Monografia orașului

6

description

ppt

Transcript of Monografia orașului

Page 1: Monografia orașului
Page 2: Monografia orașului

Prima denumire a așezării este atestată în documente, încă de pe vremea lui Mircea cel Bătrân, la 1409, de „Berevoiești”, niște schismatici, Stan și Radu Berevoiești care fac defrișări în zonă și se hotărăsc să se așeze în aceste locuri cu famiile lor.

Numele de Berevoiești rămâne însă ca un toponim al nostalgicilor oieri, pentru că tot mai des apare în hristoave sub numele de Săcuieni, de la romanii veniți din săcuime peste Carpași și stabiliți la Măneciu Ungureni, Posești Ungureni și la Săcuieni.

Același nume îl găsim și la 1603, ca peste câteva decenii Miron Costin să vorbescă despre Văleni. Credem că târgul Săcuienilor și-a schimbat ulterior numele în Vălenii de Munte. Nu s-au găsit documentele care să ateste menținerea simultană a acestor două denumiri.

Page 3: Monografia orașului

Săcuienii era reședința județului cu același nume, pe Valea Telejenului între județele Prahova și Buzău. Județul vecin, Prahova, este atestat din anul 1482 într-un document de la Basarab cel Tânăr.

Județul Săcuieni se întindea de la Brașov, peste crestele muntelui Mălăiești, Slănicului și Ștefești, la nord-vest, apoi în lungul Văii Telejenului până la sud de Bucov, pe Cricovul Sărat până dincolo de Glodeanu, peste dealurile Istriței, pe Valea Buzăului la Gura Teghii, pe Basca Mare si direct la Muntele Ciucaș.

Primii negustori apar în zonă la 1503, punctul vamal fiind în curtea mănăstirii, așa cum aflăm mai târziu din diocumente la 1848. Cu timpul s-a simțit nevoia de lărgire a legăturilor economice cu tot mai multe zone ale țării, sau mai bine spus s-a simțit nevoia de identificare a localității față de cele cu același nume, astfel că, vălenarilor situați mai spre apusul câmpiei, li s-a spus de munte și așa le-a rămas numele până astăzi, fiind singura localitate cu acest nume din țară

La 1781 se pare că orașul nu mai îndeplinea funcția de capitală de județ, dar cu toate acestea, rămâne în continuare cel mai mare centru economic de pe Valea Teleajenului și odată cu aceasta creșterea populației și rolul economic jucat au determinat extinderea orașului.

Gara Vălenii de Munte - 1936

Page 4: Monografia orașului

Din punct de vedere economic, la 1889 în județ existau 105 fabrici, 34 fiind situate în Ploiești.

În Vălenii de Munte a existat o rafinărie de petrol, care este productivă timp de trei ani.

Ocupația de bază a vălenarilor era meșteșugăritul care a funcționat până în perioada celui de al doilea Război Mondial.

Nisipul cuarțos este o altă resursă naturală din care locuitorii au considerat că pot face bani și chiar s-a dovedit a fi destul de fructuos pentru acele vremuri.

Un al demers important în cadrul societății de la acea vreme a avut loc la 1904 demararea proiectului construirii căii ferate Ploiești-Vălenii de Munte, care ajunge să se finalizeze abia în 1908, urmând ca linia ferată să se prelungească până la Măneciu, cu sprijinul autorităților și urmând ca lucrările să se finalizeze total în 1916.

Gara veche din Văleni ≈ Gara nouă din Văleni

Page 5: Monografia orașului

Prima școală atestată în documentele istorice apare abia în 1802, de origine grecească, urmând să se închidă cu timpul din pricina lipsei de elevi. După aceasta sunt redeschise școli în toate județele, de pe vremea lui Vodă Caragea. În vremea administrației ruse, 1829-1834 Kiseleff hotărăște deschiderea școlilor printre care și cea de la Vălenii de Munte. La 1839, la Vălenii de Munte, David Almășan este cel care a reușit să construiasca un locaș nou de școală. Începe cursurile cu numai 24 de elevi, pe care îi aranjează în clase după examinarea fiecărui elev.

Din puct de vedere cultural, o importanță deosebită asupra orașului a avuto scriitorul Nicolae Iorga care decide în 1907 să se stabilească în aceste minunate ținuturi.

Acesta reușeste să adune la Vălenii de Munte toată „spuma” culturală a vremurilor cu ajutorul înființării „Universității de Vară”, „Teatrului în aer liber”, „Tipografia Datina Românească”, „Școala de Misionare Morale și Naționale”, „Școala Artelor Uitate”.

Page 6: Monografia orașului

În orașul Vălenii de Munte, primarul a acționat și acționează ca reprezentant al statului. În sarcina sa cad exercitarea atribuțiilor de autoritate tutelară și ofițer de stare civilă, rezolvarea actelor normative privitoare la recensământ, la organizarea și desfășurarea alegerilor, luarea de măsuri de protecție civilă, precum și alte atribuții stabilite prin lege. Primarul emite dispoziții cu caracter normativ și individual. Acestea devin executorii după ce sunt aduse la cunoștința publică sau după ce au fost comunicate persoanelor interesate.

La primăria orașului Vălenii de Munte, timp de peste un secol, s-au perindat peste 40 de primari. Mulți dintre ei au ocupat această funcție de conducere între unu și șase ani. Se pare că cel mai longeviv mandat a fost deținut de către domnul Stelian Manolescu, conducând destinele orașului timp de 23 de ani.

Cei care s-au aflat la conducerea acestei unități administrative de-a lungul timpului au fost: Simion N. Pisău (1900-1906;1908-1910); Nicolae P. Papazol (1907; 1912-1913; 1915-1916; 1918-1919; 1922-1925; 1927-1929); I.I. Cereșanu (1911;1914); Ioan C. Müller (1917; 1920-1921; 1929-1932); Ioan Zamfirescu (1921); Dem Rădulescu (1926); George Morcovescu (1933);

Alexandru Popescu (1934); Constantin Miulescu (1934-1937);

Nicolae Arghip (1938-1940); Nicolae Dinescu (1940-1941);

Tănăsescu Sava (1941-1942); dr. Gheorghe Brătescu (1942);

Constantin St. Niculescu (1943-1944);

Grigore N. Rădulescu (1944-1945); D. Teodorescu (1945-1946);

D. Antonescu (1946-1947); Petre Matei (1947-1950);

Stelian Savu (1950-1954); Manta Ion (1954-1955);

Ioja Victoria (1956-1957); Moinea Nicolae (1958-1960); Nilă Constantin (1961-1964); Stănescu Vasile (1965-1968); Băjenaru Dumitru (1968-1969); Grigore Mihail (1970-1972); Ogrezeanu Aurelian (1972-1976); Stelian Manolescu (1977-1984); Oancea Florentin (1984-1989); Dedu Ion (1990-1991); Stelian Manolescu (1992-2008, decedat 14 octombrie)”; Nițu Mircea (2008-2012); Constantin Florin (2012-prezent).