens folos în viaţă, deoarece o notabilă parte a acestor foşti elevi au ajuns oameni de mare valoare în ţara noastră: medici, ingineri, profesori,profesori universitari, ofiţeri superiori, lideri politici, oameni de artă şi cultură, scriitori etc.Ei sunt rezultatul strădaniei unor învăţători ca: +Damian Ion, +Tănase Nicolae, preot înv.+Ioan Vlaiculescu, +Nica, +Tănase Bălan, +Margareta Bălan, +Nedelcu Nicolae,+Adriana Filcescu, +Brandabur Ecaterina, Popescu Maria, Constanţa Diaconescu, +IuliaDinescu, +Brezeanu Elvira, Minea Florica, Miroiu Florica, Suditu Georgeta, Ştefan Ioana,

Cerchizan Marieta, Voicu Elena, +Stoica Veronica şi a unor profesori ca +Nicolae Rotaru(deşi cu studii juridice, un excelent profesor de matematică), +Letiţia Axente (l. română),+Dubeanu Marta (geografie), Victoria Simionescu (istorie, geografie), Florica Florescu-Şaghy (fizică, chimie, biologie), +Lidia Bagrov (l. rusă, emigrată din Rusia sovietică înRomânia de frica bolşevicilor), Adam-Nica Vasilica (supl., ed. fizica), toţi aceştia fiindu-mi şi mie profesori, apoi alţi profesori: +Leon Lavric (l. rusă), Păunescu Aurora (l. rusă),Pârvulescu Constanţa (l. română), +Goţonoga Platon (l. rusă, fost director al şcolii),Carpin Dumitru (matematică), Popişteanu Nicolae (matematică), Diaconescu Silvestru(geografie şi director între anii 1979-1980), Vasiliu Aura (l. română), Tănase Natalia (şt.naturii), Catrinoiu Silvia (geografie), +Georgescu Galina (matematică), +Bobe Nicolae(istorie), Matei Paul (istorie), Stroescu Petre (istorie), Melchior Dumitru (chimie), +JuncuMaria (franceză), Gaşpar Remus (matematică), Popescu Maria (istorie), DumitruConstanţa (matematică), Dumitrescu Ana (l. română), Stan Fabiola (matematică),Marinescu Veronica (biologie), Ionescu Doina (chimie), Ioniţă Elena (ed. fizică), CodescuTudorina (istorie), Piţa Claudia (biologie), +Tănăsescu Constantin (rusă, română),+Dincă Emilia (chimie), +Casieru Valeria (franceză).

La urmă, deocamdată fără cruciuliţă, pot să mă adaug şi pe mine, Cristian PetruBălan (română, franceză şi latină), după ce, la cererea mea de transfer, am revenit laScăieni de la Ploieşti, unde fusesem numit director la Şcoala generală nr. 3 (1966-1971)

apoi profesor titular la Şcoala nr. 17 cu cl. I-X din acelaşi municipiu.O prestigioasă muncă au depus-o, în urmă cu patru decenii, secretarii şcolii deatunci: Cucu Florin, Pavel Elisabeta şi Darie Elena.

Să trecem acum în revistă...

ŞCOALA DE LA SECIU

Am văzut că localitatea Seciu, care de câteva ori a încercat fără succes să

devină comună independentă (nu îndeplinea nr. de locuitori ceruţi), avea, pe lângăbiserica “Sf. Treime”, ridicată înainte de 1737, un dascăl care învăţa pe câţiva copilaşi să



71

scrie şi să citească, ceea ce nu echivala nicicum cu o şcoală. Documentele din arhivăarată însă că şcoala propriu zisă a început să existe acolo în anul 1906, dar clădirea s-aconstruit în 1910. De atunci până în 1960 nu au existat decât două săli de clasă. De oşcoală nouă nu se poate vorbi până în 1964, când se construieşte un local cu patru sălide clasă (pentru clasele I-IV).

În 1960, eu, împreună cu prof. Munteanu Margareta, am fost numiţi primiiprofesori la Seciu (eu predam matematica, româna şi sportul, iar d-ra Munteanu biologiaşi alte obiecte), cu noi a început să se fundamenteze, pentru prima dată, ciclulgimnazial, cu clasa a V-a, pe acele meleaguri. Amândoi veneam pe jos, din direcţiidiferite, urcând, câţiva ani la rând, un deal noroios, abrupt, care era, de fapt, un suişextenuant şi deloc plăcut, lung de patru km - pe ploi, arşiţă, viscol sau ger. Dar aveamdouă mari avantaje: acest soi de alpinism ne crease o excelentă condiţie fizică şi... eramfoarte tineri.

Fiindcă nu mai exista deloc spaţiu pentru clasa a V-a în clădirea şcolii primare,

am fost găzduiţi, un an de zile, în micuţa casă parohială de lângă biserica satului, într-oodaie modestă, unde lucram cu vreo 16 copii. Părinţii ne-au ajutat să cărăm din pădure,cu boii lui moş Duţă, un copac lung, pe care, prin cioplire şi fasonare, l-am transformat

într-un stâlp ce susţinea sârmele de curent electric şi astfel “şcoliţa” a fost electrificată. În1986 s-a dat în folosinţă şcoala nouă, având cinci săli de clasă, cancelarie, bibliotecă,magazie ş.a., la care, în 1991 s-au făcut reparaţii capitale. În 2006 s-au primit investiţiinoi pentru un grup sanitar în incinta clădirii, introducându-se, în incinta clădirii, apăcurentă, inclusiv apă caldă. De asemenea s-a procurat mobilier didactic nou în toateclasele (bănci, dulapuri, măsuţe, scaune). Au fost înlocuite ferestrele vechi cu ferestrenoi, tip termopan, pentru etanşarea claselor şi reducerea consumului de combustibil întimpul iernii. În prezent se definitivează lucrările la încălzirea centrală. La început,numărul copiilor a crescut, mai ales în prolifica perioadă a “ceauşeilor”, dar după aceea,cifrele s-au tot micşorat, încât existenţa acestei şcoli a început să fie deja pusă subsemnul întrebării, dat fiind că de la 240 elevi, câţi erau prin anii 1978-82, când seajunsese la două generaţii cu clase paralele, la ora actuală şcoala Seciu mai are doar 95de elevi (40 la clasele I-IV şi 55 la clasele V-VIII).

La clasele primare fusese director învăţătorul +Dănilă Ion care preda împreunăcu învăţătoarea + Avramescu şi înv. Teodorescu Lucica. În 1960 a fost numit ca director prof. de biologie Pop Simion, venit de la Reghin. El a fost director până la pensionare, în

1972. După pensionarea dumnealui, de la Boldeşti a primit funcţia de director, din 1972până în 1980, prof. de biologie Dumitru Ion, actualul primar al oraşului, care a pusşcoala la punct, intervenind cât s-a putut pentru îmbogăţirea inventarului ei şi în vederea

înfrumuseţării şcolii. În 1980 (până în 1985), vine ca director prof. de geografieDiaconescu Silvestru, care continuă dotarea şcolii, iar de la data de 1 mai 1986 până înprezent (2007), este numit director prof. de matematică Valeriu Teodorescu care, deasemenea, s-a dovedit acolo un foarte bun gospodar, în ciuda multor dificultăţi cărora atrebuit să le facă cu greu faţă. Între timp şi numărul cadrelor didactice crescuse. Într-unfel, şcoala Seciu devenise, chiar de la debut, poarta de intrare (şi de stagiatură) pentrucadrele didactice care voiau să ocupe mai târziu catedre la şcolile din Boldeşti sauScăieni... Pe acolo au trecut înv. Dănilă Ion, înv. Popescu Emil, prof. de matematică



72

Arcanu Valeria, prof. Munteanu-Draghini Margareta, prof. Dumitru Ion, subsemnatul,prof. de matematică Mândrilă Elisabeta, apoi prof. de l. română Vaida Gavril cu soţiadumnealui Vaida Maria, care era învăţătoare, şi alţii (c. did. temporare, netitulare).

În prezent, la Şcoala cu clasele I-VIII de la Seciu mai sunt doar 13 cadredidactice, după cum urmează... (Dar mai întâi trebuie să amintesc că, dat fiind scădereanumărului de copii, la ciclul întâi, din anii 1986-1992, rămăseseră doar trei posturi de

învăţători, ceea ce a impus să se lucreze cu clase simultane). Cum numărul copiilor acontinuat să scadă, din anul 1992 până astăzi, s-a ajuns la numai două posturi de

învăţători, titulari fiind Isbăşoiu Adriana (cu clasele simultane I şi a III-a) şi Dumitru Victor (cu cl. simultane a II-a şi a IV-a). Deci, în prezent, această şcoală a rămas cu numai doi

învăţători.Profesorii de la şcoala Seciu, în anul şcolar 2006/2007, sunt: Isbăşoiu Georgeta

(l. română), Brânzea Mădălina (l. franceză), Lupu Daniela (l. engleză), Ciucă Laura(biologie), Manolache Cristian (geografie), Tudor Otilia (istorie), Teodorescu Valeriu

(matematică), Teodorescu Margareta (ed. fizică şi ed. muzicală), Teodorescu Junona(ed. tehnologică), Ştefănescu Laurenţiu (religie).

GRĂDINIŢA DE LA SECIU

În afară de această şcoală, copiii preşcolari din Seciu frecventează cu toţiigrădiniţa de acolo, destul de bine dotată. Această grădiniţă, care funcţionează înclădirea fostului cămin cultural local, unde este găzduit şi dispensarul teritorial, avea

înainte două grupe, dar în prezent a rămas numai cu o singură grupă, de 24 de copii.Directoare şi educatoare este o proaspătă absolventă a Liceului pedagogic din Ploieşti,Ion Damaris, care face zilnic naveta cu autobuzul, venind din Ploieştiori. (Educatoare-directoare dintre anii 1968-2000, Duţu Viorica, fosta mea elevă, s-a pensionat din anul2000). Dar şi numărul preşcolarilor a scăzut într-o proporţie alarmantă!

Dacă populaţia şcolară va scădea în acelaşi ritm, şcoala de la Seciu va ajungede unde a plecat: cu unul sau două grupuri mici de copii învăţând într-o odaie de patrupereţi. Dar cine ştie, poate că tinerii căsătoriţi se vor răzgândi şi vor face, între timp,nişte eforturi fizice mai mari, să mai schimbe ceva... Altminteri, fără copii, porţiledeschise ale frumoasei şcoli din Seciu aşteaptă de geaba, iar cadrele didactice vor intra

în şomaj sau vor merge să culeagă căpşuni în Spania...

GRUPUL ŞCOLAR INDUSTRIA STICLEI BOLDEŞTI-SCĂIENI

Este cunoscut şi sub numele vechi de “Liceul Boldeşti-Scăieni” (str. Bucovului nr.6) care, la rândul lui, are un bogat şi fructuos istoric. Prin Ordinul 367 al MinisteruluiEducaţiei şi Cercetării din 28 iunie 1962 s-a înfiinţat această şcoală ai cărei absolvenţiurmau să devină şamotori şi operatori în fabricarea geamului. Instituţia demarase numai

cu două săli de clasă şi o bibliotecă iar elevii din afara localităţii aveau asigurată cazareagratuită. În toamna anului 1962 se deschide oficial Grupul Şcolar Materiale de



73

Construcţie care avea un număr de 60 de elevi, în majoritate copiii muncitorilor Fabriciide Geamuri Scăieni. Corpul profesoral era format în vremea aceea din: directorul şcolii -prof. de matematică Enescu Ion, prof. de română Bălan Tănase, maiştri instructoriStanciu Ion şi Ioniţă C-tin, la care se adaugă şi trei ingineri din fabrică: Brebeanu Elena,Burt Vladimir şi Gheorghe Gheorghe.

În primăvara anului 1963 s-a deschis şantierul pentru o nouă clădire a şcolii.Sunt create două clase - şi anume una cu profilul “lăcătuş mecanic de întreţinere” şi ceade a doua cu profilul “reparaţii în industria geamurilor şi electricieni pentru instalaţiielectrice”. Paralel, se înfiinţează şi o clasă de maiştri-operatori în industria materialelor de construcţie (curs seral), deoarece era nevoie urgentă de asemenea cadre la fabrică.

În anul 1964 se numeşte în funcţia de director adjunct doamna inginer BrebeanuElena. În 1965 existau 7 săli de clasă, un cămin şcolar cu 260 de locuri de cazare,bibliotecă, birouri, laboratoare, cancelarie. În acelaşi an, şcoala a dat şi prima promoţiede absolvenţi, în meseria de operatori în fabricarea şi prelucrarea geamului. Anul

următor, 1966, graţie eforturilor regretatului profesor de educaţie fizică Pop Emil, s-aamenajat şi un frumos teren de sport. La finele anului 1971, ca nou director al GrupuluiŞcolar a fost numit ing. Vasiliu Traian. În anul 1972, Grupul Şcolar a primit titulatura deLiceu Industrial cu profil chimie, avându-i la conducere pe Vasiliu Traian, ca director şipe Brebeanu Elena ca director adjunct.

În anul 1976 Liceul Industrial şi-a schimbat din nou titulatura în Grup Şcolar pentru industria materialelor de construcţii, titulatură care a fost menţinută până în 1990,când a devenit Grupul Şcolar Industria Sticlei Boldeşti-Scăieni. Sperăm să fie ultimaschimbare de titluri.

Vă prezentăm mai jos conducerea liceului/gr. şc. între anii 1972-2007:- 1972-1982: Vasiliu Traian - director; Brebeanu Elena - director adjunct.- 1982-1983: Bodan Aurelia - director; Alexandru Gheorghe - dir. adjunct.- 1983-1986: Micu Silvia - director; Bidulescu Constantin - director adjunct.- 1986-1997: Necula Gheorghe - director; Bidulescu Constantin - dir. adjunct.- 1997-1999: Necula Gheorghe - director; Tănase Constanţa - director adjunct.- 1999-2004: Tănase Constanţa - director; Necula Gheorghe - director adjunct,- 2004-2007: Tănase Constanţa - director; Simionescu Lucian - director adjunct.

În anul şcolar 2006-2007, Grupul Şcolar Industria Sticlei Boldeşti-Scăieni,şcolarizează un număr de 650 de elevi care învaţă în 20 de clase, cu următoarele

profile: electrotehnică, ecologie şi protecţia mediului, mecanică şi materiale deconstrucţie.Şcoala are în dotare 8 săli de clasă, 4 laboratoare (fizică, chimie, informatică şi

electrotehnică); un atelier mecanico-electric, un internat şcolar cu 100 de locuri, ocantină şcolară cu 200 de locuri, o sală de sport şi o bogată bibliotecă, cu 30.000 devolume. Din cauza cutremurelor din anii 1989-1990, corpul de clădire cu ateliere şcoalăşi laboratoare s-a deteriorat vizibil şi, având spaţiu insuficient, în toamna anului 2006, s-a demarat construcţia unui nou corp de clădire cu 6 săli de clasă, termenul de predare lacheie fiind octombrie 2007.

În prezent, numărul de profesori este de 22; ingineri-7, maiştri-5. Normeprofesori în anul şcolar 2006-2007: 38,5. Conform tradiţiei, şcoala a beneficiat de munca



74

asiduă a multor cadre didactice care au depus un efort susţinut pentru educarea tinerilor.Din vechea generaţie, amintim (cei decedaţi au o cruciuliţă înainte): +Enescu Ion (prof.mat.), +Vasiliu Traian (ing. sticlar), +Pop Emil (prof. sport), +Micu Silvia (prof. mat.),Brebeanu Elena (ing. sticlar), Bodan Aurelia (ing. sticlar), Gheorghe Gheorghe (ing.sticlar şi textilist), Horia Luciana (prof. l. rom.), Samoilă Doina (ing. tehn.), PârvulescuConstanţa (prof. l. rom.), Bălan Cristian Petru (prof. l. engleză), Dumitru Elisabeta (prof.biol.).

Actuala generaţie:Necula Gheorghe (prof. fiz.), Bidulescu Constantin (prof. mat.), Tănase

Constanţa (ing. sticlar), Sandu Cristina (consilier educativ), Anton Mariana (prof.franceză-română).

ŞCOALA MILITARĂ DE SUBOFIŢERI POMPIERI “PAUL ZĂGĂNESCU”

BOLDEŞTI-SCĂIENI

Puţini locuitori ai oraşului Boldeşti-Scăieni ştiu că pe aria localităţii lor, undeva,departe, pe malul stâng al Teleajenului, pe strada Poligonului nr. 2, există o mare şcoalăcare funcţionează ca instituţie de învăţământ postliceal, cu durata de 2 ani, cursuri de zi,având regim de colegiu tehnic militar. Este o mică, dar serioasă, “academie militară”care formează maiştri militari auto, servanţi pompieri, specialişti în servicii logistice, cugrad de subofiţeri pompieri.

Această instituţie este subordonată direct Inspectoratului General al Corpului

Pompierilor Militari şi pregăteşte maiştri şi subofiţeri militari în specialitatea auto pentrutoate structurile Ministerului Afacerilor de Interne. Numele i s-a dat de la bravul erouromân Paul Zăgănescu, vestitul luptător din Dealul Spirii care a comandat armata depompieri împotriva unei unităţi militare turceşti venită să înăbuşe revoluţia bucureştenilor de la 1848.

Şcoala este excelent dotată cu tot materialul didactic necesar, cu laboratoare,maşini, pompe, arme şi motoare moderne, având un poligon adecvat pentru excerciţii,unde cei mai buni specialişti în branşa pompieristică din ţară, ofiţeri superiori, predaustudenţilor cursuri de un înalt nivel tehnic. Lecţiile se desfăşoară în clase şi pe teren şiau un complex caracter tehnico-practic. Comanda şcolii este exercitată în prezent de dl.

colonel Ion Ungureanu. Şcoala este foarte solicitată de mulţi candidaţi care au absolvitliceul, dar admiterea se face pe bază de concursuri anuale susţinute pe un număr limitatde locuri. Sunt concursuri destul de pretenţioase. La concursul din anul acesta şcolar aufost repartizate 100 de locuri pentru subofiţerii pompieri şi 25 de locuri pentru maiştrimilitari auto (la 5 aug. 2006). Având în vedere că, după absolvire, remunerarea estedeosebit de convenabilă, indiferent de locul repartiţiei, nu se primesc decât candidaţiicare pot îndeplini cumulativ o serie de condiţii cum ar fi: să aibă vârsta până la 25 deani, şi înălţimea de minimum 1,70 m; să nu fi avut niciodată în liceu nota la purtare sub8; să fie foarte sănătoşi, apţi medical, din punct de vedere fizic şi psihologic, să nu

prezinte semne particulare evidente; să nu aparţină nici unui partid politic; soţia să nuaibă cetăţenie străină sau să fie apatridă etc.



75

Examenul de admitere se desfăşoară în două etape:Etapa I - eliminatorie - cuprinde testarea psihologică; examinarea medicală;

verificarea aptitudinilor fizice (alergare 50 m plat, flotări, sărituri în lungime de pe loc,alergări de rezistenţă pe 1000 m plat ş.a.).

Etapa a II-a: susţinerea lucrărilor scrise (pentru subofiţeri pompieri - lamatematică un test grilă, la algebră şi geometrie; la fizică, tot test grilă, din mecanică,fizică moleculară şi termodinamică, electricitate şi magnetism. Pentru maiştri militari auto- la matematică un test grilă, din algebră, geometrie, trigonometrie; la fizică, text pe grilă,din mecanică, fizică moleculară şi termodinamică, electricitate şi magnetism.)

Bineînţeles că participă numai candidaţii care au promovat etapa întâi. Peparcursul celor doi ani de studii, cazarea, şcolarizarea, asistenţa medicală, transportul -toate acestea sunt gratuite, iar studenţii beneficiază de o soldă lunară şi alte beneficii.

Încă din anul întâi, toţi studenţii capătă carnete de conducere auto, categoria B şi C.La absolvire, gradaţii primesc o diplomă cu care, dacă doresc, pot continua

studiile militare pentru a deveni ofiţeri, iar repartiţia este asigurată pe baza mediilor socotite în ordine descrescândă. Pentru informaţii suplimentare, şcoala poate fi sunatăla tel: 0244/12.21.50.

CLUBURI, CĂMINE CULTURALE, CASE DE CULTURĂ

Atât Boldeştii cât şi Scăienii, de-a lungul deceniilor, au avut o îndelungată tradiţieculturală, desfăşurată în frumoase şi solide clădiri speciale. Deşi erau localităţi separate,echipele artistice de la Boldeşti susţineau frumoase programe artistice la Scăieni, iar

artiştii amatori din Scăieni susţineau la fel de frumoase programe artistice la Boldeşti.Din acest punct de vedere, era o adevărată întrecere între aceste două localităţi şideseori nu ştiai pe care din ele să le admiri mai mult. Nici Seciu nu se lăsa mai prejos,căci şi acolo exista un cămin cultural unde exista o frumoasă activitate, din care nulipseau numeroase serate de dans. Vă rog să reţineţi amănuntul că vorbesc de operioadă trecută, aşadar, din secolul trecut, dar pe care, eu o cunosc destul de bine, înprimul rând ca martorul ocular care le urmăream îndeaproape pe amândouă, deşi eramcopil pe vremea aceea. Desigur, acum 55-60 de ani, schela Boldeşti, care se afla înapogeul producţiei, avea posibilităţi materiale destul de mari, iar Clubul de acolodevenise un centru cultural nu numai local, dar începuse să fie cunoscut în toată ţara.

Nici Căminul cultural de la Scăieni, deşi nu dispunea de fonduri de la vreo societatepetroliferă, nu se lăsa mai prejos.

Să încercăm să evocăm, deci, pe rând, din fapte concrete sau din amintiri,activitatea acestor două dinamice (pe atunci, nu astăzi!) foruri culturale locale şi să

începem cu...

CLUBUL BOLDEŞTI

Clubul Schelei Boldeşti a fost un produs al societăţii S.C. Astra Română S.A.

care, la rândul ei, este fiica societăţii petrolifere anglo-olandeze Royal Dutch Shell, înfiinţată la Londra în anul 1907 iar astăzi cu sedii la Londra şi Haga, numindu-se simplu



76

Shell. În anul 1880, întreprinzătorul industriaş român Ioan Niculescu Bazar, a înfiinţat,

la Ploieşti, rafinăria Astra Română S. A., altfel spus, o branşă românească a lui RoyalDutch, cu capital străin. În 1936 existau 16 rafinării în Ploieşti şi astfel oraşul acesta adevenit primul oraş petrolifer al Europei, rafinăria Astra fiind, ca şi astăzi, cea mai maredin toate distilăriile petrochimice de acolo. Ea se consolidase mult, pentru că a înglobatsocietăţile petrolifere mai mici Sospero, Xenia şi Venus. Ceva mai înainte, societateaAstra Română cumpărase terenuri petrolifere pe actuala rază a oraşului Boldeşti-Scăieniunde, după planurile unor arhitecţi români şi străini, s-a construit un nucleu al unuiproiectat centru petrolifer - importantul sediu al Schelei Boldeşti. Acolo, pe actuala Aleea Clubului din Boldeşti, s-au ridicat frumoase şi rezistente case, tip microvile, în stiloccidental, clădiri foarte moderne pentru vremea aceea, plus două mici colonii, deasemenea cu case tip, ambele la Scăieni, pe strada Zorilor (astăzi inclusă în sectorulBoldeşti) şi pe strada Distilăriei, cele de pe Zorilor fiind mult mai elegante. Toate erau

destinate ca locuinţe pentru inginerii şi funcţionarii schelei. Pentru a le face viaţa şi maiplăcută salariaţilor, în anul 1938, societatea Astra le-a construit un frumos club, în curteacăruia au plantat esenţe rare de arbori, au adăugat un ştrand mic pentru copii şi altulmare, pentru adulţi şi înotători, două terenuri de tenis, unul de voley şi, alăturat, un mareteren de fotbal. Clădirea clubului adăpostea o frumoasă sală pentru proiecţiicinematografice, având o scenă pentru spectacole, săli de repetiţie, la etaj o bibliotecă,servicii sanitare, garderobă, o sală de popice, o sală de ping-pong, subsoluri cu instalaţiide încălzire centrală. Considerându-se că sala mică a clubului nu mai putea face faţătuturor solicitărilor, după anul 1950, s-a mai construit o clădire a unui nou club, mult maimare, cu o scenă modernă care era bine venită. Acest club este înconjurat de un micparc, cândva plin de flori diverse şi bine îngrijit, având în mijloc un havuz cu apă ţâşninddin nişte avionaşe “cu reacţie” în mişcare rotitoare, proiectate de inginerul Barboni(avioanele au zburat astăzi la ceruri...)

Aceste două construcţii - în special Clubul mic - au constituit baza materială saumai bine zis motorul, fundalul şi inima tuturor activităţilor culturale ale Boldeştiului, de-alungul a câtorva zeci de ani, de spaţiul lor slujindu-se atât programele culturale aleschelei Boldeşti, cât şi propaganda comunistă dirijată de culturnici. Existând oasemenea bază materială, la cluburi aveau loc dese spectacolo artistice, prezentate fiede artiştii locali fie de artiştii invitaţi din ţară; se ţineau serbări şcolare, şedinţe,

conferinţe, baluri, nunţi, filme etc. În unele seri de vară, pe iarba din curtea clubului, peterasa şi spaţiul liber de lângă ştrand, în nopţile cu lună plină şi cu lumina stinsă, lângăgrătarele cu mititei şi lângă mesele cu bere, cânta o romantică orchestră, în timp ce zecide tineri dansau cuminţi tangouri, până peste miezul nopţii. Aşa se organizau pe atunciacele originale baluri, susţinute afară, sub cerul liber. Pe vremea când nu apăruseră încătelevizoarele, în Boldeşti şi Scăieni nu existau alte distracţii, dar la clubul mic dinBoldeşti se puteau vedea filmele cele mai noi care deseori rulau înaintea premierelor dincinematografele ploieştene. Pe când eram copil, acolo am văzut cele mai bune filmeamericane, franceze, italiene şi, fireşte, cele mai multe, sovietice, fiindcă aşa era atunci.Pe scena clubului mare au dat spectacol numeroase ansambluri vestite din ţară, precumorchestra Radio, cu participarea unor solişti vestiţi, ca Maria Tănase sau Maria Lătăreţu,



77

iar altă dată Ansamblul Armatei, un cor militar de 80 de persoane, dirijat de col. DinuStelian. Îmi amintesc şi de o mare orchestră şi cor studenţesc american din seria“Ambasadorii prieteniei”, unde subsemnatul am tradus în engleză discursul primaruluiAurică Marinescu. Tot de neuitat este şi activitatea tehnică a inginerului Barbone şi maiales aceea a inginerului Corneliu Axente, de la schela Boldeşti, care era şi scriitor,autorul unui roman de aventuri turistice şi al unei piese de teatru despre petroliştiiboldeşteni, “Lumină din adâncuri”, prezentată la Club şi la Teatrul de Stat din Ploieşti. Elscrisese şi “Imnul Boldeştiului”, care pomenea şi de Scăieni, nişte versuri simple, uşor de memorat, cântate pe celebra melodie germană “Lili Marlene” (sau “Lanterna”),compusă de Norbert Schultze în 1938, preferata soldaţilor germani şi americani petimpul celui de-al doilea război mondial, căci fusese lansată de actriţa americană deorigine germană Marlene Dietrich (dar, din celebrele versuri germane ale poetului HansLeip: “Vor der Kaserne/Vor den grossen Tor/ Stad eine Lanterne/ Und steht sie nochdavor...” autorul a localizat-o în româneşte, pentru boldeşteni şi scăienari, cu totul altfel),

din care eu mai reţin doar prima strofă: “Undeva departe,/ Aproape de Ploieşti,/ E-olocalitate/ Numită Boldeşti!/ Şi-n viaţa nu-i mai bine/ Să trăieşti/ Ca la Scăieni/ Şi laBoldeşti! - etc...” Însă pe atunci toţi boldeştenii o ştiau.

Cea mai strălucită perioadă a clubului s-a datorat activităţii unui artist deosebitde talentat şi devotat culturii boldeştene, profesorul şi compozitorul Ion Cucu Bănăţeanu,fiul unui mecanic, autorul piesei simfonice “Fiat lux!”. Între anii 1952-1966, acest talentatmuzician, odată venit la Boldeşti din Turnu Măgurele, unde se născuse, şi fost profesor de muzică la Alexandria, numai în câteva luni, a înfiinţat o mare fanfară şi o micăorchestră simfonică alcătuită din 14 instrumentişti. Nu ştiu prin ce metode miraculoase,acest minunat profesor, care umbla tot timpul în mână cu o cutie specială construităpentru cele două nedespărţite viori ale lui, a putut să înveţe pe tinerii recrutaţi dedumnealui în orchestre, mai toţi habar neavând înainte de muzică, nu ştiu cum - zic - că,

în mai puţin de un an de zile, toţi elevii domnului Cucu Bănăţeanu ştiau să cânte foartebine la instrumentele acelea noi şi strălucitoare comandate de el la Bucureşti şi plătite cubani grei de schelă. Aproape zilnic se putea auzi fanfara (mai toţi din fanfară erau simplimuncitori!) răsunând puternic, în ritmuri de marş, urmărită de cârduri de copii şi delumea curioasă ieşită pe la porţi! Vibrau toate geamurile caselor pe lângă care treceavoioasa bandă cu alămuri strălucind în soare! Ea cânta pe stradă, pe deal, la sediulSocietăţii Steaua Română din Scăieni, la serbări şi chiar şi la unele înmormântări.

Atmosfera Boldeştiului era mereu plină de muzică... Neuitaţi rămân pianistul polonezemigrant Paşuk, trompetistul Puiu Păun (Virgil Păunescu); la fel, interpretul la tuba şi labombardonul lui uriaş de alamă, Nae Tomescu sau toboşarul orchestrei, Jean Pandele,care bătea să spargă toba, el fiind şi un talentat acordeonist... Când profesorulBănăţeanu a fost solicitat de Casa Centrală a Armatei din Capitală ca instructor alcercului de muzică militară, marea activitate muzicală a clubului Boldeşti a încetat.Clubul Boldeşti a avut mare noroc cu achiziţionarea acestui profesor inimos. Şi când tegândeşti că, pe când slujea ca militar în primul război mondial (în noaptea de 12 nov.1918), Cucu Bănăţeanu era gata să fie împuşcat cu pistolul, pe malul Dunării, de unofiţer francez care-l crezuse spion! După ce studentul în muzică i-a vorbit ofiţerului în



78

franceză - şi el muzician -, amândoi s-au împrietenit şi au rămas prieteni până la sfârşitulvieţii.

Directorii clubului care au urmat la Boldeşti au căutat, pe cât le-a stat în putinţă,să menţină în ritm dinamic activitatea clubului, au invitat artişti de seamă din ţară, auorganizat cercuri de studii, s-au străduit să menţină vie flacăra culturii locale şi ştim că,

în bună parte, au reuşit, deşi nu totdeauna condiţiile erau propice, existând anumiteplanificări rigide şi obligatorii şi un control sever al oricărei activităţi culturale căreia i setrasa un anumit plan de îndeplinit; i se imprima de sus un caracter propagandisticstandardizat şi axat pe principiile găunoase ale “educaţiei culturale socialiste”. În ciudaacestui control riguros, uneori au fost strecurate la club şi câteva filme americaneinterzise în ţară, înregistrate pe primele videocasete şi prezentate la un videorecorder deprof. de muzică ploieştean Leonida Brezeanu în faţa unui public avid de noutăţi artisticeşi tehnice. Este şi meritul conducerii clubului de atunci, al directorilor, care prinsubterfugii inteligente, s-au dovedit a fi destul de nonconformişti.

Menţionăm numele acestor directori care, în ciuda presiunilor ce veneau de laforurile superioare, s-au achitat cu brio de responsabilitatea lor cetăţenească,interpretând în spirit mai pragmatic ordinele şi conferindu-le adesea un specific localdestul de liberal: Şandru Ion, Gheorghiu Nicolae, Ionel (Popa) Costache, Titi Iosif şiCorneliu Filostache, ultimul conducând clubul douăzeci de ani (1973-93) - perioadă încare instituţia s-a impus şi s-a mândrit cu armonioasele ei coruri, cu tarafe de muzicăpopulară, cu solişti talentaţi, cu brigăzi artistice, cu o bibliotecă de peste 62.000 devolume, cu o echipă de teatru şi de dansuri populare ş.a., realizări cu care nu o dată s-au distins la concursurile locale şi judeţene. Chiar şi astăzi, mulţi îşi amintesc cuzâmbetul pe buze, de scenetele şi textele comice lansate cu mult umor de artişii localideveniţi populari, Ciucă şi Mihăilă... Îmi amintesc şi acuma o haioasă butadă lansată deunul dintre ei: “Viaţa este scurtă, oameni buni, şi pentru că noi n-o putem lungi, haideţi s-o facem lată!”

Am fi dorit ca şi în zilele noastre să mai existe, măcar pe sfert, câte ceva dinfaimoasa activitate a Clubului de la Boldeşti, dar, cu excepţia unor seri de discotecă -ceea ce nu echivalează 100% cu noţiunea de cultură - Boldeştiul trăieşte mai mult cuaceste nostalgice, frumoase şi apuse amintiri.

Dacă Clubul mic, mai recent, a avut totuşi norocul să revină puţin la viaţă, deşiinterioarele modificate nu mai slujesc scopului prioritar cu care demarase iniţial, curtea

ştrandului, unde a apărut şi un mic bar, precum şi terenurile de sport, lasă impresia căsunt din nou acceptabil de îngrijite şi încăpute pe mâini bune. Ca şi înainte, s-ar puteaorganiza acolo concursuri de înot cu premii, o echipă reprezentativă de tenis şi de voley,fiindcă amatori se găsesc imediat. (Plusurile acestea nu ne împiedică să înţelegempentru ce oare micuţul ştrand destinat copiilor a fost desfiinţat.)

Cu totul tragică a devenit însă soarta clubului nou. Când l-am văzut ultima dată, în vara anului 2006, el avea geamurile sparte, avea obloane grele de fier cu multe lacătela uşi; pereţii exteriori au devenit veceuri publice iar înăuntru cântă, într-adevăr,cucuvelele... Păcat de ultimele dotări, cu scaune noi, pluşate, făcute de schelă, pestecare, când plouă afară, le plouă... înăuntru! Dar, de la schelă, clubul trecuse în grijaprimăriei apoi, pentru că primăria nu avea bani să-l refacă, iar a trecut la schelă, apoi iar



79

la primărie şi, în ultima vreme, datorită litigiului dintre cele două foste stăpâne, clubulnou a rămas o clădire părăsită şi pustie în care predomină mirosul de mucegai şiputreziciune. Spaţiul abandonat a devenit un jalnic adăpost pentru lilieci şi cucuvele,degradându-se pe zi ce trece şi făcându-l să pară mai vechi decât vechiul club. Oare acui o fi vina că a ajuns în acest hal? De aici, din America, nu pot să dau nici un răspunsla această întrebare, decât să trăiesc cu speranţa că, cine ştie, poate, poate va veni şipentru clubul nou o zi bună de renaştere, fiindcă altminteri se demolează singur. Şi ar fipăcat.

CASA DE CULTURĂ SCĂIENI

Cândva rivala dar şi prietena Clubului Boldeşti, cu care uneori colabora şi făceafructuoase schimburi de experienţă, şi Casa de cultură Scăieni (str. Bucovului nr. 5) are

o istorioară a ei specială. Să încercăm a o reconstitui...Proiectată în 1939 de acelaşi harnic arhitect Mişu Rădulescu, care transpusese

de pe planşetă pe teren schiţa şcolilor vechi din Scăieni şi Boldeşti, Casa de cultură dinScăieni s-a născut cu un alt nume. La început i se spunea Căminul cultural Scăieni. El afost botezat de două ori: întâi a căpătat numele de Căminul cultural “ConstantinBrâncoveanu”, dar cum comuniştii auziseră că acesta fusese “boier vechi şi domncreştin” şi cum analfabeţia lor habar nu aveau de istorie, au cerut să i se schimbenumele în Căminul cultural “Horia, Cloşca şi Crişan”. Părea o firmă cu nume mairevoluţionar... Dar numele acesta, fiind şi el prea lung, nimeni nu-i zicea aşa şi, în câţiva

ani, denumirea a fost definitiv uitată. Cu peste două decenii în urmă, eu propusesem să ise spună “Casa de cultură “Mihai Eminescu”, motiv pentru care am şi pictat chipulpoetului naţional pe frontispiciul clădirii, însă văd că astăzi nimeni nu-i mai zice nici casăde cultură, nici cămin cultural, nici club şi, la drept vorbind, nici nu prea se maisinchiseşte nimeni să mai intre în acea clădire - că ce să facă acolo, în sala aceeagoală, de altfel, foarte frumos modernizată în anii trecuţi, unde nu se întâmplă totuşi mainimic, fiindcă stă mai mult închisă? Păcat de noul acoperiş de tablă zincată ce l-a

înlocuit pe cel de ţiglă spartă, păcat de scaunele acelea noi, tapisate, de un bleuimaculat, pe care rareori a stat cineva! Nu mai vezi acolo filme, baluri, nu mai vezilocalnicii intrând zilnic, ca altă dată, pe uşile clădirii, decât doar copiii şi unele persoanele

mature care, de fapt, merg doar la bibliotecă, singura instituţie care o duce acolo bine-mersi, datorită harnicei bibliotecare şefe care ştie cum să-şi atragă cititorii. Înainte, laScăieni, la cămin, aveau loc săptămânal, hore, filme, spectacole de teatru, conferinţe,nunţi, mult frecventatele baluri - ah! vestitele baluri de la Scăieni - terminate adesea cubătăi de pomină, stârnite de bălăcenii cuţitari, bătăi ca-n filme, sângeroase şispectaculoase, între doi flăcăi, pentru vreo codană care îi privea cu indiferenţă pe-amândoi pentru că ea iubea pe un al treilea ş.a.m.d... E-hei, ce vremuri pline de viaţămai erau! În zilele noastre e pace. E linişte... Pustiu... Acum doar o dată la câţiva ani, înperioadele electorale, sala mare a instituţiei mai prinde oleacă viaţă, când este folosită

ca sediu de votare. Oamenii votează, pleacă - şi cam atât. Nu ştiu pe cine să dau vinacă se întâmplă aşa ceva şi, tot gândindu-mă şi gândindu-mă, bănuiesc că am găsit



80

vinovatul principal: televizorul! Da, televizorul sau televiziunea - cea pe cablu, pe antene,cea naţională, multinaţională, internaţională, cea de pe sateliţi, de pe etc... Ea a distruscasele de cultură, cluburile, cinematografele, fiindcă, având numeroase tentaculetentante, cu canale multiple, este foarte puternic informativă şi foarte diversă, infiltrându-se clipă de clipă pe sub pielea şi pe sub pleoapele noastre - oriunde! Ce mai: ea se facecă te informează la minut, că te culturalizează, intrând în casă la tine, în casă la mine, laprieteni, şi o găseşti peste tot - la oraş, la ţară, la munte, la deal şi la vale - unde îţiserveşte, tehnicolor, totul la nas: filme de aventuri, filme lacrimogene, cu telenovele, ştirisenzaţionale de ultimă oră, sport, politicieni corupţi, lideri de partide în conflicteinterminabile, scandaluri faimoase, “cine cu cine”, fete frumoase, maneluţe „naţionale”rromâneşti, dansatoare la bară, cu fundurile semi-goale, vibrând pe sticla monitoarelor TV etc., etc., până-ţi face capul plin, de te ameţeşte, dar când ieşi afară în lume - şi daide greutăţile diurne, uiţi deodată totul şi simţi că ai sufletul gol... Era să strig: josteleviziunea! dar... să fim serioşi, fiindcă cine mai poate trăi astăzi fără ea, când eu

însumi am organizat, aici în America, pentru câţiva ani de zile, programe de TV? Poatecă glumesc şi exagerez un pic când acuz televiziunea română şi din toată lumea cupuţină maliţie, însă tot nu am găsit adevăraţii vinovaţii fiindcă, în general, cămineleculturale şi casele de cultură de astăzi, din toată ţara, nu mai sunt luate cu asalt ca ieri...Cine ştie? Or fi şi ele pe cale de dispariţie, conform unor legi istorice necunoscute,precum au dispărut vătăşiile, pârcălăbiile, medelniceriile şi hătmăniile... Doamne fereşte,ca în locul lor să nu apară vreun “The Romanian Manele’s Club” sau chiar MinisterulNaţional al Manelelor! Din această cauză nici nu îndrăznesc să învinuiesc pe cineva şi

încerc să vă propun a ne întoarce încă puţin, cu nişte ani în urmă, pentru a vă povesti şialtceva ceva despre acest Cămin cultural de la Scăieni...

În camerele de la etaj ale căminului cultural, cu intrare pe la balcon, locuiafamilia femeii de serviciu de la această instituţie, Fati Floarea, cu soţul ei, nea LisandruFati, un ardelean în vârstă, care era pasionat de politică anticomunistă ca şi mine, unelev în clasa a VII-a la şcoala din comună. În fiecare seară, nea Lisandru mă chema sămergem amândoi în cabina de proiecţie unde se afla aparatul de radio al căminului,sculă rară pe vremurile acelea, căci nu oricine îşi permitea să aibă radio în casă şi nicidumnealui nu avea cu cine să discute politică... În plus, nea Lisandru nu prea ştia săprindă posturile de radio “Vocea Americii” şi “BBC Londra”, apelând la mine. Pe la orele19, seară de seară, ne întâlneam tainic amândoi în cabină, lângă aparatul de proiecţie,

unde când lipsea operatorul Mielu Soroiu, eu proiectam filmele şi schimbam rolele. Dupăce intram, răsuceam de două ori cheia în uşă, de frică să nu ne surprindă cineva căascultăm clandestin pe imperialişti, iar Nea Lisandru îşi aprindea tacticos o ţigară, neaşezam amândoi în jurul mesei pe care se afla aparatul, butonam niţeluş, şi deodată, dindifuzoare răsuna vocea frumoasă a Emanuelei Cerbu: “America vorbeşte României!” Şiimediat începea extraordinar de frumosul marş american “O, Columbia The Gem of TheOcean” , folosit ca semnal de începere a emisiunilor în limba română, fost cândva, pentruscurt timp, şi State Anthem, Imnul de Stat al SUA. Mi se înfiora de emoţie pielea pe mineşi-mi dădeau lacrimile când auzeam acest cântec armonios şi impunător, după carevocea continua: “Transmitem ştirile...” Amândoi aşteptam cu sufletul la gură vestea ceamare “cu debarcatul paraşutiştilor americani în România”... “Îi zâce bine, frate, îi zâce



81

bine... Chiar aşe-i!” - aproba bătrânelul de lângă mine seria de critici la adresa regimuluicomunist al lui Gheorghiu Dej. Vorbea şoptind misterios, cu urechile lipite de difuzorullăsat în surdină. “Când om scăpa de eştia?” - mă întreba câteodată deznădăjduit, fără săştim a fixa vreo dată apropiată, spre a ne da vreun răspuns. Subsemnatul, nici nubănuiam pe-atunci că voi ajunge să transmit şi eu ştiri de la microfonul acestui iubit postde radio din Washington. “Ce zici, Puiule, vin americanii au ba în ăst an?” - mă întrebanea Lisandru, plin de mari speranţe. “Vin, nene Lisandre, cum să nu vină, că o să-i facăpraf pe ruşi cu bomba aia atomică a lor dacă mai fură din România” - îi răspundeam eucu naivitate şi cu mare încredere în zeii de peste ocean care nici nu ştiau dacă Româniaeste o ţară sau o marcă de maşini. Dar au venit pe naiba, c-a trebuit să vin eu la ei... Înschimb, peste câteva zile, a venit, neinvitat, un tovarăş de la Secu şi l-a căutat pe neaLisandru acasă (el era plecat la serviciu), unde a găsit-o singură pe Flory, fetiţa lui ceamare, de vreo 12-13 ani, pe care a întrebat-o dacă taică-su ascultă la aparatul de radio.Flory i-a răspuns cu toată naivitatea de copil apolitic: “Sigur că ascultă... De ce să n-

asculte?” “Şi ce ascultă, păpuşico? Radio Moscova, Radio Bucureşti, muzică, da?” “A,nu, nu... Tata ascultă numai Vocea Americii şi Londra, iacă aici la radio de la căminulnostru... Că de vreo două ori am ascultat şi eu, fiindcă americanii ăia vorbesc bineromâneşte...” Apoi i-a completat că mai este totdeauna şi un copil cu el (adică eu). Tipuli-a mulţumit zâmbind şi a plecat satisfăcut. Nu ştiu cine a fost anchetatorul acela, dar separe că nu era un om chiar rău, fiindcă l-a chemat pe tatăl fetei, s-a legitimat şi areprodus ce a mărturisit fetiţa lui din naivitate sau din prostie, l-a rugat să nu mai asculte,că nu-i voie aşa ceva şi i-a cerut aparatul. A doua zi, când l-a adus înapoi,condensatorul mobil a fost blocat numai pe radio Bucureşti şi nu se mai puteau ascultaalte posturi de radio. Însă operatorul Mielu Soroiu a deblocat cu dibăcie condensatorul şinoi ne-am reluat meseria de pasionaţi ascultători-amatori, plini de aceleaşi vagi speranţenobile, şi de mari comentatori politicieni, cu discuţii asemănătoare cu ale eroilor lui MarinPreda din Poiana lui Ioacan, la care participa şi Ilie Moromete.

Tot aşa, prin anii 60, după ce, cu câteva săptămâni înainte, apăruseră pe-acolocâţiva cântăreţi de muzică populară de la Radiodifuziune, primiţi cu aclamaţii, iată că,

într-o duminică, numai ce vine, cu alai mare, din Capitală, în două autobuze, la acelcămin şi o aleasă trupă de cântăreţi de seamă de la Opera de stat din Bucureşti -soprane, başi, baritoni, toţi numai un zâmbet - însoţiţi de o miniorchestră simfonică şi

încep, pe rând, să se producă pe scenă, în faţa unei săli arhipline de ţărani colectivişti şi

de lucrători de la IAS, aduşi cu sila direct de la sapă, pentru culturalizare, ca să li seprezinte în premieră pentru urechile lor, neînvăţate cu muzică “grea”, arii din operecelebre: Verdi, Glinka, Ceaikovski, Ravel, Massenet ş.a. A fost o unică experienţă pentrubieţii noştri solişti de operă... Nici n-au început bine să solfegieze ariile lor, că fiecare eraimitat de unii din sală cu behăituri de oi, cu mugete de boi şi deseori era întrerupt. Cândo soprană cu un bust voluminos şi-a înălţat glasul în cascade cristaline, coborându-lelungi şi în trepte cu tremolo, toţi râdeau; câţiva imitau nechezatul iepelor iar unul a strigattare: “niiiee, boaa-lăă! Huo, la paaie!” Altul striga: “zi-ne, fă, şi-o doină!” iar către cei dinorchestră: “cântaţi-ne, băi fraţilor, şi-o sârbă, d-aia de-a noastră, ţărănească!” Sala, înloc să-i potolească pe bădăranii prost-crescuţi, murea de râs şi îi încuraja aplaudându-i(desigur, nu pe artişti)... Spectacolul, care abia începuse de vreo douăzeci de minute, s-



82

a întrerupt brusc, în mare rumoare şi cu un total fiasco pentru bieţii oaspeţi, careprobabil că speraseră mult în vreo şuşanea copioasă în provincie... Toţi cântăreţii aucoborât indignaţi de pe scenă (careva din ei chiar a protestat cu voce tare) şi au plecatumiliţi, unii cu lacrimi în ochi. Iar foştii spectatori i-au huiduit până s-au urcat în autobuzeşi au plecat acasă la Bucureşti cu coada între picioare. A urmat o ancheta de două zile,pentru această mare ruşine, dar nimeni nu i-a găsit vreodată pe acei vinovaţi anonimi,spunându-se că indivizii cu pricina nu erau scăienari. Cam aşa arăta educaţia socialistăa unor indivizi din acele vremuri...

Drept urmare, în urma reclamaţiilor primite, conducerea căminului a fost imediatschimbată şi ca director al instituţiei a fost numit prof. de română Tănase Bălan care acondus căminul cultural timp de peste două decenii, lucrând zilnic la cămin, după orelede şcoală, până seara târziu. Atunci a luat fiinţă un mare cor mixt, pe patru voci, un altcor de fete, ambele instruite şi dirijate de acelaşi profesor; două echipe de teatru, oechipă de dansuri naţionale, o aşa numită “brigadă de agitaţie” şi de recitatori. S-au

prezentat cu succes piese de teatru, cu protagonişti din comună, în care excelau actoriiamatori: Cornel Tănase (tatăl marii artiste de film Carmen Tănase), surorile Tanţa şiNuţa Mihăilescu, fraţii Titus şi Coca Beuca, viitorul inginer Gheorghe Gheorghe care eraşi acordeonistul echipelor de dans, Puiu Popa, Mielu Soroiu, Vasile Crăciun, LenuţaMatei, Elena Stoicescu, George Moroianu, viitorul primar al oraşului şi alţii. Echipele decoruri şi dansuri au participat la concursuri pe judeţ şi au ocupat de fiecare dată locul

întâi. Pentru că acest cămin a fost dat ca exemplu în presa centrală, ambasadorulUniunii Sovietice la Bucureşti Rodion Dumbadze, însoţit de toţi membrii ambasadei lui,au venit la spectacolul special oferit de “zilele prieteniei cu Uniunea Sovietică”, la careau participat redactorii şefi de la ziarele Scânteia şi România liberă, însoţiţi de o echipăde cineaşti de la jurnalul de actualităţi a studiourilor cinematografice “Alexandru Sahia”din Bucureşti. Pionierii le-au oferit flori. Într-o sală decorată festiv, cu steaguri roşii şitricolore, plină de multă lume (şi de securişti în civil), - de data aceasta era o audienţăfoarte disciplinată şi receptivă -, a urmat un măreţ spectacol de gală, deschis cu imnurilede stat ale celor două “ţări surori”. S-a cântat “Katiuşa”, s-a dansat “Căluşarii”, apoi“Kazaciok”, în costume ruseşti, chiar şi un dans ţigănesc, “Ca la uşa cortului”, cusimularea unei bătăi între două tabere de “ţigani” danstori care foloseau copiii mici ca“proiectile” unii contra altora; în fine, un dans comic de imens succes, la care lumeaaplauda entuziasmată. A fost ceva original. Totul era filmat, iar jurnalul cu activitatea

acestui cămin a rulat zile întregi la toate cinematografele din ţară. Atunci Căminulcultural “Horia, Cloşca şi Crişan” din Scăieni a fost lăudat şi răs-lăudat; a primit zeci deelogii şi diplome, fiind dat ca model. Drept răsplată, mulţi ani, după aceea, echipeleartistice ale căminului cultural de la Scăieni au beneficiat de transport absolut gratuit cucamioane (rareori cu autobuze) în tot judeţul, unde îşi prezenta frumosul şi bogatul lor repertoriu.

În timpul războiului, am amintit că în sediul acestui cămin cultural se adăpostiseconducerea prefecturii judeţene iar în perioada când şcoala de la Scăieni era înconstrucţie, două din încăperile instituţiei au servit, câţiva ani la rând, ca săli de clasă, iar altă săliţă ca oficiu poştal. Până să se aducă aparate de proiecţie la cabinacinematografică, un inginer vecin cu această instituţie, regretatul Paul Svistovici-



83

Simionescu, a binevoit să ne proiecteze, cu aparatul lui personal, câteva filme ruseşticare ne-au delectat mult pe noi copiii: comedia “Toată lumea râde, cântă şi dansează”(Vesiolîie rebiata), “Prinţesa mofturoasă”, “Primăvara”, “Balaurul” (Krasivaia Vassilisa),“Copiii căpitanului Grant” ş.a. Pentru majoritatea dintre noi acelea erau primele filme pecare le vedeam vreodată în viaţa noastră. Dar şi pentru cei mari era o delectare, maiales când doi îndrăgostiţi se sărutau pe ecran. Atunci mai toţi tinerii din sală îşi ţuguiaubuzele, imitând şi amplificând cu mari intensificări sonore sunetul intim al sărutărilor eroilor de pe ecran, scene foarte pudice, care nu durau mai mult de 2-3 secunde. Dar însală imitaţiile acustice se prelungeau până la aproape un minut...

După ieşirea prof. Tănase Bălan la pensie, director al Casei de cultură a fostnumit Gheorghe Tudor, care a continuat cu mult succes activitatea instituţiei,menţinându-i faima de care se bucura.

Şi ca să închei istorioara de faţă, amintesc amănuntul că pe scena acestui cămincultural şi-a făcut debutul marea interpretă Irina Loghin care, pe atunci, era o frumoasă

fetişcană angajată la Fabrica de geamuri Scăieni.

BIBLIOTECA DE PE LÂNGĂ CASA DE CULTURĂ SCĂIENI

Ca şi Clubul de la Boldeşti, căminul cultural Scăieni, ulterior rebotezat “Casa decultură Scăieni”, a găzduit de-a lungul anilor, o frumoasă şi bogată bibliotecă. De fapt,ea a continuat activitatea Bibliotecii Comunale Scăieni, începând cu anul 1968, când aluat fiinţă oraşul. Atunci era bibliotecară Valeria Paraschivescu, în prezent pensionară,

după care a fost numită Eugenia Ilie (n. 20.06.1954 la Teişani, Prahova), sora poetuluiCorneliu Şerban, acum bibliotecară-şefă, ajutată temporar de Andreea Cristina Călin(care este şi inginer energetician) şi de Iulia Stârceanu. Doamna Eugenia Ilie este mamaa două fete studioase şi realizate profesional: Ilie (Rada) Andreea, (n. 24.02.1979),absolventă a Facultăţii de Matematică, Universitatea Bucureşti, în prezent studentă înCanda la Departamentul de matematică al Universităţii Carolina; Ilie (Bednarovschin)Angela-Georgiana (n. 13.09.1981), licenţiată a Facultăţii de Litere Bucureşti, secţiaromâno-franceza, cu masterat în Comunicări şi relaţii publice, Universitatea Bucureşti,redactor şef la Editura RAO, International Publishing Company. În anul 2007 bibliotecaare un fond de carte de 20.800 de volume şi trei periodice la care este abonată. Numărul

curent de utilizatori activi este de 1550, cifra mărindu-se în fiecare lună. În afară de serviciile oferite publicului - împrumuturi, acţiuni specifice, pe teren,

de popularizarea a cărţii şi a bibliotecii - biblioteca, la iniţiativa doamnei Ilie, între 1978-1981, s-a înfiinţat un prim cenaclu literar, la care participau elevele Daniela Zeca(viitoarea directoare TVR Cultural), Daniela Matei, Cornelia Stan şi prof. Cristian PetruBălan. După vreo 15 ani, la data de 21 oct. 1995, a înfiinţat un al doilea Cenaclu Literar,mult mai productiv, cu nume englezesc: “Satelit String” (string=pe româneşte “instrumentcu coarde/coarda/struna/sfoara” satelitului). Ciudatul nume se datorează faptului că uniidintre membrii fondatori erau deja membri ai cenaclului bucureştean “String”... Existenţa

acestui cerc literar destul de activ este atestată şi de un site pe Internet al cenaclurilor din România, la adresa: http://memebers.tripod.com/-quasaris/cntact/dreapta.htm.



84

În perioada 1995-2004, cele mai reuşite creaţii literare ale membrilor cenacluluiau fost publicate în Fazinul “Satelit String”, editat de Bibliotecă. Numerele conţin prozăscurtă şi poezie, şi au apărut cu sprijinul Fundaţiei Pentru Tineret Bucureşti. Numeroaseteste apărute în acest fanzin au fost republicate în reviste literare centrale, precum“Magazin”, “Anticipaţia”, “Cronica Română”, “ArtPanorama” ş.a., în volume de poeziesau proză, cu titlurile: “Turnurile Gemene” - proză, de Robert David; “O zona-zoster pentru îngeri” - poezie, de Silviu Nicolae şi “Prezenţa aripei” - antologie de texte, deAngela Ilie (5 poezii). Este o activitate a bibliotecii care merită toate laudele, mai ales căfanzinul respectiv, “Satelit String”, este menţionat în dicţionarul de proză ştiinţifico-fantastică numit “Dicţionar SF”, apărut la Editura Nemira, în decembrie 1999, care are caautor pe Dan Mihai Pavelescu. Vezi:

http://www.nemira.ro/dictionare/sf.asp?cautare=&categ=7.

CASA DE COPII ORFANI DIN SCĂIENI

Pentru cei care vor căuta adresa acestui orfelinat, vă spun de la bun început căel nu mai există, dar, la timpul acela, a fost o foarte frumoasă şi altruistă iniţiativă, venitădin sufletul unui descendent al lui Mihail Kogălnceanu, un anume Sergiu Kogălniceanucare, prin testament, ca un nou Mecena, şi-a donat toată averea şi casa pentru a fidăruite unei case de copii orfani ce trebuia să poarte numele “Elena Doamna”, soţiadomnitorului Alexandru Ioan Cuza. Nu ştiu dacă această Casă de copii de la Scăieni apurtat sau nu vreodată acest nume. Ea a fost fondată în vara anului 1945, adunând copii

orfani între 7-15 ani din toată ţara, îndeosebi din Moldova lovită de marea secetă. Cândfamilia mea s-a mutat de la Ceptura de Jos (Prahova) la Scăieni, în toamna anului 1945,un copil orfan din Ceptura, Dăncescu, s-a rugat să-l luăm cu noi şi să-l ducem laorfelinatul respectiv. Părinţii mei i-au îndeplinit dorinţa şi lui Dăncescu i-a plăcut foartemult noul lui domiciliu şi anturaj.

Efectivul maxim de copii înscrişi a fost de 52, în anul 1947, cu toţii frecventândŞcoala generală de la Scăieni. Primul administrator al acestei Case a fost Ion Munteanu,care a decedat de curând la Scăieni în vârstă de 101 ani. Director al orfelinatului a fostviitorul profesor Silviu Diaconescu, despre care am mai vorbit la capitolul despre şcoli.Domnia sa a făcut tot posibilul ca toţi copiii veniţi acolo să se simtă bine, ca într-o nouă

familie, intervenind pe lângă autorităţi să li se ofere îmbrăcăminte şi hrană bună, lenjerie,asistenţă medicală şi o echipă de personal adecvat: bucătari, spălătorese, îngrijitori şieducatori. Dintre acei copii unii erau foarte dotaţi din punct de vedere intelectual şi auajuns departe, precum fraţii Lozneanu şi fraţii Tameş, cu toţii ofiţeri cu grade înalte înfosta securitate.

Îmi amintesc bine de acest orfelinat pentru că mergeam acolo deseori să mă joccu unii dintre copii. Ei dispuneau de dormitoare luminoase şi curate, de o sală de studiu,cu mese şi bănci, de o cantină, toate aflate în interiorul unui fost mare conac boieresc(clădirea există şi astăzi, pe str. Viilor la nr. 44), lăcaş situat pe un deal, înconjurat de

câteva pogoane de vii cu viţă nobilă şi cu livezi de pomi fructiferi. Acolo copiii prestau şimici activităţi agricole.



85

Pe vremea aceea venise ordin să fie distruse toate cuiburile de ciori, despre carese spunea cu sunt “mari dăunători ai culturilor agricole”, că “de-aia n-au oamenii ce sămănânce”, şi, drept urmare, aceşti copii au fost folosiţi ca primii “vânători” care secăţărau prin copaci, de unde trânteau la pământ toate cuiburile ciorilor, cu pui şi cu ouăcu tot. Unul dintre copii, mai milos, şi-a pitit în sân un pui de cioară care mai avea puţinpână să zboare şi l-a crescut în taină mai bine de un an de zile. Mi l-a dat şi mie în mânăspunând că i-a pus numele mamei lui decedate, Coca. Pe Coca o iubea foarte mult şipasărea, devenită foarte blândă, îi răspundea cu aceeaşi dragoste. O arunca în sus,zbura şi se amesteca cu alte ciori, dar când o striga “Cocaa!”, cioara se desprindea decârd şi cobora imediat pe braţele sale. Nu ştiu ce s-a întâmplat cu Cocuţa lui, dar deatunci iubesc şi eu ciorile, căci am văzut cât de mult se pot ataşa faţă de noi oamenii...

De asemenea, îmi amintesc cum, în drum spre şcoală, acei copii înşiraţi încoloane, mergeau totdeauna pe drum, disciplinaţi, cântând destul de frumos, fel de felde cântece, în majoritate, traduse din limba rusă, melodii pe care eu le ştiu de la ei şi

acum, precum era vesela compoziţie a lui Mihail Leontievici Starokadomsky “Drumeţiiveseli”: “...Hai la drum! Hai la drum!/ Haideţi să pornim acum!/ Luăm şi cocoşelul,/ Mergeşi căţelul,/ Papagalul, maimuţica,/ Dar să nu uităm pisica!/ Dar... să nu uităm pisica...” De fiecare dată când coloana, formată din aceşti copilaşi orfani, trecea spre şcoalăcântând sau când ei se întorceau de la şcoală, mereu numai cântând şi cântând, femeileieşeau pe la porţi şi privindu-i îşi ştergeau lacrimile de la ochi de mila lor sau le dădeaucâte ceva, dar copiii refuzau, căci era interzis să cerşească sau să primească ceva de laoamenii din sat.

În noiembrie 1955, orfelinatul a fost desfiinţat iar copiii au fost mutaţi la un altorfelinat mai mare, la Buzău. În anii următori, clădirea fostei Case de copii a devenitsediul Întreprinderii de Stat, IAS Boldeşti iar în prezent locuinţă particulară.

BISERICILE DIN ORAŞUL BOLDEŞTI-SCĂIENI

În România, marea majoritate a populaţiei este de religie ortodoxă (86,7%, dintotalul populaţiei de 18.806.428, conf. recensământului din 2002), iar în Boldeşti-Scăieni:96,7%, la o populaţie de 11112 locuitori, conform aceluiaşi recensământ. În acest oraşsunt trei biserici ortodoxe şi trei neoprotestante. Să le prezentăm pe rând:

BISERICA “SF. ARHANGHELI MIHAIL ŞI GAVRIL” DIN BOLDEŞTI

Până în anul 1949, a mai fost o biserică veche în Boldeşti, declarată monumentistoric, pictată de vestitul zugrav de icoane Pârvu Mutu şi cercetată de Nicolae Iorga. Dinpăcate, ea a fost foarte grav avariată de cutremurul din 1940, iar seismul din 1977 aanihilat-o complet. Îmi amintesc că, aflată chiar lângă şcoala veche din Boldeşti, undefuncţionam ca profesor, deseori, în recreaţii, veneam şi priveam cu atenţie zidurile cuacele picturi destul de şterse şi scrijelate, dar nu ştiam că fuseseră pictate de PârvuMutu.

În anul 1938 se începuse construirea unei noi biserici, după planurile arhitectuluiIoan Socolescu. Ea avea o turlă centrală şi două turle mai mici în faţă. Din cauza



86

războiului, lucrările au fost întrerupte şi reluate în anul 1946, din iniţiativa preotului IoanPopescu şi a preotului foarte popular, Constantin Bercaru, pe baza unui plan alarhitecţilor Mihai (Mişu) Rădulescu şi Vasile Grecu. Peste unsprezece ani, în 1949,biserica aceasta a fost sfinţită de Prea Fericitul Patriarh Justinian Marina, dar se pare căterenul foarte labil de la poalele dealului care se termină sus, la Seciu, - însăşimasivitatea acelui deal este săltată prin trepidaţii de undele seismice - devenind unfactor care amplifică vibraţiile teluriene locale până la 8 grade pe scara Rihter, motivpentru care, la marele cutremur din 4 martie 1977, şi această biserică a fost totalmentedistrusă. Aşadar, era stringentă nevoie de un alt proiect şi trebuia de urgenţă început unalt nou lăcaş.

Sub îndrumarea harnicului preot Octavian Pârvu, apreciat şi sprijinit de enoriaşi,s-a întocmit un deviz pentru o nouă biserică. În anul 1984, după mari insistenţe, s-aprimit aprobarea de construcţie a unei noi biserici care a fost terminată în 1992, inclusivpictura care a fost executată de pictorul Marian Roncelli, în stil neobizantin. În 1994, în

luna mai, ziua 22, lăcaşul a fost târnosit de Prea Fericitul Părinte Teoctist Arăpaşu, împreună cu Î.P.S. John, Arhiepiscop al minoritarei Biserici Ortodoxe a Finlandei şi cu Î.P.S. Mihăiţă al Târgoviştei, asistat de protoiereul Ilie T. Vasile şi de un număr mare depreoţi. Fondurile pentru lucrare au fost suportate de enoriaşii parohiei, precum şi deajutoare importante venite din partea Sfintei Arhiepiscopii a Bucureştilor.

Deasupra intrării în pronaos şi a unor uşi duble, frumos sculptate, pe o placă demarmoră, se află pisania bisericii care consemnează acest eveniment în următoarelecuvinte:

“Cu vrerea Tatălui, cu ajutorul Fiului şi cu săvârşirea Sfântului Duh,a fost construită biserica cu hramul Sf. Arh. Mihail şi Gavril, întreanii 1985-1990, în locul altei biserici care a fost complet distrusă decutremurul din 1977. Această bisericăa fost clădită cu ajutorul enoriaşilor,cu donaţiile Sfintei Arhiepiscopii, prin stăruinţa consiliului parohialşi a preotului PÎRVU OCTAVIAN.Pictura a fost executată de MARIAN RONDELLI.Târnosirea bisericii a fost săvârşită deP.F. PĂRINTE TEOCTIST,

în fruntea unui sobor de preoţi condus de

P.C. PREOT ILIE T. VASILE, în ziua de 22 mai 1994.Binecuvântează, Doamne, pe cei ce trec pragul Casei Tale!Donată deAUREL IONESCU ŞI NELI DĂSCĂLESCUdin Ploieşti”.

La 22 mai 1994, am fost cu soţia mea Dorina Bălan la serviciul religios de sfinţirea bisericii, fiind invitat, ca ziarist american, de părintele secretar al Patriarhiei să participla marele prânz al invitaţilor de onoare care a avut loc la Casa Seciu şi să stau de vobăcu P.F. Patriarh Teoctist, care mi-a oferit o lucrare teologică publicată de P.F. Sa în acel



87

an. La rândul meu, i-am oferit cartea pe care-o scrisesem cu un an înainte, “Viaţa luiIisus în secvenţe cronologice”, apărută în America, la Editura “Holy Cross” din SanFrancisco, în 1993. P.F. Patriarh mi l-a prezentat pe P.S. John, Arhiepiscop al Kareliei şiFinlandei, din oraşul Kuopio, Finlanda, care mi-a declarat că iubeşte America şicunoaşte bine metropola lângă care locuiesc, Chicago.

În convorbirea mea cu P.F. Teoctist i-am relatat convorbirea pe care o avusesem în 1981 cu predecesorul lui, P.F. Patriarh Justin, în parcul Patriarhiei din Capitală,despre necesitatea republicării trilogiei “Fiul Omului, Fiul lui Dumnezeu” (Viaţa lui Iisus),scrisă de un prieten al meu, scriitorul aromân Sterie Diamandi (1897-1981). P.F Justin,care-mi citise înainte în ziarul “Tribuna” din Sibiu necrologul scris de mine pentru prof.Sterie Diamandi, îmi spusese că autorul cărţii îi fusese diriginte la liceul din Roman şi cămă ajută să reeditez eu excepţionala-i trilogie cristologică, în acest scop trimiţăndu-măsă iau imediat legătura cu P.S. Arhiepiscop Valeriu Anania, pe atunci director al BOR.Părintele Anania, care este scriitor şi erudit teolog, traducător al Bibliei, m-a sfătuit să

am răbdare, că s-ar putea să o reedităm în curând... Aceste amănunte i le-am etalatatunci P.F. Sale Teoctist care m-a asigurat că este întru totul de acord cu propunereamea. Totuşi, încercările mele de a reeditat trilogia lui Diamandi au mai întâmpinat câtevapiedici birocratice şi nici acum nu am putut-o reedita, cum mă rugase cu limbă de moartedistinsul şi regretatul autor aromân. De aici, din America, nu este deloc simplu să rezolviunele probleme care pot fi finalizate numai printr-o prezenţă continuă acolo, la faţalocului.

BISERICA “ADORMIREA MAICII DOMNULUI” DIN SCĂIENI

Prima biserică solidă în Scăieni, devenită parohie, a luat fiinţă în 1864, purtândhramul “Adormirea Maicii Domnului”, apoi “Sfântul Nicolae şi Sfântul Spiridon”. Am maivorbit despre ea la capitolul despre şcoala Scăieni. Documentele păstrate ne arată însăcă în Scăieni au mai existat înainte şi alte trei biserici: una din bârne, zidită din iniţiativadomnitorul Constantin Brâncoveanu, arsă în 1715; alta din cărămidă, ridicată de familialui Bălăceanu, aflată pe moşia Scăieni şi dăruită falansterului. Iar a treia a fost distrusăde cutremurul din 1882 şi rezidită de Bălăceanu, dar din nou distrusă de cutremurul din10 noiembrie 1940. Bătrânii îmi povesteau că de sub biserica lui Bălăceanu până la

conacul lui, ar fi existat un tunel secret care apoi se continua pe sub deal, până sus, lacavoul unde îi fusese depus sarcofagul, mutat ulterior la un cimitir din Bucureşti. Pecând eram copil, îmi păşteam oiţele pe lângă acel cavou, astăzi dispărut, şi tot căutamcu alţi copii vestitul tunel, dar nu am dat niciodată de urmele lui.

Noua biserică, “Adormirea Maicii Domnului”, a fost începută în 1936, cu banioferiţi de Schela Boldeşti şi de primăria condusă de Ilie Răspop, primarul comunei.Construcţia, proiectată de arhitectul Toma Socolescu, constructorul halelor şi acatedralei din Ploieşti, a durat trei ani, între 1936-38, şi s-a ridicat pe un loc de

împroprietărire căpătat în 1923. Este o construcţie masivă, largă, spaţioasă, cu o

fundaţie puternică şi pe un soclu înalt, dar cu ziduri nu prea bine consolidate. (Vezifotografia inedită, din 1938, a acestei bisericii, cu echipa constructorilor ei.) Sfântul lăcaş



88

era acoperit cu ţiglă şi la ridicarea lui au contribuit şi cetăţenii din fosta comună Scăieni.Oricum, cutremurul din 1940 a apucat-o întreagă. Cam din acea perioadă durează şicasa parohială de pe strada Colinei.

Înainte biserica aceasta avea numai două turle: una înaltă, în spate, şi, pare-se,mai grea decât puteau zidurile să suporte masivitatea ei, apoi turlă cubică din faţă, de pepronaos, care servea şi de clopotniţă, de asemenea largă şi masivă, aşa cum oproiectase arhitectul Socolescu, cel care a făcut şi schiţa pentru capela cimitirului. Caexterior, noua biserică apărea frumoasă şi impunătoare, cum pe la sate nu găseşti altaasemănătoare. La cutremur însă, întreaga construcţie, dar mai cu seamă turlele (cel maimult turla din spate) s-au şubrezit mult, iar primarul de atunci, Mânzală, a opinat căexistă pericolul ca turla cea înaltă să cadă peste oameni şi, fără să se priceapă laconstrucţii, în anul 1941, din propria-i iniţiativă, a adus un tractor de la schelă, a legatnişte lanţuri de turlă şi a tras-o jos. În cădere, turla a stricat naosul, mai mult decâtstricase cutremurul însuşi. Pe atunci, preot paroh era Ioan Vlaiculescu care îl sfătuise pe

primar să găsească altă soluţie de demolare, dar Mânzală nu l-a ascultat. Preotul IoanVlaiculescu (n. 17.05.1889, în comuna Opăriţi, Prahova, m. 9.09.1957 la Bucureşti, înmormântat la cimitirul „Sf. Vineri” din Capitală) a slujit atât la Scăieni cât şi la Balaca între 1913-1952, fiind şi învăţător, până a ieşit la pensie. Sf. sa, cu ajutorul enoriaşilor, aconstruit şi casa parorhială în 1934.

După ce părintele Vlaiculescu s-a pensionat, în 1952 a fost numit ca preot parohpărintele Babi Gh. Vlad (Vladimir), basarabean de origine, venit de la Chiţorani,Prahova. Cu banii de la enoriaşi şi de la stat, părintele Babi reface acoperişul, după unnou plan, adăugând două turle mai mici şi mai uşoare, în faţă (de 36 m înălţime, nu de46 m, cât fusese cea veche, iniţial). Ambele turlişoare aveau acum un schelet de lemn.La fel turla din spate, scurtată şi ea şi lucrată tot din materiale uşoare. Acum biserica acăpătat trei turle. Construcţia, evident, a suferit estetic, dispărându-i acel echilibruarhitectonic pe care-l avusese la început. S-a mers, desigur, pe partea economică, totuldepinzând de fondurile insuficiente, şi pe necesităţile utilitare, pe urgenţa pragmatică dea fi dată cât mai repede în folosinţă. Să nu uităm că fosta conducere comunistă eraostilă bisericii şi nu voia să sprijine lăcaşele de cult. La finele anului 1951, parţial,renovarea era gata. A urmat un şir de ani de reparări treptate, între 1952-1959, când s-a

înlocuit acoperişul greu de ţiglă cu unul mai uşor, de tablă zincată. Între anii 1960-65, afost tencuită exterior. Gazele şi lumina s-au introdus abia în 1974. În interior nu s-a

apucat a fi pictată, ca provizorat, folosindu-se icoanele adăugate pe pereţi şi vecheacatapeteasmă. Icoanele actuale sunt valoroase şi provin de la trei biserici vechi (2icoane pe lemn şi 6 icoane mari, de la biserica cu picturi în frescă de la 1796). Cele maipreţioase sunt două icoane pe lemn, pictate în 1855 de zugravul Afanasir care a lucrat

înainte cu marele Nicolae Grigorescu, reprezentându-i pe Iisus şi pe Fecioara Maria. Auexistat opinii că acolo este mai mult mâna lui Grigorescu decât a ucenicului său, căcistilul este grigorescian. Ele sunt înregistrate la patrimoniu.

Biserica a avut şi preţioase cărţi de cult care, din păcate, au fost cerute şi trimisela Mănăstirea Sinaia, căci a fost impusă această solicitare. Poate că ar fi trebuit să seinsiste pentru păstrarea lor la Scăieni.



89

Ceea ce s-a reparat cu multă migală şi cu mari sacrificii financiare a avut desuferit din nou la cutremurul din 4 martie 1977. De asemenea, la cutremurul din 30 aug.1986 şi la cel din mai 1990, de fiecare dată trebuind luate de la capăt noi şi noi reparaţii,

în anii 1986, 1987, 1988, 1990, pentru că oraşul se află într-o zonă seismică destul deactivă. La ultimele cutremure, biserica s-a ales cu alte noi fisuri, unele de o periculoasăprofunzime.

În anul 1993, preotul paroh Vlad Babi s-a pensionat (la fel dăscăliţa, sora MariaLeucă). Părintele Babi avusese talentaţi cantori la strană, precum regretaţii Drăgoi Ioan,Parianu Vasile şi Darie Chiril, fostul diriginte al poştei din Scăieni.

Din 1993, noul preot paroh este Constantin Banu care, în 1995, a intervenitpentru un nou deviz de reparaţii şi consolidare, în valoare, estimativă, de 600 demilioane lei vechi. Un sprijin deosebit primeşte preotul acestei biserici de la dascălulŞtefan Ionescu şi de la consiliul parohial (epitrop fiind Costache Anghel, ajutat deconsilieri ca Zârnea Ion, vecinul bisericii, Predescu Costache ş.a.).

Încă din 1996 până azi, în 2007, contractul, semnat în 2004, trebuia terminat invara anului 2007. În prezent, lucrările, profitând de iarna primăvăratecă, continuă,refăcându-se destul de bine frontonul bisericii. Costul întregii lucrări s-a ridicat la 3miliarde şi jumătate de lei vechi, estimativ, sumă care, mai mult ca sigur că nu estetotuşi suficientă. Deşi s-au obţinut o parte din fondurile necesare, ar mai trebui cel puţin

încă un miliard şi jumătate de lei vechi, pentru consolidare, dar trebuie spus că mai suntnecesari bani pentru noul mobilier, pentru încălzirea centrală, pentru gard şi, în special,pentru splendida catapeteasmă de stejar sculptat, aflată acum în lucru la un maremeşter din Nehoiu, Buzău, catapeteasmă care costă 600 de milioane de lei, din caretotuşi s-au achitat mai mult de jumătate.

Până ce Sf. biserică va fi reparată complet, serviciile religioase au loc în capelacimitirului de la Scăieni.

BISERICA “SFINŢII ÎMPĂRAŢI CONSTANTIN ŞI ELENA” DIN BALACA

La Valea Căpuşeştilor sau Valea Căpuşanilor, cum se numea înainte Balaca,exista o biserică a satului, fondată de familia Cantacuzino, în 1797, şi refăcută, în 1840,de Grigore Filipescu (vezi. Dimitrie Frunzescu, “Dicţ. topografic şi statistic al României”,

Tip. Statului, Buc., 1972; “Dicţ. geogr. al jud. Prahova”, Tipogr. Viitorul, Târgovişte, 1897,p. 37).

O ştire mai completă ne-o oferă Nicolae Stoicescu, în “Bibliografia localităţilor şimonumentelor feudale din România”, vol. I., Ed. Mitrop. Oltenia, 1971, p. 49; (toate inf.apud “Dicţ. ist. al jud. PH.”, de Mihai Apostol, op. cit.). Profesorul Stoicescu specificăfaptul că acea biserică era chiar mai veche, adică din anul 1793, că avea hramul “Sf.Grigore Teologul” şi că era din lemn, atât ea cât şi clopotniţa. Se pare că aceastăbiserică a durat un timp, după renovarea ei din 1850, până în 1914, când, fiind în starede ruină, a trebuit înhisă.

În 1927 s-a ridicat o biserică de cărămidă şi vârghii de stejar, învelită cu tablă -actuala “Sfinţii Împăraţi”. La 22 noiembrie 1936, preotul Ioan Vlaiculescu a târnosit-o,



90

incluzând-o în parohia bisericii de la Scăieni unde “Sf. Împăraţi” devine filială, cu cele 8ha de teren care, până astăzi, nu s-au mai restituit la Balaca. Clopotniţa ei veche atrebuit demolată şi construită alta, din cărămidă, în dreptul intrării la biserică.

Din biserica veche se păstrează până în prezent: Sf. masă din altar (aflată înincinta micului Monument al eroilor din parohia Balaca); o icoană de la 1850, cu“Naşterea Domnului”; Crucea Răstignirii, din aceeaşi perioadă; Cazania din 1892, vol. I;Mineiul pe luna octombrie 1892 şi Apostolul pe anul 1899 (ambele la Tipografia Cărţilor Bisericeşti, Buc.); cărţi de Te-Deumuri pe anul 1879; toartele Cristelniţei de aramă din1863 şi un anafornic, datând din 1850. Sunt obiecte de valoare care trebuie încontinuare bine conservate. Mai putem menţiona faptul că în 1975 biserica “Sf. Împăraţi”devine, pentru un an de zile, până în 1976, filială la biserica din Blejoi unde preot slujitor este Nicolae Marinescu. Însă din 1976, această biserică din Balaca devine parohie desine stătătoare.

Ultimii preoţi din satul Balaca au fost: Ioan Vlaiculescu, Vasile Cazacu, Vladimir

Babi, Alexandru Ionescu, iar de la 1 ianuarie 1975, până astăzi, în 2007, părintele parohSimion Grigore. De obicei, bisericile care depind de alte biserici nu au mare putere deiniţiativă locală, dar după ce “Sf. Împăraţi” a devenit parohie, părintele Simion, foarteiubit şi sprijinit de parohieni, s-a pus serios pe treabă şi fosta biserică anexă, sărăcuţăcum era, a reuşit să devină un puternic centru religios local. Lăcaşul însuşi şi-a schimbatrepede înfăţişarea. Mai întâi preotul a făcut o solidă şi elegantă împrejmuire a curţiiparohiale, cu un gard lung de 350 m. În 1977 a construit o modernă casă parohială,având toate facilităţile. În 1979 Sf. sa face reparaţii capitale la clădirea damagiată decutremurul din 1977, iar în ziua de 21 mai 1985, biserica este resfinţită de către VasileTârgovişteanu, trimis de patriarhul Justin Moisescu. Cutremurele din 1986 şi 1990avariază iarăşi grav clădirea, făcând necesară o altă reparaţie totală, între anii 1999-2003, cu picturi noi, în frescă, realizate de pictorul Marian Rondelli, din Bucureşti, acelaşimaestru care pictase şi biserica din Boldeşti. Atunci s-a adus şi mobilier nou. Costul afost, desigur, mare, iar sponsori au fost Primăria oraşului, care a oferit 62 de milioane şiPrefectura Prahova 100 milioane. De asemenea, Schela Boldeşti, Fabrica de Mucava,Astra Română şi enoriaşii. Cum se obişnuieşte după asemenea renovări, trebuia să sefacă o nouă resfinţire a bisericii. Aceasta a avut loc în ziua de 4 iunie 2006, de către P.S.Sebastian Ilfoveanu, episcop-vicar al Sf. Arhiepiscopii a Bucureştilor şi un sobor depreoţi. Am fost de faţă la acest eveniment. Întrucât, cu acea ocazie, am putut sta de

vorbă cu mai mulţi enoriaşi de la Balaca, aceştia m-au rugat să consemnez câteva datedespre preotul lor, menţionând că ar merita chiar mai multe laude. O pot face, pe scurt,aici:

Preotul Grigore Simion s-a născut la 4 martie 1946, la Câmpenii de Videle, jud.Teleorman, fost Vlaşca. Între 1961-66 a urmat Seminarul Teologic la Bucureşti, iar între1966-1970, Facultatea de Teologie din Capitală, imediat după absolvire fiind numit preotparoh în com. Cărbuneşti din jud. Prahova, protoieria Vălenii de Munte, protopop fiindacolo P.C. Ilie T. Vasile. “Minunaţii enoriaşii bălăceni”, cum îi defineşte preotul paroh, mi-au confirmat că părintele Simion a avut în permanenţă sprijinul familiei, mai ales înmomentele când sănătatea îi era ameninţată. Sf. sa crede că fără preoteasa Mariana-Georgeta, fără fiii lor Lăcrămioara şi Justinian şi fără poporeni, nu ar fi realizat ceea ce



91

fiecare vizitator poate admira. Cu toate acestea, la parohia “Sf. Împăraţi” din Balaca, mise spune că au mai rămas încă multe lucruri frumoase de făcut. Să rămânem optimişti.

BISERICA “SFÂNTA TREIME” DIN SECIU

În toponomastica Ţării Româneşti numele Seciu apare de pe la 1567, menţionatde DERS (“Dicţionarul Elementelor Româneşti din doc. slavo-române”, publ. de Edit.Academiei Române în 1981). Cine urcă la Crama de la Seciu - vestita Casa Seciu - n-ar face rău dacă ar mai merge câteva sute de metri, să vadă bisericuţa de acolo, zidită peculmea cea mai înaltă a Dealului Frums, într-o poziţie pitorească. Profesorul N.Stoicescu, în “Bibliografia” sa (I, vol. 2), amintită de noi mai înainte, ne informează căbiserica “Sf. Treime”, a fost ridicată prin sec. al XVIII-lea, dar înainte de 1737, şi că a fostdărâmată de marele seism din 26 oct. 1802 şi refăcută în 1808, sub formă de navă, cu

turlă de lemn deasupra pridvorului deschis. Datorită vechimii ei, biserica a fost declarată“monument de arhitectură” (cuprinsă în “Lista monumentelor” din 1956 la nr. 2436 -arhitectură), împreună cu Casa Ruşescu de la nr. 67 din Seciu, înălţată prin 1829.

Despre vechimea bisericii ne vorbeşte şi pisania aşezată în pridvorul bisericii, încare se arată că lăcaşul în forma actuală a fost terminat la 2 iunie 1808, de cătreegumenul mânăstirii Mărgineni, vornicul Kir Ioachim Mărgineanul. Textul pisaniei esteurmătorul:

“Acest titlu a fost la uşa bisericii de când s-au ridicat de la marele cutremur,acum găsindu-se de cuviinţă să se stremute în faţa de afară în 1862, iunie 16. Această

sfântă şi Dumnezeiască biserică ce se prăznuieşte sub hramul Sfintei Treime, leat 1802octombrie 14, dărâmându-se până jos de marele cutremur, s-au ridicat din te(melie) înzilele prea înălţatului Domn Io Constantin Alexandru Ipsilante Vvd şi ale Prea Sfinţiei Sale Părintelui Mitropolit al Ungro-Vlahiei (fără nume), de osârdie cu silinţa şi cucheltuiala Părintelui Arhimandrit şi egumen, Kir Ioachim Mărgineanu - 1808, Iunie 8.”

Având în vedere proporţiile reduse ale acestui monument, lipsa bolţilor şi a turlei,care a fost adăugată mai târziu din scândură, credem că zidirea din temelie de cătreegumenul Ioachim se reduce la o restaurare generală a bisericii pe fostele ziduri şi exactpe aceeaşi temelie. Am avea serioase bănuieli că această biserică a fost un schit alputernicii mânăstiri Vornicul Mărgineanul, care poseda numeroase vii pe dealul acela şi

din soborul căreia probabil că făcea parte şi ctitorul. În anul 1862 biserica a fost restaurată şi zugrăvită, sub păstorirea preotului

Iordache Vlădescu, sprijinit de contribuţia enoriaşilor şi a unui proprietar de vii, Ion Ghiţă,care a donat mobilierul şi icoanele praznicare ce se păstrează şi acum. Deoarecenumărul locuitorilor crescuse, cu ocazia acelor reparaţii, bisericuţa a trebuit lărgită prinzidirea arcadelor pronaosului şi suprimarea zidului despărţitor dintre pronaos şi naos,câştigându-se în lungime cca 4 m. O nouă reparaţie s-a efectuat în 1926.

În 1928, fiind ruinată cu totul şi sortită distrugerii, s-a înfăptuit o reparaţiegenerală, demolându-se acoperişul şi zidăria până deasupra ferestrelor; s-au consolidat

zidurile, s-a făcut un nou acoperiş, învelit cu tablă galvanizată şi, la recomandareaComisiei Monumentelor Istorice, s-au degajat arcadele pridvorului de zidăria făcută în



92

anul 1862, s-a refăcut zidul despărţitor între pridvor şi naos, căci avea mare rol înconsolidare, redându-i forma iniţială din 1808.

Marele seism din noiembrie 1940 a adus din nou mari stricăciuni, îndeosebi laarcadele pridvorului şi la zidul naosului dinspre sud. Ele au fost însă reparate între 1942-43, împreună cu zidurile şi tencuielele căzute atunci. Lăcaşul dispune de instalaţieelectrică şi de gaze.

Clădirea bisericii de astăzi pare modestă, dar, fiind din cărămidă presată, pesoclu tot de cărămidă presată, este mai solidă decât înainte şi mai bine proporţionată, cuforma iniţială de navă, fără abside laterale, având o lungime de 18 metri şi o lăţime de 6metri. Înălţimea până la acoperiş este de 6 m. În interior nu are bolţi; plafonul vechi descândură a fost înlocuit cu altul din şipcă tencuită, care a fost pictată în tempera, în1955, de pictorul C-tin Călinescu, cel care a restaurat şi picturile lui Nicolae Grigorescude la mănăstirea Zamfira. Pe jos, lăcaşul este pardosit cu dale de piatră cioplită. Cuexcepţia a două Icoane Împărăteşti, reprezentând pe Mântuitorul Iisus Hristos Arhiereu

şi Sfânta Fecioară cu pruncul, donate în 1808 de ctitorul bisericii Ioachim Mărgineanul şipictate de Fotache Zugravul, alte picturi mai deosebite nu există. În schimb, sepăstrează nişte cărţi de cult valoroase, precum o Evanghelie în limba română, tipărită laSnagov de către mitropolitul Antim Ivireanul şi un număr de cărţi de ritual din sec. alXVIII-lea şi al XIX-lea.

În prezent, biserica este păstorită cu multă osârdie şi dragoste de Dumnezeu şide oameni de către părintele paroh Gheorghe Petre, nepotul celebrei Maria Petre,fecioara cea sfântă de la Parepa, căreia, în ziua de 29 august 1935, i s-a arătatDumnezeu într-o mare minune, la care a asistat toată comunitatea de atunci, minunecare s-a repetat şi la înmormântarea ei, când, afară, deasupra cortegiului mortuar,format din sute de oameni şi al soborului de preoţi, pe cerul senin, în miezul zilei, aapărut, pentru minute întregi, o uriaşă cruce de lumină a cărei imagine a fost transmisă

în direct de televiziunea română, minune ce i-a făcut până şi pe atei să îngenunche înfioraţi (v. mari vizitatori în acest oraş, la sfârşitul cărţii).

Înaintea preotului Gheorghe Petre, a slujit cu mare vrednicie şi cinste, ca preotparoh, părintele Stelian Dinescu, de asemenea, respectat şi iubit de toţi locuitorii dinSeciu, până în ultimele clipe ale vieţii sale când, plecând la cele veşnice, Sf. sa a fostplâns de întreaga comunitate.

BISERICILE CREŞTINE DUPĂ EVANGHELIE

În oraşul Boldeşti-Scăieni, conform recensământului din anul 2002, în afară decei 11112 ortodocşi (96,7%), mai există şi un număr de cca 200 creştini evanghelişti(1,7%), care s-au organizat în biserici specifice (case de rugăciuni). În ţară, CultulCreştin după Evanghelie avea un total de 49.963 de credincioşi în 1992 (0,2%), fiind uncult minoritar. Aceste biserici au însă un statut legal de funcţionare, încă din anul 1948,mai precis, din 11 ianuarie 1948. Întrucât există destul de multă confuzie în cultura

religioasă a multor persoane despre românii creştini care nu frecventează bisericileortodoxe sau catolice, denumiţi simplu “pocăiţi”, desigur un termen folosit mai mult în



93

sens pejorativ, voi căuta, în rândurile ce urmează, să aduc câteva simple precizări pecare le consider strict necesare pentru cunoştinţele generale ale fiecăruia. Să urmărimpe îndelete firul faptelor istorice spre afla cum s-a ajuns la asemenea biserici...

La început, nu exista decât o singură biserică creştină - biserica primară - dar odată cu apariţia Imperiului Bizantin al împăratului Constantin cel Mare, apăruseră doiepiscopi, unul la Roma şi altul la Constantinopole - unul vorbea latina, altul greaca.Biblia începuse să fie interpretată diferit în cele două jumătăţi ale fostului ImperiuRoman. Scânteia discordiei a fost pornită de la întrebarea: de la cine emană DuhulSfânt? Teologii din Roma răspundeau că atât de la Tatăl, cât şi de la Fiul (în latină -filioque, cuvânt care se traduce: de la Fiul ). De la cuvântul “filioque” , de la această micăscânteie, a pornit un adevărat război de învinuiri reciproce, fiindcă bizantinii dinConstantinopole susţineau că Sfântul Duh provine numai “de la Tatăl prin Fiul”, şi nu dela amândoi odată, ci în primul rând de la Dumnezeu, fiindcă aşa spune şi Biblia. AtunciPapa Leon al IX-lea, pe numele real Bruno Hugonis (1049-1054), trimite, pe la începutul

lui ianuarie 1054, la Constantinopole o delegaţie papală în frunte cu Humbert, uncardinal german nervos şi înfumurat, care-i ura pe “câinii de greci”, după cum îi numeael, să discute cu Mihail Cerularie, Patriarhul Bizanţului, problema lui “filioque” . În ciudafaptului că Humbert a fost primit cu toate onorurile cuvenite, dacă a văzut că teologiigreci şi Cerularie nu vor să cedeze, cardinalul Humbert compune din capul lui un act deexcomunicare (blestem cu anatemizare şi nerecunoaştere definitivă) a Patriarhuluibizantin şi a Bisericii de răsărit şi în ziua de 16 iulie 1054, îl trânteşte pe Sfânta Masă dinBiserica Sfânta Sofia. În plus, în excomunicarea lui, Humbert îl învinuia pe Cerularie cănu vrea să-l recunoască pe papă, drept “primus inter pares”= primul între egali... Patriarhul cere cu calmitate să se discute această problemă în comun, fără nervi, lamica înţelegere, în cadrul unui fel de congres bisericesc, numit Sinod. Catolicii nu vor săparticipe, refuzând categoric să vină la Sinod.

Atunci, la 24 iulie 1054, Patriarhul Constantinopolui convoacă unilateral Sf. Sinodunde, la rândul lor, dintr-un condei, excomunică şi el pe toţi: pe cardinalul Humbert, pedelegaţia romană, pe papa Leon al IX-lea şi întreaga Biserică romană... Acest act deexcomunicare reciprocă poartă numele de Marea Schismă. În urma acestei rupturi, auapărut două mari biserici: biserica occidentală, care şi-a zis catolică, adică universală,biserică a lumii întregi, şi biserica ortodoxă, adică neschimbată în idei, biserică dedreaptă credinţă. Deseori catolicii susţineau că ei sunt adevăraţii ortodocşi, iar ortodocşii

că ei pot fi consideraţi adevăraţii catolici... Dar, fireşte, sunt mai multe puncte de vedereteologice care îi despart, pe care nu le voi analiza aici. E drept că s-au făcut câteva încercări lăudabile de a se reuni cele două biserici, după regretabilul “divorţ”, la cea maiimportantă şi mai recentă întâlnire dintre ele reuşindu-se ca excomunicarările reciprocesă fie definitiv anulate, dar rupturile totuşi nu s-au sudat. Mai sunt multe de reparat...(Împăcarea şi colaborarea dintre toate bisericile creştine se numeşte ecumenism, iar mişcarea ecumenică este activă, în ciuda faptului că fiecare biserică susţine că numaicredinţa ei este cea adevărată, idee care este o piedică mare în faţa ecumenismului.Biserica ortodoxă română sprijină ecumenismul. Recent, am aflat că există o AsociaţieEcumenică a Bisericilor din România, numită AIDROM, cu sediul la Bucureşti. În fapt,



94

propăvăduirea Evangheliei este o obligaţie pentru toate cultele, indiferent dedenominaţiune!)

În cadrul bisericii catolice au apărut proteste contra multor practici catolice(indulgenţe, inchiziţie, bule papale, taxe mari, gărzi militare preoţeşti etc.), cel maivehement fiind al preotului catolic german Martin Luther (1483-1546), care era şiprofesor de teologie la Universitatea Wittenberg (1513), era, de asemenea, traducătorulBibliei din latină în germană (1534) şi părintele limbii germane moderne. În anul 1517, ela afişat pe uşa Bisericii Catolice aparţinând Castelului din Wittenberg (catedrala catolicădin oraş) cele 95 de teze antipapale care au dat naştere la o nouă religie creştină,numită religie protestantă, fiindcă protesta împotriva multor precepte catolice,comparându-l defavorabil pe papa de la Vatican cu Iisus Hristos: papa purta coroană deaur, Iisus coroană de spini, papa se lăfăia în palate bogate, Iisus ducea o viaţă de omsimplu şi sărac ş.a.m.d. Imediat, Vaticanul îl excomunică şi îl cheamă pe Luther la Romasă fie judecat şi ars pe rug. Germanii fac zid de fier în jurul profesorului şi majoritatea

germanilor renunţă la catolicism îmbrăţişând noua religie protestantă. Aşa s-a născutbiserica luterană. Luter declanşează o puternică mişcare anticatolică de masă, iar cele95 de teze marchează începutul Reformei, devenită mişcare social-politică şi teologică

întinsă pe tot veacul al XVI-lea. Dar şi Luther a fost criticat, la rândul lui, de o nouămişcare reformistă, de dată mai recentă, majoritatea reprezentanţilor ei provenind dinneoliberalii protestanţi sau chiar catolici din Statele Unite sau Anglia. Aceştia au afirmatcă Luther însuşi nu a mers până la capăt cu eliminarea greşelilor catolicismului, că a fostprea blând cu catolicii. Ei s-au angajat să facă acest lucru şi să desăvârşească ceea ceLuther nu a terminat de făcut. Aşa a apărut neoprotestantismul care cere ca religiileistorice creştine (ortodoxia şi catolicismul, chiar şi luteranismul) să se debaraseze totalde balastul dogmelor şi al tradiţiilor nefolositoare, unele fiind de esenţă păgână, şi să serevină la creştinismul primar de pe timpul apostolilor şi al lui Iisus; să nu se mai ia înconsiderare Sfânta Fecioară, căci ea nu este decât “Maria” şi nu este sfântă, precum nicisfinţii nu sunt sfinţi, ci nişte oameni mai credincioşi; să nu ne mai rugăm la ei, căci ei nupot intermedia între oamenii planetei şi Dumnezeu, decât numai Iisus este singurulmijlocitor; să nu se mai ia în consideraţie altă carte decât numai Biblia care trebuieexplicată amănunţit tuturor oamenilor, capitol cu capitol, în orice biserică, accentulpunându-se pe studiul Noului Testament, pe cele patru evanghelii. De aceeaneoprotestanţii îşi zic că sunt adevărate culte evanghelice - evanghelişti.

Cele mai răspândite culte evanghelice din România sunt: baptiştii, penticostalii,creştinii după evanghelie şi adventiştii. Există mulţi factori comuni, dar şi unele diferenţe între ele. Există şi multe asemănări cu bisericile istorice, ortodoxă şi catolică, dar şidiferenţe. Omul de rând, care nu ştie prea bine să deosebească o religie creştină dealta, le spune tuturor acestora: “pocăiţi”, (deşi, în realitate, poţi fi cu adevărat pocăit, nunumai dacă eşti protestant sau neoprotestant, ci chiar şi ortodox ori catolic, cu condiţiasă respecţi întru totul poruncile lui Dumnezeu).

În Boldeşti-Scăieni sunt cca 200 de creştini după evanghelie. La mine în Americaei nu se numesc aşa, ci Plymouth Brethren (Fraţii din Plymouth), fiindcă această religieneoprotestantă s-a născut în oraşul Plymouth, Anglia, în anul 1830, lansată de JohnNelson Darby (1800-1882), un predicator notabil care şi-a răspândit noua lui religie în



95

Franţa, Anglia, Germania, Elveţia şi în Statele Unite. În România cultul evanghelic a fostadus din Elveţia de Grigorie Constantinescu, ţară unde el a stat patru ani. În timpulprimului război mondial, la Iaşi, Constantinescu întemeiază prima casă de rugăciunievanghelistă, după care se mută la Bucureşti unde dă numele cultului “Creştini dupăevanghelie”. Cartea lui “Memoriu sau scurtă expunere a doctrinei Creştinilor dupăEvanghelie” s-a răspândit în toată ţara şi numărul membrilor acestei biserici a crescut.Doctrina lor evanghelică susţine că există un singur botez (la maturitate), patru judecăţidumnezeieşti (în cer, pentru cei curaţi sufleteşte; a celor în viaţă, la a doua venire înviaţă a Domnului, când va începe mileniul şi când se vor despărţi oile de capre; o

judecată a păcătoşilor, la finele mileniului; a îngerilor trădători). La a doua venire, va fi oadevărată înviere din morţi, când toţi iudeii se vor converti la creştinism ş.a.m.d. Ei nu auierarhii religioase şi oricine crede că poate exprima cuvântul lui Dumnezeu poate fipredicator. În oraşul nostru sunt trei biserici de acest fel:

1) BISERICA CREŞTINĂ DUPĂ EVANGHELIE NR. 1, cu sediul în Balaca, str.

Panselei nr. 5, într-un local care a suferit trei modificări ale construcţiei, ultima fiind ceadin 1977, după cutremur. Primii membri ai acestei biserici au fost: Toma Cobzaru şiAntonescu Gheorghe. În anul 1957 erau 74 de membri şi prieteni simpatizanţi, iar dinanul 1997 numărul membrilor s-a dublat. În prezent, adunarea are 90 de membri, 20 detineri şi 40 de copii. La orele de religie de la Şcoala Scăieni, profesoară de religie pentruelevii evanghelişti este d-ra Vasile Cezarina.

2) BISERICA CREŞTINĂ DUPĂ EVANGHELIE NR. 2, cu sediul în Boldeşti, înspatele haltei CFR, pe str. Nucilor. Casa de rugăciuni a fost construită în 1989 şi arestatut de funcţionare din anul 1991. Numărul total al membrilor este de 50 de credincioşi,dintre care 10 sunt copii.

3) BISERICA CREŞTINĂ DUPĂ EVANGHELIE NR. 3, cu sediul în Boldeşti, înzona “Nisipurilor”, str. Lalelelor, - numită “a fraţilor rromi”, tot cu vreo 40 de membri.Pastor: Viorel Oprişan. Nu deţin prea multe amănunte despre ea.

CIMITIRELE

Există patru mari cimitire în acest oraş - la Boldeşti, Scăieni, Balaca şi Seciu -,cu un număr de aprox. 1800 de morminte, considerând numărul de cruci, dar numărul

decedaţilor înmormântaţi în ele este cu mult mai mare şi destul de greu de stabilit,pentru motivul ca acelaşi mormânt a fost uneori folosit de mai mulţi membri ai familiei,de-a lungul anilor. În general, cimitirele sunt bine îngrijite, desigur cu unele excepţii,dacă ne referim la fiecare mormânt în parte. În ultimii ani, multe familii fac eforturideosebite şi îşi construiesc mici cavouri betonate, cu cruci de marmoră, ceea ce dă unaspect civilizat acestor spaţii cu locuri de veci. În Boldeşti-Scăieni există un cult almorţilor şi un respect pentru aminitirea celor dragi plecaţi dintre noi. Atunci când estesâmbăta morţilor, noaptea, aproape toate mrmintele sunt luminate cu candele şilumânări. În cadrul cimitirelor există şi spaţii rezervate persoanelor decedate aparţinând

cultelor neoprotestante.



96

CASA SECIU

Cine călătoreşte pe şoseaua Ploieşti-Văleni, dar şi pe alte şosele din preajmaPloieştiului, va avea ocazia să citească, prin anumite locuri de pe marginea drumului, o

inscripţie mare, cu săgeţi indicatoare, pe care scrie DRUMUL VINULUI. Dacă te iei dupăaceste indicatoare, ajungi cu siguranţă la aşa numita Casa Seciu, cunoscută înainte şisub denumirea de Crama Seciu. Proiectată în 1965 aproape de cota 400 de arhitectulIon Bocianu, această splendidă şi masivă construcţie care este o fericită îmbinare a celuimai tradiţional stil românesc de culă boierească, de modernă pivnicerie şi de vilăoccidentală terasată, cu saloane, impresionează nu numai prin poziţia ei pitorească “lacumpăna de dealuri”, înconjurată de vii nobile, de unde se poate vedea toată valeaTeleajenului, tot oraşul Boldeşti-Scăieni, larga panoramă a câmpiilor muntenesubmontane şi Masivul munţilor Caraiman (numai dacă este timp frumos) cu crucea dinvârful lor, dar şi întregul municipiu Ploieşti. Deosebit de inspiratul arhitect Boceanu a

lăsat în urmă o adevărată capodoperă arhitectonică care merită a fi cunoscută de toţiromânii.

Casa Seciu a fost construită între 1970-75, pe locul unei crame mai vechiaparţinând boierului Raţiu, apoi Întreprinderii Agricole de Stat IAS Valea Călugărească,şi a devenit unul din principalele puncte turistice ale României, ţinut aproape ca un locsecret de marii potentaţi comunişti de la cârma ţării, care pe-aici îşi aveau raiul ascunsunde chefuiau şi se destrăbălau zile şi nopţi fără să-i ştie nimeni, dar abia dupăRevoluţie Crama Seciu, cu nume schimbat, a început să fie cunoscută ca un importantpunct turistic căruia i se fac frumoase reclame. Actuala Casa Seciu este astăzi

recomandată întregii lumi spre a-i cunoaşte splendorile, iar străinii coboară de acoloentuziasmaţi, uluiţi şi ameţiţi... Înainte vreme, numai cu intervenţii serioase puteai să ai acces la interioarele ei.

“Boborul” de rând era proscris. Fiind localnic şi având foşti elevi care lucrau pe-acolo,când şi când, puteam să o vizitez “pe şest”, de unul singur. Într-o zi însă, am cerut să mise aprobe vizitarea ei cu elevii de la o clasă unde eram diriginte. Mi s-a aprobat, însă cucondiţia să vedem numai curtea exterioară care adăpostea şi o mică grădină zoologică(printre altele, cu fazani şi căprioare pentru sacrificiu) şi, pentru câteva minute, doar salamare, apoi am ieşit în parcul din faţă. După vizită, le-am spus copiilor să mă aşteptepuţin afară, lângă fântâna arteziană, fiindcă eu aveam nevoie de o urgenţă. M-am întors

şi am urcat în vârful picioarelor nişte scări în căutarea toaletelor. Ajuns sus, am auzitmuzică şi veselie în dreptul unei camere unde, curios fiind, am deschis binişor uşa fărăsă mai ciocăn... Ce credeţi că am văzut înăuntru? O sfântă orgie cu fete frumoasegoale-puşcă săltând în braţele unor “tovarăşi” în vârstă, şi aceştia pe jumătatedezbrăcaţi, care mai târziu am aflat că erau membri ai CC, prim-secretari de partid,miniştri etc. Am vrut să închid încetişor uşa la loc, însă unul din ei m-a văzut şi a strigatcu voce împleticită: “Ce vrea ăsta? De ce n-aţi zăvorât uşa, bre?” “Este tovarăşulprofesor care-a pictat pe cămin tabloul admirat de dumneavoastră” - i-a răspuns ocadână blondă şi a sărit din braţele lui lângă mine, la uşă. Ea m-a tras de mână înăuntru

şi mi-a şoptit: “Ăştia sunt beţi morţi şi ascultă de noi făcând tot ce le spunem... Haide,staţi puţin cu noi!” “Hai, to’aşu... ia loc şi tu.. aici lân’ă mine, că avem mâncare căcălău şi



97

să-mi spui dac-ai mai băut v’o’dată vinuri d-astea...” Desigur, am refuzat, dar nu m-aulăsat să ies până n-am gustat dintr-un pahar de-al lor, după care tipul m-a pupat şi m-apus pe liber.” Nu era nicidecum un vin fenomenal, însă mă grăbeam, ştiind că măaşteaptă copiii afară. Cănd am ieşit, surpriză! Jumătate de clasă urcase tiptil după mineşi au văzut şi ei, prin scurtele deschizături ale uşii, crâmpeie din scena fierbintedinăuntru... Elevele mele râdeau pe înfundate cu mâna la gură, iar pe un coleg de-al lor l-am auzit şoptindu-i celui de lângă el: “Mamăă, ce ţâţe avea gacica de după uşă!...”Fireşte, că i-am întrebat de ce-au venit după mine. “Păi aveam şi noi nevoie de un veceuşi ne-am luat după dumneavoastră” - mi-a răspuns o elevă. “Dar cine erau ăia dinăuntru,dom’ diriginte?” - m-a întrebat o colegă de-a ei, făcând pe naiva. I-a răspuns în loculmeu unul din colegii ei de clasă: “Păi cine să fie, fă deşteapto? Tovarăşii care ne conducţara!” “Eu cred că ai dreptate” - i-am confirmat şi eu opinia, fără să insist prea mult peacest subiect cam delicat. “Aşa-i, dom’ profesor, a intervenit un alt băiat, fiindcă tata afăcut pe-aici nişte reparaţii şi ne-a spus că ăştia urcă la cramă în fiecare săptămână de

la Bucureşti şi se îmbată ca porcii”.Din acest răspuns se vede că regimul super-comunist ascuţise destul de binespiritul critic până şi la nivelul minţii copiilor. “Văd că voi ştiţi mai multe decât mine - le-am răspuns eu - dar uitaţi că veceurile nu sunt la etaj, ci aici la parter...”

Vreau să vă asigur că scena descrisă şi reconstituită aici cu destulă acurateţe nueste nicicum o poveste plăsmuită, ci văzută aievea, căci asemenea amănunte nu se uităuşor, iar locurile proscrise la care atunci aveau acces gratuit numai grangurii de la partid,au devenit acum publice, desigur contra-cost, fiindcă acest complex turistic, Casă Seciu,contează în zilele noastre ca un mare restaurant de lux, al cărui proprietar este dl. Gruia,cu o impresionantă ofertă gastronomică, de 400 de locuri (dar cu posibilităţi de extinderela 600 de locuri), fiind compartimentat în patru saloane, şi dispunând de 30 de locuri decazare. Aici au loc mereu diverse festivităţi: întâlniri oficiale cu şefi de state, cuambasadori, oameni de ştiinţă şi artă de peste hotare. Aici se ţin nunţi, botezeuri,onomastice, aniversări, întâlniri de promoţie, revelioane etc. Numeroase tarafurifaimoase cântă la Casa Seciu. Aproape săptămânal cerul de deasupra cramei esteluminat noaptea de focuri feerice de artificii, iar cu bubuiturile lor s-a obişnuit acum toatăcomunitatea din vale fără să se mai sperie de ele nici măcar câinii din jur, altă datăterifiaţi de exploziile policrome. Multe tranzacţii comerciale internaţionale şi aranjamente

între firmele româneşti şi străine, care cu o zi-două înainte păreau imposibile, fiindcă

străinii se codeau, manifestând multiple ezitări, condiţionări sau chiar serioase reţineri,neputând fi nicicum semnate şi rezolvate la Bucureşti, după faimoasele degustăristropite cu licorile derutante de pe-aici, şi-au găsit repede dezlegarea tuturor limbilor şiaprobarea cea mai simplă şi mai rapidă, fără a mai fi nevoie de noi tergiversăridiplomatice... Pe la Seciu a trecut o listă întreagă de mari personalităţi, pe care vi le voiaminti la finalul acestei cărţi.

Există, în acest complex, saloane cu specific vânătoresc-pescăresc, cu expuneride trofee şi de blănuri de animale sălbatice întinse pe pereţi şi cu vânat naturalizat;există un salon clasic, terase acoperite ori terase libere, de vară, sub forma uneielegante galerii lungi, deschise spre partea de vest şi sud-est, cu salon de degustare şicramă de vinificaţie cu o vastă colecţie de vinuri: Riesling, Fetească Albă, Fetească



98

Neagră, Cabernet, Saugvinon Blanc, Pinot Gris etc., vinuri produse de SC ROVIT SA,Valea Călugărească, dar şi cu vinuri şi lichioruri de import, crama fiind dependentă deaceastă societate. Societatea ROVIT S.A. Valea Călugărească exportă vinuri româneştipână aici la mine în America, umplând magazinele de băuturi cu vinuri româneşti.ROVIT exploatează o suprafaţă de 800 ha luată în arendă de la proprietari individuali,parte din ei din Boldeşti, Scăieni şi Seciu, suprafaţă cultivată numai cu viţă de vie nobilă,117 ha livadă intensivă de măr şi prun, toate acestea organizate pe 12 ferme şi uncombinat de vinificaţie. La viile aparţinând Casei Seciu, experienţa dobândită de-a lungulanilor, împletită cu cercetarea, a permis stabilirea unei structuri de soiuricorespunzătoare cerinţelor din anul 2007. Astfel, soirile pentru vinuri roşii (CabernetSaugvinon, Merlot, Fetească Neagră şi Pinot Noir) ocupă 38% din suprafaţa plantată cuviţă de vie, cele pentru vinuri albe 51% (Riesling, Fetească Albă, Saugvinon şi PinotGris) iar soiurile pentru masă 11%. (Notă: precizez că ambele denumiri de “Saugvinon”şi “Sauvignon” sunt corecte, conf. dicţ. de oenologie.) La subsolul cramei se efectuează

întreaga gamă tehnologică - vinificarea primară, fermentarea, separarea şi asamblareavinurilor în partiz, învechirea şi îmbutelierea lor. Anual se pot prelucra până în 5000 t destruguri. La Valea se realizează 35.000 hl vin (socotind şi pe cel de la crama Seciu) dincare 10.000 hl sunt destinate exportului.

Ceea ce conferă un plus de frumuseţe în ochii tuturor vizitatorilor acesteifaimoase Case Seciu este, fără îndoială, prezenţa minunatelor sculpturi în lemnexistente acolo. Încă de la intrare, ele te întâmpină, pornind de la verandă şi de la stâlpiide lemn de afară, de pe marginea scărilor, realizaţi în stil rustic, până la decoraţiunileinterioare, din hol şi din sala mare, toate lucrate pe teme cinegetice. Autorii lor suntVasile Chiva, mare meşter lemnar din comuna Aluniş şi fiul său Petre Chiva, stabilit înScăieni. Cunosc bine familia Chiva, deoarece la fratele regretatului Vasile Chiva am stateu în gazdă pe vremea când funcţionam ca profesor în com. Bertea, Prahova. Voi revenicu alte amănunte despre aceste splendide sculpturi la capitolul de mai jos, “Opere deartă din Boldeşti-Scăieni”.

Într-un articol publicat de mine cu patruzeci de ani în urmă într-o revistă dinBucureşti şi intitulat “Ploieştiul în anul 2000”, scriam că drumul lung şi obositor pe care îlfac oamenii din Boldeşti şi Scăieni, care urcă aproape o oră de mers pe jos până sus lacrama Seciu, va fi străbătut în numai câteva minute graţie unor viitoare telecabine... Iatăcă nu s-a realizat această doleanţă. Oare va trebui să-l scriu din nou şi, decalând timpul,

să înlocuiesc anul 2000 cu 2050? Zău că l-aş face, dar dacă nici atunci...Pe cât este de frumos complexul Casa Seciu, pe atât de vulnerabilă s-a dovedita fi întreaga lui clădire, şi asta nu neapărat din cauza cutremurelor, fiindcă ea a făcutrelativ cu succes faţă marilor seisme din 1977, 1989 şi 1990. Construcţia are însă uninamic tot atât de temut ca şi seismele, dacă nu cumva chiar mai insidios. Mă refer laalunecarea de teren. Dealul Seciului, cu toate casele de pe el, a devenit, în genere,proverbial din acest punct de vedere. Desigur, nici clădirea cramei nu a scăpat deaceastă ameninţare. Cu peste treizeci de ani în urmă, după nişte ploi interminabile,construcţia începuse să dea semne că ar vrea să o ieie binişor din loc, la vale... Imediats-au adus experţi şi s-au început prospecţiuni serioase de salvare, dispunându-seinjectarea, sub presiune, de cimenturi speciale, sub fundamentul vestic şi protejarea



99

întregii fundaţiei labile cu o centură adâncă, dar vizibilă şi la suprafaţă, de beton armat,care a oprit această alunecare periculoasă. Ea este şi va fi în continuare monitorizată şimăsurată an de an, pentru a se putea preveni şi interveni la timp, în caz că va fi iarăşinevoie, cu noi consolidări la adâncime, spre a se evita orice surpriză nedorită care,desigur, ar putea avea consecinţe negative incalculabile dacă s-ar materializa. Săsperăm însă că nu se va petrece niciodată un asemenea eveniment prejudicios caredepinde mai mult de mâna lui Dumnezeu decât de mâna omului. Nimeni nu doreşte să ise întâmple vreun dezastru acestei frumoase clădiri de pe raza localităţii, deoarececomplexul turistic Casa Seciu a fost şi este mândria oraşului Boldeşti-Scăieni.

LUCRĂRI DE ARTĂ DIN ORAŞUL BOLDEŞTI-SCĂIENI

Spre deosebire de celelalte oraşe din judeţul Prahova, Boldeşti-Scăieni nu se

prea poate lăuda cu nişte opere măreţe de artă pe care să le găseşti în vreun dicţionar de artă românesc sau internaţional. Am amintit mai sus de sculpturile în lemn alemeşterilor Vasile Chiva şi fiul său Petre Chiva, făcute la Casa Seciu, unde Petre chiar şiacum este angajat într-o serie de noi lucrări. Sculpturile lor au fost executate între anii1969-70-75 în lemn de stejar şi, cum spuneam, sunt făcute pe tematică cinegetice (devânătoare) înfăţişând destul de bine forme de vulturi, veveriţe, căprioare şi berbeci. Totdumnealor, în crama de jos, au sculptat frumos butoaiele de 10 şi 50 de decalitri, cuornamente de frunze de viţă şi ciorchini de strugure. Reliefurile sculptate au fostacoperite cu un strat conservant lucios şi se păstrează destul de bine până astăzi.

În Scăieni există doi fraţi gemeni, pictori de biserici, iconari greu de egalat, culucrări deosebit de frumoase, fraţii Emil şi Ionuţ Stoica, ale căror picturi în frescă vor rămâne să fie admirate pentru zeci de generaţii în numeroase biserici pe care aceştipictori cu mâini de aur le-au pictat prin alte localităţi, însă nu în bisericile locale.

În bisericile din Boldeşti şi Balaca sunt picturile în stil neobizantin, executate înfrescă de pictorul Marian Rondelli, cu siluete hieratice similare, iar la biserica din Seciucele două Icoane Împărăteşti (Iisus şi Fecioara cu Pruncul), pictate de Fotache Zugravula căror importanţă este mai mult istorică decât artistică. La fel, pictura din 1955restaurată de pictorul C. Călinescu, cel care a restaurat şi pictura lui Nicolae Grigorescude la Mânăstirea Zamfira. Despre ele am mai vorbit în paginile precedente. La Scăieni

am arătat că destul de preţioase sunt cele două icoane, Iisus şi Fecioara cu Pruncul,pictate în 1855 de Afanasir, ucenicul lui Nicolae Grigorescu.

Tot la capitolul lucrări de artă aş mai putea aminti casa inginerului TomaCălinescu (str. Monumentului nr. 1), casa învăţătorului Emil Popescu, clădire cândvaetajată înainte de cutremurul din 1940 (str. Armoniei nr. 1), ambele executate dearhitectul Toma Socolescu, autorul Bisericii din Scăieni, a Halelor Centrale din Ploieşti şia Catedralei Sf. Ioan din acelaşi municipiu. Arhitectul Moianu a considerat că foartevaloros a fost şi originalul complex de clădiri din Boldeşti de lângă halta CFR, de pe str.Petroliştilor, o lucrare de elită a arhitectului Mişu Rădulescu, care, în loc să fie renovată,

a fost demolată fără pic de discernământ, din inţiativa unor capete stupide şi nepriceputela valorile culturale autentice ale ţării noastre. Ca şi dumnealui, consider acest gest o



100

adevărată crimă. Dar nu despre arhitectură vreau să vă vorbesc acum ci despremonumente sculpturale din oraş şi despre câteva picturi aflate pe teritoriul acesteiaşezări.

MONUMENTUL EROILOR DIN SCĂIENI (1916-1919)

Se află la jumătatea străzii Monumentului şi a fost ridicat acolo în anul 1939 deprimăria fostei comune Scăieni care, ca toate primăriile din ţară, primise de la guvernrecomandarea ca toţi eroii căzuţi pentru apărarea patriei să fie cinstiţi prin ridicarea unor monumente ad-hoc. Fondurile au fost oferite de prefectura judeţeană şi de la fostaperceptură locală. Pentru înfăptuirea acestei lucrări, s-a apelat la unul din cei maicunoscuţi autori specializaţi în astfel de monumente militare, sculptorul Ion Iordănescudin Bucureşti. Cu prima variantă a monumentului (vezi fotografia), primăria locală nu a

fost de acord, preferându-se varianta a doua, mai ieftină, care prezintă un soldat turnat în bronz, stând în picioare, cu arma ţinută strâns în ambele mâini, aflat în poziţie derepaos şi având o privirea mândră, direcţionată puţin spre un orizont ridicat. Deasuprastatuii, pe coloană, sub picioarele vulturului, sunt scrişi anii Primului Război Mondial:1916-1910. Sub statuie scrie: EROILOR DIN SCĂIENI, PATRIA RECUNOSCĂTOARE.Menţionez că baioneta de bronz de la puşcă i-a fost furată şi nu a mai fost înlocuită.Probabil că hoţul avea nevoie de ea să-şi facă harakiri...

Întregul monument este înconjurat de o grădiniţă rotundă, destinată pentru flori,cu un diametru de 4,5 m, circumrondată de un soclu de ciment pe care se află montat un

solid grilaj metalic, cu o poartă de acces, tot metalică, în spaţiul grădinii, unde distingemsoclul de la baza monumentului cu cele patru trepte în retragere descrescendăpiramidală. Ostaşul apare răsucit puţin spre stânga, postat pe un soclu crem demarmoră, înalt, continuat în spate de o coloană ce se îngustează, lucrată din acelaşimaterial, având 4 m lungime, în vârful căreia se află un vultur, cu aripile desfăcute,simbolul vitejiei. La picioarele ostaşului a fost depusă o cască militară, aşezată petricolor şi pe o ramură de stejar, compoziţie turnată din ciment. Culorile tricolorului le-amadăugat eu cu peste trei decenii în urmă şi se păstrează intacte. De asemenea, am

întărit cu vopsea neagră toate literele săpate în marmoră, deoarece vopseaua originalădispăruse complet şi se citeau foarte greu numele eroilor. Sub picioarele statuii stă scris

cu litere mari: EROILOR DIN SCÂIENI, COMUNA RECUNOSCÂTOARE, iar sub cascamilitară, am adăugat eu numele sculptorului: I. IORDĂNESCU, pentru a se şti autorullucrării. Pe laturile din dreapta şi stânga soldatului sunt scrişi vitejii eroi din Scăieni căzuţi

în primul război mondial. Să citim numele acestor eroi...

Cei înscrişi pe latura din dreapta statuii:EROII DIN SCĂIENI MORŢI ÎN RĂZBOIUL DIN 1916-1919:

Nicolae Stelian caporal Năstase Constantin soldat

Părăginaru Vasile soldat Grigore Ştefan “Ioan Ioan “ Costache Ioan “



101

Dumitru Gheorghe “ Anghel Ioan “Tomescu Nicolae “ Dinescu Toma “Stan Tudor “ Georgescu Toma “Ilie Constantin “ Iliescu Ioan “Pleaşcă Iancu “ Tomescu Gheorghe “Ilie Tănase “ Mihăilescu Ioan “

Cei înscrişi pe latura din stânga statuii:EROII DIN SCĂIENI MORŢI ÎN RĂZBOIUL DIN 1916-1919:

Ioniţă Dumitrache caporal Gheorghe Andronic soldatStan Gheorghe soldat Niţă Gheorghe “Dumitrache Dumitru “ Dobre Nicolae “Darie Constantin “ Sbrancea Dumitru “

Andrei Nicolae “ Nicolae Dumitru “Oprea Constantin “ Andrei Ioan “Duţu Ion “ Dumitrescu I. Petre “Ion Radu “ Mihăilescu Constantin “Năstase Alex. “ Gheorghe Anghel “Anghel Niculae “

Până să se inaugureze Monumentul Eroilor din Boldeşti, de Ziua Eroilor, îndreptul acestui monument, aveau loc solemne parăzi militare, slujbe religioase pentrupomenirea acestor bravi fii ai comunei şi ai Ţării noastre. Erau frumoase şiimpresionante programe artistice adecvate comemorărilor respective. (Vezi foto.) Ca maitoate celelalte facilităţi şi merite uitate, dar avute cândva de sectorul Scăieni, şi aceastăfrumoasă sărbătorire s-a mutat la Boldeşti, pentru că, la fel ca în restul priorităţilor, vorbabănăţenilor: “Boldeştiul este fruncea!” - în timp ce Scăienii a devenit anexa vitregită alocalităţii componente. O dovadă în plus se poate constata şi de Ziua Eroilor, cândoricine vede că abia dacă mai pridideşte cineva să adauge la acest vechi monument ocoroniţă anemică de flori, celelalte zeci de coroane mergând “dincolo”...

Despre autorul acestui frumos monument, sculptorul Ioan Iordănescu, nu vă potspune prea multe, decât că l-am cunoscut pe fratele lui şi pe nepoata sa, Mioara

Parianu, născută Iordănescu, care a locuit în Scăieni, fiind căsătorită cu ing. AlexandruParianu care locuia pe str. Păcii nr. 10. De la dumnealor am obţinut fotografiile cuautorul sculpturii pe care le public aici ca documente absolut inedite. Astfel ştim că Ioan(Mielu) Iordănescu s-a născut la Bucureşti, la 18 iulie 1881, fiind cel mai mare din ceişapte fraţi - trei băieţi şi patru fete - fiul unui feroviar care a avut ambiţia ca toţi copiii luisă studieze. Liceul l-a urmat la Bucureşti, iar studiile de artă le-a făcut la Paris şiNeapole, în Italia. A luptat pe front în primul război mondial, experienţă care l-a decis săabordeze cu pasiune subiecte glorioase, cu tematică militară, specializându-se înmonumente de acest gen. Când s-a întors din război, a participat la câteva galeriiexpoziţionale de sculptură, unde, datorită aprecierilor, a primit multe comenzi. Pentrucâţiva ani, a fost preşedintele Sindicatului Artelor Frumoase, pare-se, înfiinţat chiar de el,



102

şi, conform unor alte informaţii, neconfirmate, pentru scurt timp, a devenit chiar preşedintele Uniunii Artiştilor Plastici din România şi directorul unei reviste de artă lacare colabora şi prietenul lui, marele Constantin Brâncuşi! Prietenia cu Brâncuşi esteceva sigur. Fiind o fire modestă, nu îi plăcea să noteze sau să comunice prea multe dateasupra persoanei proprii şi poate de aceea nu se cunosc suficiente informaţii biograficedespre acest minunat artist. Sculptorul a decedat în Capitală, a doua zi de Crăciun, la 26decembrie 1950 (informaţia cu anul 1949 se pare a fi greşită). Până astăzi, el rămâne,cred, cel mai mare sculptor de monumente militare din ţară, autor al monumentelor eroilor din Râmnicul Vâlcea şi Azuga, al monumentului închinat lui Costache Negri, dinPiaţa Regală, Galaţi ş.a., lucrări pe care le-am văzut cât de frumoase şi impunătoaresunt, dar şi al altor monumente, printre care şi acesta din Scăieni. Credem că biografiasculptorului i s-ar putea, cu siguranţă, reconstitui cu suficiente alte amănunte inedite şimai credem că artistul ar merita un album cu toate impresionantele sale sculpturi.Probabil că în arhivele U. A. P. de la Bucureşti să existe şi alte detalii biografice care să

ne ajute în astfel de reconstituiri.Curios este faptul că despre acest original artist, de la moartea lui, nu s-apublicat nimic altceva decât, în anul 2000, o scurtă informaţie a lui Virgiliu Teodorescu,

în revista Muzeului Naţional de Istorie din Bucureşti, ceea ce ne surprinde, având învedere că Iordănescu era un sculptor de mare talent şi chiar fost preşedinte al UniuniiArtiştilor Plastici din acea perioadă. Cu prilejul publicării cărţii de faţă, iată că ofer criticilor de artă interesaţi o asemenea nobilă invitaţie, pentru a aborda un subiect ineditde cercetare care ar contribui, fireşte, la îmbogăţirea cu noi pagini a Istoriei artelor plastice din România.

MONUMENTUL EROILOR DIN BOLDEŞTI

Despre această lucrare, ridicată de curând în plin centru oraşului, în faţaprimăriei, ştim mai multe, mai ales că este executată după proiectul fostului profesor dedesen de la şcolile din Scăieni şi Boldeşti, George Dumitru, un tânăr şi talentat sculptor ploieştean. Indiferent dacă monumentul din Boldeşti place sau nu unora sau altora dintreprivitorii lui, am fost totuşi indignat să constat că pe plăcile lui de marmoră albă, în afarăde bravii eroi ai fostei comune Boldeşti, alături de aceşti mari viteji, nu s-a omis să fie

neapărat trecute şi numele unor consilieri, nelipsind nici unul, dar tocmai cel maiimportant nume - adică al autorului monumentului - a fost omis! Rareori se întâmplă oaşa colosală greşeală. Numele sculptorului George Dumitru lipseşte cu desăvârşire!

Pe vremea când mă aflam în ţară, în acel loc plănuiam să lucrez eu unmonument dedicat petroliştilor care să fie reprezentat de doi sondori lucrând la “masaRotary” de la gura sondei, dar se pare că ideea de a plasa acolo un monument al eroilor este chiar mai bine venită. Am văzut macheta monumentului încă din atelierulsculptorului şi aceea nu diferea prea mult de lucrarea de pe teren. Unii locuitori aioraşului opinează că monumentul este prea mare şi că estompează perspectiva pieţii,

dar cei mai mulţi s-au obişnuit deja cu amplasamentul lui acolo şi îl găsesc bine venit.



103

Acest Monument al eroilor boldeşteni a fost propus să fie ridicat din iniţiativafostului primar Vasile Enache şi a lui Cristu Vlăsceanu, fost director al Direcţiei dePatrimoniu din oraş. El a fost lucrat în întregime din marmoră albă de Ruşchiţa şi dinplăci aplicate (unele deja s-au dezlipit!). Ca prezentare, este o solidă piesă geometricănonfigurativă, având trei elemente distincte: 1. Platforma cea mare, pe care se poateurca pe cele şase trepte; 2. Fundamentul rotund, ce susţine un mare suport cuboidal alcelor patru plăci largi de marmoră: trei cu inscripţii de nume de eroi pe ele şi cea de apatra - placa frontală - cu versuri închinate eroilor, scrise de poetul ploieştean NichitaStănescu; 3. Coloana verticală prismatică, cu muchii fasonate, de pe fundament, înaltăde peste 6 m. În vârful coloanei, uşor tăiat descendent spre vest, există un modelaj înformă de treflă, perceput astfel numai dacă este privit de sus, din poziţie perpendiculară,cum ar fi dintr-un elicopter... Cruci propriu-zise sunt cele patru, de culoare neagră,aplicate pe laturile de la baza coloanei. Partea din spate a fundamentului este mărginităde un parapet de marmoră, terminat abrupt, fără accesări de coborâre. În faţa celor şase

trepte este o alee pavată cu dale albe. Pe placa frontală din dreptul scărilor este scris culitere metalice aurii: CINSTIRE EROILOR DIN BOLDEŞTI-SCĂIENI (lipseşte semnulexclamării care, oricum, trebuia pus). La mijlocul plăcii sunt versurile marelui NichitaStănescu:

“Nu-l uitaţi pe cel căzut în război,Strigaţi-l din când în când pe nume,Ca şi când ar fi viu printre noi ...şi atunci el va surâde în lume.”

Nichita Stănescu

Pe latura fundamentului, dinspre stânga privitorului, se află inscripţia cuconsilierii. Ea ar putea fi aplicată în altă parte şi nu direct pe monument. În fiecare an, deZiua Eroilor, în jurul monumentului, au loc festivităţi solemne, cu invitaţi de onoare, cudiscursuri comemorative, cu scurte programe artistice, cu parade militare în ritm defanfară, organizate de primăria oraşului, cu ocazia cărora se depun numeroase coroanede flori pe platforma lui. Întregul monument este înconjurat de o mică grădină verde, cufloricele multicolore, mărginită de o largă bordură ovală, vopsită totdeauna bicolor (alb-roşu), pentru atenţionarea vehiculelor care trebuie să facă sens giratoriu în jurul acestuimare amplasament central.

Pe laturile medii ale monumentului sunt amintiţi un număr de 109 de eroi, grupaţipe cele trei plăci, pe războaie şi pe localităţi, după cum urmează (toate titlurile mari suntscrise cu litere de metal aurii):

EROII CĂZUŢI ÎN RĂZBOIUL DIN 1916-1919 BOLDEŞTI-SECIU

Serg. Bălănescu Gh. Ion Sold. Marin Năstase Sold. Savu GheorgheCap. Dinu Gheorghe Sold. Matei Petr Sold. Simion DumitruCap. Stroe Ion Sold. Mâinea Năsse Sold. Stan DumitruSold. Bălănescu Pricopie Sold. Mâinea Stelia Sold. Tabără StelianSold. Bilciurescu Ion Sold. Moise Constantin Sold. Tatu Chivu



104

Sold. Bilciurescu Stan Sold. Moraru Alecu Sold. Toma NăstaseSold. Dumitru Tudor Sold. Nae Gheorghe Sold. Toma VasileSold. Iancu Gheorghe Sold. Niţă Ion Sold. Tănăsescu IonSold. Ilie Constantin Sold. Oprea Alexandru Sold. Tudoran VasileSold. Ion Constantin Sold. Păpuşe Ion Sold. Vasile VasileSold. Ion Gheorghe (1) Sold. Păpuşe S. Petre Sold. Vasilescu ConstantinSold. Ion Gheorghe (2) Sold. Pârvu Alexandru Sold. Vasilescu ZahariaSold. Ioniţă Savu Sold. Prică Nicolae Sold. Vişan GheorgheSold. Manea Tănase Sold. Rotaru Eftimie Sold. Vlad ŞtefanSold. Manolache Gheorghe Sold. Săndulescu Stelian Sold. Zăbet ConstntinSold. Marin Grigore Sold. Savu Iancu Sold. Dodan Anton-Lazăr

EROII CĂZUŢI ÎN RĂZBOIUL DIN 1941-1945 BOLDEŞTI-SECIU

Cap. Popescu I. IonSrg. Furtună Stelian Sold. Ioftor Constantin Sold. Samoilă GheorgheFrt. Cârcioiu Stan Sold. Ioniţă Gheorghe Sold. Stroe PetreSold. Barbu Gheorghe Sold. Ioniţă Ioan Sold. Stroe TănaseSold. Bârla Ioan Sold. Manea Barbu Sold. Toma PetreSold. Bălănescu Petre Sold. Manea Ion Sold. Tănăsescu StelianSold. Bociu Gheorghe Sold. Manolache Ion Sold. Ţănău IoanSold. Bratu Florea Sold. Măceaşă Tudor Sold. Ţănău GheorgheSold. Constantin Vasile Sold. Marin Gheorghe Sold. Ţuică ConstantinSold. Dinescu Gh. Ion Sold. Nicolae Ion Sold. Vasile GheorgheSold. Dinu Neculai Sold. Petricioiu Constantin Sold. Vasilescu VasileSold. Dragomir Iacob Sold. Piţa Alexandru Sold. Vianu D. ConstantinSold. Gavrilă Zevedei Sold. Piţa Dumitru Sold. Vlad Tudor

EROII CĂZUŢI ÎN RĂZBOIUL 1941-1945 SCĂIENI BALACA

Slt. Constantin I. D. Darie Lt. Stănescu AtanaseFrt. Moraru Vasile Sold. Bocioacă C. IonCap. Moraru I. Gheorghe Sold. Darie I. D. Constantin

Cap. Neagu E. Nicolae Sold. Diaconu IonSold. Ceapă Marin Sold. Dogaru NicolaeSold. Georgescu Nicolae Sold. Ghinea DumitruSold. Guţă Nicolae Sold. Iancu Gheorghe Lazăr Sold. Iancu Gheorghe Sold. Sburlea VasileSold. Ştefan Vasile Sold. Soare N. GheorgheSold. Tănase Ştefan Sold. Stârceanu N. I. IoanSold. Tomescu Gheorghe Sold. Stârceanu T. M. RaduFrt. Ioniţă Gheorghe Sold. Ştefan D. I. TănaseSold. Tomescu N. Gheorghe Sold. Vişan Constantin



105

În total, în oraşul Boldeşti-Scăieni, în ambele războaie mondiale, socotindu-i şipe eroii notaţi pe Monumentul de la Scăieni, rezultă că au fost 172 de eroi căzuţi pentrupatrie. Dumnezeu să-i aibă în paza Lui!

STATUIA LUI TEODOR DIAMANT

Am oferit destule amănunte despre această statuie atunci când am vorbit despreFalansterul de la Scăieni. Autorii lucrării sunt Ecaterina Tudorache şi Ştefan Macovei, iar finisările au fost realizate de pietrarii de la tabăra de sculptură din localitatea Măgura,Buzău. Macheta lucrării, inspirată după bustul realizat de Cristian Petru Bălan, cu chipulreconstituit al lui Teodor Diamant, se află acum la Biblioteca de la Casa de CulturăScăieni. Monumentul este amplasat în curtea Casei de cultură, pe strada Bucovului nr.3, în spatele gării Scăieni.

Pe o platformă lungă de 4,5 m se află un soclu de marmoră înalt de 2,20 m care

susţine statuia de 2,40 m a tânărului Diamant având o mică pelerină pe spate şi papionla gât. Lucrarea este realizată în calcar dens, folosit la tabăra de sculptură de la Măgura.Tânărul inginer stă în picioare şi are capul întors spre partea stângă. În pumnul dreptţine strâns un sul cu manuscrisul său “Către amicii libertăţii” (cu planul falansterului) iar mâna stângă are palma întinsă aşezată pe o carte deschisă pusă pe o măsuţă-suport,cu franjuri, carte ce nu poate fi alta decât opera lui Charles Fourier din care s-a inspirat.Identică, în privinţa detaliilor de compoziţe, era şi statuia mare de cca 4,5-5 m, careurma a fi turnată în bronz, dar cu fonduri respinse brutal de slugoiul lui Ceauşescu,Dumitru Popescu, cel ce, cu multă aroganţă, îşi zicea “dumnezeu”, atitudine de care nu

s-a lepădat nici atunci când, la Revoluţie, a ajuns după gratii... Pe soclul statuii este oplacă metalică pe care scrie:TEODOR DIAMANT, ÎNTEMEIETORULFALANSTERULUIDE LA SCĂIENI

(1835-1836) În 1966, când s-au împlinit 130 de ani de la întemeierea falansterului, s-a fixat o

altă placă de maromoră, comemorativă, pe faţada Casei de cultură, în dreaptaportretului actual al lui Eminescu. După Revoluţie, într-un exces de zel, nefondat din

punct de vedere al adevărului istoric, placa aceea a fost scoasă fără rost, deşi nu aveaabsolut nimic comunist în mesajul ei... Dacă ar fi avut un asemenea conţinut, eu aş fifost primul care aş fi cerut scoaterea ei. Însă persoanele care nu cunosc istorie, nutrebuie să se grăbească a lua măsuri decizionale pripite care frizează mai mult decâtstupiditate. Aşadar, consider că acea inscripţie ar trebui repusă imediat în locul unde afost. Iată care era conţinutul ei:

ÎN ACEASTĂ COMUNĂ A FIINŢAT, ÎNTRE ANII 1835-1836,SOCIETATEA AGRONOMICĂ ŞI MANUFACTURIERĂ

FALANSTEUL DE LA SCĂIENI, CREAŢIA INGINERULUI

TEODOR DIAMANT (1810-1841), ÎNCERCARE DE EXPERI-MENTARE A CONCEPŢIEI SOCIALIST-UTOPICE.



106

Dar să revenim la statuia lui Teodor Diamant... În spatele ei, se află un fundalmasiv şi înalt, uşor curbat, de calcar cioplit, cam de aceeaşi lungime cu soclul, pe caresunt înfăţişate scene dinamice într-un basorelief amintind basoreliefurile antice greco-romane şi reprezentând activitatea membrilor falansterieni: scene de muncă agraro-industrială, de artă, de învăţătură etc.

Luată în ansamblu, aceasta este o lucrare destul de frumoasă, care se încadrează perfect în micuţul parc verde unde a fost aşezată, conferindu-i multăeleganţă şi personalitate. Cu tristeţe vă spun că niciodată nu i s-au pus jerbe de flori lapicioarele statuii lui Diamant, deşi opinez că junele visător ar fi meritat această atenţiedin partea autorităţilor sau a localnicilor, fie măcar şi pentru motivul că le-au scos pentrutotdeauna numele Scăieniului din anonimat.

STATUIA “RUPĂTORUL DE GEAM”

Autorul ei este profesorul Cristian Petru Bălan, iar statuia este o lucrare realizată în stil modern, confecţionată din oţel inox şi amplasată în curtea Întreprinderii deGeamuri Scăieni (I.G.S.), în dreptul Porţii nr. 1, poarta principală. Aşa se numea, simplu- I.G.S. - această întreprindere din industria sticlei româneşti, cândva cea mai mare

întreprindere cu acest profil din ţară. Lucrarea “Rupătorul de geam” a costat atunci osumă destul de mare de bani, costul ei fiind plătit din bugetul fabricii. În calitate de autor al lucrării, îmi permit să evoc puţin istoricul genezei ei...

În primăvara anului 1981 am fost invitat de directorul din acea perioadă al

Fabricii de Geamuri din Scăieni, dl. ing. Constantin Olteanu, în biroul dumnealui, undemi s-a făcut tentanta propunere de a lucra o statuie care să reprezinte simbolicactivitatea principală a lucrătorilor din acea întreprindere. “Domnule profesor, mi s-aconfesat atunci directorul fabricii. Nu demult m-am întors dintr-o vizită făcută în Franţa lao întreprindere din industria sticlei, precum fabrica noastră de la Scăieni, şi acolo, laintrare, am văzut statuia unui muncitor care se afla în procesul de fabricare a unuiborcan sau a unei sticle, suflând într-o ţeavă metalică - aşa cum ştiţi că se suflă şi semodelează sticla topită, foarte maleabilă şi foarte fierbinte... Ei bine, ceva în genul ăstaaş vrea să avem şi noi...” “Sunt perfect de acord cu propunerea dumneavoastră şi oaccept cu plăcere, i-am răspuns eu directorului, numai că la această fabrică ştiu că nu

se mai lucrează sticle, damigene şi borcane cam de mult timp. Poate va trebui să negândim la o scenă de muncă mai reprezentativă pentru tehnologia de astăzi.” “Dacăeste aşa, mi-a răspuns directorul Olteanu, atunci haideţi să mergem împreună amândoiprin secţiile fabricii şi să alegem ceva care să vă placă...” Şi am pornit imediat săcutreierăm secţie după secţie. Am pornit de la secţia amestec de materie primă, laatelierele mecanice, la cuptoare etc. Privirea mi s-a oprit, la secţia “geam tras”, asupraunui muncitor cu mănuşi de azbest în mâini care, imediat ce ieşea foaia uriaşă de geam,

încă roşie, din maşina de tras geam pe verticală, după ce dispozitivul automat de tăierecu diamant la vârf, alerga ca o suveică de la o latură la alta, la baza plăcii fierbinţi,

lucrătorul (“rupătorul de geam”), care aştepta în picioare să ajungă placa uriaşă îndreptul lui, o apuca zdravăn de sus, cu braţele deschise şi o zgâlţâia o dată scurt, apoi îi



107

dădea drumul să cadă liber pe banda rulantă cea lungă, iar acest convaier o purta încet,la distanţă, până la secţia de asamblare. Priveam cu uimire cum foaia aceea uriaşă desticlă, odată ruptă şi uşor împinsă, cădea lin, ca o paraşută, pe convaierul moale şi nuse spărgea, deşi din 40-50 de asemenea căderi, unele se mai spărgeau totuşi. Acestea,desigur, mergeau imediat la retopit. “Gata, dom’ director: am ales! - m-am decis eu. Voi

încerca să transpun acest moment de lucru într-o sculptură modernă...”Odată ajuns acasă, m-am apucat să fac nişte schiţe. Apoi, din bucăţi de carton,

folosind o foarfecă şi pelicanol, am procedat exact ca maiştrii croitori, până am asamblato mică statuietă, de mărimea unei cărţi, pe care, după ce am vopsit-o în bronz argintiu, i-am dus-o directorului. A privit-o curios, a aprobat-o cu un zâmbet şi mi-a spus să-micontinui lucrarea, fiindcă mă va plăti. I-am răspuns că vreau să o fac gratis, că dacă estevorba de bani, atunci eu n-o mai lucrez. A fost de acord. În zilele următoare, m-am dusla fabrica de mucava din oraşul nostru, de unde am cumpărat nişte postere mari decarton din care, în câteva zile, am croit exact modelul mare al statuii actuale din inox. La

atelierul de tinchigerie al fabricii au fost aleşi cinci dintre meşterii cei mai buni de acolo,cu care m-am înţeles perfect cum să transpunem tiparele mele de carton (braţe lungi,cap, trup, picioare lungi) în plăci groase de oţel inox, tăiate după modelul meu, care apoiau fost sudate şi şlefuite în faţa mea, meşterii urmând pas cu pas toate sfaturile primite,după cum şi eu urmam sfaturile lor.

Aşa s-a născut acest “Rupător de geam” - o statuie modernă, o siluetă zveltă demetal, cu o cască de oţel pe cap, cu centură la mijloc, strălucind ca oglinda în razelesoarelui, o lucrare înaltă de peste trei metri, care, grea fiind, a trebuit transportată cumacaraua şi montată pe marele postament de beton de la Poarta 1. Pe acelaşipostament, încrustat cu pietre late de râu, am cerut să se monteze şi o maşină de trasgeam, exact cum era aceea din fabrică, iar din maşina respectivă să iasă o folie uriaşăde geam care, după ce a fost adusă cu grijă din depozit, a fost prinsă între mâinile“Rupătorului”. Pentru că lucrarea a plăcut tuturor salariaţilor întreprinderii, dl. director Olteanu a comandat nişte plăci metalice spre a fi ataşate cu inscripţii pe postament. Peuna din ele (pe cea din latura dreaptă a privitorului), era scris numele meu şi almembrilor echipei care m-au ajutat să o ridicăm, după cum urmează:

RUPĂTORUL DE GEAMAUTOR: PROF. CRISTIAN PETRU BĂLAN

ACEASTĂ STATUIE A FOST EXECUTATĂ ÎN ATELIERELE I.G.S. ÎN ANUL 1981

DE ECHIPA FORMATĂ DIN:

PETRE ILIE MAISTRU C-TIN STANCU ŞEF ECHIPĂ ION ZAMFIR TINICHIGIU ION MOLDOVAN TINICHIGIU ION OBIELOIU SUDOR



108

Pe placa din faţă este notat un frumos text compus de inginerul ConstantinOlteanu, directorul de atunci al I.G.S.:

NOBLEŢEA, REZULTATĂ DIN ABNEGAŢIE, EFORT ŞI RISC,SE IDENTIFICĂ CU PROFESIA DE RUPĂTOR, MOTIV PENTRU

CARE O RESPECTĂM ŞI O OMAGIEM.

După inaugurarea statuii, am făcut o fotografie (anexată aici) în care directorul şicu mine ne aflăm la mijloc, înconjuraţi de trei din echipa de lucru. Aşa s-a împlinit dorinţadirectorului C. Olteanu şi, după douăzeci şi şase de ani, încă mai există acel “Rupător de geam”, din oţel inoxidabil, astăzi acoperit de tufişuri şi de crăcile unor arbori, încât deabia se mai vede.

După “fuga” mea din ţară în America, tovarăşii de atunci, pentru că pe mine nuputeau să se răzbune direct, s-au răzbunat cumplit pe operele mele, începând cu cele

două busturi “Teodor Diamant”, pe care le-au făcut bucăţi, apoi şi pe bietul meu“Rupător”. Dar pe acesta, fiind din oţel greu, nu au putut să-l distrugă. În schimb, geamuldintre braţele lui a fost şi el făcut ţăndări, iar numele meu a fost răzuit cu ură de pe placaunde era scris. Şi aşa răzuit a rămas până astăzi, fără ca nimeni să intervină pentru...repunerea lui în drepturi. Iată de ce, în această carte, încerc să cer cu insistenţă nunumai ca plăcuţa cu numele meu şters să fie refăcută cum a fost concepută(adăugându-i-se şi numele directorului C-tin Olteanu pe ea, căci dumnealui a fost celcare a iniţiat-o), dar, pentru că fabrica a trecut într-un regim nou de proprietate, aceastăstatuie, doresc să fie demontată şi scoasă din locul unde se află acum dosită dupăcopaci şi mutată, la un loc vizibil, în parcul din faţa fabricii, pe un soclu mai înalt, înapropiere şi cu faţa la calea ferată, remontându-i-se şi geamul spart care se afla întrebraţele modelului de oţel, deoarece peste 90% din locuitorii oraşului nici nu ştiu deexistenţa statuii. Este dorinţa mea expresă pe care o las cu limbă de moarte comunităţii,pentru că această lucrare este făcută cadou nu numai fabricii dar şi tuturor cetăţenilor din oraşul Boldeşti-Scăien, ţării întregi.

LUPOAICA ROMANĂ DE LA SCĂIENI(“LUPA CAPITOLINA” CU ROMULUS ŞI REMUS)

Puţin ştiu că celebrul simbol al Romei, vestita lupoaică alăptând pe copiiilegendari Romulus şi Remus, existentă la Muzeul Pallazo dei Conservatori de peCapitoliul din capitala Italiei, a avut o copie identică şi la Scăieni, expusă într-un locpublic. De fapt, lupoaica originală era o sculptură de bronz etruscă datând din anii 500-480 î.d.Hr., iar gemenii au fost adăugaţi (lucraţi) mai mult ca sigur de sculptorul şipictorul italian Antonio del Pollaiuolo (1432-1498), să fie în rezonanţă cu legenda

întemeierii Romei... Această statuie mai are replici asemănătoare la Bucureşti, în PiaţaRomană, la Timişoara în piaţa Operei şi la Cluj, în centru, precum şi în alte ţări. Dar eu

ţineam neapărat să existe una şi în localitatea noastră; şi pentru că o asemenea copie,adusă din Italia, cum sunt cele din oraşele amintite, costă câteva zeci de mii de dolari



109

una, am decis să o sculptez eu gratis şi nu numai că am realizat-o la aceeaşi scară cuoriginalul, dar am şi expus-o în public în locul de unde putea fi văzută cel mai bine de miişi mii de oameni (vezi fotografia). Acest loc era peronul gării din Scăieni pe unde treceauzilnic numeroase trenuri pline de călători şi navetişti. Ei au văzut-o acolo timp deaproape doi ani.

Cel mai vizibil şi mai ferit spaţiu pentru postarea statuii “Lupa capitolina” era ocoloană înaltă de 10 m din faţa pergolei de cărămidă de pe peronul gării. Când a fostgata, m-am rugat de mulţi să mă ajute să o urc acolo sus, dar nimeni nu mă ajuta, iar statuia era grea de peste 200 kg şi de abia patru oameni o puteau transporta. Adevăruleste că am comis un abuz instalând o lucrare de artă fără să cer vreo aprobare. Ştiam

însă că nu voi obţine niciodată aşa ceva, în acelaşi timp fiind sigur că odată instalată,nimeni nu o va mai putea da jos din poziţia unde o căţărasem. În plus, eu sunt omulsurprizelor şi voiam să fac locuitorilor o frumoasă surpriză... Aşa s-a şi întâmplat, iar ajutorul a venit de la cine nici nu mă aşteptam. Această persoană a fost un miliţian de la

postul de miliţie din Scăieni, regretatul serg. maj. Gheorghe Bârjoveanu, un moldoveansufletist, care răspundea şi de circulaţia auto pe teritoriu. El mi-a adus de nu ştiu unde omacara cu braţ lung şi trei oameni să mă ajute. Platforma de metal a sculpturii, lucrată laIFLGS ca şi scheletul lupoaicei, a fost legată de braţul macaralei iar eu, căţărat pe oscară înaltă, o aşteptam sus. Când grupul statuar a ajuns în dreptul meu, am răsucit cuambele mâini platforma agăţată cu cabluri de oţel, rotind-o până s-a potrivit pe capătulplat al coloanei, încât după retragerea cablurilor şi a macaralei, lupoaica parcă fusesepusă acolo de când lumea... Arăta superb şi era prea frumoasă spre a supravieţui şi ase lua la întrecere cu surorile ei din Roma, Bucureşti, Timişoara sau Cluj! Multe lucrurifrumoase sunt perisabile... Dar pentru că erau două coloane, lucrasem şi pentru cealaltăcoloană ceva specific CFR-ului, şi anume un vultur mare, majestuos, cu aripiledesfăcute - Vulturul Feroviarilor - stând pe o roată de tren (acesta a fost şi motivul pentrucare şeful gării mi-a aprobat postarea celor două sculpturi acolo.) Am fost anunţat căcineva de la televiziune le filmase. Şi eu le-am filmat cu un aparat de amatori de 8 mm,dar nu am făcut decât două poze cu lupoaica şi nici una cu frumosul vultur. Deoareceştiu că şi alte persoane au fotografiat aceste două sculpturi, m-aş bucura să-mi trimităcineva şi mie o copie.

Tot drăgălaşul de Gheorghiţă Bârjoveanu m-a ajutat, cu aceeaşi macara, săinstalez o altă sculptură - un înger de aproape o jumătate de tonă - sus pe acoperişul

capelei de la cimitirul din Scăieni. Voi vorbi imediat şi despre această sculptură la careţineam foarte mult. Dar... n-a fost să fie, fiindcă nu este după cum vrea omul, ci dupăcum vrea Domnul. Cutremurul din 4 martie 1977 le-a nimicit într-o clipă pe toate trei!Ambele coloane s-au rupt de la bază şi ambele sculpturi s-au fragmentat în bucăţi. Chiar atunci, la ora 21,27, peronul gării era plin de navetişti şi s-ar fi putut întâmpla onenorocire. Cei care se aflau prin apropierea coloanelor căzute, au luat piesele găsite.Unul capul lupoaicei, altul pe Romulus, altul pe Remus... Mie îmi rămăsese doar capul

îngerului, dar şi acela a dispărut, iar la câteva minute după cutremur, lumea venea perând la poarta mea să-mi dea în serie veştile triste, care sunau ca nişte condoleanţe,unele spuse chiar pe un ton mucalit, căci românii noştri ştiu să facă haz de necaz înorice situaţie: “Domnule profesor, ne pare rău, dar trebuie să vă spunem că lupoaica



110

dumneavoastră s-a sinucis la cutremur”... Sau: “Vulturul ce l-aţi sculptat la gară a fostajutat de cutremur să-şi ia zborul la ceruri...” “Îngerul de la cimitir a căzut la doi metri deo babă, care şi acuma se închină şi îşi scuipă în sân că a scăpat...” Ce puteam face? Lerăspundeam prin aceeaşi întrebare: “A căzut vreo statuie de-a mea pe cineva?” Toţirăspundeau că nu: “Ei, atunci este bine, fiindcă altminteri aş fi avut vieţile unor oamenipe conştiinţă... Căci statui - slavă Domnului! Să fim noi sănătoşi, c-o să facem altele...”Dar vorba vine, întrucât adevărul este că nu am mai putut face altele de aceeaşianvergură, deoarece nici fondurile, nici condiţiile nu-mi mai permiteau aşa ceva, spre anu mai aminti de faptul intempestiv că o conductă urâtă şi uriaşă barează, la înălţime,prin faţa capelei, exact locul unde aş putea repune un alt înger în locul celui pierdut.

În fond, unde şi cum le lucram eu pe toate?La capătul autobuzului local, care făcea cursa Blejoi-Boldeşti, în punctul

“grajdurile comunale”, la locul de întoarcere de la grajduri, în ţigănie, era o fabrică deteracotă şi la acea fabrică mă împrietenisem cu fraţii Badea Nicolae (da, pe amândoi

fraţii îi chema Nicolae!), responsabilii fabricii, care făceau zilnic naveta tocmai de laPeriş. Ei mi-au permis să folosesc spaţiul lor - şi le mulţumesc şi acum dacă maitrăiesc... Acolo aveam materia primă - pământ de teracotă cât pofteam, caolin de ceamai bună calitate şi un ditamai cuptorul (subteran) în care încăpea o şarjă de până lapeste 1000 de plăci pentru sobele de teracotă... Eu lucram zilnic, cot la cot cu“pământarii” care, văzându-mă sculptând, începuseră să mă îndrăgească şi-mi admiraumunca. După orele de curs de la şcoală, dădeam fuga la fabrică, de obicei cu autobuzul,dar uneori şi cu bicicleta şi astfel îmbinam munca intelectuală de la catedră cu cea fizicădin atelier.

Lupoaica am construit-o pe un schelet gros de oţel, îmbrăcat în caolin. Decâteva ori a trebuit, ca meşterul Manole, să reiau lucrarea de la început, fie pentru cămaterialul crăpa, fie pentru că era prea moale şi umplutura modelată cădea. Eu aveamun bibelou mic cu “lupa capitolina” (statueta lupoaicei) drept model, şi m-am jurat să numă las până ce lupoaica mare nu va ieşit perfect asemănătoare cu cea mică, deci la felcu cea de la Roma! De asemenea, mă ghidam şi după nişte fotografii mărite aleoriginalului, luate din diferite unghiuri. Când lucrarea a fost gata, am lăsat-o cam o lunăsă se usuce, apoi am dat-o cu smalţ umed de teracotă iar după uscarea completă, amcoborât-o cu frânghii la cuptor. A ars mai mult de 24 de ore, iar când am scos-o era ofrumoasă lupoaică lucioasă de teracotă, de culoare maronie închisă. Când s-a răcit, am

dat-o cu două straturi de bronz ce nu se mai curăţă niciodată, imitând culoarea închisă abronzului învechit, după o reţetă secretă ce o aveam de la un sculptor iugoslav. Pentrucine se întreabă dacă o sculptură de caolin ars poate avea aceeaşi durabilitate cu ceade bronz adevărat, dacă este expusă în aer liber, îi răspund: în Egipt, China şi Japoniaasemenea sculpturi au rezistat mii de ani, indiferent de intemperii, motiv pentru care înGermania se pot vedea asemenea statui expuse în aer liber. Singura grijă este ca ele sănu fie trântite cu putere ori lovite cu duritate.



111

ÎNGERUL JUDECĂŢII

La acelaşi atelier am lucrat din caolin şi “Îngerul Judecăţii”, o sculptură frumoasăreprezentând un înger înalt de 1,65 m, cu aripile lipite de corp şi cu o trompetă lungă

până la pământ. (Vezi fotografiile). Drept bază de susţinere era un drug gros de lemncare, după coacere, s-a transformat în cenuşă, sculptura rămânând cu un gol prin mijloc.Ca model, mi-au slujit nişte schiţe de-ale mele, unele poze cu îngeri, dar şi o fată carelucra la acea fabrică. Unii “colegi” de atelier îmi spuneau, mai în glumă, mai în serios:“Dom’ profesor, n-o mai luaţi pe asta drept model pentru înger, că o să se facă ţăndăriimediat după ce îl scoateţi afară din cuptor...” Într-un fel, au avut dreptate, dar statuia arezistat peste un an de zile şi a ajuns acolo unde voiam - adică sus, pe capela cimitirului- deşi, în final, tot s-a făcut ţăndări, însă nu din cauza modelului viu, ci din cauzacutremurului... Îmi părea rău şi o iubeam, fiindcă era cea mai mare statuie de porţelandin ţară, glazurată cu smalţ alb! Din ea n-a mai rămas decât soclul de ciment şi un ciot

găunos în care anual îşi fac păsările cerului cuib. (Deci tot a fost bun la ceva!)Ca să iasă un înger de porţelan alb, aveam nevoie, desigur, de smalţ alb, pe

care numai la o fabrică de porţelan din Bucureşti, unde lucra maistrul Diaconu Ovidiu(Videl), din Scăieni, cu ajutorul lui, l-am putut procura. După ce îngerul s-a uscat, l-amglazurat cu alb şi vreo şapte inşi l-am lăsat încet cu frânghiile în cuptor. Acolo a ars 48de ore la peste 600 de grade Celsius. În fiecare seară visam că opera mea s-a făcutbucăţi. Aveam mari emoţii. După ce s-a oprit coacerea, s-au desfăcut uşile uriaşuluicuptor şi primul care a coborât să-l vadă a fost meşterul Badea Nicu, apoi fratele lui,Badea Niculae, şi amândoi au strigat de acolo, de jos: “Dom profesor, nenorocire! Jale

maree!... Îngerul la care v-aţi chinuit atâta s-a crăpat la jumătate, în două!” Auzind asta, îmi venea să plâng şi am sărit repede în groapa de lângă cuptor, lângă ei. Amândoi au început să râdă: “O, staţi liniştit... Staţi liniştit, că uite: este o splendoare de înger! Estede un alb care vă ia ochii! Dar nu-l atingeţi că vă arde rău!” Exact aşa era şi i-am

îmbrăţişat pe amândoi. Când am ieşit sus, am sărbătorit evenimentul cu un mic chef.Toţi se bucurau. A doua zi, şeful atelierului m-a invitat să intru în cuptor. “Se poate intra

într-un cuptor de 500 grade Celsius?” - l-am întrebat. “Dacă vă zice cineva că nu sepoate, eu vă spun că se poate, căci nu este prima dată când intru să văd cum s-a coptmarfa. Totul este să păşiţi pe placa rece pusă de mine acum, să nu vă apropiaţi depereţi şi să vă ţineţi respiraţia pentru 7-8 secunde şi să nu aveţi nimic de nailon pe

dumneavoastră. Atâta se poate sta.” Şi a intrat. Apoi am intrat şi eu pentru 4-5 secunde.Pereţii dogorau şi am simţit că mor, dar am ieşit repede fără să mi se întâmple nimic.Nici măcar părul nu mi s-a pârlit. Pe urmă mi-a explicat maestrul cum stă treaba:“Temperatura este, într-adevăr, foarte mare - excesiv de fierbinte, însă ea nu esteflacără să te ardă şi dogoarea nu are timp să-ţi prăjească pielea ca flacăra sau ca apaopărită... Cam asta era explicaţia că se poate rezista câteva secunde la peste 500 degrade Celsius într-un cuptor încins la roşu... Incredibil, dar adevărat!”

Când îngerul s-a răcit, l-am tras zece inşi afară cu frânghiile, după care am făcutcu toţii o poză în jurul lui. (Vezi poza.) În aceeaşi zi, el a fost transportat pe

baloturi de paie la capela cimitirului, aflată lângă strada principală şi l-am instalat peacoperişul ei. Pe soclul de beton, unde îi îngropasem baza sculpturii, singurul care a



112

rămas intact, era scris: “Dedicat fetiţei mele, Codrina Maria Tatiana, şi naşei sale, MariaPetre, Fecioara de la Parepa. Anul 1975”. Era anul când se născuse Codrina, primanoastră fetiţă. (Despre Fecioara de la Parepa am dat amănunte care pot fi găsite lapagina unde descriu biserica de la Seciu. Când şi când, staţiile de televiziune transmitfilmul cu ea şi cu crucea uriaşă apărută pe cerul senin la înmormântarea ei.)

În primele zile, multă lume a venit să-mi privească “Îngerul Judecăţii”. Unii chiar se închinau în dreptul lui, ceea ce mi-a displăcut, căci nu voiam să fie idolatrizat. Dar după câteva săptămâni, nimeni nu-l mai băga în seamă; localnicii se obişnuiseră foarterepede cu el. Vorba lui Goethe: “Un curcubeu care stă mai mult de un sfert de oră pecer, nu mai este privit de nimeni...” După momentele pasagere de laudă şi felicitări, ausosit însă şi momente mai dure, poate prea dure. Imediat ce “binevoitorii” m-au pârât laorgane pentru isprăvile făcute, tovarăşii de la partid şi de la Inspectoratul de învăţământs-au sesizat şi m-au chemat la ordine să le dau explicaţii cum un profesor care picteazăicoane şi sculptează îngeri mai poate să facă şi educaţia comunistă a elevilor?

Inspectorii şcolari mă urmăreau şi ei.Deşi cutremurul îmi distrusese această sculptură, dispariţia ei tot nu i-a potolit pecei care se porniseră contra mea, căci anchetele la sediul securităţii din Ploieşti şiameninţările abia începuseră şi se înmulţeau în progresie geometrică. Am fost anchetat

în serie şi ore întregi de colonelul de securitate Dumitru, care răspundea de sectorulBoldeşti-Scăieni, de căpitanul Cursaru, de colonelul Pescaru şi de colonelul Ion Dumitru,şeful Securităţii Prahova. De toţi aceştia mi-am bătut şi eu joc în romanul “Oaspeţii dinElizeu”, păstrându-le numele, apărut în Editura Eminescu (Bucureşti, 2004), epuizat dinlibrării într-o singură săptămână.

Pe lângă acuzaţiile cu operele religioase mi s-au adus şi altele, mai grave, denatură politică, de legături secrete cu străinătatea, cu posturile de radio străine ş.a.,ceea ce nu era departe de adevăr. Cercul ameninţărilor se strângea în jurul meu şi într-o

împrejurare mi s-a turnat otravă într-o ceaşcă de cafea (pe care nu o băusem toată, dar în urma căreia inima mi-a fost grav afectată pentru ani de zile). Atunci am luat decizia săscap din gura lupului. După emigrarea mea ilegală din ţară, toţi prietenii, rudele şicunoscuţii mei apropiaţi au fost minuţios anchetaţi. Când, după Revoluţie, am revenit şiam vrut să stau de vorbă cu ambii colonei Dumitru, am aflat de la fostul col. CornelPăltânea, şeful SRI Prahova, că şi unul şi celălalt s-au dus după... Lupoaică şi dupăVulturul meu de la gară, trebuind, deci, să-i caut la cimitir. M-am lăsat păgubaş să-i mai

anchetez acolo, ştiind că judecata mea ar fi fost mai mică şi mai nedreaptă decât aceeala care au fost ei supuşi imediat după trecerea Styxului.

BUSTUL LUI TEODOR DIAMANT

În 1971 am sculptat un bust al lui Teodor Diamant, după modelul căruia am făcutun tipar spre a mai turna încă unul. Ambele busturi, reconstituite din imaginaţia mea, aufost realizate din ghips dentar (vezi pozele). Unul era la primărie - vorba lui Caragiale -

altul la şcoală... (dar şi la Catedrala din Ploieşti, în faţa altarului, am avut expusă, timpde peste două decenii, o sculptură reprezentând macheta Sfântului Mormânt. Cine vrea



113

o poate vedea după ce îl anunţă pe preot, căci i s-a schimbat locul). De la primărie aumai fost plimbate, pe la Clubul Boldeşti, pe la Casa de cultură din Scăieni. Iar când,după Revoluţie, m-am întors în vizită în ţară, n-am mai găsit nici urmă de ele. Un bust sespune că a fost distrus din cauză că autorul fugise din România şi despre celălalt căfusese distrus de unul din cutremure. Aşa o fi. Cert este că nu a mai rămas nici unul,decât amintirea lor frumoasă în aceste fotografii pe care le public în monografia de faţă.Alte reproduceri cu sculptura mea apăruseră în “Magazinul istoric” Nr. 2 (95), 1975, lapag. 25, şi într-o revistă americană care vorbea despre socialismul utopic (nu deţinaceastă revistă). Aşa cum au dispărut busturile, la fel de misterios a dispărut şi machetacasei lui Mihai Eminescu, (vezi poza) realizată de mine după casa de la Ipoteşti apoetului.

PORTRETUL LUI MIHAI EMINESCU DE PE CASA DE CULTURĂ

Mai corect era să fi scris: “Portretele lui Mihai Eminescu de pe Casa de Cultură”,fiindcă nu a fost numai unul, ci trei asemenea portrete pe această instituţie din oraşulBoldeşti-Scăieni. (V. pozele; prima poză color a fost făcută de un italian care a trecutprin Scăieni, căci pe vremea aceea fotografiile color erau o raritate la noi).

Primul portret a fost pictat în vara anului 1974, după ce, cu o daltă, am sparttencuiala până la cărămidă, creând un spaţiu oval unde urma să lucrez portretul. Spaţiula fost retencuit de mine cu ciment fin peste care am pictat în ulei portretul, stând căţăratpe o schelă înaltă, improvizată de pe care am şi căzut odată. Portretul, îl înfăţişa pe

Luceafăr, la vârsta de 19 ani, după fotografia de la Praga şi reproducerea acestui portreta apărut pe coperta cărţii mele “Geniu sublim - Mihai Eminescu”, unde este reprodusscenariul meu de film cu acelaşi nume, scris în 1965/66 şi achiziţionat, prin contractoficial, de Studiourile Cinematografice Buftea, în 1967 (scenariu publicat la WesternPublishing, Chicago, în 1996). Sub acest tablou de pe faţada Casei de cultură am copiatiscălitura mărită a poetului, iar sub iscălitură prima strofă din poezia “Ce-ţi doresc eu ţie,dulce Românie”:

Ce-ţi doresc eu ţie, dulce Românie,Ţara mea de glorii, ţara mea de dor?

Braţele-ţi nervoase arma de tărie,La trecutu-ţi mare, mare viitor!

Imaginea picturii respective a fost transmisă de mai multe ori la TVR şireprodusă prin diferite publicaţii, inclusiv în acelaşi “Magazin istoric” citat mai sus (lapag. 32), specificându-se că este cel mai mare portret al lui Eminescu din ţară, singurulde acest fel expus pe un zid exterior. Deşi a rezistat perfect timp de 26 de ani, tabloulmai întâi a fost văruit, apoi a fost spart cu dalta şi distrus din iniţiative criminale, pentruaceleaşi motive pentru care mi s-au distrus şi busturile lui Diamant. Acest gest m-a

ambiţionat şi mai mult. În 1991, am lucrat în America un alt portret Eminescu, pe opânză cauciucată, pe care am aplicat-o în locul portretului distrus. Pe pieptul



114

Luceafărului se află harta României Mari, în culorile tricolore, înconjurată de luceferi.Sub noul tablou exista aceeaşi frumoasă semnătura mărită a lui Eminescu şi, sub ea,citate din “Ce-ţi doresc eu ţie”, alături de un fragment din poezia “Doină” :

Din Hotin şi pân’ la mare,Vin muscalii de-a călare,Îndrăgi-i-ar ciorileŞi spânzurătorile...

În anul 2000 am scos acest tablou şi l-am făcut cadou Editurii Eminescu dinBucureşti, înlocuindu-l cu cel de-al treilea portret, lucrat în America, tot pe o pânzăcauciucată. Acest al treilea portret este ceva mai mare decât primele două, avânddiametrul ovalului de 2,35 m, însă i-am păstrat iscălitura şi cele două citate de la aldoilea portret, şi ele scrise pe acelaşi tip de pânze, pictate cu uleiurile cele mai scumpeşi mai rezistente la intemperii. Ultima pictură seamănă cel mai mult cu primul portretcare a fost distrus intenţionat. Mă bucur să constat că nuanţele culorilor s-au păstrat

destul de bine până la apariţia acestei cărţi. Şi acest tablou a fost filmat şi transmis deun post local de televiziune.

PORTRETUL PRIMARULUI ILIE RĂSPOP (1888-1952)

Ilie Răspop era un intelectual de vază, strănepotul lui Octavian Goga şi a venit laScăieni ca primar pentru scurt timp, între 1938-1940. Dar în aceşti doi ani şi-a dovedit ohărnicie fără seamăn, căci, din iniţiativa lui, s-au construit Căminul cultural, Biserica

nouă, Monumentul Eroilor, Baia comunală, Dispensarul veterinar; a extins electrificareacomunei şi gazeificarea ei, a extins liniile de apă în comună şi a construit un trotuar modern de la gară până la şcoală. Pentru aceste merite, pentru că locuitorii l-aurespectat şi iubit, am considerat că ar trebui menţionat şi cinstit în vreun fel şi, de aceea,

în 1978, i-am pictat acest portret pe care l-am aşezat deasupra uşii principale de intrare în Casa de cultură de la Scăieni. Portretul a fost dezvelit cu o frumoasă festivitate, lacare a participat fiica dumnealui, Maria Albulescu, cu întreaga familie, locuitori aioraşului şi un grup de pionieri. După plecarea mea din ţară, şi acest tablou a fost dat cuvar, dar l-am recondiţionat, şi în prezent el arată destul de bine, păstrându-şi neschimbatculorile, mai ales că în locul ferit unde se află, nu bate deloc soarele şi nu i se alterează

coloratura.Sub tabloul rotund cu portretul, am scris următoarele:

ILIE B. RĂSPOP (1888-1952)

CTITOR AL ACESTUI LĂCAŞ DE CULTURĂ, AL BĂII COMUNALE,DISPENSARULUI VETERINAR, AL MONUMENTULUI EROILOR ŞIAL ALTOR REALIZĂRI EDILITARE ÎNFĂPTUITE CA PRIMAR AL

SCĂIENIULUI, DIN 1938 PÂNĂ ÎN 1940, CÂND A FOST ÎNLĂTURAT

DE LEGIONARI. CINSTE LUI !(PORTRET EXECUTAT ÎN ANUL 1978 DE PROF. CRISTIAN BĂLAN.)



115

PICTURILE RELIGIOASE DE PE CAPELA CIMITIRULUI SCĂIENI

Această capelă cu clopotniţă datează din acelaşi an cu biserica nouă, fiindlucrată după planul arhitectului Toma Socolescu. Proiectantul a lăsat nişte spaţii libere

speciale, sub formă de nişe ovale, pentru a fi pictate. Contrar unor opinii lipsite total deinformare, fostul preot Vlad Babi a fost acela care m-a rugat să pictez acele spaţii. Decin-am făcut acest gest din propria-mi iniţiativă precum celelalte lucrări de artă. De aceea,

în anul 1980, la Scăieni, am executat pe un panou de p.f.l. o primă pictură, reprezentând“Judecata supremă”, în care, în planul ceresc, cel de sus, înfăţişam pe Tatăl Ceresc, peFiul, Sf.Duh, pe Sf. Fecioară Maria, pe cei 12 apostoli şi un sobor de îngeri, sub ei scenaraiului, cu tunelul de lumină ce duce spre Eden, iar în partea stângă scene terifiante diniad. Preotul Babi mi-a mulţumit şi l-a sfinţit. Acest tablou, expus ploilor şi razelor solare,s-a degradat însă repede şi a trebuit să-l dau jos. Părintele m-a rugat să-l înlocuiesc cuo Sf. Icoană a Mântuitorului. Aceasta am lucrat-o în America, în aprilie 2000, pe o pânză

foarte scumpă, cauciucată, dar preotul nu a mai apucat să o vadă, fiindcă s-a îmbolnăvitgrav şi nu după mult timp a decedat. Trebuia, aşadar, să-i împlinesc dorinţa acestuipreot respectat de comunitate şi de aceea, în vara aceluiaşi an, am pictat şi aplicat Sf.Icoană cu Mântuitorul pe frontonul capelei, având titlul grecesc IISUS PANTOCRATOR(Iisus Atoatecreator), înfăţişându-L pe Mântuitorul nostru cu braţele rănite întinse ca săne binecuvânteze. Vestmintele Mântuitorului sunt tricolore: roşu, galben, albastru.Fondul este un cer plin de stele luminoase. În mâna-I dreaptă Iisus ţine Soarele, înstânga Luna. Sub mâna dreaptă se află Sfânta Fecioară Maria cu mâinile îmbinatepentru rugăciune, privindu-Şi Fiul cu ochii în lacrimi. (V. poza) Sub mâna stângă a

Mântuitorului am pictat un om păcătos, căci Iisus pentru păcătoşi S-a jertfit, iar dacăvreunul a spus că acest chip seamănă cu mine - foarte bine (măcar de-ar fi aşa!).Predominant însă este tabloul central. Am ţinut foarte mult să pictez un Iisus frumos, cuochii albaştri cum spun toţi vizionarii care L-au văzut.

În octombrie-decembrie 2000, am pictat în America un alt tablou religios, dacăvreţi o icoană simbolică, aplicată şi ea pe capelă, în care personajul central este Sf.Fecioară Maria cu Pruncul în braţe, încadrată de doi îngeri mai mari, doi mai mici şi alţipatru îngeraşi pe norii din colţul stâng, sus, care ţin o eşarfă scrisă în latină: SfântăMaria, roagă-te pentru România! Şi este, cu adevărat, nevoie să se roage pentru ţaranoastră, a cărei hartă (cu România Mare, cum era odată) are deasupra coroana de

spini, simbolul suferinţelor noastre istorice încă nesfârşite. Peste Munţii Carpaţi, pe hartăeste crucea cu Iisus răstignit. În tablou, sângele Lui se scurge pe harta ţării noastre şicine are ochi de văzut înţelege ce simbol adânc este acesta.

Sfânta Precista ţine în mâna stângă Biblia, iar un înger ţine tot în mâna stângăNoul Testament, scris cu litere ebraice. Tabloul, după cum se vede, este o compoziţiemai modernă, îmbinând elementele clasice ale picturilor religioase occidentale cu celerăsăritene, mai puţin pregnante. Acest tablou a fost sfinţit în Biserica ortodoxă Română“Naşterea Domnului”, din Chicago, de preotul Simion Pavel, în anul 2000.

În nişele din dreapta şi stânga tabloului i-am pictat, în anul 2001, pe Sfinţii

Apostoli Petru şi Pavel, în stil neobizantin. Sf. Petru ţine în mâini cheile raiului şi CarteaVieţii, iar Sf. Pavel un citat din scrierile lui notate în limba greacă: “Harul Domnului nostru



116

Iisus Hristos să fie cu voi cu toţi!” Când am lucrat la compoziţia religioasă alegorică, ammers şi după exemplul marelui Nicolae Grigorescu care, atunci când zugrăvea sfinţii dela Mânăstirea Zamfira, şi-a ales ca model, tinerii din sat sau chiar membrii familiei lui. Nucred că am comis o blasfemie când am urmat acelaşi procedeu clasic, folosit şi cu sutede ani în urmă de toţi pictorii iconari din Europa.

Între marele tablou de sus şi compoziţia alegorică de jos, în spaţiul liber din jurulmicuţei nişe ovale, am scris, din Luca, 24;36, salutul lui Iisus adresat ucenicilor când le-aapărut după înviere: PACE VOUĂ ! - folosind un sistem de litere, inventat de mine, cufluturaşi metalici mobili care tremură la cea mai mică adiere a vântului, deci litere mobile.

Am considerat necesar ca în spaţiul curb de deasupra icoanei cu Iisus, în spaţiulde sub icoană şi în cel de deasupra compoziţiei alegorice, să transcriu trei citatefundamentale din Biblie, nişte versete de aur, cu scopul ca oamenii, ori de câte ori leprivesc, să se familiarizeze cu ele, să li se imprime în minte şi să le memoreze. Nu ştiudacă bunele mele intenţii au contribuit cât de cât la educaţia religioasă a localnicilor,

îndeosebi a copiilor, dar de un lucru am fost sigur - şi el mi-a fost confirmat, de câtevaori şi de mulţi martori: înainte faţada acestei capele de la cimitir părea goală, pustie,mohorâtă şi nimeni nu se închina când trecea pe lângă ea. După decorarea acesteia cupicturi religioase şi cu citate din Biblie, multă lume, bătrâni şi tineri, se închină cu evlavie,când trec prin dreptul ei. Chiar dacă există critici care, pentru un motiv sau altul, nu pot fide acord cu munca mea, măcar la acest lucru să se gândească - la faptul evident căceva, ceva, în mentalitatea şi-n sufletul unor oameni, s-a schimbat în urma efortului ce l-am depus în această direcţie... Criticii mei nici nu-şi pot imagina câtă energie trebuieinvestită ca să lucrezi asemenea tablouri şi ei nici măcar nu ştiu cu ce eforturi fizice şifinanciare sau cu ce riscuri deosebit de mari poţi trece, din vest în est, de vamele foartesevere în ultimul timp, din cauza terorismului, şi cât de greu obţii aprobările patrimoniuluiamerican, foarte chiţibuşar atunci când vrei să ieşi cu orice lucrări de artă peste graniţă,

înainte de a te urca cu ele în avioane. Este tare uşor să bârfeşti, să critici şi să jigneşti,dar mult mai greu să înlocuieşti lucrări ca ale mele - bune, rele, cum or fi - cu lucrărilealtuia, mai elevate, care nici nu ar vrea să audă să lucreze ceva gratis în România, maiales dacă este şi artist profesionist. Eu nu am pretenţia că sunt artist profesionist şi nuam cerut niciodată vreun leu sau vreo altă recompensă pentru vreuna din picturile şisculpturile mele expuse public, dimpotrivă: le-am lucrat cu tot sufletul, cu dorul faţă delocurile natale, cu dragostea caldă faţă de oamenii de acolo, faţă de conorăşenii mei şi

poate că am investit sume serioase în realizarea lor, fără să apelez vreodată la sponsori.Pentru a încheia descrierea acestor icoane, trebuie să specific aici că în colţuldin stânga lor, pe ramele aplicate ale tabloului meu votiv, după cum se vede şi înreproducerea anexată, sunt scrise nişte explicaţii pe care le transcriu mai jos aşa cumau fost afişate:

DETALII DESPRE FAŢADA CIMITIRULUI“ETERNITATEA” DIN SCĂIENI:

“Capela cimitirului “Eternitatea” din oraşul Boldeşti-Scăieni s-a realizat după planurile

marelui arhitect român Toma Socolescu, cel care a proiectat şi clădirea bisericii “Sfinţii Împăraţi



117

Constantin şi Elena” din localitate, catedrala “Sf. Ioan” din Ploieşti, “Halele Centrale” din acelaşimunicipiu şi multe alte construcţii arhitectonice din ţară, renumite prin frumuseţea lor.

Faţada capelei a fost împodobită cu şase lucrări artistice de inspiraţie religioasă (douădin ele dispărute), executate gratuit, de-a lungul anilor, de profesorul Cristian Petru Bălan(cunoscut de localnici sub numele de Puiu Bălan), din Scăieni, în prezent cetăţean american

domiciliat în Chicago-Glen Ellyn, Statele Unite ale Americii. Între tablouri, pictorul a citat, pe zidori pe pânză, câteva versete de aur din Biblie.Vă prezentăm, pe rând, toate aceste lucrări, în mici detalii:1. Pe soclul de sus - doar soclul a mai rămas - fusese aşezată sculptura “ÎNGERUL

JUDECAŢII”, înaltă de 1,65 m şi grea de 450 kg, lucrată tot de Cristian Petru Bălan, din caolinglazurat cu smalţ ceramic alb. Lucrarea, concepută în 1975 la Boldeşti, a fost distrusă decutremurul din 4 martie 1977, împreună cu alte sculpturi ale aceluiaşi autor(“Lupoaica romană”,“Vulturul feroviarilor”, aşezate pe două coloane de10 m înălţime, pe peronul gării Scăieni şi bustullui Teodor Diamant). Sculptorul intenţionează să reediteze “Îngerul Judecăţii” dacă autorităţilelocale decid înlăturarea conductei rămasă în prezent fără nici o folosinţă şi care opturează faţadacimitirului în dauna esteticii acestei localităţi.

2. În nişa ovală de sub curbura acoperişului se află o lucrare pe pânză, pictată în ulei şiculori acrilice, intitulată “IISUS PANTOCRATOR” (Iisus Atoatecreator, Împăratul lumii), executată în America în aprilie 2000 şi lipită pe zid. Ea a înlocuit vechea pictură “JUDECATA DE APOI”,făcută în ţară cu 25 de ani în urmă de acelaşi autor pe o placă de pefele, şi care s-a degradat dincauza intemperiilor. Sub braţele întinse ale Mântuitorului se află Fecioara Maria şi o figură umanăcu mâinile împreunate pentru rugăciune. Iisus susţine în mâinile Sale Soarele şi Luna,simbolizând că, împreună cu Tatăl, este Creatorul Universului.

3. În locul unde era intrarea principală a fost postată “PREABINECUVÂNTATA ŞISFÂNTA FECIOARĂ MARIA, REGINA ROMÂNIEI, CU PRUNCUL IISUS ÎN BRAŢE”, ocompoziţie picturală complexă şi alegorică, executată în America şi lucrată în acrilic şi ulei (oct.-

dec. 2000). Ea are ca figură centrală pe Sfânta Fecioară, Preafericita Mamă a lui Iisus, înconjurată de îngeri şi îmbrăcată în tricolorul românesc.AUTORUL A DECIS CĂ ACESTE PICTURI SUNT DEDICATE ANIVERSĂRII A 2000 DE

ANI DE LA NAŞTEREA MÂNTUITORULUI NOSTRU IISUS HRISTOS, DEDICAŢIE FĂCUTĂ ÎNNUMELE LOCUITORILOR ORAŞULUI BOLDEŞTI-SCĂIENI ŞI, DE ASEMENEA, ÎN NUMELEPOPULAŢIEI DIN ÎNTREAGA ROMÂNIE.

Pentru acest motiv, în tabloul de jos, Sf. Fecioară Maria a fost postată pe un soclu,deasupra hărţii României Întregite, peste care se află o coroană de spini, ca simbol al suferinţelor neamului nostru în aceşti 2000 de ani. Un îngeraş oferă Madonei trei flori de culoarea tricoloruluinaţional. În mijlocul hărţii se află Crucifixul, iar sângele lui Iisus se revarsă peste Munţii Carpaţi,spre a ne aminti că Mântuitorul S-a jertfit şi pentru noi românii. Mai înainte de a fi aduse în ţară,aceste picturi au fost expuse în câteva biserici româneşti şi americane din SUA (ortodoxe,catolice, protestante ori neoprotestante) şi prezentate în câteva programe ale posturilor deteleviziune americane, fiind văzute de milioane de americani şi întrunind aprecierile lor unanime.De asemenea, ele au fost reproduse în culori de mai multe publicaţii americane şi româneşti,lăudate şi descrise pe larg pentru simbolistica lor originală. Celelalte icoane sunt:

4. SF. APOSOL PETRU - în nişa din stânga faţadei. (Aceasta s-a furat, dar... a fostreturnată şi relipită, probabil pentru că persoana care luase icoana citise avertizarea de mai jos).

5. SF. APOSTOL PAVEL - în nişa din dreapta faţadei cimitirului. Ca şi icoanele alăturatelor, picturile cu Sf. Apostoli au fost lucrate în acrilic şi ulei, în America, în aprilie 2001, aduse înRomânia în vara aceluiaşi an şi lipite, ca şi precedentele, pe zid. Dacă ar fi fost expuse în

interiorul vreunei biserici ori al vreunui muzeu, aceste lucrări pe pânză ar fi durat cca 5-600 deani, dată fiind rezistenţa culorilor bazate pe uleiuri extrafine şi polimeri. Expunerea lor în exterior



118

însă, sub bătaia razelor soarelui, a vânturilor, ploilor, zăpezilor, cutremurelor ori din cauza poluăriiatmosferice, face ca perenitatea culorilor să fie redusă substanţial, la maximum 15-20 de ani,existând totuşi posibilitatea reconstituirii lor ulterioare. Fără recondiţionări, picturile de faţă nu potfi garantate mai mult.

Avertizăm pe cei ce vor tenta să le profaneze că, fiind tablouri votive, sfinţite de preoţi, cu

jurăminte sacre în faţa lui Dumnezeu, vor fi, fără excepţie, aspru pedepsiţi nu numai de legileomeneşti, dar în primul rând de cele divine, garantându-le virtualilor răufăcători că, mai rău decâti-ar urmări cel mai rău blestem, asemenea indivizi nelegiuiţi vor avea cumplit de suferit toată viaţalor, atât ei cât şi familiile lor. Fără excepţie, nici un profanator de icoane nu a rămas nepedepsit.Este un foarte cunoscut şi temut legământ al Bisericilor ortodoxe şi catolice din întreaga lume.

Bine ar fi ca ori de câte ori trecem pe-aici şi vedem versetele de aur biblice, consemnate între cele două tablouri, să le citim cu evlavie, să încercăm a le memora şi să înălţăm atunci îngândul nostru o scurtă rugăciune către Dumnezeu, pentru noi, pentru familiile noastre, pentruprietenii noştri, pentru sufletele celor pe care-i îndrăgim, pentru sfârşirea suferinţelor Ţării noastreiubite, căci procedând astfel, vom simţi şi mai deplin harul şi măreţia ajutorului ceresc, protecţiadivinităţii.

Iată cele trei versete de aur de pe faţada acestei capele:1. EU SUNT ÎNVIEREA ŞI VIAŢA. CINE CREDE ÎN MINE CHIAR DACĂ AR FI MURIT

VA TRĂI ! ŞI ORICINE TRĂIEŞTE ŞI CREDE ÎN MINE NU VA MURI ÎN VECI! (Ioan, 11,25).2. VENIŢI LA MINE TOŢI CEI TRUDIŢI ŞI ÎMPOVĂRAŢI, ŞI EU VĂ VOI DA ODIHNĂ!

(Matei, 11,28)3. ATÂT DE MULT A IUBIT DUMNEZEU LUMEA, CĂ L-A DAT PE UNICUL SĂU FIU,

CA ORICINE CREDE ÎN EL SĂ NU PIARĂ, CI SĂ AIBĂ VIAŢĂ VEŞNICĂ! (Ioan, 3,16)Fie ca aceste sfinte icoane să ne aducă îndurarea Preabunului Părinte Ceresc pe care,

dedicându-I-le, Îl rugăm să ne apere de rău localitatea noastră, Boldeşti-Scăieni, şi întreagaRomânie! Fie ca mâna ocrotitoare a lui Dumnezeu să ne protejeze cu milă şi dărnicie pe toţi -

acum şi pururea şi în vecii vecilor - amin!”

Atâta despre singurele opere de artă afişate public în oraşul Boldeşti-Scăieni.



119

CAPITOLUL VIII.Tradiţii locale, obiceiuri păstrate din bătrâni

Oraşul Boldeşti-Scăieni se află într-o zonă a ţării noastre cu un bogat patrimoniu

cultural, cu bogate tradiţii etnice şi cu frumoase obiceiuri păstrate din bătrâni. În general, judeţul Prahova se poate lăuda că a fost binecuvântat cu o paletă bogată şi diversă deasemenea moşteniri preţioase, mai pregnantă în zonele de deal şi de munte. Desigur,schimbarea rapidă a nivelului de cultură, accelerat de mass-media modernă,urbanizarea şi industrializarea rapidă a acestei localităţi, precum şi afluxul continuu denou veniţi din alte zone, nu neapărat cu gândul să se stabilească definitiv aici, audiminuat vizibil tradiţiile locale, dintre care cele mai multe au dispărut pentru totdeauna.Chiar dacă s-a întâmplat aşa ceva, nu avem dreptul să omitem acele tradiţiile populareşi să nu le descriem măcar în linii generale cum au fost, mai ales că ecoul unora dintreele încă se mai păstrează prin diferite familii.

La un moment dat, numărul băştinaşilor a început a fi depăşit de cel al“veneticilor”, apăruţi atât din localităţile sudice ale ţării, cât şi din cele nordice, încâtpopulaţia aceasta nouă nu era deloc unitară, ci se compunea din grupuri de originisociale şi etnografice foarte variate din punctul de vedere al obiceiurilor, al deprinderilor şi al concepţiilor de viaţă, formând un adevărat mozaic în care noii veniţi au fost nevoiţisă renunţe la obiceiurile din locurile natale şi să adopte altele noi, acceptate de toatălumea, adică obiceiurile locale. Cu cât oraşele sunt mai noi, cu atât se adoptă obiceiuricu un grad mai mare de universalitate. Vom înţelege mai bine toate aceste tradiţii dacăne vom referi la principalele momente ale vieţii sociale de pe teritoriul oraşului pe care îl

analizăm. Aş vrea să încep cu descrierea celui mai de neuitat eveniment din viaţaoamenilor, care este căsătoria... În trecut, ca şi astăzi, prilejul de întâlnire al tinerilor erau horele, balurile, nunţile,

slujbele religioase. Atât la Boldeşti cât şi la Scăieni, cu satele aferente ambelor fostecomune, horele şi balurile aveau loc aproape săptămânal. Pe vremea când eraucârciumi, horele se ţineau ziua în bătătura lor ori în salonul cârciumii, începând de pe laprânz până la lăsarea amurgului, de obicei sâmbăta sau duminicile după amiaza.Lăutarii cântau: brâul, breaza, sârba, ardeleanca, jianul, polca şi, începând de la finelesec. al XIX-lea - valsuri şi tangouri. La mijlocul şi sfârşitul secolului al XX-lea apar dansurile occidentale, în deficitul celor populare. Dar la hore şi sârbe, flăcăii - uneori şifetele - chiuiau, strigau comenzi şi ţâpurituri, unele cu conţinut ironic. În restulsăptămânii, petrecerile continuau la claca de porumb, după culesul viilor etc. Acolo tineriise cunoşteau şi dacă se plăceau, relaţiile lor se extindeau şi la relaţiile dintre cele douăfamilii, la părinţii tinerilor. Dacă se decideau pentru unirea vieţilor, tinerii cereauconsimţământul părinţilor şi numai după aprobarea lor hotărârea se definitiva. Fetele sesupuneau cel mai mult deciziei parentale. Când părinţii erau de acord, începea perioadade logodnă. Ceremonia logodnei avea loc cu o masă de petrecere la una din caseletinerilor şi la ceremonie participau mai multe rubedenii şi prieteni. Cu această ocazie, sealegeau naşii, se schimbau inelele, se întocmea foaia de zestre şi se stabilea nunta

(cam la 2-4 săptămâni viitoare). În trecut, foaia de zestre era semnată de ambele familiişi uneori legiferată şi la tribunal.



120

Căsătoria civilă era următorul pas şi se oficia la primărie, cu participarea tinerilor,a părinţilor acestora, a rudelor şi prietenilor. Cu o zi-două înaintea nunţii, tatăl sau frateleginerelui mergea pe la casele oamenilor cu plosca sau sticla de vin făcând invitaţiiverbale pentru nuntă, iar viitoarea mireasă împărţea bomboane în acelaşi scop pe laprietenele ei. Mai târziu, acest tip arhaic de invitaţii au fost înlocuit de invitaţiile tipărite.Petrecerea nunţii, de obicei, ţinea de sâmbătă până marţea, dar partea cea mai solemnăera cununia religioasă de la biserică unde preotul le citea din Biblie, le punea verigheteleşi pirostriile de încununare, după care urma “Isaia dănţuieşte”, dansul ortodox ritual, cuopriri, păstrat de la evrei, în care se prindeau de mână mirii, preotul, naşii, împreună cupărinţii copiilor. În porţile tinerilor se prindeau brazi, lăsaţi acolo mai multe zile. Tot cubradul în frunte, având o batistă şi poleială în vârf, începea convoiul nuntaşilor caremergeau pe stradă chiuind cu lăutarii după ei. La salon, după miri, urmau domnişoareleşi cavalerii de onoare. Unul din flăcăii de onoare purta bradul cu care începea dansul“nuneasca”. La nuntă toată lumea se prindea în horă, în mijlocul căreia se învârteau

multe perechi de nuntaşi. Dansul “Periniţa”, cu sărutări pe obraji (rareori pe gură), eraatrăgător, tipic românesc şi de nelipsit... Spre dimineaţă, până la dezbrăcatul miresei,aceasta arunca peste cap buchetul de flori - obiceiul acesta văd că există şi în America -şi fata care îl prindea prima se zice că va fi următoarea mireasă (aici trebuie să vă spuncă, aflat ca invitat la o nuntă cu asemenea obiceiuri, buchetul aruncat de mireasă zburadrept spre mine şi era gata să-mi pice mie în cap, obligându-mă să-l prind din zbor şi să-l arunc înapoi miresei...) Înainte vreme ospăţul de nuntă era mai sărac decât astăzi -varză, gulie, carne de oaie, ţuică vin - rareori sarmale, iar darul de nuntă - cratiţe, oale,bani - se striga în gura mare de unul din lăutari. În asemenea situaţii, aceia care dăruiaupuţin se simţeau umiliţi de cei care se umflau în pene că au oferit cel mai mult. Astăzimesele de nuntă sunt foarte săţioase, diverse, cu nelipsitele sarmale, fripturi, cu tortulmiresei şi, spre ziuă, cu faimoasa ciorba de potroace. Momentul ofertei darului, custrigături, ca la reclame, începuse să devină jenant. De aceea, în zilele noastre, laBoldeşti-Scăieni, rareori se mai strigă darul de nuntă, fiindcă, în general, plicul cu bani,la fel ca în America, este înmânat discret mirelui, miresei sau persoanei apropiate lor care adună darurile. Este, desigur, un gest mai civilizat.

Naşterea pruncilor era şi ea un eveniment deosebit de important al ambelor familii, fără să se facă discriminări între întâiul născut şi ultimul. Fiecare localitate -Boldeşti, Scăieni, Balaca şi Seciu - avea moaşa sau moaşele ei. În aceste localităţi,

moaşele îngrijeau femeile gravide şi gospodăria lor înainte de naştere şi câteva zile dinperioada de lăuzie a tinerelor mămici, principala atenţie acordându-i-se noului născut.Astăzi nimeni nu le mai caută, fiindcă gravidele merg la maternitate unde naşterile suntsupravegheate de medicii obstetricieni şi de asistentele lor (cărora, prin tradiţie, li sespune, uneori, moaşe, deşi moaşele erau foarte empirice şi fără studii comparabile cucele ale asistentelor de la maternitate). În aria aceasta de judeţ nu a existat niciodatăcredinţa că la noul născut apar ursitoarele care, pasămite, vin să menească viitorulcopilului...

Botezul era un alt prilej de mare sărbătorire în familie, căci la botez sunt chemaţinumeroşi invitaţi pentru o petrecerea de bucurie organizată în acest scop. De obicei,naşii de nuntă deveneau şi naşii de botez, însă astăzi nu se mai respectă neapărat



121

această obligaţie. Înainte vreme, naşii aveau datoria să le facă educaţia religioasă afinilor lor până la maturitate, când minorii, deveniţi majori, înţelegeau semnificaţiabotezului. Copiii aparţinând cultelor neoprotestante nu au naşi, pentru că acesteconfesiuni religioase consideră că botezul trebuie făcut numai la vârsta maturităţii, cumS-a botezat şi Iisus, când tinerii vin ei singuri să ceară botezul, deoarece nou născuţiinici nu ştiu că sunt botezaţi iar naşii copiilor mici nu fac nicicum o educaţie religioasăfinului lor, fiindcă ei înşişi, în majoritatea cazurilor, nu au o educaţie teologică. Naşul,

într-adevăr, în secolele trecute, avea acest rol de iniţiator al vieţii creştine şi, în plus,avea un mare rol şi în alegerea numelui noului născut, păstrând, printre altele, dreptulsă-i pună pruncului numele ce-l poartă el sau soţia lui, propunere discutată înainte cupărinţii noului născut, iar pentru a-i împăca pe toţi, copilul primea câte două-trei nume: alnaşului, al părinţilor, al vreunui prieten cu nume frumos. În acest oraş, în trecut,predominante, la băieţi, erau numele Ion, Gheorghe, Nicolae, Constantin, Petre, Dumitruşi Vasile, iar la fete Maria, Ioana, Constanţa, Georgeta, Elisabeta, Nicoleta şi derivatele

(apocoristicele) lor. Astăzi predomină numele Alexandru (Alex), Andrei, Cristian, Eduardetc. - respectiv Alexandra, Andreea, Alina, Daniela, Cristina, Monica, Melania ş.a., cuseria derivatelor diminutive, ca să nu mai vorbim de moda importării numelor după eroiidin filmele americane sau după denumirile unor actori şi cântăreţi celebri: Mannix, Elvis,Madonna ş.a. (iar la ţigani: Mercedes, Dolărel, Diamanta etc.). Există încă înrădăcinatăcredinţa că numele dat copilului ascunde o forţă magică şi determinantă a norocului înrestul vieţii lui. Mai nou, s-a extins moda ca prunculeţul să aibă mai mulţi naşi (doi-trei!),bine aleşi şi, dacă se poate, oameni cât mai bogaţi şi mai influenţi în societate. La doi,trei ani copilului i se taie moţul, oferind iarăşi ocazia de o nouă petrecere în familie,obicei care a început să dispară în familiile de intelectuali cu pretenţie.

Înmormântarea. Este evenimentul cel mai trist din viaţa oricărei familii de români.Dacă în occident plânsul la mort este făcut în surdină, fără tragice exteriorizări, iar uneorifără îmbrăcăminte cernită, în România, deci şi în oraşul nostru, moartea unei fiinţe dragieste percepută ca o tragedie supremă, cei rămaşi în urmă neputându-se abţine să nu-şistrige durerea până la ceruri, în gura mare, cu lungi vaiete şi sfâşietoare cuvinte rostitecu voce tare printre lacrimi fierbinţi. Cu cât fiinţa era mai tânăra, mai frumoasă, sau cucât moartea a survenit mai surprinzătoare, în urma vreunei tragedii fulgerătoare, cu atât

jalea expandată sonor este mai mare, mai cutremurătoare şi mai nesfârşită. Prin acestepărţi nu au existat bocitoare plătite care se prefac că plâng. Doliul însă se poartă mult

timp. Biserica are obligaţia să anunţe comunităţii dispariţia unei persoane prin dangăterare, sacadate, de clopot, fără ca familia decedatului să plătească această obligaţie.Totuşi, s-au semnalat unele cazuri când vreun preot local nu a permis să se tragăclopotul pentru vreo persoană decedată, pentru motivul că mortul sau familia lui nu şi-aachitat taxele la biserică; după achitarea taxei, clopotul se auzea imediat sunând. (Aici,

în America, bisericile ortodoxe sau catolice nu mai au voie să tragă deloc clopotele, nicipentru sărbători, nici pentru morţi, fiindcă aşa au cerut comunităţile evreilor, alemusulmanilor, ale budiştilor sau ale altor confesiuni care, vezi Doamne, se simţeau...ofensate de dangătul clopotelor creştine! Sperăm să nu se importe şi în România legidin acestea, sub pretextul că... aşa este “corect din punct de vedere politic”, cum deja



122

cer acum unii români care, de dragul “corectitudinii politice”, insistă să se scoată şiicoanele din şcoli.)

Imediat după ce se constata decesul, cineva străin de familie trebuie să scaldemortul, cât este moale, cu apă caldă şi săpun (apa aceea era aruncată după casă), apoi

îl îmbracă cu veşmintele cele mai bune şi îl aşează, cu mâinile încrucişate pe piept, pe omasă ori direct în cosciugul pregătit cu pânze albe, cu capul spre răsărit, aşezat pe opernă. Se aprind în jur câteva lumânări. Există obiceiul să se lege mortul sub bărbie cu ofaşă spre a nu rămâne cu gura deschisă, după care îi închide ochii, punându-i câtevamonede pe pleoape şi le lasă aşa mai mult de o oră. În Boldeşti-Scăieni există femeispecializate în asemenea operaţii pe care acestea le fac în urma unei plăţi oarecare. Totele bărbieresc mortul, dacă este bărbat, sau piaptănă persoana, aranjându-i părul, dacăeste femeie, iar dacă este fată tânără, o îmbracă în mireasă, dacă este flăcău, în ginere.Foarfeca, pieptenul şi briciul folosite erau puse în cosciug şi rămâneau acolo definitiv.

Între anii 1920-1930, bărbaţii morţi în localitatea aceasta - cu excepţia tinerilor şi copiilor

- erau îngropaţi cu aşa numita “căciulă de mort”, obicei dispărut (uneori căciula este înlocuită cu o pălărie, şapcă sau bască, iar femeilor li se pune o basma). În cosciug li semai pune, deseori flori frumoase, o icoană, 5-6 covrigi şi bani, pentru... plata celor “9vămi” prin care trece sufletul spre rai. Mortul este ţinut trei zile, nopţile făcându-sepriveghi în jurul lui, asistat de rude, vecini sau prieteni. Ora înmormântării era 14-15,astăzi devansată spre orele 12-13, când, la casa decedatului, sosesc preotul cudascălul, cu omul care duce steagul bisericii şi cu cel care duce crucea. Atunci începfuneraliile propriu-zise. Preotul face slujba citind “stâlpii”, iar când slujba s-a terminat,mortul este scos din casă cu picioarele înainte, moment în care se sparge oala cu cares-a turnat apa folosită la scăldat. Dacă era vas metalic, atunci se sparge un pahar sau ocană de faianţă. Până la biserică, ordinea cortegiului funerar la Boldeşti-Scăieni esteurmătoarea: în frunte - steagul bisericii, apoi crucea cu numele decedatului/decedateiscris pe ea, sfeşnicul cu lumânări arzând, purtătorii de coroane, femeile cu coşul în carese află coliva şi colacii, preotul şi dascălul, cosciugul transportat “pe pat”, în căruţa cuboi sau cai, (uneori cu dricul iar astăzi cu vreo maşină de la vreo întreprindere), iar înurma lor coloana lungă formată din rude, prieteni şi oameni din localitate. La răspântiipreotul se opreşte, cădelniţează şi recită versete pentru pomenirea mortului, în timp ce orudă aruncă pe margine bani sau bomboane învelite în poleială. Copiii şi săracii le caută.Groapa se sapă în ziua înmormântării. Dacă cu ani înainte a fost înmormântat altcineva,

i se scot osemintele acelui decedat spre a fi puse într-un sac alb ce va fi stropit cu vinsfinţit şi pus apoi la capul cosciugului. Mortul este totdeauna îngropat cu faţa sprerăsărit, iar crucea este pusă spre apus, deci la capul mortului. După ce cosciugul a fostlăsat pe fundul gropii, preotul aruncă cu sapa sau cu lopata primii bulgări de pământ şirosteşte: “Se pecetluieşte acest mormânt până la a doua venire a Mântuitorului IisusHristos!” (când, potrivit religiei ortodoxe, catolice, protestante şi unele religiineoprotestante, toţi morţii vor învia). După aceea, participanţii la funeralii merg la casamortului unde are loc un mare parastas şi unde se fac danii pentru cei săraci caremulţumesc totdeauna numai în limba slavonă: “Bog da prosti! (Bogdaproste)”=Dumnezeu să-ţi dea milă!”... Salutul în casa mortului şi la parastas numai este “bună ziua” sau “bună seara”, ci “Dumnezeu să-l/s-o ierte!” (Neoprotestanţii nu



123

folosesc acest salut, deoarece ei spun că Dumnezeu nu-l mai iartă pe mort, după ce amurit, ci îl iartă numai în funcţie de credinţa şi faptele lui săvârşite atunci când era viu.)

Doliul durează şase săptămâni, timp în care nu se fac nunţi în familie, bărbaţii nuse bărbieresc nouă zile, uneori cu extindere până la 40 de zile. După înmormântareurmează un serial de pomeni comemorative: de 9 zile, de trei săptămâni, de şasesăptămâni, de trei, şase, nouă ani, cronologie care este respectată cu stricteţe laBoldeşti-Scăieni, cu excepţia protestanţilor şi neoprotestanţilor care nu fac parastase şipomeni, afirmând că rugăciunile celor vii pentru cei decedaţi nu sunt ascultate deDumnezeu, Creatorul luând în considerare numai zestrea morală a vieţii oamenilor, doar pe perioada cât aceştia au trăit o adevărată viaţă creştină. Altfel spus - cu ce credinţă şivalori morale au adunat în sufletul lor, cu acelea pleacă să se înfăţişeze la înaltaJudecată a lui Hristos. Rugăciunile celor vii nu-i mai pot ajuta cu nimic pe cei plecaţidintre noi şi de aceea, ele fiind zadarnice, neoprotestanţii nici nu le mai fac. În schimb,ortodocşii şi catolicii aduc argumente că Dumnezeu poate ierta oamenii şi după ce au

murit, fiindcă înaintea Lui nu există diferenţă între vii şi morţi, sufletul fiind viu şi etern.Deci, rugăciunile pentru morţi trebuie făcute.Pe vremea când, la schela Boldeşti, exista fanfara condusă de prof. Ion Cucu

Bănăţeanu, la unele funeralii, ea însoţea cortegiul mortuar cântând “Marşul funebru” deFryderyk (Frederic) Chopin (1810-1849).

SĂRBĂTORILE DE PESTE AN

Dacă am putea să dăm timpul înapoi cu nişte decenii şi să urmărim ca într-unfilm cum respectau bătrânii noştri, din actualul oraş, sărbătorile de peste an, am rămâne,cred, uimiţi şi încântaţi de frumuseţea lor. Astăzi numărul acestora nu a dispărut de tot,dar s-a împuţinat considerabil. În acelaşi timp, conţinutul lor s-a superficializat, s-a diluatşi simplificat, iar în ultimii ani, în afară de mersul cu pluguşorul, celelalte se practică dince în ce mai rar şi se observă că nici nu sunt încurajate de cineva priceput spre a firevitalizate. Dimpotrivă, cunosc un cadru didactic din oraş care se opunea cu vehemenţăşi-i certa pe elevii care mergeau cu steaua, cu colindele sau cu moş ajunul... Aşa stândlucrurile, la fel cum s-a întâmplat în multe ţări din occident, probabil că ele vor dispăreade tot, dacă nu vor exista condiţii să fie continuate. Vechile sărbători agrare, practicate

primăvara, vara sau toamna, deja au dispărut. Până acum 55-60 de ani se mai practicaaşa numita Joia furnicilor, în săptămâna brânzei, dinainte de postul Paştelui, când ceidin casă mâncau brânza pe gunoi ca să nu vină furnicile în casă. Este greu să înţelegemaltă semnificaţie subsidiară a ei şi, la drept vorbind, nici nu avem de ce să regretăm căpier fără urme asemenea obiceiuri păgâne ca Joia furnicilor... Un alt obicei profan, careera însă estival, se numea “Paparudele”, practicat de ţigănci tinere, semidezbrăcate,acoperite doar cu frunze de bozii, care, în vreme de secetă, dansau în bătăturileoamenilor, se învârteau şi băteau din palme invocând ploile, cântând şi strigând:“Paparudă-rudă/ Vino de ne udă/ Cu găleata plină/ Ploile să vină,/ Daţi cu apă rece/

Ploile să-nece!” . Atunci gospodarii râdeau şi aruncau pe ele cofiţe cu apă făcându-leciuciulete, după care le ofereau bani. Şi obiceiul “Paparudelor” a dispărut, împreună cu



124

un alt obicei profan, de iarnă, numit “Brezaia”, unde existau două personaje comiceMoşul şi Brezaia. Fără să am vreo confirmare sigură, am auzit că, prin zona noastră ar fiexistat şi o sărbătoare, de origine slavă, a îndrăgostiţilor (în ziua de 3 martie/24februarie), cu nume slavon “glavovreatenie”, dar românii o pronunţau greşit românizând-o în “dragobete”, nume nu prea frumos, pe care unii, forţând lucrurile, ar vrea acum să oextindă şi să o facă românească. Ei bine, nu este românească, ci evident slavonă. Cuadevărat românească este doar “mărţişorul” - 1 martie. De fapt, mai mare priză la tineri,

în comparaţie cu dragobetele, văd că are sărbătoarea anglo-americană a îndrăgostiţilor,“Ziua Sfântului Valentin” (Valentine’ Day ), care a prins deja rădăcini extensibile înRomânia. Poate va rămâne, poate nu. Viitorul va decide.

Putere mai mare de rezistenţă au avut, desigur, tradiţiile legate de sărbătorilereligioase şi cele din preajma Anului Nou. Ele sunt străvechi, sunt frumoase, adâncconsolidate în conştiinţa naţională şi continuă să aibă o mare valoare moral-creştină şi,totodată, o deosebită valoare artistică, dacă ne gândim numai la exemplul corului

“Madrigal”, apreciat în toată lumea, pentru prezentarea unor colinde populare româneştiprelucrate şi devenite comori naţionale şi perle ale muzicii universale, cu care nemândrim pretutindeni. Colindele religioase româneşti au constituit o inepuizabilă sursăde inspiraţie nu numai pentru poeţi ca Mihai Eminescu, Vasile Alecsandri sau GeorgeCoşbuc, dar şi pentru compozitori de muzică corală ca Ioan D. Chirescu, D. G. Kiriac,Gh. Cucu, Paul Constantinescu, C-tin Brăiloiu, Timotei Popovici, Ion Vidu ş.a.

Până prin 1916, prin Boldeşti, Scăieni, Balaca şi Seciu, se strângeau băieţi cuarmata făcută şi o luau de la un capăt la altul al satului cu “Bună dimineaţa”, atât flăcăii,băieţii mai mari, cât şi copiii mai mici. Mergeau de la ora 6 până la 9 dimineţa, apoiseara, de pe la orele 16 la 17, când li se alăturau şi fete de 16-17 ani. Se formau cetemari de colindători şi erau primiţi cu mare bucurie, mai ales dacă era toată lumea acasă.Ei ziceau doar atâta: Bună dimineaţa la Moş Ajun! - şi primeau în schimb de la oamenimere, covrigi, biscuiţi, colaci, turte, nuci sau bani. Toţi aveau traiste făcute din şerveteagăţate după gât, în care îşi puneau darurile primite. În ultima vreme, cu acest colindmerg doar copiii mai mici, seara, fete şi băieţi, organizaţi pe mici cete, repartizate pestrăzi şi cartiere care cântă: “Bună dimineaţa la Moş Ajun!/ Am venit şi noi o dată./ La unan, cu sănătate,/ Şi la anu-o să venim,/ Sănătoşi să vă găsim...” Este o tradiţie infinit maifrumoasă decât colindele americane cu “Halloween”-ul (13 oct.), când copiii vecinilor meise îmbracă în strigoi, în schelete de morţi, în diavoli, Dracula, lilieci negri etc. şi încep să

colinde din casă în casă rostind doar trei cuvinte: “Treat or trick!” = Ne trataţi sau văsperiem! - după care primesc dulciuri.Cu “Steaua” se colinda prin localitate timp de trei săptămâni: de la Sfântul

Nicolae până la Crăciun. Mergeau numai băieţii mai mari. Steaua, susţinută de o coadă,avea cinci-şase colţuri, făcute din carton acoperit cu poleială. Razele stelei erau fixatepe o sită plasată în centru iar pe sită se lipea o iconiţă cu scena Nativităţii. Colţurile erauunite între ele cu un rând sau două de sârme cu fluturaşi de poleială sau hârtiecreponată de diferite culori. Nu odată se întâmplau conflicte între colindătorii “stelişti”,când copiii veniţi din altă parte a satului, purtând bâte să se apere de câini, intrau săcolinde pe străzile colindătorilor din cartierul lor. Aceştia îi somau pe intruşi: “Închinăsteaua!” ceea ce însemna: cedaţi-ne terenul şi plecaţi pe străzile voastre (aceasta



125

deoarece gazdele refuzau să primească trei-patru şiruri de colindători, la rând). Dacăceata adversă nu voia, se luau la bătaie şi le rupeau steaua, iar dacă intruşii erau maimulţi, mai mari şi mai puternici, atunci aceştia refuzau să se predea şi răspundeauimediat cu violenţă distrugându-le steaua. De aici se ajungeau la procese între părinţiicopiilor implicaţi în dispută, dracul băgându-şi coada şi dând altă turnură unei frumoasetradiţii creştine. Prin anii 1944-45, la Scăieni, un asemenea conflict luase o aşa mareamploare încât s-a transformat într-un război în miniatură între “suseni” şi “joseni”,conflict prelungit până spre vară, când scăienarii de pe deal, bine organizaţi de un băiatRuli Sorescu, în urma unei bătălii cu pietre, reuşise să ia câţiva prizonieri dintre cei dinvale (joseni) şi să-i închidă într-o mică peşteră artificială din vălceaua aflată în spatelecasei lui Sorescu şi nu i-a eliberat până ceilalţi nu au eliberat pe un prizonier de-al lor.Acestea nu erau “ganguri” de tip occidental, dar ar fi devenit un fel de ganguri dacă nuinterveneau autorităţile să-i potolească.

Un an, doi mai târziu, eu, împreună cu alţi copii (Popescu Emil, Beregoi Ion, Dinu

Constantin şi Costache Vasile ş.a.) am făcut o mică echipă de teatru, ne-am îmbrăcat încostume speciale şi, cu steaua în frunte, am pornit să colindăm cu “Irozii” prin Scăieni,fiecare având cunoscutele roluri de teatru popular: Irod împărat, Gaşpar, Baltazar,Melhior (cei trei crai de la Răsărit) ori Moşul, Pruncul. Cu “Irozii” noştri noi am avut atuncimari succese pe la casele oamenilor, unde interpretam această mică scenetă pseudo-biblică în versuri, după care cântam “Steaua sus răsare” urmată de fragmente din altecolinde şi eram chiar aplaudaţi, bine răsplătiţi şi întrebaţi ai cui suntem...

Până în anii ‘40, cu “Sorcova” mergeau copiii cei mai mici, de la Crăciun până laSfântul Vasile, îndeosebi în seara de revelion şi a doua zi dimineaţa, de 1 ianuarie.Deseori prichindeii erau însoţiţi de părinţi. Tot în ajunul Crăciunului se mergea cu“Cântecele”, (copiii întrebau: “Primiţi cu cânticili?”) şi când erau acceptaţi, ei prezentauderivate de colinde: “Nouă azi ne-a răsărit”, “Florile mărului”, “Astă seară-i seară mare”ş.a. “Cântecele” se terminau invariabil cu: “Dragă domnişoară,/ Ieşi puţin afară;/ Dă-neun covrig,/ Că murim de frig!/ Ori eşti ocupată/ Ori eşti supărată/ De nu vrei să ieşi,/ Săne mulţumeşti!/ La anul şi la mulţi ani!...”

În dimineaţa Anului Nou se mergea cu “Grâuşorul” (când colindătorii, purtând înmâini farfurioare cu grâu încolţit, aruncau cu boabe pe prispa gospodarilor, menind arecolte bune: “Grâu de toamnă, grâu de vară/ Deie Domnul să răsară!”) sau când ţiganiimergeau cu “Vasilică” (a nu se confunda cu “Vasilca”!), ţinând în braţe primii miei

născuţi, pe care, după ce puneai bani, îi mângâiai să-ţi aducă noroc...Pe când era prof. Tănase Bălan director, la şcoala din Scăieni, el a organizat,câţiva ani la rând, până s-au împiciorogănat comuniştii la putere, colinde şcolare cuelevii şcolii Scăieni, care mergeau cu toţii să colinde gratuit, prin toată comuna,străbătută de grupuri mari de copii, veniţi din partea şcolii.

Prin anii ‘40 s-au abandonat colindele cu “Vasilca” (în care se specializaserădoar ţiganii ce purtau pe-o tavă un cap de porc) şi “Iordănitorii” (practicat de Sf. Ion, degrupuri de 20-30 de flăcăi la un loc, dintre care unul purta frigarea şi altul căldăruşa de labiserică, primind carne, cârnaţi pentru frigare şi bani).

Cel mai spectaculos din toate tradiţiile sfârşitului de an şi ale debutului în noul anera, desigur, “Pluguşorul”, a cărei vechime este cam egală cu cea a poporului român,



126

începuturile trebuind căutate în sărbătorile agrare ale romanilor, poate şi ale dacilor. Înoraşul nostru acest obicei avea două variante: “Pluguşorul mic”, la care participau doar 2-3 băieţi (un urător cu clopoţelul în mână şi 1-2 băieţi care pocneau cu biciul); a douavariantă fiind “Plugul mare”, la care participau un grup mare de flăcăi, cu buhaiul, cubicele şi cu zurgălăi, având un brad montat pe un plug tras de cai sau boi. Rareori semai vedea prin Boldeşti, Scăieni, Balaca sau Seciu urători cu “Plugul mare”, pentrumotivul că nu prea mai existau animale de tracţiune, dar veneau urători cu plugul tras decai din comunele vecine şi erau bine primiţi.

Văzând cât de impresionant este “Plugul mare”, pe vremea cât eram profesor laScăieni, m-am gândit să organizez şi eu cel mai mare pluguşor din câte au fost vreodatăpe-acolo. Şi l-am realizat! Am pregătit o clasă întreagă pentru acest spectacol,

îmbrăcându-ne absolut toţi în frumoase costume naţionale, am făcut rost de o perechede boi mari şi frumoşi, de la C.A.P. Scăieni, şi de un plug nou cu brad împodobit cughirlande. Apoi am pornit pe străzi, cu alai mare, cu toţii împreuna, fete şi băieţi, înarmaţi

cu zeci de zurgălăi, cu multe talăngi şi cu mulţi mânuitori de bice pocnitoare cu pleasnăde borangic în vârf. Mai aveam şi două buhaiuri urlătoare, improvizate din putini mari.Aceasta era în ajunul Anului Nou 1973, într-o zi geroasă şi fără zăpadă, când am umplutstrăzile de pocnete ca de pistoale şi de hăulituri, peste care, la fel de puternic, sunaprelung tulnicul meu pe care-l adusesem din Ţara Moţilor, din comuna lui Avram Iancu.Lumea se mira, toţi făceau ochii mari, fiindcă nu mai văzuse nimeni pe aceste plaiuri unaşa pitoresc tămbălău. (Vezi pozele anexate). Urările nu se spuneau de unul singur, cide un cor întreg, ca în dramele antice greceşti... Pe toţi oamenii am reuşit atunci să-iscoatem afară din case, pe prispe, pe la porţi, iar cei care ne primeau, vrând-nevrând,se simţeau obligaţi să ne dea bani mai mulţi ca de obicei, fiindcă - de! - şi noi eramfoarte mulţi... Şi, în plus, eram un pluguşor “oficial”. Eram pluguşorul şcolii! Nimeni nune-a ignorat... Acela a fost, de fapt, şi ultimul mare pluguşor din istoria oraşului nostru şidin seria “Plugului mare”, tras de boi, căci de atunci până astăzi nici că s-a mai văzutaşa ceva, dar nici alţi boi cu patru picioare nu mai existau în toată localitatea. Şi,Doamne, ce boi frumoşi şi blânzi mai erau aceia, trăgând plugul în pas solemn, amândoifiind parcă rupţi din picturile lui N. Grigorescu, mai ales că noi le împodobisem jugul cuflori roşii de hârtie şi cu cetine de brad, le făcuserăm copitele cu cremă şi le vopsiserămcoarnele cu lac, poleindu-le la vârf cu poleială aurie!... Când pluguşorul nostru s-aterminat, mulţi copii, înainte de a merge acasă, şi-au luat pe rând rămas bun de la

bouleţi, mângâindu-i cu drag, sărutându-i pe ochi, lăcrimând şi îmbrăţişându-le gâtul rosde jug - un gest suprem de mulţumire şi de adio, deoarece cu toţii ştiam că acesteanimale bătrâne şi nevinovate, care munciseră ani mulţi trăgând poveri grele, erauprogramate să fie tăiate în ziua de 3 ianuarie, la abatorul din Ploieşti, unde aceşti boicuminţi fuseseră deja vânduţi. Cred că măcelarii şi parlagiii de la abator nu mai văzuseră

în viaţa lor boi aduşi la tăiere cu cornele poleite în culori de aur şi cu copitele date cucremă...

Tot din seria obiceiurilor locale fac parte şi respectarea sărbătorilor religioasemari, care au fost puternic reînvigorate astăzi, după o jumătate de secol de ateismfuribund, ce impusese după sine oprelişti religioase severe. Acum putem vorbi liber despre obiceiurile de la aceste sărbători creştine mari: Paştile, Crăciunul, Sfânta Marie,



127

Sfântul Gheorge, Sfântul Nicolae, Sfântul Vasile, Anul Nou, Sfântul Ioan. DupăRevoluţie, toată lumea le respectă parcă şi mai mult, îndeosebi cei ce-şi sărbătorescpatronimul şi nu mai puţin femeile evlavioase şi bătrânii. De Paşti, fiecare vrea să aibăpe masă un miel făcut la cuptor, un cozonac umplut cu nucă şi un pahar de vin. În toatefamiliile se înroşesc ouă. Unii ştiu şi acum să le încondeize cu frumoase linii geometrice.

La Scăieni, de Sfintele Paşti, era nea Istrate care venea cu dulapul cu policioarepe care în unii ani îl instala şi prin Boldeşti. Copiii plăteau cu un ou patru ture, dacă nuaveau bani. Seara, sătenii mai cu dare de mână mergeau la cârciuma lui Niculescu dinScăieni, să asculte tarafe de muzică populară. Cârciumi similare erau atât la Boldeşti câtşi la Balaca. Vinerea după Paşti, de Izvorul Tămăduirii, oamenii din localitate, luau cu eiouă roşii, brânză şi cozonaci şi plecau la Mânăstirea Ghighiu unde se rugau şi luau apăsfinţită.

Obiceiul era (şi se mai respectă) ca înainte de Paşti şi de Crăciun să se lase sec.Prin 1900-1910 străchinile de pământ în care se mânca “de dulce”, căci avusese în ele

carne şi grăsime, se spălau bine cu apă caldă şi leşie şi erau urcate pe toată perioadapostului în pod. La acelaşi regim de purificare şi odihnă erau supuse şi lingurile de lemn.Din pod se coborau altele nefolosite - tacâmurile cele cuvioase şi curate, tacâmuri depost - care erau folosit numai pe întreaga perioadă a postului. Dacă rămânea mâncarede dulce în surplus, ce nu putea fi consumată, ea era dată la câini şi la porci. Existaumai multe posturi peste an şi majoritatea locuitorilor le respectau cu sfinţenie, obicei carea renăscut în ultimii ani: postul Sfintei Marii, care dura două săptămâni; Postul Sfinţilor Apostoli Petru şi Pavel - o săptămână; postul Crăciunului - şase săptămâni; postulPaştelui - şapte săptămâni. “Câşlegile”, lungi de şase-şapte săptămâni, nu dădeaunumai prilejul consumării porcului afumat din podul casei, unde căpăta culoarea derugină şi gust deosebit, dar şi libertatea pentru celebrarea nunţilor şi a botezurilor. Încalendarul posturilor, erau şi câteva zile permisive (de harţi), cu dezlegare la peşte, deexemplu. Aşa numita “Săptămână a brânzei” constituia un antrenament pentru postul celmare, respectat în cel puţin prima şi ultima săptămână din cele şapte, pe care uniibătrâni le respectă, cu nealterată cuvioşenie, până în zilele noastre. Cum se ştie,Biserica Ortodoxă Română, care este o biserică de rit greco-ortodox, cere casăptămânal să existe două zile de post - miercurea şi vinerea. De Blagoveştenie, cuvântslavon care înseamnă Buna Vestire, a fost şi a rămas obiceiul să se consume peşte.

În oraşul nostru toţi localnicii îi respectă pe cei plecaţi în veşnicie - bunici, părinţi,

fraţi, surori, copii, rude, prieteni. Există un respectat cult al morţilor, a căror amintire esteevocată de ziua morţilor, sâmbăta moşilor, în preajma Rusaliilor, când poporenii facpomeni, se duc la biserică, la cimitire să cureţe mormintele, să pună flori, să aprindălumânări şi candele la mormintele celor dragi, rugându-se pentru sufletele lor să li seierte păcatele.

În trecut, mai existau două sărbători respectate - Drăgaicele şi Marinele. Ultima afost uitată şi nici acum nu am aflat de unde îi vine numele şi care îi era specificul. DeDrăgaică (24 iunie, naşterea Sf. Ioan Botezătorul) se ţineau bâlciuri şi târguri pe la Mizilşi prin alte părţi. Tot atunci gospodinele care se pregăteau, peste cinci zile, desărbătorirea Sf. Petru, scoteau la aer scoarţele, velinţele, saricele, scurteicile şi tot avutulpe care l-ar putea ataca moliile - şi tot ele, respectând cu sfinţenie tradiţia, dăruiau



128

săracilor, pui, cireşe, castraveţi, şi alte produse de trufandale, căci vechile datini opreaupe cei habotnici să mănânce din aceste produse înainte de a împărţi. Şi “moşii” erauonoraţi cu frumoase acte altruiste de binefacere faţă de cei nevoiaşi, ceea ce denotăcaracterul de nobleţe al vechilor români. De “moşi”, fiecare gospodărie îşi cumpăra unnumăr de vase - în special oale de pământ, de 1 litru fiecare - numărul oalelor fiind egalcu numărul strămoşilor din arborele genealogic care se mai putea reconstitui. Înrespectivele vase se turna apă curată, iar de coada acestor vase femeile în vârstă legaufire de “iarba mare”, o plantă cu dungi albe la mijloc, pe care o intercalau printrebucheţele de rosmarin şi calomfir. Femeile tinere legau alte plante: muşcate, trandafiri şiscânteioare. Pe capacele vaselor se aşezau frunze late de tei, de nuc sau de viţă de viepeste care se aşezau colaci, orez cu lapte, păsat sau prăjituri făcute din grâu îndulcit cumiere sau cu zahăr. Femeile bătrâne făceau mare scandal dacă vreo localnică seabătea de la tradiţie, încercând să strice această datină pe care noi, oamenii cutelefoane mobile la ureche şi cu acces la internet, probabil că le considerăm nu numai

inutile, ci de-a dreptul stupide. Dar poate că pe vremurile acelea îşi aveau şi ele rostullor, nu atât de ordin practic ori religios, cât de natură disciplinatorie pentru nevolniculspirit.

Tradiţia portului românesc, a locuinţelor şi a artei culinare:

Din păcate, portul naţional muntenesc a dispărut întru totul încă de acum o sutăde ani din acest oraş. Auzeam pe anumiţi bătrâni că bunicii lor mai purtau opinci,cioareci şi zeghe munteneşti lungi, cojoace şi zăbunuri, dar nici în fotografii nu le-am maigăsit. Femeile bătrâne poartă şi astăzi broboade ori şaluri de culoare închisă peste cap,

în special iarna. Până şi căciulile din piei de oaie au devenit o raritate. Cât despre caselevechi, de tip muntenesc, cu prispe lungi, cu tindă şi o cameră în dreapta şi alta înstânga, majoritatea au fost demolate şi înlocuite cu construcţii noi, moderne. Au mairămas doar câteva din acest tip. Arta culinară s-a diversificat şi ea. Primăvara mulţipreferă mâncarea de urzici şi ştevie cu usturoi; în zilele de post predomină mâncarea defasole (ciorbă, iahnie, fasole prăjită cu sosuri şi rântaşuri), mâncarea de cartofi, varzătocată, uneori orez gătit de post. În celelalte zile, majoritatea gospodinelor ştiu săpregătească diferite tipuri de ciorbe, foarte gustoase (ele sunt predominante), acrite cufructe, cu borş, mai rar cu sare de lămâie. S-au răspândit mult ingredientele industriale şiprafuri preparate/semipreparate, vândute la magazine - vegeta, secretul gustului, borş

instant - care, în afară de faptul că se prepară rapid, şi dau gust mâncărurilor, audezavantajul că conţin multă sare, exces de E-uri conservante şi colesterol. Multe familiipreferă supe în loc de borşuri sau alternează cele două feluri. Se consumă multă carnede pasăre (de curte sau din comerţ), dar şi de vită. La fripturile de porc nu s-a renunţat şichiar este un exces în consumarea cărnii de porc. Toate gospodinele ştiu să găteascăsarmale în foi de varză şi de viţă, cu gust excelent. Peştele este din ce în ce maisolicitat, nu atât pentru ciorbe cât, mai ales, pentru a fi prăjit pe grătar sau în tigaie. Camtoate gospodinele ştiu să prepare “salata Beuf”, cozonaci şi o diversitate de prăjituri,chiar şi torturi, mai cu seamă în preajma sărbătorilor. Prin tradiţie, mesele mari încep cuservirea unui păhăruţ, două de ţuică şi se încheie cu un păhăruţ, două de vin.“Profesioniştii” depăşesc adesea acest număr de păhăruţe, de fapt pahare serioase...



129

CAPITOLUL IX.Asistenţa medicală

Schela Boldeşti şi Fabrica de geamuri Scăieni au impus necesitatea uneiasistenţe medicale serioase în aceste două localităţi industriale. Pe când alte comune nuaveau nici un serviciu medical, la Boldeşti deja se înfiinţase un spital, iar la Scăieniexistau două dispensare, unul al comunei şi altul în clădirea Fabricii de geamuri. Încă deacum şapte decenii, fostul primar Ilie Răspop a înfiinţat şi un dispensar veterinar laScăieni, cum nici o comună din judeţ nu avea aşa ceva. După unirea celor douăcomune, în 1989, a apărut şi un mare cabinet medical particular, un cabinet dentar şidouă farmacii. Să le descriem, pe scurt:

SPITALUL BOLDEŞTI

Spitalul Boldeşti, înfiinţat în 1953, şi-a datorat existenţa Schelei Boldeşti şi a avuto perioadă maximă de eflorescenţă între anii 1966-1983, când avea peste 50 de paturi,sală modernă de operaţie, servicii de urgenţă, autosanitară de salvare, secţie de boliinterne, chirurgie, oftalmologie, ORL, radiologie, maternitate şi farmacie.

Acolo au lucrat medici de elită care au recondiţionat sănătatea a mii de oamenişi au salvat sute de vieţi. Numele acestor medici nu ar trebui niciodată uitate: IonMarghescu - medic chirurg; Dinu Disescu - medic internist; Stelian Ambruş - medicoftalmolog; Aurelian Rădulescu - specialist ORL; dr. Schaffer - radiolog. La fel de

apreciaţi şi iubiţi medici au fost Tiberiu Negruţiu, Valeria Pop, Mihaela Voiculescu(stomatolog), Ion Vianu, Puiu Huidovici, Ion Râmniceanu, Sandu Ralea, CorneliuComăniţă şi Alexandru Dinescu. Toţi salariaţii de la schelă şi de la alte întreprinderi îiapreciau. În nobila lor activitate, pusă în slujba vieţii oamenilor, medicii respectivi au fostajutaţi de numeroşi asistenţi dintre care unii au lucrat pentru perioade prea scurte şi nu-iputem menţiona. Dintre asistenţii care au profesat acolo mai mulţi ani în şir, amintim peSilvia Darie-Mănăstireanu (la ORL), iar la interne pe Cecilia Petrescu, Cleofira Mihalcea,Iulia Tudorache-Blebea şi Aurelia Damian. La maternitatea din acest spital, în ziua de 12ianuarie 1975, s-a născut fetiţa mea, Codrina Maria Tatiana. Fiind prima naştere a soţiei

mele Dorina, ca toate naşterile primipare, a fost mai dificilă şi atât mama cât şi copilul aufost cu înalt profesionalism ajutate ca naşterea să se termine cu succes, de o foarteapreciată asistentă (moaşă), regretata Antoaneta Lazăr, care era atunci angajată laacest spital. Nu pot să nu-i trec numele în această carte, mai ales că, în toată cariera ei,dânsa nu avut nici o pierdere a vieţii vreunui nou-născut.

În anul 1967, la iniţiativa profesorului de ed. fizică Nicolae Vălimăreanu, amlucrat, împreună cu dumnealui şi cu prof. de sport Radu Petre, un film sonor despreoraşul Boldeşti-Scăieni, după un scenariu scris de mine, cu excelente montaje şidevelopări tehnice făcute de prof. Vălimăreanu. Filmul dura aproape două ore deproiecţie şi noi prezentasem, pe rând, scene din activitatea întreprinderilor de atunci, a

şcolilor, scene din viaţa socială, artistică, sportivă etc. Printre altele, am fost desemnateu să surprind activitatea acestui spital şi mi s-a permis să filmez o operaţie de fibrom



130

uterin pe care medicul Ion Marghescu a făcut-o unei paciente. Am filmat toată scena,timp de aproape o jumătate de oră şi am realizat câtă precizie şi măestrie dovediseacest regretat chirurg, căutat de pacienţii veniţi de la Bucureşti după el. Din păcate, într-un incendiu care a avut loc în laboratorul şcolii de sus, întregul film, păstrat acolo într-undulap, a luat foc şi s-a pierdut. Ar fi fost un documentar de excepţie care ar fi întărit cumulte imagini capitolele acestei monografii.

De aici, din America, nu pot să ştiu ce s-a întâmplat şi cine a decis ca acestminunat spital să fie desfiinţat. Pentru o perioadă necesară unor reparaţii capitale, uşilelui au fost închise, dar nu cu mult timp în urmă, în locul lui a apărut o nouă unitatemedicală care se numeşte acum...

UNITATEA DE AJUTOR MEDICO-SANITARĂ (UAMS) SAUSPITALUL DE RECUPERARE SOCIALĂ BOLDEŞTI-SCĂIENI

Directorul acestui spital de recuperare (UAMS), care depinde acum deconducerea oraşului, este medicul Leonard Tudoran care a pus la punct noua instituţie,creând condiţii excelente pentru pacienţii internaţi acolo. Unitatea dispune de 30 depaturi, de o cantină cu bucătărie modernă şi de saloane curate şi bine încălzite. DoctorulTudoran este ajutat de încă două colege, dr. Georgeta Arnăutu şi dr. GeorgetaBuxbaum. Acest spital, reprofilat, este creat după modelul unităţilor spitaliere dinoccident care îngrijesc persoanele în vârsta. Aici sunt internaţi pacienţii bătrâni de laSpitalul judeţean din Ploieşti care nu pot fi ţinuţi acolo mai mult de trei zile, iar la Boldeşti

pot fi internaţi doar pentru un timp de asemenea limitat, de trei luni, plătind o taxămodică. De fapt, cam toţi aceşti bătrâni se află într-o stare critică sau chiar irecuperabilăşi aici sunt aduşi pentru o ultimă încercare de a le prelungi viaţa sau de a sfârşi încondiţii profund umanitare. Până în ultima clipă, bătrânii sunt trataţi cu cea mai maregrijă... Totuşi, totuşi - chiar aşa stând lucrurile - pentru cei câţiva bătrâni nu era delocnevoie de o clădire atât de mare, ci de un spaţiu mult mai mic. Ministerul Sănătăţii ar trebui să creeze de urgenţă un asemenea spaţiu, iar clădirea să redevină ceea ce a fost:“Spitalul oraşului Boldeşti-Scăieni”, eventual privatizat, pentru care s-ar găsi imediat, înţară sau în străinătate, cineva care să-l ia în custodie. Primăria şi populaţia oraşului ar trebui să se adreseze guvernului şi să ceară cu insistenţă acest lucru.

DISPENSARUL BOLDEŞTI

Se află într-o clădire nouă, terminată nu demult, pe Calea Unirii, şi este dotat cutot utilajul necesar unui dispensar modern, cu program pentru deservirea adulţilor, afemeilor gravide şi a copiilor. A fost în grija direcţiei patrimoniului de a înfiinţa şi dotaacest nou dispensar.



131

DISPENSARUL SCĂIENI

Se află în sectorul Scăieni, str. Colinei 41, în localul fostei primării din vecheacomună Scăieni. La dispensarul din Scăieni, în prezent, este medic Şoneriu Dorin. La

înfiinţare, acolo au funcţionat ca medici: dr. Maria Dancău, dr. Maria Cristescu, dr.Viorica Lupu, dr. Ana-Maria Streianu (toate patru medici pediatru) şi dr. Doina Enescu,medic internist. Asistent principal era Gheorghe Piţa, detaşat ulterior într-o funcţiesuperioară, la Sanepid, pe lângă Direcţia de Sănătate Prahova. La acest dispensar aufuncţionat şi trei asistente medicale: Valeria Pahonţu, Victoria Roşu şi regretata MarianaAlbulescu, dispărută la o vârsta foarte tânără. Colaboatoarea dispensarului era moaşaNiculina Vâlsănoiu.

ALŢI MEDICI DIN ORAŞ: Dr. Carmen Buzatu şi dr. Elvira Manoliu, care sunt şimedici de familie. Doctorul Alin Scarlat, medic internist, cu cabinet particular excelent

dotat tehnic, foarte căutat şi de pacienţii din oraş dar şi din alte judeţe. Cu cabinetemedicale individuale mai figurează dr. Georgeta Buxbaum, dr. Carmen Nemerovschi şidr. Doru Şoneriu. Există şi doi medici stomatologi: Constantin Dinu, cabinetul particular fiind zilnic solicitat, şi Daniela Călinescu, de asemenea, o doctoriţă solicitată non-stop demulţi pacienţi din oraş şi din afara oraşului, având şi un modern cabinet stomatologic laetajul propriei locuinţe.

*Cu mult regret consemnez aici un act care s-a dovedit a fi în afara oricăror

principii deontologice, încălcând flagrant, prin natura lui, Jurământul Hipocratic depus demedici la absolvirea facultăţii. Notez cazul respectiv în această carte, fără nici o plăcere,

cu real regret şi cu sinceră tristeţe, fără să dăm vreun nume, căci nu vrem să jignim penimeni, ci să corectăm unele atitudini, pentru ca astfel de greşeli să nu se mai repeteniciodată pe viitor în Boldeşti-Scăieni, mai ales când, la mijloc, este vorba de viaţaoamenilor.

Iată despre ce este vorba: în rarele mele reveniri în România, chiar în faţa caseimele, am găsit întins la pământ pe un cetăţean din Scăieni, pe care am aflat că îl chemaCiorobea... (Cine doreşte mai multe amănunte poate verifica acest caz stând de vorbăcu familia respectivului, care este uşor de găsit.) Lângă el se afla soţia lui care striga cudisperare după ajutor. Nimeni nu se afla atunci în jur. Am întrebat-o ce s-a întâmplat şi

mi-a spus că soţului ei, pe când conducea maşina spre casă, i s-a făcut dintr-o dată rău,dar a apucat totuşi să tragă autoturismul pe dreapta, după care el s-a prăbuşit cu faţa lapământ, aproape fără viaţă. Aşa l-am găsit şi eu. Am întrebat-o pe soţie dacă dânsulbăuse cumva ceva înainte de a-i veni rău. Mi-a spus că nu şi că nu i-a mai fost niciodatărău, că este pentru prima oară când îl vede leşinând în halul acesta. Am încercat să-lresuscitez de grabă şi, după vreo zece minute, a deschis ochii, dar tot nu putea vorbi...Am sunat imediat pe medicul la care mă refer, m-am recomandat, explicându-i că esteun caz foarte grav. Mi-a spus, sec, să chem salvarea de la Ploieşti, fiindcă dumnealui, laora aceea, nu are timp de aşa ceva, căci îl aşteaptă nişte pacienţi. I-am explicat că esteo foarte mare urgenţă, care nu suportă amânări, şi că nici o salvare nu poate veni,

întrucât podul de la Blejoi este închis şi aflat pentru o oră în reparaţii. Respectivul medicmi-a trântit telefonul în nas. L-am sunat din nou lung, dar nu a mai vrut să-mi răspundă.



132

Apelând la un trecător, împreună cu soţia lui, l-am luat pe dl. Ciorobea pe sus şi l-amadus la mine în casă. I-am făcut respiraţie artificială şi presopunctură. După vreo oră adeschis ochii şi a vorbit cu greu spunând că îi este foarte rău şi să chem pe medicul... (i-a spus numele). Am anunţat Salvarea de la Ploieşti şi nu a venit nici după două ore.Soţia mi-a mulţumit şi am rugat pe mai mulţi cetăţeni să-l transporte acasă la el, lablocuri, căci nu era departe de mine. Pentru că a doua zi m-am întors în America, nu amputut afla ce s-a mai întâmplat cu cetăţeanul respectiv, pe care l-am lăsat totuşi în staregravă. Sper că mai trăieşte. Atâta ştiu, că soţia lui plângea şi că era extrem de supăratăpe doctorul în care îşi pusese toată speranţa şi care a refuzat categoric să îl ajute. “Cumde pot exista asemenea doctori, domnule profesor?” m-a întrebat printre sughiţuri deplâns biata femeie, foarte dezamăgită şi speriată de soarta soţului ei. La fel mă întreb şieu acum: cum de pot exista asemenea doctori, fraţii mei români, pe binecuvântatulspaţiu mioritic unde vrem să-i convingem pe toţi că suntem oamenii cei mai buni lasuflet? Oricum, pentru medicii care practică cu nonşalanţă asemenea refuzuri, în situaţii

de maximă urgenţe, nu există scuze!

FARMACIILE DIN BOLDEŞTI-SCĂIENI

Există două farmacii în acest oraş, amândouă pe aceeaşi stradă din Boldeşti:Farmacia “Elixir”, cea mai veche, înfiinţată în 1979 de dr. Livia Protopopescu, proprietarafarmaciei, şi farmacia “Ermia”, înfiinţată la 7 dec. 1993, unul asociaţii şi din fondatorii eifiind dl. Lucian Nicola şi locată la adresa: Calea Unirii, Bloc 21 A. Această farmacie estedeservită de şase salariate: Georgeta Ţuică, dirigintă farmacistă, Maria Tănase,

farmacistă, Ana Atena Nicola, asistentă principală şi alte două asistente, Georgiana Dinuşi Florentina Iordache.

Ambele farmacii sunt riguros controlate de forurile superioare şi găsite totdeaunabine îngrijite, într-o perfectă curăţenie şi ordine, aprovizionate cu cele mai noi produsefarmaceutice româneşti şi străine, unde toţi cetăţenii sunt trataţi cu multă deferenţă,primind, fiecare în parte, toate explicaţiile necesare pentru felul cum trebuie administratemedicamentele respective.

DISPENSARUL SANITAR VETERINAR BOLDEŞTI-SCĂIENI

În clădirea de pe Calea Unirii nr. 2, construită de primarul fostei comune Scăieni,Ilie B. Răspop, a funcţionat vechiul Spital veterinar, care era şi centru de reproducţiebovină şi unde cetăţenii din împrejurimi apelau pentru vindecarea păsărilor şi animalelor bolnave. În prezent, dispensarul aparţine dr. Emilia Heroiu. În trecut, dispensarul eradeservit de medici veterinari şi asistenţi veterinari foarte bine pregătiţi. Locuitorii reţin curecunoştinţă numele lor: dr. Maria Voinea, dr. Eliade Rădulescu, dr. Dan Drugea, iar dintre asistenţi: Georgeta Anton, Lucica Puşcaşu, Maria Roşca, Eugen Popa, ŞtefanGeorgescu. Dispensarul acesta are şi o anexă unde sunt adăpostiţi şi relativ bine îngrijiţi

circa 20 de câini vagabonzi care, sperăm, aşteaptă să fie adoptaţi de cineva şi nu ucişifără milă.



133

CAPITOLUL X.Diverse

COOPERATIVA MEŞTEŞUGĂREASCĂ “ARTA METALULUI”

Pe strada Gloriei nr. 2 bis, se află cooperativa meşteşugărească “Arta Metalului”.Investiţii pentru înfiinţarea ei s-au făcut încă din anul 1972, dar cooperativa are ca zioficială de naştere prima zi a Anului Nou 1979. Pe data de 3 ianuarie, în acel an, auintrat pe poartă şi au ocupat locurile de muncă din ateliere şi birouri un număr de 150 deoameni: fierari, sudori, forjori, corpul TESA (care cuprindea 8% din salariaţi) ş.a.

Din 1972 până astăzi, timp de 35 de ani, această cooperativă a ajuns o întreprindere serioasă şi vestită, pentru produsele ei finite, nu numai în toată ţara, dar înprimul rând în străinătate, unde avea majoritatea contractelor de export.

“Arta Metalului” a produs - şi mai produce încă - piese de fier forjat, confecţiimetalice, feronerii, coturi şi curbe forjate, piese turnate din aluminiu sub presiune şi,cândva, chiar şi piese de bronz. Toate acestea treceau prin mâinile iscusite ale unor adevăraţi artişti în modelarea la cald a metalelor, folosind recuzita din marile ei ateliere:forje mecanice, forje manuale, noduri, ciocane pneumatice, aparate de sudură, presemetalice de ştanţare, prese de amputizare ş.a.

Până în 1989, exportul nu ocupa mai mult de 20-30%, însă, după acest an, a început să crească de la 45% până la 85%, ceea ce nu era puţin.

În anul preajma anului 2000, şi puţin după acest an, numărul angajaţilor ajunsese între 200 şi 230. Atunci aveau loc acţiuni iniţiate de Camera de Comerţ a

României, care au facilitat conducerii cooperativei “Arta Metalului” să participe la unEuroparteneriat, pentru stimularea exportului. Aceste fructuoase acţiuni au aduscooperativei venituri de milioane de dolari.

Cooperativa îşi deschisese câteva debuşee bănoase prin toată Europa,partenerii principali de export fiind Germania (care, timp de 35 de ani, a importat, an dean, piese de feronerie), Olanda, Franţa, Italia, Suedia, dar şi alte ţări.

Din păcate, în anul 2007, atât numărul salariaţilor s-a redus (astăzi având doar 100), cât şi al producţiei - care a ajuns doar la jumătate din ceea ce se fabrica şi exporta

în anii de vârf.

Cu toate acestea, există suficiente şanse şi speranţe ca “Arta Metalului” sătreacă într-o etapă nouă de producţie şi să supravieţuiască. Trebuie însă recunoscutfaptul că adevăratul creator, părintele şi sufletul acestei valoroase întreprinderi locale afost inginerul Ion Nicolae (n. 17 IV 1947), care s-a aflat în funcţia de preşedintele alrespectivei cooperative tehnice, deci directorul ei, din prima zi a acestei fabrici debijuterii lucrate din fier şi oţel, până recent, în ziua pensionării lui. Dumnealui sepreocupa serios de bunul mers al întreprinderii lui, mergând prin toată Europa, căutândlocuri de desfacere, prezentând partenerilor săi cataloage cu piesele metalice lucrate laScăieni şi semnând contracte pentru vânzarea acestor lucrări deosebit de frumoase,toate fiind de înaltă calitate, elaborate după pretenţiile şi gusturile clienţilor din Uniunea

Europeană.



134

După plecarea directorului Ion Nicolae, cooperativa şi-a redus vizibil ritmul dar,cum spuneam, sub noua conducere, a început din nou să dea iarăşi semne că varedeveni ceea ce a fost.

FERMA S.C. ECOFERM BOLDEŞTI-SCĂIENI(CRESCĂTORIA DE PORCI ŞI DE VITE “CRIS TIM”)

Când scriu despre această crescătorie, am înaintea mea trei ziare mari careabordează acelaşi subiect: cel mai mare ziar american de limba română, “Meridianulromânesc”, din California (numărul 480, din 7 oct., 2006), unde s-a publicat articolul“Cetăţenii străini numesc oraşul prahovean Boldeşti-Scăieni “cel mai împuţit oraş dinEuropa!” ; ziarul “România liberă” (numărul 5073, din 8 nov. 2006), cu articolul “Boldeşti-Scăieni - oameni şi porci: oraşul cu “aromă” de hazna” , semnat de Mihnea-Petru Pârvu,

din redacţia ziarului - şi ziarul “Prahova”, din Ploieşti, (numărul 4839, din 27 sept. 2006),cu articolul “La Boldeşti-Scăieni, sute de familii trăiesc într-o cocină” , semnat de ziaristaGabriela Ioniţă.

Nu întâmplător aceste trei articole lasă, încă din titluri, să se înţeleagă că înlocaliatea respectivă ceva, ceva rău se întâmplă - şi anume un rău cauzat de ocrescătorie imensă de porci situată în intravilanul oraşului Boldeşti-Scăieni. Aria de16,27 ha, ocupată de fermă, a fost luată de Cristim de la proprietarul ei, ing. TomaCălinescu, fiul marelui ing. agronom August Călinescu, primul proprietar al acestui terenşi prieten cu savantul Nicolae Iorga. Inginerul Călinescu şi acum se află în litigiu cu

crescătoria de porci. De fapt, crescătoria are un nume mai nobil: Ferma S. C.ECOFERM, acest ultim cuvânt dorind să spună că este o fermă care respectă regulileECOlogice, “Ecofermul” fiind o secţie a marelui producător de mezeluri CRIS-TIM. Oareaşa să fie?

Când vorbim de ecologie, de condiţii ecologice, ne imaginăm nişte legăturicurate, impecabile, dintre fiinţele vii şi mediul ambiant, respectat până la divinizare. Dar tocmai aceasta este problema, că o fermă uriaşă, alcătuită din 40.000 de porci (din carevreo 9.000 sunt la Ecoferm Boldeşti-Scăieni), plus 200 de vaci lactante - raportândnumărul mare al animalelor la cei numai 11.500 de oameni din oraş, precum citeazăziarele, este de la bun început un meci pierdut pentru bieţii locuitori care fac reclamaţii

disperate pretutindeni, trebuind să le îndure zilnic mirosurile - dar ce mirosuri: duhorisufocante, simţite puternic, în special vara. De ce oare? Pentru a răspunde la această

întrebare, este suficient să dăm citate alternative din cele trei articole...“Am luat şi noi legătura - scrie ziarul “România liberă” - cu primarul oraşului,

Dumitru Ion, care spune că reclamaţiile sunt reale: „Şi noi, la primărie, primim, zilnic,sesizări în legătură cu mirosurile emanate de crescătoria de porci. Firma Ecoferm, secţiea societăţii Cris-Tim, crescătorie de porci şi vite, are autorizaţie provizorie (subl. noastră)de mediu, deoarece se află în program de modernizare. Până la finalizarea acestuiproiect, pe durata căruia societatea este obligată să cumpere utilaje performante cu care

să transporte dejecţiile animalelor, nu putem face nimic. (...) Când este foarte cald,mirosul fecalelor fermentate ajunge până în centrul oraşului. I-am sesizat pe cei de la



135

Ecoferm”. Ziarul de la Bucureşti mi-a citat şi cuvintele mele de indignare, adăugând: “Înasentiment cu profesorul sunt şi fostul primar al urbei, Jean Popescu, şi alţi doiviceprimari, Gheorghe T. Gheorghe şi Ştefan Pahonţu. La fel, şi doctoriţa EmiliaHerescu, unul din medicii veterinari care fac analizele la animalele de la Ecoferm: Vara,spre seară, intensitatea e maximă”. Am încheiat citatul din ziarul “România liberă”.

Ziarul “Prahova” aminteşte declaraţia comisarului-şef al Gărzii de MediuPrahova, Ştefan Popescu: “Noi am dat amenzi de fiecare dată când am fost în control laaceastă fermă. Vom efectua încă unul săptămâna aceasta în urma căruia cei de aici vor fi din nou sancţionaţi.”

Ferma a promis că imediat după la 1 ianuarie 2007, când se va terminamodernizarea, mirosurile nu se vor mai simţi, dar în martie 2007 mirosurile veneau la felca şi mai înainte, poate cu 5-6 procente mai reduse! Crescătoria şi-a înlocuit filtreleanemice, care nu opreau nicidecum mirosurile fetide, cu cele mai bune filtre pe care le-agăsit, şi a construit o lagună modernă pentru dejecţii, departe de fermă. A făcut tot ce

s-a putut. Tehnic vorbind, mai mult chiar că nu se mai poate, iar rezultatul este aproapenul, fiindcă se ştie: nici un filtru şi nici o lagună din lume, oricât de performante, nu ar putea opri miasma dejecţiilor porcine, motiv pentru care în orice ţară din lume asemeneamari crescătorii se amplasează la distanţe de 20-30 km departe de orice localitate, şi nu

în arealul citadin! Singura soluţie este ca şi Ecofermul să se mute în altă parte şi sărămână în locul fermei secţia de fabricat mezeluri foarte bune care exista înainte şi pecare, după o scurtă funcţionare, conducerea de la Bucureşti a desfiinţat-o.

“Pe timpul comunismului - scrie ziarul american “Meridianul românesc”, subsemnătura lui Cristian Petru Bălan - acolo se aflase o fermă mică de porcine aparţinând“Gospodăriei locale a Comitetului Judeţean p.c.r.” - popular, supranumită simplu “porciipartidului” - care totuşi nu mirosea atât de insistent iar uneori deloc (...) Deoarece fermade astăzi este despărţită de casele locuitorilor din oraş doar de o şosea, locuinţele lor,aflate la numai câteva zeci de metri de imensa cocină, sunt primele asfixiate, zi şinoapte, de mirosul fecalelor de porci, miros atât de îngrozitor, încât te apucă leşinul.”

La ancheta făcută de ziarul România liberă, ing. zootenist Petru Şiman, şefulfermei de la Boldeşti-Scăieni, a declarat despre miros (citez din ziar): “Nici mie nu-miplace. Garda de Mediu ne-a amendat cu 35 de milioane pentru mirosuri. Luăm măsuri.

În acest moment, nu avem autorizaţie de la Mediu - spune franc inginerul zootehnist.”Mai departe, şeful fermei promite solemn şi se scuză cu cinism: “Pe cuvântul meu de

onoare că de la vară n-o să mai miroase. În Ţara Românească mai sunt ferme caremiros, da’ nu s-a auzit de atâta scandal ca pentru ferma asta. Plătim taxe şi impozite deun miliard şi jumătate pe an şi sigur că miroase puţin. Niciodată acest miros (n.r. - defecale de porc) n-a îmbolnăvit pe nimeni şi nu va îmbolnăvi pe nimeni.”

Ziarista Gabriela Ioniţă, de la cotidianul “Prahova”, scrie cu indignare: “Încercândsă luăm legătura telefonică cu reprezentanţii acestei ferme, una dintre angajate ne-aspus că “nu are voie să spună nimic” şi ne-a închis telefonul în nas.”

Şeful fermei, ing. Petru Şiman, afirmase că mirosul fetid care asfixiază oraşul nua îmbolnăvit pe nimeni, dar actele normative ale O.U.G Nr. 152/2005 - privind prevenireaşi controlul integrat al poluării, aprobată prin Legea Nr. 84/2006, arată că aerosoliiproveniţi de la asemenea dejecţii pot fi foarte nocivi, deoarece sistemul respirator al



136

fiinţei umane, inhalând zilnic emisiile azotului amoniacal, slăbesc sistemul imunitar.Mirosul sesizat de glandele olfactive nu s-ar simţi dacă nu ar proveni din emisiunilesecundare ale H2S în condiţiile incubaţiei vii micoorganice care se formează din contactcu aerul şi cu solul cald, iar hidrogenul sulfurat atacă lent şi alveolele pulmonare, chiar când concentraţia lui este în cantităţi mai mici. Dar trebuie adăugat că aerosolii dindejecţii mai conţin fosfor total, detergenţi sintetici biodegradabili şi nebiodegradabili,proveniţi de la spălarea coteţelor; au, de asemenea, sulfuri şi hidrogen sulfurat pur,sulfaţi şi sulfiţi; Cu, Zn, azot amoniacal, bacterii coliforme, escherichia coli, streptococifecali (enterococi), hidrocarburi de petrol - toate sub formă de materie în suspensie, deaerosoli purtaţi de vânt la mari distanţe. Nu este o simplă întâmplare că cele mai multecazuri de îmbolnăviri se numără în familiile din vecinătatea fermei.

Probabil că fondatorii fermei nu au prevăzut cât de puternică va fi reacţia şirezistenţa localnicilor din acest oraş, chiar dacă au fost din capul locului bineintenţionaţi... Dar cine sunt fondatorii acestei ferme?

“Cris-Timul (sau Cristimul), cum se scrie în ultimul timp, este o afacere defamilie”. Aşa declară Radu Timiş, preşedintele grupului Cris-Tim. Dacă nu ar fi comisimensa greşeală de a amplasa ferma lui pe aria unui oraş frumos, altă dată cu aer curat,un oraş cu rapidă dezvoltare teritorială, deteriorându-i grav echilibrul ecologic prinamplasarea cu ghinion (pentru localnici) a unei ferme “ecologice”, dacă ar fi ales alt loc,relativ tânărul om de afaceri Radu Timiş (42 de ani) ar merita sincer felicitat şi delocuitorii din Boldeşti-Scăieni (acum supăraţi pe el) pentru iscusinţa, talentul şi ambiţiade a porni o afacere cu mezeluri de la zero şi de a ajunge în scurt timp primul mezelar din ţară. Dar timpul nu este pierdut să-şi corecteze greşeala de rea amplasare, fără a fipăgubit nici dumnealui nici localnicii.

Cristina Timiş, împreună cu soţul ei Radu Timiş, în anul 1992, aveau un micuţchioşc alimentar, de cca. 10 metri pătraţi, în cartierul Militari din Bucureşti, pe care l-aubotezat CRIS-TIM (de la Cristina + Timiş). Paisprezece ani mai târziu, Radu Timişajunge să conducă una din cele mai mari companii specializată în prelucrarea şicomercializarea cărnii (18% din mezelurile româneşti) şi în care declara că a investit totprofitul obţinut. Astăzi adresa societăţii este Bd. Bucureştii Noi, Nr. 140, Bucureşti. Cifraanuală a Cristimului depăşeşte acum 100.000.000$. Societatea are peste 1500 deangajaţi, fiind susţinută în prezent de toate companiile membre ale sale şi anume:

1. S.C. ECOFERM, care are 4 ferme pentru creşterea porcilor, bovinelor,

ovinelor, o fermă piscicolă şi unele de culturi vegetale, pe o suprafaţă de 200 ha. Aicieste şi ferma cu pricina din Boldeşti-Scăieni.2. CRISTIM 2 PROD. CO.3. “RECUNOŞTINŢA” PRODCOM IMPEX, localizată la Filipeştii de Pădure, jud.

Dâmboviţa, cu peste 1500 de angajaţi care lucrează în patru fabrici de mezeluri, livrând150 de tone produse pe zi, din care se vând 100 t/zi, prin 15 magazine Cristim, din caredouă în Capitală. La Filipeşti a investit peste 2 milioane de euro, jumătate printr-ofinanţare Sparad.

4. SENSCONSTRUCT, o societate imobiliară şi de construcţii.5. Centrul de Logistică de la Mogoşoaia, cu o depozitare de 120 t/zi, care va

deservi 1800 de magazine din Bucureşti, Muntenia, Italia şi Grecia.



137

Reclamele făcute de Cristim arată că această societate comercială fabrică celemai bune produse de parizere, cremwurşti, cârnaţi, pateuri, şunci, produse carnate crud-uscate, mezeluri fiert-afumate, vegetale, diverse - prin tehnologiile cele mai avansate,având cel mai modern laborator fizico-chimic din România pentru analizele zilnice aletuturor şarjelor.

Vânzând aceste produse în cantitate de 540.000-560.000 t/an - compania aajuns la o afacere de peste 200 milioane de euro pe an, dând la o parte o mulţime deconcurenţi mai mici. Dar să nu vă imaginaţi că acest Cristim nu mai are de înfruntatconcurenţi serioşi pe piaţa românească. Aceştia sunt ALDIS-Călăraşi, ANGST RO,CAROLI şi CAMPOFRIO, ultima susţinută de compania miliardară americanăSMITHFIELD FOOD, USA. “Ca să supravieţuieşti pe această piaţă, declara Radu Timiş,trebuie să fii agresiv, pentru că nu te baţi cu firmele locale, ci pe o piaţă europeană. Fărăbrand, nu însemni nimic. Dacă nu ai brand, nu ai putere de negociere cusupermarketurile şi nu poţi vinde.” Cu asemenea ambiţii, Cristimul a produs 150 t de

mezeluri pe zi în 2006, sperând să ajungă la 200 t/zi în 2007 şi 300 t/zi în 2010. Ne-aconvins că este în stare.Şi totuşi, în afară de greşeala cu alegerea oraşului Boldeşti-Scăieni, ca loc

pentru creşterea porcilor, Radu Timiş a mai comis o greşeală tot atât de mare, când alansat o marcă “Salamul săsesc” fără să o înregistreze, ceea ce i-a atras o penalizaredupă conflictul cu CAMPOFRIO şi ANGST, care o aveau deja înregistrată, deşi poate cănu ei o inventaseră. Penalizarea a fost de 7 milioane de euro, deci cam a IX-a parte dinaverea sa. Destul de mult !

Din cauză ca Uniunea Europeană, în urma unei monitorizări solicitate decetăţenii din Boldeşti-Scăieni, l-ar putea obliga să închidă ferma de porci şi vite de laScăieni, i-am sugera d-lui Timiş, preşedintele S.C. Cristim, să mute porcii (nu vitele) depe aria oraşului Boldeşti-Scăieni, şi să facă în acel loc o modernă fabrică de produselactate, de care este mare nevoie în judeţul Prahova, dar şi să reînfiinţeze secţia desalamuri. S-ar crea şi noi locuri de muncă pentru cetăţenii disponibilizaţi din acest oraş.Oricum, un asemenea transfer de animale ar costa mult mai puţin decât pierderea celor 7 milioane de euro şi i-ar aduce un mare câştig.

Pentru că deţinem câteva date mai vechi despre ECOFERM SRL de la Boldeşti-Scăieni (Şos. Ploieşti-Vălenii de Munte nr. 16), le reproducem şi în monografia de faţă:

Anul 2004 Anul 2005

Suprafaţa fermei: 65 ha 86 haBovine: 98 capete 121 capetePorcine 6259 capete 7259 capeteSalariaţi permanenţi 145 144

Menţionăm că vacile de aici sunt aduse din Franţa (la inaugurarea instalării lor îngrajdurile moderne de la Scăieni a fost prezent însuşi ministrul francez al agriculturii) şimai menţionăm, de asemenea, că în timpul zilei, pentru mărirea producţiei de lapte,vacile sunt tratate non-stop, cu... muzică clasică (Mozart, Chopin, Vivaldi), fapt cu totul



138

real şi cu rezultate vizibil eficiente. Porcii de acolo nu sunt serviţi cu muzică, fiindcă facei şi aşa destulă muzică atunci când le este foame. Astăzi se pare că porcinile fermeidepăşesc 10.000 de capete (nu avem date statistice).

În anul 2004 ferma a beneficiat de ajutor financiar de la bugetul de stat, în sumăde 1.890 mii RON, adică 5,3% din sprijinul financiar acordat judeţului. În 2005 a primitmai mult: 2.198 mii RON (5,7% din sprijinul total acordat judeţului Prahova). Din acestesume, 1.253 mii RON au fost subvenţii pentru producţia marfă pentru tineretul bovin,

junici şi porci - iar 844 mii RON au fost subvenţii pentru laptele livrat la procesare.Preţ net al fermei, în 2005, a fost 236,6 mii RON, pe când cifra de afaceri/UVM a

fost 5.741,1 RON faţă de 1.465,2 RON în anul 2004.Redresarea activităţii în 2005-2006 a fost determinată de aplicarea unor politici

manageriale performante, ale căror decizii au condus la creşterea numărului de animale,de la 1956 de capete (din care porcine 1878 şi bovine 78, la finele anului 2004), la 2275capete (din care 2178 porcine şi 97 bovine). De asemenea, suprafaţa furajeră a crescut

de la 65 ha la 86 ha. Astfel, nu numai că S.C. Cristim Boldeşti-Scăieni a acoperitpierderile, dar s-a reuşit chiar să se obţină un profit net de 223,6 mii RON şi o rată aprofitului de 1,7% faţă de -53% cum fusese în anul 2004.

Datorită rezultatelor înregistrate în 2005 - 224 mii RON profit net - pierdereasubvenţiilor din cifra de afaceri/UVM a ajuns la un nivel rezonabil de 16,8%, faţă denivelul 66,0%, înregistrat în anul 2006.

După cum vedeţi, am arătat aici şi faptele rele şi faptele bune ale faimoaseiferme S.C. Ecoferm/Cristim, găzduită pe ghimpii de la Boldeşti-Scăieni, fără să putemintra în cifrele de afaceri exacte din anii 2006-2007, care, fireşte că sunt altele. Avem

însă convingerea că şi acelea demonstrează tot un progres satisfăcător şi că cifrelemenţionate de mine aici au fost întru totul reale, demonstrând hărnicia şi ambiţia familieiTimiş. Chiar dacă patronul afirmă, plin de optimism: “Am această firmă pentru 100 de ani- trei-patru generaţi după mine” - şi îi dorim succes şi o perpetuare chiar mai lungă de unsecol - dar dacă localnicii din oraşul care îi cere să-şi transfere de acolo ferma de porci,nu vor fi ascultaţi, plânsetele lor vor ajunge până la ceruri şi nu se ştie cu ce feed-back divin se pot întoarce toate suspinele şi lacrimile lor...

Dar cum anul 2007, în calendarul chinezesc, este “anul porcului”, care aducenumai surprize şi mari schimbări, să rămânem cu toţii optimişti!

RAMPA ECOLOGICĂ DIN BOLDEŞTI-SCĂIENI

Prin Hotărârea Nr. 55/19.IX.2001, Consiliul Judeţean Prahova a aprobatrealizarea a patru rampe ecologice de deşeuri menajere în acest judeţ, după cumurmează:

1. Rampa ecologică de la Boldeşti-Scăieni, cu o capacitate totală de înmagazinare de 750.000 tone de deşeuri, extinsă la 800.000 t, urmând ca anual săprimească 78.000 de tone - care, prin intermedierea a 10 staţii de transfer, va deservi

toate localităţile din sudul judeţului, pentru o populaţie de 580.000 de locuitori, din care320.000 sunt de la oraşe şi 260.000 din rural. Alături de cele de la Bucureşti-Rudeni-



139

Chitila, de cel de la Costineşti şi de cel din rada portului Constanţa, rampa din Boldeşti-Scăieni este unul din cele mai mari depozite de gunoi din ţară, pare-se chiar mai maredecât acestea.

2. Rampa de la Băneşti, cu o capacitate de 10.868 t/an, destinată deşeurilor industriale.

3. Rampa de la Băicoi, cu capacitate mică. Ea deserveşte 49.000 de locuitori.4. Rampa de la Vălenii de Munte, cu o capacitate de 19.345 t/an.Pe teritoriul judeţului Prahova au fost identificate 106 depozite menajere

neamenajate, pe o suprafaţă de 48,5 ha, cu o depozitare anual de cca. 400.000 t. Înmedie, în judeţul Prahova se produc anual cca. 3,3 milioane tone de deşeuri, mai multeca în alte judeţe ale ţării.

O atenţie deosebită i s-a acordat marii rampe ecologice de la Boldeşti-Scăieni,graţie poziţiei favorabile pentru propunătorii care, plăcându-le terenul, au făcutprospectul, defavorabile însă pentru localnici, deoarece rampa se află în apropierea

râului Teleajen, pe aria sectorului Scăieni, la aproape 3 km sud de oraşul care, în viitor,implicit se va extinde şi spre această zonă. În pofida protestelor vehemente făcute de locuitorii acestui oraş, iniţiate de

Rodica Popescu, Jean Popescu, Toma Călinescu, Gheorghe Gheorghe şi alţii, rampa afost inaugurată oficial, în prezenţa autorităţilor judeţene şi locale, în luna septembrie2001, când s-a specificat că limita de depozitare a deşeurilor în acest loc este de 78.000metri cubi pe an, dar, anual, vedem că s-au depozitat 80.000 m.c., din care numaimunicipiul Ploieşti, singur a depozitat 75.900 m.c., în medie. Transportul spre rampă seface pe o cale de acces de cca. 2 km, pe un drum agricol asfaltat, însă cele mai multetransporturi gunoiere vin de la distanţă.

Pentru proiectul lucrării de depozitare şi pentru construirea rampei ecologice,Consiliul Judeţean Prahova a apelat la Societatea comercială S.C. IRIDEX GROUPIMPORT-EXPORT S.R.L. Această societate administrează, de la înfiinţare până înprezent, groapa ecologică de la Scăieni. Ca materiale de depozitare, acolo se transportădeşeuri menajere şi asimilate, deşeuri stradale şi inerte, deşeuri industriale asimilate,zise fără noxe toxice.

Proprietarii investiţiei spuneau că rampa, întinsă pe câteva ha, a fost dotată cuinstalaţii moderne de compactare, balotare şi împachetare a deşeurilor, în scopulrealizării unui impact minim asupra factorilor de mediu. Trebuie să menţionez că groapa

ecologică nu are incineratoare cu module ecologice de deşeuri nepericuloase.Deşi ni s-au dat asigurări ferme că această rampă nu aduce nici un fel deprejudiciu mediului şi populaţiei, fiind întru totul foarte... ecologică (aici autorităţile credcă au abuzat prea mult de acest termen, deoarece el a devenit un adjectiv eufemisticacoperitor şi destul de relativ în atari discuţii). Cercetând mai amănunţit aceste afirmaţii,am dat peste o documentaţie a S.C. IRIDEX, nefăcută deloc public, care a fost înaintatăla conducerea A.M.P. Prahova, deoarece a fost solicitată insistent de aceastăconducere. Citind-o cu atenţie, am descoperit şi cealaltă faţă a “adevărului ecologic”,care nu putea fi deloc ascuns specialiştilor ecologişti de la Protecţia Mediului. Astfel,documentaţia IRIDEXULUI înaintată AMP-ului, este nevoită să recunoască, în termeni



140

destul de cinstiţi, că nici o rampă ecologică din lume nu poate oferi garanţii de acurateţede sută la sută...

Din lecturarea ei, am aflat că depozitul degajă în zonă emisii continui de metan şibioxid de carbon - principalii constituenţi ai gazului rezultat de depozitarea deşeurilor menajere, produşi de microorganismele prezente în depozitele de servire în condiţiianaerobe. Potrivit aceleiaşi documentaţii, cantitatea cea mai mare de noxe se elimină înprimii cinci ani (presupunând că nu s-ar depozita zilnic alte deşeuri). Specialiştii angajaţila IRIDEX par oameni cinstiţi, întrucât, în aceeaşi documentaţie, mai recunosc deschiscă în cazul în care gazul nu este evacuat deja gata controlat din depozit, atunci migrareaşi depozitarea acestuia pot prezenta o serie de riscuri majore. Printre acestea, pericol deincendiu prin autoaprindere, vara; pericol de explozie, degajări de mirosuri neplăcute,dar şi compuşi toxici, afectarea componenţei biologice a solului prin reducereaconcentraţiei de oxigen. Conform Studiului de Impact, există un real pericol de explozieprin posibila apariţie a acumulării de gaze ce contribuie la efectul mondial de seră.

Poziţionat fiind nu departe de firul râului Teleajen, zonă străbătută continuu decurenţi puternici de aer, şi luând în consideraţie schimbarea climaterică pe glob, cuintensificarea vânturilor turbionare, uneori extrem de puternice în România, deşeurileinfectate pot fi zburate de vânt de pe rampă dacă baloturile nu sunt bine fixate în folie.De asemenea, apele uzate pot contacta pânza freatică şi râul din apropiere. Din păcate,documentaţia în discuţie nu arată cum se pot combate mirosurile infecte degajate deaceastă groapă ecologică şi care ajung aduse uneori de vânt până în oraş.

Au trecut mai bine de cinci ani de când există această rampă şi, între timp, s-avăzut că nu se respectă clauzele de funcţionare, întrucât rampa este supra-alimentată,depăşindu-se cantitatea tonajului depozitat anual. Deşi rampa nu este destinatădeşeurilor industriale, acestea sosesc deseori acolo, mascate bine printre deşeurilemenajere, fără putinţa de a fi descoperite; deşeurile reciclabile sunt adesea amestecatecu cele nereciclabile, iar deşeurile toxice sunt uneori strecurate iresponsabil printre celenetoxice. Orice deşeuri poluante ar trebui transportate doar de o societate autorizatăpentru activităţi cu deşeurile ambalate şi etichetate, dar s-au făcut şi abuzuri. Cel maimare din toate a fost un transport fictiv, păgubind statul cu sute de mii de euro, cândS.C. WILLIS S.R.L., a lui William Brânză, a încasat bani pe nişte transporturi fictive spreaceastă rampă, ele trebuind să fie aduse de la Termo Brazi.

Deoarece eu trăiesc în America, o ţară care este nu numai cea mai mare

producătoare de excelente bunuri materiale, dar şi de gunoaie grosiere de tot felul(inclusiv morale), am văzut cum procedează americanii cu aceste aşa-zise rampeecologice după ce acestea se umplu până la refuz, căci orice rampă, la urma urmelor,tot se va umple peste poate. Când s-a ajuns la acest punct, de fapt, de aici încolo începmarile transporturi spre ea: zi şi noapte, sute de camioane basculante, escavatoare şicompresoare muncesc câţiva ani cărând milioane de tone de pământ şi roci, pe care ledeversează şi compresează în straturi peste fosta rampă, până ce aceasta este

îngropată totalmente sub o pătură groasă de cel puţin 50 de metri de pământ. Uneori setoarnă şi beton. Aşa apar nişte mari dealuri artificiale, ridicate în plin câmp, şi dacăcineva a stat în apropiere şi se întoarce după un număr de ani, nu mai poate recunoaştelocul acela, deoarece ajunge plin de coline frumoase şi împădurite cu diferite esenţe de



141

copaci şi cu brâuri de flori. Peisajul, care înainte era scârbos, urât mirositor şi cu totuldezolant, devine, prin intervenţia mâinii umane, un loc cu adevărat frumos şi demn deadmirat. Dar - atenţie! Totdeauna la poalele acelui deal există nişte pancarde cuavertismente scrise, specificând clar şi sub ameninţarea legii, să nu se construiascălocuinţe pe aceste coline sau la poalele lor şi să nu se foreze în aceste locuri, deoarece,din profunzimea lor, pot izbucni gaze toxice periculoase, iradieri şi mirosuri insuportabile,

închise acolo ca într-o cutie, sub un capac gros de pământ, roci şi beton. Deocamdată,la Boldeşti-Scăieni gazele şi odorurile nu pot fi puse sub nici un capac şi ele zburdălibere în afară...

Cum am mai arătat şi în altă parte, nu numai mirosurile dau năvală de la rampanoastră, în special vara, dar şi roiuri nesfârşite de muşte, multe venind infectate. Pânăsă existe rampa, erau muşte puţine în zonă. Acum ele s-au înmulţit, creând probleme însezonul cald. S-a observat că pescăruşii şi ciorile au şi ele o mare predilecţie pentrugunoaie. Aceste păsări se pot vedea tot mai des vizitând rampa de gunoi, iar ciorile şi-au

găsit un adevărat rai în întreaga zonă urbană. Deopotrivă, zburătoarele de acest fel potcolporta diferiţi germeni patogeni, inclusiv gripa aviară care a apărut în Balaca. În modinexplicabil, comparativ cu localităţile mai îndepărtate aflate împrejur, mortalitatea acrescut în Boldeşti-Scăieni în perioada 2002-2006. Nu ţin neapărat să sperii lumea şi săfac o conexiune hazardantă între existenţa acestei mari rampe ecologice şi creştereamortalităţii. Totul s-ar putea să fie o simplă coincidenţă, dar un studiu ştiinţific, la faţalocului, nu ar fi rău să fie înfăptuit, în primul rând pentru liniştirea populaţiei din acestoraş asaltat de mirosuri.

BAT SERVICE S.A. BOLDEŞTI-SCĂIENI

În Scăieni, pe Str. Gloriei nr. 4, se află o firmă veche de şase decenii, cunoscută înainte sub numele de Baza Tubulară, unde, prin anii ‘60, şef era regretatul maistru NicăPetre, firmă care astăzi se numeşte “BAT Service S.A.” Dintr-un loc de simplădepozitare, pe arii întinse, a utilajului petrolifer (ţevi, materiale de construcţie sonde),BAT-ul a devenit astăzi unul din cele mai importante servicii de transport agabaritic dinţară şi depozit de materiale petrochimice. Compania răspunde la telefonul 244-210-810şi primeşte zilnic comenzi ferme pentru:

- sisteme de conduce şi pompe;- sisteme de siguranţă şi protecţie pentru industria de petrol-gaze;- instalări de materiale tubulare şi instalaţii de foraj;- închirieri de materiale tubulare şi instalaţii de foraj;- reparări de materiale tubulare de instalaţii de foraj;- comercializarea diferitelor tipuri de ţeavă polietilenă;- oferte de scule şi instrumente de foraj de exploatare;- transportarea lor la adresa solicitată.Compania afirmă că se află în căutare de noi braţe de muncă în domeniul

transporturilor agabaritice.



142

ABATORUL DE PĂSĂRI S.C. “AGRISOL INTERNATIONAL RO SRL”

În urmă cu 45 de ani s-a înfiinţat un abator de păsări la Scăieni, aparţinândstatului şi fiind administrat de o fermă avicolă din Băicoi. El avea câteva mii de tăieri de

păsări pe zi, în special pui de găină până la un an. Exista o secţie de sacrificare apăsărilor pe bandă, care erau trimise apoi la secţia de curăţare mecanică a penelor,sfârşind la secţiile de eviscerare şi împachetare. Anexat abatorului, se afla, şi încă maiexistă, un modern şi spaţios depozit de congelare de unde carnea sortată şi

împachetată lua drumul exportului în proporţie de 60%. O parte din piepţi şi pulpemergeau la secţia de afumat, unde se fabricau sortimentele “Picarom”, foarte căutate pepiaţă. Viscerele şi fulgii nu se aruncau ci mergeau la etaj, la secţia de coacere şipulverizare, transformându-se în îngrăşăminte concentrate pentru animale, păsări saupentru crescătoriile de peşti. De la această secţie, unde se măcinau deşeurile organicecalcinate, se emana un miros greu, de-a dreptul insuportabil, care se răspândea zilnic

peste tot sectorul Scăieni şi cartierul Balaca (la Boldeşti nu se simţea decât rareori).Cele cca 80 de muncitoare de la abator, deşi controlate la ieşire, găseau

metodele cele mai subtile să scoată ilegal pe poartă bucăţi de carne pentru propriilefamilii sau pentru vânzare, într-o perioadă când era criză mare de carne pe piaţă.Abatorul devenise foarte productiv şi aducea un serios venit ţării.

Pentru nimic în lume nu înţelegem de ce, după Revoluţie, AGRISOL-ul s-aasociat cu trei businessmani libanezi, domnii Youssef Tainos Laoun, Charbel EliasLaoun (probabil fraţi) şi Sarkis Elias Sarkis. Banca Transilvaniei le-a sărit imediat înajutor cu împrumuturi noi. Decizia de asociere nr. 89 a fost reînnoită la 19 mai 2005 prin

Societatea Civilă a avocaţilor Radu, Tărăcilă, cu o autorizaţie integrată de mediu legalăşi cu autorizaţia ANPC - Autorizaţia Naţională pentru Protecţia Consumatorilor. Astfel, lapoarta abatorului, lângă steagul românesc şi al Uniunii Europene, fâlfâie acum biruitor şisteagul libanez... Este drept că libanezii au mai modernizat puţin abatorul, dar de dataaceasta, câştigul de pe produse se împarte între beneficiarii libanezi şi statul român,primii având obligaţia să găsească distribuitori ale produselor abatorului în străinătate,exportul preferenţial fiind ţările arabe.

Cifra de afaceri a AGRISOLULUI a crescut de la 10 milioane de euro în 1999 lapeste 25 milioane în 2005, la un capital social iniţial de 4.928.000 RON. În prezent selucrează cu un personal mai redus decât înainte şi nu totdeauna se fac tăieri. Sacrificiile

au fost cu totul oprite atunci când la Scăieni şi Balaca s-au semnalat focare de febrăaviară H5N1 şi când au fost sacrificate toate păsările din zonă ale cetăţenilor caredeclarau furioşi că nimicirea lor este inutilă, fiindcă au fost eutanasiate păsări foartesănătoase.

Controalele actuale la poarta abatorului sunt deosebit de severe, încât nu se maipoate fura nimic (sau cel puţin aşa se pretinde). Produsele de bază ale AGRISOLULUIde la Scăieni sunt: carcase cu pui congelaţi, produse derivate de pui şi furajeconcentrate. Deşi s-au introdus filtre noi şi mai moderne decât cele vechi, există totuşizile când mirosul de la secţia de concentrate (miros greţos de găinaţ ars!) se simte când

şi când pe aceeaşi arie pe care era prezent zilnic şi mai înainte. Din cauza aceasta,localnicii se plâng în continuare şi sunt foarte nemulţumiţi, mai ales când ei au auzit şi



143

zvonul că această societate ar intenţiona să construiască în apropiere şi o marecrescătorie de raţe... Multe zvonuri însă ar putea fi neadevărate.

Sediul central al S.C. AGRISOL INTERNATIONAL RO. S.R.L. se află în Scăieni,Str. Morii nr. 38, tel. 244-211.821. Recent, la poarta abatorului s-a înfiinţat şi un magazinde vânzare a cărnii de pasăre, cu preţ de abator.

FIRMELE MICI DIN ORAŞ: ROM FOR, DANCOR COM, TECAR-SAN,LUX MOB, PRODSIG, GAFTOS, INVEST MANAGEMENT,

BAZA DE APOVIZIONARE FLOREŞTI

În Boldeşti-Scăieni, cu excepţia vechii Baze de Aprovizionare Floreşti, care adispărut deja, cum au dispărut varniţele şi Sticlăria - acestea erau peste drum de gară -sau Fabrica de pâine (dar se va redeschide curând o alta nouă, în acelaşi loc), au

apărut, în schimb, câteva firme noi şi este de prevăzut ca numărul lor să crească înviitor. Ele au diferite profiluri şi câteva se luptă cu greutăţi inerente începutului înbusiness, făcând necesare eforturi să nu colapseze. Dacă vor rezista concurenţei, dupăintrarea ţării noastre în Uniunea Europeană, ele ar merita sprijinite de bănci, încurajatede forurile locale, urmărite cu atenţie şi descrise într-un material special de studiueconomic. Deocamdată, din cifrele de afaceri şi din capitalul lor social afişat, nu putemsă spunem altceva decât că, în majoritate, au demarat bine, că promit să devinăcompanii serioase, cu tendinţe de extindere şi de aceea trebuie să le acordăm încredereşi să le dorim succes, întrucât ele contribuie la consolidarea economiei locale, întărind şi

profilul industrial al oraşului Boldeşti-Scăieni.Voi menţiona fugitiv indicatorii lor financiari de evoluţie şi rezistenţă, care suntdefiniţi de cifra de afaceri şi de capitalul lor social.

ROM FOR (Str. Liliacului nr. 19), cea mai mare şi mai veche dintre ele, cu capitalamerican, în 1992 pornise cu o cifră de afaceri de 1 milion de euro, capitalul social fiindde 2.793.067 RON;

DANCOR COM (Str. Gloriei), în 1995, cifra de afaceri era de 500.000 euro;capital social 5000 RON;

TECAR-SAN (Şos. Ploieşti-Văleni), în 2001, cifră de afaceri 1-2 milioane euro;capital social 500 RON;

LUX MOB (Şos. Ploieşti-Văleni nr. 23), în 2003, cifra de afaceri era de 500.000euro; capital social 200 RON; PRODSIG cooperează cu LUX MOB.

GAFTOS PRODUCTION (Str. Bucovului nr. 79), în 2004, cifra de afaceri500.000 euro, capital social 200 RON;

INVEST MANAGEMENT (Str. Morii 38), aceeaşi firmă cu AGRISOL, aceiaşiindici financiari.

MORILE DIN ORAŞ: Există două mori, una etajată, pe şoseaua Ploieşti – Văleni,care aparţinea trustului de panificaţie Ploieşti şi care lucrează angro (en gros). Aceasta afost cumpărată recent de un cetăţean turc. A doua moară se află pe Calea Unirii, lângă

dispensarul veterinar, aparţinând d-nei Caty Pahonţu. Este o moară mică, cu valţuri.



144

Se înţelege că, la ieşirea acestei cărţi din tipografie, indicii respectivi vor fi dejadepăşiţi, fiindcă ei sunt arătaţi aici doar cu un simplu scop orientativ şi comparativ pentruevoluţiile viitoare ale acestor mici companii locale care, în viitor, ar putea deveni cuadevărat mari.



145

CAPITOLUL XI.Primăria oraşului Boldeşti-Scăieni

În baza legii nr. 215 din 23 aprilie 2001 - a administraţiei publice locale - oraşulBoldeşti-Scăieni este unitate administrativ-teritorială cu distinsă personalitate juridică.Posedă un patrimoniu şi are iniţiativă în ceea ce priveşte administrarea intereselor publice locale, exercitând, în condiţiile legii, autoritatea în limitele administrativ-teritorialestabilite.

Administraţia publică a oraşului Boldeşti-Scăieni, la fel ca oraşele americane din jurul meu, la fel ca primăria oraşului Glen Ellyn, statul Illinois, unde locuiesc, se întemeiază pe principiile autonomiei locale, descentralizării serviciilor publice, eligibilităţiiautorităţilor, administraţiei publice locale, legalităţii şi consultării cetăţenilor în problemelocale de interes deosebit.

Consiliul local şi primarul funcţionează ca autorităţi administrative autonome şirezolvă toate treburile publice din oraş, în condiţiile prevăzute de lege.

Primarul oraşului Boldeşti-Scăieni se numeşte Ion Dumitru (n. 10 mai 1940, înBoldeşti), fiul unui muncitor petrolist. Este profesor gradul I, de ştiinţele naturii, cu ovechime de 41 de ani în învăţământ, absolvent al Facultăţii de biologie-geografie dincadrul Universităţii Babeş-Bolyai din Cluj, promoţia 1965. Este căsătorit cu profesoaraDumitru Elisabeta (n. 31 martie 1942), profesoară gr. I de ştiinţele naturii, fostă colegăde grupă la aceeaşi universitate. Au o fiică, Alina-Paula, absolventă a Colegiului deInstitutori, din Blaj, secţia engleză, şi un nepot, Vasilescu Alin Alexandru, elev cl. a X-a la

Liceul de Administraţie şi Turism din Ploieşti. Profesorul Ion Dumitru a candidat la funcţiade primar din partea Partidului Conservator (fost Partidul Umanist) şi a fost ales, în2004, cu o mare majoritate de voturi. Pe parcursul mandatului său, a fost şi continuă săfie foarte apreciat de alegătorii care i-au acordat această încredere, pentru spiritul săugospodăresc şi pentru comportamentul lui deosebit de politicos faţă de toţi cetăţenii.

În activitatea sa, primarul se consultă periodic, pentru orice problemă importantă,cu Consiliul Local al Primăriei din Boldeşti-Scăieni, alcătuit din 17 membri care potaproba sau nu unele decizii locale. Ei au fost aleşi din reprezentanţii a cinci partidepolitice, după cum urmează:

Din partea PARTIDULUI LIBERAL: Biţă Paul, Isbăşoiu Constantin, MarinescuFlorin;

Din partea PARTIDULUI CONSERVATOR: Bibescu Ion, Dinu Nelu, StăncescuGheorghe, Tănase Răzvan Ionuţ;

Din partea PARTIDULUI DEMOCRAT: Marinescu Ion, Mirea Mihai, Popescu Ion,Stârceanu Anca;

Din partea P.S.D.: Enache Vasile, Gheorghe Nicolae-Ţârlea, Stăncescu Petruţa,Vlăsceanu Cristu;

Din partea P.R.M. : Lupu Viorel, Samoilă Nicolae.

În România există şi funcţia de vice-primar. La Primăria din Boldeşti-Scăieni,vice-primar este dl. prof. Petcu Paul Dorian (n. 15.02.1962), profesor de fizică, iar ca



146

secretar este d-na Marinescu Florina Neli (n. 21.09.1947), absolventă a Facultăţii deDrept Bucureşti. Şef serviciu financiar, contabilitate este d-na Elena Ionescu, cu o vecheexperienţă în această solicitantă branşă. Secretară este Georgescu Liliana, iar dactilograf-arhivar Moraru Mihaela.

Pentru ca o persoană să poată fi înscrisă în programul de audienţe, aceastatrebuie să depună o cerere la Registratura Primăriei, în care să precizeze motivulsolicitării audienţei, să specifice numele, adresa şi telefonul sau să se adreseze pee-mailul primăriei: [email protected]. Adresa primăriei este str. Podgorie nr. 2, Boldeşti-Scăieni, cod. 105300, iar telefon/fax: 0244-211.287; 0244-211.1363; 0244-211.275.

Relaţiile cu publicul sunt de luni până vineri, între orele 8,30-16,30, iar programulde audienţe este afişat după cum urmează:

Luni: d-na Marinescu Florina Neli, secretara oraşului;Marţi: dl. prof. Petcu Paul Dorian, viceprimar;Miercuri: dl. prof. Petcu Paul Dorian, viceprimar;

Joi: dl. prof. Dumitru Ion, primarul oraşului.La primăria oraşului se fac înregistrări pentru naşterea copiilor (termenul fiind 15zile după naşterea lor); înregistrări ale căsătoriei; înregistrări ale decesului (în termen de3 zile de la decesul unei persoane).

Ultimii patru primari ai oraşului Boldeşti-Scăieni, înainte de Revoluţie, au fosturmătoarele persoane (în paranteză sunt notaţi anii cât au funcţionat în această funcţie):

Marinescu Aurică (1968-1979);Ciungradi Silviu (1979-1981);Gheorghe Dumitru (1981-1988);Bengea Nicolae (1988-1989).După Revoluţie, pentru că era o perioada politică postrevoluţionară încă în

fierbere, nu s-au mai ţinut alegeri, căci împrejurările nu permiteau aşa ceva. Dar eranevoie de primar şi trebuia numit cineva care să nu fi fost membru de partid şi să aibăstudii superioare. Noile organe de conducere ale judeţului Prahova l-au numit ca primar interimar pe un specialist în economie, cu studii superioare, care nu fusese membru departid, dl. Popescu P. Jean, din Scăieni. Cu dumnealui începe seria nouă de primari, încondiţii în care oraşul trăia o nouă epocă de libertate, post comunistă şi post ceauşistă.Iată pe toţi primarii acestei noi perioade, următorii fiind aleşi prin vot democratic:

Popescu Jean (1991-1992);

Dobre Valeriu (1992-1994);Moroianu Gheorghe (1994-1996);Enache Vasile (1996-2004);Dumitru Ion (2004-până în prezent).

DIRECŢIA DE PATRIMONIU A ORAŞULUI BOLDEŞTI-SCĂIENI

După revoluţie, guvernul a decis ca primăriile să fie degrevate de multitudinea de

sarcini care le împiedicau să se descurce bine pentru rezolvarea lor. Prin hotărârea dedescentralizare a serviciilor publice a primăriilor, s-au înfiinţat direcţiile de patrimoniu



147

local. În oraşul Boldeşti-Scăieni sediul acestei direcţii se află pe str. Bucovului nr. 3, înclădirea fostei băi comunale, construită de primarul Ilie Răspop, în anul 1938. Estemeritul primului director al patrimoniului local, dl. Cristu Vlăsceanu, de a fi renovatvechea clădire a băii transformând-o în frumosul sediu al patrimoniului, aflat în spatelestatuii lui Teodor Diamant. De asemenea, a următorului director, dl. Enache Vasile, carea continuat modernizarea şi dotarea birourilor cu toată recuzita necesară. Actualuldirector al instituţiei, dl. Albert Sebastian Nicolae, numit în funcţie în iunie 2004, continuăcu succes activitatea predecesorilor dumnealui şi rezultatele muncii patrimoniale se vădatunci când parcurgi străzile oraşului.

Direcţia patrimoniului s-a înfiinţat în anul 2001 şi principala sarcină a acesteiimportante instituţii este gospodărirea oraşului. În acest scop, există o armată întreagăde salariaţi - 54 la număr - care se îngrijesc de estetica şi curăţenia localităţii. Lângăbiroul direcţiei sunt birourile tehnico-administrative. Contabil-şef este Mariana Nedelcu.Referent contabil, încă de la înfiinţare, este Iosif Elena, o expertă în domeniu, având o

solidă experienţă şi lucrând cu alte două specialiste în contabilitate, Alexandru Viorica şiIlie Rodica, împreună cu alte salariate de la partea tehnică, Voicu Filofteia, MoraruMariana ş.a.

S-au făcut numeroase lucrări concrete în acest oraş - nimeni nu le poatecontesta - , deşi au mai rămas încă multe lucruri de pus la punct. Dacă în urmă cu nişteani, ici-colo abia zăreai câte un bec la stâlpii de pe stradă, astăzi nu există nici odiferenţă dintre străzile Capitalei şi cele din Boldeşti-Scăieni, în privinţa iluminatuluipublic. Dar nu numai problema luminii pe străzi stă în grija patrimoniului, ci o mulţime dealte capitole legate de gospodărire: drenări de canale, asfaltări de drumuri, procurarea şidistribuirea materialelor de curăţenie, alimentarea cu apă, plantări de arbuşti şi de floricu plante aduse din serele proprii de lângă clubul Boldeşti, toaletarea plantelor,măturarea străzilor şi a trotuarelor, procurarea de investiţii pentru bunul mers al şcolilor din oraş, al grădiniţelor, al Casei de cultură, al bibliotecii, al UAMS-ului (Unităţii de Ajutor Medico-Sanitară), contactul permanent cu primăria locală, reglarea noilor contracte desalubritate şi încă multe, multe altele.

Cu toate acestea, se pare că direcţia de patrimoniu a lăsat în părăsire mareleparc de lângă Clubul Boldeşti. La fel, unele străzi mai lăturalnice şi chiar parcurileAgrisol. Câteva persoane s-au accidentat sau erau să se accidenteze grav şi să cadă îngurile de canal de unde s-au furat capacele de metal şi care mult timp au rămas

deschise fără ca să fie înlocuite imediat cu altele, eventual, cu capace de beton căci peacestea ştim că nu le mai fură nimeni. Trotuarele - şi ele - sunt deplorabile! Dar problema cea mai urgentă şi cea mai gravă, pentru care vedem că patrimoniul nu mişcănici un pai şi nu se zbate nici un pic este demontarea totală a monstruoasei conducteaeriene, lungă de cca 2 km, care, de câteva decenii, urâţeşte cumplit sectorul Scăieni,pe acolo pe unde ea a fost fără cap montată. Conducta porneşte de la punctul deevacuare a refulărilor termice, de la cuptoarele de topit sticlă, şi merge aşa pe niştestrăzi, pe lângă blocuri, cotind prin faţa cimitirului şi luând-o paralel cu Calea Victoriei,până la intrarea în Boldeşti unde, pasămite, trebuia să încălzească blocurile. Dar a cedatde la primele probe. Şi ce urâtă este! Acea conductă nu a funcţionat niciodată, nu a fostniciodată nimănui de nici un folos, dimpotrivă, a însemnat un ruşinos, un uriaş şi



148

costisitor rateu tehnic al epocii Ceauşescu. Scuza că... să vedeţi, aşa scrie într-uncontract (comunist!) că nu avem voie să... până nu expiră contractu’... Ei bine, oasemenea scuză este stupită! De aceea, conducta va trebui demontată imediat, cu oricerisc! (Este un subiect copios de reportaj TVR pe toate canalele de televiziune.) Dindemontarea ei, din vânzarea fierului vechi, Direcţia patrimoniului ar avea bani să mai

înfiinţeze încă două-trei parcuri în oraş. E nevoie să chemăm pe americani ori pe ruşi săo demonteze? Ţiganii din Boldeşti, specialişti în demontat fiare, ar putea-o face sădispară în numai câteva ore, dacă le-am spune doar atâta: şo pe ea!...

STEMA ORAŞULUI BOLDEŞTI-SCĂIENI ESTE JUMĂTATEDIN STEMA A.R.L.U.S. ŞI DIN STEMA COMUNISTĂ A C.G.M.-ULUI!!

O altă mare ruşine a localităţii este dizgraţioasa stemă a oraşului Boldeşti-

Scăieni. De aceea, aţi văzut? eu nici n-am reprodus-o pe coperta cărţii mele, ci amfolosit o stemă mai veche, care într-adevăr spune ceva, deşi s-ar mai putea cizela şiaceasta vreun pic... Oricum, era o stemă logică, bogată în simboluri şi chiar frumuşică.Atunci care este problema cu stema nouă? Vă voi convinge, în paragrafele de mai jos,că este o problemă de imagine foarte gravă, poate cu mult mai gravă decât aceea cuconducta monstruoasă despre care am scris mai sus. Pentru a înţelege mai bine în ceconstă acea gravitate, trebuie să descriem puţin stema impusă aleatoriu. Urmăriţiimaginile...

Prin tradiţie şi prin lege, fiecare judeţ, fiecare oraş trebuie să aibă o stemă, un

simbol grafic, care să spună ceva despre istoria, frumuseţea şi bogăţiile acelor locuri.Cei care proiectează stemele localităţilor (membrii Comisiei Naţionale de Heraldică) sepresupune că ar avea cunoştinţe solide în domeniul lor (heraldica este o disciplinăauxiliară a istoriei care se ocupa cu studiul blazoanelor, a stemelor). Fiecare desendintr-un blazon sau dintr-o stemă trebuie să simbolizeze ceva. De ex., pe stema

judeţului Prahova, când vedem o sondă, o distilerie de petrol şi o capră neagră, înţelegem cu toţii că simbolizează industria petroliferă şi bogăţia faunistică a judeţului;când pe stema judeţelor Suceava, Cluj-Napoca ori pe cea a municipiului Târgovişte apar nişte turnuri de cetate cu creneluri, se înţelege că acolo au fost nişte cetăţi, nişte relicvemedievale, dar pentru nimic în lume nimeni nu pricepe ce caută oare turnul de cetate,

semănând cu o coroană şi ornată cu creneluri, pe stema oraşului Boldeşti-Scăieni?...Am avut noi vreodată vreo cetate istorică pe aceste meleaguri? Poate n-ar fi fost rău,dar ştim că n-am avut... Heraldiştii noştri însă au cugetat altfel. Ei s-au gândit la un fel destandardizare a stemelor, nu ca aici in SUA, unde fiecare stat şi oraş îşi poate alegeliber forma stemei, fără standardizări impuse prin reguli din afară. Dar heraldiştii româniau vrut să aplice forme STAS ca în tradiţiile regimului trecut şi au spus: haide să le dămtuturor stemelor româneşti un contur comun - şi anume o formă de scut cu simboluri peel, iar deasupra scutului să aşezăm o coroană cu creneluri (care ar fi semnul nobleţeipoporului nostru).

Dacă este vorba de o comună, deasupra stemei trebuie să apară un singur crenel; dacă este vorba de un oraş, coroana să aibă trei creneluri; dacă este municipiu,



149

atunci să i se pună cinci creneluri, iar dacă este judeţ - şapte creneluri. Conform acestuiprincipiu, însăşi stema ţării trebuia să aibă coroane cu creneluri - şi uite că nu are! Dar fie: să rămână oraşul nostru încoronoat cu trei creneluri, căci treacă-meargă, fiecaredoreşte să avem un oraş de oameni nobili. Dar ce are de a face nobleţea coroanei cuscaiul? Cele două noţiuni se bat cap în cap, fiindcă nobleţea se împacă minunat cuimaginea florilor suave: cu crinii, cu trandafirii, cu frunzele de laur, nu cu ghimpii...Heraldiştii - dacă într-adevăr, au fost heraldişti cei care au desenat stema cu pricina -trebuia să ştie că, în limbaj simbolic, scaiul, ciulinele de scai, este, în orice parte a lumii,simbolul sărăciei, iar ei ne-au trântit o ciumăfaie de scai, înnobilat şi el cu o coroniţă depetale roşii pe cap, şi nu orice scai, ci unul plin de ţepi mari, veninoşi şi lipicioşi, pe unfond, tot cenuşiu, crezând că - gata! - cu asta au şi explicat ştiinţifico-băbeşte numele de“Scăieni”, care nici pe departe nu vine de la “scai”, ci de la “Săcuieni”, căci secuienii nuerau secui, ci românii alungaţi din Ardeal, veniţi aici din zona secuilor şi stabiliţi peaceste meleaguri. În plus, măria sa scaiul ocupă, prin “colosala” lui importanţă istorică,

un sfert din stema oraşului. Îţi vine să plângi (de înţepăturile lui), nu alta. Însă greşeala cea mai mare este că, pe celălalt sfert al blazonului, pe cel de jos,chiar pe cel de bază, genialii creatori ai stemei au furat pur şi simplu părţile de jos alestemelor comuniste ale asociaţiei staliniste A.R.L.U.S. şi ale C.G.M.-ului - respectiv,imaginile celor două mâini strânse tovărăşeşte pe fond roşu - şi le-au transplantat,absolut intacte, la baza (!) stemei oraşului nostru... Aşadar, se pot face transplantări nunumai de organe sau de părţi de organe, ci şi de părţi de steme comuniste... Cred cătoate persoanele mai în vârstă îşi amintesc detaliat şi cu scârbă de acele blestemateblazoane ale regimului dictatorial. Cine o fi aprobat această inepţie? Probabil cineva dincomisia de heraldică judeţeană.

Ei bine, domnilor, este prea mult, fiindcă nu putem admite aşa ceva! Noi nu maiavem nevoie de simboluri comuniste, asta să fie clar. Iată pentru ce va trebui săprotestăm şi să respingem cu hotărâre această stemă blasfematoare pentru noul oraş,inclusiv pentru scăienari! Nu sunt heraldist de profesie, dar m-am ocupat cu heraldica,nu din punct de vedere profesionist, ci în calitate de profesor de istorie şi de pasionatamator. Sunt printre puţinii care posedă o mare colecţie de steme şi de steaguri dintoate ţările lumii şi am aproape gata o carte în care am colecţionat imnurile de stat aletuturor ţărilor din lume, cu notele muzicale şi cu textele imnurilor pe care le-am tradustoate în româneşte, iar în acea carte există şi mici explicaţii heraldice.

Pe timpul când “Republica Populară Română” devenise o jecmănită colonierusească, se înfiinţase la Bucureşti “Asociaţia Română de Legături cu UniuneaSovietică”, pe scurt, A.R.L.U.S., care avea ca bază a stemei mâinile strânse tovărăşeştepe un fond roşu, exact cele două mâini din stema aprobată anii trecuţi pentru Boldeşti-Scăieni, în stema comunistă mâinile îmbinate strâns simbolizând prietenia “frăţească şide nezdruncinat” dintre poporul român şi “marele frate sovietic”... Aceleaşi mâinitovărăşeşti se puteau vedea şi pe stema sindicatelor comuniste din fosta R.P.R. - adicăpe stema C.G.M, “Confederaţia Generală a Muncii” (1945-1953). Imaginile dintrestemele comuniste şi stema oraşului nostru sunt absolut identice! Ce vreţi mai mult?

Toate fostele ţări comuniste se feresc, ca de foc, de simbolurile care le-aunenorocit existenţa şi... hopa, tocmai la noi, la Boldeşti-Scăieni, s-au găsit nişte “minţi



150

luminate cu bec roşu”, colindate de stihiile comunismului, să ne propună o stemă-model!Cu excepţia ciorchinelui de strugure aflat între cele 4 frunze gălbejite din jurul lui, nici unalt element nu aminteşte de alte bogăţii locale, de industrie, de sonde, de petrol, defabrica de geamuri, de falanster - ca şi când noi toţi din acest oraş am locui sub un turncenuşiu de cetate medievală unde, la umbra lui, cultivăm marea bogăţie a cetăţii...frumoşii scaieţi verzi! Halal blazon! O idee mai iraţională, mai stupidă, nici că se puteaimagina, iar în acest sens, da! - autorii acestui blazon al creaţiilor neroade ar merita, într-adevăr, premiul întâi!

De altfel, nu de geaba a protestat domnul primar Ion Dumitru, cerând să se înlocuiască stema oraşului, dar propunerea i-a fost tratată cu indiferenţă, chiar dacă şi înziarul Adevărul o ziaristă, Georgiana Bratu, i-a luat apărarea în articolul despreschimbarea stemei oraşului. Poate că acest caz trebuia reclamat la Tribunalul Suprem,spre a decide schimbarea de urgenţă a simbolului noului oraş.

Acum cred că s-a înţeles clar de ce am reprodus pe coperta cărţii stema ce

provenea dintr-o propunere mai veche care este, cum vă spuneam, o imagine destul delogică, frumoasă şi corectă, reflectând, în mod vizibil, bogăţiile oraşului Boldeşti-Scăieni.

OFICIUL POŞTAL DIN BOLDEŞTI SCĂIENI

Pe vremea cât erau comune, Scăieniul avea poşta lui, veche de peste 150 deani iar Boldeştiul poşta lui, chiar dacă nu dispuneau de clădiri proprii, fiind adăpostite decase particulare. Cunosc bine doar pe diriginţii poştei din Scăieni: Beuca Traian, Darie

Chiril, Hoancă Ecaterina, funcţionari cinstiţi, devotaţi întru totul slujbei lor, căci făceau nunumai pe poştaşii, dar ei trebuia să expedieze zilnic la tren, la vagonul poştei, colete cumandate poştale, saci de bani, colete rapide etc; trebuia să fie şi centralişti-telefonişti laPTTR, şi specialişti în codul Morse, să recepţioneze şi să distribuie stive zilnice de ziare,de pachete, să colecţioneze abonamente radio ş.a. Atunci ei munceau zi lumină, demulte ori până noaptea târziu, câteodată chiar şi duminica.

La numai câtva timp după înfiinţarea noului oraş, poşta de la Scăieni (undecorespondenţa era şi este imensă, datorită întreprinderilor de acolo) s-a desfiinţat şi,pentru economia ţării, s-a hotărât să existe o singură poştă, numai cea de la Boldeşti,cetăţenii din unele zone din Scăieni trebuind să meargă pe jos chiar şi 6 km (3 dus şi 3

întors) pentru a putea expedia o simplă recomandată. În acest scop, s-a construit laBoldeşti o clădire specială, destul de mare (pe Calea Unirii 54), dar nicidecum bine

împărţită, fiindcă este departe de a avea un aspect de poştă modernă europeană. Laetajul clădirii a funcţionat o mare centrală telefonică, până ce aceasta s-a mutat laVălenii de Munte. Poşta are în prezent şaptesprezece salariaţi, aflaţi sub conduceread-lui diriginte Jipa Ion. Poate ar mai fi nevoie de un funcţionar la ghişeul de primireataxelor de plată, pentru evitarea aglomeraţiei, fenomen care se întâmplă des producândmari nemulţumiri cetăţenilor care aşteaptă deseori la cozi lungi.

Nu pot să-mi explic, totuşi, pentru ce, în zilele noastre, unele scrisori trimise de

mine din America nu au ajuns deloc la destinaţia persoanelor din raza acestui oficiupoştal şi nici atunci când, de la această poştă, am expediat o recomandată spre



151

Moldova, ea nu a ajuns nici până astăzi acolo unde am trimis-o. Încă nu ştiu pe cine sădau vina, fiindcă experienţe similare am avut şi cu unele oficii poştale din Bucureşti.Oare aşa o fi funcţionând toate poştele din România?

GARA SCĂIENI, HALTA BOLDEŞTIŞI MIJLOACELE DE TRANSPORT DIN ORAŞ

În anul 1908 a fost terminată şi dată în folosinţă calea ferată Ploieşti Sud-Văleniide Munte, începută în 1904. A fost un şantier bănos pentru echipele de muncitori aleşidin locuitorii satelor de pe traseul viitoarei linii de tren. Era o cale ferată particulară:C.F.P.V. - Calea Ferată Ploieşti Văleni, a unor acţionari străini şi români. Atât garaScăieni, cât şi halta Boldeşti, la început, erau nişte simple gherete. Prin anul 1936 s-aconstruit la Scăieni o gară-tip, asemănătoare ce cele de la Blejoi, Lipăneşti şi Scăioşi.

Patru ani mai târziu, s-a făcut şi cocheta haltă de la Boldeşti. După 1940, pe aceastălinie circula regulat, din oră în oră, un tren automotor rapid, cu vagoane vopsite îngalben, fabricate la Arad, care făceau curse dus-întors de la Ploieşti-Sud la MâneciuPământeni, unde, vara, excusioniştii veniţi din Bucureşti şi din toată ţara, coborau şi luau“trenuleţul de plăcere”, decovilul, (de fapt, un trenuleţ forestier, pe linie îngustă) care îitransporta până la Cheia. Prin 1955 decovilul a fost desfiinţat iar rambleul lui a fosttransformat în şosea pentru maşini. Treptat, cursele cu automotorul s-au rărit şi în loculautomotoarelor s-au introdus trenuri lungi pentru călători, având trei clase: cl. I, cl. a II-aşi cl. a III-a, pentru motivul că se înmulţise mult numărul navetiştilor. Elevilor navetişti li

se rezervase un vagon special, numai pentru ei, numit “bou vagon”, fiindcă nu aveabănci. Vara călătorii mergeau sus pe vagoane şi mulţi nu scoteau bilete, fiindcă pe acolonu-i prea controla “naşul”. Uneori trenurile veneau atât de aglomerate, că nici pe scărisau între tampoane nu aveai loc. Aşa, pe scări, abia ţinându-mă de bare, am mers eu şialţi copii, ani de-a rândul, inclusiv iarna, fiindcă făceam naveta de la Scăieni la Liceul I.L.Caragiale din Ploieşti. De multe ori, nu aveam unde mă urca, nici măcar pe scări (de pecare odată am căzut când trenul abia pornise, fiind totuşi norocos că am scăpat doar cunişte julituri), şi în asemenea zile eram nevoit să lipsesc de la şcoală.

Când C.F.P.V.-ul a dispărut, asimilat de CFR, au dispărut şi automotoarele. Înlocul lor, garniturile erau trase de o locomotivă mare, importată din Germania, care

atingea 100 km/oră şi pe care localnicii au botezat-o “Nemţoaica”. Ea depăşea în vitezăautomotoarele. Astăzi linia redevenise particulară, cum a fost în trecut, dar, după câtevaluni acest fragment feroviar a revenit la stat. Totuşi, numărul trenurilor s-a redus drastic:doar câteva pe zi. Cauza? SNCFR-ul este concurat teribil de companiile de autobuzecare circulă des, în toate direcţiile, până în cel mai umil cătun.

În 1974 s-a demolat gara veche şi s-a construit gara nouă din Scăieni, dupăplanurile arhitectului ploieştean Vasile Grecu - o gară frumoasă, dar astăzi mai multpustie, fiindcă numărul trenurilor s-a redus drastic. (De-a lungul a mai multor luni, garaScăieni, ca şi toate gările de pe linia Ploieşti Nord – Văleni, a fost decuplată de la

reţeaua de curent electric şi în interiorul gării s-au folosit lămpi cu gaz). Noroc cuprăvălioara “Artis”, deschisă non-stop pe peron, care mai animă, cât de cât, cu lume,



152

locul pustiu de acolo, deşi ghereta aceea de lemn nu are darul să contribuie cu nimic laestetica oraşului.

Arhitectul Grecu, proiectantul gării, era foarte căutat de oamenii de la ţară, căcile proiecta case simple, frumoase şi nu prea costisitoare. El locuia în Ploieşti, pe Str.Ştefan Greceanu, şi avea o casă cu balcon. Era un domn în vârstă, cu părul alb; purtapărul tuns castron, care îi acoperea urechile, având oarecum o înfăţişare de femeiebătrână. Când un ţăran i-a sunat la poartă, arhitectul a ieşit în balcon şi ţăranul i s-aadresat politicos: “Sărut mâna, cucoană... Domnul arhitect Grecu este acasă?”.

Majoritatea navetiştilor din Boldeşti-Scăieni folosesc microbuzele şi autobuzelecare circulă foarte des, prin toate localităţile. Staţia CFR Scăieni are două cantoane,cinci linii de manevră, o linie de trimitere spre fabrica de geamuri; are o barieră lângăgară (cea veche, bariera dinspre nord, care continua str. Victoriei, peste linie, spre str.Distileriei, a fost în mod nejustificat desfiinţată în urma cu 60 de ani). Gara are şi o staţiede cântărire a vagoanelor, o rampă de descărcare şi încă o linie moartă, de intare la

Baza Floreşti. În Boldeşti-Scăieni, începând cu anul 1950-1952, s-au introdus autobuzeleschelei pentru navetişti, funcţionari şi copiii petroliştilor. Astăzi cursele dintre Boldeşti-Scăieni şi Ploieşti le fac nişte microbuze speciale care circulă regulat, cam din jumătate

în jumătate de oră, mai rare fiind sâmbăta şi duminica. De obicei, ele sunt aglomerate,călătorii suplimentari, contrar legilor, stau în picioare. Fiind un oraş cu mulţi navetişti,micobuzele ar trebui înlocuite toate cu autobuze. Există curse de microbuze şi spreSeciu. Nu se află staţii de taximetrie.

An de an, numărul posesorilor de autoturisme din acest oraş creşte. Cândlocalnicilor li se termină benzina, ei nu mai trebuie să alerge după ea până la staţiile dinpreajma Ploieştiului, deoarece s-a înfiinţat o mare benzinărie “Petrom” pe şoseauaPloieşti-Văleni, la intrarea în Boldeşti.

UNITĂŢI UTILITARE ÎN BOLDEŞTI-SCĂIENI

În afară de 8-9 bodeguţe şi 2 restaurante, există numeroase unităţi comercialemărunte în acest oraş, pe aproape toate străzile principale, multe fiind mici prăvălioaresau dughene înfiinţate de persoane cu spirit comercial mai mult sau mai puţin nativ sau

de oameni ambiţioşi care au dispus de ceva bani împrumutaţi de pe la bănci şi le-audeschis cu mari speranţe de afaceri frumoase. Cam toate vând aceleaşi produse: pâine,covrigi, sucuri, uleiuri, dulciuri, ţigări, săpunuri, produse cosmetice mărunte, apeminerale, vin şampanizat, lichioruri, banane, citrice etc., desigur, cu preţuri ceva maimari decât magazinele universale din Ploieşti. Câteva vând şi produse alimentare:mezeluri, ouă, lactate, fructe, zarzavaturi, vara - îngheţată. Soarta lor nu se ştie însă deazi pe mâine - cea mai bună dovadă fiind faptul că unele au dispărut deja, dând falimentnu după câţiva ani, ci chiar după câteva luni. Din această cauză nu voi aminti aici decâtnumai pe câteva din ele, pe cele care au rezistat timpului sau care, consolidându-se,

promit că vor mai rezista.



153

Patronii care se ambiţionează să mai înfiinţeze asemenea prăvălioare ar trebuisă nu uite de o lege nescrisă a comerţului: cu cât apar mai multe unităţi similare înacelaşi loc, cu atât mai puţini clienţi vor avea şi cu atât mai mari sunt şansele de a dafaliment, concurenţa reciprocă fiind una din cauzele anihilărilor reciproce.

Cu toate acestea, nu putem face abstracţie de restaurantul “Sonda” din Boldeşti,frumos decorat în interior şi cu mâncăruri gustoase, bine preparate, cumpărat recent denoul proprietar, Horia Hoţoiu, nici de restaurantul-bar “Grădina Parc”, patronat deTudose Gabriel, din parcul de lângă clubul Boldeşti. Imitaţii mai slabe ale lor se mai află

în complexul comercial de la blocurile din Scăieni, la bodega din Balaca de la răscruceastrăzilor Bucovului cu Morii şi încă două, trei aflate pe Şoseaua Ploieşti-Vălenii deMunte. Există, de asemenea, două cofetării în Boldeşti, din care una, cu un patron turcdin Dobrogea, tânărul Musa Samir, o unitate care are prăjituri mai bune decât celeproduse la cofetăria “Scala” din Bucureşti. Magazinele cele mai aprovizionate - cu ogamă foarte diversă de produse alimentare - sunt ale lui Catrinoiu Gheorghe şi Tronaru

Ion (Tron Prod SRL), ambele în centrul Boldeştiului, “Altis” SRL (non-stop); altul lacomplexul comercial “Omnia”, de la blocurile Scăieni. Unele sunt mai vechi, altele mainoi: Panait SNC (non-stop), Ficus SRL, SC Ulgerox SRL (non-stop), Vostan SRL,Magazin de 38, SC Ziua Com, chioşcul de ziare Caliope ş.a. Pe lângă cele din Boldeşti,se află magazine de menaj, de lenjerie, de carne, peşte şi fructe, toate cu vitrine (dinpăcate sărăcuţ şi neprofesional amenajate). Nici Seciu nu duce lipsă de asemeneaprăvălii, foarte necesare acolo. Şi pe lângă Fabrica de geamuri Scăieni există douăunităţi comerciale, care sunt la zi cu aprovizionarea: Magazin de desfacere, SCElysmarc Nicolae SNC (non-stop).

Se preconizează, în viitor, construirea unui mare complex comercial în acestoraş, asemănător cu cele din Ploieşti. Apariţia lui va însemna scurtarea vieţii micilor magazine din oraş.

UNITĂŢI SPECIALE DE DESERVIRE A POPULAŢIEI

Aici trebuie să menţionăm serviciile de distribuire a apei, gazelor şi luminii dinoraş, cu birourile lor de încasare a taxelor, precum şi CEC-ul din Boldeşti, chioşcurile deziare, cooperativa de consum şi de credit “Albina”, Romtelecomul S.A., clubul de noapte

“Night Club”, cu servicii de internet şi jocuri electronice, Agenţii Loto 29-38 Boldeşti, str.Unirii, bl. 27, Agenţia Loto şi ziare Scăieni de pe str. Bucovului nr. 21 (sub patronatuld-nei Minea Victoria, în acelaşi spaţiu cu gogoşeria), frizeriile şi alte servicii mărunte, cuadrese schimbătoare. Din păcate, oraşul nu are o piaţă ca alte oraşe, existând încădestui vânzători ambulanţi pe străzile şi piaţetele din apropierea blocurilor, unde aceştiavând, vara, legume, fructe, lapte. Nu credem că, odată intraţi în UE, acest tip de comerţva mai putea continua.

Spre deosebire de noi, locuitori al oraşului Glen Ellyn, din America, unde toatechitanţele de plată ale familiei mele (bill-uri, în engleză), ne sosesc lunar prin poştă (şi

tot prin poştă le achităm), când îmi plătesc “bill ”-urile în România, trebuie să stau la ocoadă lungă la gaze, la lumină sau la birourile de distribuire a apei. Din fericire, şi la



154

Boldeşti-Scăieni, se încearcă sistemul american şi sunt convins că nu va trece mult timppână va exista şi în România aceeaşi procedură de plată ca în Statele Unite sau în ţărilevestice din Uniunea Europeană, adică prin poştă sau prin Internet. Până atunci, pentruplata gazelor, trebuie să mergem la birourile S.A. SCDGN Distrigaz sud-est A, pe str.Dealului 42; pentru lumină la ELECTRICA MUNTENIA NORD S.A. S.D.F.E.E.PLOIEŞTI, str. Pieţii nr.1; pentru apă la JOVILA CONSTRUCT S.R.L., str. Podgoriei nr.14. La Televiziunea prin cablu deocamdată este greu de spus unde trebuie făcută plata,fiindcă biroul se mută de colo-colo.

Când eşti tânăr, nu este o problemă să stai în picioare la cozi şi să pierzi o jumătate de zi pentru achitarea acestor consumuri. Mai tragic este când întâlneşti acolobătrâni, veniţi de la distanţe mari şi care stau mult timp în picioare, la rând, să-şi achitedatoriile la zi, căci altminteri acestea cresc; mai ales vara este foarte greu, când te sufocide cald, sau iarna, când te congelezi de frig.

Vor trebui, deci, eliminate cât mai rapid aceste situaţii jenante, dacă se poate,

chiar anul acesta (2007).



155

CAPITOLUL XII.Contraste dureroase sau discrepanţa

dintre Boldeşti şi Scăieni

Iată că am ajuns să dezbat un capitol destul de delicat al monografiei mele, pecare, oricât aş dori să-l ocolesc, nu va fi cu putinţă, căci există un contrast izbitor întrecele două sectoare ale oraşului, între Boldeşti şi Scăieni. Acest lucru este atât de vizibilşi de scandalos, încât nimeni nu îl poate nega, nici boldeştenii, nici scăienarii; cu atâtmai mult el sare în ochii oricărui vizitator străin care, încă din primele minute, după ce astrăbătut în goană, cu maşina, ambele localităţi, va trage o concluzie logică şiimplacabilă: Boldeştiul arată ca un oraş în devenire - Scăieniul ca o comună veche,asfaltată şi nimic mai mult. Ba pe mulţi oaspeţi i-am auzit că există sate chiar mai

frumoase şi cu un aspect mai urban decât sectorul Scăieni. Oare acesta este un motivcare să ne bucure? Oare eu am putut să mă bucur când l-am auzit pe un boldeşteantachinând pe un cetăţean din Scăieni când îi spunea: Scăieniul tău a ajuns veceulBoldeştiului?! De aici era să se işte o bătaie, fiindcă patriotismul local este pretutindeni

în vogă.Aş vrea să fiu, de la început, bine înţeles: subsemnatul, autor al acestei cărţi, nu

sunt nici scăienar, nici boldeştean. E sunt sibian - Sibiul meu fiind, în acest an, CapitalaCulturală a Europei - iar în momentul de faţă sunt cetăţean american care şi-a păstratcetăţenia română şi declar oricui că sunt mândru atât de cetăţenia americană, ţara ceamai avansată a lumii, în splendoarea căreia locuiesc în deplină libertate de peste două

decenii, cât şi de nobila cetăţenie română. Neîndoios, America mi-a deschis toatepunţile spre cunoaştere absolută, fiindcă aici este un loc binecuvântat de Dumnezeuunde am învăţat şi văzut lucruri atât de minunate şi de utile pe care probabil că în nici unalt loc de pe Terra nu mi le-aş fi putut însuşi, însă când păşesc pe spaţiul mioritic alRomâniei, vorba papei Ioan Paul al II-lea, este ca şi când aş intra în Grădina de Aur aMaicii Domnului. Contrar acuzaţiei unei cucoane nevrotice şi penale din Scăieni care,cunoscându-mă prea puţin, mi-a reproşat că dispreţuiesc locul de unde am plecat, înpofida unui asemenea screamăt periferic, vă declar aici tuturor că, înainte de toate, eumi-s foarte mândru mai ales de faptul că sunt, în primul rând, Român, că indiferent de

limbile străine pe care le vorbesc şi în ce ţară trăiesc, am rămas Român, că voi fi Românşi voi muri Român, îndrăgostit nebuneşte de România, cu toate plaiurile ei, cu toateluminile şi umbrele ei, mai mult ca de orice altă noţiune materială din această lumetrecătoare. Am făcut totul pentru a dovedi acest lucru. Însăşi cartea de faţă, pe lângămulte altele pe care le-am publicat, este tot o dovadă a dragostei mele pentru ŢaraMamă din care m-am rupt. De-a lungul paginilor ei se poate vedea clar nu numaipreţuirea mea aleasă pentru aceste minunate plaiuri prahovene, ci pentru tot poporulnostru, pentru toată cultura şi istoria lui măreaţă, plină de glorii strălucite, chiar dacăaceste glorii au răsărit din sânge şi din lacrimi amare şi sfinte. S-a afirmat de multe ori căorice monografie dedicată unei localităţi este, de fapt, un capitol necesar al istoriei ţării

noastre. Conştient de acest adevăr, am scris monografia localităţii Boldeşti-Scăieni cuun mare dor şi profund respect faţă de oamenii ei; am scris-o şi pentru că sosise de mult



156

timpul să o scrie cineva. Speram că vreun băştinaş din partea locului se va apleca pestepagini să o redacteze. Văzând însă că anii se scurg cu repeziciune şi că nimeni nu aretimp să se consacre unui asemenea studiu nu prea simplu de cărat în spinare, am vrutsă văd dacă cineva din exil o poate face iar acela am decis să fiu chiar eu. Nu am auzitpe nimeni din exil să mai încerce aşa ceva, pentru că în străinătate nu ai toate datele la

îndemână ca în ţara ta.Viaţa în exil este o experienţă dureroasă şi complexă care, în primul rând, te

învaţă ce este acela dorul de Patria natală; iar eu nu am ales exilul dintr-o simplăaventură, ci pentru a-mi salva viaţa ameninţată de monştrii comunişti. Nu trecuse nici unan de zile, când trăiam în Austria şi încă de acolo dorul de România devenise ucigător.Ca şi Anteu, din mitologia grecilor antici, numai atingerea cu pământul ţării mele, îmi dăforţa deplină să trăiesc şi să creez, iar acesta este motivul pentru care bateriile inimii şiale sufletului meu se încarcă numai şi numai atunci când vin anual în România.

De la miile de kilometri depărtare, unde mă aflu când scriu aceste rânduri, nu pot

face nici o diferenţiere între Scăieni, Boldeşti, Sibiu, Bucureşti, Ploieşti, culmileCarpaţilor, ţărmurile Mării Negre şi oricare altă parte a României mele. Pe toate leiubesc la fel, toate fiind ca o icoană a Mântuitorului Iisus Hristos, despre care nu poţispune că îi iubeşti numai colţul de sus, numai imaginea unei mâini sau numai colţul de

jos - ci o adori pe toată, în ansamblu, fără diferenţieri. La fel, iubesc cu aceeaşidevoţiune şi Boldeştiul, şi Scăieniul, şi Seciu, şi Balaca - căci aş dori să fiecomponentele aceluiaşi trup teluric: oraşul Boldeşti-Scăieni... Vă mărturisesc că maimulţi prieteni am avut din Boldeşti decât din Scăieni, căci am preţuit foarte multBoldeştiul şi oamenii lui, şi că ţin foarte mult la el.

Dar în acelaşi timp, cum Creatorul a pus atâta frumuseţe în componenţa fiecăreipărţi a corpului omenesc - unde capul are frumuseţea şi măreţia lui, trupul frumuseţea şimăreţia lui, unde toate elementele sunt armonios alcătuite - tot aşa în componenţa uneilocalităţi nu ar trebui să existe dizarmonie... Din păcate, există o dizarmonie foartevizibilă şi creată artificial de oameni nepricepuţi sau rău intenţionaţi, între Boldeşti şiScăieni, pornind chiar de la arhitectonica modernă şi de la planul de urbanizare. Dar la

început nu a fost aşa. Înseamnă că cineva s-a făcut vinovat sau vinovaţi de părtinire, deaceastă discrepanţă urbanistică, foarte vizibilă, şi iată de ce...

Haideţi, încă de la început, să punem mână pe rană - sine ira et studio - şi, dândtimpul cu nişte ani buni înapoi, vom constata că toată ponderea industrială, toată

puterea financiară era atunci (dar chiar şi acum) localizată exclusiv în Scăieni, fiindcăBoldeştiul, în afară de schelă, nu avea nici o industrie. Atunci când s-a decis urbanizarealocalităţilor, cuantumul financiar din veniturile întreprinderilor din Scăieni mergea cupărtinită prioritate pentru urbanizarea Boldeştiului. Nu ştiu cine a decis această mişcare,

încă din start, generând sursa discrepanţelor. Rezultatul? Priviţi numai ce blocuri, detipul celor din Bucureşti şi Ploieşti, s-au construit la Boldeşti, mai zvelte, mai înalte, cuapartamente mai spaţioase şi mai moderne, cu magazine având vitrine la parter - şicomparaţi-le cu jerpeliturile celor câteva blocuri trântite fără nici o noimă la Scăieni. Eramai mare nevoie să fie mărită artificial populaţia Boldeştiului decât cea a Scăieniului? Nuera nevoie, dar construind acolo blocuri mai impunătoare şi cu mai multe etaje, deja s-aprodus un dezechilibru în ponderea umană, făcându-se un pas fundamental spre



157

urbanizarea sectorului respectiv, al celui nordic şi creându-se un decalaj de populaţie,un dezechilibru de forţe...

Când s-a decis ca să fie încălzite blocurile de la Boldeşti cu energie termicăadusă prin conducta de la fabrica de geamuri, acea energie a fost dirijată imediat totspre Boldeşti, deşi conducta trecea numai la câţiva paşi de zidurile blocurilor de laScăieni, unde nu s-a încercat nici măcar o mică derivaţie de branşare spre ele (dar amvăzut, că instalaţia aceasta tot nu a mers), însă reţinem ideea de părtinire. Când s-asolicitat necesitatea construirii unei şcoli noi la Scăieni, banii s-au repartizat imediatpentru o şcoală mare şi modernă la Boldeşti, Scăienii putând să rămână încă mult timpfără şcoală nouă, dacă nu ar fi fost proteste şi nu s-ar fi tras mari semnale de alarmă.Reţinem din nou ideea de părtinire. Când scăienarii au cerut să li se construiască opoştă nouă, li s-a desfiinţat şi poşta veche pe care o aveau, construindu-se o poştănouă, unică, pentru tot oraşul, tot la Boldeşti, însă contribuabile erau tot întreprinderilede la Scăieni. Dispensarul cel mai modern s-a construit la Boldeşti, nu la Scăieni;

muzeul pe care îl va avea oraşul se face la Boldeşti, nu la Scăieni. Reţinem iarăşi ideeade părtinire nedreaptă - şi aşa mai departe, căci exemplele, desigur, ar putea continua...Cui (quid) prodest?=Cui foloseşte? În felul acesta Boldeştiul a devenit capitalacătunizatelor Scăieni, Seciu şi Balaca, fiindcă acolo, la Boldeşti, sunt: primăria, spitalul,poşta, telefoanele, CEC-ul, farmaciile, cofetăriile, farmacia veterinară, lanţul demagazine, restaurantele, fotograful, muzeul, benzinărie, Romtelecomul, centrul de platăal gazelor, centrul de plată a luminii, centrul de plată al televiziunii pe cablu, centrul deplată al apei şi canalizării ş.a. La fosta comună Scăieni - care îşi avea înainte primăriaei, poşta ei, serviciile ei proprii de plată - n-au mai rămas absolut nimic, nimic din toateacestea, decât mirosul de la crescătoria de porci, de la abatorul de păsări şi de la mareagroapă ecologică unde tot judeţul îşi varsă deşeurile de gunoi... Imensă nedreptate!

În câteva ocazii solemne, la care am asistat în ultimii ani, cum ar fi Ziua eroilor,atât unii lideri localnici, cât şi oaspeţii străini invitaţi să ia cuvântul în faţa unei marimulţimi, vorbeau numai despre... “oraşul Boldeşti” şi numai despre “oraşul Boldeşti”(reţineţi: nu mai pronunţau deloc numele de “Scăieni”, scris în stil analfabetic şi înbatjocură “Scăeni”!)... Nu exagerez cu absolut nimic când afirm aşa ceva, căci amvideoclipuri cu înregistrarea sonoră a discursurilor, şi dacă ne gândim că sutele demilioane de dolari erau produse de marile fabrici din Scăieni şi de sondele (care,majoritatea, tot pe teritoriul Scăieniului se aflau), atunci nedreptatea este strigătoare la

cer, este înjositoare şi pentru mulţi extrem de jignitoare, mai ales dacă analizămsperanţele şi entuziasmul naiv investite de locuitorii din Scăieni, care credeau sincer cădacă se unesc cele două comune într-un oraş mare şi puternic, vor avea şi ei parte denişte avantaje în plus faţa de cele avute înainte. A fost exact invers - o amarădezamăgire! Unde mergem, continuând pe această cale, oameni buni?

Datorită acestui fapt, eu care militasem cu insistenţă pentru formarea acestuioraş, tot eu m-am adresat fostului preşedinte al României, Emil Constantinescu, într-odiscuţie personală cu d-lui, cu cererea să renunţăm la acest experiment, la acest marefiasco făcut în defavoarea sectorului Scăieni, punând serios în discuţie separarea celor două localităţi, deci “divorţul” dintre ele. Dacă Teodor Diamant ar trăi astăzi, sunt convinscă ar plânge sau ar chema pe urmaşii falansterienilor pe metereze... Eu îi cerusem



158

fostului preşedinte să se înfiinţeze două oraşe separate, fiecare cu conducerea lui, cuprimăria lui şi cu bugetul lui, spre a da posibilitate localităţii Scăieni să-şi revină dindecăderea jalnică în care a intrat. Eram, fireşte, susţinut şi de alţii ca mine - de ing.Toma Călinescu, de ing. Gheorghe Gheorghe, de înv. Emil Popescu, de familia fostuluiprimar Jean Popescu şi de mulţi alţii, care făceau parte din această categorie adezamăgiţilor, categorie absolut majoritară. Propunerea, cum era de aşteptat, mi-a fostrespinsă, după cum preşedintele însuşi a fost respins de cei care au crezut prea mult înpromisiunile lui.

Ce rămâne atunci de făcut? În primul rând să se ceară conducerii judeţuluiPrahova ca repartiţia fondurilor să favorizeze, pentru o perioadă de timp, sectorulScăieni, modernizând cu prioritate acest sector, în toate domeniile rămase în urmă; săse construiască o poştă şi în Scăieni; să existe şi aici o farmacie, o piaţă, o cofetărie, unrestaurant modern şi luxos, nu cârciumi ordinare; să existe secţii ale serviciilor de platăutilitare; să se construiască un mare magazin universal sau un mall care să uşureze

viaţa localnicilor; să se încurajeze înfiinţarea de noi magazine, cu cele mai diverseprofiluri utilitare; să se refacă trotuarele, total deteriorate, pe care nu se poate merge,deşi poliţia rutieră strigă zilnic prin megafoane pietonilor să nu mai circule pe străzi, cinumai pe trotuare; să se construiască un mare parc, cu lac artificial, cu o arenă în aer liber, la poalele pădurii din Scăieni, spre câmpul care se termină la Balaca; să se

înfrumuseţeze sectorul prin plantări de noi arbori decorativi, cu straturi de flori ş.a.Având în vedere că, în următorii 50-80 de ani, dacă Terra aceasta va supravieţui

cu bine schimbărilor vizibile din natură, în mod implicit Boldeştiul şi Scăieniul au şansemari să devină cartierele de nord ale Marelui Municipiu Ploieşti sau Marii MeropolePloieşti, ajunsă până aici. (Deja, în afară de Oradea, Iaşi şi Constanţa, la ora actuală,există încă 9 proiecte de constituire a zonelor metropolitane, inclusiv Ploieştii, care vor asocia toate localităţile din jurul municipiilor, pe o rază de 30 km.) Atunci aceastălocalitate îşi poate pierde, în viitor, statutul de oraş de sine stătător, ajungând să fie douăcartiere moderne şi de elită, poate chiar cartiere rezidenţiale, luxoase, incluse în ariaPloieştiului. La nivelul tehnologiei viitoare, care se va dezvolta sub auspiciile epociirespective, ele vor căpăta, oricum, o altă înfăţişare, faţă de cum arată acum, conformgusturilor urbanistice specifice acelei perioade. Însăşi populaţia care va trăi în aceledecenii va deveni mult mai evoluată din punct de vedere material, intelectual şitehnologic, şi mult mai eterogenă în comparaţie cu noi cei de la debutul veacului al XXI-

lea, care am trăit şi mai trăim încă o epocă destul de zbuciumată şi plină de multeneajunsuri materiale şi contradicţii, din care ne zbatem din răsputeri să ieşim, fără săgăsim soluţia ideală, atâta timp ne îndepărtăm cu vinovăţie de poruncile divine.



159

CAPITOLUL XIII.Artişti, cântăreţi, muzicieni

S-a spus că, în localităţile cu profil industrial, cum este oraşul Boldeşti-Scăieni,trebuie să ne aşteptăm ca numărul artiştilor să fie mic. Opinia nu este departe deadevăr, deoarece în acest loc găseşti mai de grabă un număr mare de oameni pasionaţide calcule şi de tehnică decât de artă. Cu toate acestea, există câteva persoane care s-au făcut cunoscute, pe plan local sau chiar la nivel de ţară, în domeniul muzicii vocale,instrumentale sau în domeniul muzicologiei. Cei mai cunoscuţi sunt: Ligia Dună,Florentin Dună, Miltiade Păun, Mircea Dumitrache, Puica Bălan, Dumitru A. Iosif, TitiIosif, Costache Marian, Ovidiu Pascu, Ion (Nelu) Păun, Jean Pandele, Vasile Pandele,Dimitrii Paşuk, Elena Licu, Petre Petcu, Ion Nistor, Ion Pârvu, fraţii Bratu (dar poate cămai sunt şi alţii de care eu încă nu am auzit).

Aş începe cu Miltiade Păun (1928-2002), asistent universitar la Conservatorul deMuzică din Bucureşti, director la Direcţia Muzicală din Ministerul Culturii, prin anul 1958,secretar literar la Teatrul de Operă şi la Teatrul de Operetă din Bucureşti, libretist şiautor al cărţii “Opereta” (Ed. Muzicală, Buc., 1969). Voi vorbi, mai pe larg, despreMiltiade Păun şi cei doi fraţi Dună, la capitolul “Personalităţi de seamă din Boldeşti-Scăieni”.

Ligia Dună (n. 19 aprilie 1970, Scăieni - solistă a Teatrului de Operetă “IonDacian” din Bucureşti, pe rol de soprană, prezentă în numeroase spectacole transmisede Radioteleviziunea Română.

Florentin Dună (n. 19 iunie 1969, Scăieni), profesor de vioară în Germania, laBerlin, unde şi-a susţinut şi masteratul, membru al unui cuartet german de coarde care aobţinut numeroase premii internaţionale. Este fratele Ligiei Dună.

Mircea Dumitrache (1925-2006), succesorul prof. Ion Cucu Bănăţeanu, desprecare am vorbit înainte pe larg, dirijor de orchestre şi fanfară, fost copil de trupă, excelentinterpret la trompetă, la acordeon şi la orgă electronică. După pensionare, foarte căutatpentru a cânta la diferite ocazii.

Dumitru A. Iosif (1911-2003), specialist în predarea lecţiilor de mandolină şichitară, a lucrat cam toată viaţa punându-şi întregul talent de interpret la mandolină şichitară în slujba copiilor. Ca nimeni altul, a învăţat zeci de copii să cânte bine la acesteinstrumente, formând câteva orchestre cu ei şi participând la concursuri în care a obţinuttotdeauna locul întâi.

Puica Bălan (Victoria Pascu - n. 3 oct. 1949, Poienarii Burchii, Prahova), adebutat la Televiziunea Română şi la radio încă de la vârsta de 17 ani, intepretândmelodii populare. A participat la concursuri pe ţară şi a obţinut premii şi diplome. Acontinuat să cânte muzică populară şi muzică uşoară acompaniată de diferite orchestre,sub bagheta unor cunoscuţi dirijori şi violonişti ca Ionel Budişteanu, Marin Cioacă,mergând prin toate regiunile ţării, cu excepţia Moldovei. A fost chemată să cânte laospeţele lui Gheorghe Gheorghiu-Dej, ale lui Nicolae Ceauşescu date în cinstea

preşedintelui Franţei, Charles De Gaulle, atunci când acesta ne-a vizitat ţara, în 1967 şi



160

a aplaudat-o. La Crama Seciu i-a cântat lui Henri Coandă care a sărutat-o pe fruntedupă concert.

Ovidiu Pascu (n. 10 martie 1968, Boldeşti), fiul d-nei Puica Bălan, pentru că amoştenit o voce frumoasă, a fost deseori solicitat pentru diverse ocazii festive, undeprezintă atât piese de muzică uşoară, cât şi populară, însoţit de diferite orchestre. Acântat la TVR Prahova.

Dumitru D. Iosif (Titi Iosif, n. 1 apr. 1946), fiul lui Dumitru A. Iosif. A fost director al Clubului (1970-75); talentat interpret la chitară şi mandolină, organizator de orchestreşi de concerte pe raza oraşului Boldeşti-Scăieni.

Marian Costache (1947-1996), fără să aibă studii speciale în domeniul muzicii, afost cel mai bun baterist din tot oraşul, motiv pentru care a fost solicitat de toateorchestrele locale şi regretat de toţi pentru pierderea prematură a acestui talent înnăscutal ritmurilor sonore.

Ion (Nelu) Păun, cu domiciliul în Scăieni şi la Piteşti, este solist de muzică

populară al orchestrei “Doina Argeşului” din Piteşti, având o voce cuceritoare, înregistrată pe casete şi CD-uri cu principalele piese de succes din concertele susţinutecu această mare orchestră prin toată ţara şi peste hotare. Trebui să menţionez că aceştitrei Păuni - vezi următorii doi - nu sunt rude între ei.

Ilie Păun, trompetist de elită în toate orchestrele locale, frate cu Miltiade Păun. Afost şi trompetistul fanfarei lui Cucu Bănăţeanu.

Virgil Păunescu, zis şi Puiu Păun (1932-2006), alt trompetist solist al fanfarei luiCucu Bănăţeanu.

Jean Pandele, vechi membru al orchestrei şi fanfarei lui Ion Cucu Bănăţeanu,unde era toboşarul formaţiilor, este în acelaşi timp un deosebit de talentat acordeonist,interpret al pretenţioaselor valsuri franceze în acord cromatic. Este şi cel mai bunpatineur din oraş pe patinele cu role.

Vasile Pandele, baterist şi saxofonist în câteva orchestre de pe raza oraşului,frate cu Jean Pandele.

Elena Licu, domiciliată în Balaca, solistă a Corului armatei din Ploieşti. Era osoprană cu o voce de o largă amplitudine, datorită căreia putea interpreta, într-o manierădistinsă, diferite arii de operă şi operetă din repertoriul clasic universal. Păcat că voceaei splendidă nu i-a fost valorificată după cum ar fi meritat.

Petre Petcu, domiciliat în Scăieni, de asemenea, a fost solist al diferitelor

orchestre populare sau de muzică uşoară, mai mult sau mai puţin cunoscute. Dacă ar fifost sprijinit, acest tânăr cu voce frumoasă ar fi ajuns mai departe.Ion Pârvu, un saxofonist apreciat pentru frumoasele piese interpretate cu multă

măiestrie la acest instrument. De asemenea, dânsul era trompetist în orchestra lui CucuBănăţeanu.

Ion Nistor, cel mai bun interpret la trombon din tot oraşul.Fraţii Bratu - Nicu şi Florică - primul, acordeonist iar Florică interpret la

mandolină. Au prezentat împreună frumoase piese muzicale prezentate deseori înpublic.

Cristina Panaitescu – solistă vocală cu repertoriu din muzica populară şi uşoară.



161

Bogdan Albulescu (n. 22.03.1978, la Ploieşti), deşi nu este cântăreţ, îl citămprintre artiştii din acest oraş fiind un bun actor dramatic angajat la Teatrul Mic, la TeatrulNaţional şi la Teatrul Casandra din Bucureşti. El a terminat liceul I.L. Caragiale dinPloieşti, Facultatea de Drept din Bucureşti dar şi Institutul de Artă, Teatru şiCinematografie (I.A.T.C.).



162

CAPITOLUL XIV.Activitatea sportivă din Boldeşti-Scăieni

Terenurile de sport din acest oraş au dat ţării doi mari fotbalişti, jucători în echipanaţională şi mari antrenori - pe Viorel Mateianu şi Valeriu (Vivi) Răchită. Despre ei voioferi amănunte la capitolul “Personalităţi de seamă din Boldeşti-Scăieni”. Fără oputernică bază materială sportivă, destul de modernă, indiferent de faptul că era veche,poate că nu ar fi existat asemenea personalităţi sportive de elită, deşi ele nu au fostsingurele. Atât în trecut, cu peste 60 de ani în urmă, cât şi în prezent, aici sportulpreferat - într-adevăr, sportul rege - era şi a rămas fotbalul. Spre fala întregului judeţ, auexistat câteva echipe de fotbal cu jucători minunaţi pe care ar fi păcat să-i dăm uitării.Fotbaliştii formaţi în această zonă nu a fost nevoie să se ridice de pe terenuriimprovizate, aflate undeva pe maidane lăturalnice, deoarece atât Fabrica de geamuriScăieni, cât şi Schela Boldeşti, aveau echipe în divizia C şi frumoase terenuri proprii defotbal, în special modernul şi bine îngrijitul stadion de la Boldeşti. Comparativ cu acesta,terenul de fotbal al Fabricii de geamuri, recent vândut cu fabrică cu tot, a ajuns să aratepe an ce trece tot mai abandonat.

Baza sportivă a schelei mai cuprindea: o sală de şah (aici repurtau frumoasevictorii un mare şahist din Boldeşti, regretatul şi simpaticul Ionel Damian, împreună cupartenerul lui permanent, Nelu Slăboiu), o sală de ping-pong, apoi un splendid teren detenis de câmp, un teren de volei, o popicărie, cabine vestiare şi un mare ştrand, împărţit

în două jumătăţi de un baraj separator de ciment: prima jumătate fiind pentru neînotători

şi cealaltă jumătate pentru înotători, acesta din urmă săpat mai adânc şi dotat cu otrambulină înaltă de 3 m. Ambele bazine de înot au fost construite (1940) în pantă:primul are şi trepte de intrare în apă, adâncimea maximă fiind 1,20 m. Bazinul pentru

înotători, în dreptul trambulinei, are adâncimea de 3,50 m.Toate aceste terenuri de la Boldeşti există şi astăzi şi sunt din nou bine îngrijite.

Doar micuţul bazin pentru copilaşii de 4-5 ani a fost desfiinţat, fără nici un motiv. Şi laFabrica de mucava era un bazin de înot, părăsit însă de mai mulţi ani. În curtea fosteiBaze de Aprovizionare Floreşti, cam în spatele întreprinderii Arta Metalului şi a BazeiTubulare din Scăieni, se construise, acum 65 de ani, un alt bazin modern de înot,desfiinţat, cu câteva decenii în urmă, sub pretextul că nu avea scurgere. El a fosttransformat, din păcate, într-un bazin de colectare a lichidelor reziduale petroliere, apoiastupat.

Pe terenul de fotbal al schelei, atât pe timpul războiului, cât şi după război, seantrenau zilnic fotbaliştii de la Schela Boldeşti. M-am interesat de numele lor şi, de la unfost jucător, Pilică Ion (Mânzu), am putut reconstitui, în mare, formaţiuni întregi alefotbaliştilor schelei Boldeşti, împărţiţi pe mai multe manşe cronologice... Fiind niştesportivi de elită, numele lor merită să rămână amintite în această carte. Cel mai vechidintre ei a fost Pelinescu Titus, portarul echipei - frecvent pe teren la meciurile dintre anii1937-1949, dar, sporadic, a mai apărat şi după acea perioadă de vârf. În total, au fost

patru manşe, incluzând grupuri mai constante sau mai puţin constante de jucători, ceamai veche (bătrânii) fiind manşa întâi - şi cea mai adulată de public.



163

MANŞA I (anii ‘50) MANŞA a II-a (anii ‘60)

Titus Pelinescu (portar) Augustin Ghioca, zis Tolo (stoper)Jean Berilă (portar) Nicolae StroeIon Marinscu-Pisica (portar) Matei VlăducăGheorghe (Ghiţă) Armean (fundaş) Puiu DragomirescuGheorghe Teşcula (fundaş) Constantin Diaconu, zis TananaGheorghe Anghel, zis Cairo (înaintare) Vasile VanceaVasile Georgescu (stoper)Victor Iofter (mijlocaş)Jean Boieru (mijlocaş)Nicolae Pilică, zis Boly (extr. dreapta)Ion Pilică, zis Mânzu (extr. stângă, frate cu Boly)

MANŞA a III-a (anii 60-65) MANŞA a IV-a (anii 65-80)

VIOREL MATEIANU (înaintare) Ilie Dragnea (portar)Haralambie Eftimie Nicolae (Puiu) DomanConstantin Ţârcovnicu Ion Voinea (stoper)Ion Tănase Stelică JuleaVasile Gheorghe, zis Gică Ion Pilică, zis Mânzu (extremă dr.)Constantin Niculae, zis Nei Ion Stroe, zis Paganel

Nicu TeodorescuIcă FilipoiuIon Loghin (frate cu Irina Loghin)Vasile Olteanu

Aceştia au fost fotbaliştii din generaţia de aur a sportivilor de la Schela Boldeşti.Câţiva dintre ei au trecut deja în lumea celor drepţi, dar s-ar merita ca numele tuturor săfie menţionate undeva, pe o placă comemorativă aplicată înăuntru sau afară, pe Clubulmic de la Boldeşti.

LIDIA BELEA, O FETIŢĂ DE 16 ANI DIN SCĂIENI, PILOT DE AVION

Desigur, inginera Lidia Belea (n. 2 mai 1957, Slănic, Prahova), astăzi nu mai are16 ani, însă de mică visa să fie pilot de avioane, motiv pentru care, la Strejnic, a urmat oşcoală de pilotaj. La 16 ani, curajoasa fetiţă deja pilota perfect avioanele uşoare desport, însoţită de instructorul de zbor care, mai târziu, avea să-i devină soţ, însă brevetull-a luat la 18 ani, deoarece numai la acea vârstă se putea primi un brevet de pilot.Cetăţenii din Boldeşti-Scăieni, admirau deseori o avionetă rapidă care le săgeta deseoricerul, zburându-le peste case şi făcând loopinguri spectaculoase şi mici acrobaţii prinaer. În carlinga avionului acela se afla Lidia, singură, care deseori cobora foarte josavionul pe deasupra casei părinteşti de lângă pădurea Scăieni... La 20 şi 21 de ani a



164

câştigat toate concursurile de aterizare la punct fix şi a făcut câteva salturi curajoase cuparaşuta. Ca studentă a Facultăţii de Foraj-extracţie a Institutului de Petrol şi Gaze dinPloieşti, a continuat să piloteze încă doi ani, îndemnând, la rândul ei, şi pe alte colegede facultate să-i urmeze exemplul.

FEDERAŢIA ROMÂNĂ DE RADIOAMATORISM (YO9A)

În oraşul Boldeşti-Scăieni există şi un radioamator sportiv, dl. Sandu Doru,membru al Federaţiei Române de Radioamatorism care are indicatorul YO9A şi alFederaţiei Prahova (ZYO7Z-Repetor), de Radioamatori. Îl felicităm! Toţi radioamatoriidin lume - câteva zeci de mii - îl pot contacta. Staţia dumnealui are următoareleindicative tehnice:

PREFIX INDICATIV CLASA NUME DOMICILIULCXY YO9CXY a III-a Sandu Doru Boldeşti-Scăieni

Ştim că YO9CXY emite/recepţionează, alternativ, pe unde scurte, în funcţie demomentele favorabile ale ionosferei, în benzile de 13 m, 16 m, 19 m, 25 m, 31 m, 41 mşi 49 m, fără să cunoaştem exact derivatele frecvenţelor (bănuim, în spaţiile rezervatenumai radioamatorilor), ca să-l putem recepţiona, dar îl putem repera şi prinwww.hamradio.ro. De aici, din oraşul Glen Ellyn, din America, îl salut cu un simbolicQSL american din partea staţiei vecine cu mine W9CCU, specializată şi în comunicărimeteo, pe 103,5/145,390 KHz, aşteptând un QSL card de la YO9CXY-Boldeşti-Scăieni...



165

CAPITOLUL XV.Industria din oraşul Boldeşti-Scăieni

Se ştie că judeţul Prahova este judeţul cu cele mai multe oraşe din ţară, 13 lanumăr, toate aceste oraşe, cu excepţia oraşului nostru, având un vechi statut deurbanizare. Deşi Boldeşti-Scăieni era cel mai tânăr din toate, fiind înfiinţat în 1968, el aavut o dezvoltare economică uluitor de rapidă, încât numai la doi ani de la înfiinţare, depe locul ultim a propulsat pe locul al treilea în ceea ce priveşte ponderea economică,imediat după Ploieşti şi Câmpina. Între anii 1970-1980, din cele treisprezece oraşe (12fiind cu mult mai mari), Boldeşti-Scăieni - iată, ocupa deja locul al treilea, imediat dupăPloieşti şi Câmpina, loc în care s-a menţinut timp de zece ani! Nu a fost acesta unmiracol? Sigur că a fost, iar acest miracol s-a putut întâmpla numai datorită faptului căaceastă localitate dispunea şi încă mai dispune, într-o oarecare măsură, de o puternicăbază industrială, condusă de oameni destoinici. Astăzi, din păcate, forţa lui economicănu mai este aceeaşi. Chiar şi numele unor întreprinderi s-a schimbat.

În oraş existau patru unităţi industriale de anvergură şi alte câteva mai mici. Înordinea tradiţiei locale, ele sunt: Întreprinderea de Geamuri Scăieni, Fabrica de mucavaScăieni, Schela Boldeşti şi Întreprinderea de Foraj şi Lucrări Geologice Speciale(IFLGS), urmate de Arta Metalului, Baza Autotubulară (BAT), ARTEMA Plast SRL (din1996), Abatorul de păsări, Firma Ecoferm Cris-Tim şi alte câteva firme mai mici. Un cazspecial este firma PETROMSERVICE S.A. şi veţi vedea de ce. Vom descrie toateaceste unităţi, pe rând.

ÎNTREPRINDEREA DE GEAMURI SCĂIENI (IGS)

La început se numea simplu: Fabrica de Geamuri Scăieni (FGS), apoi când,pentru o perioadă, ajunsese cea mai mare fabrică de geamuri din ţară, i s-a zis

Întreprinderea de Geamuri Scăieni (IGS); după care a căpătat nişte nume instabile,fugitive şi... friabile, ca şi sticla produsă acolo, gata a fi din nou schimbate şi fragmentatepeste noapte, ca urmare a diminuării puterii ei productive şi de vânzare: SCAIGLAS S.A,

s.c., SCAIGLASS SRL, S.C. GES S.A. SCĂIENI, S.C. TRANSFEROVIAR (??!) S.R.L.(“firma mamă” care a cumpărat-o pentru a-i mai adăuga un nume: GES GLASS SRL) şiDumnezeu ştie ce alte nume noi de “botez” va mai căpăta, biata fabrică, peste o altăperioadă de timp... Evident, denumirile finale sunt neinspirate din punctul de vedere alpretenţiilor de branduri europene. În America, schimbarea numelui unei firme mijlociiaduce cheltuieli şi pagube de zeci de milioane de dolari, iar a unei firme mari de sute demilioane. Dacă îşi schimbă numele de trei ori, întreprinderea respectivă poate ajunge lafaliment. Se pare că şi în România schimbarea numelor unei firme a început să coste.Poate că nu chiar din această cauză fabrica de geamuri de la Scăieni a cunoscut crizeendemice... Cert este că de când s-a închis secţia de la Blejoi, producţia de sticlă de la

această întreprindere fostă de elită, s-a redus simţitor, ca şi numărul salariaţilor deacolo. Nu ştim dacă şi calitatea produselor finite. Acestea să sperăm că nu, căci



166

longevitatea oricărei întreprinderi depinde cel mai mult de valoarea produselor ei şi amediului de marketing.

Se ştie că sticla este un element de bază al oricărei construcţii şi locuinţeomeneşti. Fără sticlă, nu ne-am putea imagina civilizaţia modernă. Totdeauna a fostnevoie de fabricarea ei. Localitatea Scăieni îndeplinea prin excelenţă toate condiţiile săse înfiinţeze pe teritoriul ei o asemenea fabrică, deoarece dispunea de braţe de muncă,de gaze bogate de sondă şi se afla nu departe de cariera de nisip fin de la Vălenii deMunte, de unde această materie primă se putea transporta lesne pe calea ferată, lângăcare s-a decis să se construiască această fabrică. Prin apropiere trecea linia electrică de

înaltă tensiune de la posturile TRAFO ale schelei Boldeşti; nu departe, erau şi niştepuţuri de joasă adâncime pentru apă industrială.

În România mai existau trei fabrici de geamuri: Fabrica de sticlă de la Azuga cugaz metan, Societatea Anonimă Mediaş, înfiinţată în 1918, şi Fabrica de sticlăArdeleana, care avea o capacitate de producţie de 2000 m. p. geam tras, pe an. Ulterior,

necesitatea de geamuri a fost suplimentată de încă trei fabrici similare mai mici: Fabricade sticlărie, geamuri, becuri electrice din Putna, Fabrica de sticlărie Turda şi Fabrica degeamuri Ploieşti. Alte fabrici nu existau, iar cererea de geamuri era din ce în ce maimare. (Astăzi, bineînţeles, că mai există încă două mari fabrici de geamuri, la Buzău şiTârnăveni, dar atunci ele nu se înfiinţaseră.)

Localitatea Scăieni oferea locul optim pentru construirea unei noi şi mari fabrici. În aprilie 1934 a început construcţia primului cuptor de topire şi de tragere a geamului,fiind înregistrată sub numele de Industria Română de Geamuri Scăieni, constituită casocietate anonimă prin actul constitutiv şi prin statutele publicate în Monitorul Oficial nr.56, din 10 aprilie 1934. Sediul societăţii era la Bucureşti, capitalul social fiind fixat la8.500.000 lei, la nivelul anului 1934, împărţit în 17.000 de acţiuni nominative a câte 500de lei fiecare.

Fabrica de la Scăieni era, de fapt, prima industrie de geamuri românească dinVechiul Regat. Documentele de arhivă ne arată că, neavând personal românescspecializat în industria sticlei, s-a recurs la doi specialişti germani, ing. Kristionsent şiing. costr. tehnic Warteschi. Ei au proiectat cuptorul care avea următorii parametri: L=10m; aşezat direct pe pământ, fără camere regeneratoare (ardere, topire, limpezire) careerau comune şi, bineînţeles, cam primitive, în comparaţie cu complexitatea tehnologieide astăzi controlată electronic. Capacitatea totală maximă de producţie proiectată era de

2400-2800 m.p. geam tras (de 3 mm grosime) în 24 de ore. La început, rupereageamului se făcea manual, cu mari riscuri de accidentare (ele nu au putut fi totdeaunaevitate). Peste patru ani, în 1938, se montează o a doua maşină de tras geam, de tipFourcauld, capacitatea cuptorului crescând la 1.000.000 mp/an, depăşind producţiacelorlalte firme similare din ţară. Urmare beneficiilor obţinute şi subscripţiei acţionarilor,

în anul 1941 capitalul social a ajuns la 60.000.000 lei, sumă destul de rezonabilă. De-alungul anilor, această capacitate a crescut progresiv. La fel, numărul salariaţilor. Fabricaavea hale de producţie, unde erau amplasate liniile tehnologice, depozitul de materiiprime, depozitul de mărfuri, rampă auto, rampă de cale ferată, atelier de prelucrărimecanice, atelier de reparaţii utilaje, laborator chimic de analize. În 1940 fabrica maifuncţiona şi cu o linie de încărcat butelii, dar după 1948 s-a unit cu secţia de la Blejoi,



167

care aparţinuse fraţilor Vernescu, şi care avea un cuptor de geam colorat. Tot în aceaperioadă s-a înfiinţat şi secţia de vată de sticlă/vată minerală.

Prima etapă de refacere a avut loc în anii 1955-1960, iar etapa a doua între1961-1965, când s-au construit încă trei cuptoare cu tragere orizontală, deci cu risc maimic de periclitate. Iniţial, fabrica pornise numai cu 60 de muncitori, dar după un deceniudeja avea 800, apoi, în 1965, avea 1200 de oameni în producţie.

În urma cutremurului din 1977, s-a simţit necesitatea executării unor serioaselucrări de refacere a capacităţii de producţie, prin asimilarea de noi tehnologii pentrutragerea geamului, având loc conversia primelor maşini de tras geam de pe vechiulprocedeu Fourcault pe altul mai avansat, procedeul Atachi, pe bază de brevet japonez,accelerând dinamica producţiei fizice la principalele sortimente finisate. În 1998 s-atrecut la construirea unei linii moderne franceze de geam float, care se lucra exclusivpentru export. În 1999 se exporta peste 80% din totalul producţiei. Având un bugetfavorabil, fabrica a putut construi un liceu industrial, un club, o cantină, un cămin pentru

nefamilişti, căi de acces asfaltate, linie ferată interioară, apoi şi un hotel, rămasneterminat. Acesta, finisat, ar putea deveni acum hotelul oraşului, căci este nevoie deaşa ceva.

Întrucât, în perioada 1991-1993, utilajele erau în cea mai mare parte uzate fizic,dar mai ales moral, se impunea necesitatea unor investiţii, cât şi implementarea unor noitehnologii care să se ridice la nivelul celor utilizate în ţările avansate ale lumii, pentruproducerea geamului. Ca urmare, din fondul de investiţii s-a realizat o instalare desecurizare a geamului cu încălzire mixtă (gaze naturale şi energie electrică), urmată, înpeioada 1997-1999, de realizarea unei instalaţii de producere a geamului prin tehnologiafloat-glass, despre care am amintit mai sus.

Deşi dinamica producţiei fizice îşi propunea un ritm ascendent sau măcar constant, urmărind graficele dintre anii 1993-2000, observăm că dacă la “geam laminat”ea s-a menţinut oarecum constantă, la sortimentul de “geam tras” a scăzut îngrijorător.La fel în producţia de “metri pătraţi bază”, cauza, după opinia autorului acesteimonografii, fiind concurenţa, diminuarea cererii de pe piaţa internaţională şi contractelenepatriotice ale unor companii româneşti de construcţii cu societăţile occidentale care lecondiţionau regimul de finanţare numai dacă acceptau să importe geam tras de lafirmele lor apusene, chiar dacă costul geamului lor era mai ridicat. Dacă, de pildă, întrecut, vânzarea geamului tras şi laminat mergea strună pentru că, prin contractul din

cadrul fostului CAER, ţările din fostele state comuniste erau obligate să cumperecantităţile de geam românesc, indiferent de calitatea lui, conform acelor contracte, astăzinu putem obliga nici o firmă din ţară, cu atât mai puţin cele de peste hotare, să cumpereprodusele fabricii de la Scăieni. De aceea, spre a scăpa de faliment, a trebuit să secaute noi soluţii salvatoare pentru comercializarea produselor de geamuri, de vată desticlă şi de alte produse de sticlă etc., şi s-a ajuns la colaborarea cu o firmă americană.Astfel a luat fiinţă S.C. SCAIGLAS-S.R.L., în care S.C. GES S.A. Scăieni deţinea 60%din capital. Această firmă şi-a concentrat toată atenţia pe producerea şi comercializareageamului securizat, mult mai solicitat pe piaţă decât geamul clasic. Graţie geamuluisecurizat, întreprinderea a mai luat o gură de oxigen întăritor şi vedem că încă maitrăieşte, deşi nu există garanţii absolute de supraviţuire continuă, totul depinzând de



168

mediul de marketing care, la rândul lui, cuprinde un ansamblu de factori, de naturăeconomică, socială, culturală, juridică, politică, demografică, ecologică, unii deveniţidestul de nefavorabili. Societatea S.C. GES S.A. Scăieni se confruntă în prezent cu unmediu extern nefavorabil, chiar turbulent, care a făcut ca întreprinderea să lucrezeuneori la limita de avarie. După aproape o jumătate de secol de comunism, nouă nelipsea în totalitate experienţa dinamicii capitaliste şi a sistemului de privatizări. De aceea,trecerea la privatizare poate fi un salt dureros, plin de contradicţii antagoniste, aparentireconciliabile, motiv care a făcut ca o parte din întreprinderile de geam din România,inclusiv cea din Scăieni, să fie restructurate, în acest proces de privatizare şi chiar delichidare.

Prin acelaşi proces de şoc trec şi furnizorii de materii prime, rupând ritmul decoordonare a producţiei. Furnizorii de materii prime pentru fabrica de la Scăieni suntS.C. Sticloval Vălenii de Munte (furnizoarea de nisip), S.C. Uzina de produse chimiceGovora (furnizoarea de sodă calcinată) şi Exploatările miniere din Harghita, Braşov şi

Hunedoara (furnizoarele de dolomit, calcar, feldspat şi alabastru). În mod indubitabil, perioada de înflorire a Întreprinderii de Geamuri Scăieni a fostajutată de Grupul Şcolar de Industria Sticlei (liceul industrial) din localitate, furnizorul noiigeneraţii de sticlari. Celelalte categorii de salariaţi au fost recrutate prin organizarea deinterviuri, atât pentru posturile din producţie cât şi pentru personalul TESA. În ceea cepriveşte numărul de personal, redăm mai jos situaţia scriptică la data de 31 mai 1999:

Din care

la SCĂIENI la secţia BLEJOI ________________________________________________________________Total personal 1390 1240 150Muncitori 1340 1091 150Personal tehnic 50 149 0------------------------------------------------------------------------------------------------------------maşinişti 28 28 0personal CAF 70 70 0personal de deserviregenerală 30 30 0

personal cercetareproiectare 4 4 0 ________________________________________________________________

Pe compartimente, exista următoarea structură a salariaţilor:

TESA 102 salariaţiComplex 186SME 193Aprov., desfacere, administraţie,CTC, laborator 149



169

Geam laminat 160Geam tras Blejoi 188Geam tras Scăieni 246Prelucrări 42Geam cristal 83Confecţii lăzi 41

________________________________________________________________

Analizând evoluţia în ultimii ani a numărului scriptic de personal, se observă oscădere a acestuia în anul 1997, ca urmare a pensionării masive în condiţiile decretelor-lege nr. 60/190 şi nr. 70/1990. De asemenea, s-au sistat angajările, fiind închise douăcuptoare (cuptorul 2 şi cuptorul 3).

Îmi pare rău că nu dispun de graficul cu personalul fabricii dintre anii 2001 şi2007, dar urmărind tabelul de mai jos, veţi deduce că, dacă atunci numărul salariaţilor

scădea într-un ritm relativ lent, în ultimii şapte ani reducerea s-a accelerat iar numărulsalariaţilor s-a redus cu şi mai mare viteză, ajungându-se în prezent la peste 50%, faţăde ceea ce era atunci:

________________________________________________________________personal 1995 1997 1998 1999 2000

________________________________________________________________

TOTAL PERSONAL, 2154 2037 1842 1450 1390DIN CARE:muncitori 1925 1811 1648 1389 1208pers. tehn. productiv 101 97 63 61 50maiştri 49 44 39 36 28personal CAF 82 83 93 88 70pers. cercet. proiectare 16 16 5 6 4pers. devenire generală 30 30 33 29 30

________________________________________________________________

Clienţii fabricii de la Scăieni au contribuit şi ei la ridicarea şi coborârea

prestigiului fabricii. Există clienţi interni şi clienţi externi. Fiecare fabrică de geam arezona ei de distribuire, ferindu-se să intre în “parohiile” celorlalte fabrici, evitând, deci,conflictele comerciale. Astfel, fabrica de la Scăieni, vindea/vinde produsele ei către firmedin Piteşti, Câmpulung-Muşcel, Târgovişte, Găieşti, Bacău, Oneşti, Botoşani, Dorohoi,Brăila, Constanţa. Câmpina, Bucureşti, Braşov, Covasna, Oradea etc., respectiv cătreclienţi ca S.C. DAKO DISTRIBUTION S.R.L. CONSTANŢA, S.C. MOBREAL S.R.L.VĂLENII DE MUNTE, S.C. CRISTAL BRAD S.R.L. BUCUREŞTI, S.C. STORAD EXIMS.R.L. PLOIEŞTI, S.C. ACHETRANS S.R.L. POSEŞTI, numărul acestor clienţimicşorându-se în prezent.

În ceea ce priveşte piaţa externă, aceasta este foarte restrânsă, datorităconcurenţei, China comunistă acaparând, practic, tot globul, deşi geamul chinezesc este



170

categoric mai slab calitativ decât cel de la Scăieni, dar este vândut mai ieftin. Cu toatăaceastă concurenţă în creştere, fabrica de la Scăieni, în ultimii ani, încă a mai pututexporta produsele de sticlă securizată în ţări ca Turcia, Grecia, Bulgaria, RepublicaMoldova (Basarabia), Ungaria, Serbia, către clienţi precum DEMGEXIM-Grecia, KEMWOOD-Bulgaria, GOTCEV-Bulgaria, PTOP-VICTORIA-Macedonia, VORMICEL-Republica Moldova, INDIGENA-Republica Moldova, TARDINT-Serbia, UMRAMIYE-Turcia.

Un factor frenator în evoluţia acestei fabrici a fost totdeauna concurenţa internă,deseori neloială. Cităm concurenţii cei mai persistenţi din această categorie: S.C.GEROM BUZĂU (concura/concurează pe sectorul de geam prelucrat) şi S.C. OMEGAPROD COM TÂRNĂVENI (care concura pe sectorul geamului ornament şi geamularmat). La concurenţa lor se adaugă afluxul firmelor străine de geam care vândprodusele lor în ţara noastră, venind din ţări ca Turcia, Cehia, Ungaria, Polonia, Franţa,ca să nu mai vorbim de geamurile aduse din China, Indonezia, Coreea de Sud sau Iran,

mai ieftine dar de cea mai proastă calitate. În istoria lungă de peste 73 de ani a Fabricii de Geamuri din Scăieni, s-a folositnu numai o mare energie umană, soldată uneori cu accidente şi sacrificii, dar şi cuenorm de multă energie termică şi electrică, cuptoare sigure şi solide pentru folosireamateriei prime în vederea procesului topirii; cuptoare ultramoderne electrice sau termicecu gaze pentru recoacerea geamului, dar şi o tehnologie modernă bazată pe mecanismesofisticate şi comandate electronic, structuri adiacente de amestecuri chimice subpresiune în care, de ex., la secţia fluide, azotul lichid joacă un rol esenţial. În asemeneapuncte importante s-au construit structuri calculate să reziste şi la seisme de gradul 8 pescara lui Charles Richter, asemenea secţii având un personal supercalificat de dirijare şisupraveghere, de grija şi măiestria cărora depinde nu numai siguranţa de perfectăfuncţionare a procesului, uneori periculos, de fabricare a sticlei, dar de pricepereaacestor tehnicieni operatori depinde nu numai viaţa colectivului, ci însăşi existenţaneafectată a întregului mediu înconjurător, spre a nu se întâmpla evenimente posibilcatastrofice. Am înţeles, de la d-na operatoare Camelia Voinea, care lucrează cudevoţiune într-un asemenea loc de mare responsabilitate, cu adevărat vital, că datorită

înaltei calificări a personalului, la această fabrică nu se va întâmpla niciodată nimic rău.Singura mare neplăcere întâmplată recent acolo şi în toate secţiile a fost reducereanumărului de salariaţi, trecerea lor pe listele de persoane intrate în şomaj care, neştiind

altă meserie decât aceea de sticlari, avută de o viaţă, va fi foarte greu să-şi găseascăimediat alt loc de muncă. Din totalul efectivului de salariaţi 80% aveau studii medii, iar restul angajaţilor prezentau studii superioare de specialitate (numai 10% erau vârstnici,iar 60% cu vârste între 30-50 de ani, 30% până în 30 de ani. Din totalul salariaţilor 77,26%, deci marea majoritate, sunt calificaţi sticlari, fiind dificil sa se reprofileze în alte

joburi într-un timp scurt.) În 1991 cifra de afaceri a fabricii era de 10-26 milioane de euro,cu un capital social de 6,3 miliarde RON. În 2005 cifra de afaceri a scăzut între 10-20milioane de euro, iar capitalul social la 4.928.000 RON în 2006 întreprinderea, în urmaunei licitaţii, a fost achiziţionată la un preţ minim de firma S.C. Trans Expedition Feroviar S.R.L. din Bucureşti, str. Economul Cesărescu, nr. 1-9 (director general Cristi



171

Rădulescu, owneri Vasile Didilă şi Gruia. În ultimă instanţă, însă, licitaţia pentru aceastăfabrică a fost câştigată de un nou patron, dl. Tahir.

Am dori ca noul director al acestei foarte utile întreprinderi, să facă necesareeforturi de a menţine faima de care ea se bucura înainte, sub directori deosebit de

întreprinzători, cum au fost neuitaţii ingineri Mircea Vasiliu, Vasile Dragoş, ConstantinOlteanu, Stelian Grecu, Ion Nagy (dir. adm.), Mircea Popescu (dir. comercial) ş.a. Noiiconduceri şi edililor oraşului le mai dăm un sfat: să se uite pe zidul fabricii de lângă liniaferată, pe unde trec zilnic trenurile, şi să şteargă odată, pentru vecie, lozinca aceeacomunistă - “Trăiască Republica Populară Română, scumpa noastră patrie!” - care zaceacolo, neatinsă, sfidând anacronic timpul de peste 60 de ani... Este o poveste adevărată

în legătură cu ea: lozinca a fost scrisă de un zugrav moldovean (se numea Doroftei, fărăsă fie rudă cu campionul la box) care, după ce a scris-o, montase deasupra ei o stearoşie, electrică, din geam vopsit, care lumina noaptea. În timp ce o monta, scara s-a ruptşi, în căzătură, zugravul a murit pe loc. Este, cum s-ar spune, o lozincă cu blestem. Nu

ştim dacă din cauza aceasta nu a îndrăznit nimeni să o şteargă... Sau - cine ştie - poatecă se intenţionează să fie păstrată nealterată pe acel zid ca să devină un zid al plângeriipentru cei nostalgici ori, poate, spre a i se atribui locului valori istorice, pentru generaţiileviitoare, ca un fel de memento, cu semnificaţii muzeistice, să se ştie ce a fost înainte. Înacest caz, fabrica însăşi are şanse serioase să devină o piesă de muzeu, o clădirepărăsită precum arată acum fosta fabrică de sticlă de la Blejoi sau, în cel mai fericit caz,un muzeu al sticlei, vizitat de fantome...

ÎNTREPRINDEREA DE MUCAVA BOLDEŞTI-SCĂIENI - CAHIRO S.A.

Este cea mai veche întreprindere din oraş şi una din cele mai vechi din ţară.Astăzi i s-a dat un nume destul de neinspirat, cam greu de pronunţat în româneşte, dacănu de-a dreptul arăbesc: CAHIRO!... Când ascult cel mai mare post de radio egiptean, el

începe programul în limba arabă astfel: “Hunaa al-CAHIRO... Sayyidati ua sadati as-sallamu alaykum!”=“Aici CAIRO...Doamnelor şi domnilor, pacea să fie cu voi!” Cine ar ficrezut vreodată ca fabrica de mucava din Boldeşti-Scăieni să primească numelecapitalei Egiptului şi încă în pronunţie arabă? (Fără măcar să aibă în ea vreun capital dela băncile egiptene)? Am înţeles că noii stăpâni nu ştiu limba arabă şi că s-au gândit să

formeze un nou cuvânt, dar au nimerit-o cu oiştea-n gard - alipind forţat silabele din altetrei cuvinte: CArtonHÎrtieROmânia (dar hârtie nu se mai scrie cu “î”, domnilor, ci cu cu“â” - iar după numele propus de dv., ar trebui să zicem “hirtie”, căci vedem scris CaHIro!) În fine, dacă tot nu le plăcea denumirea veche, care avea o respectabilă etate de 118de ani, puteau găsi o alta, cum ar fi: FABCARO=fabrica de carton româneascăFAMURO=fabrica de mucava românească iar dacă şi astea par caraghioase, atuncioricare alta, dar nu rostită pe arăbeşte - CAHIRO !... Să lăsăm problemele filologice şi sădescriem acum această întreprindere...

În 1789, Luis Robert construieşte în Franţa prima maşină de fabricat hârtie cu

sită ţesută de cupru. La un secol după maşina lui Robert, în ziua de 24 august 1889, se înfiinţează, la Scăieni, fabrica de hârtie, pe o suprafaţă de 5 ha, având ca vecini, la vest,



172

şoseaua Ploieşti-Vălenii de Munte, la sud, moşia lui Bălăceanu, Eforia Spitalelor, la est,şi la nord tot moşia lui Bălăceanu.

Iniţial, fabrica avea două corpuri de clădire, în care s-a mutat întreaga instalaţiede fabricat hârtie, clădirea aceasta fiind cu un etaj. De la început, această întreprinderea beneficiat de scutiri de vamă pentru materialele de import (clorură de calciu, culoriminerale etc), cum scutite erau şi celelalte fabrici de hârtie şi celuloză existente la aceadată: Fabrica de la Buşteni, “LETEA” Bacău şi Fabrica de hârtie de la Câmpulung.

Materia primă, la înfiinţare, erau paiele, din care se fabricau 300.000 kg hârtie,cartoane perforate, celuloză - toate livrate în ţară, dar şi în două ţări importatoare:Austria şi Germania.

Primul proprietar a fost Esra Penhas, în baza hotărârii Tribunalului JudeţeanPrahova, nr. 2422 şi 423 din 1888, înălţând fabrica pe un câmp cumpărat de la MauriciuBlank, proprietar de terenuri, cumpărat de acesta, la rândul lui, de la Petre Bălăceanu.După zece ani de activitate, fabrica este cumpărată de ing. A. Tehener. La scurt timp,

este scoasă la licitaţie şi va fi cumpărată, în 1899, de ing. Zahareanu, pentru suma de420.000 lei. Inginerul Zahareanu mai era proprietar şi al fabricii de pastă celulozică de laCheia-Mâneciu Ungureni, pe care, în 1892, o va anexa fabricii de la Scăieni .

La finele secolului trecut, fabrica de mucava deţinea magazii, pivniţe, locuinţepentru muncitori, ateliere pentru reparaţii, cazane de abur, clădirea de serviciu apatronului (directorului) şi alte instalaţii utile producerii de hârtie.

În baza legii de protejare a industriei româneşti din 1912, cu avantaje pe 30 deani, fabrica de la Scăieni are un număr de 120 de lucrători (faţă de 50 cu cât porniseiniţial). De asemenea, avea capital imobiliar de 609.751 lei, deţinea instalaţii de 600.000lei, valoarea producţiei fiind de 400.000 lei. În timpul primului război mondial

întreprinderea nu a putut lucra şi a fost închisă până în 1920. În anii de criză 1933, fabrica îşi reduce producţia relansată din plin în 1922, la

jumătate, reprezentând 3,22% din totalul de hârtie pe ţară. Între anii 1935-1973, numărul de salariaţi a crescut de la 800 la 1300, iar

producţia de la 15.000 tone la 23.000 de tone, prin modernizarea instalaţiilor sau înlocuirea celor vechi, uzate.

În 1945 fabrica a fost naţionalizată de comunişti. Documentele arată că din 1969şi până în 1985, capacitate fabricii a crescut la 268.000 tone, producându-se cartonduplex, hârtie igienică sanitară, carton suport tapiţerie auto, hârtie de ambalaj, confecţii

de carton pentru cca 400 de beneficiari interni şi externi (industria de încălţăminte, detextile, alimentară, auto ş.a.m.d.). Vă rog să reţineţi că această creştere spectaculoasă aproducţiei nu se datora atât celulozei obţinută din lemnul pădurilor, cât miilor de tone decărţi sosite zilnic, şi ani de-a rândul, în gara Scăieni (un nou tip de materie primă), deunde veneau camioanele să le încarce pentru topit (abia mai târziu s-a construit o linieferată care să meargă direct în fabrică). A fost perioada crâncenă de librocid, de “arderepe rug” a cărţilor, trimise la distrugere din ordinul regimului stalinist al lui Gheorghiu Dej,apoi al lui Ceauşescu, începând din anii 1949 până în 1989, când milioane şi milioanede cărţi, confiscate din biblioteci particulare ori de la toate marile biblioteci publice,veneau la Scăieni pentru... reciclat (topit). Ele erau aruncate în vagoane fără nici undiscernământ, încât fabricile de hârtie, inclusiv cea de la Scăieni, deveniseră mari



173

abatoare culturale, unde au fost distruse imense valori, irecuperabile. Ediţii întregi deopere de Eminescu, toate cele zece Istorii ale României scrise de Iorga, Istoria literaturiiromâne din 1941 a lui George Călinescu, Opere de V. Alecsandri, Coşbuc, Goga, LucianBlaga, opere filosofice, traduceri din marii clasici ai lumii etc., etc. - toate, toate acesteaerau trimise la topit, pentru motive minore. De exemplu, cărţile cu poeziile lui Eminescuerau interzise numai pentru că aveau între filele ei, poezia antirusească “Doina”. Dinordinul lui Ceauşescu au sosit zeci de mii de Biblii şi cărţi de rugăciune la topit pentru ase fabrica din ele... hârtie igienică! Regretatul părinte Gh. Calciu Dumitreasa, cunoscutca mare disident anticomunist care a zăcut două decenii prin închisori, a trimis la ONUun sul de hârtie igienică fabricat la Scăieni din pagini de Biblii, în care se mai cunoşteautexte fragmentate din cărţile sfinte! Pe când eram copil, împreună cu mulţi colegi de-aimei de clasă, “furam” cărţi de la maculatură din vagoanele prost păzite şi astfel reuşisemsă-mi fac o bibliotecă aleasă, cu opere de mare valoare. Cei care descărcau vagoanelede maculatură de la fabrică, mai piteau dintre ele şi le vindeau. De aceea, descărcătorii

au fost aleşi numai din persoanele analfabete, să nu ştie ce valori treceau prin mâinilelor! Când s-au pornit cercetările prin case după cărţile luate de oameni de la maculatură,o parte, învelite bine în cartoane, le-am îngropat, de frica raziilor, dar când le-amdezgropat, deja putreziseră, fiindcă, pe atunci, nu apăruseră foliile de plastic...Distrugerea a mii de biblioteci întregi din ţară a fost un mare “auto da fe”, una din celemai mari crime anti-culturale din istorie, din întreaga lume. Astăzi, la maculatură vinvagoane cu “genialele” opere ale lui Gh. Gheorghiu Dej şi ale lui Ceauşescu. Deci, roataistoriei s-a întors, iar acele cărţi din anii de teroare comunistă, care au fost procurate cugreu de la maculatura din Scăieni, se vând acum pe la anticariate cu preţuri fabuloase...

În anul Revoluţiei 1989 fabrica aducea 376.000 lei zilnic, cu un personal de 1950de salariaţi. După 1989, în condiţiile apariţiei economiei de piaţă, s-au început primeleprivatizări, dar cei rămaşi la putere în instituţiile statului n-au acordat atenţie modernizăriifabricii, din lipsă de fonduri, ceea ce a cauzat o involuţie în producţia de materiale finite,fenomen specific şi la celelalte întreprinderi cu profil similar.

În 2001, întreprinderea a fost cumpărată de S.C. ALEXANDRION, din Grecia(proprietara firmei de băuturi alcoolice), având şi o necunoscută cotă-parte de capitalromânesc despre care pe Internet s-a scris că aparţine unui fost prim-ministru dinRomânia. N-am putut verifica această aserţiune. Din păcate, noua firmă a dispusreducerea activităţii şi a personalului la un număr de 130 de oameni, existând o

producţie de zece ori mai mică decât în anul 2000. Lăudabile au fost realizările tehniceşi sociale pe timpul când fabrica se afla sub direcţia inginerului Gheorghe GenelCostache, când Întreprinderea de mucava Scăieni s-a aflat la apogeul perioadei ei deaur.

Nu mă pot abţine să nu amintesc că, în urmă cu un an de zile, făcândcumpărături prin magazinul “Interex” din Ploieşti, m-am mirat văzând că lumea se

înghesuia să cumpere suluri de hârtie de toaletă cu preţ redus, pe care scria cu literemari tipărite: HÂRTIE IGIENICĂ “SCĂIENI” - adică făcută la CAHIRO! Vai, ce distinsă“onoare” pe biata noastră localitate!



174

SCHELA PETROLIFERĂ BOLDEŞTI

Oriunde ai fi forat terenul înainte, pe suprafaţa oraşului Boldeşti-Scăieni, ai fi datfie de apă sărată fierbinte, fie de gaze, fie de petrol, toate trei reale bogăţii, fiindcă zona

aceasta este un pământ binecuvântat de Dumnezeu nu numai la suprafaţă, dar şi înadâncime. Din arhive aflăm că, în 1836, fraţii Năstase şi Matache se judecau cu 12locuitori boldeşteni pentru păcură. Cu toate acestea, nu la Boldeşti a începutexploatarea petrolului.

Primele puţuri de păcură (de fapt, izvoare de suprafaţă) s-au descoperit laPăcureţi şi Izeşti, în 1676, apoi la Podeni, în 1747, la Matiţa, în 1813, puţuri cu adâncimemaximă de 300 m. Între 1900-1920 s-a trecut la exploatarea ţiţeiului prin sonde, primasondă fiind ridicată la Păcureţi, în anul 1901. Ea fusese forată la adâncimea de 469 m.

În anii următori apar pe rând sonde de foraj şi extracţie la Scăioşi, Urlaţi, Ceptura,Copăceni, Apostolache, toate în perimetrul schelei Boldeşti. Fraţii Schumberger au făcut

prima investigaţie geologică a unei sonde pe structura Boldeşti, în 1929. Acest lucru vor atrage societăţile nou născute Astra Română, Steaua Română, Româno-Americană,Sospiro, Creditul Minier. În 1933 se forează pentru prima dată în România la 2540 madâncime - record pentru Europa - în urma forajului rezultând o producţie de cca 40vagoane/zi. De-a lungul anilor, Schela Boldeşti se dezvoltă rapid, ajungându-se, în1955, să se asigure 20% din totalul de producţie pe ţară.

Între 1951-1965, s-au descoperit şi extins alte zăcăminte de ţiţei, în noi şi noilocalităţi: Podeni, Urlaţi, Urziceni, Predealul Sărari, Poseşti şi Bărăitaru. În 1970 s-a dat

în exploatare prima sondă de gaze la Sinaia de Mizil.

În general, concesionarea terenurilor petrolifere a condus la obţinerea unor câştiguri mari, nu neapărat de către proprietari, cât mai ales de către misiţi şi de tot felulde alţi intermediari care au speculat acest domeniu bănos de activitate. Totodată aapărut şi o concurenţă mare între societăţi pentru achiziţionarea terenurilor care au

înghiţit o sumedenie de parcele de la ţărani, pe preţuri de nimic. Schela Boldeşti, undeexploatarea meoţianului s-a extins, este un exemplu tipic în acest sens. Prima societatepetroliferă care a achiziţionat terenuri a fost Regatul român (devenită Astra română din 1ianuarie 1911). Ea a instalat baterii, cazane cu aburi şi turle de foraj de lemn. Tot ea asăpat prima sondă la Boldeşti, descoperind meoţianul productiv de aici. Forajul adevărata început abia în 1933. Între 1921-1940 se cam terminase împărţirea terenurilor

petroliere dintre societăţi, cele mai mari terenuri revenind Astrei Române (3318 ha) şisocietăţii Sospiro (2181 ha). Continuarea exploatării meoţianului de către stat, dupăactul naţionalizării comuniste din 11 iunie 1948, găsea zăcământul produs în proporţiede aprox. 70%.

Când ruşii ne-au cerut să le plătim despăgubirile de război prin bogăţiile noastrenaturale, ei au înfiinţat marea societate sovieto-română de petrol - “Sovrompetrol”(românii îi ziceau “Săvăluămpetrol”) care a găsit straturi şi mai bogate, forând însarmaţian. Sovieticii nici nu mai aveau unde să depoziteze petrolul furat din România şi

îl pompau la ei, direct în pământ, prin sondele lor. Între 1932-35 s-a exploatat mai mult

meoţianul iar între 1952-54, mai mult sarmaţianul pe care era profilat majoritateasondelor, folosindu-se sisteme noi de poziţionare a sondelor la suprafaţă. Sondele s-au



175

săpat prin turbină hidraulică, doar una prin turbină electrică. În forajul rotativ hidraulic -Rotary, acţiunea de deblocare şi sfărâmare a rocii se face cu ajutorul unei sapeacţionată de la o sursă de energie de suprafaţă. Mişcarea de rotaţie a sapei esteobţinută prin intermediul unei garnituri de prăjini încastrate într-o masă rotativă desuprafaţă şi acţionată - prin transmisie - de la un motor (care înainte era o maşină cuabur iar acum cu motor diesel). Pompele cu noroi (şpülung) se folosesc să micşorezeindicele de frecare şi să răcească coloana. Turlele de foraj de lemn au fost înlocuite cucele de metal. Când liftingul de gaze şi ţiţei înceta, era semn că petrolul va trebui scosprin instalarea de pompe canadiene. Acestea extrag şi mai mult petrol dacă în stratul deadâncime se injectează apă sub presiune de la sondele de injecţie. La început, apa eraadusă din puţurile de la Recea (care era dedurizată), ulterior, cu apa sărată de la altesonde care era pompată sub presiune de la staţia de Recuperări din Scăieni. Peteritoriul schelei existau separatoarele care separau apa sărată de ţiţei, iar la secţiadezbenzinare era un prim proces de distilare. Tot la Scăieni, pe str. Distileriei, se

înfiinţaseră nişte băi cu apă sărată şi caldă de tratament antireumatic, în fond, foartepreţioase ape geotermale, băi în prezent desfiinţate fără rost, căci ele puteau fi extinse şimodernizate. De ce nu au nemţii aceste ape?

La schela Boldeşti, în total se săpaseră 493 de sonde, din care: 31 la dacian,293 la meoţian, 167 la sarmaţian şi numai 1 la helveţian (cu destinaţie la oligogen). Laponţian nu deţin date. Adâncimea medie a sondelor productive era de 2450 m, lameoţian, şi 2350 m la sarmaţian, dar s-a ajuns şi la 2530 m. Desigur, s-a mers şi maideparte: sonda 94 AR atinsese 3013 m la meoţian, iar sonda 700 PM la 3032 m, lasarmaţian, dar ştim că s-a putut fora la peste 4000 m. Se spune că există unele studii şiprospecţiuni la adâncime, deocamdată secrete, care au dovedit că România ar sta pe oadevărate mare de petrol şi dacă s-ar fora la 10.000 m, s-ar descoperi pungi largi depetrol cu mai mult ţiţei decât are acum Irakul... Vom avea nevoie de o asemeneatehnologie de foraj care există în prezent doar în SUA.

Trebuie menţionat ca întreg materialul de foraj folosit la schela Boldeşti erafabricat la noi în ţară, la Uzina 1 Mai Ploieşti. Aceste sape de foraj au gradele cele maimici de deviere de la linia verticală. În mod normal, în timpul forării, se produc devieri, şicu cât devierea este mai mare, cu atât forajul durează mai mult. Şi sondele de laBoldeşti au tendinţa naturală de a devia în sens perpendicular pe direcţia straturilor, şianume spre axul anticlinalului, cele de pe flancul sudic cu talpa spre nord şi invers,

pentru acelea de pe flancul nordic. Trebuie să menţionez faptul că, în forajul cu turbinăhidraulică, gaura sondei deviază circa 40-60 grade în stânga direcţiei pe care ar fi avut-ocu masa rotativă. După forare se trecea la tubing, apoi la perforări (împuşcături cuexplozibil), pe straturi. Aici aveau un cuvânt greu de spus specialiştii în carotaj. Uneori

împuşcăturile se simţeau şi la suprafaţă, căci provocau microseisme artificiale.Sondele de ţiţei de la schela Boldeşti exploatau zăcământul prin trei sisteme

diferite: erupţie naturală, erupţie artificială sau gazlift şi pompaj, iar mai modern prinmetode “secundare” (apă sărată sub super-presiune). În perioada iniţială, sondele aupornit eruptiv, cu debite maxime de 740 tone/zi de la meotic (sonda 206 RA) şi 450tone/zi de la sarmaţian (702 SRP). Continuarea producţiei sondelor prin gazlift se faceprin folosirea gazelor de la separatoarele sondelor de ţiţei, după care au fost



176

dezbenzinate şi apoi recomprimate în staţiile de compresoare care, atingând presiunimari, sunt utilizate direct la gazlificare. Pentru comprimarea gazelor existau trei staţii decompresoare, care refulau gazele în trei conducte magistrale de presiuni diferite.Sondele tinere funcţionează prin gazlifting între 3 şi 23 de ani (sonda 10 St.R., care adat o producţie record de 594.000 de tone de ţiţei). Când gazliftingul încetează, petroluleste extras prin metoda pompajului. Pompajul prin pompele canadiene este acumpredominant: peste 75% la sondele de pe raza schelei Boldeşti. Când sondele se

înfundă, se deparafinează cu un cuţit răzuitor (şaibăr) adăugat pe tubing şi el mergepână la 1000 m adâncime, după care se curăţă prin emulsii conţinând detergenţi specialide sondă. În ce priveşte gazele de la separatoare, care lucrează la o presiune de 2,5 -3,2 atm. acestea sunt colectate şi pompate pe o conductă magistrală la staţia dedezbenzinare de la Scăieni. Gazele superflue erau trimise populaţiei pentru consum saufabricilor din Scăieni care le foloseau la centralele lor. Dacă înainte aceste gaze aveau ocantitate de apă sub formă de vapori în conţinutul lor, cauză pentru care iarna gazele

acelea îngheţau, astăzi există o staţie de dehidrolizare a gazelor, tot la Scăieni, caresunt apoi distribuite curate spre ardere fără dificultăţi. În schela Boldeşti, dezvoltarea activităţii de foraj-extracţie s-a început cu aprox.

80 de ani în urmă, de un grup de câteva societăţi cu capital străin. Ele au venit cu unpersonal de conducere şi specialişti din afară, care se înţelege că erau puţini. Se simţeanevoia formării unor cadre de specialişti localnici, căci primele echipe de sondori, maiştrişi maiştri-şefi (“chirovnici” cum li se spunea atunci), erau aduşi de la alte schele.Lărgirea şi dezvoltarea schelei a impus formarea de multe categorii de muncitori,tehnicieni, funcţionari şi ingineri. Mai întâi au fost atraşi ţăranii muncitori din localitate şicomunele învecinate, chiar din cele de la munte. Ei au învăţat repede să lucreze lasonde, au urmat şcoli şi, prinzând dragoste de sondărit, au devenit maiştri şi brigadieri,electricieni, constructori-montaje etc. O parte s-au stabilit la Boldeşti şi astfel atâtnumărul de locuitori ai aşezării a crescut, dar şi numărul de angajaţi la schelă s-a mărit.

În 1932 erau 24 de ingineri, 83 maiştri sondori-şefi şi ajutori, 288 sondori de extracţie,989 total tehnicieni, 128 de funcţionari administrativi - în total: 1512 salariaţi, din care 21aduşi din străinătate.

În 1946 erau 1506 muncitori şi salariaţi, în 1968 - 3200 muncitori şi salariaţi. Cutrecerea anilor, deşi se spera ca acest număr să se dubleze, el a început să scadă înprimul rând pentru faptul că secţia de foraj începuse să fie dezactivată, apoi a fost oprită.

Organizarea tehnică-administrativă a schelei Boldeşti a variat, de-a lungul anilor, în funcţie de condiţiile social-economice şi statale. Oricum, Societatea Astra Românăera lidera schelei. În general, fostele societăţi aveau în schelă o conducere unică pentruforaj şi extracţie, care lucra în legătură cu o direcţie tehnică în unul din oraşele Câmpinasau Ploieşti şi o direcţie generală la Bucureşti. Conducerea schelei o avea directorul,după care urma un inginer-şef de exploatare pentru partea tehnică, ajutat de o serie deingineri şefi de servicii şi un administrator pentru problemele de contabilitate şi celeadministrative. Personalul tehnic-administrativ era obligat să locuiască în schelă,creându-i-se toate facilităţile, în primul rând locuinţe. Muncitorilor, de asemenea, li s-auoferit cantine, dormitoare, băi, un club, terenuri sportive, bibliotecă ş.a. Tinerii inginerierau de la început bine plătiţi şi bine primiţi, chiar dacă erau folosiţi 1 an - 1 an şi



177

jumătate ca ingineri stagiari, îndrumaţi zilnic, dar şi ţinuţi sub strictă supraveghere, prinrapoarte lunare de comportare, până primeau aprobarea de a rămâne definitiv în posturi.

După naţionalizarea comunistă de la 11 iunie 1948 şi mai ales în perioada deactivitate a Societăţii tâlharilor sovietici de la “Sovrompetrol”, adică 1948-1956, schela afost fărâmiţată în “oficii”, după modelul dictat de Moscova. De ea răspundea un director rus iar, sub el era directorul român care dădea raport lunar scris politrucului sovietic şisupraveghea următoarele departamente: foraj, extracţie, recuperare secundară,construcţii şi montaje, gaze şi dezbenzinare, transporturi, bunuri sociale ş.a. Muncitoriicumpărau hrană raţionalizată (pâinea, uleiul, zahărul etc.) vânzându-se pe cartele. Cucartelele roşii (muncă grea, adică sondorii), puteau cumpăra mai mult (o pâine întreagă),cu cartelele verzi, de funcţionar (numai o jumătate de pâine, nu mai mult!). Conducereaoficiilor era formată dintr-un colectiv de trei persoane: director, inginer-şef şi contabil;numai la “extracţie”, în conducere, era şi geologul-şef. Dar, în mod strict secret,răspundea de activitatea lor politică secretarul de partid al schelei, apoi şeful Biroului 1

(cu documente militare strict-secrete - şi în acea perioadă, la BDS, şef era C-tin Muşat),iar mai presus de toţi, deci şi de director (nu însă de directorul rus, fireşte) era ofiţerul desecuritate al cărui nume nu trebuia ştiut decât numai de directorul schelei şi de şefulBiroului de Documente Secrete (BDS-Biroul Unu)...

Pe linie ierarhică, activitatea din schelă era subordonată unui trust cu reşedinţăteritorială centrală pentru mai multe schele, respectiv la Ploieşti pentru Schela Boldeşti,care, la rândul lui, era subordonat unei direcţii generale la Bucureşti şi MinisteruluiPetrolului. Până în Revoluţie, schela devenise o întreprindere numai de extracţie,subordonată trustului de la Ploieşti, pe când forajul se separase devenind şi el o

întreprindere dependentă de acelaşi trust. Revoluţia a prins schela cu o schemă maisimplificată. Conducerea era formată numai dintr-un colectiv format din trei persoane:director, inginer-şef şi contabil-şef care se considera un fel de director financiar.Subordonate lor erau aproximativ aceleaşi servicii şi secţii, de mai înainte, coordonarealucrărilor făcându-se pe baza unui plan actual de producţie, buget de venituri şicheltuieli, preţ de cost, plan şi fond de forţe de muncă, precum şi pe baza unui plan deinvestiţii şi reparaţii capitale, fixat de trust.

Schela Boldeşti era compusă din cinci secţii complexe, din care douăcorespunzătoare vechii schele, secţiile de producţie lucrând după aceiaşi indicatori deplan ca şi schela, însă repartizaţi de conducerea schelei şi de comitetul de direcţie. Ele

erau formate dintr-un număr de 2-3 brigăzi complexe, de întreţinere şi intervenţie lasonde, plus un număr apreciabil de muncitori calificaţi şi maiştri în serviciile auxiliare de:mecanică, electrică, transporturi, gaze şi compresoare, inclusiv echipe de muncitoripentru întreţinerea drumurilor de acces la sonde. La conducerea schelei s-au aflatdirectori pricepuţi şi, mai exact spus, presaţi puternic să muncească cu teamă şi dăruirepentru randamente superioare şi mărirea producţiei acestei importante întreprinderi.Amintesc numele lor: Ion Stan, Vasile Ardeleanu, regretatul Nicolae Metea (colegul meude bancă, în primele clase primare făcute în Ceptura-Prahova, comuna lui natală),Corneliu Danţov. Nu mai ştiu pe alţi directori. Ştiu însă că ing. Vasile Ardeleanu era o firecam dură, categorică şi bătăioasă care, voind ca lucrurile în petrol să meargă şi maibine, atunci când, pentru rezultatele frumoase, a fost promovat ca ministru al petrolului,



178

s-a dus curajos la Ceauşescu să-i vorbească despre corupţia găsită în minister şi să-idea sfaturi ce să facă... Rezultatul? Dictatorul, care nu accepta decât sfaturile Leanăi lui,a devenit furios, l-a dat imediat pe uşă afară şi l-a destituit. Astfel ing. Vasile Ardeleanu aintrat în istoria României ca ministrul cu cea mai scurtă domnie: doar 26 de zile, nicimăcar o singură lună - la fel ca Papa Pius al III-lea - care a fost papă tot 26 de zile, înanul 1503, după care a murit subit! (Inginerul Ardeleanu însă nu a murit, ci se zice că l-ablestemat pe Ceaşcă să ajungă acolo unde a ajuns. Şi se vede că a avut gura aurită...)

Astăzi la întreprinderea boldeşteană s-au moştenit toate componentele lăsate înurmă de vechii stăpâni: birourile care erau destul de moderne, atelierele mecanice,atelierele electrice, cele de reparaţii ale utilajelor, garaje, secţia de transporturi grele şiuşoare, magazii, depozite, laboratoarele, staţia de pompieri, centrala telefonică şi multealtele.

Schela Boldeşti era una dintre cele mai importante unităţi petroliere din ţară şidin Europa, graţie zăcămintelor sale foarte bogate în ţiţei şi gaze şi a unui petrol de cea

mai bună calitate. Ea a îmbunătăţit enorm condiţiile de viaţă ale populaţiei locale,urbanizând-o înainte de a fi devenit oficial un oraş; a accelerat şi susţinut apariţia unor alte întreprinderi în oraş - fabricile de geamuri, de mucava, varniţe (acestea din urmădispărute), fabricile de cărămizi din vecinătate, a creat un nou centru cultural; a ajutatenorm buna funcţionare a rafinăriilor de la Ploieşti, Câmpina ş.a.m.d. Din acest motiv,foştii lideri politici o aveau în centrul atenţiei, o vizitau şi se mândreau cu această schelăla oaspeţii străini, aducându-i aici să o vadă. Aşa a făcut Gheorghe Gheorghiu-Dej carei-a adus pe Tito şi pe liderul comunist german, Walter Ulbricht, la Scăieni şi la Boldeştisă vadă cum se forează sondele. Aici a venit Ceauşescu şi consoarta lui, dar au plecatsupăraţi şi cu coada între picioare că scăienarii şi boldeştenii nu se prea înghesuiau să-iaplaude...

Astăzi persoane de la cârma ţării şi de la Ministerul Petrolului, probabil pentrumotivul că schela nu mai produce petrol ca înainte, dintr-un subsol stors fără milă deaurul negru până la ultimele picături (deşi acest aur nu s-au terminat de tot!), astăzi,pentru acest motiv sau pentru altele ştiute numai de ei, s-a decis în pripă ca schela sănu mai depindă de ea însăşi ci să aibă un alt pupitru de comandă, la Schela Băicoi. Înbaza Hotărârii guvernului nr. 692 din 7 oct. 1994, privind înfiinţarea de societăţicomerciale cu capital integral de stat prin reorganizarea unor subunităţi din cadrul RegieiAutonome a Petrolului “Petrom” Bucureşti, s-a decis ca Schela Boldeşti să devină o

unitate petroliferă subordonată. Poate că s-au grăbit luând o asemenea decizie nu îndeajuns justificată şi peste câţiva ani se va vedea cât de mare a fost greşeala. Aşa seface că acum birourile schelei sunt pe jumătate pustii, culoarele goale, multe uşi închise,restul secţiilor nu mai clocotesc nici ele de efervescenţa impresionantă care era mai

înainte. Doar ing. Florin Marinescu, şeful unităţii, care răspunde de noul satelit al scheleiBăicoi (unde este director ing. Ghiţă), se zbate din răsputeri ca rămăşiţele scheleiBoldeşti să nu moară de tot şi realizează că este tare greu acest lucru, fiindcă multeforţe locale s-au diminuat. Personalul fostei schele este şi el mult mai redus, de la 3000la 600. Schela nu mai are nici secţie de foraj, chiar dacă în ultimii ani s-au mai foratdouă-trei sonde. Activitatea febrilă a epocilor strălucite de dezvoltare a zăcămintelor de



179

ţiţei de la meoţian şi sarmaţian s-a dus de mult. Aici va continua, cu mai puţin entuziasm,doar exploatarea unor sonde vechi, ajunse la un grad înalt de epuizare.

Oricum, ca întreprindere eroină, schela şi-a făcut până acum pe deplin datoria şise poate retrage încet, încet, şi foarte glorioasă, la pensie, împreună cu oamenii care audeservit-o. Poate că aşa vor sfârşi toate schelele petrolifere din lume, mai ales că înzilele noastre tehnologia mondială face eforturi imense să înlocuiască combustibilullichid, benzina, motorina, kerosenul - fără îndoială, factorii poluanţi de bază ai sec. alXXI-lea - cu care încă mai merg automobilele, avioanele, rachetele cosmice, trenurile,vapoarele etc. - cu o altă energie, cu alte motoare convenţionale, tatonând cu febrilitatenoi energii alternative, dar să nu uităm: de petrol nu ne putem despărţi totuşi chiar atâtde uşor. Bine, bine - nu-l vom mai arde, spre a evita să mai poluăm planeta... Poatechiar am făcut o imensă crimă că ne-am bătut joc de el transformându-l în fum. Însă cene facem, că el încă mai stă la baza chimiei mondiale a polimerilor şi nu-l văd chiar atâtde curând eliminat din cursă... Fiindcă din petrol, din preţiosul aur negru, obţinem 99%

din masele plastice existente în lume, iar lumea modernă nu cred că ar mai putea finumită modernă fără aceste mase plastice care au devenit a doua natură a omului.Masele plastice domină totul! Doar priviţi puţin în jur: telefonul mobil sau fix, televizorul,radioul, pixul, jucăriile, CD-urile, microcasetele, filmele, benzile de magnetofon, peste60% din obiectele de îmbrăcăminte şi încălţăminte, automobilele, avioanele etc., etc. -toate, toate acestea sunt făcute integral din plastic sau au componente indispensabiledin mase plastice, deci din petrol! Iată de ce încă mai este nevoie de petrol, de multpetrol! Din lupta pentru petrol poate lua foc toată planeta, Doamne fereşte! Iată de ce

încă mai este nevoie de Schela Boldeşti, mai ales că, în perspectivă, pare foarte posibilca adevăratele straturi explodând de ţiţei să se afle, cum spuneam, la 10.000 mprofunzime sau mai adânc. Aici în America s-a forat deja la această adâncime şi s-agăsit petrol mult şi foarte bun. Poate va veni timpul să forăm şi în Boldeşti la aceastăadâncime, vizitată imaginar de Jules Verne în romanul “Călătorie spre centrulpământului”. Iar dacă nu-l vom găsi, atunci trebuie să ne gândim serios cum să inventămcel mai bun petrol artificial...

O ÎNTREPINDERE PETROLIFERĂ DIN BOLDEŞTI-SCĂIENIINTRATĂ ÎN GURA MASS-MEDIEI: PETROMSERVICE S.A.,

SUCURSALA BOLDEŞTI

La nivelul declarativ, PetromService S.A., înfiinţată în Bucueşti, la data de02.02.02, a fost gândită ca o entitate închisă care să servească exclusiv intereselesalariaţilor din Petrom, ce urmau a fi disponibilizaţi ca urmare a restructurării gigantuluipetrolier autohton; de asemenea, urmărea micşorarea substanţială a impactului negativasupra mediului. Cotidianul “Curentul”, apoi şi alte ziare din Capitală, sunt de altăpărere. “Curentul”, bunăoară, susţine că a intrat, recent, în posesia unor documente careatestă, fără tăgadă, faptul că Petromservice S.A., înfiinţată pe scheletul Petro Serv,

sucursală a SNP Petrom (patronată de Austrian OMW), al cărui patrimoniu a fost“externalizat” cu dedicaţie pe mai nimic către firma “năşită” de către controversatul



180

sindicalist miliardar Liviu Luca, îşi are ca sursă principală de venit SNP PETROM,cauzându-i acesteia mari prejudicii. Ziarul respectiv încearcă, prin documente declarateferme, să demonstreze modalitatea prin care PETROMSERVICE-ul lui Luca a reuşit săcăpuşeze activitatea SNP PETROM, în complicitate cu directori ai acestei companii,aflaţi într-un vizibil conflict de interese. Afacerea a ajuns, în 2004, la urechile Curţii deConturi, percepută de aceasta ca un canal de exteriorizare şi subtilizare a unor uriaşeprofituri ilegale, cu manevre inteligente făcute prin intermediul unor firme străine caElbahold Limited, din Cipru, sau Comac Lmtd. Astfel, dezvăluie ziarul “Cotidianul”, sutede milioane de euro au fost vânturaţi în Cipru, via Petromservice, prin tandemul deinterese Sorin Ovidiu Vîntu-Liviu Luca. De aceea, spune ziarul, sucursalaPETROMSERVICE S.A. de la Boldeşti, alături de cele din Târgovişte, Craiova, Piteşti şiMoineşti, au lovit dureros în economia naţională, fără să aducă vreun beneficiulocalităţilor respective.

Pentru a astupa gura presei libere, patronii marii companii se zice că au decis

vânzarea acestei companii către aceiaşi stăpâni austrieci ai petrolului românesc, decicătre AUSTRIAN OMW, stăpânul Petromului. (Dar vă amintiţi când neocomuniştii strigaupână răguşeau: “Nu ne vindem ţara?”). Până în prezent, problema nu a fost pe deplinlimpezită, iar în opinia mea, subiectul respectiv ascunde interese nu tocmai ortodoxe,care nu pot fi dezvoltate mai mult într-o monografie precum cea de faţă, dar nici nuputea fi ocolită, dat fiind faptul că una din sucursalele importante ale Petromservice-uluiS.A. se află în oraşul Boldeşti-Scăieni, pe Aleea Clubului la nr. 7, având şi o secţie deintervenţii (Secţia I), pe Str. Viilor nr. 3.

ACEX- ISEM - IGEX- I.F.L.G.S. - FORADEX...

Nici această întreprindere nu a scăpat de avatarul schimbării numelor - în titlu le-am amintit şi pe cele vechi - iar schimbarea numelor în serie îmi aminteşte de un cazreal, petrecut pe vremea când eram eu elev la Liceul “I.L. Caragiale” din Ploieşti -actualul Colegiu “I.L. Caragiale”.

Iată întâmplarea: într-o bună zi, la domnul director de atunci al liceului, prof.Andrei Vijoli, a venit un părinte extrem de furios, să se plângă de faptul că bietul băiatullui, elev la una din clasele a X-a din acel liceu, un adolescent silitor care avea note bune

la aproape toate obiectele, era în fiecare an lăsat corigent la unul şi acelaşi obiect (olimbă străină) de trei profesoare la rând, probabil înţelese între ele să-l tracaseze - şibarem nici măcar nu era vorba de un obiect de bază. Însă toate trei voiau probabil să-lumilească sau să-şi bată joc de el. Protestul tăticului nemulţumit suna cam aşa:“Domnule director, vă rog să priviţi carnetul de note al băiatului meu şi să vedeţi că arenumai medii de 8 şi de 9 la principalele obiecte, dar la păcătoasa asta de limbă străinădin 4 şi din 5 nu mi-l mai scoate, încât a trebuit să-i pun meditator ca să nu mi-l laseiarăşi corigent. Şi cred că toate astea se întâmplă, fiindcă în fiecare an a avut o altă şi oaltă profesoară - şi le-a spus numele la toate trei -, fiecare doamnă cu metodele ei, cu

pretenţiile ei, care mai de care mai severe, încât mi-a zăpăcit de tot copilul... Şi de-aiaam venit la dumneavoastră, să vă anunţ, înainte de a cere o anchetă de la minister. Că



181

de o aşa persecuţie, eu nici că am mai auzit...” Directorul l-a ascultat cu atenţie,mustăcind, apoi l-a calmat cu următoarea explicaţie: “Stimate domn, v-am înţeles, dar nue nevoie să mai reclamaţi la minister, că rezolv eu problema asta... Şi să ştiţi că băiatuldumneavoastră nu a schimbat trei profesoare, cum spuneţi... A avut aceeaşi şi aceeaşiprofesoară în fiecare an, numai că atunci când preda la clasa a VIII-a ea purta un nume,când preda la a IX-a şi-a luat un alt nume, fiindcă a divorţat, şi când predă anul acesta,are iarăşi un alt nume, fiindcă s-a recăsătorit a treia oară. Dar este una şi aceeaşiprofesoară, căsătorită în fiecare an cu altul... M-aţi înţeles?” Tăticul a rămas cu guracăscată şi a plecat resemnat, renunţând la alte reclamaţii.

Istorioara sună a anecdotă, dar o ştia tot liceul şi este absolut adevărată, fiindcăacea persoană mi-a fost şi mie profesoară, iar ca istorioara aceasta să aibă şi un happy-end, vă anunţ că respectivul elev “persecutat” şi-a însuşit atât de bine limba aceeastrăină, încât a mers în ţara unde ea se vorbea şi a terminat acolo o facultate tehnică,revenind în ţară cu funcţii mari pe la Ministerul Comerţului Exterior... Deci, concluzia: tot

răul spre bine. Să vedem acuma ce se întâmplă când schimbi un nume de cinci ori la o întreprindere, fără să aibă nimic de a face cu vreun divorţ...La început, FORADEXUL de astăzi, înfiinţat în 1939, se numea “Administraţia

Comercială pentru Prospecţiuni şi Explorări Miniere” (ACEX). Până la începutul anului1991, societatea s-a numit succesiv: “Întreprinderea de Stat pentru Exploatări Miniere”(ISEM), apoi în “Întreprinderea Geologică de Explorări” (IGEX), apoi în “Întreprindereapentru Foraje şi Lucrări Geologice Speciale” (IFLGS), iar din 1991 s-a transformat însocietate comercială pe acţiuni, S.C. “FORADEX” S.A., înregistrată în RegistrulComerţului al Muncipiului Bucureşti cu nr. 140/1864/1504/1991. Numele actual provinede la Foraj-Exploatări...

De la înfiinţare până în prezent, obiectivul principal de activitate al societăţii l-aconstituit: executarea de prospecţiuni şi explorări geologice pe teritoriul României, prinlucrări de foraj, minerit şi alte metode specifice pentru descoperirea de noi rezerve deţiţei, gaze, ape geotermale şi alte resurse minerale (cărbuni, minerale, roci utile etc.) câtşi crearea de mijloace tehnice specifice activităţii de foraj, cu precădere pentru lucrărispeciale. Rezultatele cercetărilor geologice ale S.C. FORADEX S.A. s-au concretizatprin:

- descoperirea şi evidenţierea a 850 de zăcăminte exploatabile de petrol, gaze,ape geotermale, minerale şi potabile, dioxid de carbon, minereuri de fier, aur, argint,

uraniu etc.;- evidenţierea primului zăcământ de petrol şi gaze din Marea Neagră, prininiţierea programului “offshore” în România, în anul 1975.

Ca realizări tehnice deosebite, pot fi menţionate:- fabricarea în ţară, pe baza licenţei Christensen-SUA, începând din 1970, a

sculelor de foraj cu diamante naturale tip “surface set” , destinate forajului geologic şicelui petrolier; betoanelor uşoare şi greu armate (cca. 300.000 de bucăţi coroane şi4000 de bucăţi sape);

- punerea la punct a tehnologiei şi echipamentului destinat forajului cu diametrumare (de 500 mm şi adâncime de 400 m);



182

- executarea prin foraj a suitorilor şi puţurilor de aeraj cu instalaţii proiectate şirealizate de societate;

- fabricarea echipamentelor destinate cercetării geologice şi geotermice pentruplatformele marine şi pentru substanţele minerale utile solide.

Trebuie să amintesc că, până aici, am vorbit despre S.C. FORADEX S.A., lamodul general, deoarece secţia de la Scăieni are o vechime de numai 63 de ani, dar şiea a lucrat cu toate forţele umane de care dispunea – cca. 600 de salariaţi - pentruconsolidarea unui domeniu strategic al economiei naţionale, cel al explorării şiexploatării resurselor de substanţe minerale. Activitatea întreprinderii poate fi pe scurtexemplificată prin următoarele mari realizări: descoperirea zăcămintelor de petrol şigaze de pe platforma continentală a Mării Negre; cercetarea geologică şi hidrogeologicăa zăcămintelor de lignit din Oltenia; zăcămintele de fier de la Ghelar; zăcămintele decupru de la Moldova Nouă; peste 930.000 m foraţi în domeniul petrolului şi gazelor naturale, prin folosirea celor 365 de sonde realizate în România, inclusiv la această

unitate, destinate ţării noastre, Republicii Moldova şi Kazahstanului; cca. 400.000 mforaţi în România care au dus la identificarea a peste 100 acvifere de apă exploatabilă,de asemenea 740.000 m foraţi pentru alimentarea cu apă potabilă în România şi cca.400.000 m în Libia şi Zambia; peste 3.800.000 m de foraje destinate cercetărilor geologice de substanţe minerale solide, realizaţi în România, Peru, Tanzania şi Zambia;peste 360.000 m foraţi pentru valorificare apelor geotermale, din care 340.000 m în ţarăşi restul în Grecia şi Tunisia; producerea uneltelor de forajare de dimensiuni mari, pânăla diametru de 4000 mm, şi până la 400 m adâncime; producerea şi comercializareasapelor şi coroanelor de foraj cu diamante naturale, sintetizare sau PDC etc., etc.

Menţionăm că o bună parte din aceste realizări s-a făcut cu personalul acesteisecţii de la Scăieni. De peste şaizeci de ani, această întreprindere cu hale mari,luminoase, cu macarale rulante, cuptoare şi ateliere mecanice complexe, plină destrunguri, contribuia zilnic la îndeplinirea contractelor interne şi externe, sub conducereaunor directori devotaţi trup şi suflet acestui loc de muncă. Aceştia erau ing. IonBerbecaru, care fusese mai înainte şeful platformei de foraj marin de la Constanţa şiNicolae Toma, al doilea director al fostului IFLGS, amândoi colaboratori cu direcţiacentrala de la Bucureşti unde director general era ing. Iancu Feldman. Atunci contractelemergeau strună şi echipele IFLGS-ului lucrau simultan în ţări ca Marea Britanie,Germania, Grecia, Republica Sud Africană, Peru, Zambia, Tanzania, Ghana, Libia,

Algeria, Yemen, Peru, Turkmenia ş.a. şi veniturile erau mari.După 1991, FORADEX-ul de la Scăieni este condus de ing. mec. Dan Păduroiu.Contabil şef este Lia Petre. Ing. Violeta Cazacu, care este angajată de mulţi ani acolo,mi-a spus că, în prezent, secţia de la Scăieni mai lucrează cu 57 de salariaţi. Prin efortullor unit şi calificările superioare ce le au, această echipă mică încearcă să egalezerecordurile şi rezultatele strălucite din anii precedenţi, mai ales că s-au semnat noicontracte cu ţările enumerate mai sus, iar numărul lor este din nou promiţător. Înconcluzie, întreprinderea de la Scăieni a pierdut câteva sute de salariaţi buni, din care apăstrat numai 57, pe care însă i-a calificat să devină cei mai buni. O pierdere depersonal dureroasă, dar întreprinderea de la Scăieni nu s-a predat, nu a dispărut şi încămai lucrează. Deci... tot răul spre bine!



183

ARTEMA PLAST SRL, BOLDEŞTI-SCĂIENI

În timp ce majoritatea întreprinderilor din acest oraş se plâng că întâmpinăserioase dificultăţi, zbătându-se să supravieţuiască şi să-şi păstreze salariaţii, iată că pe

teritoriul oraşului a apărut şi o întreprindere nouă, al cărei director fondator, inginerulGheorghe Comănescu, un tânăr plin de energie, se arată foarte optimist şi încearcă să-şi transforme firma în unitatea de profil cea mai mare din ţară, hotărât să-şi măreascănumărul de angajaţi - şi aceasta cât mai curând. Este o veste foarte bună.

Imediat după Revoluţie, inginerul Gheorghe Comănescu a înfiinţat o firmă privatăpe care a numit-o GEMATO, în cadrul căreia a abordat diferite activităţi: comerţ,producţie, turism, diferite alte servicii. A fost un prim pas. În anul 1996, a înfiinţat actualaSocietate ARTEMA PLAST SRL, ca urmare a asocierii firmei GEMATO cu firma italianăde mase plastice ARTEMA PLAST SRL. În acest scop, a fost cumpărat un teren pe cares-a construit sediul noii companii. El se află pe Şoseaua Ploieşti-Văleni nr. 26, în oraşul

Boldeşti-Scăieni.Domeniul de activitate abordat de noua societate este fabricarea ambalajelor

flexibile pentru industrie şi în special pentru industria alimentară. Cine face cumpărăturiprin marile magazine din ţară, prin noile malluri, primeşte deseori produsele alese înnişte sacoşe foarte elegant decorate, cu litere frumos scrise şi cu imagini comerciale viucolorate, având un design bine gândit şi făcut cu mult gust. Ei bine, acelea sunt sacoşelefabricate la ARTEMA PLAST, unul din seria de numeroase alte produse folosite laambalarea mărfurilor.

An de an, această firmă s-a dezvoltat armonios, ajungând astăzi una din cele

mai importante întreprinderi industriale cu acest profil din România, care dispune de unutilaj modern, de personal calificat şi de un număr în creştere de lucrători, în bună partecalificaţi la locul de muncă. Firma română, în cadrul componentelor ei, speră sădefinitiveze atragerea unui mare grup industrial italian din domeniu. Probabil că aceastaa şi fost cauza pentru care, în aeroportul din Milano, l-am văzut pe inginerul Comănescuangajat în discuţii febrile şi prieteneşti cu partenerii lui italieni pe care ştiu că îi viziteazăfoarte des. Cooperarea cu firma italiană va permite firmei din Boldeşti-Scăieni să-şimărească de câteva ori capacitatea de producţie, să diversifice foarte mult gama deproduse şi să devină astfel cea mai mare întreprindere cu acest profil din România - “şide ce nu, din toată Europe de est”, mi-a specificat odată, cu multă încredere, patronul

companiei.M-am bucurat sincer să aud aceste cuvinte din gura unui fost elev de-al meu de

elită cu care mă mândresc şi pe care îl văd decis să facă tot ceea ce îi stă în putinţăpentru a dezvolta şi alte activităţi în oraşul Boldeşti-Scăieni, în special prin atragerea denoi investitori străini. Nu rămâne decât să-l felicităm călduros pe inginerul GigiComănescu şi să ne dorim să avem cât mai mulţi oameni ca el, care să-i urmeze nobilulsău exemplu.



184

CAPITOLUL XVI.Rezistenţa anticomunistă în Boldeşti-Scăieni

- 14 NOIEMBRIE 1981 - PRIMA GREVĂ GENERALĂ MUNCITOREASCĂ

DIN ROMÂNIA, ÎNSOŢITĂ DE UN MARE PROTEST PE STRĂZI, CU 6 ANI ÎNAINTEA GREVEI DE LA 14-15 NOIEMBRIE 1987 DE LA BRAŞOV ! -

Din localitatea Boldeşti-Scăieni nu s-au ridicat partizani ca generalul Ion Aldea,colonelul Uţă, ca ţăranca Elisabeta Rizea ori ca întreaga familie a lui Toma Arnăuţoiu -ori ca mulţi, mulţi alţi eroi cunoscuţi şi necunoscuţi - care să lupte cu arma în mână, capartizani ai rezistenţei anticomuniste, pe culmile Făgăraşului, prin Munţii Vrancei, înMunţii Banatului, în Munţii Apuseni ori ai Dobrogei, bătându-se cu trupele securităţiicriminale şi căzând eroic în aceste lupte. Acei partizani eroi, atunci când au fost prinşi,

au fost batjocoriţi, schingiuiţi cu cruzime şi mulţi dintre ei ucişi în cumplitele temniţecomuniste. Şi, totuşi, la Boldeşti şi Scăieni am avut luptători extrem de curajoşi care săle semene...

Despre eroii partizani şi despre alţii ca ei am scris o carte, un “Dicţionar al eroilor căzuţi victime ale comunismului în România”, pe care am publicat-o la Chicago, în 1993,după cum, în acelaşi an, am mai scris şi o altă carte, despre schingiuitorii lor -“Dicţionarul criminalilor politici comunişti din România”, pe care am publicat-o în editura“White Wings”, din Glen Ellyn, Illinos, SUA. Desigur, ca scriitor, eu căutam să descriu,dacă se poate, şi faptele unor eroi locali, deci, aleşi chiar din oraşul unde locuiam... Şinu mi-a trebuit mult timp să-i caut şi să-i găsesc. Iar după ce i-am gasit, am relatat

amănunţit, atât prin ziarele din ţară, cât şi prin jurnalele americane, tot ce ştiam că aufăcut ei. Aveam avantajul că pe aceştia eu îi cunoşteam personal şi am putut sta devorbă cu toţi. Astfel, am aflat nemijlocit toate acţiunile de bravură făcute de fiecare înparte. Pentru că nu toată lumea cunoaşte aceste amănunte, extrem de interesante,despre lupta lor temerară, m-am decis să le reproduc şi în monografia de faţă, deoareceveţi vedea că, într-adevăr, se merită a fi ştiute, fiind nişte pagini deosebit de dinamice,reale şi glorioase din istoria localităţii. Dacă nu le-aş reaminti, cu siguranţă că ele s-ar pierde şi ar fi mare păcat să fie uitate. De aceea, consider că trebuie neapărat să le ştietoată lumea, atât contemporanii, cât şi urmaşii noştri.

Chiar dacă eroii mei, fiind foarte tineri, aproape nişte copii, nu au apucat să lupteprin munţi cu hoardele comuniste înarmate, asta nu înseamnă că, la o scară mai mică,nu au încercat şi ei aşa ceva, imitându-i, într-un fel, destul de bine şi de curajos, pefaimoşii partizani anticomunişti români din munţi pe care îi aveau ca exemplu, căci şitinerii din Scăieni, ca şi partizanii, tot cu arma în mână au luptat, trăgând în miliţieni şi însecurişti şi rănindu-i. Dar scena nu se petrecea undeva prin Munţii Făgăraşului, ci chiar pe dealurile dimprejurul localităţii. Cruciada lor a durat ore întregi, până ce curajoşiirăzvrătiţi au fost prinşi...

Mai înainte de a povesti isprăvile lor, trebuie să specific că, în Boldeşti-Scăieni,rezistenţa anticomunistă a fost de două feluri: una pasivă (o rezistenţă în surdină sau

chiar ascunsă) şi alta activă (pe faţă).



185

Ca pretutindeni în ţară, cetăţenii din această localitate industrială se arătaufoarte nemulţumiţi de viaţa precară pe care majoritatea populaţiei a dus-o timp de o

jumătate de secol, atât sub regimul stalinist al lui Gheorghe Gheorghiu-Dej, cât şi subdictatura lui Ceauşescu. Nici astăzi nu pot spune că cetăţenii de acolo sunt maimulţumiţi, pentru că tot foştii comunişti se pare că îi conduc - nu neapărat toţi cei aflaţi lascara guvernamentală - însă acum aceşti “foşti” sunt infinit mai şireţi, mai versaţi, maiputernici, mai bogaţi, mai îndrăzneţi şi mai corupţi decât erau înainte şi, în plus, cudosarele vechi prelucrate şi falsificate, au învăţat să interpreteze perfect rolul deanticomunişti, de foste victime ale comunismului - mă rog, lupul păru-şi schimbă, dar năravul ba...

Acum 40-50 de ani, familiile care aveau aparate de radio riscau şi făceau eforturisă asculte, seară de seară, plini de iluzii şi de speranţe, promisiunile de libertate făcute

în limba română de posturile de radio “Vocea Americii”, “Europa liberă”, “BBC-Londra”,“Radio Paris”, “Radio Madrid”, “Radio Roma” sau chiar “Radio Ankara”, chiar dacă

emisiunile erau bruiate continuu... Din munţii Carpaţi emitea, după amiezile şi seara, prinanii 1959-60, un post de radio clandestin numit “Radio România Viitoare”, pe undescurte, care, fiind bruiat, îşi muta frecvenţele din minut în minut, la fel ca şi postul deradio clandestin bulgar, “Radio Gorianin” din Balcani. Bancurile anticomuniste, cu ruşii,cu Stalin, cu Dej sau cu Ceauşeştii amândoi, făceau deliciul naţiunii şi erau pe buzeletuturor. Pe la cozi, oamenii erau nervoşi, se certau între ei pe locuri, pe alimente, ridicauvocea şi îndrăzneau câteodată să învinuiască direct conducerea. Pe timpul lui Dej,mereu apăreau pe porţile (pe atunci din lemn) ale Fabricii de Geamuri Scăieni, portreteleregelui Mihai I şi ale lui Iuliu Maniu, bine lipite (erau afişate cam pe la 3-4 dimineaţa) şicu toată paza, niciodată nu au fost prinşi cei care riscau să le afişeze. Iar aceşti temerariau fost fraţii Mircea, Puiu şi Nicu Angelescu, vecinii fabricii. Era, totuşi, vorba de un riscenorm, deoarece, fiind vorba de două localităţi muncitoreşti cu potenţial mai mare denesupunere, poliţia secretă politică, securitatea, se afla infiltrată peste tot, fie direct, fieprin agenţii ei turnători care, imediat ce auzeau că unii localnici nemulţumiţi acţionaucontra statului comunist sau numai că ridicau tonul mai mult decât trebuie, înaintauraporturi scrise sau telefonice la securitate şi aceasta trecea pe loc la acţiuni drastice,cum a păţit Gh. Petrescu (1917-2001), şeful serviciului salarizare de la Schela Boldeşti,care a fost bătut de securitate numai pentru că un “binevoitor” adusese la securitate unziar vechi militar care îl lăuda pe Petrescu că, pe când luptase pe frontul de est, el

distrusese cinci tancuri ruseşti. Mai târziu, M.I. voia să facă uitate numeleschingiuitorilor. (Printre cele 270.000 de dosare ale membrilor de partid şi turnătorilor securişti vinovaţi, topite la fabrica de mucava din Scăieni, din ordine date de sus, deteamă să nu fie desconspiraţi, s-au aflat şi unele dosare grele ale unor cozi de topor locale - conf. ziarului “Ziua” nr. 1216 din 2406, 1988).

Petrescu nu a fost singura victimă de acest fel. În urma unor astfel de turnătorii,au fost anchetaţi mai mulţi scăienari şi boldeşteni, dintre care cel mai rău au păţit-o doiprieteni de-ai mei: şeful protecţiei muncii de la Schela Boldeşti, Jean Pandele, şispecialistul în lucrări de foraj marine, Matei Grigore (Mielu Soroiu), primul din Boldeşti, aldoilea din Scăieni.



186

Jean Pandele a fost turnat la securitate de un secretar u.t.c., atunci când fuseseauzit povestindu-le sondorilor despre cum a fost furată Basarabia de ruşi. N-a trecut multtimp după aceste discuţii şi Jean Pandele s-a trezit la serviciu cu un ofiţer de securitate,Lazăr, de la sediul securităţii din Ploieşti. Securistul a venit îmbrăcat civil, i-a vorbitfrumos, chiar foarte politicos, şi l-a rugat cu amabilitate pe Jean să-l ducă înapoi lasediul securităţii cu maşina, iar Jean s-a conformat întocmai. Când s-a văzut în biroul lui,securistul Lazăr, s-a scuzat câteva momente, s-a dus în biroul vecin de unde a venit

îmbrăcat cu un halat muncitoresc şi deodată s-a transformat brusc într-o fiară turbată: şi-a sumecat mânecile şi, începând să urle şi să înjure de mama focului, a tăbărât cupumnii şi cu picioarele asupra boldeşteanului, bătându-l minute întregi fără oprire şifăcându-l lac de sânge. Ancheta a durat zile de-a rândul. Ştiind că Jean este un foartebun acordeonist, i-a zdrobit degetele, încercând să i le rupă. Abia a scăpat cu viaţă,după ce a făcut o sumedenie de declaraţii scrise prin care promitea să nu mai spunănimănui că Basarabia este românească. Ultima oară, anul trecut, când l-am văzut pe

Pandele, mi-a spus că Lazăr o duce bine-mersi, nederanjat de nimeni, cu o pensie maimare decât salariul unui profesor universitar!Mielu Soroiu, care povestea colegilor ce mai spun posturile de radio “de peste

gârlă” şi care îl tot critica pe Ceauşescu, a păţit-o şi mai rău. Desigur, la sediul securităţiidin Ploieşti, a fost şi el bătut câteva zile de-a rândul, lovindu-l cel mai mult pestetesticule, iar la anchetele făcute ore întregi, a fost ţinut pe un scaun special, sub care seafla “Răducu” (aşa se numea în limbaj conspirativ aparatul de iradiat cu doze mari).Aceasta se întâmpla în preajma anului de graţie 1989. După acele anchete dubioase,Mielu s-a îmbolnăvit de un cancer galopant în regiunea anală, cu metastaze la penis,victima murind în chinuri amarnice după ce penisul i-a fost amputat. Înainte de a muri, l-am vizitat acasă unde l-am găsit în pat. Atunci el mi-a povestit cu glasul stins tot ceea ceceea păţise. Întors în America, eu am publicat un amplu material despre această crimă,alături de alte mari crime ale fostei securităţi ploieştene, iar articolul l-am expediatfamiliei. Nici în momentul de faţă, fiul său, Paul Matei, nu a putut obţine dosarul cuancheta făcută de fosta securitate tatălui său, deşi încearcă acest lucru de peste 16 ani!

Se cunoaşte un singur caz de agent securist pedepsit “de reacţionari” cumoartea, pe un câmp dintre Scăieni şi comuna vecină Pleaşa, la marginea Scăieniului.Este vorba despre băiatul poştarului Stănescu, din Pleaşa, un tânăr cu mustaţă, frumosşi înalt, având înfăţişarea unui star cinematografic, despre care se spunea că este

securist şi că arestase pe nişte muncitori de la întreprinderile de ceramică de la Bucov.Nu s-a putut afla niciodată cine l-a asasinat. Sincer vorbind, mi-a părut rău defrumuseţea lui, mirându-mă că acel tânăr putuse să fie atât de rău.

În timp ce ruşii ne furau zi şi noapte petrolul, prin societatea “Sovrompetrol”,aproape toate sondele cu pompă canadiană de pe aria Boldeşti-Scăieni, erau zilnicsabotate prin oprirea curentului electric de la şaltărul central al dinamurilor electrice carepuneau în mişcare pompele. Până veneau operatorii de serviciu ca să reporneascămotorul pompelor, treceau nişte ore bune în care sondele stagnau şi nu mai scoteaupetrol. Cu toată paza intensă, nici până astăzi nu se ştie cine sabota, pe rând, toatesondele având acest sistem.



187

Prin anii 1978-79, la clubul Schelei petrolifere Boldeşti, sosise prietenul cel maibun al lui Nicu Ceauşescu, Ion Traian Ştefănescu, să-i muştruluiască pe muncitoriipetrolişti că nu merge bine producţia. Mă aflam şi eu în sală. Ştefănescu, deşi un bun şifoarte inteligent intelectual, bazat pe vocea lui de tunet şi pe faptul că era prim secretar al c.c al u.t.c., ministrul tineretului (ulterior prim secretar la jud. Sălaj şi Dolj), bazat pemarea sa putere politică, folosea faţă de muncitori un vocabular dur, execrabil, vorbindu-le de sus, cu aroganţă şi total dispreţ, neavând nici un respect pentru ei: “Bă, la voi aiceanu se munceşte suficient şi de-aia merge treaba prost în schela voastră!...” În clipaaceea, sutele de muncitori din sala au protestat cu glas tare; unii l-au fluierat, alţii l-auhuiduit. Un sondor l-a apostrofat fără frică: “Vă rugăm, tovarăşu’, să ne vorbiţi frumos, cănoi nu suntem nici “bă” şi nici “voi”... Noi muncim din greu de dimineaţa până seara lasonde şi vrem să fim respectaţi, şi nu ne vorbiţi ca unor slugi, cum le vorbeau boierii!”“Aşa-i! Aşa-i!” - îl aprobau toţi din sală. Ştefănescu o cam sfeclise şi mitingul nu a pututcontinua până nu şi-a schimbat stilul de vorbire. Şi eu am fost admonestat verbal de

acest ministru pe când făceam practica agricolă cu copiii în viile de la IAS Boldeşti-Scăieni, la cules de struguri. Din senin, a apărut acolo o maşină neagră sosită pe drumulde acces între vii, din care a coborât acest ştab însoţit de primarul din Boldeşti şi de încădoi tovărăşei de la judeţ, veniţi în control să vadă cum muncesc elevii. I.T.Ş. îl întreabă

încruntat pe un copil de clasa a V-a: “Câte găleţi ai făcut tu, puştiule, de dimineaţă pânăacum?” “Cinci găleţi, iar norma este de zece găleţi. Aşa ne-a spus tovarăşul diriginte”, arăspuns copilul. “Trebuiau cinsprezece! - i-a dat el răspunsul - Cine-i dirigintele,dumneata?” - mi s-a adresat secretarul mie. “Da, eu le-am spus numărul găleţilor - 8pentru elevii mici, 12 pentru cei mari. 15-20 găleţi este norma pentru studenţi. Şi vă rogsă priviţi de la ce distanţă cară copiii găleţile până la benă. Eu nu pot să le cer mai multla copiii ăştia mici şi slăbuţi”. “Cine-i proful ăsta de-mi răspunde aşa obraznic?” l-a

întrebat I.T.Ş. pe primarul Dumitru Puişor. “Este profesorul care l-a pictat pe Eminescupe Casa de cultură”. Ştefănescu a făcut un gest de mirare şi a plecat fără să salute penimeni.

Dacă nu era revoluţia, Nicu Ceauşescu, care voia să-l debarce pe taică-su şi să-iia locul, numindu-l pe bătrân într-o funcţie moartă (de secretar general onorific al p.c.r.),Tr. Ştefănescu era propus de Nicu ca vice-prim ministru sau chiar premier în fruntea ţăriicondusă de el, căci fiul dictatorului plănuise cu maică-sa o “lovitură familială de stat”,pentru a deveni el preşedinte. Dar nu i-a mers. La Revoluţie însă, Ştefănescu nu mai

ştia unde să se ascundă de frică. În ziua de luni, 18 decembrie 2006, în prezentarea Raportului ComisieiPrezidenţiale de “Analiza dictaturii comuniste din România” (în aşa-numitul “RaportTismăneanu”), care condamna cu vehemenţă comunismul, citit în sesiuneaParlamentului de preşedintele Băsescu, Ion Traian Ştefănescu era printre primii citaţi pelista neagră a foştilor mari lideri comunişti, învinuiţi de crimele din România, dar lui puţin

îi mai pasă, fiindcă el şi-a păstrat titlul vechi de profesor universitar, funcţionând acum laAcademia de Ştiinţe Economice, specializat în probleme de drepturile muncii şi alemuncitorilor, fiindcă tare mult îl doare grija faţă de dragii lui muncitori... Cine-l cunoaştespune că foloseşte acelaşi vocabular moştenit din trecut. Şi, totuşi, trebuie să menţionezaici şi o faptă bună a lui Tr. Ştefănescu care l-a ajutat pe un prieten de-al meu, scriitorul



188

Nicolae Mihai, să-şi publice un excelent roman respins de toate editurile, pe criteriipolitice.

O tulburare mult mai mare decât cea din sala Clubului, s-a produs în ziua de 14noiembrie 1981, pe la orele 11 dimineaţa. În acea zi, toţi muncitorii de la Întreprindereade Foraj şi Lucrări Geologice Speciale (IFLGS) din Scăieni, actualul FORADEX, s-aurevoltat spontan şi, uniţi, au declarat grevă generală (grevele, se ştie, erau strict interzisepe vremea aceea, fiind socotite crime politice).

Mai întâi greviştii s-au strâns în curtea fabricii. Apoi toţi muncitorii din uzină, ca lao comandă, au ieşit pe poarta întreprinderii şi au pornit hotărâţi în mare grup pe străzi,strigând curajoşi: “Vrem pâi-ne! Vrem pâi-ne!” Era, de fapt, şi o lozincă mascată deprotest, împotriva politicii de opresiune, dar ei ştiau că punând accentul pe lipsa depâine, protestul lor nu va fi interpretat neapărat ca o mişcare politică, deşi mişcarea aveaevidente conotaţii politice. De câteva zile, nu se mai găsea aproape deloc pâine pe piaţăşi nu s-a mai adus pâine nici la chioşcul din incinta fabricii. Coloana mare de vreo 270

de muncitori, s-a îndreptat mărşăluind vreo 3 km cu dârzenie, pe şoseaua Ploieşti-Văleni, apoi pe str. Petroliştilor, scandând cererea lor neîncetat, până ce au ajuns încentrul oraşului, în faţa primăriei. Grupului, format iniţial numai din demonstranţii grevişti,li s-au alăturat numeroşi trecători şi angajaţi ai societăţilor din împrejurimi. În final, seadunaseră cca. 1000 de demonstranţi. Cu toţii erau foarte decişi să ajungă la primăriaoraşului.

Informatorii din cadrul primăriei l-au anunţat pe primarul Silviu Ciungradi ceavalanşă mare se apropie şi neştiind pe ce traseu au luat-o greviştii, primarul s-a urcatgrăbit în maşină, hotărât să plece la Ploieşti pe şoseaua naţională. Pe drum, însă,ghinion! El a dat chiar de masa compactă a demonstranţilor. Maşina i-a fost oprită şiluată pe sus de muncitori. Primarul a ieşit din ea afară. Greviştii nu numai că l-au întorsdin drum, ci, după ce fugarul a primit câteva ghionturi anonime, a fost pus în frunteacoloanei, fiind obligat să strige alături de demonstranţi “Vrem pâine!”, pe tot traseul,până în dreptul primăriei. Ajunşi acolo, a avut loc un consiliu la care au participatprimarul, consilierii şi reprezentantul greviştilor, Sandu Stelian. Ca temă de discuţie afost cauza care a declanşat această grevă. La fel era să păţească şi plutonierul de miliţieCremeneanu, care era responsabil pe această zonă, dar el a fost mai norocos, deoarecea putut fugi cu maşina. Între timp, a apărut acolo intempestiv şi... Ion Traian Ştefănescu,

împreună cu colonelul Pescaru, şeful adjunct al securităţii din Prahova, cu care începuse

să se ciondănească, fiecare pretinzând că reprezintă cuvântul partidului şi că ştie cedecizie să ia. La un moment dat, Pescaru i-a replicat lui Ştefănescu: „Tu să taci, fiindcănoi ştim ce avem de făcut !” Nu ştim cine îi anunţase, căci vestea ajunsese până laCeauşescu, iar Ştefănescu fusese trimis cu porunca să restabilească imediat ordinea.Cu Pescaru sosiseră o mulţime de alţi securişti, în civil, înarmaţi, care înconjuraserăclădirea primăriei şi pe toţi greviştii, decişi să intervină cu forţa dacă va fi nevoie. ÎntregulInspectorat M. I. de la Ploieşti intrase în alertă şi camioanele cu miliţieni şi securişti eraupregătite să meargă la Boldeşti-Scăieni pentru intervenţie. Aşteptau doar un semnal săpornească, dacă va fi nevoie. Delegatul greviştilor, Sandu Stelian a explicat limpede cătrebuie să li se acorde mai multă atenţie muncitorilor şi să li se aducă pâine, ca să poatămunci.



189

Ştefănescu a telefonat pe loc la Bucureşti şi a primit răspunsul că, pentru a nuagrava situaţia, cererea muncitorilor va trebui pe deplin împlinită. Aşa le-a răspuns şi elprimarului şi lui Sandu Stelian. Acesta a ieşit afară, s-a urcat pe o pubelă metalică degunoi şi s-a adresat colegilor săi, strigându-le că problema a fost rezolvată iar cererea leva fi, în următoarele ore, îndeplinită, rugându-şi colegii să se întoarcă la uzină. Oameniis-au întors potoliţi, mergând agale la locurile de muncă, însă nu au început lucrul pânănu au sosit maşinile cu pâine, mezeluri şi carne. Într-adevăr, au venit atunci câtevamaşini supraîncărcate şi au descărcat la IFLGS pâinea cea mai bună, pachete întregi demezeluri şi carne de cea mai bună calitate, chiar mai multă marfă decât puteau cumpăramuncitorii. Concluzia: deci, iată că se putea! De atunci, IFLGS era prima întreprinderedin oraş unde se aducea totdeauna marfă, înaintea altor puncte de desfacere. Dinpăcate, Sandu Stelian a fost ore întregi anchetat la sediul securităţii din Ploieşti, iar dacănu a fost arestat se datorează faptului că pentru el a intervenit Gheorghe Deliu, vărulsău şi ministrul metalurgiei din acea perioadă.

Greva a fost, aşadar, o reuşită deplină şi a demonstrat nu numai faptul că“unirea face puterea”, dar şi că regimul comunist se temea serios de furia maselor.Vestea despre greva din Boldeşti-Scăieni şi despre succesul ei s-a răspândit curepeziciune în toată România, în primul rând, prin posturile de radio occidentale.Evident, succesul ei a încurajat şi pe muncitorii de la Întreprinderea de Autocamioane“Steagul roşu”, de la Braşov, care au ales, nu întâmplător, exact aceeaşi zi - 14noiembrie 1987. Ea a început la acele uzine în seara zilei de 14 noiembrie, la schimbulal III-a, şi a continuat toată noaptea, când schimbul nu a lucrat deloc, iar dimineaţa, pe15 noiembrie, la fel ca la Boldeşti-Scăieni, şi tot pe la orele 11, sutele de muncitori auieşit în stradă îndreptându-se spre primărie şi spre sediul partidului, strigând lozincianticomuniste. Uzina fiind mai mare, se înţelege că şi numărul demonstranţilor era multmai mare, dar şi organizarea grevei era mai bună şi cu o listă de mai multe revendicări,predominând nu cele economice ci cele politice. Greva aceea luase, încă de la început,aspectul unei răscoale anticomuniste şi s-a lansat cu ciocniri serioase cu miliţienii şisecuriştii, cu devastarea sediului p.c.r., a depozitelor alimentare ale ştabilor (unde s-avăzut ce bunătăţi consumau ei), cu ruperea tablourilor lui Ceauşescu şi aruncarea lor pegeam în stradă, deşi revolta s-a terminat cu o mulţime de arestări şi deportări. Cum erade aşteptat, ea a fost înfrântă de masiva intervenţie militară securistă, dar a pregătitsolid terenul pentru marea revoluţie ce va avea loc peste numai doi ani, când regimul

dictatorial a fost aruncat jos de la putere printr-o revoluţie naţională. În lanţul acestor evenimente, muncitorii din oraşul Boldeşti-Scăieni, au aprinsprima scânteie, vizibil anticomunistă, fiindcă a fost prima grevă muncitorească din ţară,cu o masivă ieşire pe străzi din toată perioada dominaţiei comuniste. A fost primatreaptă, primul pas revoluţionar spre libertate şi mă mir cum, până la aceste consemnăriale mele, nimeni nu a pus vreodată mână să descrie amănunţit această grevă extrem,extrem de importantă în contextul rezistenţei naţionale anticomuniste din România. Nu afost un fapt comun oarecare, peste care să-l trecem cu uşurinţă şi cu nepăsare la index!Ne-am dovedi nepăsători şi nerecunoscători, am fi demni de condamnat, dacă l-amomite din paginile de istorie ale ţării noastre. Până atunci, nu se mai întâmplase aşaceva în regimul dictatorial din România, chiar dacă mici opriri de la lucru s-au mai



190

produs uneori, ici şi colo, însă acelea au fost numai în interiorul uzinelor. IFLG-esiştii auriscat şi au ieşit vitejeşte în stradă - iniţiind o fază nouă, una publică, un pas, într-adevăr,mic, poate nu lipsit de o anumită timiditate, dar care, în viitor, va încuraja enorm, prinreuşita lui, pornirea la luptă cu paşi mai mari şi mai vijelioşi... Acesta este marele merit algrevei de la Scăieni din anul 1981 şi ea va rămâne în istorie! De aceea propun ca înPiaţa Petroliştilor din faţa primăriei oraşului să fie pusă o placă comemorativă în care săse specifice greva şi demonstraţia muncitorilor de la IFLGS.

Tot pe teritoriul acestei localităţi a avut loc şi prima luptă cu arme de foc, nu înmunţi, cum luptau partizanii, ci chiar în interiorul localităţii, între trupele securităţii şi omică gherilă anticomunistă alcătuită de un grup de tineri curajoşi, destul de bine instruiţişi organizaţi de un tânăr de 19 ani, Gheorghe C. Nicolae Ţârlea-Castellano, absolvent alLiceului agricol din Valea Călugărească. Gheorghe Nicolae-Ţârlea (a nu se confunda cuactualul consilier Gheorghe Nicolae Ţârlea, o rudă omonimă a lui Castellano) a devenit ofigură legendară în Scăieni, prin organizarea a două acţiuni extrem de curajoase, cum

nimeni înaintea lui nu a îndrăznit pe susnumitele meleaguri. Să urmărim, pe rând, acesteimportante şi palpitante evenimente... În toamna anului 1966, Nicu Ţârlea-Catellano (n. 10.08.1948) bate la poarta

vecinului său Ilie Savu (I.D.), un băieţel de 16 ani, firav şi bruneţel, cu care era bunprieten, spunându-i că vrea să discute amândoi ceva important. Atunci Nicu i-adestăinuit un plan secret ce-l avea mai demult în cap, în legătură cu organizarea uneiarmate de rezistenţă naţională anticomunistă în munţi, cum fuseseră grupurile departizani anticomunişti formate imediat după ocuparea ţării de către ruşi. “N-ai văzut căbestiile comuniste ne-au luat totul: pământul, boi, cai, oi, vaci, toate vitele, obligându-nesă ne înscriem la colhozurile CAP? Nu se poate să-i lăsăm aşa! Eu cred că formând unmic nucleu militar în munţi, mai târziu vom atrage şi armata ţării de partea noastră, căcine vor ajuta cu siguranţă şi occidentalii - şi ne vom elibera de comunişti!”

Era un plan pe cât de eroic, pe atât de infantil, aproape imposibil de materializat,dar în care adolescentul Nicu Ţârlea credea cu toată convingerea şi vom vedea că oparte din planul lui, primele începuturi “logistice”, vor fi, totuşi, pline de succes, ceea ce îlva stimula şi mai mult să le continue. În plus, Nicu avea o carismă a lui aparte şi o mareputere de convingere. Era un excelent organizator, iar Iliuţă îl asculta încântat, cu guracăscată, fiindcă totul semăna cu un palpitant scenariu din filmele americane de aventuri(ulterior ei îşi aleseseră chiar şi nişte nume conspirative, inspirate din aceste filme, Nicu

zicându-şi “Sfântul”, Iliuţă “Fantomas”). Planurile strategice erau gata. Trebuia găsiţirestul luptătorilor... “Mai întâi am încercat cu prietenul nostru, Ticuţă Lucian (Manghiniţă)(19 ani), să-l atrag în această treabă”, îl încuraja Ţârlea pe Ilie. “Deşi lui îi plăceapropunerea mea şi era întru totul de acord cu mine, mai târziu însă mi-a mărturisit că nuare curajul să se angajeze la aşa treabă dificilă şi riscantă. Cine nu riscă nu câştigă, i-am răspuns eu. Lucian mi-a urat succes şi s-a exprimat că mai indicat ai fi tu decât el...Şi, iată, de aceea am venit acum la tine...” Iliuţă, i-a mulţumit pentru încredere, i-a juratcă va fi fidel viitorului grup de luptători şi a acceptat bucuros să-l ajute în acest măreţplan secret, care l-ar fi inspirat pe romancierul Constantin Chiriţă să mai scrie un romanpentru tineret, tot aşa de bun ca şi “Cireşarii”.



191

Amândoi au căutat, în continuare, alţi aliaţi ai “Armatei Prahovene de LuptăContra Comunismului”. Şi i-au găsit. Ei erau: Nicolae Gheorghe, zis Baronul (n.8.12.1952), vărul lui Nicu (15 ani), Gheorghe Constantin, zis Puişor (n. 17.08.1951),fratele lui Nicu (16 ani) şi Urzică Vasile (1950-2005), care pe atunci avea 17 ani şi

jumătate. “Sfântul”, comandantul lor, le-a cerut să jure că vor lupta până la victoria finalăşi că nu vor trăda.

Planul mai avea şi o altă variantă, în cazul că lupta gherilieră ar fi prematură,grupul va încerca să pună în aplicare un atac de răpire - şi anume băieţii să pândeascăelicopterul care stropea viile de la IAS, să pătrundă în el şi să-l oblige pe pilot să-itransporte peste hotare, revenind de acolo paraşutaţi pentru a organiza grupeanticomuniste de partizani în munţi. Dar şi pentru acest plan era nevoie de arme.Aceasta era o primă necesitate.

De aceea “Sfântul” a început instruirea grupului, explicându-le tuturor că îiaşteaptă o misiune grea, dar foarte importantă pentru întreaga ţară care, cu siguranţă,

că li se va alătura şi îi va susţine, că micul nucleu va deveni cu timpul o armată mare şiputernică şi că planul este fără riscuri... Cea mai fezabilă variantă nu mai părea aceeacu elicopterul, ci varianta cu urgenţa formaţiunii de partizani. Ca atare, ei vor trebui să seretragă înarmaţi în munţi, cam prin locurile pe unde luptaseră înainte partizaniianticomunişti. În vederea acestui lucru, vor fi necesare următoarele: procurarea dearme, de corturi, de rucsacuri, de telefoane fără fir pentru comunicare la distanţă, deconserve alimentare, de îmbrăcăminte de munte şi îmbrăcăminte groasă de iarnă, depături, medicamente, cutii medicale cu componente de prim-ajutor şi, mai cu seamă, debani, de cât mai mulţi bani. O bună parte din acea recuzită fusese deja procurată. Chiar şi o sumă bună de bani. Necesitatea cea mai urgentă erau însă armele. De unde arme?

Nicu Ţârlea juca fotbal în echipa de juniori a “Petrolului” din Ploieşti şi i-a explicatlui Ilie că el cunoştea perfect sălile stadionului. I-a mai spus că într-una din săli văzuse,cu câteva zile în urmă, depozitul de arme şi că ştie sigur cum se poate ajunge îndepozit, fără mari probleme. Planul era să dea o lovitură în sala de arme a stadionului, şisă ia de acolo câte arme şi muniţii va putea căra fiecare. Zis şi făcut... În martie 1967, aupornit-o amândoi la Ploieşti. Pe la orele 8-9 seara, au ajuns la porţile înalte alestadionului. Închise. Trebuia escaladate. Le-au escaladat cu bine, deşi aveau în spinarerucsacurile îndesate cu lanterne, pături, cleşti, bomfaiere, mini-răngi, şperacle,şurubelniţe ş.a. Nicu cunoştea perfect toate interioarele. Nu a fost o mare problemă

forţarea uşii de la sala cu arme. S-a lucrat cu mănuşi să nu lase urme de amprente...Odată acolo, trebuia alese armele cele mai bune. Au luat din ele 5 puşti mari şi 3pistoale automate. Alte pistoale nu mai erau. Gloanţele se aflau împachetate în cutii decarton, fiecare cutie conţinând 50 de cartuşe. Cutiile ar fi fost incomode la transport, aşacă au fost desfăcute şi toate gloanţele deşertate în rucsacuri. Au luat peste 3000 degloanţe, căci atâtea au încăput în raniţele lor. Puştile au fost învelite în pături şi legatepeste umăr cu câteva curele, astfel încât păreau că transportă nişte chitare... Pe la oraunu noaptea erau din nou în stradă, după ce au şters urmele şi au închis uşile la loc, sănu se cunoască imediat sustragerea armelor. Nu au făcut nici câţiva paşi, că le-a ieşit

înainte un miliţian şi doi elevi de la şcoala de miliţie. Nicu s-a dus curajos spre ei, i-a



192

salutat zâmbind şi le-a spus că sunt nişte artişti instrumentişti din alt oraş şi căutaudrumul spre Gara de sud. Foarte amabili, miliţienii le-au arătat drumul spre gară.

Băieţii, cu inimile ticăind, bucuroşi că au scăpat, le-au mulţumit cu acelaşizâmbet amabil şi au mers pe drum înainte, dând însă colţul spre Gara de nord. Au trecutde bariera de lângă rafinăria Vega şi au mers pe jos, în toiul nopţii, numai pe lângă liniaferată şi prin locuri unde să nu întâlnească oameni, până la pod la Blejoi; au trecut apoipodul şi şi-au continuat calea pe poteca din lunca paralelă cu linia ferată până la Balaca.După aceea, au mers grijulii, tot pe drumuri ocolite, până au ajuns acasă. Pe la 3-4dimineaţa erau la casele lor din Scăieni, foarte mulţumiţi de reuşita perfectă a acţiunii lor.Au dormit câteva ore, apoi au reluat programul de instruire cu grupul “micii armate deeliberare”. Spargerea a fost sesizată abia după un mare număr de ore şi dispariţiaarmelor a declanşat din partea securităţii o deosebită îngrijorare şi o alertă deanvergură. S-au început cu disperare cercetările, dar neexistând urme clare şi nici un felde amprente, nu s-au putut depista deloc vinovaţii. Între timp, pe dealul Seciului, târziu

noaptea, băieţii făceau exerciţii de tragere la ţintă, învăţând bine să mânuiască armele.Antrenamentul a durat cca. două luni. Se apropia ziua plecării spre munţi. Armele,cartuşele şi restul echipamentului urmau a fi cărate cu o căruţă trasă de nişte caiprocuraţi ilegal de Puişor, până la poalele munţilor, toată încărcătura trebuind binemascată sub un material transportabil oarecare, nebătător la ochi. Dar este o vorbă:socoteala de acasă nu se potriveşte cu cea din târg, fiindcă s-a întâmplat cevaneprevăzut...

Mama lui Urzică Vasile a constatat că fiul ei lipseşte foarte des de acasă şi de laşcoală. Când, într-o zi, căutând ceva prin casă, a găsit întâmplător pistolul ascuns, şi-a

întrebat băiatul de unde are arma. Vasile nu a vrut să-i spună, dar nici maica-sa nu avrut să i-o înapoieze, ci a plecat cu ea şi a predat-o miliţiei, crezând că în felul acesta îiface un mare bine băiatului. Miliţia din Scăieni avea deja semnalmentele de calibru şi demarcă ale armei şi a anunţat Inspectoratul judeţean al M.I. că au pus mâna pe capătulfirului în povestea cu armele furate de la stadion. Acest lucru a schimbat brusc cursulevenimentelor care s-au precipitat în defavoarea virtualilor partizani. Când băieţii auauzit că pe urma lor s-a trimis un mare număr de securişti, s-au retras cu toţii repede pedealul plin de numeroase tufişuri, înţelegându-se între ei să nu stea grămadă, ci ascunşila distanţă mai mare unul de altul, iar în cazul că se va trăgea asupra lor, să deschidă şiei focul din mai multe unghiuri, aproape simultan, astfel încât atacanţii să aibă impresia

că luptă cu o armată întreagă şi să nu urce la ei.Chiar aşa s-a întâmplat. Înainte de a deschide focul, securiştii au folosit undifuzor porta-voce, cu o considerabilă putere de amplificare, prin care, îndreptându-l întoate punctele cardinale, strigau răspicat: “Predaţi-vă, fiindcă sunteţi înconjuraţi de mulţitrăgători înarmaţi şi nu deschideţi focul! Nu aveţi scăpare! Predaţi-vă!”. Au repetat apelulde mai multe ori. Nici un răspuns, în afară de ecourile megafonului... Atunci au recurs lao altă stratagemă: au pus-o pe mama lui Vasile să strige, cu voce mai mult plângând:“Vasile, mamă, haide, mămico, de te predă că nu-ţi face nimeni nimic! Coboară şi vinoacasă!” Nimeni nu se mişca. Tatonarea aceasta a durat ore întregi. Între timp, au maisosit întăriri, însoţite de un câine lup care tot lătra spre direcţia celor ascunşi. La unsemnal, toţi securişti încep să urce şi să descarce focuri de avertisment în aer. Când s-a



193

apropiat prea mult de băieţi, aceştia, precum s-au înţeles, au început şi ei să tragănumeroase focuri din toate părţile. Securiştii, la început, s-au speriat şi au repliat. Dupăun timp, au pornit iarăşi la deal, de data aceasta un ofiţer, folosind o armă SKS, trăgândcu ea împrăştiat, fiindcă băieţii, după ce deschideau focul, îşi schimbau imediat locul,aşa cum îi instruise “Sfântul”. Rafalele armei automate începuseră să şuiere foarteaproape de Ţârlea. Atunci acesta, ca să-l potolească pe trăgătorul cu armă automată, pecare îl vedea bine, a ţintit în el şi a tras. Securistul a fost rănit şi a început să se vaiete,strigând după ajutor. Colegii lui s-au oprit din tragere şi au venit să-l salveze pe rănit.După ce ofiţerul rănit a fost transportat de colegii lui la vale, aceştia s-au întors foartefurioşi şi toţi au început să mitralieze numai cu focuri automate, încât focurile băieţilor nici nu se mai auzeau. Un ofiţer a strigat: “Prindeţi-i vii sau morţi!” Era o hărmălaie denedescris, care semăna cu o scenă de atac din cel de al doilea război mondial. Ca şicând nu ar fi fost de ajuns, securiştii au folosit şi nişte detonanţi fumigeni, un fel degrenade, care făceau să răsune văile ca nişte canonade de tunuri. Câinele lup lătra

continuu spre tufişurile băieţilor. Bătălia a durat vreo două ore. Evident, lupta erainegală, iar partizanii amatori, cărora li se cam terminaseră cartuşele, au realizat că nuse pot bate cu nişte profesionişti care erau numeroşi şi foarte bine dotaţi cu SKS-uriautomate. Apoi din nou s-a auzit prin difuzor vocea plângând a mamei lui Urzică: “Aoleu,Vasile mamă! Mai trăieşti? Vino jos, Vasile, că acolo sus poţi fi împuşcat!” Vasile a ieşitdin tufiş cu braţele ridicate, semn că se predă. Ceilalţi, văzând cum stă treaba, au făcutla fel. Nici unul din ei nu fusese rănit. Pe Iliuţă l-au găsit mai greu, fiindcă se ascunsesepe lângă Parcul Petrolier 803. Planul măreţ al tinerilor partizani, “de eliberarea patriei desub jugul comunist”, a eşuat în mod lamentabil aici. Pe moment, nu au fost bătuţi, ci aufost aduşi la sediul miliţiei aflat vizavi de şcoală. Atunci elevii, aflaţi în recreaţie, i-auvăzut pe securişti şi pe miliţieni cum îi urcă pe luptători într-o dubă care a demarat rapidcu ei spre Ploieşti. Tot drumul, tinerii au fost bătuţi, acuzându-i că sunt criminali şiucigaşi, fiindcă au omorât pe un ofiţer de securitate. Mai târziu, s-a aflat că ofiţerul nu amurit, căci nu avea răni prea grave.

De aici începe calvarul lor. Ancheta de la securitate a durat două săptămâni, zide zi. Erau mutaţi de la subsol la etaj cu şuturi în spate şi cu cătuşe la mâini. La ochi lise puneau ochelari de tablă, să nu vadă pe unde merg. Au fost condamnaţi într-unproces politic, în care s-a cerut pedeapsa cu moartea pentru Nicolae Gheorghe Ţârlea,iar pentru ceilalţi, fiind minori, sentinţa a fost închisoare între un an şi trei ani. Nu după

mult timp, mass-media din occident a condamnat cu asprime regimul lui Ceauşescu carecondamnă copiii la moarte în procese politice, şi aceasta tocmai când România începuse să se mai reabiliteze oarecum în faţa occidentului. Imediat, procesul s-a reluatşi s-a rejudecat la Tribunalul judeţului Prahova, de data aceasta ca un proces de dreptcomun. Judecata a durat peste şase luni, devenind greu de descifrat, fiindcă părinţiiacuzaţilor le-au pus ca apărători pe cei mai buni avocaţi, care au subliniat caracterul deaventură ludică a evenimentelor de pe deal, în care erau implicaţi nişte minori. Drepturmare, sentinţele s-au îndulcit mult: Nicu Ţârlea a primit 8 ani, fratele sau, Puişor, 3 anişi jumătate, Ilie - un an şi trei luni, iar ceilalţi numai un an. Totuşi, perioada de detenţienu a fost uşoară. La securitate stăteau câte doi în celulă (al doilea fiind un fals deţinutcare îi tot trăgea de limbă pe condamnaţi). Paturile din celulă erau din ciment, acoperite



194

cu o saltea subţire. Veceul se afla în celulă, iar mesele erau foarte sărace şi insuficiente.Tinereţea din ei însă i-a făcut să reziste cu bine tuturor încercărilor, iar după Revoluţie,acestor tineri li s-a schimbat brusc statutul: din “mari bandiţi, criminali trădători şi mariduşmani ai poporului şi ai orânduirii socialiste”, au devenit “mari eroi, luptători pentrulibertate”, lăudaţi de toţi... Întorsăturile vieţii sunt uneori ciudate.

Interesant este că Gheorghe Nicolae-Ţârlea Castellano, după ce a scăpat dindetenţie, deşi semnase o declaraţie prin care se angaja ferm că se va cuminţi, deşi ştiabine că este urmărit pas cu pas, a început o nouă campanie de luptă anticomunistă,finalizată, de data aceasta, cu mai mari izbânzi pentru el şi cu mai puternice lovituri datecomunismului, fără ca urmăritorii lui să-l mai poată înfrânge. În a doua campanieanticomunistă, Nicu Ţârlea, acum mai maturizat şi cu o fermă experienţă de luptător neînfricat, va ieşi întru totul victorios, motiv pentru care am publicat despre el mai multearticole în presa americană şi în cea din Românie. Trebuie spus că atitudinearevoluţionară şi curajoasă de răzvrătit contra nedreptăţii îşi are originea în familie.

Străbunicul său, Grigore Ion, este faimosul „erou de la Griviţa” (Războiul deindependenţă 1877) care a smuls steagul turcesc şi a pus în locul lui steagul românescpe reduta de la Griviţa, iar tatăl lui Nicu Ţârlea Castellano este sergentul Gheorghe N. T.Constantin, fiul primarului din Scăieni Gheorghe Niţă (primar 16 ani, între 1902-1918)care a primit numeroase decoraţii pentru că a făcut tot frontul 1937-1945, fiind lângămareşalul Ion Antonescu când acesta a dat ordin: „Români, treceţi Prutul !”.

În încheiere, am să citez câteva fragmente din articolul: “Nicolae GheorgheŢârlea - un erou care a băgat spaima în comunişti”, publicat la rubrica “Dezvăluiri” aziarului ploieştean “Telegraful de Prahova”, din 27 mai 1998...

“În 1967 Nicolae Gheorghe Ţârlea a fost condamnat la temniţă grea. Personal,după ce tinerii au fost prinşi (unii din ei erau copii, foşti elevi de-ai mei de la şcoalaScăieni, unde le fusesem profesor), am fost şi eu anchetat la sediul securităţii dinPloieşti, bănuit că sunt probabil unul din organizatorii grupului respectiv, dacă nu chiar şeful lor din umbră. Nu aveam însă nici o legătură cu această tentativă de highjackingdecât dovada că securiştii m-au găsit pe lista alcătuită de acuzaţi, consemnat acolo încalitate de traducător, în cazul când elicopterul ar fi ajuns în Vest. Anchetatorii securiştim-au pus să dau mai multe declaraţii despre participarea mea la acel grup şi mă vor ancheta de mai multe ori, pentru că tot nu credeau că nişte copii pot fi atât de bineorganizaţi. Dar organizatorul principal fusese tot curajosul Nicu Ţârlea şi nu eu. (...) Pe

parcursul a cinci ani, între vârsta de 19 şi 23 de ani, Ţârlea trecuse prin următoarele închisori: Ploieşti, Bucureşti, Văcăreşti, Fortul nr. 13 Jilava, Deva, Galaţi, Poarta Albă,Chilia şi Periprava. Puţini români au gustat din “dulceaţa” bătăilor securiste la o vârstaatât de tânără, ca Nicu Ţârlea. (...) Voi cita, în continuare, din însemnările acestui eroupe care îl cunosc de pe când era copil: “...Ascultam şi urmăream în fiecare zi tot ce se

întâmpla în jur; vorbeam cu mama şi cu fratele meu, Puiu, afirmând că cineva trebuie săse ridice, să protesteze, să facă ceva împotriva dictaturii! Dar cine? Şi cum? Prin revoltă

în masă nu se putea; condiţiile nu erau coapte, iar securitatea înăbuşea totul încă dinnucleu. (...) Singura cale accesibilă era o acţiune individuală, pe risc propriu, şideclanşată cât mai curând. Ea ar fi dat aripi nemulţumirilor generale ale populaţiei, fiindca un bulgăre mic de zăpadă, care, începând să se rostogolească, devine avalanşă. A



195

fost un risc enorm, bazat pe un mare curaj, pe care poate numai divinitatea mi-l poateinsufla. A fost un sacrificiu al meu, al familiei mele, al localităţii Scăieni, unde locuiam, alMălăieştiului, unde locuia mama, al Ploieştiului, din apropierea acestor aşezări, alPrahovei, care trebuia să dovedească prin ceva concret că ţara a început să se mişte.Cu ajutorul lui Dumnezeu, noi am reuşit!” Îndemnul la rezistenţă trebuia făcut prinmanifeste.

Nicu Ţârlea s-a apucat să elaboreze manifestele. Le-a lucrat manual, acasă, laScăieni şi la Mălăieşti. Textul lor suna: “Români! Luptaţi prin toate mijloacele posibilepentru răsturnarea dictaturii comuniste! Jos dictatorul Ceauşescu!” - şi era semnat“Armata Republicană Prahoveană”. În diagonală, pe suprafaţa manifestului, figuratricolorul românesc. Odată multiplicate, manifestele au fost împărţite în două: cudistribuirea primei jumătăţi a fost însărcinat cumnatul lui Nicu Ţârlea, Nicolae Liţoiu, untânăr de 22 de ani, angajat la Uzina Mecanică Plopeni. El a răspândit manifestele printoată uzina, începând cu uşa directorului şi până în fiecare secţie. Cealaltă jumătate a

manifestelor a fost răspândită personal de autorul lor, prin toate gările municipiuluiPloieşti, precum şi în diferite trenuri. O parte din ele a fost aruncată de la terasacofetăriei aflată la ultimul etaj al magazinului “Omnia” din Ploieşti, exact în faţa clădiriiadministrative, numită de ploieşteni “Casa Albă”, unde era şi sediul partidului.

Securitatea se alertase şi intrase în febra nebună a căutărilor, fără să găseascăpe nimeni. Tot în acele zile, Nicolae Gheorghe adresase o scrisoare către primulsecretar al organizaţiei de partid a judeţului Prahova, Ilie Câşu, prin care protesta, dinpartea ploieştenilor, pentru apropiata vizită a lui Ceauşescu la Ploieşti, anunţată înaugust 1981, arătând că dictatorul criminal nu are ce căuta în acest oraş şi nici în alteaşezări ale Prahovei. Securitatea intrase în panică şi a început pretutindeni cercetărimasive. Se luau probe scrise, amprente, îndeosebi în rândul intelectualilor, al elevilor şial studenţilor. Atunci mi s-au solicitat şi mie trei probe caligrafice şi de amprente, decătre nişte ofiţeri de securitate care m-au scos din ore afară de la Şcoala nr. 17 dinPloieşti, spre a-mi dicta un text oarecare.

Ceauşescu totuşi a venit la Ploieşti, apoi în oraşul Boldeşti-Scăieni, la Plopeni,pe valea Prahovei, dar a fost o vizită pe fugă, privind înfricoşat la populaţia care nu-laclama, cu excepţia grupurilor de securişti puşi să urle lozinci la apariţia delegaţiei. Peblocuri şi în balcoane, stăteau miliţieni înarmaţi, care păzeau să nu se întâmple ceva.Nicu Ţârlea îi pregătise lui Ceauşescu, la Ploieşti, surpriza surprizelor - nişte bombe,

care nu aveau explozibil să ucidă, nici măcar să rănească, ci un explozibil artizanal, dar care bubuiau mai tare decât bombele de avion. Auzindu-le, Ceauşescu, care totdeaunase temea de atentate cu bombe, ar fi făcut stop cardiac auzindu-le.

Bombe artizanale pentru dictator Bombele trecuseră probele de “laborator”, fiind testate pe deal, la Scăieni, apoi

alte probe, cu declanşări programate prin ceas, experienţe la scară redusă, făcute înlocuri izolate, pe valea Teleajenului, pe Valea Vărbilăului şi pe Dealul Mălăieşti. În ciudaspeculaţiilor, materialul exploziv nu provenea de la Uzina Plopeni, nici de la cea de laGăvănel. Înainte de a transporta bombele în centrul Ploieştiului, Nicu Ţârlea a cercetatcu atenţie locul unde să le poată amplasa, dar, atât ziua cât şi noaptea, centrulPloieştiului era strajnic păzit de patrule de securişti şi miliţieni. A fost imposibil să fie



196

aduse acolo şi montate pentru a-l primi “fierbinte” pe Ceauşescu. Riscul era prea mare şiar fi intrat cu siguranţă în gura lupului. Trebuiau găsite alte momente, eventual dupătrecerea delegaţiei prezidenţiale din august. Pentru detonare s-au ales datele de 12 şi15 septembrie, în ajunul începerii anului şcolar, când Ploieştiul forfoteşte de elevi şi destudenţi. Exploziile, fiind inofensive, erau menite să acţioneze psihic, să creeze oatmosferă de protest “sonor”. Fuseseră planificate cinci explozii succesive, una la “CasaAlbă” (pe o coloană de susţinere, în formă de Y, între unghiul celor două laturi), una încartierul Nord al Ploieştiului, una în incinta unei librării centrale, una la Procuratură şiuna lângă lozinca “Trăiască PCR” de pe acoperişul Cinemascopului. Practic însă nu s-aputut monta decât bomba de la sediul partidului şi cea de la librărie. Ele au fost instalatepersonal de Nicu Ţârlea, fiecare fiind însoţită de un ceas programat să le detoneze laora prânzului. Bubuiturile au fost infernale şi s-au auzit în tot oraşul. Întregul centru a fostzguduit din temelii şi toate geamurile dimprejur s-au spart, dar nimeni nu a fost rănit.“Nici la bombardarea Ploieştiului de către americani nu s-au auzit aşa puternice

bubuituri”, spuneau bătrânii. “Tocmai serveam masa, îmi povestea vărul meu care locuia în centrul oraşului, în blocul de lângă sediul partidului. Când s-a auzit bubuitura, farfuriacu ciorbă a săltat în sus pe suprafaţa mesei...” Imediat au apărut securiştii, pompierii,miliţienii, armata. “Era ca şi cum s-a răscolit într-un cuib de viespi. Exploziile veniserădupă campania cu afişe. Efectul a fost teribil. Pentru scurt timp, magazinele începuserăsă se umple cu bunătăţi. S-a vorbit foarte mult în presa străină şi la posturile de radiooccidentale, iar lumea a căpătat curaj. Pentru exil, a fost un motiv în plus de a ataca şimai puternic dictatura comunistă”, notează Nicolae Gheorghe în însemnările sale.

Încep arestărilePrima victimă a fost Manu Gheorghe, un tânăr de 20 de ani, care lucrase înainte

la I.U.P.C. Băicoi, bănuit că ar fi furnizat focoasele, şi care atunci era încorporat înGarda Naţională, la U.M. 02546 din Drumul Taberei. El a fost transportat la sediulSecurităţii din Calea Rahovei, unde a fost bătut de ministrul Tudor Postelnicu, ajutat deşeful arestului, col. Vasile Vasile. Tribunalul Militar Bucureşti, prin sentinţa nr. 33,dosarul 127/1982, îl va condamna pe Manu Gheorghe la 8 ani închisoare, în bazaarticolului 167, aliniatele I, III şi IV din Codul Penal. Evident, Manu era completnevinovat, dar va executa 64 de luni în Penitenciarele Rahova şi Aiud. Apoi anchetele s-au îndreptat cu repeziciune spre Uzinele Metalurgice Plopeni, întrucât aici era o secţiespecială care producea muniţie. În urma cercetărilor de la Plopeni, în ziua de 20

septembrie 1981, a fost ridicat Nicolae Liţoiu, cumnatul lui Ţârlea, care distribuise afişele în toată uzina, şi a fost bătut la sediul Securităţii din Ploieşti de maiorul Ion Traşcu,avansat ulterior la gradul de colonel. Şeful securităţii din Ploieşti era col. Dumitru Popa,care mă va ancheta mai târziu şi pe mine. Tânărul Liţoiu (22 de ani) a fost condamnat la20 de ani detenţie şi a stat după gratii 87 de luni, trecând prin închisorile din Prahova,Aiud şi Jilava. Ţârlea dispare la timp, dar Liţoiu nu a mai putut scăpa de arestare.

Doi binevoitori s-au oferit să-l ajute pe Nicu Ţârlea să fie scos din zona deurmărire, ducându-l într-o noapte la Constanţa. Cei doi erau Costel Lucian şi Costel LiviuIonescu, tatăl şi fiu. Numai pentru simpla încercare de a-l ajuta pe cel urmărit, tatăl şi fiulvor fi arestaţi de Securitate, acuzaţi de gravă complicitate şi condamnaţi de TMB, în ziuade 14 aprilie 1982, primul la 5 ani închisoare, iar fiul la 20 de ani închisoare. Tatăl a



197

executat 16 luni, iar sentinţa dată fiului nu s-a mai aplicat. Pus provizoriu în libertate,pentru a fi capcană de prindere a altor implicaţi, Costel Liviu Ionescu se întâlneşte însecret cu Nicu Ţârlea şi, întrucât asupra lor plana pericolul arestării, ambii se decid săpărăsească de urgenţă ţara, mai ales că autorul bombelor de la Ploieşti fusese dejadeclarat “inamicul public nr. 1%, căutat febril de securişti şi miliţieni în toată ţara, petoate drumurile, fotografiile lui, faţă-profil, fiind distribuite pretutindeni.

Drumul exiluluiCu mare prudenţă, ei ajung până la Drobeta Turnu Severin. Au reuşit apoi să

treacă în Iugoslavia, de unde sârbii i-au transportat până la graniţa cu Italia, sfătuindu-isă înainteze cel puţin 20 km pe teritoriul acestei ţări, apoi să se predea poliţiei, ceea ceau şi făcut. La Udine, poliţia i-a înregistrat şi i-a trimis la Roma. Poliţia romană i-atransferat în lagărul de refugiaţi de la Latina, unde au ajuns pe 21 octombrie 1981. Fiindsigur de acordul azilului, Nicu Ţârlea s-a grăbit să sune pe cei de acasă şi să le spunăunde se află. În mod ironic, urmăritul i-a felicitat pe securişti pentru nereuşita de a-l

prinde... Imediat, punctele de pază de la Scăieni şi Mălăieşti ale Securităţii sunt retraseşi urmărirea tinerilor pe teritoriul României încetează. Dar, din acel moment, sedeclanşează războiul diplomatic între Bucureşti şi Roma. Ceauşescu intervine personalpe lângă guvernul italian, ca tinerii fugari să fie imediat extrădaţi, fiind nişte... “ucigaşi derând şi criminali periculoşi”. El încearcă şi prin Interpol să-i scoată din Italia, dar nureuşeşte. Atunci îl trimite pe Ştefan Andrei, ministrul de externe, la Roma, să insistepentru extrădare, sub motivul că italienii apără nişte criminali sângeroşi. De fapt, NicuŢârlea fusese deja condamnat la moarte, în contumacie, de TMB şi, odată adus în ţară,ar fi fost executat. Spre a-i oferi o oarecare satisfacţie ministrului de externe de atunci,Nicu Ţârlea şi Costel Liviu Ionescu sunt, pentru 24 de ore, puşi sub stare de arest şicercetaţi mai amănunţit de italieni, dar anchetatorii se lămuresc că au de a face curefugiaţi politici autentici şi nicidecum cu criminali de drept comun, refuzând categoricextrădarea lor. Îi eliberează cu condiţia să se prezinte zilnic la Poliţie. În apărarea celor doi fugari au intervenit de urgenţă câţiva reprezentanţi ai exilului românesc. Imediat,Costel Liviu Ionescu părăseşte Italia, stabilindu-se în Franţa, iar Nicu Ţârlea primeşteviza de intrare în America în ziua de 18 februarie 1982. El este scos din lagăr şi trimis lao familie de italieni, capul familiei fiind de profesie detectiv. În ziua de 11 mai 1982,sponsorizat de Biserica Catolică, Nicu Ţârlea pleacă din Roma cu un avion al Companieiamericane TWA şi aterizează la New York, unde stă o lună. Din ofertele făcute de statul

american, preferă Dakota de Nord, oraşul Bismark. În America, Nicolae Gheorghe Ţârlea va continua lupta împotriva comunismului,având legături permanente cu mari personalităţi ale exilului, cu posturile de radioanticomuniste, cu presa liberă de aici, căreia îi oferă informaţii detaliate desprerezistenţa naţională din patria lăsată în urmă. Devine membru al Uniunii Mondiale aRomânilor. Revista “Ţara şi Exilul” publică un articol despre bombele de la Ploieşti; la felziarul “Micro Magazin”, din New York. Noul venit scrie articole la “Stindardul” dinGermania, la “Cuvântul românesc” din Canada; se oferă voluntar în campania dealegere a preşedintelui Ronald Reagan, de la care primeşte mulţumiri personale. LaBismark îşi realizează unul din visurile sale, urmând o şcoală de pilotaj. În 1987părăseşte Bismark-ul, venind în Richmond, Virginia. Apoi urmează cursurile a două şcoli



198

de detectivi, ambele în Washington D.C. În timpul Revoluţiei din 1989 din România, amanifestat în faţa Ambasadei române din Washington, alături de părintele GheorgheCalciu, şi a cerut să lupte ca voluntar pe baricadele anticomuniste. Plecarea în Româniai-a fost însă refuzată”.

Aici se termină citatul din articolul publicat de mine în “Telegraful de Prahova”,precum şi episodul rezistenţei oraşului Boldeşti-Scăieni împotriva comunismului. Dacăfiecare localitate din ţară s-ar fi opus dictaturii cum s-au opus cetăţenii din aceastălocalitate, cu siguranţă că am fi rupt şi mai devreme lanţurile asupririi comuniste.

La numai câţiva ani după Nicolae Gheorghe Ţârlea, simţindu-mă zilnic urmărit deSecuritatea din Ploieşti, fiind deseori anchetat la sediul ei de pe str. Vasile Lupu nr. 60,apoi chiar otrăvit de agenţii securităţii, am decis să-mi salvez viaţa şi în ziua de 12august 1985 am părăsit şi eu ilegal ţara, împreună cu soţia. Din Ungaria, falsificândambele paşapoarte, am trecut în Austria (securitatea şi vameşii maghiari au descoperitfalsul pe unul dintre ele - cealaltă falsificare o făcusem perfect - şi ne-au arestat, dar

ulterior ne-au eliberat şi ne-au lăsat să trecem). La Viena, primele zile am dormit prinparcuri şi prin gară, apoi ne-am predat poliţiei care ne-a internat în lagărul de refugiaţi dela Traiskirchen, care ne-au ţinut 21 de zile sub arest, ca suspecţi, apoi, constatându-secine suntem, ne-au detaşat într-o secţie mai sigură a acelui lagăr, care să ne fereascăde spionii şi atacanţii comunişti români ce forfoteau pe lângă lagăr căutând să-i lichidezepe cei notaţi pe listele lor. Această secţie specială se afla ascunsă în oraşul de munteGloggnitz, NiederOsterreich, de unde, după aproape un an de zile şi după ce am fostchemat personal de ambasadorul american la Viena, am obţinut viza de emigrare înSUA, ca refugiaţi politici. Cu sponsorizarea vărului meu, prof. dr. George Nicolae şi soţiasa Mariana Lorisa, am venit în SUA, cu compania aviatică PANAM, aterizând laaeroportul “Kennedy” din New York, pe data de 22 aprilie 1985. A doua zi, pe data de 23aprilie, de la aeroportul “La Guardia”, am decolat spre Chicago unde am ajuns după maibine de trei ore de zbor. Drumul ne-a fost plătit de Organizaţia Mondială a Bisericilor (The Church World Service).

Din Chicago am început demersurile pentru aducerea fetiţelor noastre, de 10 şi11 ani, rămase acasă cu bunicul lor, prof. Tănase Bălan. Autorităţile comuniste aurefuzat să ni le trimită, iar convorbirile telefonice cu fetiţele ne erau întrerupte de fiecaredată de securitate, încă de la primele cuvinte. Când am apelat la unul din vecinii noştrisă le comunice copiilor o urgenţă, acesta a răspuns furios: “Ia mai lăsaţi-ne în pace, că

nu vrem să vă cunoaştem cine sunteţi!” şi ne-a închis telefonul. Mai mult decât atât: amfost surprinşi chiar şi de atitudinea unor profesori, foşti colegi de-ai mei de la şcoalaScăieni, unde Codrina şi Ozana erau eleve în clasa a V-a (nu le divulg aici numeleacelor dascăli care şi ei aveau copii, spre a nu fi blamaţi public), deoarece la revedereacu ele ni s-au plâns cât au fost de persecutate şi că, o dată li s-a strigat în faţă: “copiipărăsiţi şi lăsaţi pe drumuri de părinţi trădători şi fugari, care habar nu au de voi!”,obligându-le pe fete să se apere plângând şi să răspundă “cu obrăznicie” că nu esteadevărat ce li se spune. Una din ele a fost chiar bătută, încât bunicul lor, prof. BălanTănase, fost director al şcolii respective, s-a văzut obligat să vină la şcoală săprotesteze şi să le ia apărarea. În final, ele nici nu au mai fost primite la şcoală.



199

Pe de altă parte, securitatea îi ancheta pe prietenii mei de acolo. Spre a neaduce copiii, am cerut ajutor Crucii Roşii din Austria, Crucii Roşii Americane,organizaţiilor internaţionale de protecţia copiilor, dar intervenţiile lor pe lângă guvernulromân nu au fost luate în seamă. Am făcut şi proteste publice în centrul Chicago-ului,

însă nici acestea nu ne-au ajutat cu nimic. Ne-am adresat atunci preşedintelui Statelor Unite, Ronald Reagan, arătând că fetiţele noastre sunt mici, sunt singure, că bunicul lor este internat în spital şi că nici nu mai au din ce să-şi mai gătească de mâncare, hranăcăpătând sporadic, de la unii vecini şi rude, ceea ce era absolut adevărat. Preşedinteleamerican ne-a răspuns, prin soţia sa Nancy Reagan, că vor interveni imediat pentruaducerea lor. Intervenţia a fost promptă şi de bun augur, deoarece am primit vesteabună că atât lor, cât şi bunicului lor, li s-a aprobat cererea de reîntregirea familiei. Le-amtrimis biletele de avion şi a sosit ziua plecării spre America. Dar securiştii tot securiştidiabolici au rămas, căci au recurs la o ultimă răzbunare împotriva mea...

Era în ziua de 24 noiembrie 1986, Thanksgiving Day (Ziua mulţumirii) şi ne

aşteptam fetiţele şi bunicul lor la marele aeroport O’Hare din Chicago - o mulţime depeste 40 de persoane, români şi americani, cu multe buchete de flori în mâini, inclusivreprezentanţi ai presei şi televiziunii locale. Cu câteva ore înainte, în timp ce avionul seafla în zbor deasupra Atlanticului, primisem un telefon din România în care aud voceaplângândă a tatălui meu care povestea cum bestiile cu chip de om şi-au bătut joc de el.Mai întâi l-au lăsat să se urce în avion şi tocmai când motoarele porniseră şi aeronavaera gata de decolare, un “organ” s-a urcat la bord şi a întrebat cine este domnul Bălan,fiindcă “se găsise ceva în neregulă” şi trebuie să coboare imediat. Codrina şi Ozana au

început să plângă şi să ţipe: “Nu-l luaţi pe bunicu’, nu-l luaţi pe bunicu’ !” - o scenă carea mişcat şi intrigat pe toţi pasagerii, mulţi fiind străini - dar au fost potolite cu vorbeblânde de o stewardesă. Toate asistentele de bord au venit repede la ele să leconsoleze, fetiţele noastre trecând din clipa aceea sub îngrijirea lor care le-au maisusţinut cât de cât moralul. Totuşi ele au călătorit restul drumului singure şi plângând.După ce avionul decolase cu fetiţele noastre, i s-a spus bunicului lor de către securiştiidin aeroport că în geamantanul său i se găsise... “corpul delict”: “o carte religioasăinterzisă (?!) - romanul “Cămaşa lui Cristos”, de Lloyd C. Douglas, roman celebru, tradus

în mai toate limbile lumii, care nu avea absolut nimic subversiv în conţinutul lui!! Unmotiv mai diabolic, mai stupid, nici că se putuse găsi şi se vedea de la o poştă că eravorba de o răzbunare murdară, de un şantaj criminal făcut nici măcar cu o brumă de

inteligenţă. Ajuns acasă, am pus imediat mâna pe telefon şi am sunat la sediulInspectoratului M.I. din Ploieşti. La şantaj am răspuns prin şantaj...Eram perfect informat că doi dintre liderii securităţii prahovene se urau de moarte

din cauza unei funcţionare drăguţe de acolo care trăia cu amândoi, căci se certaserăcumplit între ei, cu mâinile pe pistoale. Ca să-i conving că ştiu bine cazul, le-ampronunţat numele fiecăruia şi le-am spus că voi divulga acest secret, întâi la Ministerulde Interne, apoi prin radio şi presă - şi asta în cel mai scurt timp - dacă nu i se permitetatălui meu sa ni se alăture. Ameninţarea a avut efectul trăsnet, fiindcă numai după treizile bunicul fetelor era cu noi în America. Aici dânsul nu a rămas definitiv, căci dupărevoluţie s-a întors în ţară. Securitatea ne-au mai produs şi alte necazuri (condamnareanoastră la cinci ani închisoare, în contumacie, confiscarea casei, a tuturor bunurilor,



200

percheziţii la casa din Scăieni etc), dar nici nu-mi mai face plăcerea să mai amintesc deele şi să insist asupra acestor lucruri urâte şi murdare, pe care numai un regim terorist leputea întreprinde.

Iar timpul a trecut repede. Sufleteşte şi materialiceşte, noi ne-am redresat. Atrebuit să luăm totul de la început, de la zero... După trei ani de domiciliere în metropolaChicago, din statul Illinois, ne-am mutat în suburbia Wheaton, apoi la vest de Wheaton,la Glen Ellyn, orăşele foarte liniştite, bogate şi splendide, ambele suburbii ale mariimetropole. Aici, în liniştitul Glen Ellyn, ne-am cumpărat o casă proprie, situată înfrumosul parc-pădure Arboretum, unde locuim şi astăzi şi unde ne-au vizitat o mulţimede prieteni din Boldeşti-Scăieni şi din toată ţara. Dumnezeu ne-a ajutat să facem faţădificultăţilor inerente începutului şi nu avem cuvinte să-I mulţumim.



201

CAPITOLUL XVII.Persoane de onoare ale oraşului

Din oraşul Boldeşti-Scăieni s-au ridicat câteva personalităţi care au făcut sau fac în continuare mare onoare localităţii respective, prin întreaga lor activitate depusă de-alungul anilor în slujba acestei comunităţi, prin distinsa profesie pe care o au, prin titlurileştiinţifice şi onorifice, cât şi prin recunoaşterea lor ca personalităţi marcante pe plannaţional sau internaţional. Sunt convins că această listă este incompletă, însă cu ajutoruldumneavoastră, al cititorilor, sper ca ediţia a doua a monografiei să-i cuprindă pe toţi.Deocamdată prezint ceea ce mi s-a adus la cunoştinţă, etalându-i în prim-plan pe cei pecare îi cunosc personal, fiind sigur că înfăţişez date a căror realitate este verificabilă.(Fireşte, unii dintre cititorii cărţii nu vor fi de acord cu includerea unor persoane peaceastă listă, dintr-un motiv sau altul şi pot veni cu exemple contestatare. Este dreptullor să creadă altfel, dar autorul monografiei de faţă declară limpede că este foarte greusă împace toate opiniile şi să evalueze la centime toate caracterele umane. La urmaurmelor, nimeni nu este perfect în lumea noastră şi nu pot fi excluse nici impresiile oriinformaţiile aparent corecte.)

În final, după câteva nominări din această primă categorie, voi prezenta şiactivitatea personalităţilor locale mai în vârstă sau a celor plecate dintre noi şi voi începeaceastă rubrică cu subtitlul:

De pe micuţa stradă a Păcii din Scăieni au răsărit câteva nume mari

În spatele gării Scăieni există o străduţă care face joncţiunea cu alte două străzimai mari, la capetele ei: str. Bucovului şi str. Zorelelor. Este Strada Păcii. Pe aceastăstradă, din 4-5 case, foarte, foarte aproape una de alta, au răsărit şase persoaneminunate, caracterizate nu numai prin inteligenţă, ambiţie şi hărnicie, dar şi printr-o forţăde muncă creatoare ieşită din comun, una dintre ele dovedind un spirit de sacrificiusuprem, cum rareori se poate vedea într-o viaţă de om. Este vorba de ing. AlexandruParianu, astăzi în vârstă de 77 de ani. Vecinele lui, parcă mai ieri nişte şcolăriţe nunumai frumoase, dar cuminţi şi deosebit de studioase, veneau când şi când să-l viziteze.Ele au ajuns acum mândria întregului oraş. Toate au crescut, au învăţat cu pasiune şiastăzi tot mai multă lume vorbeşte numai laudativ despre ele.

Cam toţi românii îndrăgostiţi de cultură au auzit despre Zeca Daniela-Buzura,directoarea postului de Televiziune Culturală, şi destul de mulţi au aflat despre fostele eicolege de şcoală generală, surorile Stan, toate trei absolvente a două facultăţi, toate treicu titlul de doctor în ştiinţe (Cornelia, Rodica şi Lidia), precum şi de vecina lor, fosta lor colegă de şcoală, procuroarea Oana Alexandru, care în curând va avea şi ea titlul dedoctor în drept. Tot pe această stradă stă o reputată specialistă în restaurări de obiecteistorice de artă şi pictoriţă de icoane pe sticlă, State-Iliescu Veronica. Operele ei artisticevor fi prezentate în lista cetăţenilor cu contribuţii de seamă din acest oraş.

Dacă editorul care a adunat în “Cartea recordurilor”, faptele cele mai ieşite dincomun ar fi cunoscut acest lucru, cred că ar fi menţionat această stradă în cartea lui,



202

deoarece rareori se întâmplă ca dintr-un spaţiu atât de mic, de pe o singură străduţă,uitată de toţi, să răsară asemenea personalităţi dotate cu un aşa mare har de laDumnezeu. Şi toţi aceşti distinşi colocatari ai străzii au fost elevi ai şcolii din Scăieni,dintre care cinci sunt fostele mele eleve, pline de tinereţe şi înţelepciune, cu care mămândresc împreună cu toate celelalte cadre didactice care le-au educat, deşi primulmerit este în mod categoric al acestor fete. Vom vedea că, la acest subcapitol, maiexistă şi alţi foşti elevi ai acestei şcoli, aşa cum există şi foşti elevi, la fel de merituoşi, aiŞcolii nr. 1 din Boldeşti. Să-i prezentăm, pe scurt, pe fiecare în parte:

Inginerul Alexandru Parianu s-a născut la 13 mai 1929 în comuna Castelul, din judeţul Constanţa, fiind fiul lui Vasile Parianu, muncitor, şi al Elenei, casnică. De mic s-amutat la Scăieni, unde a învăţat primele clase primare. Între anii 1940-1944, a continuatstudiile la Liceul comercial “Spiru Haret”, apoi la Liceul “Sfinţii Petru şi Pavel”, ambeledin Ploieşti. A urmat Facultatea de Tehnologia Ţiţeiului, din cadrul Institutului de Petroldin Bucureşti, devenind, în 1955, inginer tehnolog în petrol. Fiind unul din absolvenţii

eminenţi, a fost repartizat din prima zi de serviciu pe o funcţie de răspundere, ca dirigintede şantier la Blocul de ulei de la Brazi, după care, în urma unor inovaţii tehnice făcute, afost avansat ca inginer operator la desalinizarea ţiţeiului din cadrul Rafinăriei Teleajen.Când s-a înfiinţat moderna staţie de deparafinare, inginerul Parianu a fost numit inginer şef la secţia de Instalaţii de deparafinare la aceeaşi rafinărie. Şi de data aceasta tânărulinginer lucra la un complex de invenţii care reduceau timpul de deparafinarea ţiţeiurilor.O altă avansare, venită din partea conducerii centrale de la Bucureşti, a fost aceea deinspector tehnic la Banca Română de Investiţii. Întrucât la întreprinderea “Petrochim” dinPloieşti era însă mare nevoie de nişte îmbunătăţiri tehnice urgente, inginerul a fostsolicitat la acest nou loc de muncă unde multe instalaţii nu funcţionau bine şi se lucra cuele defecte.

Această întreprindere se afla locată în zona Blocurilor Nord de la Ploieşti, lângă întreprinderea de detergenţi DERO. Dacă inginerul Parianu ar fi ştiut peste ce marenecaz va da acceptând acest transfer, ar fi rămas în continuare pe postul de inspector tehnic la bancă. Dar e greu să ne cunoaştem viitorul...

Într-o zi nefastă, în ziua de 15 august 1959, pe la orele 18, când dânsul făcea overificare de rutină, cu câteva minute înainte de ieşirea din tură şi de plecarea acasă,nişte muncitori îl anunţă alarmaţi că s-au spart ventilele cu gazul izopetan lichid, un gazextrem de inflamabil, mai ales în apropiere de flăcări. Cel mai mult lichid se scurgea

dintr-o coloană principală şi jeturile lui erau împrăştiate cu putere în toate părţile. Se ştiace urma în minutele următoare: o explozie uriaşă a întregii coloane care ar fi antrenatalte explozii catastrofale, în lanţ, ale rezervoarelor din vecinătate, din cauză că, înapropiere, ardea focul de la cuptorul de la staţia de polimerizare. Izopetanul era dirijatprin conducte la un catalizator care polimeriza izopetanul în faza întâi de cauciucare(această staţie se va transfera ulterior la Oneşti).

Când au văzut cum curg ventilele şi că se măreşte jetul, cei din jur, cu excepţia acâţiva, au rupt-o la fugă. Cel mai mult curgea ventilul nr. 1. Inginerul a alergat spre el şi l-a închis, dar până să-l închidă fusese deja stropit cu lichid pe pantaloni şi pe mâini. Maipuţin lichid se scurgea din ventilul nr. 2, din apropierea cuptorului, dar chiar acesta eracel mai periculos punct detonant. Tocmai când voia să fugă spre ventilul al doilea,



203

gazele lichide care îl stropiseră pe corp, s-au aprins şi inginerul Alexandru Parianu adevenit o torţă vie. Urlând de durere, s-a trântit cu spatele pe iarba şi s-a tăvălit cuflăcările pe el. Cel mai curajos a fost inginerul Sturm, un coleg de serviciu, care a avutprezenţă de spirit să-i tragă repede pantalonii. Focul i s-a stins, însă avea arsuri degradele II, III şi IV pe toată suprafaţa trupului (75%), mai puţin pe faţă. Chiar aşa ars,ştiind că tot va muri, s-a ridicat în pielea goală, numai în chiloţi, şi a mai fugit 30 m săoprească pompa care alimenta izopetanul lichid, oprind instalaţia de polimerizare, dar şiscurgerea ventilului care se îndrepta spre cuptor. În felul acesta explozia nu a mai avutloc. Nu numai toată întreprinderea a fost salvată de la dezastru, ci întreg oraşul, iar dacănu chiar tot Ploieştiul, atunci tot cartierul de nord aflat lângă Petrochim a fost salvat; miide vieţi s-au aflat atunci în mare pericol fără ca oamenii nici măcar să ştie acest lucru.Bravul inginer făcuse un gest măreţ de sacrificiu. Dar trupul lui, din nenorocire, deveniseo rană vie. Salvarea a sosit după câteva minute, însă medicii de la serviciul de salvarenu-i mai dădeau absolut nici o şansă de supravieţuire.

Părinţii inginerului au fost distruşi, fiindcă Sandu era unicul lor copil, iar accidentul lui le-a scurtat mult viaţa. Până în ultima lor clipă, dânşii au făcut tot ce auputut să-i aline suferinţele. Soţia inginerului, când l-a văzut în ce hal arată, s-a speriat şia fugit - şi dusă a rămas până astăzi, încât la cumplitele-i răni fizice i s-au mai adăugat şialte răni sufleteşti. Medicii de la spital l-au trimis să moară acasă. Părinţii sufereau şi eieroic alături de fiul lor. Îl ungeau zi şi noapte cu “leacuri băbeşti” - naturiste, cum lezicem noi astăzi: albuş de ou, miere, ceară de albine topită cu ulei, seu topit cu ceară, încare dizolvau antibiotice etc. Zilnic îi făceau băi cu ceaiuri de plante. După câţiva ani,rănile începuseră să i se cicatrizeze, deşi multe plesneau la cea mai mică mişcare, iar trupul i-a rămas chircit în poziţia de stat cu genunchii ridicaţi. Durerile şi usturimile îi erau

însă cumplite, insuportabile. Ani de-a rândul tânărul acesta a urlat de durere. Când aputut să mişte puţin mâna stângă, inginerul a cerut cărţi să citească. “Citirea Bibliei şi arugăciunilor, l-au ajutat să trăiască” - aşa spuneau părinţii lui. A urmat o serie de patruoperaţii dificile făcute la spitalul din Azuga de marele medic osteolog Gheorghe Meghea.Graţie lui, după câţiva ani, Sandu a putut să-şi întindă picioarele şi să stea în şezut.Acolo, la acel spital, a cunoscut-o pe cea de a doua soţie a sa, pe directoarea uneigrădiniţe din Ploieşti, Mioara Iordănescu, nepoata sculptorului Ion Iordănescu. Ea a fost

îngerul lui păzitor şi sufletul de aur care i-a insuflat inginerului dorinţa de a supravieţui.De 49 de ani, inginerul-erou stă lungit în pat, numai cu faţa în sus. Rareori a putut să fie

ridicat şi pus cu dificultate într-un cărucior cu roate. Poate ar fi avut nevoie de tratament în străinătate, dar mijloacele lor materiale sunt extrem de modeste. Pensiile mici nu li seajung nicicum. De-a lungul acestor ani, rareori a putut fi scos afară. Cât timp au stat laScăieni, Mioara îşi mai plimba soţul cu căruciorul. De când au părăsit strada Păcii şi s-au mutat la bloc, la Ploieşti, au trecut câţiva ani buni şi de atunci Alexandru nu a maiputut fi coborât pe scări afară, de la etajul întâi, decât numai de câteva ori. În cei 49 deani de suferinţă, inginerul a citit însă enorm de multă literatură: religie, filosofie, artă,beletristică, ştiinţă, matematici superioare etc.

Sandu Parianu, cu care am fost prieten de-a lungul întregii lui suferinţe, a devenitnu numai o persoană extrem de înţeleaptă, plină de multă carismă - a devenit un sfânt.Suferinţa l-a apropiat şi mai mult de Dumnezeu. Cine stă de vorbă cu el, descoperă un



204

mare înţelept, un filosof autentic şi un om de o bunătate şi modestie rară, care tefascinează când te prinzi cu el în discuţiile elevate, pe orice subiect doreşti. Dacă îi spuică a fost un erou, se supără şi schimbă vorba.

Despre dânsul au apărut câteva articole elogioase prin ziarele locale, (unul dintreele este impresionantul articol “A merge”, scris de poetul Corneliu Şerban în FlamuraPrahovei), care îi puneau în evidenţă marele său eroism, însă acest lucru l-a camderanjat. “N-a fost nimic excepţional... Am făcut doar ceea ce trebuia făcut”, răspunde elcu simplitate. Când a aflat că a devenit unul din eroii romanului meu “Dincolo decurcubeu”, am observat că nu s-a bucurat prea mult, deşi mi-a mărturisit că romanul i-aplăcut.

Părerea mea este că enormul său sacrificiu trebuia, oricum, să fi fost şi mai multscos în evidenţă, după cum şi sacrificiul soţiei lui, Mioara Parianu, merita din plin să fifost făcut cunoscut. Puţini cunosc istoria aceasta. Viaţa lor, oricum, este şi va fitotdeauna un subiect de filme, de telenovele nesiropoase şi reale, iar eroismul celor doi

ar fi trebuit prezentat întregii ţări. Iată pentru ce inginerul Alexandru Parianu s-a remarcatca o personalitate de onoare şi de frumoasă excepţie în oraşul Boldeşti-Scăieni, unsimbol al demnităţii şi sacrificiului suprem, un erou respectat şi iubit de toţi.

Daniela Zeca-Buzura - Nici nu-mi vine să cred că fetiţa aceea micuţă, cu ochifrumoşi şi cu voce blândă (n. 01.11.1966), care-mi citea acasă la ea sau la mine dincaietul ei de poezii adolescentine, a devenit directoarea Televiziunii Culturale Române,singurul post serios de TV românesc, pe care îl urmăresc deseori şi aici în America peInternet, cu mult interes. A muncit enorm de mult copilul acesta, dăruit de Dumnezeu cutalent şi elocinţă, până a ajuns în cercurile cele mai rafinate ale elitiştilor români, fără săse intimideze de prestanţa lor. După cele peste 200 de interviuri luate unei diversităţi demari intelectuali din ţară, a acumulat o experienţă atât de bogată în acest domeniu, încâta simţit nevoia să elaboreze primul manual de “Jurnalism de televiziune” din istoriaRomâniei. Cartea, destinată profesioniştilor de televiziune, dar şi studenţilor de lafacultăţile de jurnalism, trecând în revistă principalele genuri ale audio-vizualului, aapărut în vara anului 2006 în colecţia “Media” a Editurii Polirom din Bucureşti.

Este o reală plăcere şi destindere să o urmăreşti pe lectorul universitar dr.Daniela Zeca-Buzura, conducând discuţiile în stil peripatetic, cu somităţile culturiicontemporane de la noi, etalându-ne o artă nouă, necunoscută înainte, aceea a

interviurilor radiofonice sau de televiziune profund elevate şi deosebit de originale, careau darul să fascineze atât pe telespectatorul/ascultătorul cel mai exigent, cât şi peinterlocutorul însuşi - dar chiar şi pe oamenii cei mai simpli. În prezent, Daniela estelector univ. dr. asociat la Catedra de Jurnalism a Universităţii din Bucureşti. Vechea eipasiune, scrisul, se pare că a trecut din nou pe prim plan. Este o poetă de o rarăsensibilitate, dovedind aceasta prin volumul ei de versuri “Orfeea”, cu care a debutat în1993; este o romancieră care s-a impus prin lansarea, în anul 2000, a romanului ei“Îngeri pe carosabil” şi mai este o excelentă memorialistă, membră a Uniunii Scriitorilor şi a Uniunii Ziariştilor din România. Teza de doctorat din anul 2002, “Melonul domnuluicomisar”, conţine pagini antologice.



205

Daniela a devenit cunoscută şi prin seria de articole apărute în publicaţiile“Viitorul Românesc”, “Ora”, “Convorbiri literare”, “Caiete critice”, “Luceafărul”, “Ramuri”etc., prin numeroasele emisiuni de radio pe care le-a realizat. Apariţia ei elegantă pemicile ecrane, cu vocea deosebit de caldă şi explicită, a făcut-o cunoscută prin sutele deemisiuni de autor, precum “Cafeneaua artelor”, “Librăria pe roţi” ori emisiunea “Ceva decitit”.

Am survolat cu privirea un manual american similar, de teorii şi concepte pentrurealizarea unor emisiuni TV, dar comparativ cu “Jurnalismul” Danielei Zeca-Buzura, el mis-a părut sărac în modalităţile de punere în practică a conceptelor clasice şi moderne,prin exemple, exerciţii utile şi aplicaţii, cât şi prin texte inedite, în care profesionişti aiprogramelor româneşti de televiziune, precum Robert Turcescu, Marius Tucă, EugeniaVodă, Lucia Hossu-Longin, Irina Păcuraru ş.a, împărtăşesc din experienţa lor. Pentruemisiunile sale de televiziune, autoarei i-a fost decernat Premiul Naţional de Televiziunepe anul 1997, acordat de Uniunea Scriitorilor şi Fundaţia “Scrisul Românesc”, distincţie

acordată, la acea dată, moderatorilor Octavian Paler şi Nicolae Manolescu. Să nu uitămcă Daniela este încă foarte tânără şi că mai are destul de multe de spus, de abia deacum încolo... Oricum, de când scăienara noastră este directoarea staţiei TVR Cultural,ea a ridicat mult ştacheta gustului estetic al românilor, dar şi prestigiul acestei televiziunicare are ca vedete numai personalităţi de primă mână ale vieţii culturale din România,reuşind să integreze armonios TVRC în simfonia televiziunilor culturale europene.

Când dânsa, în urmă cu câţiva ani, m-a vizitat acasă la Scăieni, cu distinsul eisoţ, Mihai Buzura, fiul cunoscutului scriitor Augustin Buzura, m-am bucurat foarte mult.De atunci eu nu am mai văzut-o decât pe micile ecrane. Când am să o întâlnesc, poatecă am să-i pun o întrebare care mă roade: Daniela, de ce ţi-ai vândut frumoasa ta casăde la Scăieni, de pe strada Păcii nr. 4, fără să mai treci spre a-ţi revedea locurilecopilăriei? Dar poate că... o să mă răzgândesc şi nu o să-i mai adresez niciodatăaceastă întrebare, de teamă ca nu cumva, la rândul ei, să nu mă întrebe şi ea: De ce aipărăsit frumoasa ta ţară ducându-te peste mări şi ţări?

La urma urmelor, fiecare am avut motivele noastre personale. Dar oriunde ne-am duce, locurile copilăriei nu le vom putea smulge niciodată din sufletul nostru...

Surorile Stan: Din casa modestă a unui muncitor harnic, care era şi căruţaş întimpul liber (Stan I. Ion, căsătorit cu Elena, o mamă eroină, cu un înalt spirit de

sacrificiu), s-au născut cinci copii-minune - trei fete frumoase, astăzi fiecare cu douăfacultăţi şi cu doctorate luate, precum şi doi flăcăi, la fel de inteligenţi (Abel şi Daniel),unul profesor de sport şi ziarist, celălalt un excelent mecanic auto, care au făcutpărinţilor şi localităţii o foarte mare cinste. După căsătorie, fetele şi-au schimbat, desigur,numele:

Cornelia Raicea (n. 14 ian. 1966, la Ploieşti) este cea mai mare dintre fraţii Stan.Aş începe însemnările mele despre ea cu o mică istorioară... Pe când Cornelia era elevăla liceul “Mihai Viteazul” din Ploieşti, soţia mea, Dorina, şi Cornelia se întorceauamândouă în aceeaşi maşină mică spre Scăieni, venind acasă. Şoferul gonea cu oviteză mult peste viteza normală şi deodată o maşină a miliţiei o ajunge din urmă şi oopreşte, lucrătorul de la circulaţie cerându-i conducătorului prins în culpă, carnetul. Când



206

miliţianul furios dă cu ochii de frumoasa elevă blondă din maşină, care-l ţintea camsperiată cu privirile ei albastre, dintr-o dată mutra lui încruntată i se transformă într-unzâmbet larg, inima i se înmoaie şi îi dă şoferului carnetul înapoi spunând: “Ai noroc cudomnişoara asta frumoasă de lângă dumneata, fiindcă altminteri îţi luam carnetul. Nuştiu de ce toţi şoferii când au fete frumoase lângă ei, accelerează totdeauna vitezele. I-aţi carnetul înapoi şi mergi cu viteza normală.”

Acuma şi eu, ca şi miliţianul din România, mi-am pus de câteva ori aceeaşi întrebare: de ce bărbaţii când au fete frumoase lângă ei apasă mai tare pe accelerator,iar răspunsul pe care mi l-am dat ar fi că, într-un asemenea anturaj, conducătorii autovor să-şi mărească prestigiul demonstrând bărbătoşi una din agilităţile lor, ca semn cădispune şi de restul celorlalte.” Dar jocul poate fi periculos. Grecii antici aveau despreprivirile oamenilor un cuvânt: “kalokagathia” , care s-ar traduce în româneşte prin“frumuseţe şi bunătate”. Cam aceasta au fost dintotdeauna privirea şi sufletul Corneliei.

Însă la ea era mult mai mult, căci la caracterul ei blând trebuie adăugat şi surplusul de

inteligenţă şi seriozitate, o caracteristică transmisă genetic tuturor fraţilor ei, cu toţiieducaţi într-o curăţenie de spiritualitate exemplară, izvorâtă din modelul viu, demucenicie, al mamei, combinată cu unele asperităţi restrictive venite din direcţii paterne.Rezultatul a fost excelent, întrucât a stimulat impulsul voliţional al tuturor copiilor, căcitoţi sunt un produs exemplar nu atât al unei atmosfere familiale rigide, ci în primul rândal seriozităţii. Numai aşa se explică felul cum aceste fete au răspuns cu acelaşi sacrificiusacrificiului făcut de părinţi, efortul finalizându-se cu rezultate admirabile, într-un fel de

întrecere ambiţioasă la care Cornelia a dat startul.După terminarea liceului, tentată de dragostea pentru motoarele maşinilor,

Cornelia s-a înscris la Facultatea de Transporturi, din cadrul Universităţii PolitehniceBucureşti, pe care a absolvit-o cu brio, primind diploma de inginer specialist înautomobile. A continuat cu masteratul în management, ceea ce i-a permis să se înscriela doctorat. Teza de doctorat se baza pe cercetările originale întreprinse de tânăraingineră în ateliere şi în laborator, având titlul “Cercetări privind reducereatransmisibilităţii vibraţiilor de la motor la cabina autocamionului”, demonstrând practic căasemenea trepidaţii, destul de dăunătoare ansamblului auto, specifice mai alesmotoarelor diesel, pot fi mult reduse. Conducătorul lucrării era prof. dr. ing. GheorgheFrăţilă, un cunoscut specialist în domeniu. În urma unor concursuri pretenţioase, după ostagiatură de asistenţă, a devenit Senior Lector la Facultatea de Transporturi din cadrul

aceleiaşi universităţi politehnice şi, desigur, drumul ei nu se va opri aici, dorind săconcureze pentru funcţia de conferenţiar iar mai târziu pentru aceea de profesor universitar. Nici o barieră nu îi poate rezista. De acest lucru putem fi siguri, chiar dacă,după căsătoria cu un campion la tir al României, Iulian Raicea, şi după aducerea pelume a două fetiţe minunate, Alexia-Teodora şi Anastasia-Ioana, grijile dăscăliţeiuniversitare se împart între familie şi facultate. Acest lucru nu a împiedicat-o să participela congresele internaţionale din Europa sau să colaboreze la Buletinul INFO SIAR(Societatea Inginerilor de Automobile din România), să publice o serie întreagă dearticole de specialitate, precum şi cărţi tehnice de mare căutare pentru specialişti:“Combustibili pentru automobile”, Edit. Printech, Buc., 2000, împreună cu colegul ei, ing.C. Ioz; “Documente, tabele şi date bază pentru MS Office Applications”, o carte de



207

computerologie cu elemente introductive şi de bază în MS Word, apărută în EdituraMATRIX, Buc., 2005. În engleză, a publicat lucrarea “A model for theoretical studies of the dynam behavior of truck structures”. Capacitatea de a demonstra abilităţiprofesionale şi-a etalat-o la cursul ei de combustibili, lubricanţi şi materiale specialepentru automobile pe care îl predă studenţilor ca director de curs, descriind compoziţiacombustibililor, specificităţile lor fizice şi chimice. Acest curs se bucură în continuare demare succes.

Angrenată în atâtea direcţii, este greu să înţelegem cum această fiinţă tentată sădevină un spirit universal, a mai făcut o facultate de cibernetică şi a mai urmat încă oFacultate de Teologie interconfesională din cadrul Institutului Teologic OrtodoxBucureşti, pregătind scrierea unor cărţi care să abordeze şi o tematică aferentă acestor studii. Evident, specialista Cornelia Raicea nu are astâmpăr, combustibilii pe care îidescrie şi îi analizează ea în laboratoare aprinzându-i spiritul avid ce se vrea propulsattot mai sus, nu din orgolii, ci din setea nestinsă de a şti şi de a ne fi tuturor de folos.

Pentru mulţi spiritul universal al lui Leonardo da Vinci s-a dovedit o boală care seia, contaminând acum şi sexul frumos.Rodica Puşte (n. 14 IV 1967, la Ciorani, PH), surioara Corneliei şi a Lidiei, aflată

acum în America, cu soţul ei Adrian, geolog şi asistent universitar, la două ore şi jumătate de zbor cu avionul de la Chicago, păstrează în sânge, la fel ca surorile ei,dorinţa de a coborî ştiinţa din cer pe pământ şi de a o stăpâni în totalitate. Dupăterminarea şcolii generale din Scăieni, a studiat la Liceul de chimie nr. 4 din Ploieşti, pecare l-a absolvit în 1986.

Între anii 1989-1984, urmează facultatea de Biologie, Geografie şi geologie, dincadrul Universităţii Bolyai-Babeş din Cluj-Napoca. Între 1994-1995 face masteratul şidevine Master în geologie, la aceeaşi facultate clujeană. Nedorind să întrerupă tradiţialansată de sora ei mai mare, între 1998-2002, urmează Facultatea de istorie şi Filozofiea aceleiaşi universităţi, absolvind-o cu teza de licenţă “Iubire şi euharistie” (2002),lucrare unanim apreciată de comisie şi care am dori să fie publicată. Se înscrie ladoctorat şi obţine titlul de Doctor în geologie. Între 1996, până în prezent, a lucrat pepostul de cercetător principal gradul 3 la Institutul de Geologie din Bucureşti, filiala Cluj,de la care a cerut concediu fără plată pentru perioada cât va sta în Statele Unite.

Deşi avea două facultăţi terminate, Rodica a vrut să mărească numărul lor lapatru, începând încă două facultăţi pretenţioase, pe care le-a urmat în paralel un an

(1996-1997), dar pe care, în final, s-a văzut nevoită să le abandoneze din lipsă de timp:Facultatea de Psihologie din Oradea şi Facultatea de Automatizări şi Calculatoare dincadrul Universităţii Tehnice Cluj-Napoca.

Rodica Puşte este autoarea a 15 lucrări de specialitate publicate în ţară şistrăinătate şi a fost invitată să participe la cinci şcoli de vară, la Budapesta, Munchen şiLuebek, Germania. Prin concurs, dânsa a câştigat 3 granturi şi a avut 11 contracte încare a lucrat. Alături de vecinul ei, ing. Alexandru Parianu, Rodica este una din eroineleromanului meu “Dincolo de curcubeu”. Totdeauna m-am simţit onorat să corespondez cudânsa prin e-mailuri şi să avem rarissime colocvii când se nimereşte să vizităm amândoiScăienii de care şi ea şi eu suntem despărţiţi pentru mult timp.



208

Lidia Stan-Ghioltan (n. 11.12.1968, com Ciorani, Prahova), sora cea mai micădin cele trei surori - ultima, dar tot la fel de... prima - cu un an mai mică decât Rodica, aterminat şcoala generală din Scăieni, unde i-am fost diriginte, fiind una din cele mai buneeleve ale şcolii. Era un copil inteligent, ambiţios şi de o cuminţenie exemplară. La fel debună s-a dovedit şi în perioada studiilor medii, făcute la Liceul “Mihai Viteazul” dinPloieşti, pe care l-a absolvit în 1987.

Conform tradiţiei lansată de Cornelia şi continuată de sora ei Rodica, Lidioara nus-a lăsat mai prejos până nu a terminat două facultăţi, una cu profil tehnic, cealaltă cuprofil umanist. În anul 1993 a absolvit Facultatea de Textile-Pielărie din cadrulUniversităţii Tehnice “Gh. Asachi” din Iaşi, apoi în 2002 a absolvit Facultatea de Istorie şiFilosofie din cadrul Universităţii Bolyai-Babeş din Cluj-Napoca, unde studiaseră şisurioarele ei.

Doctoratul l-a susţinut anul trecut (2006), cu o teză din domeniul inginerieiindustriale cu aplicaţii practice: “Contribuţii privind studiul confortului în corelaţie cu

parametri îmbrăcămintei, condiţiile de stare pentru adolescenţi şi factorii principali demicro sau macro climat”.Căsătorită în capitala Ardealului cu ing. electronist Ghioltan-Stan Sorin Ioan (n.

28.02.1969), Lidia este inginer-profesor la Colegiul Tehnic Napoca” din Cluj şi apariţia eila Scăieni este un prilej imens de bucurie pentru bătrânii care, din cinci copii, nu au mairămas cu nici unul pe acasă, toţi fiind răspândiţi în toate punctele cardinale, rareori fiindprilejurile când se pot aduna cu toţii împreună. Deşi aflaţi departe unii de alţii, ceea ce îiuneşte pe toţi clipă de clipă este marea nădejde şi credinţă pe care întreaga familie şi-apus-o în Creatorul Suprem, pentru că reuşitele exemplare ale acestei familiibinecuvântate se datoresc în primul rând tradiţiei familiale şi credinţei de care nici uncopil nu s-a dezis, Lidia fiind un model în această privinţă.

Oana Alexandru (n. 7 aug. 1968, Buc.) este colega de clasă a Lidiei care demică dorea să ajungă juristă ca mama ei, Gabriela Rădulescu, care îşi iubea fetiţa ca peochii din cap, nu numai pentru motivul că era unicul ei copil, dar pentru că era să opiardă. În urma unei operaţii extrem de dificile şi riscante la care fetiţa a fost supusă,Oana nu numai că a scăpat, dar s-a dezvoltat foarte normal, recăpătându-şi puterea demuncă şi voinţa de a se depăşi pe sine însăşi. Ca şi colega ei de clasă, Lidia, cu care seafla în permanentă întrecere - fenomen ce le-a stimulat pe amândouă - Oana va fi oelevă şi studentă de elită.

A urmat Liceul pedagogic din Ploieşti, terminat în 1987, după care s-a înscris laUniversitatea din Bucureşti, Facultatea de Drept, pe care a absolvit-o în 1993 cu notemaxime. Ultima funcţie - cea pe care o deţine şi în prezent - este procuror la Parchetulde pe lângă Judecătoria Ploieşti.

Dacă Oana şi-a amânat puţin obţinerea doctoratului în drept, aceasta sedatorează faptului că, la Procuratură, are un program foarte încărcat, cu procese dificilecare o solicită peste programul de lucru, iar acasă o aşteaptă soţul ei, managerul echipeiPetrolul Ploieşti, şi cei doi copilaşi, Maximilian-Alexandru, elev în cl. a VII-a la Liceul deinformatică şi fetiţa, Bianca-Amelia, elevă în cl. a III-a. Oana este proprietara celei maimari săli de fitness din Ploieşti, iar acest lucru asigură familiei o bună stabilitatefinanciară.



209

Marian Zamfirescu (n. 19 ian. 1975, Moreni) - aşa cum Şcoala din Scăieni semândreşte cu personalităţile descrise mai sus, Şcoala din Boldeşti se mândreşte, printrealţii, cu inginerul fizician Marian Zamfirescu, specializat în optică, laseri, spectroscopie şifizica nanostructurilor. După absolvirea Liceului “I.L. Caragiale” din Ploieşti, în 1992, se

înscrie la Universitatea Bucureşti, Facultatea de Fizică, pe care a absolvit-o în 1998, iar un an mai târziu îşi va susţine masteratul în ştiinţe, devenind asistent cercetător laNILPRP-Bucureşti (Institutul Naţional de Fizica Laserelor, Plasmei şi Radiaţiilor), de pelângă Institutul de Fizică Atomică din Măgurele. În 2003 îşi ia doctoratul în Franţa, laUniversitatea “Blaise Pascal” din oraşul Clermond Ferrand, cu o teză în fizicamaterialelor, pregătită acolo timp de trei ani. Perioada de studii ştiinţifice este mai

îndelungată: şase luni la Strasbourg, doi ani în Italia, pentru post-doctorat. Din 2005până în prezent este membru al NILPRP cercetând opticile nonlineare, laserii ultrarapizişi cristalele fotonice. Între 2003-2005, în Italia, a lucrat la INFM - “Instituto Nazionale per la Fisica della Materia, Dipartamento di Fisica Paolo Scientifico, Universita degli studi di

Firenze”, cercetând spectroscopia ultra-rapidă a semiconductorilor nanostructuraţi.Inginerul Marian Zamfirescu este autorul unor cercetări vaste şi minuţioase, ca urmare aexperienţei ştiinţifice din ţară şi străinătate, în domeniul nanostructurilor, incluzândspectroscopia temporal-rezolvată, microscopia confocală, microscopia forţei atomice. Înprezent accentul este pus mai cu seamă pe creşterea nanostructurii şi pulsurilor de laser ultra-rapide, pe facilităţile acestui tip de lasere şi pe nanotehnologie în general.

Singur, sau în colectiv cu alţi cercetători români, francezi, italieni, ruşi, japonezibritanici etc., fizicianul boldeştean este autor/coautor a cca 20 de lucrări ştiinţifice debază, tratând despre dinamica de recombinare a purtătorilor de sarcină în structurilesemiconductoare, metode optice de nanostructurare, fizica microcavităţilor, fizicanitridelor bazate pe microcavităţi, studii ale nanostructurilor fotonice prin laseri ultrarapiziş.a. Parte din ele le-a făcut deja cunoscute prin diferite comunicări ştiinţifice, în reuniunicu specialişti din acest domeniu. Fizicianul atomist, dr. în Fizica Materialelor, MarianZamfirescu are, în continuare, planuri frumoase, programate pe o perioadă de un an dezile, între lunile martie 2006-februarie 2008, cuprinzând cercetări foarte avansate, prinoptimizări şi implementări de tehnici noi, absolut originale, în domeniul structurilor investigate, cu numeroase aplicaţii în scrierea structurilor fotonice şi ale materialelor semiconductoare.

Iată că din oraşul Boldeşti-Scăieni se ridică şi un viitor mare savant al

microstructurilor atomice, cu care nu numai părinţii şi foştii lui dascăli se pot mândri, ci întreaga comunitate din care tânărul doctor fizician s-a ridicat prin eforturi demne deadmirat.

Gabriel Năstase (n. 6 apr. 1963) este, din ianuarie 2007, directorul PETROM-uluidin Ploieşti şi fostul purtător de cuvânt oficial al PETROM-ului, companie privatizată înultimele luni de mandat ale fostului guvern. Ea se află sub acţionariatul companieiaustriece OMV. Întrucât austriecii aveau nevoie de o personalitate competentă, ei s-auorientat la inginerul boldeştean Gabriel Năstase, bazaţi pe experienţa lui şi pe faptul căfusese unui dintre cei mai buni studenţi ai Universităţii din Ploieşti, Facultatea de Petrol,absolvită în anul 1978. Gabriel, după absolvirea celor opt clase la Şcoala din Boldeşti, s-a înscris la Liceul industrial de la Scăieni, iar de acolo reuşise la examenul de admitere



210

la Facultatea de petrol şi gaze ploieşteană. Iniţial, după absolvirea facultăţii, aceasta l-arepartizat la Schela petroliferă Boldeşti, pe funcţia de şef al forţei de intervenţie, serviciuunde a lucrat până în anul 1980. Din acest an a fost chemat de Societatea NaţionalăPetrom care l-a recrutat pentru importanta funcţie de purtător al ei de cuvânt, devenindprincipala verigă de comunicare dintre marea societate privată şi restul colaboratorilor sau chiar dintre ea şi mass-media. Când această funcţie a dispărut, fiind preluată de altesubsecţii, ing. Gabriel Năstase a fost numit într-o funcţie mult mai responsabilă, aceeade director PETROM, cu mari puteri decizionale. În perioada când era purtătorul decuvânt al susnumitei companii, Gabriel a solicitat aprobarea unei oferte de 200 milioanelei vechi necesari pentru ridicarea noului Monument al Eroilor din Piaţa Petroliştilor.Propunerea i-a fost aprobată şi suma a ajutat mult la finisarea acestei lucrări.

Dumitru Negoiţă este singurul sportiv din oraşul Boldeşti-Scăieni, medaliat cu omedalie de aur. Cel care şi-a pus tot sufletul în descoperirea şi antrenarea tânăruluiNegoiţă ca aruncător de suliţă a fost profesorul său de educaţie fizică Nicolae

Vălimăreanu, de la Şcoala nr. 1 Boldeşti-Scăieni. Negoiţă este în mod cert creaţiaprofesorului Vălimăreanu - el însuşi fost campion naţional la aruncatul suliţei - care,văzând în elevul lui mult dinamism şi multă voinţă, l-a poreclit “Motor”. Iar acest motor afuncţionat atât de bine încât, din diplomele câştigate, şi-ar putea croi câteva costume dehaine - bineînţeles, din hârtia lor care este de cea mai bună calitate, purtând parafeleunor mari organizaţii sportive din ţară şi din străinătate, cum ar fi cele din Bucureşti,Stara Zagora, Iugoslavia, Kobe (de aici medalia de aur luată la Universala din Kobe),Japonia ş.a. Dar Dumitru Negoiţă a preferat să-şi decoreze toţi pereţii casei cufrumoasele sale diplome. Ceea ce a impresionat pe mulţi a fost faptul că Motor, la rândullui, a nutrit ambiţia ca şi cei doi copii ai săi, Maria-Nicoleta, şi Alexandru-Dory să devinăaruncători şi medaliaţi. Şi, într-adevăr, ei au mers pe urmele tatălui campion. Astăzi fetiţalui este printre cele mai bune suliţare din ţară (54,24 m), iar Alexandru-Dory, s-a situatprintre primii cinci aruncători, ambii copii fiind antrenaţi sistematic de tăticul lor, devenitunul din marii antrenori români la aruncatul cu suliţa, alături de profesorul NaeVălimăreanu. De câteva ori am asistat la orele lor de antrenament şi, fiind prieten cumaestrul său, i-am prezis lui Motor că într-o zi va ajunge un mare campion, ceea ce s-aadeverit. Oraşul din care a ţâşnit şi el spre înălţimi precum suliţele lansate din mâinile luiputernice, se mândreşte atât cu numele său, cât şi cu cei doi copii Negoiţă, neîndoios,alţi viitori mari campioni ai României în acest sport frumos şi vechi de câteva mii de ani.

ALŢI CETĂŢENI DE ONOARE:

Stoica Teodorescu (1887-1973): Profesorul Teodorescu s-a născut în Boldeşti şi,analizând cărţile lăsate în urma sa, conchidem că este unul din cercetătorii de bază aiistoriei prahovene, un mare îndrăgostit de plaiurile acestor locuri. Lui îi datorăm“Monografia oraşului Câmpina” (1924), “Unitatea geografică şi etnografică a pământuluişi poporului românesc” (1925), “Monografia comunei Telega” (1926), “Monografia

liceului “Sf. Petru şi Pavel” din Ploieşti - 75 de ani de la înfiinţare: 1864-1939”. Aceastăultimă monografie a fost publicată în 1940. Ceea ce ne surprinde este faptul că, deşi



211

boldeştean prin naştere, profesorul Teodorescu nu a conceput o monografie desprelocul lui natal. Ne-ar fi fost de mare folos la monografia de faţă, fiindcă suntem sigur căar fi scris despre Boldeştii vremii lui lucruri pe care noi nu le cunoaştem, după cum eu,dacă nu aş încerca o descriere a Boldeştiul şi Scăieniul vremii mele, cu localităţileanexe, urmaşii noştri ar şti mai puţin despre aceste localităţi, peste 50-100 de ani...

Sever Voinescu, ambasadorul României la Washington D.C., capitala Statelor Unite, este considerat, de asemenea, locuitor al oraşului Boldeşti-Scăieni, de vreme ceare o frumoasă casă în acest oraş, lângă Casa Seciu, în care locuieşte când şi când...

Sever Voinescu este jurist si ziarist, fost Coordonator al ProgramuluiGuvernamental de Afaceri Externe din cadrul IPP (Institutul Politicilor Publice) dinBucureşti. În acelaşi timp, este bine cunoscut în calitate de jurnalist la ziarul Cotidianul şila cel mai prestigios jurnal cultural Dilema Veche. Are o extensivă experienţă înprobleme de afaceri guvernamentale. În 1997 s-a retras din practicile juridice interne

pentru a deveni consilier în probleme externe de natură europeană pe lângăSecretariatul General al Guvernului Român. În anul 2000 a debutat în carieradiplomatică externă devenind Prim Consul General al României la Chicago unde l-am

întâlnit de câteva ori. Ca nou ambasador român în America, tânărului diplomat Sever Voinescu îi revin câteva misiuni considerate grele, pentru că atât România cât şi StateleUnite trec printr-o perioadă dificilă şi destul de încordată pe plan extern, datoritărăzboiului din golf şi ameninţărilor terorismului islamic care sunt îndreptate deopotrivăatât contra Americii cât şi contra României, de fapt, contra întregii omeniri civilizate.

Cristian Pârvulescu (n. 9 ianuarie 1965 în Ploieşti) este profesor universitar,doctor în politologie, ziarist şi bun mânuitor al frazei rostită sau scrisă pe româneşte. Capolitolog, s-a remarcat în presă şi prin multe programe televizate. A devenit un frecventcomentator al vieţii sociale şi politice din România, considerat unul dintre cei mai buni şicarismatici analişti, date fiind neutralitatea şi spiritul său critic lipsit de angajament politic.Cristian este fiul Constanţei Pârvulescu, profesoară de limba română la şcolile dinBoldeşti şi Scăieni. Tatăl său era medic expert în medicina legistă. În copilărie, a trăit şi

în casa bunicilor de pe strada Podgoriei, din Boldeşti, unde locuia şi mama lui. Bunica saera cunoscuta învăţătoare Ioana Mocanu de la Şcoala nr.1 Boldeşti. C.P. a absolvitFacultatea de Filosofie a Universităţii Bucureşti (1989) şi s-a format la şcoala de

politologie franceză, remarcându-se în România ca una din vocile importante alesocietăţii civile şi unul din liderii de opinie din generaţia tânără care cerea independenţade politic şi democratizarea societăţii în primii ani de după Revoluţie. Din 1999 estepreşedintele celui mai mare ONG - Asociaţia Prodemocraţia. Ca analist politic s-apronunţat pentru corectitudinea şi transparenţa finanţării partidelor şi a actualului politic,dar şi pentru diminuarea rolului lor în ceea ce priveşte iniţiativele guvernamentale,aceasta fiind o cauză a ineficienţei politice. A condus multe seminarii şi şcoli de varăprivind modificarea Constituţiei şi a legii partidelor. Este, de altfel, unul din experţii îndomeniul ştiinţelor partidelor sau partidologiei.

În prezent, activează ca profesor universitar la Şcoala Naţională de ŞtiinţePolitice şi Administrative unde susţine cursurile de Politică Comparată şi Instituţionalism



212

Politic, iar din decembrie 2005 este decanul Facultăţii de Ştiinţe Politice. Personal, ammare încredere că drumul ascensiv al lui Cristian Pârvulescu nu se va opri aici.

Horia Gane - poet, scriitor, publicist de mare sensibilitate (n. la 10 aprilie 1936, laScăieni). Toţi iubitorii de poezie din România au apreciat frumoasele lui poeme iar cine i-a cunoscut familia - tata: Samoil Gutman, care era muncitor, iar mama, Fani Sigler,casnică - au putut afla nenorocirile acestor părinţi harnici şi nevinovaţi, care au suferitcruzimile unei deportări nedrepte din Bucovina de Nord (Gura Humorului), înTransnistria, numai pentru motivul că erau evrei. În 1935, pentru o scurtă perioadă,părinţii se stabilesc la Scăieni, unde, în anul 1936, se naşte H. Roşu-Gutman, viitorulpoet care îşi va alege pseudonimul Horia Gane. El va urma Şcoala elementară (1945-1949) şi Şcoala Profesională textile (1950-1952) la Buhuşi. Tot în acel oraş, se vaangaja ca muncitor la Fabrica de Postav (1951-1953). Între 1954-1956 frecventeazăcursurile Facultăţii Muncitoreşti din Bucureşti, echivalente studiilor liceale, apoi va intra

la Facultatea de Limba şi Literatura Română (neterminată) a Universităţii din Bucureşti(1956-1960). Împreună cu alţi colegi, Horia Gane înfiinţează primul cenaclu literar studenţesc,

la care citeşte, printre alţii, poetul Nicolae Labiş. Va avea servicii de bibliotecar laBucureşti, la Şantierul Naval Olteniţa, va fi director la Biblioteca Raională din Urziceni, laBibl. Jud. Bacău, apoi coregraf pentru dansuri naţionale, redactor la o staţie deradioficare, instructor de brigăzi artistice (1967-68), corector la revista Ateneu (1970-74),muncitor la fabrica “Proletarul” din Bacău etc. Va debuta la Scrisul bănăţean (1956), dinTimişoara, iar editorial cu volumul de versuri Lumină întârziată (1967). Va colabora lamulte reviste literare: România literară, Luceafărul, Viaţa Românească, Tribuna, Ateneu,Cronica etc. Opera: Lumină întârziată, versuri, Buc., 1967; Dimineaţa noului venit,roman, Buc., 1974; Plante gânditoare, poezii, Buc., 1977; Melior , poeme, Buc., 1981;Puntea de hârtie, poeme, Buc., 1986; Frageda fire, poezii pentru copii, Buc. 1990; Calm, pus deoparte, antologie de autor, Bucureşti, 2002.

Ne bucurăm că Horia Gane este sănătos şi continuă să scrie. Aşteptăm să-l întâlnim odată şi în Boldeşti-Scăieni unde i s-ar face o primire festivă, după cum merită.

Aurică Marinescu: Primul primar al noii localitaţi s-a născut la Boldeşti în ziua de3 noiembrie 1930, într-o familie de muncitori. A studiat Liceul Militar Mânăstrea Dealului,

din care s-a transferat la Liceul “Sfinţii Petru şi Pavel” din Ploieşti, continuându-şi studiilesuperioare la Academia de Studii Economice (ASE) la Bucureşti, devenind economist. Alucrat la Schela Boldeşti pe postul de şef contabil (director economic). A fost primar alcomunei Boldeşti din anul 1969. În 1968, când se unesc comunele Boldeşti cu Scăieni,devine primul primar al noului oraş, calitate în care şi-a dovedit toată destoinicia.Cetăţenii l-au considerat unul dintre cei mai valoroşi lideri din câţi a avut acest oraş.Despre dânsul s-a mai scris în această carte. Dupa ce a ieşit la pensie, dispariţia soţieisale, Mimi, i-a slăbit mult starea de sănătate. S-a stins în ziua de 17 septembrie 2005,regretat de întreaga comunitate.



213

Ion Dumitru, actualul primar al oraşului, s-a născut la 10 mai 1940 în Boldeşti, înfamilia unui muncitor petrolist. Este absolvent al Facultăţii de Biologie Geografie aUniversităţii Babeş-Bolyai din Cluj-Napoca, promoţia 1965. Este profesor gr. I, cu ovechime de 41 de ani în învăţământ, în prezent pensionar. În primul an după absolvire, afost profesor la şcolile generale din Gornetul Cuib, apoi la Teişani, după care afuncţionat ca profesor la Seciu, timp de 23 de ani, unde a fost şi director. Înainte de a sepensiona, a funcţionat la Şcoala nr. 1 Boldeşti-Scăieni unde era profesoară gr. I soţia sa,Dumitru Elisabeta Mona (născută la 31 martie 1942 la Blaj, având numele dedomnişoară Sevestrean), fosta lui colegă de facultate şi de grupă. Au o fată profesoară,Alina Paula, şi un nepot Alin Alexandru. Profesorul Ion Dumitru a candidat la funcţia deprimar din partea P. Conservator (fost Umanist Român) şi a fost ales primar în 2004, cuvot majoritar. Iniţiativa principală de a se ridica un monument al eroilor în faţa primăriei avenit din partea dumnealui, conform însemnărilor dintr-un proces-verbal. În Boldeşti esteapreciat de boldeşteni pentru felul cum conduce oraşul iar colaboratorii lui de la primărie

spun că adevărata casa a primarului a devenit Primăria unde se zbate să rezolveproblemele oraşului care uneori sunt foarte complicate.Alte amănunte despre primarul Ion Dumitru pot fi găsite la capitolul despre

primăria oraşului Boldeşti-Scăieni.

Iulian Gheorghe Bach este Comisar şef de poliţie, Inspector şef al Inspectoratuluide Poliţie al Judeţului Prahova. Este domiciliat în Scăieni, pe strada Falansterului, şi decând s-a mutat în această localitate, s-a ataşat mult de oamenii şi de viaţa acestor locuripe care, cât îi stă în posibilităţi, le ajută. S-a născut la 4 iunie 1956 în com. BaltaDoamnei, jud. Prahova. Este căsătorit şi are doi copii. Studiile militare şi civile l-aucalificat pentru viitoarele funcţii în care a fost promovat, ultima fiind actuala poziţieprimită în luna aprilie 2006, după ce, cu un an înainte, în martie 2005, prin dispoziţiaŞefului I.G.P.R., fusese desemnat pentru îndeplinirea atribuţiilor specifice funcţiei deinspector şef al Poliţiei Judeţene Prahova.

Iulian Gheorghe Bach a absolvit Şcoala de ofiţeri activi a M.I. - arma poliţie -specializarea: investigarea fraudelor (1985). A continuat cu Facultatea de Poliţie -Academia de Poliţie “Alexandru Ioan Cuza”, Bucureşti, profil - Ştiinţe juridice (1995),după care a absolvit foarte importante cursuri post-universitare (“Drept civil”, la Fac. deDrept a Universităţii Bucureşti - între 1995-96); curs de management poliţienesc, curs de

Drepturile Omului, de computere, de “Analiză tranzacţională”, la Şcoala de agenţi depoliţie “Vasile Lascăr”, Câmpina ş.a. Prin şcoli şi-a însuşit noţiuni de limba rusă şiengleză. Ar trebui să ne iasă din cap ideea că poliţiştii de astăzi, care trec prin atâteaşcoli, sunt echivalentul miliţienilor de ieri, cărora nu li se cerea mai mult decât forţapumnilor. Desigur, pentru a căpăta asemenea atribuţii, viitorul lider de poliţie s-a distinsprin nişte merite, promovând examene pretenţioase şi urcând toate treptele necesare,comparative, dacă vreţi, cu treptele de grade militare. Astfel, Comisarul şef Iulian Bach apornit-o de la nivelul de simplu ofiţer de poliţie economică din cadrul Poliţiei oraşuluiBoldeşti-Scăieni (1985-1990), devenind pentru şapte ani Şeful poliţiei acestui oraş(1990-1997). Între 1997-2001 a fost avansat ca Prim-adjunct al Şefului PoliţieiMunicipale Ploieşti, iar între 2001-2005 Adjunct al Inspectoratului şef, funcţie din care a



214

fost promovat în postul ocupat în prezent. Aici îndeplineşte o serie întreagă de activităţi,pe care le-aş numi mari responsabilităţi, într-o perioadă când, după Revoluţie, mulţicetăţeni se consideră atât de liberi încât fac cam ceea ce vor, iar unii chiar se întrec să

încalce legile. Atribuţiile noului şef sunt: coordonarea activităţii Serviciului Poliţiei deOrdine Publică, Serviciului Poliţiei Rutiere, Serviciului Transporturi, controlul a şasebirouri de poliţie comunală, în calitate de Adjunct al Şefului Inspectoratului Şef al Poliţieide Siguranţă Publică din anul 2001 şi până în prezent.

Inspectorul Şef este şi coautor în editarea lucrării “Noua legislaţie rutierăcompletă”, apărută în 2003, şi a lucrării “Timpul de muncă”, lucrare de licenţă (1995).Pentru serviciile aduse, a primit o Diplomă de Onoare în anul 2001 şi Semnul Onorific“În Serviciul Armatei”, în 2002.

Vasile Enache (n. 28.06. 1958, Măgurele Prahova) - medic veterinar şi fostprimar al oraşului Boldeşti-Scăieni, între 1 iunie 1996 şi 1 iunie 2004. După terminarea

şcolii generale din com. Măgurele, a urmat Liceul Agricol din Râmnicu Sărat, secţiaveterinară (1973-1977), când a devenit tehnician veterinar. Între 1984-1989, a urmatFacultatea de medicina veterinară din Bucureşti, din cadrul Universităţii Agricole. Între31 decembrie 1989 şi iunie 1996 lucrează ca şef al Gospodăriei agro-zootehnice la UM0443 Boldeşti, ca şef de laborator al oficiului de reproducere. La alegerile pentru postulde primar al oraşului Boldeşti-Scăieni, obţinând majoritatea voturilor, devine primaruloraşului, viceprimari fiind Cristu Vlăsceanu şi C-tin Năstase. După acel mandat, între2005-2007, devine director EGA Metal Ploieşti. În 2004 a terminat o a doua facultate, deAdministraţie Publică SNSPA.

În urma activităţii de primar, în oraşul Boldeşti-Scăieni au rămas următoareleobiective realizate: modernizarea clădirii primăriei; înfiinţarea Direcţiei patrimoniului(prima de acest fel din ţară); demararea construcţiei şi de şcoli la Boldeşti şi Scăieni;monumentul eroilor de la Boldeşti; fundamentarea unui muzeu al oraşului, nedeschis

încă; dispensarul nou de la Boldeşti; creşa de la Boldeşti; asistenţa socială pusă lapunct; continuarea asfaltării şi reparării infrastructurii unor străzi ş.a. Fostul primar estecăsătorit cu Mioara Enache, funcţionară la oficiul de gaze, şi au doi băieţi: Mirel MirceaCătălin, ing. la SN Petrom Prahova, şi Liviu Adrian, student an. V la Biotehnologiemedical-veterinară, profesie similară cu aceea a tatălui său.

Cristu Vlăsceanu (n. 22.04.1954, Ţintea-Băicoi, Prahova). Şcoala generală aabsolvit-o la Ţintea, continuând studiile la Liceul din Băicoi. Este absolvent al IANPBucureşti, Universitatea Agricolă şi de Medicină Veterinară, Facultatea de economieagrară (1993). De asemenea, a urmat şi un curs postuniversitar de administraţie publică,terminat în 2004 la Universitatea Petrol şi Gaze Ploieşti (UPGP). Între 1990-2001, a fostales viceprimar, iar din 2001 până în 2004 a desfăşurat o splendidă activitate în cadrulpatrimoniului local, fiind directorul-fondator al Direcţiei Patrimoniului din Boldeşti-Scăieni,prima instituţie de acest fel din ţară. Impetuos şi plin de dinamism l-a susţinut înactivitate pe primarul Vasile Enache, în toate realizările din perioada acelui mandat deprimariat: construcţii de şcoli, dispensar, canalizarea centrului Boldeşti până la Scăieni,monumentul ş.c.l.



215

Cristina Stoicescu - fosta elevă a Şcolii nr. 2 cu clasele I-VIII din Scăieni, CristinaStârceanu din Balaca, este actualul şef al secţiei de Medicina muncii de la Spitalul

judeţean Prahova din Ploieşti. Ea s-a născut la 25 ianuarie 1969 în Ploieşti şi dupăterminarea Liceului “Mihai Viteazul” (1983-1987), va reuşi printre primii la Facultatea deMedicină şi Farmacie “Carol Davila” din Bucureşti, pe care o va absolvi în 1995, camedic internist. Este căsătorită cu medicul Dănuţ Stoicescu, absolvent al aceleeaşifacultăţi. Au doi băieţei.

Rezidenţiatul a fost făcut între 1994-1998 în medicina muncii, iar următorii cinciani (1999-2004) a fost un timp necesar de specializare în pneumologie. Deşi amândoisoţii fuseseră repartizaţi la Bucureşti, după o perioadă de lucru în spitalele din Capitală,au cerut să fie transferaţi la Ploieşti. După cum vedem, Cristina a revenit la vechea eispecializare din medicina muncii, care este o branşă destul de responsabilă a mediciniimoderne din zilele noastre, tânăra doctoriţă fiind acolo, ca şi în viaţa de toate zilele, un

model de corectitudine. În serviciul pe care îl are acum, duce şi o importantă activitatede cercetare. Sora Cristinei, ing. Niculina Voinea (n. 4.09.1959, Scăieni), absolventă aUniversităţii Politehnice Bucureşti, este specialistă în ingineria proceselor chimice laSchela Boldeşti, mamă a doi copii, Andrei şi Răzvan, studenţi la Facultatea deInformatică.

Nicolae Moianu (n. 7 aug. 1941 la Ariceşti Rahtivani, jud. Prahova) este unuldintre cei mai prolifici arhitecţi români din generaţia sa, autor de lucrări splendide, extremde cunoscute de milioane de oameni care, din păcate, le văd, le folosesc, dar numaicâţiva se întreabă cine o fi fost autorul lor... Vă dau numai trei exemple din lucrările lui şio să vă convingeţi că am dreptate. Sute de mii de cetăţeni trec anual prin faţa Gării deSud şi văd acolo o mare şi frumoasă fântână arteziană, apărută în 1969 lângămonumentul eroilor, dar cine ştie că autorul ei este arhitectul Moianu, care a trăit maitoată viaţa la Scăieni? Zeci de mii de turişti români şi străini, când vizitează Satul deVacanţă de la Mamaia, admiră frumuseţea şi originalitatea “Hanului Prahova”, dar câţiştiu că a fost conceput mai întâi pe planşeta arhitectului Moianu? De asemenea, zeci şizeci de mii de oameni circulă sau se plimbă pe frumosul Bulevard CFR din Giurgiu, dar câţi ştiu oare că modernul bulevard este tot opera lui? (La drept vorbind, cu câţiva ani înurmă, admiram şi eu acest bulevard, dar nu ştiam că este opera con-orăşeanului meu.)

Şi tot aşa, putem înşira o lungă listă cu o serie de alte lucrări minunate create dearhitectul din Scăieni, însă, deocamdată, mă voi mulţumi să amintesc doar pe cele maiapropiate, mai accesibile, dintre ele, fiindcă multe sunt răspândite pe o arie largă, prinţară.

Voi începe cu marea şi noua şcoală etajată din Boldeşti, care are 12 săli declasă, 4 laboratoare, 4 alte săli pentru clasele I-IV, o mare sală de sport (15 x 30 m) şi o

înfăţişare impunătoare. Întregul centru al oraşului Mizil este proiectat tot de acestarhitect, apoi întregul cartier Micro-14 din Buzău, precum şi cartierul Costieni dinRâmnicu Sărat. La fel - Policlinica “Cina” de pe Str. Andrei Mureşanu, din Ploieşti,cinematograful-cineplex “Modern”, cu două săli, de pe Şoseaua Vestului (construit în1975), din acelaşi municipiu, Sala Polivalentă de 1000 de locuri, de la Plopeni (1984-



216

1985), Casa de cultură Plopeni (1980), Hotel-Park din Băile Govora etc., etc., spre a numai vorbi de atâtea şi atâtea renovări, printre care Casa Cămărăşiei din Slănic Prahova,Hanul Roşu de la Vălenii de Munte (acesta, din păcate, incendiat cu rele intenţii de niştecriminali mafioţi), proiectări de case particulare, cimitire ş.a. La toate aş mai puteaadăuga şi propria lui casă - nu aceea părintească din Scăieni, pe care a vândut-o - cieleganta vilă din Seciu, aceasta fiind locuinţa de vară a marelui constructor carelocuieşte acum mai mult în Ploieşti. Până să iasă la pensie, arhitectul Moianu eracunoscut şi ca “violonistul Moianu”, fiindcă interpreta piese clasice la vioară; i se maispunea şi “pictorul Moianu”, căci a pictat o serie de minunate tablouri care, fotografiate şiadunate, ar putea alcătui astăzi un frumos album de artă ce ar merita să fie publicat.Pentru că am copilărit cu Nicuşor, cum îi ziceam eu în copilărie, îmi amintesc cum îl

chibiţam când el picta, până într-o zi când mi-a zis-o în faţă: “Decât să te uiţi la mine,mai bine pune mâna şi încearcă să faci şi tu o pictură!” “Nu, că nu pot şi... nu ştiu cum”,i-am răspuns eu. Atunci Nicuşor mi-a dat în mână o pensulă şi tuburi cu ulei, mi-a pus în

faţă o bucată de carton pregătit pentru a fi pictat, a luat din perete icoana SfântuluiNicolae, patronul casei şi al lui, şi mi-a răspuns: “Ai să poţi!”. Şi l-am “greşit” destul debine. Astfel am devenit şi eu pictor - numai datorită lui.

Arhitectul Moianu a făcut acelaşi liceu ca şi mine - Liceul “I.L. Caragiale” dinPloieşti (1959-1965), apoi Facultatea de Arhitectură de la Institutul de Arhitectură “IonMincu” din Bucureşti (1959-1965); a urmat studii de urbanism şi proiecte de arhitectură,apoi a lucrat ca arhitect la DSAPC Ploieşti (1965-1968), devenit I.P.P. (Institutul deProiectări Ploieşti). De acolo a ieşit la pensie în anul 2004. Este căsătorit cu o reputatăprofesoară de franceză, Constanţa Florica Moianu şi au o fată care a absolvit Facultateade Ştiinţe Juridice din Bucureşti, avocata Oana Moianu.

În cartea de faţă sunt şi reproduceri după picturile acestui distins arhitect român.

Ligia Dună (n. 19 apr. 1970) Despre Ligia am mai vorbit când am prezentattalentele muzicale ivite din acest oraş. Ea debutase ca pianistă, însă profesoara ei decanto a descoperit că are o voce de excepţie şi a îndemnat-o să studieze canto. Dupăabsolvirea Conservatorului de muzică din Bucureşti, a fost repartizată ca soprană laTeatrul de Operetă “Ion Dacian” din Capitală. Până acum a avut roluri interpretative, casoprană, în următoarele operete: “Frumoasa din pădurea adormită”, de Marius Ţeicu(rolul Barzei Berta), “Hello Dolly”, de Jerry Hems (rolul Irenei Malloy), în opereta

“Farmecul operetei” de Emmerich Kalman şi în “Opereta, dragostea mea”. Anul acestapregăteşte şi alte roluri.

Florin Dună (n. 9 iun. 1969) Şi pe fratele Ligiei l-am prezentat la capitolul despretalentele muzicale ridicate din acest oraş. El locuieşte în Berlin. Ca şi sora lui, a terminatLiceul de muzică din Bucureşti şi conservatorul “Ciprian Porumbescu”. Este un foartetalentat violonist. Predă cursuri de vioară în limba germană la o şcoală de muzică dincapitala Germaniei. Mai nou, intenţionează să publice un curs de vioară.

Miltiade Păun (n. 3 oct. 1928 la Pleaşa, Prahova - decedat la 29 iulie 2002 laScăieni), absolvent al Liceului Militar din Predeal, dar având înclinaţii muzicale, a



217

continuat studiile la Conservatorul din Bucureşti. A fost oprit acolo ca asistent. Pestecâţiva ani, devine director la Direcţia de muzică din Ministerul Culturii, colaborator externla revista “Muzica”, secretar muzical la agenţia de impresariat artistic ARIA, secretar literar muzical la Operă şi Operetă, director la “Electrecord”, autor de librete muzicale,co-autorul cărţii “Opereta Ghid”, împreună cu Titus Moisescu (Ed. muzicală, Bucureşti,1969). A condus ansambluri româneşti peste hotare. Prieten cu marele tenor Ion Daciancare îl va cununa cu Elena Nicolae din Scăieni şi care le-a cântat la nunta ce a avut loc

în această localitate. Are un băiat inginer, Ionel Păun, care locuieşte tot la Scăieni. Alteamănunte sunt descrise la capitolul despre talentele muzicale ale oraşului.

Rusu Dragoş (n. 21.06.1963) este un fost elev al Şcolii din Scăieni care, dupăabsolvirea Facultăţii de Economie Industrială din cadrul ASE (1989), a mai urmatFacultatea de Drept a Universităţii Ecologice Bucureşti, susţinându-şi masteratul înştiinţe economice la ASE – Finanţe-bănci şi a devenit director general în cadrul Agenţiei

Naţionale de Administraţie Fiscală ANAF. Este doctor în Finanţe-bănci. A fostvicepreşedinte şi comisar la Garda Financiară Centrală, preşedinte de AntrepozitareFiscală, director general al Direcţiei Generale de Inspecţie Financiar-Fiscală din cadrulMinisterului Finanţelor Publice. De pe această poziţie a devenit primul luptător cureţelele mafiote, declanşând atacuri bine documentate contra firmelor fantomă, contravalului de evaziuni fiscale din ţară, cerând intensificarea expertizelor (în special învânzările la negru de băuturi alcoolice de marcă, a tutunului fin din import prin folosireabanderolelor false netimbrate corespunzător şi fără elemente de siguranţă specifice). S-a ocupat cu verificarea produselor impuse accizării, inclusiv a foliilor holografice care au- sau, mai bine zis, care trebuia să aibă - mai multe niveluri de securizare, deoarecechiar şi acestea se falsificau, fiind necesar introducerea obligatorie a controlului şiverificării cu lampa ultravioletă a etichetelor holografice. Rusu Dragoş, în prezentdirector în Ministerul Finanţelor, a contribuit concret la combaterea acestui flagel carepăgubeşte bugetul de stat cu sume de ordinul miliardelor de euro (peste 50% dinvaloarea bugetului de stat). Este căsătorit cu Raicu Angela Iuliana (n. 21.07.1961),absolventă a ASE 1988. Au doi copii: Andreea – studentă anul I la UniversitateaHiperion şi Corina Teodora, elevă clasa a II-a.

Nicolae C. Gheorghe Ţârlea-Castellano (n. 10.08.1946): Pentru lupta cu arma în

mână împotriva comunismului, descrisă la capitolul respectiv, pe acest fost elev al Şcoliidin Scăieni l-am trecut pe lista cetăţenilor de onoare.

Ilie Duţu (n. 20.05.1951): Pentru lupta împotriva comunismului, descrisă lacapitolul respectiv, pe acest fost elev al Şcolii din Scăieni l-am trecut pe lista cetăţenilor de onoare.

Costin Pelinescu (n. 8 iulie 1936) este inginer, profesor, fost inspector general-adjunct al Inspectoratului de Învăţământ al Municipiului Bucureşti şi inspector general şef al Secţiei de Învăţământ din Sectorul 1 al Capitalei. Tatăl său este cunoscutul portar alechipei de fotbal a Schelei Boldeşti, Titus Pelinescu.



218

Şcoala generală a făcut-o la Ploieşti şi la Scăieni iar studiile medii la Liceul“Spiru Haret” din Bucureşti (1954). A continuat cu studii la Institutul Politehnic dinBucureşti (actuala Universitate Politehnică), absolvită în 1966 cu titlul de inginer mecanic. După o perioadă de stagiatură ca profesor inginer de tehnologie la Grupulşcolar de construcţii metalurgie, unde a fost şi director, a fost recrutat, în 1972, laInspectoratul Şcolar Bucureşti, în funcţiile amintite. Între 1985-1998 a fost inspector şef la Sectorul 1 Bucureşti. De asemenea, a fost ales ca Preşedinte pe ţară a FederaţieiSportive de Înot. Are două lucrări publicate în domeniul sociologiei.

Inspectorul general Costin Pelinescu a venit şi continuă să vină deseori în vizită în Boldeşti-Scăieni, locuri de care îl leagă cele mai frumoase amintiri din copilărie. Înşcoala generală a fost colegul meu de clasă, unul dintre fruntaşii la învăţătură pe şcoală.Ca inspector general a fost, de-a lungul anilor, unul din cei mai apreciaţi şi respectaţiinspectori din învăţământul bucureştean, apreciat de toţi directorii de licee şi şcoligenerale pentru imparţialitatea şi corectitudinea sa exemplară despre care, de-a lungul

anilor, s-au scris frumoase articole de laudă.

Viorel Mateianu: Unul din cei mai mari fotbalişti şi antrenori de fotbal, juristulViorel Mateianu, s-a născut la 1 iunie 1938 la Lipăneşti, Prahova. Deşi primele clase le-afăcut în comuna natală, apoi Liceul “I.L. Caragiale” la Ploieşti (abs. 1956) şi studiile dedrept civil la Facultatea de Drept din Cluj şi Bucureşti, ca sportiv el s-a născut la echipade fotbal a schelei Boldeşti. Viorel trăia zilnic în Boldeşti, venea zilnic pe jos de acasă laterenul de fotbal din Boldeşti şi deseori se recomanda că este fotbalist boldeştean. Deaici, fostul centru-înaintaş al echipei boldeştene a fost remarcat şi recrutat mai întâi înechipa Petrolului din Ploieşti, apoi, între 1954-1970 în alte mari echipe, succesiv, laProgresul CSPS, Progresul Finanţe-Bănci Bucureşti, Universitatea Cluj, Steaua-CCA,apoi din nou la Progresul Bucureşti, echipa purtătoare a “felinarului roşu”, pe care aadus-o în prima linie din divizia A, Viorel jucând ulterior în ambele echipe naţionale - ceade juniori şi de seniori - şi participând în turnee naţionale ori internaţionale, care i-auşlefuit talentul până la nivelul de mare vedetă internaţională şi l-au transformat în idolulnumărul unu al spectatorilor din întreaga ţară. “Vio” era cel mai bun dribleur al fotbaluluiromânesc din toate timpurile, rapid şi imbatabil în fente zigzagate de tip sud-american,fiind adesea comparat cu marele brazilian Pele. S-a spus despre el, pe drept cuvânt, că,

în calitate de antrenor de elită, a revoluţionat fotbalul românesc prin metode ştiinţifice şi

idei de joc personale. Ca jucător extrem de dinamic, odată minge intrată în iureşulpaşilor săi, nu se oprea decât în poarta adversarului, motiv pentru care, de mai multe ori,manageri ai marilor echipe occidentale i-au oferit sume tentante de sute de mii de dolari

încercând să-l achiziţioneze în formaţiile lor. Dar Viorel le-a respins pe toate cudemnitate, chiar dacă în patria sa, adeseori a fost nedreptăţit din invidia unor potentaţi,

într-un fel nemeritat şi dureros, creându-i o stare psihică ce a contribuit considerabil la îmbolnăvirea lui. Abia în preajma decesului, după revoluţie, i s-a oferit - destul de tardiv -titlul de “maestru al sportului”. V.M. a fost nu numai un mare fotbalist român, dar şi unuldintre cei mai buni antrenori, ridicând, între anii 1978-1980, echipa F.C. Maramureş BaiaMare la nivelul unei imbatabile echipe de club european (amintim că la Baia Mare clubulsportiv îi poartă numele. După asemenea rezultate, Federaţia Română de Fotbal l-a



219

“împrumutat” pentru trei ani (1970-73) echipei germane TUS Wansee din BerlinulOccidental, unde, de asemenea, Viorel Mateianu a făcut minuni pe teren. Necazuriletrăite în relativ scurta sa viaţă (moartea unicului fiu care de abia se căsătorise, un primaccident vascular), nu l-au mai ajutat să reziste la al doilea stroke cerebral şi în ziua de25 nov. 1996, a plecat dintre noi, cu trei ore înaintea meciului echipei “Steaua” în cupaUEFA, pe care o iubea şi voia să o vadă evoluând pe teren. A lăsat în urmă peiubitoarea lui soţie, jurista Mihaela Mateianu, redactor la ziarul Libertatea, şi doi nepoţi,astăzi studenţi - Dănuţ şi Viorel Mateianu-2, care locuiesc la Boldeşti cu Dana, mamalor, profesoară de matematică la şcoala din această localitate. Fiindu-mi bun prieten şicoleg de liceu, am apucat să-l vizitez acasă la Bucureşti, unde ne-am îmbrăţişat cuemoţie când ne-am revăzut după mai bine de patru decenii. Am scris despre el în ziareleamericane, iar acum consemnez trecerea lui prin lume şi în această monografie careeste închinată locului pe care Viorel îl iubea atât de mult.

Vivi Răchită: (n. 30 mai 1970 la Boldeşti-Scăieni). A fost elev al Şcolii dinScăieni. Alături de Viorel Mateianu, Valeriu Răchită este unul din cei mai de seamăfotbalişti şi antrenori români. Pe undeva, chiar li se aseamănă soarta şi stilul lor de lucru.Ar fi multe punct comune care îi apropie - chiar şi iniţialele de “V” de la “victorie” - dar şimulte diferenţe. Dacă Viorel era centru-înaintaş, Vivi era “back”, adică fundaş, desprecare mulţi au spus, în perioada când a mai evoluat la Steaua, că are ceva din Prodan,cu excepţia unor mici gafe de care fireşte că nu poate scăpa nici un fotbalist. Obţinuse omedie foarte bună (8,48) într-un meci cu Bistriţa, cam prin vremea când el juca laSteaua. De fapt, Răchită a fost preferatul spectatorilor cam în toate echipele şi meciurile

în care a jucat - şi se poate mândri că are un palmares de jucător formidabil, evoluând învreo opt echipe bune, în decursul a numai câţiva ani. Dacă ne gândim că a pornit de pesimulacrul de stadion al IGS-ului, de lângă casa lui din Scăieni, şi a ajuns cu repeziciunepe marile stadioane ale ţării şi ale Europei, aceasta nu e lucru puţin.

Între anii 1990-1996 a jucat la Petrolul; între 1989-1990, 1996-1999, 2002-2005,deci în trei rânduri, ajunsese să fie idolul steliştilor, căci Vivi se dedicase trup şi sufletechipei “Steaua” şi poate că ar fi rămas acolo mai mult timp dacă nu ar fi intrat în conflictcu Gigi Becali. După plecarea de la echipa roş-albaştrilor, a mai perindat pe la Plopeni şipe la Oneşti, apoi în capitala Turciei, în echipa Ankaragükü, iar din Turcia la FarulConstanţa, apoi la echipa Litex, din Bulgaria şi, în sfârşit, la Universitatea Craiova... A

jucat ca fundaş şi în echipa naţională. Cele mai mari foloase, Răchită cred că le-a adusechipei ploieştene Petrolul, unde s-a remarcat ca un bun şi devotat antrenor. Dinaceastă funcţie, s-a retras în mod festiv, în august 2005, când i s-a şi organizat un “mecifestiv” special, susţinut în cinstea lui, un meci de retragere, cu participarea formaţiilor dinanul 1995 ale Petrolului şi Rapidului, finalistele acelui an.

Incontestabil, Valeriu Răchită este unul din marii fotbalişti ai ţării, motiv pentrucare consider că merită să intre pe lista de onoare a oraşului Boldeşti-Scăieni.



220

O PRIMĂ LISTĂ CU CETĂŢENII CARE ŞI-AU ADUSCONTRIBUŢII DE SEAMĂ ÎN ORAŞUL BOLDEŞTI-SCĂIENI,

SPRIJININD, PRIN MUNCA LOR ZILNICĂ, RIDICAREA LOCALITĂŢII

Deoarece această listă este alcătuită de la mare distanţă de ţară, fără să existeposibilitatea de a fi întru totul completată cu datele necesare, nici verificată sută la sută,precum autorul şi-ar fi dorit, sunt dator cu nişte explicaţii. Mai întâi m-am izbit de criza despaţiu şi de timp, dar şi de imposibilitatea de a intra în contact direct cu o mulţime delocuitori care sunt sigur că meritau să figureze pe ea şi pe care încă nu am putut să-icontactez, deşi am încercat aşa ceva. (Câteva plicuri cu date personale expediate dinţară nu au ajuns la mine în America, probabil oprite de SRI, căci au văzut că erau listecare transmiteau date personale din România în America şi, de aceea, aş avea dreptulsă spun că acest serviciu de informaţii mi-a făcut un mare deserviciu, deoarece mi-asabotat lucrarea de faţă. Credeam că am scăpat de cenzurarea scrisorilor, obicei

criminal moştenit de pe vremea dictaturii comuniste. Se vede treaba că mai avem multpână să ne aliniem la cerinţele UE.) De aceea, trebuie să îmi cer scuze de la persoaneleaparţinând acestei categorii şi care sper să mă înţeleagă că, deocamdată, nu figureazăaici, nu din rea voinţă, ci din simplul motiv că, în ciuda unor eforturi făcute, până latipărirea cărţii, cerută urgent de editură, nu am putut afla totuşi numele lor şi celelalteamănunte. De asemenea, însăşi uitarea, uneori, ne joacă feste...

Sunt sigur că lista trebuia să fie cu mult mai mare, fiindcă majoritatea cetăţenilor şi-au adus obolul la ridicarea localităţii. Cauzele omisiunilor respective rămân, totuşi,motive serioase, vizavi de preţuirea fiecărui locuitor în parte, pentru care îi rog pe cei

care lipsesc din această succintă enumerare şi se consideră neîndreptăţiţi, ştiind că aucontribuit cu ceva concret la ridicarea spirituală sau materială a oraşului, să aibă răbdareşi să-mi comunice numele lor pe următoarea adresă: Prof. Cristian Petru Bălan, str.Bucovului nr.19, Boldeşti-Scăieni, jud. Prahova, cod. 105300 (sau prin e-mail:[email protected]). Observaţiile şi adăugirile îmi vor fi comunicate electronicaici, în Statele Unite. În afară de nume, i-aş ruga pe aceşti solicitanţi să specificeprofesia, domiciliul şi care anume a fost contribuţia lor principală la consolidarea bunuluirenume al acestei localităţi. Dacă explicaţiile vor fi plauzibile, după verificare, numele lor vor fi cu certitudine incluse în ediţia a doua a acestei monografii. Le mulţumesc încă depe acum cu anticipaţie.

Deocamdată, în această primă ediţie, avem informaţii despre următoarelepersoane, domiciliate în Boldeşti-Scăieni. Din păcate, câteva sunt decedate (numele

însemnate cu o cruciuliţă), dar aceasta nu înseamnă că nu meritau a fi amintite. Toatenumele sunt menţionate în ordine alfabetică (oferind şi unele amănunte în cazul căactivitatea lor a fost necesar a fi subliniată):

Prof. univ. Alecu Ioan-Nicolae (n. 09.07.1945, Bucureşti), fost preşedinte AGA încadrul S.C. “Agros” Boldeşti-Scăieni, între 1990-1999; +Albulescu Mariana (asist. med.,n. 21.12.1953, Ploieşti – m. 19.12.1996), Albulescu Şerban (n. 19.07.1949), electronist,Albulescu Doina (n. 12.05.1955), economistă, Albulescu Bogdan (n. 22.03.1978), actor

Teatru Naţional Bucureşti, Albulescu Andreea (n. 31.10.1980), economistă, ing. IonNicolae Alexandru, ing. Ion Angelescu, +Margareta Angelescu, ing. +Mircea Angelescu,



221

Nicolae Angelescu, +Petrache (Petre) Angelescu, ing. Petre (Puiu) Angelescu, GeorgetaAnton (tehnician veterinar), Gh. Antonescu, Liliana Antonescu, Ion Anton, Silviu AndreiAntonoiu, prof. Steliana Apostu, ing. Vasile Ardeleanu, Daniela Aron (asist. medicală),Valentin Aron, prof. Natalia Atanase, +Corneliu Axente, ing. Ion Baraonici, Titi Bădica,+Ion Bălan, Puica Bălan, ing. geolog Bărbătescu, Coca Beuca, +Traian Beuca, DanielaBică, C-tin Belea, ing. Lidia Belea-Mitu, ing. Aurel Bilciurescu (preşedintele uneicompanii de import-export), ing. Doina Bilciurescu (n.1949), ing. Olga Bilciurescu(n.1957), Mariana Bilciurescu, prof. Ana Biţă, +prof. Ion Biţă, Paul Biţă, Stelian Biţă,+Gheorghe Bîrjoveanu, ing. C-tin Blebea, Ana Bocioacă, Gh. Bratosin, Paulina Bratu,Elena Buiac, Simion Buiac, ing. Valeriu Carp, Marilena Carp, Gheorghe Catrinoiu,Antoanta Cazacu, ing. Violeta Cazacu, Tiberiu Ceauşu, +înv. Gheorghe Cătălin, ing.Gabriel Călinescu, medic stomatolog Daniela Călinescu, Puiu Călinescu, FilofteiaCăproiu, Simona Cârcioiu, Stelian Cârcioiu, Cristina Cernat, +Dumitru Cernat, +EmiliaCernat, C-tin Cheşca, Niculina Chiriac, ing. prof. Doina Marina Chiriţă, prof. Constantin

Chiriţă, Ion Chivăran, Rodica Chivăran, Cristina Ciobanu, Natalia Ciobanu, Gabriel Cioc,Rodica Cioc, Ciorobea Daniela, farm. Valeria Ciupercă, econ. Cristina Ciulei, FlorinCiulei (n. 15.09.1969), admin. Şc. nr. 1 Boldeşti, Ion Ciulei, Florica Ciulei, Vasile Ciulei(n. 22.04.1941), abs. Fac. Electromecanică, Ciulei Fănică (n. 8.10.1967), sudor, Ciulei-Gurău Irina (n. 15.01.1963) economistă şi patron de magazin, Ion Constantin, ing.Ciprian Costache, Iulian Costache, Elena-Luminiţa Costache, ing. Stelian Croitoru, col.sec. Ion Croitoru, Florin Croitoru, Cucu Croitoru, +Crozzolo Alexandrina, GheorgheDanciu, +Chiril Darie, Valeriu Darie, prof. Elena Darie, Ion Darie, Mariana Darie, ing.Mihai Darie, Petre Darie, Virginia Darie, Cornel Diaconu, +Elena Diaconu, +Ion Diaconu,Fivi Diaconu, +Ovidiu Diaconu, înv. Constanţa Diaconescu, ing. Dan Diaconescu, prof.Dana Diaconescu, prof. Silviu Diaconescu, ing. Ion Dima, prof. +Emilia Dincă, econ. IonDincă, prof. Constantin Dinu, prof. Ion Dinu, prof. Maria Dinu, ing. Viorel Dinu, ing.+Nanu Dragu, prof. Mona Dumitru, Gh. Duma, Cristian Petre Dumitrache, Eremia Dună,ing. Gh. Dună, Eugenia Duţu-Mihăilescu, ing. Gheorghe Enache, ing. Liana Enache, ing.Enescu Traian, înv. Enescu Veronica, Carol Fechete, Virgil Fechete, Floarea Fechete,Ana Filip, Adrian Filostache, Ioana Filostache, Florea Daniela, Elena Frecăuţeanu,Teodor Frecăuţeanu, prof. Eugenia Filote, Ionuţ Filote, ing. Gheorghe T. Gheorghe,Rosika Gheorghe, Constantin Gheorghe, prof. Tatiana Gheorghe, Alexandra Georgescu,ing. Marian Georgescu, Adriano Valeriu Geotti, Corneliu Geotti, +Maria Goţonoga, prof.

+Platon Goţonoga, +Leon Grigore, +Nicolae Grigore, Marilena Grigore, +TamaraGrigore, econ. +Valerică Hancu, prof. Hanganu Maria, Ecaterina Hoancă, Eugenia Ilie,Gh. Ilie, ing. Mircea Ilie, Benone Ionescu, econ. Elena Ionescu, cant. Ştefan Ionescu,Constantin Iosif, Elena Iosif, C-tin Isbăşoiu, Stelu Ivan, +Antoaneta Lazăr, Maria Leucă,Elena Leucă, Elena Licu, Maria-Lala Licu, Nicolae Licu, înv. Vera Licu, Ion Loghin, înv.Florica Manea, Elena Manole, Ilie Manole, Miruna Manole, Valentin Manole, Aurel Marin,+Constanţa Marin, ing. Petre Marinescu (inginer pensionar, fost director a Uzinei demaşini şi utilaje din Giurgiu), Elena Matei, +Grigore Matei, Marian Matei, +NiculinaMatei, Paul Matei, C-tin Mateescu, ing. text. Teodora Mateescu, Valeriu Mateescu, IonMazilu, Bogdan Metea, ing. Corina Metea-Pătrănescu, Elena Mihai, Cleofira Mihalcea,Cristian Mihalcea, Ing. Aurelian Mihăilescu, ing. +Elena Mihăilescu, ing. Constanţa



222

Mihăilescu-Dragu, prof. Dorina Mihăilescu, Victoria Minea, Petre Mitiţă, prof. CireşicaMarciu, educ. Elisabeta Marciu, înv. +Ioana Mocanu, Maria Musceleanu, ŞtefanMusceleanu, farm. Ileana Munteanu, Ion Munteanu, econ. Maria Munteanu, AureliaMureşanu, +Mircea Mureşanu, Musa Samir (proprietar cofetărie), Laura Musa, ElisabetaNagy, Mihai Năstase, Gheorghe Neguţ, dr. Nemerovschi Carmen, înv. +ConstantinNichita, Elena Nichita, asist. farmac. Ana Atena Nicola, Lucian Nicola, GheorgheNicolae, Bodola Nicolescu, Lizica Nicolescu, C-tin Nicolescu, Puiu Olaru, ValeriaPahonţu, Adrian Pantelimonescu, Maria Pantelimonescu, Roxana Pantelimonescu,+Ioan Paraschivescu, Valeria Paraschivescu, Oniţiu Eugenia, Vanda Oprea, OvidiuPascu, ing. Corina Metea-Pătrânescu, dr. Doru Pârvan, prof. Constanţa Pârvulescu,econ. Lia Petre, +Maria Petre, +Nică Petre, Romeo Petricioiu, Ion Pilică, econ. AdrianPetre Popescu, +C-tin Popescu, înv. Eugenia Popescu, ing. prof. Emilia RalucaPopescu, Steliana Popescu, Caius Aurelian Piţa, Eduard Mihai Piţa, asist. med.Gheorghe Piţa, Eugenia Piţa (maistru cofetar cu practică îndelungată în Germania), +Ion

Piţa, Eugen Popa, Florica Popa, Ileana Popa, Liviu Popa, Lucica Popa, Manole Popa(fost viceprimar), Marius Popa, Olguţa Popa, +Puiu Popa, econ. +Constantin Popescu,+Paraschiva Popescu, +Petre G. Popescu (fost notar, primar de centru), MihaiPredescu, farm. Livia Protopopescu, Lucia Puşcaşu, Victor Puşcaşu, Aurelia Radu, C-tinRadu, Dr. Luiza Radu, Radu Dumitru (Conu’ Mitică, figură pitorescă a oraşului, prin notadistinsă de eleganţă a vestmintelor sale), prof. Petre Radu, Elisabeta Radu, EugeniaLelia (Gina) Radu, ing. Gh. Răchită, jurist Gabriela Rădulescu, Georgeta Rădulescu, IonRădulescu, Jana Rădulescu, Dorina Rădulescu, col. Mircea Rădulescu, Paul Rădulescu,Relu Rădulescu, Ion Roşca, Lucica Roşca, +Răzvan Roşca, Aurelia Samoilă, NicolaeSavu, Ana Săndulescu, dr. Alin Scarlat, Elena Scărlătescu, Jean Scărlătescu, +LicăScărlătescu, ing. Elisei Scirenco, Mihaela Scirenco, Pavel Scirenco, ing. FloruSecreţeanu, ing. Nelu Slăboiu (Pavel), Silvia Sorescu, prof. Abel I. Stan, Daniel I. Stan,Elena I. Stan, Aurel Stan, prof. Fabiola Stan, ing. Sever Stan, Ioan I. Stan, înv. IoanaStan, Valentin Stanciu, Ana State, +Gheorghe State, Mariana State, prof. Petre State,Veronica State, înv. Georgeta Suditu, prof. ing. Constanţa Tănase (directoarea Liceuluiindustrial Scăieni; v. Liceul), econ. +Corneliu Tănase, +Aurelian Tănăsescu, prof. FloricaTănăsescu, Ilie Tănăsescu, Remus Tănăsescu, +Ilie Teodorescu, dr. ValentinTeodorescu, Elena Teodorescu, C-tin Teodoru, Alexandru Tolomei, Aurică Tomescu,ing. Ion Tomescu, C-tin Tomescu, +Nicolae Tomescu, Petre Tomescu, +Vasile

Tomescu, Ioan Tronaru, Gheorghe Tudor (fost director cămin cultural, consilier primărie), Severa Tudor, ing. Florin Turbatu, tehn. oper. Camelia Voinea, Marius Voinea,Mădălina Voinea, ing. Niculina Voinea, econ. Mariana Urdea, +Vasile Urzică, prof.Cezarina Vasile, ing. Dorin Vasile, Lucica Vasile, Petre Vasile, înv. Georgeta Vasilescu,Grigore Vasilescu, înv. Mariana Vasilescu, ing. Sorin Vasilescu, +Niculina Vâlsănoiu,Octavian Vişan, Maria Vodă, Alexandru Zamfirescu, Emil Zamfirescu, Silvia Zamfirescu,Mirela Zeca, +Tănase Zeca, Ion Zîrnea. (Lista va continua, cu corectarea omisiunilor, înediţia a II-a).

FOŞTI PRIMARI ŞI AJUTOARELE LOR : +Tănase Vasilache (v. mai jos:fondatori), +Ilie B. Răspop (v. mai jos: fondatori), +Popa Manole, Maria Musceleanu



223

(fostă secretară şefă a primăriei oraşului, un model de conştiinciozitate), C-tin Năstase,Cristu Vlăsceanu, +Stela Chivăran, Gheorghe T. Gheorghe, (v. mai jos: foşti lideri locali),

jurist Dumitru Piţa, Gh. Tudor, Ştefan Pahonţu.

FOŞTI ŞI ACTUALI LIDERI DE INSTITUŢII LOCALE ŞI ÎNTREPRINDERI :

Col. Petre Răduţă (n. 01.01.1946 la Valea Sălciei, Buzău). După terminareaŞcolii generale din comuna natală, a urmat Liceul din Râmnicu Sărat şi Şcoala Militarădin Bucureşti (1964-1967). Are gradul de colonel. S-a înscris la Universitatea Bucureşti,urmând Facultatea de Drept şi Filosofie (1970-1979) pe care a terminat-o cu titlul deDiplomat în Drept. Este căsătorit cu prof. de matematica Alexandra Răduţă (n.15.03.1951, la Râmnicu Sărat), licenţiată a Facultăţii de matematică din cadrulUniversităţii “Al. I. Cuza” din Iaşi. Au doi copii: Cristian Răduţă, sculptor (prezentat laartiştii locali) şi Georgeta Răduţă, asist. univ. la catedra de matematică a Universităţii

Ploieşti, (n. 24.03. 1976), căsătorită cu ing. Valentin Maniu. Georgeta şi Valentin au doicopii. Colonelul Petre Răduţă a lucrat în cadrul Ministerului de Interne, în fosta miliţie,fiind detaşat la Buzău, Mizil, Văleni şi Boldeşti-Scăieni unde a fost comandantul Postuluide miliţie orăşenesc (1973-1985). În prezent, este pensionar, dar, avându-se în vedere

înalta sa calificare şi experienţă, a fost numit comandantul Poliţiei comunitare dinBoldeşti-Scăieni, de la înfiinţare (2005) până în prezent. (Vezi. cap. poliţia locală).Trebuie menţionat faptul că atunci când Securitatea a aflat că Petre Răduţă a avut nişterelaţii mai strânse cu familia mea “fugită în America”, a fost mutat din postul ce-l avea înBoldeşti-Scăieni, la Slănic Prahova. Abia după revoluţie a fost repus în drepturi.Ing. Florin Marinescu (n. 28.12.1954, Ploieşti), actualul şef al “Unităţii Boldeşti”, cum se

numeşte reminiscenţa fostei şi glorioasei Schele petrolifere Boldeşti care, de la peste3000 de salariaţi, a mai rămas cu vreo 300, se străduieşte, pe cât îi stă în putinţă, sămenţină această unitate la linia de plutire. Eradicarea Schelei Boldeşti s-a produs prinHotărârea nr. 692 din 7 oct. 1994 privind înfiinţarea de societăţi comerciale cu capitalintegral de stat prin reorganizarea unor subunităţi din cadrul Regieiei Autonme aPetrolului “Petrom” Bucureşti. Inginerul Florin Marinescu continuă munca începută de pecând lucra la fosta schelă. Experienţa îndelungată îl ajută în acest efort pe care îl ducecu speranţa că va fi din nou posibil ca “Unitatea Boldeşti” să redevină ceea ce a fost -Schela petroliferă Boldeşti - nicidecum o anexă a Schelei Băicoi. După absolvirea

cursurilor elementare la Boldeşti, apoi a claselor V-VIII la Liceul Caragiale din Ploieşti, aurmat Liceul militar “Dimitrie Cantemir” din Breaza. Nu şi-a ales cariera militară ci a vrutsă devină inginer petrolist. De aceea a urmat cursurile Institutului de petrol şi gaze dinPloieşti (1976-1981) pe care le-a absolvit cu titlul de inginer. A lucrat în fosta schelăBoldeşti din 1981 până în prezent, 2007, având mai multe responsabilităţi: inginer şef debrigadă, şef de secţie, şef de producţie, până la funcţia actuală - supervizor intervenţii,şef de unitate.

Constantin Năstase (n. 24.07.1936, com. Corbii Mari, Dâmboviţa, fosta Tudor Vladimirescu). Sudii elementare şi gimnaziale în comuna natală (cl. I-VI la Corbii Mari,cl. a VII-a la Tudor Vladimirescu). A urmat o şcoală profesională de electricieni laTârgovişte, fiind repartizat la Schela Boldeşti unde a lucrat până în 1955. Din 1955 până



224

în 1958 a urmat o şcoală de maiştri, lucrând ca maistru la schelă până în 1959. În acelan a fost ales preşedinte de sindicat pe schelă de unde a fost trimis la o şcoală de partidde un an de zile după care este numit instructor teritorial pe fostul raion Ploieşti. În 1969revine la schelă. Conducerea schelei îl trimite la Academia Ştefan Gheorghiu unde sespecializează în probleme economice. Va lucra, în continuare, în cadrul asociaţieisindicale din Ploieşti, apoi ca director comercial la Întreprinderea de aparataje electricedin Ploieşti, iar de aici va fi cerut ca director comercial timp de zece ani la Măgurele.Revine la schela Boldeşti de unde va ieşi la pensie în 1995. A candidat la alegerilepentru primărie din partea PSD şi va deveni viceprimar între anii 2001-2006, pe vremeacând era primar dr. Vasile Enache. În această perioadă s-a avut ca sarcină colectivădouă obiective principale: construirea şcolii noi de la Scăieni şi a sălii de sport de laŞcoala cu cl. I-VIII nr. 1 Boldeşti-Scăieni, dotarea lor cu 52 de computere (35 la Boldeşti,17 la Scăieni); de asemenea, asfaltarea a 14 km de străzi, construirea monumentuluiş.a. Este căsătorit cu educ. Adriana Năstase (vezi A. N.) şi au doi copii Gabriel şi Mihai

(v. G.N.).Ing. prof. Gheorghe Genel Costache (n. 30.03.1942 la Măgurele, Prahova),fostul director al Fabricii de mucava Scăieni, este fiul Paraschivei şi al preotuluisurghiunit de comunişti, Teodor Costache, după cum arată cartea “Preoţi ortodocşi în

închisorile comuniste”, de Vasile Manea, Editura Arhiepiscopiei Alba Iulia (Reîntregirea).După terminarea şcolii generale de la Lipăneşti, inginerul a urmat Liceul I.L. Caragialedin Ploieşti (1960). Dar, fiind “băiat de popă”, a întâmpinat mari dificultăţi cu înscrierea lafacultate. A trebuit să se angajeze ca muncitor strungar, după trei ani de şcoală tehnică,la Uzinele “Steagul Roşu” din Braşov. Mai avea colegi 14 fii de preoţi, ca şi el, aceştiafiind tot strungari... A fost luat în armată la tancuri. Cu certificat de muncitor, a urmatFacultatea de mecanică, din cadrul Politehnicii Bucureşti (1968) şi a primit repartiţia laUzinele de fibre sintetice “Republica” din Săvineşti, lângă Piatra Neamţ. În 1969 setransferă ca diriginte de şantier la Fabrica de mucava din Scăieni. Din 1987 până în2001, devine directorul general al acestei fabrici care acum a fost rebotezată CAHIRO.Deci, la această fabrică, a lucrat 32 de ani, timp în care a fost şi profesor de tehnologiela Liceul industrial din Scăieni. Inginerul Costache a fost trimis de trei ori în Mongolia,unde a stat mai bine de un an de zile, construindu-le acolo o fabrică de mucava,deoarece acea ţară nici nu ştia ce sunt acelea cutiile de carton. A fost medaliat cu ceamai înaltă medalie a muncii mongolă, personal de Yumjaaghiin Ţedenbal (1916-1991),

şeful statului. În afară de două surori, Mariana (1933-1980) şi Elena (administrator la ogrădiniţă), fostul director mai are un frate, Silviu Costache (n. 4.06. 1949, Ploieşti), fostsecretar al primăriei în perioada când Aurică Marinescu era primar. Silviu fuseseoperator chimist la Brazi. El a terminat şcoala generală la Lipăneşti, liceul seral laBoldeşti şi Universitatea, Fac. de drept administrativ, la Sibiu. În prezent este jurist laPloieşti, doctor în economie. Ceilalţi doi fraţi ai lui Genel Costache au decedat: CostacheMarian (1946-1996), absolvent al Liceului industrial Scăieni, un expert electrician auto şifost operator de cinematograf (v. talente muzicale locale) şi Ionel Costache (14.10.1936-09.03.2004), absolvent al Liceului seral Boldeşti (1968) şi al unei şcoli de maiştri(1978), fost director al Clubului de la Schela Boldeşti, care, graţie măiestriei saleactoriceşti, a ajuns la locul întâi pe ţară într-un concurs artistic.



225

ALŢI CETĂŢENI DE FRUNTE AI LOCALITĂŢII:

Ing. Mihai Moraru, fost ministru al petrolului, în regimul trecut, provenit dinBalaca.Ing. Toma Călinescu (n. 22.04.1928, Ploieşti) este inginer constructor şi

proiectant arhitectură. După terminarea liceului şi a Institutului de construcţii dinBucureşti (1962-1968), a lucrat ca inginer constructor la aşa numita Casa Albă dinPloieşti, până la pensie. Este autorul unor frumoase construcţii (casa ing. Alexandru, depe str. Păcii din Scăieni, casa familiei Vâlcu, de pe str. Liliacului, casa dr. DanielaCălinescu de pe str. Monumentului, casa dr. Scarlat, de pe str. Monumentului - toate dinScăieni; a lucrat la proiectul clădirilor Omnia, Fabrica de pâine de la bariera RafinărieiVega ş.a.).

Inginerul Călinescu este un militant neobosit pentru drepturile cetăţeneşti alelocuitorilor din Scăieni, sprijinind orice activitate a autorităţilor dusă în această direcţie,venind cu numeroase iniţiative frumoase şi deosebit de utile, acceptând până şi“sacrificarea” propriei case pe care a lăsat-o ca mulţi ani să fie lăcaşul dispensaruluilocalităţii Scăieni. Fraţii inginerului sunt: Mihai Călinescu (n. nov. 1929, Ploieşti, inginer constructor; Alexandru Puiu Călinescu (n. 1932, Ploieşti, şofer, desenator tehnic. Copiiilui, trei la număr, au făcut cinste familiei sale Daniela Călinescu (n. 20.06. 1970 laScăieni) este medic specialist stomatolog, absolventă a Facultăţii de Medicină dinConstanţa (1995), având cabinet propriu, luat zilnic cu asalt de pacienţi locali sau din

afara localităţii; Gabriel Călinescu (n. 14.11.1956, Ploieşti), inginer constructor,absolvent al Institutului de construcţii, Bucureşti, facultatea de construcţii. Posedă ofirmă proprie de instalaţii. Are două fete, amândouă absolvente a liceului de muzică,Bianca-Andreea fiind pianistă la Viena; sora lui Gabriel, Gina (n. 10.09.1955 Ploieşti)este profesoară la Toronto, în Canada.

Popa Manole (1936-1993) regretatul viceprimar, a fost foarte ataşat de scăienariipe care îi reprezenta şi a fost totdeauna purtătorul lor de cuvânt în primărie.

Ciungradi Silviu (primar între 1979-1981), în ciuda faptului că a avut ghinionul săfie primar pe timpul grevei de la IFLGS, cu care, de altfel, a cooperat foarte echitabil,rămâne un primar care era vestit pentru fineţea sa de a sta de vorbă cu cetăţenii şi de a

le oferi sprijinul solicitat de cei care îşi puteau justifica solicitările.Econ. Popescu P. Jean (primar între 1991-1992) a fost primul primar al oraşului

numit după Revoluţie, acoperind perioada cea mai dificilă, când întreaga ţară era încădestul de debusolată. De aceea lui îi revenise sarcinile cele mai încâlcite pe care, dinfericire, le-a depăşit cu bine, lucrând foarte conştiincios şi fiind deosebit de apreciat, maiales că era primul primar care nu aparţinuse fostului partid de la guvernare. Deşi cerusesprijin din partea conducerii judeţene, aceasta nu l-a ajutat după cum dorise, aşa că atrebuit să se descurce singur. După un an de zile de primariat, nu a mai vrut să continueaceastă muncă, din cauză că a constatat lipsa de cooperare a autorităţilor superioare,

aşa că nu şi-a mai depus candidatura pentru continuarea mandatului.



226

Moroianu Gheorghe (1993-1996) este al doilea primar provenind din Scăieni şi acăutat să facă totul pentru ridicarea acestui sector al oraşului, îndeosebi pentru cartierulBalaca pe care l-a ridicat mult.

Pahonţu Ştefan rămâne ca unul dintre cei mai activi viceprimari. În bună parte,lui i se datorează estetizarea oraşului. A ajutat pe cetăţeni, oferindu-le sfaturi şi planurimoderne pentru remodelarea locuinţelor. Era văzut zilnic controlând curăţenia străzilor şidiscutând cu cetăţenii să-şi înfrumuseţeze faţadele caselor şi curţilor din partea străzilor.

Ing. Gheorghe T. Gheorghe (n.30.06.1931 la Scăieni), după terminarea LiceuluiSf. Petru şi Pavel din Ploieşti, a urmat Facultatea de mecanică textile din Iaşi (1955).Directorul Î.G.S. ing. Mircea Vasiliu, l-a angajat ca inginer la fabrica de geamuri, undeing. Gheorghe a inventat şi pus în producţie “sticla spongioasă” şi geamul armat. În1989, ing. Gheorghe devine preşedintele local al PNŢCD iar între 1994-1995 devineviceprimar al oraşului, demonstrând că este o personalitate cu iniţiative originale şipractice.

Gheorghe Dumitru (primar între 1981-1988) era unul dintre cei mai tineri primaridin judeţ şi meritul lui principal este că, având relaţii la judeţ mai concrete decât ceilalţipredecesori ai lui, a obţinut fonduri şi sprijin direct, destul de consistent. De asemenea,s-a înconjurat de un consiliu comunal în care predomina tineretul şi i-a mobilizat pe toţicu sarcini concrete, îndrumându-i şi controlându-i pe fiecare în parte.

Dobre Valeriu (primar între 1992-1994) a fost unul dintre primarii care aucolaborat îndeaproape cu conducerea schelei Boldeşti, obţinând sprijinul schelei înmulte probleme gospodăreşti.

Prof. filos. Constantin Dinu (n. 24.02.1936, Scăieni) a urmat clasele primare şigimnaziale la Scăieni, Liceul “I.L. Caragiale” la Ploieşti (1950-1954). În 1963 a absolvitFacultatea de filosofie din cadrul Universităţii Bucureşti. Pe când a făcut armata, pentrucomportament excepţional, a fost trimis la un curs pe care l-a terminat cu gradul delocotenent, ceea ce i-a facilitat intrarea în partidul de la putere. Desemnat deconducerea uteceului pe judeţ, va deveni secretar cu probleme de şcolarizare şipioniereşti, inclusiv pe linie de educare a tineretului, activitate pe care nu era voie să odesfăşoare decât profesorii calificaţi. După ce, printr-o înţelegere, organizaţia pionierilor s-a rupt de organizaţia uteceului, funcţionând independentă, sub conducerea Consiliuluinaţional judeţean, profesorul Constantin Dinu este numit şeful unei Comisii decomunicări ştiinţifice pe teme de educaţie şi filosofie, unde ţine 31 de comunicări

ştiinţifice în faţa unor profesori universitari specialişti. Uneori a fost nevoie să sedocumenteze în străinătate (într-o bibliotecă universitară din Praga) pentru elaborareamaterialelor, toate apreciate de un auditoriu format din specialişti. Altă funcţie avută afost cea de inspector şef al corpului de control al preşedintelui consiliului popular

judeţean de atunci. Între timp, fiind profesor gr. doi, a păstrat legătura cu învăţământul,predând ore (plata cu ora) de filosofie la liceele din Ploieşti: Liceul I.L. Caragiale, liceulMihai Viteazul, liceul Nichita Stănescu ş.a. În ultimii ani, a lucrat în informatică, timp de14 ani, în calitate de analist programator de sistem electronic. În 1990 a trecut lacatedră, de unde s-a pensionat în 1996. A publicat în revista “Viitorul social” materialul“Critica social-economică a lui Virgil Magiaru, elaborată pe baza cuvântărilor lui de laLiga Naţiunilor pe când era ministru de externe.” Prof. Constantin Dinu are două fete: Dr.



227

vet. Cristina-Denisa Dinu (n. 1988, Bucureşti), absolventă a Facultăţii de medicinăveterinară din Bucureşti, având şi masteratul în branşă, în prezent lucrând înadministraţia de stat. Cealaltă fată, Loredana-Irene (n. 1970 la Ploieşti), a absolvitFacultatea de biochimie şi domiciliază în Italia, căsătorită cu italianul Imes, fiind mamaunui copil de patru ani. Soţia prof. C-tin Dinu, Viorica Bălan (n. 18.03. 1936, Focşani),absolventă a Liceului pedagogic, este învăţătoare pensionară.

Ing. Florin Turbatu (n. 01.06.1965, Ploieşti), în 2001, a deschis, pe str. Liliaculuinr. 7, un foarte solicitat birou, “S.C. Conturimob”, de proiectări şi de copiat documenteprin sistem xerox. Inginerul Florin Turbatu a studiat clasele primare şi gimnaziale laScăieni, Liceul industrial tot la Scăieni, după care a urmat Institutul politehnic dinBucureşti, Facultatea de metalurgie (abs. 1990).

Prof. rusă Platon Goţonoga (19.11.1916-29.03.2005), director al Şcolii generalenr.2 Boldeşti-Scăieni, între 1 sept. 1963 şi 1 iulie 1980, absolvent al Institutului “MaximGorki” din Bucureşti. A fost căsătorit cu Maria Goţonoga (n. 10.10.1924-22.08.2001). Au

avut două fete: Rodica şi Gabriela. (V. mai jos, ing. Rodica Dinescu). Înv. Constantin (Titel) Vasilescu (n. 07.01.1924, la Scăieni), frate cu inginerulGheorghe, cunoscut mai ales prin buna dispoziţie pe care o împrăştia totdeauna în jurulsău, chiar şi atunci când era bolnav; este învăţătorul cel mai în vârstă din oraş, căruia i-atrecut prin mâini mai multe generaţii de elevi. Pe vremea cât a fost director la Şcoala cucl. I-IV din Balaca, urmându-i, în 1956, învăţătorului Frecăuţeanu, s-a îngrijit pentrumărirea spaţiului şcolii, pentru îngrădirea curţii şi dotarea claselor cu materiale didacticenoi. După terminarea Şcolii Normale de 8 clase de la Bârlad şi a Liceului teoretic, aperegrinat prin şcolile ardelene de lângă Beiuş. A urmat un an ca student laUniversitatea Bucureşti, Facultatea de drept, (1947) dar, fiind socotit “fiu de chiabur”, afost dat afară din facultate împreună cu numeroşi alţi studenţi ca şi el. În 1956 vine ca

învăţător şi director al şcolii de la Balaca, post din care va ieşi la pensie. Este căsătoritcu Georgeta Vasilescu (n. 18.02. 1938, la Şarânga, Buzău), învăţătoare gr. I, care afuncţionat la şcoala din Scăieni până la pensionare. Au doi copii: Sorin Vasilescu(9.09.1958) inginer petrolist, absolvent al facultăţii de petrol şi gaze din Ploieşti şi LizetaVasilescu (n. 09.11. 1967), inginer informatician, absolventă a Facultăţii de informatică,Bucureşti. Lizeta este căsătorită în Italia şi locuieşte acolo cu soţul ei, revenind anual laScăieni.

Prof. Ion Dinu (n. 30.11.1945), profesor de limba română la Şcoala nr. 2

Boldeşti-Scăieni despre care procesele verbale ale inspecţiilor făcute în acea instituţieconsemnează elogios că predă orele de limba română la un înalt nivel profesional, ca şisora lui, Maria Dinu, profesoară de matematică.

Medicul Teodorescu Valentin (n. 15.01.1951), absolvent al Liceului I.L. CaragialePloieşti (1965-1969) şi al Universităţii de Medicină Carol Davila, Bucureşti (1969-1975)fost director medical al Spitalului Sinaia, medic şef (1987-2007), specialist în boli interne(1987-1990). Căsătorit cu ing. petrolistă Valentina Teodorescu, au doi copii: LetitiaGabriela, absolventă a Şcolii Naţionale de Ştiinţe Politice şi Administrative Bucureşti şiMaximilian Mihai, absolvent al Universităţii Româno-Americane, specializată înmarketing şi management. Ing. Valentina Teodorescu a urmat şi dânsa UniversitateaRomâno-Americană Facultatea de Economie a Turismului şi Universitatea Ploieşti,



228

Facultatea de Contabilitate, specializată în Informatică şi Gestiuni.General rez. de brigadă Teodorescu D. Stelian (n. 15.05.1932, Boldeşti),

profesor la Academia Militară Bucureşti.Prof. dr. univ., Ionescu Mihai (n. 13.01.1956, Ploieşti), de la UPG Ploieşti, şeful

catedrei de hidraulică. Are 2 copii: Alexandru – student anul III la automatică şi Andre –clasa a IX-a.

Ing. Ionescu Nicolae-Claudiu (n. 5.11.1959, Ploieşti), inginer petrolist pePlatforma Maritimă „Gloria”. Are 2 copii: Luminiţa, clasa a IX-a şi Cezar, clasa a V-a.

Ing. Ioan Ionescu (n. 11.09.1924, com. Bătrâni, PH), fost şef de secţie la schelaBoldeşti. Soţia d-lui este învăţătoarea Ionescu Mândruţa (n. 8.08.1932, Ogretin, PH),absolvent al Liceului Pedagogic Ploieşti. S-a pensionat după 35 de ani de vechime.

Ing. chimist Murăşan Iuliana (n. 31.07.1960, Ploieşti) manager la firma deProtecţie a Mediului, Ploieşti.

Ing. chimist Murăşan Nicolae (n. 25.11.1959. Braşov), manager la firma Unilever

Ploieşti. Soţii Murăşan au 2 copii: Diana Elena – studentă la Conservator, facultatea deMuzicologie anul I, Bucureşti; şi Radu Florian – clasa a XII-a la Liceul de Artă, Ploieşti.Ing. Ioan-Liviu Todoran, născut la 24 iunie 1958, Ţagu – Bistriţa Năsăud,

absolvent al Facultăţii de automatică, Universitatea Bucureşti. Este inginer la firmapersonală ArtSoft S.R.L. Ploieşti.

Director economic Valeria Todoran (n. 20.05.1960, Scăieni), absolventă a ASE,fostă directoare a Băncii Transilvania Ploieşti, pe care a condus-o timp de 10 ani. Înprezent, timp de 4 ani, este directoare la Banca Românească Ploieşti.

Ing. Dima Ion (n. 21.06.1946, Băneşti, PH), absolvent al Institutului AgronomicBucureşti, Facultatea de Horticultură, 1970.

Ing. Dima Valeria (n. 1.12.1949, Scăieni), absolventă a aceleeaşi facultăţi în1974. Soţii Dima au doi copii studenţi: Dragoş şi Bogdan.

Ing. Dan Mogoş (n. 4.04.1970, Segarcea-Vale, Teleorman), absolventă a ASE,Facultatea de economie agrară 1994, proprietaru firmei DANCOR, Scăieni, fondată în1998. Ing. Crenguţa Mogoş (n. 19.12.1942, Pârscov, Buzău), absolventă a Liceului I.L.Caragiale Ploieşti (1991) şi a ASE Bucureşti, Facultatea Management Industrial, soţia luiDan Mogoş.

Din persoanele cu funcţii trecute sau actuale, mai cităm pe:Dinu Neacşu (fost deputat în fosta Mare Adunare Naţională), Ilie Mircea (fost

director la Jovila Construct, alimentarea cu apă a oraşului); econ. Jean Boeru, şef contabil schela Boldeşti; +Ion Ioniţă (fost deputat în MAN pe timpul lui Petru Groza), IonJipa (în prezent, dirigintele oficiului PTTR), jurist Gh. Pavel (fost judecător la JudecătoriaPloieşti; a suferit persecuţii sub regimul comunist); educ. Adriana Năstase, fostădirectoare la Grădiniţa Boldeşti nr. 4 (1961-1990). econ. Ion Nagy (fost director economic al I. Geamuri Scăieni); Prof. Georgeta Necula, fost director al Şcolii generalenr. 1 Boldeşti-Scăieni; prof. C-tin Chiriţă (director al Grupului Şcolar Industrial “1 Mai”Ploieşti); Nică Petre (1930-1992), fost director al BAT; ing. Nicolae Ion, prof. Simion Pop,fost director al Şcolii Seciu); ing. Artur State (specialist în fibre optice), ing. CristianTomescu (director tehnic la Romtelecom), prof. Gh. Necula (fost director al Liceuluiindustrial Scăieni. Vezi Liceul Scăieni; col. Alecse Olteanu (n. 17 mai 1929 în Boldeşti-



229

Scăieni) fost locţiitor al şefului Inspectoratului Jud. Teleorman în 1970. În 1977 ajungeşef-plin al securităţii la Teleorman, până an 1978.

Prof. Silviu Diaconescu (n. 21.05.1921, la Podenii Vechi, Prahova), fost director la şcolile din Boldeşti, Scăieni şi Seciu, personalitate distinsă prin toate iniţiativele şilucrările sale pe plan de învăţământ şi de conducere îndelungată a tuturor şcolilor dinoraş (singurul profesor care a fost director la toate şcolile generale din Boldeşti, Scăienişi Seciu), respectat de toţi cetăţenii. Împreună cu soţia sa, distinsa înv. ConstanţaDiaconescu, a avut trei copii ingineri: Lioara-Aurelia Bodan, (n. 19.09.1947), mulţi anidirectoare la Liceul Scăieni, Octavian Diaconescu (n. 27.07.1946 – m. 30.12.1932),inginer specialist în turboreactoare (în unele articole apărute în străinătate s-a scris că afost asasinat de securitate în faţa uzinei Turbomecanica din Bucureşti unde avea ofuncţie de răspundere) şi Dan Diaconescu (n. 27.07.1946 în Podenii Vechi), inginer naval pe vapoare comerciale, fost coleg cu preşedintele Traian Băsescu.

Prof. mat. Dumitru Arcanu, fost director al Şcolii nr. 1 cu cl. I-VIII şi al Liceului

seral Boldeşti, între 1968-1980;Prof. ist. Eugenia Filote, absolventă a Universităţii Bucureşti Facultatea deistorie, fostă directoare a Şcolii nr. 1 cu cl. I-VIII Boldeşti-Scăieni, între 1 sept. 1980-8sept. 1989;

Prof. Georgeta Nicula, fostă directoare între anii 1989-2000; Înv. Emil Petre Popescu (n. 12.10.1937, Scăieni), fost director la Şcoala cu cl. I-

IV de la şcoala Fundeni, Făget, Prahova. După absolvirea liceului teoretic a satisfăcutstagiul militar într-un detaşament de muncă DGSM (Direcţia Generală a ServiciuluiMuncii, pentru că era fiu de „chiabur”. Acolo a fost repartizat ca învăţător la una dinşcolile de alfabetizare ale unităţii militare. În doi ani a alfabetizat complet peste 200 desoldaţi, motiv pentru care a fost recompensat de conducerea detaşamentului respectiv.

În 1960, lăsat la vatră, a funcţionat ca profesor suplinitor necalificat la Şcoala generalădin comuna Gura Viitoarei, lângă Vălenii de Munte, apoi la Şcoala generală din GornetulCuib. Între 1963-1965, a urmat Institutul Pedagogic de doi ani din Buzău, după care afost numit învăţător-director la Şcoala cu cl. I-IV din Fundeni, comuna Scăioşi (Făgetu)Prahova, apoi la Şcoala Seciu. Învăţătorul Emil Popescu a funcţionat peste 30 de ani laŞcoala generală Scăieni de unde s-a pensionat la 1 sept. 2000, cu gradul didactic I,după 42 de ani de învăţământ. Soţia sa, înv. Eugenia-Victoriţa Popescu (născutăSorescu la 2.03.1944, în comuna Şoimari) a urmat Şcoala Pedagogică de 6 ani din

Buzău, absolvită în 1965, funcţionând ca învăţătoare la Şoimari şi Surani. În 1968, setransferă la Şcoala generală Scăieni, unde a excelat cu elevii dumneaei la olimpiadelede română şi matematică, iar cu formaţiile şcolare de teatru a obţinut locul al doilea pe

judeţ. Înv. Eugenia Popescu a fost mulţi ani conducătoare de cerc pedagogic şi acolaborat cu articole la revista Tribuna şcolii . S-a pensionat la 1 septembrie 2002. SoţiiPopescu au trei copii: Popescu Camelia-Anca, căsătorită Bucur (n. 2.09.1967),absolventă a Universităţii Petrol şi Gaze Ploieşti, Facultatea de Inginerie Mecanică şiElectrică, specializată în Utilaj Petrolifer (1996). Este şefă de birou administrativ la Casade cultură a studenţilor din Ploieşti, fiind căsătorită cu ing. Bucur Cristian şi au un copil,Vlăduţ de 3 ani şi jumătate. Cealaltă fiică este ing. prof. Emilia Raluca Popescu (n.12.10.1948), absolventă a Liceului I.L. Caragiale Ploieşti în 1997 şi a Universităţii



230

Tehnice Gheorghe Asachi din Iaşi, Facultatea de Textile-Pielărie, specializarea Filatură-Ţesătorie (1998). Este ing. prof. gradul I la Catedra de Industrie Uşoară de la GrupulŞcolar Agromontan „Romeo Constantinescu” din Vălenii de Munte, unde a obţinutcalificativul foarte bine în fiecare an şi unde i s-a decernat diploma de excelenţă dinpartea primăriei oraşului Vălenii de Munte pentru elevii ajunşi pe locul I la concursurilepe meserii. Ultimul copil al învăţătorilor Popescu este Adrian Petre Popescu (n. 10 mai1980m Ploieşti), absolvent al Liceului Nichita Stănescu, profil Chimie-Biologie şi alUniversităţii „Valahia” din Târgovişte şi al Universităţii de Petrol şi Gaze Ploieşti, Colegiulde birotică (2003). În prezent este angajat ca specialist la Vodafone Ploieşti. Din mâinile

învăţătorilor Emil Popescu şi Eugenia Popescu, ambii cu gr. I, au ieşit unii din cei maistrăluciţi intelectuali din oraşul Boldeşti-Scăieni, câţiva ajunşi în înalte funcţii dinconducerea statului. Adesea foştii elevi vin să le mulţumească pentru felul cum i-a

învăţat şi educat.Ing. Ion Nicolae (n. 17.04.1947, Scăieni) director/preşedinte al cooperativei Arta

Metalului Scăieni timp de 28 de ani. A absolvit şcoala generală la Scăieni, Liceul uzinei“1 Mai” Ploieşti, la seral şi Institutul politehnic Bucureşti. A înfiinţat sute de locuri demuncă pentru mulţi cetăţeni din acest oraş. (Vezi amănunte la cap. industria locală). Aredoi copii: Silviu Nicolae, profesor la Bucureşti, absolvent al Facultăţii de filozofie (v.scriitorii din oraşul Boldeşti-Scăieni) şi Gabriel Nicolae, doctorand în calculatoare, laDallas, Texas, SUA.

Ing. Victor Drăgoi (cercetător fizician la Inst. de Fizică Atomică Măgurele);Ing. Florin Georgescu (n. 29.01.1940 la Câmpina) este fostul director tehnic al

Uzinei de utilaj petrolifer “1 Mai” din Ploieşti. A absolvit Liceul “I.L. Caragiale” din Ploieşti(1956), după care a urmat Institutul de Petrol şi Gaze din Bucureşti (1967), cu titlul deinginer foraj-extracţie. Mai întâi a fost şef de secţie la Uzina “1 Mai” Ploieşti, apoi, din1987 până în 1998, directorul tehnic al uzinei. A fost trimis în delegaţii în Grecia,Germania, Italia, Ungaria, Rusia etc. Este căsătorit cu Alexandra (Sanda) Georgescu (n.25.10. 1939 la Giurgiu). În oraşul natal, dânsa a terminat Liceul teoretic (1956), iar laBucureşti Şcoala tehnică de chimie (1959). A lucrat ca tehnician chimist la Institutul decercetări şi inginerie tehnologică Ploieşti. Soţii Georgescu au doi băieţi ingineri: Cristin-Florin Georgescu (n. 30.12.1970. Ploieşti), absolvent al Liceului “Mihai Viteazul” şi alUniversităţii de petrol Ploieşti, Facultatea de petrol şi gaze (1996). Este inginer la o firmăde burse de valori Bucureşti - firma “Confident”. Vivian Georgescu (n. 18.08.1969 la

Ploieşti), a urmat aceleaşi şcoli, apoi Facultatea de petrol şi gaze, secţiaelectromecanică (1996). Lucrează ca inginer la Uzina “1 Mai” Ploieşti.Ing. Nicolae Metea (n. 16.05.1936, Ceptura de Sus, Prahova - m. 30.05.2005 la

Boldeşti), fost director general al Schelei Boldeşti. Coleg cu prof. Cristian Petru Bălan înclasele I-III la Şcoala primară din Ceptura de Sus. Şcoala medie tehnică de petrol aabsolvit-o la Ploieşti (1955), iar facultatea la Institutul de petrol şi gaze, Facultatea degeologie tehnică, Bucureşti. (1961-1966). La început, a lucrat ca tehnician principal laSchela de foraj Zemeş, Moineşti, apoi ca tehnician geolog la Schela Modârzău. Cainginer petrolist, a lucrat în mai multe locuri, ultima oară la Schela Boldeşti, unde a fost,mai întâi, inginer geolog, şef şantier, apoi director între 1977-1987. La pensie ieşise în1990. Căsătorit cu Ana Bocioacă (n. 13.01.1942-m.10.09.2004), absolventă a fostului



231

Liceu A. Toma din Ploieşti, actualul Colegiu “Mihai Viteazul”, şi a unei şcoli tehnice detrei ani de drumuri şi poduri. Soţia a funcţionat ca tehniciană la primăria oraşului până lapensionare (1967-1997). Fratele ei, Mircea Bocioacă (n. 05.04.1950) a fost angajat camaistru militar la Strejnic. Soţii Metea au avut doi copii: Bogdan Metea (n.16.12.1968),absolvent al Liceului auto. Ploieşti, electrician auto şi ing. Corina Metea-Pătrănescu (n.15.12.1981, Ploieşti), absolventă a Liceului economic Ploieşti (în prezent, Colegiul VirgilMagiaru) (1996-2000) şi a Universităţii de Petrol Ploieşti, Facultatea de petrol şi gaze(2000-2005), continuată cu un an postuniversitar de Studii aprofundate de inginerie dezăcământ (2005-2006).

Ing. Stelian Croitoru (n. 1935, Scăieni) fost director tehnic adjunct al ScheleiBoldeşti.

Iulian Costache (20.07.1878, Scăieni), inspector de specialitate gradul 1 A, laPrimăria municipiului Ploieşti, secţia Grădina zoologică din Parcul Bucov. Este fiul luiMarian Costache şi al Elenei-Luminiţa Costache. A urmat clasele elementare şi

gimnaziale la Şcoala nr. 2 Boldeşti-Scăieni şi Liceul industrial din Scăieni, iar studiilesuperioare le-a făcut la USAMV (Universitatea de Ştiinţe Agricole şi MedicinăVeterinară) Bucureşti, cu specializare în Managementul dezvoltării rurale în inginerieeconomică - funcţii de conducere globală. Fratele său, econ. Ciprian Costache (n.04.02.1973, Scăieni), după aceleaşi studii ca ale lui Iulian, a urmat Facultatea de finanţeşi management de la Universitatea “Spiru Haret” din Ploieşti. În prezent, lucrează laCompania Wiltelski, cu contracte de lucru în Marea Britanie. Practic, Ciprian face naveta

între Scăieni şi Londra de câteva ori pe an. Fraţii Costache au o soră medic stomatolog,Luiza Radu (n. 01.01.1972, Scăieni). Dânsa a făcut aceleaşi şcoli ca şi fraţii ei, apoi, laBucureşti, a urmat Universitatea “Titu Maiorescu”, Facultatea de medicină dentară(2006), lucrând în Capitală, la Clinica de stomatologie şi la Centrul de investigaţiiradiologice “Maxdent”, cel de al doilea job. Luiza este căsătorită cu preotul Cristi Radu,(n. oct. 1968) din Scăieni, preot de mare har duhovnicesc, care a fost preot în Geneva,Elveţia, trimis acolo cu o bursă de Facultatea de Teologie din Bucureşti - Facultatea deOrtodoxie Greco-ortodoxă. Au locuit amândoi un an la Geneva. Acum sf. sa este preot labiserica din comuna Blejoi, jud. Prahova.

Prof. Valeriu Teodorescu (directorul Şcolii Seciu cu cl. I-VIII; V. Şc. Seciu);Prof. Silviu Paul Pantelimonescu (n. 26 dec. 1943), alături de ceilalţi colegi ai lui,

profesori de matematică, Ion Bilciurescu, Maria Dinu şi Fabiola Stan, pot fi socotiţi

printre cei mai buni dascăli de matematică din judeţ, dacă îi judecăm după rezultateleimpresionante ale foştilor lor elevi, orientaţi de aceşti profesori să aprofundezematematica, urmarea fiind faptul că mulţi din elevii lor, ulterior, au devenit cunoscuţicercetători, profesori în învăţământul mediu şi universitar, ingineri, şefi de instituţii etc.Prof. Paul Pantelimonescu a fost şi director al Şcolii cu clasele I-VIII nr. 2 din Boldeşti-Scăieni între 01.07.1980-01.02.1990.

Ing. Sorin Dinescu (n. 17 iunie, 1940) a fost mulţi ani Şeful DepartamentuluiTermotehnic la IPIP (Institutul de Proiectaăi Petrolifere Ploieşti), implicat în proiectarearafinăriilor: Piteşti, Midia, Teleajen, Brazi, Banias-Siria, Anatolia, Turcia. A emigrat înCanada (1988) unde lucrează la SNC Lavalin, companie de investiţii a teritoriilor petrolifere din nordul Albertei, cotate pe locul doi în lume după Arabia Saudită. Este



232

Senior Mechanical Specialist. Soţia sa, Rodica Dinescu (n. 3 Februarie 1946), a terminatInstitutul Politehnic Bucureşti, facultatea de Electronică, promoţia 1968. A lucrat laPloieşti alături de soţul ei, la IPIP, unde era şef colectiv Calculator. În Canada a lucrat laIBM ca System Implementor, în prezent la TransCanada ca şef instalare sisteme deoperare şi alt soft specific la servere care monitorizează acest proces. Fiul lor, AdrianDinescu (n. 4 oct. 1968), absolvent al Fac. de Mecanică, Institutul Politehnic Bucureşti şiFacultatea Mecanică la Michigan University-Kalamazoo USA (1994) este Manager laConcernul MAGNA Windowmotion Toronto - firmă implicată în construirea automobilelor din Detroit USA, Malaiezia şi China. Fiica lor, Alina Dinescu (n. 10 ian. 1974), căsătorităWarner, a terminat University of Iowa, USA (2001) şi lucrează la firma Rockwell CollinsRapids Iowa, firmă de soft şi echipamente aviaţie, inclusiv pentru compania TAROM.După cum vedem, o familie de scăienaro-boldeşteni foarte realizată, care face cinsteoraşului nostru.

Med. farm. Ţuică Georgeta (n. 1956), absolventă a Facultăţii de farmacie

Bucureşti; Med. farm. Maria Tănase (n.1955), absolventă a Facultăţii de farmacieBucureşti şi Ana-Atena Nicola (n. 01.04.1946, Boldeşti), tehn. farm., absolventă a Şcoliitehnice de farmacie Ploieşti şi a Liceului de farmacie Ploieşti (1969), împreună cu soţulei, Lucian Nicola (n. 1945, Ploieşti), cu toţii împreună, au înfiinţat, prin asociere,Farmacia “Ermia” din oraş care este de mare ajutor populaţiei locale prin gama largă demedicamente aflate zilnic în stocul farmaciei.

PREOŢII LOCALI: +Ioan Vlaiculescu, +Vlad Babi, C-tin Banu, +D. Bercaru,+Vasile Cazacu, Marian Dincă (în Noua Zeelandă), +Lică Dinescu, +Ionescu, C. Petre,+Ion Piţa, Cristi Radu, Grigore Simion. (Vezi biserici.)

ARTIŞTI PLASTICI, TINERI ZIARIŞTI ŞI SCRIITORI :

Nicolae Moianu (v. cetăţeni de onoare), fraţii Stoica (V. arta în B.-Sc.)Cristian Răduţă (n. 17 apr. 1982, Bucureşti) sculptor profesionist care a

domiciliat la Scăieni. A absolvit Liceul de arte plastice din Ploieşti şi Universitatea deArte Plastice din Bucureşti, Facultatea de Sculptură (2005). Studii postuniversitare dearte plastice la Paris iar în prezent în Italia, la Roma (2006-2007), cu o bursă “Vasile

Pârvan” oferită de “Academia di Romania” din Roma. A avut câteva expoziţii înBucureşti, Paris şi Roma, cu diferite lucrări de sculptură modernă. A ilustrat unele cărţide versuri ale scriitoarei Viorica Răduţă din Ploieşti.

Veronica State-Iliescu (n. 16 aug. 1950, Scăieni), specializată ca restauratoarede artă şi pictor de icoane pe sticlă (reproduceri după icoane vechi din sec. XVIII ş XIX).Mare colecţionară de artă rară, valoroasă. A fost restauratoare a Muzeului Naţional deIstorie Bucureşti, specializată în obiecte de podoabă. Revista Tribuna României nr. 7 din1 aug. 1986, apreciază că „Veronica Iliescu este una din cele mai vechi restauratoareale muzeului fiind foarte exigentă cu bijuteriile. Ea a ţinut să aibă în expoziţia de

restaurări un minunat Crucifix din argint aurit datând din secolul al XII-lea şi descoperit laDobârca”. Dânsa a restaurat Tezaurul de la Peretu, care este considerat o capodoperă a



233

artei metalurgice realizată de marii maeştrii. Cea mai delicată restaurare pe careVeronica Iliescu a executat-o au fost piesele Traco Getice turnate din argint dublate cufoiţe de aur. În prezent, restauratoarea se ocupă cu pictarea de icoane pe sticlă, copii depe icoanele din sec. XVII şi XIX, ca de pildă „Maica Precista” şi „Cina cea de taină”,precum şi lucrări de inspiraţie personală.

Rodica Vlăsceanu (n. Dragomir, 9 iunie 1952, Scăieni-Balaca), Şcoala generalăabsolvită la Scăieni, după care a urmat Liceul de arte plastice din Ploieşti, absolvit în1970. Specializare în pictură la Şcoala populară de artă de pe lângă Palatul Culturii dinPloieşti, cu maestrul Ovidiu Paştina (n. 20.11.1934), fost Preşedinte al Uniunii Artiştilor Plastici din România. A lucrat pictură şi grafică (portrete, compoziţii şi peisaje) şi aparticipat la expoziţii colective în saloane de artă din Prahova. Soţia fostului viceprimar Cristu Vlăsceanu.

Cristina Ciulei (n. 18 aug. 1968, Piteşti), economistă şi pictor de icoane pe sticlă.A terminat şcoala generală şi liceul la Piteşti şi ASE, - Academia de Ştiinţe Economice -

la Bucureşti, în 1990. Subiecte preferate: Sfântul Petru, Sfânta Fecioară Maria cuPruncul, Sfântul Vasile, Naşterea Domnului, Învierea, lucrate în serie, în stilul tradiţionalal vechilor iconari pe sticlă din România. S-a căsătorit la Scăieni cu Florin Ciulei (n. 15sept. 1969). Cristina a donat la instituţii 15 frumoase icoane pe sticlă.

Silviu Nicolae (n. 1.12.1975, Scăieni) poet de mare talent cu capacităţi de adeveni o voce dinstinctă în marea poezie modernă românească. A urmat cursurileFacultăţii de Filozofie din Cadrul Universităţii Bucureşti, cu masteratul din 1999, prof. laLiceele din Ploieşti şi Bucureşti, a publicat un prim grupaj de poeme în „Facla literară”(1999) şi a debutat cu volumul de versuri „O zonă Zoster interzisă”, editura Vinea,Bucureşti, 2000. Cităm: „Ciopli-voi în copacii minerali / sufletul tău coconi de diamant /Va mirosi în jur a portocali / Când ei (plesnind) vor recita din Kant”. Silviu Nicolae a fostsufletul cenaclului literar „String” din Scăieni.

Abel Stan (n. 19.07.1973, Boldeşti-Scăieni) absolvent al Facultăţii de EducaţieFizică şi Sport din cadrul Universităţii Babeş-Bolyai din Cluj. Profesor de sport la Şcoalacu cl. I-VIII din Matiţa Prahova şi ziarist la Ploieşti. A descoperit că bătrâna Victoria Ghiţă(n. 20.06.1889, Ariceşti-Zeletin) care avea 110 ani şi 3 luni era cea mai bătrânăpersoană din România. Fratele profesorului Abel Stan este Daniel Stan (n. 28.03.1970),absolvent al Liceului seral Boldeşti-Scăieni. El a adus inovaţii la motoarele cu ardereinternă.

Daniela Neagu este elevă în ultimul an la Liceul Pedagogic din Ploieşti, o fată deo sensibilitate literară deosebită, un talent real, dar cu inima-i de înger împovărată deapariţia ei nedorită într-o familie cu probleme, despre care revista Formula As, nr. 528(din 15-21 ian. 2004), la rubrica “Acasă”, scrie un foarte mişcător articol “Un înger căzutvrea să zboare”. Deşi doreşte să scrie versuri şi proză, visul Danielei este să ajungăinginer geolog, fiind o pasionată colecţionară de roci şi de pietre rare. Ne-am bucura caea însăşi să ajungă o piatră rară, cu străluciri de diamant.

REPREZENTANŢI AI REZISTENŢEI ANTICOMUNISTE DIN BOLDEŞTI-SCĂIENI: Petrache (Petre) Angelescu (1906-1973) - funcţionar la AsigurareaRomânească între 1936-1943, fost secretar local PNŢ, arestat şi dus la Canalul Dunăre-



234

Marea Neagră între 1951-1953. Mircea Angelescu (1932-2006), fost director comercialla Gara de Sud Ploieşti, ISAR şi IMUT Buzău; Petre (Puiu) Angelescu (131.01.1933-2004), Nicolae Angelescu (n. 07.12.1936 Ploieşti); Ghorghe Petrescu (1917-2001);Nicolae Gheorghe Ţârlea, Nicolae Gheorghe (Bărbosu), Gheorghe Constantin (Puişor),Vasile Urzică (1950-2005), Jean Pandele, Mielu Soroiu (Grigore Matei). Despre toţi amvorbit la cap. tratând rezistenţa locală anticomunistă.

MILITANŢII LUPTĂTORI PENTRU DREPTURI LOCALE: O listă care cuprindelocalnici bătăioşi pentru drepturi cetăţeneşti şi teritoriale, pentru fondări de noi locuri demuncă, coordonatori şi organizatori de excursii de documentare în locuri istorice: ing.Toma Călinescu, Gheorghe T. Gheorghe, Ştefan Pahonţu, ing. Ion Tomescu (şef cadrela schelă, şef de secţie care a angajat mulţi muncitori), înv. Emil Popescu, înv. TitelVasilescu, prof. Silviu Diaconescu, ing. Gheorghe Genel Costache, ing. Ion Nicolae, ing.Codruţa Mogoş, ing. Dan Mogoş, ing. Gheorghe Comănescu (v. întreprinderile locale),Ioan Tronaru (a oferit locuri de muncă în magazinul său din Boldeşti), Gheorghe

Catrinoiu (a oferit locuri de muncă în magazinul său din Boldeşti), Rodica Popescu(militantă pentru organizarea de proteste contra celor ce au poluat oraşul cu mirosuriinfestate la aşa-zisa rampă ecologică; organizatoare de excursii); Tot organizatoare deexcursii mai sunt Puica Bălan, din Boldeşti (îndeosebi cu pensionarii) şi Aurelia Radu,din Scăieni, tot cu pensionarii sau alţi cetăţeni dornici de a cunoaşte frumuseţile ţării.

BĂTRÂNII FONDATORI: Bălăceanu Manolache (v. capit. Falansterul), Teodor Diamant (v. capit. Falansterul), Petre Bălăceanu (strănepotul lui Manolache), +Ilie B.Răspop (v. capit. opere de artă),

Tănase V. Gheorghe, zis şi Vasilache: (1889-1969) A fost de profesie croitor,apoi proprietarul unei mici prăvălioare. Fiind un om foarte întreprinzător, scăienarii l-auales primar în primele decade ale secolului trecut. Contează ca unul dintre primarii care,la primăria din Scăieni, au avut cele mai multe numiri succesive în această funcţie, întreanii 1930-1936, aceste mandate de primariat, întrerupte, depinzând de timpul când PNŢ,al cărui membru era, venea la putere în parlamentul ţării. Ori de câte ori veneau liberalii,primarul Tănase V. Gheorghe era schimbat cu un primar liberal, dar readus cândţărăniştii redeveneau lideri politici. În acea perioadă de alternanţă, dânsul a avut omisiune destul de dificilă, de reîmpărţirea marii moşii ce aparţinuse lui Petre Bălăceanuşi care, prin lege, trebuia distribuită localnicilor după dispariţia moşierului. ÎntrucâtScăieniul ducea o mare criză de apă, Tănase Gheorghe a iniţiat săparea a două fântâni

în comună. O tentativă a unei firme germane de a înfiinţa o fabrică de cauciuc sintetic laScăieni a eşuat, în parlamentările ei cu primăria locală, pe motiv că propunătorii cereauextensie mare de teren din fosta moşie a lui Bălăceanu, invocându-se şi poluarea cumiros de cauciuc. Fabrica de anvelope s-a construit atunci la Floreşti (ÎntreprindereaBanloc).

Petre G. Popescu (n.1898), fost notar al comunei Scăieni şi primar de centru pemai multe comune. La vârsta de 18 ani a plecat ca voluntar în Războiul de întregire aneamului (1916-1918), luptând eroic la Mărăşeşti şi Mărăşti, unde au supravieţuit 300 desoldaţi din cei 3000 de colegi ai regimentului Dorobanţi. După război, Petre Popescu aurmat şcoala de notari, fiind notar timp de 35 de ani, sub 12 primari din Scăieni,colaborator principal al celui mai bun primar, Ilie Răspop. Datorită rezultatelor obţinute, a



235

fost ales preşedinte al Asociaţiei Notarilor din jud. Prahova şi vicepreşedinte al AsociaţieiNotarilor din România. A condus comisia de unificare a legilor din vechiul regat cu sediulla Braşov. În 1930 a reuşit la concursul de primari de centru devenind, timp de 6 ani,primar de centru peste comunele Prahovene Surani, Boldeşti, Lipăneşti, Pleaşa şiMăgurele. În 1950 a fost dat afară din serviciu de comunişti, iar în 1952 a fost alungat cufamilia din propria casă, confiscată de comuniştii locali. Mai târziu şi-a recăpătat casaţinându-se cont că fusese erou cu multe decoraţii din primul război mondial.

Jean Popescu (n. 19.06.1933, Scăieni). După absolvirea Liceului I.L. Caragiale în 1952, unde a fost coleg de clasă cu Nichita Stănescu şi Eugen Simion (preşedinteleAcademiei Române), a urmat ASE Bucureşti, devenind economist, şef la BAUPSPloieşti (Baza de Aprovizionare de Utilaj Petrolifer). În 1990, a fost numit primar până în1992 când, din motive personale nu a mai putut candida la alegeri. Jean Popescu s-adistins ca un activ militant pentru drepturile cetăţenilor din oraşul Boldeşti-Scăieni, ca şifratele lui Constatin Raul Popescu (n. 29.09.1934 - m. 14.03.1993), dispărut prematur. El

fusese absolvent al Şcolii medii tehnice din Ploieşti (1952), devenind tehnician proiectantla Institutul de Proiectări Miniere din Bucureşti, apoi mecanic şef la Întreprinderea ValeaTelejeanului din Vălenii de Munte, iar în cele din urmă şef al serviciului de transporturiICIL Ploieşti, de unde s-a pensionat în 1990.

August Călinescu (13 oct. 1893-31 oct. 1978) a fost un mare inginer agronom din jud. Prahova. Locuia la Scăieni şi era foarte apreciat de prof. univ. Gh. Ionescu-Şişeşti(1885-1867), întemeietorul ICAR-ului (Institutul de Cercetări Agronomice din România) şide savantul Nicolae Iorga (1871-1940), pe când inginerul era Şeful Regionalei Agricoledin Vălenii de Munte. Participase ca reprezentant al judeţului la împroprietărirea ţăranilor

în 1923. Dânsul mai funcţionase şi ca şef al Consiliatului Agricol Ialomiţa. Absolvent defrunte al Şcolii Naţionale de Agricultură Bucureşti-Herăstrău, actuala UniversitateAgricolă, agronomul Călinescu era un mare îndrăgostit de natură şi un mare fermier. Şi-a construit o fermă-model la Scăieni, care va deveni baza Ocolului Agricol Scăieni.Aceasta va coordona ocolurile agricole subordonate din Valea Călugărească, Băicoi şiŢintea. Inginerul August Călinescu a fost printre primii români care au introdus maşiniagricole mecanizate în jud. Prahova: tractoare, combine, batoze, trioare ş.a., ajutând şipe agricultorii din comună. Comuniştii l-au declarat chiabur şi i-au confiscat toată averea,ferma transformându-i-o în Gospodăria de partid Prahova. Actuala fermăECOFARM/CRIS TIM se află pe pământul lui, prin legile noi urmând a fi moştenit de fiul

său, ing. Toma Călinescu, dar care se află, în continuare, în conflict cu noii proprietari. Înv. Constantin Nichita, unul din primii directori ai şcolii din Boldeşti, apreciat deinspectorat ca unul din învăţători cei mai buni de pe valea Teleajenului.

Înv. Nicolae Tănase (1905-1979, n. la Homorâciu, Prahova), învăţător, căsătoritcu înv. Adriana Filcescu (învăţătoarea mea în clasele III-IV), absolventă a Şcolii Normaledin Arad şi care a predat la Şcoala elementară Scăieni, între 1924-1965. Soţii Tănase aufost consideraţi de localnici întemeietorii noii şcoli elementare din comunna Scăieni.Nicolae Tănase a absolvit Şcoala Normală din Ploieşti, după care a funcţionat ca

învăţător în Baraolt, jud. Covasna. Între 1924-1941 va funcţiona ca învăţător la Şcoalaelementară Scăieni, unde va fi şi director, apoi va fi luat pe front, unde va lupta avândgradul de căpitan. Vor avea doi copii: Cornel şi Natalia. N. T. se va despărţi de



236

învăţătoarea Adriana Filcescu (n. Drajna de Sus, PH -15.05.1906-27.05 1982, Scăieni), în ciuda faptului că în faţa comunităţii dânşii contau ca unii dintre cei mai buni învăţători.Lui N.T. i s-a datorat crearea grădinii model din anexa şcolii, considerată cea maifrumoasă grădină din tot judeţul, dar din care astăzi nu a mai rămas nici o urmă.

Învăţătoarea Adriana Filcescu (n. în Drajna de Sus la 15.05.196 - 27.05. 1982, Scăieni)a făcut Şcoala normală din Arad, după care a funcţionat ca învăţătoare la Scăieni între1924-1965. Cornel Tănase (1928-1987), după studiile elementare de la Scăieni, LiceulSf. Petru şi Pavel, Ploieşti, a studiat la fără frecvenţă ASE Bucureşti şi a fost numit caşef al Serviciului de informatică la Cooperaţia din Ploieşti. Este tatăl marii artiste CarmenTănase (n. 18.01.1961, Ploieşti) de la Teatrul Odeon Bucureşti. Natalia Tănase,căsătorită cu ing. + Anton Atanase. Natalia (Păpuşa) Atanase (n. 10 iulie 1934 la Scăieni-m. 2003), după studiile elementare din comuna natală, urmează Liceul “DespinaDoamna” - L.D.D. - din Ploieşti, apoi Institutul pedagogic de 3 ani, continuat laUniversitatea Bucureşti, Facultatea de Biologie (1958), devenind profesoară de biologie,

mai întâi predând zece ani la Scăieni, apoi la Şcoala generală nr. 3 din Ploieşti, condusăde subsemnatul, după care a predat la Liceul Pedagogic din Ploieşti (1970-1980) şi laLiceul economic din Ploieşti (1980-1991). Un an a locuit în Libia, la Tripoli, cu soţul ei.

Prof. Tănase I. Bălan (1911-1999). Despre el, fostul inspector şef al raionuluiPloieşti, prof. de matematică Gheorghe Nedelea, în cartea sa “Din istoricul unor şcoli prahovene” , vol. I, Editura PRINTEURO, Ploieşti, 2005, la pag. 191-192, sub titlul“Profesorul Tănase Bălan - exemplu luminos de dascăl autentic”, scrie următoarele: “Întoamna anului 1945 este numit directorul Şcolii din Scăieni (01.09.1945-01.09.1963) -distinsul învăţător Tănase Bălan, care s-a străduit să transforme şcoala primară într-oşcoală generală cu clasele I-VIII şi a obţinut fonduri pentru construirea unui nou local deşcoală. Între timp, a devenit profesor de limba română şi istorie. Născut la 22 aprilie1911 în satul Blidarele, comuna Cârligele, judeţul Vrancea, într-o familie de ţărani săraci,era fiul lui Ioan D. Bălan, unul dintre eroii devotaţi care au luptat la Mărăşeşti în primul război mondial, devenit primar la Cârligele. Viitorul dascăl a urmat şcoala primară însatul natal, apoi Şcoala normală din Focşani, fiind în fiecare an elev premiant. Laabsolvirea şcolii, a obţinut titlul de învăţător şi a funcţionat în primii ani în Moldova, apoi mai mult în Transilvania, la şcolile din Clopotiva şi Râu de Mori, judeţul Hunedoara,lângă Sarmisegetuza. Acolo s-a căsătorit cu Margareta Vasilescu, o colegă de la şcoalaunde funcţionau amândoi ca învăţători, având doi copii. La Râu de Mori a fost directorul

şcolii până în anul 1938, când se mută în comuna Ceptura, jud. Prahova. Acolo îi moareunul din copii, Maria-Doina. Tănase Bălan a funcţionat ca învăţător atât la Ceptura deJos cât şi la Ceptura de Sus, timp de şapte ani, după care este numit ca director laşcoala din Scăieni. Aici devine şi directorul căminului cultural, care a obţinut rezultateexcepţionale cu echipele de coruri, teatre şi dansuri naţionale, ajunse la concursuri demai multe ori la finala pe ţară. Şcoala pe care o conducea devenise una dintre cele mai bune din Prahova, fapt pentru ca a fost păstrat ca director până la pensionare, la 1 sept.1963. S-a stins din viaţă în ziua de 17 martie 1999, întreţinându-se prieteneşte, până înultimele clipe ale vieţii, cu toţi cei care îl vizitau, răspunzându-le întotdeauna cu aceeaşi căldură, cu aceeaşi blândeţe şi prietenie ce i-au fost caracteristice în întreaga viaţă. (...)Soţia domniei sale, remarcabila învăţătoare Margareta Bălan (n. 31.03.1902 în oraşul



237

Bereşti, jud. Galaţi), deşi orfană de mamă de la vârsta de 14 ani, şi-a crescut mai mult dânsa cei şase fraţi mai mici, până la terminarea liceelor şi facultăţilor, s-a ostenit nespus pentru instruirea şi educarea elevilor, fiind foarte apreciată de aceştia. După pensionare, a continuat să funcţioneze ca profesoară de muzică la Măneciu-Pământeni.Foarte conştiincioasă în muncă, îi ajuta întotdeauna pe cei aflaţi în dificultăţi materiale.Şi-a încheiat viaţa exemplară la aproape 82 de ani, la 15 octombrie 1983, în Scăieni. (...)

Prin comportarea respectuoasă faţă de fiecare cetăţean, prin inteligenţa şi calmul proverbial, prof. Tănase Bălan şi-a cucerit o bună reputaţie prin toate locurile princare a muncit. Mii de oameni i-au apreciat devotamentul faţă de meseria aleasă, talentul său didactic incontestabil, blândeţea şi bunătatea faţă de toţi românii. Figura domniei sale de dascăl de elită va rămâne neştearsă în memoria foştilor elevi, a părinţilor acestora, a colegilor şi prietenilor, fiind pentru toţi un exemplu luminos de dascăl autentic, devotat întru totul nobilei meserii pe care şi-a ales-o.” Este consemnarea unuiinspector şef, recunoscut prin corectitudinea lui destul de drastică şi pretenţioasă, care i-

a controlat şcoala de mai multe ori. VECHII ŞI NOII EMIGRANŢI: Violeta Aljizawi - boldeşteanca Violeta Zamfirescu- s-a căsătorit cu libianul Abdulatif Aljizawi, fost student la IPG Ploieşti, care ajunseseing. prof. în înv. universitar din Tripoli, Libia, unde a decedat în urma unui accident.Violeta s-a repatriat; ing. Petrică Angelescu şi soţia sa Olimpia Angelescu, din Scăieni,şi-au urmat pe fiica lor, ing. Adriana Angelescu, în Quito, Ecuador, ţara soţului ei, fostcoleg de facultate la IPG Ploieşti. Acolo Adriana a fost ucisă într-un accident decirculaţie. Părinţii îndureraţi se repatriază, iar fiul lor, Adrian Angelescu, se stabileşte înToronto, Canada. Nicolae Angelescu, frate cu Petrică, a emigrat în Germania. Înapropierea vârstei de pensie, a revenit în ţară. Familia mea a emigrat în SUA: CristianPetru Bălan şi soţia, Dorina Bălan (dr. în cosmetologie estetică), Codrina Bălan(graduată a Universităţii din Chicago, cu specializări la Sorbona, Franţa şi Florenţa,Italia), Ozana Bălan (cu masterat la Universitatea din Bloomington, Indiana), directoare„Muzeului Apelor” din Chicago; noi nu ne-am repatriat. Econ. Rodica Darie, din Scăieni,absolventă a ASE, Bucureşti, este şefa unui mare birou din Washington, D.C.; preotulMarian Dincă, din Boldeşti, s-a stabilit cu familia în capitala Noii Zeelande, Wellington.Mă aflam în Auckland, fosta capitală a Noii Zeelande, de unde l-am contactat şi m-ainvitat să-l vizitez. Familia de ingineri, Sorin Dinescu, Rodica Dinescu, din Scăieni; eilocuiesc în Calgary, provincia Alberta, în Canada, dar promit să revină în ţară după

pensionare. Tatiana Mihalcea-Cotillard, din Scăieni, s-a căsătorit în Franţa, cu Alain şilocuieşte în Saint Brieuc, unde va rămâne definitiv. Ing. Liliana Tatu (Bahlmann) s-acăsătorit cu ing. neamţ Hubert Bahlmann, în Germania, revenind doar în vizite anuale înBoldeşti-Scăieni; la fel, Violeta Popescu, stabilită în Italia, revine când şi când în ţară. Dr.Raluca Pascu (Serrano), căsătorită în SUA, vizitează rar oraşul de unde a plecat.Boldeştencele Florentina Savu-Aguletti şi Nely Cârcioiu, stabilite în Franţa, revin doar cavizitatoare în Boldeşti. Ing. Lizeta Vasilescu, căsătorită în Italia, de asemenea, revinedoar în vizită la părinţii din Scăieni. La fel, biologul Loredana Irene Dinu-Imes. SurorileConstantin, arhit. Constantin Liliana (Glasser) şi ing. Constantin Valeria (Busnakowsky),căsătorite şi stabilite definitiv în Toronto, Canada, datorită serviciilor cărora li s-audedicat acolo cu pasiune, revin rar să-şi viziteze părinţii din oraşul Boldeşti-Scăieni



238

ş.a.m.d.V-am oferit aceste câteva exemple, din multe altele, spre a dovedi că persoanele

care au părăsit ţara, în marea majoritate a lor, chiar dacă ar dori să revină în locurile debaştină, obişnuindu-se cu noile locuri unde îşi formează noi relaţii, noi prieteni - aceastăobişnuinţă care le devine cea de a doua natură - le diminuează dorinţa de repatriere.Uneori necazurile îi cheamă definitiv acasă, alteori bucuriile. Alţii nu mai vin deloc.Acesta este şi fenomenul care li se întâmplă multor români care şi-au găsit în ultimii anide lucru în ţările din Uniunea Europeană şi decizia lor nu poate fi condamnată, mai alesdacă acel loc de muncă este excelent şi le permite să-şi cumpere case în ţările deadopţiune.

MARI PERSONALITĂŢI DIN ŢARĂ ŞI DIN STRĂINĂTATE CARE, ÎN DECURSULTIMPULUI, AU VIZITAT LOCALITĂŢILE BOLDEŞTI ŞI SCĂIENI SAU NUMAI AU

TRECUT PRIN ELE FĂRĂ SĂ LE VIZITEZE AMĂNUNŢIT

Fiind o zonă foarte bogată şi bine aranjată peisagistic, fiind, de asemenea, un locde pasaj rapid spre Vălenii de Munte, spre staţiunea turistică Cheia şi spre Braşov, princele două localităţi, de-a lungul timpului, au trecut sau - mai spre zilele noastre - chiar s-au oprit să viziteze faimoasa Cramă Seciu, o mulţime de mari personalităţi din ţară şi dinstrăinătate, şefi de state, miniştri, ambasadori, oameni de artă şi ştiinţă, scriitori, artiştietc. Dinspre Ploieşti, nici nu se poate trece pe un alt drum mai scurt spre Văleni decât,obligatoriu, traversând pe teritoriul Scăieniului şi Boldeştiului. Încă înainte de construirea

vilei de la Casa Seciu, localităţile Boldeşti şi Scăieni au fost vizitate de mari oameni deseamă, de numeroase delegaţii străine, atât în trecut, cât şi în prezent. Să trecem, deci, în revistă câteva din aceste nume celebre, indiferent de poziţionarea lor politică...

Pe drumul care merge dinspre Ploieşti spre Vălenii de Munte şi spre Ardeal, de-alungul timpurilor, au trecut:

Ştefan cel Mare, Domnul Moldovei (care a distrus Cetatea Teleajenului de pedealurile din Scăieni); Mihai Viteazul, Domnul Ţării Româneşti al Moldovei şi alArdealului; gen. Ioan Kemeny (principe al Transilvaniei (1661-1662), cdt. trupelor luiGheorghe Rakocsi I; Constantin Brâncoveanu (1688-1714), domnul Munteniei; N.

Mavrogheni (1786-1791); Ion Ghica (1817-1897), Domnitorul Ţării Româneşti; Gh.Bogdan Duică; Gustave Eiffel (1832-1923), ing. francez care a construit Turnul Eiffel.Când a venit în vizită la prietenul său ing. Gh. Pănculescu din Vălenii de Munte, în 1879,s-a oprit să admire peisajul sălbatic pe atunci, din actuala aşezare Boldeşti-Scăieni;Regele Carol al II-lea; Mareşalul Ion Antonescu (1882-1946); I. Agârbiceau, N. Cartojan;B. Şt. Delavrancea; N.N. Tonitza, pictor; Nicolae Grigorescu, pictor Horia Stamatu(1912-1989), poet şi ziarist legionar; Oscar Han (1891-1976), sculptor; C. Moisil; MosesGaster; Vasile Pârvan; Mihail Sadoveanu; I. Simionescu; Al. Vlahuţă; A. D. Xenopol(1847-1920); M. R. Paraschivescu; Corneliu Vadim Tudor; Vasile Brezeanu, actor; G.

Călinescu; Nicolae Manolescu; Octavian Paler; Andrei Pleşu; Gabriel Liiceanu; HoriaPatapievci; Mircea Cărtărescu; Valeriu Sârbu (1931); Mircea Maliţa (n. 1927); Chivu



239

Stoica; Regele Mihai I; Corneliu Zelea Codreanu (1899-1938), lider politic, fondator almişcării legionare; Ion Iliescu, preşedintele ţării; Emil Constantinescu, preşedintele ţării;Nicolae Furdui Iancu; Gheorghe Zamfir; Gheorghe Turda; Ion Dichiseanu şi mulţi alţii(vezi numele lor la pozele anexă).

Localităţile Boldeşti şi Scăieni, printre multe somităţi din ţară, în majoritate lideripolitici de la Bucureşti, au mai fost vizitate de:

Dimitrie Anghel (1872-1914), poet clasic român, care a venit de mai multe ori învizită la fratele său, Constantin D. Anghel (1867-1935), prefectul judeţului care avea unconac la Scăieni. Ştirea o am de la fiica prefectului, d-ra Viorica Anghel, prietena mameimele, care mi-a povestit despre vizita unchiului ei la Scăieni. Acolo, în livada din faţacasei, a scris impetuosul D. Anghel celebrul poem “Balul pomilor”. Iată un citat dinaceastă gingaşă poezie: “Ce e de spumă sus pe ramuri, se face jos de catifea,/ Şi astfel umbrele căzute pe pajişte par mantii grele/ Zvârlite de dănţuitorii ce au rămas numa-n

dantele,/ În parcul legendar în care s-a prefăcut grădina mea.” În acea grădină am statmult de vorbă cu acad. D. Panaitescu-Perpessicius. Despre geneza poeziei “Balulpomilor” am publicat un articol în Flamura Prahovei, nr. 5979 din 13 mai 1971. Tot înacea grădină veneau adesea prietenii prefectului, conducătorii socialişti Iosif Nădejde şiPaul Bujor. Continuăm lista cu vizitatorii de seamă a acestor localităţi: Nicolae Iorga(1871-1940), istoric, scriitor, om politic. A cercetat bisericile din Scăieni şi Boldeşti;Mateiu Caragiale (1885-1936), scriitor, fiul lui I.L. Caragiale; Gheorghe Eminescu (1889-1987), col. rez., nepotul de frate al poetului naţional M. Eminescu, istoric. Era prieten cuCristian Petru Bălan cu care se vizita reciproc. Atunci nepotul Luceafărului a fost adussă viziteze Şcoala de la Scăieni şi Clubul de la Boldeşti unde a vorbit mulţimii adunate;Pârvu Mutu (1657-1735), vestit pictor de biserici. A pictat biserica (dispărută) de laBoldeşti; Patriarhul Iustin al Bisericii Ortodoxe Române; Patriarhul Teoctist al BisericiiOrtodoxe Române; Gheorghe Gheorghiu-Dej, primul secretar al partidului comunistromân; Mareşalul Iosip Broz Tito (1892-1980), mareşal, preşedintele Iugoslaviei; Walter Ulbricht (1893-1973), preşedintele Consiliului de Stat al fostei R. D. Germană; NicolaeCeauşescu şi Elena Ceauşescu, preşedintele fostei RSR şi consoarta lui; Henri Coandă(1886-1972), inventator de reputaţie mondială; Acad. D. Panaitescu Perpessicius (1891-1971), cu care am stat multe ore de vorbă la Scăieni şi acasă la dânsul, la Bucureşti;Ioan Socolescu (1856-1924), arhitect; Toma Socolescu (1883-1960), arhitect; Justin

Capră, inventator român, colaborator al lui Henri Coandă şi vechi prieten al lui CristianPetru Bălan, care vine anual acasă la prof. Bălan, când el îşi vizitează casa de laScăieni; Nicolae Simache (1905-1972), profesor, istoric, director de muzee prahovene;Nichita Stănescu (1933-1983), poet, colegul de clasă al fostului primar Jean Popescu;Acad. Eugen Simion (n.1933), preşedintele Academiei Române, colegul de clasă alfostului primar Jean Popescu; tenorul Ion Dacian, care a cântat la Scăieni, Maria Petre(Fecioara de la Parepa, naşa de botez a Codrinei Bălan şi a Ozanei Bălan). Întrucât, lanivelul de conducere a Bisericii Ortodoxe Române, se discută posibilitatea sanctificării înviitor a acestei fiinţe deosebite, redau aici câteva date biografice ale Mariei Petre. Ea s-anăscut în satul Parepa-Ruşani, com. Colceag, Prahova, în ziua de 22 sept. 1923 şi adecedat în casa ei în ziua de 5 iunie 1996, la vârsta de 73 de ani. De mică, era o copilă



240

foarte evlavioasă. În ziua de joi, 29 august 1935, la sărbătoarea Tăierii capului Sf. IoanBotezătorul, într-o zi senină, zi mare de post, când fetiţa nu împlinise 12 ani, după oraprânzului, dânsa a avut o revelaţie copleşitoare, când, dintr-un nor care s-a coborât dincer asupra ei, luând forma unui tunel plin de mii de îngeri, ca în gravura lui Gustav Doredin cartea lui Dante “Divina comedie”, a apărut o figură de lumină puternică. Maria, carese afla la marginea lacului din spatele casei, a căzut în genunchi. Fiinţa de lumină i-avorbit cu un glas blând, spunându-i că a ales-o pentru sfânta misiune de a fi un exemplua credinţei adevărate şi pentru a sfătui pe oameni să se întoarcă la credinţă. I s-a cerutca în acel loc să se facă o fântână şi o biserică. La început, Maria s-a speriat, dar luminavorbitoare a atins-o şi copila s-a calmat, rămânând aşa câteva ore, timp în care s-astrâns în jurul ei o mulţime de lume. Cei care încercau să o atingă erau aruncaţi de oforţă invizibilă înapoi. Din clipa aceea, Maria putea vindeca bolnavii de cele mai greleboli şi putea prezice evenimente care s-au realizat. A fost vizitată de patriarhul Miron,iar, la bătrâneţe, de patriarhul Teoctist. La înmormântarea ei, o cruce albă, imensă,

televizată în direct, a apărut deasupra cortegiului de preoţi şi de oameni, iar crucea nu adispărut decât atunci când Maria Petre a fost aşezată în mormânt. Într-o noapte,acoperişul mânăstirii construită la locul apariţiei, pe malul lacului, a luminat puternic,vecinii crezând că arde mânăstirea. În acel loc s-au mai petrecu şi alte minuni. Alţivizitatori ai oraşului: prof. univ. Vladimir Zamfirescu, pictor, coleg de clasă cu autorulacestei cărţi; Savel Ştiopul, regizor; Toma Caragiu (1925-1977), actor; Matilda Caragiu-Marioţeanu (n. 1927), prof. univ., sora lui Toma Caragiu, venită la Scăieni în inspecţia degrad. I pentru prof. Cristian Petru Bălan; Corneliu Şerban, poet (n. 1937), coleg de clasăcu autorul cărţii de faţă; Zigu Ornea, scriitor; Nicolae Mihai (1932-2001) romancier,prieten cu autorul acestei cărţi; Vasile Nicolescu (1929-1990), poet; C-tin Enciu, prof. luiNichita Sănescu, al lui Eugen Simion, al lui Toma Caragiu şi al lui C.P. Bălan; MihaiApostol, prof. şi prolific istoriograf prahovean; Nicolae Boaru, directorul BiblioteciiJudeţene “N. Iorga”, Ploieşti; prof. Emil Vasilescu (n. 01.01.1907 la Tg. Bujor-m.27.06.1971, Ploieşti), compozitor, profesor, dirijor, publicist. Şcoala Normală la Tg.Mureş (1927), Conservatorul de Muzică tot la Tg. Mureş, prof. de muzică la Liceul I.L.Caragiale Ploieşti (1954-pensionare), autorul “Simfoniei ploieştene”, a operei “Corina”,compoziţii pt. vioară, pian, coruri mixte, lieduri etc. A înfiinţat Corul Ansamblului CFR,Corul Primăriei Ploieşti, Corul Sindicatului Învăţământ; autor de cărţi de câtece şi coruri“Carte de cântece şi coruri şcolare” (1936), “Moş Cocoloş” (1940) etc. Este unchiul prof.

Cristian Petru Bălan, fratele înv. Margareta Bălan; econ. George Vasilescu (1904-1983),inspector general al CFR, apoi director general al Ministerului Telecomunicaţiilor, fratecu înv. Margareta Bălan; prof. Leonida Vasilescu-Brezeanu (n. 28.10.1938, com.Teişani), fiul prof. Emil Vasilescu, compozitor, profesor de muzică, dirijor al orchestreipopulare Flacăra Prahovei Ploieşti, folclorist, publicist. Compune muzică de scenă, deestradă, operete, muzică vocal-simfonică, de cameră, corală. Editează antologiimuzicale cu folclor prahovean (“Mândră floare-i Prahova”, “De pe plaiuri prahovene”,“Flori din Prahova” etc; Carmen Tănase (n.18.01.1961, Ploieşti), actriţă, a urmat IATC -Institutul de Artă Teatrală şi Cinematografică Bucureşti (1980-1984) la clasa Prof. OlgaTudoreche, colegă cu Oana Pellea şi cu Radu Duda, Alteţa Sa, principele deHohenzollen. Tatăl şi bunica ei, trăind la Scăieni, având mormintele la Scăieni, Carmen



241

a venit şi a stat de multe ori în această localitate; Maria Tănase; Maria Lătăreţu; IrinaLoghin; Angela Moldovan; Romica Puceanu; Ileana Sărăroiu; Ion Luican; IleanaConstantinescu; Ion Bogza; Ştefan Lăzărescu; Nelu Huţu. Dintre sportivii care şi-ausărbătorit victoriile la Casa Seciu, îl amintim pe marele campion mondial de box lacategoria semiuşoară, posesorul “Centurii cu diamante”, Leonard Doroftei, adus decolegul său care l-a recrutat de la juniori, boxeurul Dan Codescu ş.a. Aceştia - şi încămult mai mulţi, nedescoperiţi de mine, au călcat pe frumoasele meleaguri ale multcăutatului oraş Boldeşti-Scăieni. Puţine orăşele atât de mici au fost vizitate de oameniatât de mari...



242

Concluzii

Cititorii care survolează cu privirea unele sau altele din capitolele acesteimonografii, sau cei care le parcurg cu răbdare cronicărească, la rând, vor ajunge, cu

siguranţă, la o concluzie clară: citind paginile respective, oraşul Boldeşti-Scăieni va fi înţeles şi va fi văzut într-o altă lumină; realităţile şi oamenii lui vor capătă alte aprecieri,alte dimensiuni şi - cine ştie - poate chiar şi o anumită aură strălucitoare.

Dintr-o localitate din Prahova, mai mult sau mai puţin cunoscută, ea va fipercepută de orice lector interesat, ca un punct geografic destul de important pe hartaţării noastre - şi, în multe privinţe, chiar ca un punct unic. Desigur, când m-am decis săscriu această monografie, m-am gândit în primul rând să o redactez mai mult pentrulocalnici, dar, pe măsură ce avansam în cercetarea documentelor, mi-am dat seama căaş face o greşeală să nu lărgesc mai mult aria descriptivă şi să nu o adresez oricăruicititor din România, din orice judeţ, deoarece unele capitole se referă la problemele

generale ale ţării, iar alte capitole m-am străduit să le prezint ca pagini necesare a fiincluse în însăşi Istoria României, cum sunt acele informaţii inedite despre Falansterulde la Scăieni, prezentat aici într-o lumină nouă, alta decât fusese înfăţişat subinterpretările ideologice impuse de regimul comunist; sau cum sunt paginile de revoltămuncitorească din Boldeşti-Scăieni şi de luptă armată cu organele securităţii, de carenici o istorie contemporană nu pomeneşte, pentru că nu fuseseră făcute cunoscute denimeni înaintea mea. Aşadar, pe spaţiul acestei localităţi, pierdute undeva pe valeaTeleajenului, s-au petrecut evenimente istorice deosebite, demne de ştiut de fiecareromân.

Lăsând la o parte importanţa ei economică şi industrială pentru întreaga ţară,care este şi va rămâne un factor indiscutabil, valoarea localităţii am urmărit să fiepercepută şi în întreaga ei complexitate social-istorică, suficient de amplificată, atât deun trecut istoric impresionant, cât şi de prezenţa în contemporaneitate a noului oraş,aflat într-un rapid proces de schimbare, importanţă la care a contribuit în primul rândvaloarea însăşi a multor cetăţeni care au trăit aici, care provin de aici sau care trăiescaici în zilele noastre. Pe cât a fost posibil, m-am străduit să scot în evidenţă cât maimulte din aceste valori, cu numeroase exemple concrete alese din viaţa zilnică. Nu afost uşor să le găsesc de la distanţa de peste 10.000 de kilometri şi după o lipsă din ţarăde peste 22 de ani.

Oricum, Dumnezeu a aşezat localitatea descrisă de noi într-un loc destul debinecuvântat şi de bogat. Oamenii au valorificat mai mult sau mai puţin acest uriaşavantaj. Peisajul natural intercolinar, de o splendoare unică, este departe de a fi fostvalorificat în întregime, precum ar fi trebuit. Un american care a venit la mine şi a privitpeisagiile locale din jur, mi-a spus: “Cristian, dacă ar exista acest loc frumos în America,fii sigur că s-ar face investiţii colosale şi s-ar scoate din el o perlă, o staţiune balneo-climaterică de prim rang”. Poate a vrut să mă flateze şi să-mi gâdile puţin patriotismulmeu local, vizibil pentru el, dar m-am gândit că s-ar putea, totuşi, să aibă dreptate. Ştiu,de pildă, că la Ţintea există nişte băi termale pentru tratarea reumatismului. Ei bine,

apele termale saline care fuseseră folosite acum cincizeci de ani la băile improvizate depe strada Distilăriei din Scăieni, mi s-au spus de nişte specialişti că erau mult mai bune



243

şi mai puternic curative decât apa din băile de la Ţintea. Dar cineva a avut grijă sădesfiinţeze acele băi scăienare. Nici acum nu este târziu să fie repuse în funcţie...

Nici de bogăţiile subsolului nu s-ar spune că locuitorii boldeşteni şi scăienari ar fiprofitat cât trebuie, căci, în trecut, aurul negru de sub pământul lor era folosit mai mult destrăini decât de ei, realitate deosebit de tristă care vedem neputincioşi că, iată, continuăşi astăzi, toate companiile petrolifere fiind acum în mâna austriecilor, date lor printr-uncontract criminal de un fost premier neocomunist care a fost deja adus în faţa justiţieifără a păţi totuşi mai nimic. Inechitatea acestui contract a fost arătată şi de preşedinteleBăsescu, fără să poată interveni nici el cu ceva concret spre a-l anula. Dacă numai 5%din preţul petrolului scos din sondele locale ar fi fost folosit pentru modernizarealocalităţii, vă garantăm că s-ar fi putut pava cu marmură trei oraşe de mărimea acestuioraş.

Frumuseţea peisajului local a atras scriitori care l-au vizitat cu inters (poetulDimitrie Anghel, Mateiu Caragiale, Nicolae Iorga, Dumitru Panaitescu Perpessicius,

Gheorghe Eminescu, Zigu Ornea, Nicolae Mihai, Corneliu Şerban, Vasile Nicolescu,Nichita Stănescu), iar oameni cu spirit practic au ales întinderile de teren locale să ridicepe ele solide întreprinderi. Oraşul devenise o mică citadelă industrială. Ne doare sufletulsă vedem şi să spunem acum că toată industria locală din Boldeşti-Scăieni, elaborată cugreu şi cu mari sacrificii, de-a lungul zecilor de ani, a început să moară sub ochii noştri şică locuitorii lui tineri au plecat deznădăjduiţi în bejanie, prin străinătăţuri, ca să-şi poată

întreţine familiile. Desigur, situaţia este specifică multor alte aşezări, nu numai acestuioraş - şi de ea se fac vinovaţi neocomuniştii care făceau spume la gură strigând cuipocrizie: “Nu ne vindem ţara!” - dar iată că ne-au vândut-o în propriul lor folos, spre aacumula averi fabuloase, procurate necinstit din avutul statului român, sărăcindu-ne şidistrugându-ne valorile naţionale. Zilnic creşte numărul miliardarilor răsăriţi din rândulacestor vampiri hidoşi şi, toţi la un loc, bazaţi pe forţa banilor, cumpără pe justiţiari,

încurajează corupţia, încalcă moralitatea creştină, sfidează cu nonşalanţă legile şi, laurma urmelor, ei sfidează masa populaţiei sărace care este majoritară şi care spera cuentuziasm că Revoluţia le va aduce frumoasele schimbări visate, chiar dacă au existat şicâteva cuceri de libertăţi evidente. Dar ei - aceşti neomafioţi - au distrus industria

înfloritoare, ei au vândut bogăţiile subsolului companiilor străine, ei au devalorizatbăncile, ei au privatizat (vândut) străinilor cele mai valoroase terenuri, fermele,crescătoriile de porci, vite şi păsări - tot ce s-a mai putut vinde spre folosul lor. Din

păcate, oraşul Boldeşti-Scăieni nu a scăpat de tentaculele acestei caracatiţe mafiotice.Nu mi-a fost teamă să arăt deschis acest lucru în lucrarea de faţă.Grija mare a edililor din prezent şi din viitor este să creeze condiţii care să

schimbe radical această situaţie. Să fim convinşi că se pot găsi şi căi concrete derezolvare a ei. Un prim pas, chiar unul destul de urgent, ar fi ca oraşul Boldeşti-Scăienisă dispună de un ziar propriu, de un organ de presă distribuit gratis fiecărui locuitor, caresă mobilizeze populaţia şi să trezească conştiinţa oamenilor în orice domeniu -economic, material şi spiritual - paralel cu existenţa unui post de radio şi de televiziunelocal, care să difuzeze ştiri locale, necenzurate, ştiri din ţară şi de pretutindeni. ÎnChicago, am putut înfiinţa atât o publicaţie locală, “Datoria românească”, cât şi un postlocal de televiziune pentru românii americani, “Suflet românesc”, care au mers bine ani



244

de zile (“Datoria” mai apare şi acum), dar dorinţa mea de a face aşa ceva şi la Boldeşti-Scăieni nu este realizabilă, deoarece eu nu trăiesc acolo. Las altora mai tineri împlinireaacestui deziderat şi sunt convins că se vor găsi iniţiatori. Trebuie umblat la buget pentruasemenea priorităţi şi trebuie apelat insistent chiar şi la bugetul statului. Forţa mass-mediei este uriaşă; ea va fi vocea cetăţenilor din oraş şi, în primul rând ea va uni pe toţilocuitorii frumoasei aşezări să-i accelereze evoluţia şi lupta pentru drepturile cetăţeneştiinalienabile. Tocmai de aceea, nu putem încheia aceste pagini pe un ton pesimist.

Lumea evoluează rapid, tehnologia de asemenea. În oraş există destule resursemateriale şi umane ce pot fi valorificate. În perspectiva viitorului, ştim că Boldeşti-Scăieniva arăta ca un oraş ultramodern, cu totul diferit de felul cum îl cunoaştem noi astăzi.Fără îndoială, el va fi un cartier nordic al viitoarei Metropole Ploieşti. Ceea ce am dori cutoţii este ca urmaşii urmaşilor noştri să nu uite că aceste generaţii - numite fărăexagerare generaţii de sacrificiu - au pus bazele fundamentale ale noii cetăţi. Ei vor trebui să fie mândri că am existat şi că am trăit înaintea lor pe aceste blânde meleaguri

ale visurilor ce trebuie împlinite, construindu-le o pistă de decolare spre viitor.Autorul s-a străduit să ofere tuturor cititorilor o mică enciclopedie despre oraşulpe care cu drag l-a descris, în speranţa că va fi şi va rămâne o carte de referinţă, chiar dacă au mai rămas încă multe de spus.

Urarea mea, pentru prezentul şi viitorul Boldeşti-Scăieni, este una de bun augur:EXCELSIOR! - TOT MAI SUS!


Membru al Uniunii Scriitorilor din RomâniaMembru al Academiei de Ştiinţe şi Arte Româno-Americană

Chicago/Glen Ellyn, 8 martie 2007



245

About this book

Author Christian Petru Balan was born in 1936 in Sibiu, Romania. A former teacher in both Romania and the United States, as well as a painter and sculptor, his

published works include novels, plays, screenplays, books of poems and variousdictionaries. His latest book, "The Monograph of Boldesti-Scaieni," is the first bookdedicated exclusively to documenting the history of the city where he spent most of hislife before moving to the United States, where he has been residing with his wife Dorinaand their two daughters for more than twenty years.

Boldesti-Scaieni is an agrarian-industrial city of 11,485 residents located inPrahova County. It is located 80 kilometers north of Romania's capital, Bucharest, and10 kilometers north of the county seat, Ploiesti. The city officially formed in June 1968,through the unification of Boldesti and Scaieni, two towns with rich individual histories. InScaieni, the engineer Teodor Diamant (1810-1841)-a young disciple of the French

socialist Utopian Charles Fourier (1772-1837) - and his friend Manolache Balaceanu(1807-1842) founded an agrarian-industrial Utopian community based on egalitarianismcalled a phalanstere where the locals worked together for mutual benefit. The Scaieniphalanstere lasted only one year, after which it was forcibly dissolved by the authoritiesof the day.

The author describes the evolution of the city from historical, economic, political,social, cultural and artistic vantage points, with an emphasis on its industrialtransformation and its cultural development. The two formerly modest towns, located inthe picturesque undulating region along the Teleajen River valley where residents

practiced agriculture, viticulture and cattle raising, were transformed by the discovery of petroleum in the heart of their hills. With the onset of petroleum extraction, the townsgrew quickly and local industry expanded to include a glass factory - at one time thelargest in Romania - and a paper mill in Scaieni, while the headquarters of the oilextraction operation were located in Boldesti. The accompanying population boom -mostly industrial workers - led to the construction of new residential buildings, stores,and schools.

The city's main tourist attraction is Crama Seciu, a beautiful villa that crowns ahilltop and is home to a winery and restaurant and which attracts hundreds of Romanianand foreign visitors every year. More recently, the city's picturesque areas have become

a favorite vacation home destination.In conclusion, the author shows the potential that the city of Boldesti-Scaieni has

to become one of the most beautiful and prosperous locations in Romania.



246

Despre cărţile scriitorului Cristian Petru Bălan

“Sânge spaniol” e, neîndoios, un prea frumos efort şi nu odată m-am surprinsminunându-mă de fermitatea cu care povesteşti, de siguranţa cu care zugrăveşti tablouri

din natură. (...) Povestea se desfăşoară nu numai nestingherită, dar admirabil, chiar surprinzător de perfectă. Stilul însuşi e de o viguroasă prioritate.” (Text publicat).

(Acad. Dumitru Panaitescu-Perpessicius (1891-1971). Scriitor şi critic literar despre nuvela “Sânge spaniol”, scrisă la vârsta de 25 de ani.)

“M-am delectat citind scenariul dumitale închinat unchiului meu Mihai Eminesu şiachiziţionat de cinematografia română. L-am citit cu emoţie şi entuziasm. Sincerefelicitări.”

(Col. Gheorghe Eminescu (1894-1989), nepotul de frate al marelui poet; scriitor şi memorialist, despre scenariul de film “Geniu sublim - Viaţa lui Mihai Eminescu”, scrisîn 1967.)

“Romanul “Dincolo de curcubeu”, scris de C.P. Bălan, este un bun exemplu detratare literară a unor probleme de conştiinţă cu mijloacele simple ale polemicii de idei.Lumii efemere ale veleitarismului şi minciunii i se opune, fără exces de pedanterie,umanismul iubirii, pocăinţei şi iubiri de neam.”

(Prof. Univ. Dr. Aurel Sasu în “Dicţionarul scriitorilor români în Statele Unite şi Canada”, Editura Albatros, Bucureşti, 2001.)

“Pentru cine a citit cărţile lui Cristian Petru Bălan - în special excelentul roman“Dincolo de curcubeu” - faptul că el se lansează şi în genul aforistic nu constituie osurpriză.”

(M.N. Rusu, critic şi istoric literar despre cartea de aforisme”Cioburi de cristal”.)

“Excepţional!”

(Marele poet Ion Alexandru (1941-2000) despre romanul “Dincolo de curcubeu”.)

“Scris într-o manieră incitantă, cu personaje şi acţiuni oglindite prin alternanţăsau în planuri paralele, cu o tehnică a contrapunctului menită să finalizeze momentelede înaltă tensiune, cu un limbaj colorat şi savuros, de expresie neaoşă românească,până la cea savantă, cu dialoguri şi comentarii subtile, erudite, romanul “Dincolo decurcubeu” surprinde şi captează, de la prima până la ultima pagină, amintind întrucâtvade tehnica şi mijloacele de realizare artistică a romanului “Sertarul cu aplauze” de Ana

Blandiana.”



247

(“George Băjenaru, scriitor şi critic literar, în cartea “Cititor în exilul creator”,Editura “Danubius”, Bucureşti, 201.)

“Rareori mi se întâmplă să iau o carte în mână şi să nu o pot lăsa, citind-o cunesaţ până la capăt..”

(Ioan Dan (1922-2003), mare romancier român.)

“Cristian Petru Bălan - traducător mai ales din limbi romanice, artist plasticpatriotic şi religios cu teme române şi americane, precum şi pasionat OZN-ist, este unpoet eclectic care se roagă pentru resurecţia virtuţilor naţionale şi pentru înlăturarearăului abătut peste ai săi.”

(“Istoria literaturii române de azi pe mâine” de Marian Popa, critic literar, Editura

Fundaţia Luceafărul, Bucureşti , 2001, pag. 120.)

“O carte care surprinde cititorii, în primul rând prin modalităţi, tehnici şi formuleartistice mânuite într-un mod cu totul original.”

(Prof. Constantin Enciu despre romanul „Oaspeţii din Elizeu”; Meridianul românesc din 23 mai 2004. Prof. Enciu este fostul profesor al lui Nichita Stănescu,Eugen Simion, Toma Caragiu şi Cristian Petru Bălan.)



248

Bibliografie selectivă

– Marele dicţionar geografic al României (1898-1902), 5 vol. de Gr. Tocilescu, G. I. la

Hovari gen. C.I. Brătianu. – Contribuţii la istoricul oraşelor Ploieşti şi Târgovişte, 1969, de prof. Nicolae Simache.

– Dicţionar topografic şi statistic al României , de D. Frunzescu, 1872, tip. StatuluiBucureşti.

– Dicţionar istoric al judeţului Prahova, de Mihai Apostol, Societatea Culturală Ploieşti,editura Mileniul III, 2004,.

– Comentarii şi contribuţii la Dicţionar(ul) istoric al judeţului Prahova, de OctavianOnea, editura Pygmalion, Ploieşti, 2006.

– Dicţionarul ortografic, ortoepic şi morfologic al limbii române (DOOM), al AcademieiRomâne, ediţia a II-a, editura Univers Enciclopedic, Bucureşti, 2005.

– Falansterul de la Scăieni , de Zigu Ornea şi Ion Cojocaru, editura Politică, Bucureşti,1966.

– Ion Ghica, Opere vol. I, Bucureşti, ESPLA, 1956.

– Magazin istoric nr. 2, feb. 1985.

– Micul dicţionar enciclopedic , editura Cartier, 1999.

– Micul dicţionar enciclopedic MDE, editura Enciclopedică şi editura UniversEnciclopedic, Bucureşti, 2005.

– Din istoricul unor şcoli prahovene, vol. I, de prof. Gh. Nedelea, editura Printeuro,Ploieşti, 2005.

– Contribuţii la istoria petrolului românesc , de Boncu M. Constantin, editura AcademieiR.S.R., Bucureşti, 1971.

– Oameni care au fost , vol. I şi II, de Nicolae Iorga.

–

Studii şi materiale privitoare la trecutul istoric al judeţului Prahova. Date noi privind industria petrolieră din judeţul prahova în jurul anului 1900 , de Mihai Racheru şi E.Negulescu.

– Industrializare şi urbanizare, cercetare de psihosociologie concretă la Boldeşti , subredacţia prof. univ. Traian Herseni, editura Academiei R.S.R. 1970 (258 pagini).

– Arhivele Naţionale – Direcţia Judeţului Prahova.

– Monografia unui sat , de Henri N. Stahl, editura Fundaţiei Regale, Bucureşti, 1939.

– Rucăr (monografie), de prof. Gherghe Pârnuţă, Bucureşti, 1972.



249

Cuprins

De sub pulpana lui Sevastos*) ( prefaţă) ....................................................................... 5 Cuvânt înainte................................................................................................................. 7 CAPITOLUL I. Istoricul localităţii: primele menţionări documentare....................... 11 CAPITOLUL II. Cadrul geografic, climateric, peisagistic, arheologic şibotano-faunistic al oraşului Boldeşti-Scăieni............................................................ 18 CAPITOLUL III. Înfiinţarea oraşului Boldeşti-Scăieni.Despre numele acestui oraş........................................................................................ 31 CAPITOLUL IV. Falansterul de la Scăieni................................................................... 36

STATUILE LUI DIAMANT ŞI FILMUL ARTISTIC DESPRE FALANSTER .......................48

CAPITOLUL V. Localităţile Boldeşti şi Scăieni în timpul celor două războaiemondiale........................................................................................................................ 52 CAPITOLUL VI. Populaţia oraşului Boldeşti-Scăieni. Poliţia locală......................... 55 CAPITOLUL VII. Cultura în oraşul Boldeşti-Scăieni .................................................. 61

MUZEUL ORAŞULUI........................................................................................................61 ŞCOLILE ORAŞULUI .......................................................................................................61 ŞCOALA DIN BOLDEŞTI .................................................................................................63 GRĂDINIŢELE DIN BOLDEŞTI........................................................................................65 ŞCOLILE DIN SCĂIENI .................................................................................................... 66 ŞCOALA DE LA SECIU....................................................................................................70 GRĂDINIŢA DE LA SECIU...............................................................................................72 GRUPUL ŞCOLAR INDUSTRIA STICLEI BOLDEŞTI-SCĂIENI......................................72 ŞCOALA MILITARĂ DE SUBOFIŢERI POMPIERI “PAUL ZĂGĂNESCU”BOLDEŞTI-SCĂIENI.........................................................................................................74 CLUBURI, CĂMINE CULTURALE, CASE DE CULTURĂ................................................75 CLUBUL BOLDEŞTI.........................................................................................................75 CASA DE CULTURĂ SCĂIENI.........................................................................................79 BIBLIOTECA DE PE LÂNGĂ CASA DE CULTURĂ SCĂIENI..........................................83 CASA DE COPII ORFANI DIN SCĂIENI ..........................................................................84 BISERICILE DIN ORAŞUL BOLDEŞTI-SCĂIENI.............................................................85 BISERICA “SF. ARHANGHELI MIHAIL ŞI GAVRIL” DIN BOLDEŞTI .............................. 85 BISERICA “ADORMIREA MAICII DOMNULUI” DIN SCĂIENI .........................................87 BISERICA “SFINŢII ÎMPĂRAŢI CONSTANTIN ŞI ELENA” DIN BALACA........................89 BISERICA “SFÂNTA TREIME” DIN SECIU......................................................................91 BISERICILE CREŞTINE DUPĂ EVANGHELIE................................................................92 CIMITIRELE......................................................................................................................95 CASA SECIU ....................................................................................................................96 LUCRĂRI DE ARTĂ DIN ORAŞUL BOLDEŞTI-SCĂIENI ................................................99 MONUMENTUL EROILOR DIN SCĂIENI (1916-1919)..................................................100 MONUMENTUL EROILOR DIN BOLDEŞTI...................................................................102



250

STATUIA LUI TEODOR DIAMANT.................................................................................105 STATUIA “RUPĂTORUL DE GEAM”..............................................................................106 LUPOAICA ROMANĂ DE LA SCĂIENI (“LUPA CAPITOLINA” CU ROMULUS ŞI REMUS) ..........................................................................................................................108 ÎNGERUL JUDECĂŢII .....................................................................................................111 BUSTUL LUI TEODOR DIAMANT..................................................................................112 PORTRETUL LUI MIHAI EMINESCU DE PE CASA DE CULTURĂ ..............................113 PORTRETUL PRIMARULUI ILIE RĂSPOP (1888-1952) ...............................................114 PICTURILE RELIGIOASE DE PE CAPELA CIMITIRULUI SCĂIENI..............................115 DETALII DESPRE FAŢADA CIMITIRULUI “ETERNITATEA” DIN SCĂIENI: .................116

CAPITOLUL VIII. Tradiţii locale, obiceiuri păstrate din bătrâni .............................. 119 SĂRBĂTORILE DE PESTE AN ......................................................................................123

CAPITOLUL IX. Asistenţa medicală.......................................................................... 129 SPITALUL BOLDEŞTI ....................................................................................................129 UNITATEA DE AJUTOR MEDICO-SANITARĂ (UAMS) SAU SPITALUL DERECUPERARE SOCIALĂ BOLDEŞTI-SCĂIENI ............................................................130 DISPENSARUL BOLDEŞTI............................................................................................130 DISPENSARUL SCĂIENI ...............................................................................................131 FARMACIILE DIN BOLDEŞTI-SCĂIENI .........................................................................132 DISPENSARUL SANITAR VETERINAR BOLDEŞTI-SCĂIENI ......................................132

CAPITOLUL X. Diverse .............................................................................................. 133 COOPERATIVA MEŞTEŞUGĂREASCĂ “ARTA METALULUI”......................................133 FERMA S.C. ECOFERM BOLDEŞTI-SCĂIENI (CRESCĂTORIA DE PORCI ŞI

DE VITE “CRIS TIM”)......................................................................................................134

RAMPA ECOLOGICĂ DIN BOLDEŞTI-SCĂIENI............................................................138 BAT SERVICE S.A. BOLDEŞTI-SCĂIENI ......................................................................141 ABATORUL DE PĂSĂRI S.C. “AGRISOL INTERNATIONAL RO SRL”.........................142 FIRMELE MICI DIN ORAŞ: ROM FOR, DANCOR COM, TECAR-SAN, LUX MOB,PRODSIG, GAFTOS, INVEST MANAGEMENT, BAZA DE APOVIZIONAREFLOREŞTI.......................................................................................................................143

CAPITOLUL XI. Primăria oraşului Boldeşti-Scăieni ................................................ 145 DIRECŢIA DE PATRIMONIU A ORAŞULUI BOLDEŞTI-SCĂIENI.................................146 STEMA ORAŞULUI BOLDEŞTI-SCĂIENI ESTE JUMĂTATE DIN STEMA A.R.L.U.S.

ŞI DIN STEMA COMUNISTĂ A C.G.M.-ULUI!! ..............................................................148 OFICIUL POŞTAL DIN BOLDEŞTI SCĂIENI..................................................................150 GARA SCĂIENI, HALTA BOLDEŞTI ŞI MIJLOACELE DE TRANSPORT DIN ORAŞ..151 UNITĂŢI UTILITARE ÎN BOLDEŞTI-SCĂIENI................................................................152 UNITĂŢI SPECIALE DE DESERVIRE A POPULAŢIEI ..................................................153

CAPITOLUL XII. Contraste dureroase sau discrepanţa dintre Boldeşti şiScăieni......................................................................................................................... 155 CAPITOLUL XIII. Artişti, cântăreţi, muzicieni........................................................... 159 CAPITOLUL XIV. Activitatea sportivă din Boldeşti-Scăieni.................................... 162



251

CAPITOLUL XV. Industria din oraşul Boldeşti-Scăieni ...........................................165 ÎNTREPRINDEREA DE GEAMURI SCĂIENI (IGS) .......................................................165 ÎNTREPRINDEREA DE MUCAVA BOLDEŞTI-SCĂIENI - CAHIRO S.A........................171 SCHELA PETROLIFERĂ BOLDEŞTI.............................................................................174 O ÎNTREPINDERE PETROLIFERĂ DIN BOLDEŞTI-SCĂIENI INTRATĂ ÎN GURA

MASS-MEDIEI: PETROMSERVICE S.A., SUCURSALA BOLDEŞTI ...........................179 ACEX- ISEM - IGEX- I.F.L.G.S. - FORADEX... .............................................................. 180 ARTEMA PLAST SRL, BOLDEŞTI-SCĂIENI ................................................................. 183

CAPITOLUL XVI. Rezistenţa anticomunistă în Boldeşti-Scăieni............................184 - 14 NOIEMBRIE 1981 - PRIMA GREVĂ GENERALĂ MUNCITOREASCĂ DINROMÂNIA, ÎNSOŢITĂ DE UN MARE PROTEST PE STRĂZI, CU 6 ANI ÎNAINTEAGREVEI DE LA 14-15 NOIEMBRIE 1987 DE LA BRAŞOV ! -.......................................184

CAPITOLUL XVII. Persoane de onoare ale oraşului................................................ 201 ALŢI CETĂŢENI DE ONOARE:......................................................................................210 O PRIMĂ LISTĂ CU CETĂŢENII CARE ŞI-AU ADUS CONTRIBUŢII DE SEAMĂ ÎNORAŞUL BOLDEŞTI-SCĂIENI, SPRIJININD, PRIN MUNCA LOR ZILNICĂ,RIDICAREA LOCALITĂŢII..............................................................................................220 FOŞTI PRIMARI ŞI AJUTOARELE LOR........................................................................222 FOŞTI ŞI ACTUALI LIDERI DE INSTITUŢII LOCALE ŞI ÎNTREPRINDERI ..................223 ALŢI CETĂŢENI DE FRUNTE AI LOCALITĂŢII:............................................................225 PREOŢII LOCALI............................................................................................................232 ARTIŞTI PLASTICI, TINERI ZIARIŞTI ŞI SCRIITORI :..................................................232 MARI PERSONALITĂŢI DIN ŢARĂ ŞI DIN STRĂINĂTATE CARE, ÎN DECURSULTIMPULUI, AU VIZITAT LOCALITĂŢILE BOLDEŞTI ŞI SCĂIENI SAU NUMAI AU

TRECUT PRIN ELE FĂRĂ SĂ LE VIZITEZE AMĂNUNŢIT ...........................................238 Concluzii ..................................................................................................................... 242 About this book .......................................................................................................... 245 Despre cărţile scriitorului Cristian Petru Bălan.......................................................246 Bibliografie selectivă.................................................................................................. 248 Cuprins........................................................................................................................ 249



252

DE ACELAŞI AUTOR:

DINCOLO DE CURCUBEU (Roman politic si religios), 406 pag., ediţie de lux.Editura „North America", Chicago, 1992.

AMPLIFICĂRILE TĂCERII (poeme).Editura „Liberty", New York, 1993.

NESTINSA LUMINĂ (poeme religioase)Editura „Atlantic World", Washington, D.C., 1993.

VIAŢA LUI IISUS (Prezentata in secvenţe istorice şi cronologice).Editura „Holy Cross", San Francisco, 1993.

DICŢIONARUL PARTIDELOR POLITICE DIN ROMÂNIA.Editura „Yellow Bird", Chicago, 1993.

DICŢIONARUL CRIMINALILOR POLITICI COMUNIŞTI DIN ROMÂNIA.Editura „White Wings", Glen Ellyn, USA, 1993.

UN DICŢIONAR AL EROILOR CĂZUŢI VICTIME ALE COMUNISMULUI DIN ROMÂNIA.Editura „Yellow Bird", Chicago, 1993.

STROPI DE ROUĂ (Colecţie de poezii pentru copii. Volum colectiv.)Editat de A.B.R. - USA, Chicago, 1987.

DESPERATION ABOARD (Scenariu de film, în limba engleză, despre soartavietnamezilor refugiaţi.) Editura „Yellow Bird", Chicago, 1993.

VISURI COSMICE (poeme cosmice).Editura „California", Hollywood, USA, 1994.CIOBURI DE CRISTAL (4000 de maxime şi cugetări, scrise intre 1955-1981).Editura „Pheonix", Glen Ellyn, USA, 1996

GENIU SUBLIM (Mihai Eminescu) - Un scenariu de film prezentând viaţa lui Eminescu,din copilărie pană la plecarea sa in eternitate, scris in 1965-1966 şi contractat cuCinematografia Română, Studiourile Cinematografice Buftea, in 1967. Editura„Western", Chicago, 1996.

JURNALUL ACADEMIEI ROMÂNO-AMERICANE (ARA),

Editura ARA, California, USA, 1998, 1999.ZBORUL DESTINULUI (roman)Editura „Eminescu", Bucureşti, 2003.

VAGABOND PE MAPAMOND (Jurnal de călătorii)Editura WINDOWS, Glen Ellyn, 2003.

OASPEŢII DIN ELIZEU (romani)Editura „Eminescu”, Bucureşti, 2004.

TEATRU (Ispită şi virtute şi Neprihănitului Iov), Bucureşti, 2006

STINDARDE TRANSPARENTE, Editura Premier, Ploieşti, 2006.MONOGRAFIA ORAŞULUI BOLDEŞTI-SCĂIENI, Editura Premier, 2007.



SUB TIPAR:

DICŢIONAR ROMÂN-MULTILINGV

(Un dicţionar inedit, în 26 de limbi moderne: română, franceză, spaniolă,italiană, portugheză, engleză, germană, olandeză, suedeză, daneză, norvegiană, polonă, cehă, sârbo-croată, maghiară, finlandeză, turcă, indoneziana, swahili,esperanto, rusă, greacă, ebraică, arabă, idiş, japoneză); Editura „International", Los

monografia orasului boldesti-scaeni

Documents

Transcript of monografia orasului boldesti-scaeni