MONOGRAFIAALIBUNARULUIMONOGRAFIAALIBUNARULUI

Gligor Popi, Ionel Mălaimare,

Adrian Negru, Mircea Samoilă,

Roman Sfera, Ferenc Koso

şi Românel Almăjan

MONOGRAFIA ALIBUNARULUI

– Contribuþii –

Alibunar1998

Editatã deComunitatea Românilor din Iugoslavia

Comunitatea localã AlibunarBiserica ortodoxã românã din Alibunar

În faþa editurii:Ion Cizmaº

Autorii monografiei:Prof.dr. Gligor Popi, coordonator,

pr.Ionel Mãlaimare, paroh,mr. Adrian Negru,prof. ing. Mircea Samoilã,

Roman Sfera, med.veter. Ferenc Koso, publicistºi Românel Almãjan, jurist.

Recenzent:Dr. Trãilã Spãriosu

Pregãtirea computerizatã:Dimitrie Miclea

Tiparul:SLOBODA – Vârºeþ

Tiraj: 500 exemplare

Gligor Popi, Ionel Mãlaimare,Adrian Negru, Mircea Samoilã

Roman Sfera,Ferenc Kosoºi Românel Almãjan

MONOGRAFIAALIBUNARULUI

– Contribuþii –

Alibunar1998

CUVÂNT ÎNAINTE

Încã de mulþi ani s-a simþit necesitatea elaborãrii monografiei

Alibunarului. Locuitorii acestei localitãþi au dorit sã-ºi cuno-ascã trecutul istoric ºi cultural, strãdania ºi eforturile depuse

pentru prosperitatea, propãºirea ºi progresul comunei. Mono-grafia aceasta vine sã informeze viitoarele generaþii despre as-pectele vieþii social-economice ºi culturale a populaþiei care avieþuit în acest spaþiu bãnãþean.

Ce i-a determinat pe autori sã realizeze o monografie a local-itãþilor. Aceastã întrebare desigur se face auzitã în rândurile lo-cuitorilor acestei localitãþi fruntaºe ºi fãrã îndoialã a altor perso-ane care urmãresc viaþa minoritãþii române din Banatul sârbesc.Motive ca ºi locuitorii Alibunarului sã aibã monografia lor pro-prie sunt mai multe:

– În primul rând monografia învãþãtorului Theodor V.Petriºioru, apãrutã la Caransebeº în anul 1896, nu mai poate sat-isface aºteptãrile cititorilor, deoarece în cei peste 100 de ani de lapublicarea acestei monografii la Alibunar s-au desfãºurat nu-meroase evenimente ºi indubitabil a fost înregistrat un progresconsiderabil în toate domeniile: social, economic ºi cultural-arti-stic. Aºadar, în monografia de faþã vor fi evidenþiate realizãriledin ultimul centenar ºi bineînþeles eforturile locuitorilor ali-bunãreni vizând propãºirea în toate domeniile.

– Faptul cã unele localitãþi cu populaþie româneascã mai pre-cis cu un numãr mai mic de locuitori, cum este Iancaidul care aremonografia sa sau bunãoarã satul Voivodinþ a cãrui monografieva apare în curând, ne-a stimulat sã procedãm la elaborareamonografiei Alibunarului, sediu al comunei, cu un trecut istoric ºicultural foarte bogat.

– Un alt motiv care a dus la apariþia monografiei este ºi faptulcã în acest an, 1998 se marcheazã centenarul sfinþirii Bisericii or-todoxe române ,,Adormirea Nãscãtoarei de Dumnezeu’’. Aºa se

5

face cã textul monografiei se încheie în acest an, în speranþa cã vafi publicat pânã la finea anului în curs, jubiliar.

– Nu putem omite încã un motiv de primã importanþã care ne-adeterminat sã ne angajãm cu tot sufletul la elaborarea mono-grafiei Alibunarului. Este vorba de materialul scris vizând uneleaspecte ale comunei Alibunar, care a fost pãstrat de Aurel Trifu,publicist decedat. Prin bunãvoinþa lui Ioniþã Popin din Vârºeþ noiam intrat în posesia materialului amintit.

- Ne este cunoscut cã încã în anul 1978 s-a procedat la cule-gerea de material documentar în vederea publicãrii monografieiAlibunarului. Persoanele incluse în aceastã acþiune trebuiemenþionate pentru cã au depus eforturi considerabile, strângânddate preþioase ºi utile pentru aceastã monografie. Un loc de frunteîn rândul persoanelor merituoase revine publicistului AurelTrifu, care figureazã ca autor principal al monografiei planifi-cate. Drept colaboratori sunt amintiþi: Petru Laþcu, care în-deplinea funcþia de director al Centrului ºcolar ,,Mladost’’, To-dor Nikoviæ, jurist ºi Svetozar Biteviæ, secretar al Comunitãþiilocale, Alibunar.

Cercetãri vaste a efectuat ºi Andrei Zãria, îndeosebi în dome-niul vieþii economice. Dumnealui a fost un timp îndelungat primarîn preajma celui de-al doilea rãzboi mondial ºi a cunoscut foartebine condiþiile economice din localitate, astfel cã a lãsat urmeîntr-un manuscris, care nu a fost publicat, manuscris din carevenim sã desprindem unele date.

Învãþãtorul Octavian Trifu are merite pentru elucidarea unormomente din trecutul localitãþii Alibunar, în special pentru cã afost preocupat de învãþãmântul în Banat, dar ºi ca om cunoscãtora altor aspecte ale vieþii. Dumnealui vine sã prezinte ºi Cartea fun-ciarã a comunei Alibunar din anul 1786, dat fiindcã a funcþionatun timp ºi la Arhiva istoricã din Panciova.

În ultima perioadã mai precis din aprilie 1998 Todor Nikoviæîncepe sã publice în ,,Opštinske novosti” ,,ªtiri comunale” o partedin ,,Alibunarski zbornik” în mai multe numere. Autorul se referã

6

la evenimentele desfãºurate la Alibunar în luna aprilie 1941, iartitlul textelor publicate este ,,Vin nemþii’’ (Nemci dolaze).

Avem informaþia cã învãþãtorul Nicolae Miuþa ar fi scrismonografia comunei Alibunar, dar nu dispunem de manuscrisulacesteia, deoarece monografia nu a fost tipãritã astfel cã nu existãnici o urmã în acest sens.

La sfârºit trebuie sã menþionãm ºi contribuþia profesorului Mi-lan Francuski, care a consemnat unele evenimente din Revoluþiade la 1848-1849 desfãºurate la Alibunar, precum ºi în împreju-rimile acestei localitãþi.

În aceastã ordine de idei þin sã precizez cã elaborarea mono-grafiei este un rezultat al unei munci comune a colaboratorilor,care semneazã unele capitole, fiind coordonate de subsemnatulacestor rânduri care trateazã partea istoricã, unele aspecteeconomice, precum ºi momente semnificative în vederea elu-cidãrii tematicii, în genere.

În acest ,,Cuvânt înainte’’ deasemenea þin sã amintesc numelecolaboratorilor ºi domeniile care îi preocupã. Pr. Ionel Mãlai-mare, paroh, vine cu date vizând întemeierea ºi dezvoltareaBisericii ortodoxe române din Alibunar; mr. Adrian Negru pre-zintã unele momente din trecutul istoric ºi pictura din ambelebiserici din Alibunar (Biserica ort.rom. ºi Biserica ort.sârbã);ing.Mircea Samoilã pune în paginã viaþa cultural-artisticã ºi tea-tralã; Roman Sfera, medic veterinar trateazã momente din trecu-tul preistoric al Alibunarului; Ferenc Koso, publicist, face citito-rilor cunoºtinþã cu instituþiile de învãþãmânt ºi anume cu ªcoalaeconomico-comercialã ºi ªcoala elementarã ºi cu Cãminulsãnãtãþii ºi fabrica de sticlã în timp ce Românel Almãjan, jurist,vine cu date despre viaþa sportivã din Alibunar.

Prof.dr. Gligor POPI

7

CAPITOLUL I.

PRIVIRE GENERALÃ DESPREÎNTEMEIEREA, DENUMIREA ªI

UNELE ASPECTE ALE LOCALITÃÞIIALIBUNAR

Pânã în prezent nu s-au efectuat cercetãri arheologice pe supra-faþa teritoriului aparþinãtor localitãþii Alibunar. În literaturamai veche existã date despre unele descoperiri ocazionale,

care sunt menþionate în secolul trecut. Astfel, în anul 1861 s-a de-scoperit chiar în centrul satului cinci vase de lut (ceramicã), dintrecare 4 au fost distruse, iar cel de-al cincilea se pãstreazã la un mu-zeu din Zagreb. Acesta conþine oase arse ºi rãmãºiþe de pãr ome-nesc. În anul 1894 cu prilejul construirii liniei ferate, în locul numit,,Dolul Mare”, a fost descoperitã o unealtã din bronz.

Cu prilejul unor sãpãturi ocazionale la arãturã sau zidirea edifi-ciilor au fost gãsite obiecte care atestã cã în împrejurimea Alibuna-rului au trãit oameni. Pe teritoriul Alibunarului a fost gãsitã de ag-ricultori o daltã cu mâner de bronz, care dateazã din perioadabronzului. Unealta se pãstreazã la Muzeul arheologic dinTimiºoara. Au fost descoperite ºi câteva vase de lut, (urne). Pe su-prafaþa urnei existã ornamente. Într-o urnã s-a gãsit cenuºã dinoase arse de om.

Din perioada romanã s-a pãstrat Valul lui Traian, care îºi are odirecþie spre Sân-Mihai ºi alta spre Cuvin. Se crede cã au fost ridi-cate de împãratul roman, Traian având drept scopul sã serveascãca întãriturã de apãrare contra dacilor.

8

La Alibunar au fost gãsite monede greceºti ºi romane. La mar-ginea satului au fost descoperite obiecte casnice, vase de lut, odaltã cu mâner de bronz, cãrãmizi, oase de oameni, deci rãmãºiþedin epoca bronzului.

La sãparea fundamentului Bisericii ortodoxe române în anul1895, s-a gãsit o monedã de bronz cu inscripþia prescurtatã aîmpãratului roman, Vibius Tribonianus Gallus (Vib.Trib.Gallus)care a domnit între anii 251-253 e.n.

Fãrã îndoialã cã dacã s-ar face cercetãri arheologice sistema-tice s-ar descoperi ºi alte urne din antichitate, care sã arate cã în lo-cul unde se gãseºte astãzi Alibunarul, ori pe platoul ceva mai ridi-cat, a existat o localitate încã înainte de perioada romanã.

Menþionãm aici ºi informaþia pe care ne-o oferã B.P. Haºdeu înlucrarea sa ,,Etimologicum Magnum Romaniae’’, în care scriitorulcu sete de documentare suþine cã vestitul conducãtor al hunilor,Atila, îºi avea una din reºedinþele sale în locul unde se gãseºte Ali-bunarul de astãzi.

Cu toate cã au fost descoperite urne preistorice ºi antice, pânãîn prezent nu s-a stabilit data exactã a întemeierii, localitãþii Alibu-nar ca aºezare umanã. Este cert însã cã nici nu s-au efectuat cer-

9

cetãri arheologice studioase pe terenul Alibunarului, în vedereaelucidãrii unor aspecte din trecutul mai îndepãrtat al acestei local-itãþi.

Locul în care este situat Alibunarul ºi factorii care aucontribuit la alegerea acestei aºezãri

Alibunarul este aºezat chiar în mijlocul Banatului de sud, peºoseaua ce leagã oraºul Vârºeþ de capitala þãrii, Belgrad la o depãr-tare de Panciova de 31 km, iar de Vârºeþ de 36 km. Este situat latrecerea din câmpia aluvionalã spre podiºul de les care se întinde laIland&a ºi Seleuº spre Banatski Karlovac, ºi care în dreptul Alibu-narului este mai ridicat ºi întretãiat de ,,doluri’’.

Localitatea este situatã în partea mai ridicatã a câmpiei avândaltitudinea de 84 metri ºi 20 grade ºi 59 minute longitudine ºi 45grade ºi 5 minute latitudine geograficã. La sud-vest se mãrgineºtecu localitatea Vladimirovaþ (Petrovasâla), la nord-vest cu Seleuº,la sud-est cu Locve (Sân-Mihai), iar la nord-est cu Banatski Karlo-vac.

Clima este moderat continentalã cu schimbãri de temperaturã.În ultimii ani iernile nu sunt atât de reci ca în trecut. Dintre vânturicel mai important este ,,Košava’’ care bate în toate anotimpurile,cu excepþia verii. Vara bate vântul de nord-vest care aduce aversede ploaie ºi nu rareori ºi grindinã.

În ce priveºte condiþiile hidrografice, în partea de podiº apa segãseºte la adâncimi mari, iar în câmpie aluvionalã la jumãtate demetru sau la un metru adâncime. Se întâmplã cã în timpurile ploio-ase apa sã ajungã ºi la suprafaþa pãmântului iar o parte din hotar sãfie inundatã.

Locuitorii folosesc apa din fântâni arteziene, care au început sãfie sãpate din anul 1888. Prima fântânã a fost sãpatã în centrul satu-lui, în parc. În anul 1901 au fost sãpate încã douã fântâni, iar pânã

10

în a. 1954 încã zece fântâni. Înainte de sãparea acestor fântâni,sãtenii s-au aprovizionat cu apã din fântâni obiºnuite.

Factorul principal care a contribuit la alegerea locului acesteiaºezãri umane a fost cantitatea suficientã de apã, care se gãsea la oadâncime destul de micã. De asemenea, o influenþã hotãrâtoare oavea ºi pârâul al cãrui izvor nu era la o distanþã mare de aºezãmânt.În apropierea pârâului au fost descoperite urme de colibe tencuitecu pãmânt, care dateazã din perioada bronzului. Însemnãtateapârâului a fost considerabilã, mai ales în anii de secetã, când dinlipsa de apã era periclitatã existenþa animalelor, dar ºi a oamenilor.De aceea apa acestui pârâu era consideratã tãmãduitoare, mai alesizvorul lui, unde în timpurile vechi se fãceau slujbe religioase. Maitârziu, la izvorul pârâului s-a ridicat o capelã micã, unde veneaubolnavi sã se tãmãduiascã ºi se fãceau ceremonii religioase.

La alegerea aºezãrii un rol important l-au avut ºi vânturile, careau împiedicat ridicarea satului pe podiº. Pentru adãpostireaoamenilor ºi animalelor erau mai potrivite þinuturile mai joasedecât podiºul. Apoi, în aceste þinuturi ºi vegetaþia a fost mai bo-gatã.

Cu privire la întemeierea localitãþii Alibunar existã ºi pãrereacã ar fi fost întemeiatã încã la jumãtatea secolului al XV-lea, pe laanul 1459, când pe timpul regelui Matei Corvin (1458-1490)populaþia sârbã s-a refugiat de frica pãtrunderii turcilor ºi a trecutDunãrea, stabilindu-se în jurul localitãþilor Palanka, Cuvin, Vârºeþºi în spaþiu mai extins.

Istoricii maghiari susþin cã Alibunarul ar fi fost întemeiat laa.1552 de cãtre 14 familii cu cca 50 de membrii din jurul Caran-sebeºului (din localitãþile Cãrãvan, Borlova), care s-au refugiataici din cauza represaliile efectuate de trupelor turceºti în ofensivalor pentru cucerirea Banatului (Nicolae Miuþã, învãþãtor, Mono-grafia comunei Alibunar). Fugind de invazia turceascã familiileamintite care dealtfel se îndeletniceau cu agricultura au adus cu elevite ºi unelte agricole.

11

Unele izvoare istorice despre întemeiereaºi denumirea Alibunarului

Deºi nu putem stabili data exactã a înfiinþãrii satului, totuºiputem constata, cu certitudine, cã a existat în perioada stãpâniriiturceºti. În cunoscutul Pomelnic de la Kruševo din jumãtatea adoua a secolului XV pe lângã alte localitãþi din Banat se aflã ºiaºezarea cu denumirea de ,,Alijina voda’’ (Kruševski pomenik,Glasnik srpskog nauènog društva, knjiga XLII, pag. 123). Sepoate pune întrebarea dacã aceastã denumire se referã chiar la Ali-bunarul de astãzi.

Cãlãtorul turc, Evlia Celebi (1611-1682) a trecut ºi prin pãrþileBanatului. În însemnãrile sale el descrie terenurile mlãºtinoase dinapropierea Alibunarului, cu desiºuri ºi pãduri ºi cu multe fiare sãl-batice. Populaþia puþinã la numãr a trãit în bordeie.

În anul 1695 sultanul turc Ali-paºa a trecut cu armata prin Ali-bunar în drum spre Lipova. Soldaþii aveau nevoie de apã potabilã.De aceea oºtile turceºti au sãpat o fântânã care existã ºi astãzi. Lafundul fântânii se aflã o placã pe care este scris anul când a fostsãpatã, precum ºi numele sultanului.

Denumirea de Alibunar se poate deduce din cuvinte Ali ºi bu-nar – ,,Fântâna lui Ali’’ în limba sârbã, cuvântul ,,bunar’’ în-semnînd fântânã. Legenda ne spune cã turcii la Alibunar mult timpaveau tabãrã, astfel cã pentru nevoile oamenilor ºi cailor au fostsãpate trei fântâni destul de adânci.

În anii 1663-1665 Alibunarul este consemnat ca punct de pazã(strajã) turceascã, iar în a.1713 ca cetate adicã întãriturã militarã.

Cãlugãrii din Peæ, sediul Patriarhiei, care în anii 1660 ºi 1666au venit în Banat sã adune birul bisericesc, nu au poposit ºi la Ali-bunar, ceea ce înseamnã cã în localitate nu exista pe atunci preot(Dušan Popoviæ, O Banatu i stanovništvu Banata u XVII veku, Is-torijski glasnik, Novi Sad, knjiga IV, pag. 198).

Cercetãtorii ºi istoricii nu au pãreri identice cu privire la origi-nea Alibunarului. Felix Mileker, fostul director al Muzeului din

12

Vârºeþ, considerã cã pentru prima datã se aminteºte de Alibunar îna.1662. În anul 1890 el a publicat ,,Istoria Alibunarului’’(Geschichte Alibunar), care se poate considera drept încercare deprezentare a Alibunarului respectiv monografie.

În scrierile sale, Mileker susþine cã întemeierea Alibunaruluidateazã de pe timpul stãpânirii turceºti în Banat (1552-1716) ºi cãpentru prima datã se aminteºte în a.1662 drept unicã aºezare dinBanat cu denumire turceascã, care ar însemna ,,Fântâna luiAlia’’.

Este cunoscut cã în a. 1695 sultanul Mustafa al II-lea care a tre-cut cu oastea sa de la Panciova spre Timiºoara, s-a oprit la Alibu-nar. Cuvântul ,,bunar’’ este sârbesc ºi înseamnã ,,fântânã’’ dar seafirmã cã ar fi un etimon din limba celticã. Astfel, Alibunar cuvântde origine celticã în aceastã limbã înseamnã: ,,loc la deal mare’’.De fapt la Alibunar spre sud-vest se ridicã un deal, care raportat laºesul întins este într-adevãr înalt. Având în vedere aceastã reali-tate, dar ºi urmele descoperite din perioada bronzului, care dove-desc cã pe acest teritoriu au trãit oameni, suntem încredinþaþi cã nu-mele Alibunar ar putea fi de origine celticã ºi cã întemeierea luidateazã din antichitate.

Ca localitate populatã, Alibunarul apare pentru prima datã întimpul pãtrunderii turcilor în Banat. Fiind o veche rãscruce de dru-muri, oºtirile turceºti au trecut prin aceastã localitate.

Pentru dezvoltarea Alibunarului este important faptul cã s-agãsit între Panciova ºi Cuvin, pe de-o parte ºi Vârºeþ de alta, astfelcã odatã cu dezvoltarea acestora, creºte ºi însemnãtatea lui. Trebu-inþele acestor oraºe, atât pentru apãrare, dar mai ales ºi pentruschimbul de bunuri, au condiþionat construirea de drumuri. Di-recþia cea mai scurtã ºi mai uºor de strãbãtut a fost actuala relaþiePanciova–Alibunar. De aici a continuat drumul spre Vârºeþ ºi maideparte spre localitãþile din România: Denta, Deta ºi Timiºoara.

La Alibunar, la jumãtatea drumului dintre Vârºeþ ºi Panciova s-au putut adãpa ºi schimba caii iar oamenii s-au putut adãposti ºi ap-roviziona cu hranã de drum cãci aci la rãscruce a existat un han înacest scop, care s-a menþinut un timp mai îndelungat.

13

Pe parcurs s-a construit ºi drumul spre Becicherecul Mare(astãzi Zrenianin) astfel cã Alibunarul devine cea mai însemnatãrãscruce de drumuri din Banatul de sud.

14

CAPITOLUL II.

ALIBUNARUL ÎN TIMPULDOMINAÞIEI AUSTRIECE

În anul 1716 Banatul a fost eliberat de sub stãpânirea turcea-

scã. Pentru dezvoltarea Alibunarului perioada dupã eliberareaBanatului de dominaþia turcã este de o însemnãtate realã. Prin-

cipele Eugen de Savoia a recucerit Banatul timiºan de la turci îna.1716. În iunie 1717 Claudie Fl.Mercy a plecat cu trupele saleprin Alibunar spre Opovo cu scopul de a se întâlni cu Eugen de Sa-voia, care se pregãtea pentru asediul Belgradului.

Este cunoscut cã în timpul stãpânirii turceºti þinuturile din Ba-natul de sud au fost puþin populate. Dupã alungarea turcilor, acesteþinuturi cu condiþii favorabile pentru creºterea vitelor, dar ºi pentruagriculturã, au atras populaþia din alte pãrþi ºi aºezarea, respectivcolonizarea ºi în Alibunar.

Dovezi incontestabile despre existenþa satului ca localitategãsim în documentele din perioada austriacã, ca de ex. în hãrþilelui Griselini din 1717 ºi Mercy din 1725, pe care Alibunarul fig-ureazã ca localitate cu 32 de case, la rãscrucea drumurilor ceduceau la nord spre Deta ºi Timiºoara, la sud spre Panciova ºi Cu-vin iar la est spre Vârºeþ.

Pe harta lui Mercy din 1725 Alibunarul este marcat ca o locali-tate mai mare, cu acelaºi semn strategic ca ºi Vârºeþul, Panciova ºialte localitãþi mai mari. Deci, era încã atunci considerat punct im-portant de rãscruce a drumurilor. Alibunarul este marcat ºi pe hartalui Rudolf Smith (1717) ca localitate care aparþine districtuluiVârºeþ.

Dupã izgonirea turcilor din Banat au urmat mai mulþi ani depace ºi liniºte, fapt care a contribuit la creºterea numãrului de lo-

15

cuitori ºi în Alibunar. În a.1749 numãrul caselor s-a majorat la 60,iar în a.1757 localitatea numãra 99 de case, Alibunarul devine lo-calitate cercualã.

Pe harta maghiarã din a.1761 Alibunarul este marcat ca aºezare,,ortodoxã ºi valahã’’.

Guvernatorul F.Mercy a luat mãsuri de asanare a mlaºtinilordin Banat prin sãparea de canale, astfel cã ºi la Alibunar su-prafeþele de pãmânt arabil au fost extinse spre bucuria agricultori-lor.

Pe la jumãtatea secolului al XVIII-lea în Banatul de sud au locnoi colonizãri cu populaþie venitã din Ardeal, dar ºi din Serbia. Îna.1764 un grup de sârbi din satul bãnãþean Hoèe s-a stabilit la Ali-bunar. În perioada aceasta, prin a.1767 s-au aºezat în pãrþileacestea ºi români, ºi anume la Seleuº, Alibunar ºi în împrejurimi.De asemenea aci s-au stabilit ºi câteva familii germane.

În perioada cuprinsã între anii 1716-1768 Alibunarul s-a bucu-rat de o oarecare autonomie în baza privilegiilor acordate deîmpãratul Leopold. Satul era condus de primar (cneaz), iar servi-cile interne ºi poºtale le îndeplineau husarii ºi pandurii.

Odatã cu organizarea Confiniului militar din anul 1768 ºi pânãla desfinþarea acestuia în a.1872, Alibunarul intrã în componenþaGraniþei militare. În a.1774 a fost repartizat regimentului Iliro-bãnãþean, iar din 1776 regimentul Germano-bãnãþean cu reºedinþala Panciova.

În timpul rãzboiului austro-turc din a.1787 Alibunarul a fostdin nou ocupat de turci, care au concentrat aici un corp de circa 750de soldaþi. Deci, Alibunarul devine iarãºi bazã militarã importantãîn operaþiunile turcilor întreprinse în Banatul de sud. Turcii auprãdat împrejurimile ajungând chiar pânã la Timiºoara. Austriatrimite împotriva otomanilor o unitate de cavalerie. Au loc ciocniriºi la Sân-Mihai, Sân-Ian㺠ºi Alibunar. Cu acest prilej Alibunarul afost incendiat iar un numãr mare de locuitori au fost prinºi ºi de-portaþi, duºi în închisoare. Turcii se retrag din faþa armatei aus-triece spre Dunãre. Armata austriacã care-i gonea pe turci ºi însuºiîmpãratul Iosif al II-lea trece prin Alibunar. De menþionat ºi faptul

16

cã împãratul Iosif al II-lea a vizitat Alibunarul ºi cu prilejul înte-meierii Confiniului militar. Alibunarul devine ºi sediul unei com-panii din componenþa regimentului de grãniceri.

Momente din rãzboaiele dintre austrieci ºi turcilegate de Alibunar

În rãzboaiele purtate între Austria ºi Imperiul otoman lasfârºitul secolului al XVIII-lea Alibunarul a avut un rol însemnat.Ambele pãrþi beligerante au cãutat sã foloseascã Alibunarul ca locde concentrare a trupelor ºi de operaþiuni militare.

În rãzboiul cu turcii din a.1787 trupele austrice au fost nevoitesã se retragã. În septembrie 1788 turcii concentreazã în lagãrul dela Alibunar între 700-800 de ostaºi; aceºtia aveau misiunea sã seîndrepte spre Timiºoara ca sã fure alimente, dar sã asigure ºi con-trolul asupra Vârºeþului. Împotriva acestei cete turceºti a fost tri-misã o trupã de cavalerie imperialã astfel cã la Bârzava s-a petrecuto luptã aprigã ºi înverºunatã.

La începutul lui octombrie 1788 turcii au fost respinºi din Ali-bunar cãtre canalul de la Sân-Ianãº. În lupta care s-a purtat întreSân-Mihai ºi Sân-Ianãº, în ziua de 10 octombrie oastea turceascã afost alungatã pânã cãtre ºanþurile romane la nord de Alibunar.Dupã cum s-a mai precizat în urma acestor insuccese, turcii se re-trag complet din Alibunar spre Dunãre. Oraºul Panciova a fost re-cucerit. Pe la jumãtatea lui aprilie 1789 la Alibunar a poposit unnumãr de 1.500 infanteriºti din corpul de armatã Reisky.

În urma acestor evenimente tumultoase atât Alibunarul cât ºiîmprejurimile au fost pustiite ºi rãmase cu mai puþini locuitori.Statul austriac a profitat de aceastã situaþie ºi a colonizat cu nemþiaceste þinuturi. Aºa se face cã în anul 1804 în Alibunar au fost colo-nizate 64 de familii germane în timp ce în apropiere de Alibunar afost întemeiat satul Karlsdorf (Banatski Karlovac – 1802).

* * *

17

Dupã retragerea turcilor, partea de sud a Banatului a avut o ad-ministrare semi-militarã pânã în anul 1765. Din cauza unor even-tuale atacuri turceºti s-a înfinþat graniþa militarã. Ca teritoriugrãniceresc Alibunar a aparþinut la început regimentului iliric. Îna. 1775 se divizeazã de acest regiment ºi este încorporat în regi-mentul german cu sediul la Panciova.

În a. 1838 compania grãnicereascã din Alibunar din nouaparþine regimentului iliric cu comandamentul la Biserica Albã.

În noile împrejurãri din orientul Europei, graniþa militarã nu-ºimai motiva existenþa ºi de aceea a fost desfiinþatã în a. 1872.

Cartea funciarã a comunei Alibunar din anul 1786

Un document preþios al localitãþii Alibunar îl constituie Carteafunciarã din a. 1786. Din cartea funciarã aflãm o serie de date im-portante pentru perioada de la finea secolului al XVIII-lea.

Cartea funciarã are forma unui registru în care sunt intabulate(introduse) numele ºi prenumele posesorului de imobile (pãmânt,casã) a stãpânului casei, numãrul de ordine al casei, suprafaþagrãdinei de lângã casã, apoi suprafeþele de pãmânt pe care îl pos-edã; suprafeþele clasificate în arãturi, viþã de vie ºi livezi cunumãrul jugãrelor ºi prediul în care se gãsesc. Aceste date sunt in-troduse în dreptul fiecãreia din cele 224 numere de case, cu ex-cepþia celor 11 locuri de case vacante sau încã nerepartizate.

Conform datelor din Cartea funciarã, extrase din Arhiva is-toricã din Panciova de cãtre Octavian Trifu, reiese cã hotarul satu-lui Alibunar cuprindea 11 predii (loturi mari, þarine). Iatã uneledintre denumirile acestor predii: Sele, Slatina, Veliki Alibunar,Bostanište, Mali Do, Stari Vladimirovac ºi altele. În cadrul acestorpredii mai existau diviziuni mai mici ,,locuri’’, ca de exemplu: Bo-baia, Velike livade, Mala dolina, Pesak, Mali Alibunar ºi altele. In-teresant cã aceste denumiri au fost sârbeºti, ceea ce însemnã cãpopulaþia sârbã a vieþuit în aceastã localitate împreunã cu românii.

18

Denumirile de Veliki Alibunar, Seliºte, Mali Alibunar demon-streazã cã satul înainte de a se stabili în locul pe care se gãseºteastãzi, în trecut a avut altã locaþie ºi cã a trecut prin mai multe fazepânã nu a devenit o localitate stabilã. Denumirile ,,Bostanište’’,,,Vinogradi’’ aratã culturile spre care au fost orientaþi locuitoriiAlibunarului în trecut. Unele denumiri s-au pãstrat pânã în zilelenoastre.

Hotarul comunei s-a întins pe o suprafaþã de 15.766 jugãre, su-prafaþã relativ mare pentru un aºezãmânt care numãra doar 219 fa-milii. Doar o treime din aceastã suprafaþã a fost aratã în timp cerestul de douã treimi a revenit livezilor de fân ºi pãºunilor.

Dintre culturi s-au cultivat grâul, ovãsul ºi orzul, iar porumbulnu a figurat printre culturile obligatorii. Viile au ocupat o suprafaþãde 509 jugãre, dintre care 423 erau în prediul Dolul mic spre Se-leuº.

Fâneþele ºi pãºunile se întindeau pe o suprafaþã de 10.636jugãre. Aceste suprafeþe foarte mari nu au fost necesare locuitori-lor din Alibunar ºi de aceea o parte din aceste surplusuri au fostdate familiilor grãnicereºti din satele învecinate Seleuº ºi Sân-Mihai.

Vatra satului în Cartea funciarã a fost împãrþitã în 224 locuri decase. Fiecare loc de casã avea numãrul sãu de înregistrare. Primelecinci locuri de case aparþineau instituþiilor comunale, obºteºti, iarrestul de 219 se referã la locurile de casã ale familiilor existente,dintre care 11 vacante, fãrã stãpân. Deci, satul la data respectivã(1786) avea 208 familii posesoare de case ºi pãmânt. Dintreacestea, satul avea 113 familii româneºti, 89 sârbeºti ºi ºase ger-mane ºi maghiare. Numãrul acesta a fost stabilit în baza numelui ºiprenumelui posesorului casei.

Cât despre repartizarea familiilor sârbe ºi române se poate ob-serva cã vatra satului nu a fost împãrþitã în douã pãrþi distinctedupã naþionalitate, în care sens grupurile de familii sârbe ºi româneau fost amestecate ºi repartizate pe tot cuprinsul satului.

În Cartea funciarã familiile au fost înregistrate în zece grupuri,în care predominã una dintre cele douã naþionalitãþi (sârbã sau

19

românã), familii germane ºi de unguri au existat doar câteva.Spaþiu nu ne permite sã menþionãm toate familiile, respectiv cele10 grupuri, cuprinse în Cartea funciarã. Cele mai numeroase sunturmãtoarele familii româneºti: Gian, Berlovan sau Borlovan,Bãlan, Stângu, Olar, ªãmanþu, Stan, Sârbu, Bojin, Mengher, etc.

Pe lângã datele vizând numãrul ºi numele familiilor existenteîn aceastã perioadã, Cartea funciarã conþine ºi date despre culturilepracticate pe anumite predii, despre obligaþiile în produse ale þãra-nilor faþã de organele militare ºi alte informaþii interesante. Acestedate au o valoare inestimabilã pentru cunoaºterea situaþiei din Ali-bunar la finea secolului al XVIII-lea.

Revoluþia de la 1848-1849ºi evenimentele legate de Alibunar

În timpul Revoluþiei din 1848-1849 Alibunarul a avut un rolstrategic foarte important în primul rând datoritã poziþiei sale. Aicis-a organizat un lagãr militar format din 5.000 de soldaþi ºi ºasetunuri, cu sarcina sã se opunã lagãrului de la Vârºeþ, instituit de gu-vernul revoluþionar maghiar, care lupta pentru independenþã.

Când a izbucnit revoluþia maghiarã, la Karlovci s-a format unComitet naþional de apãrare, care a organizat trei corpuri de armatãdin voluntari sârbi ºi români. Un corp a fost trimis spre Vârºeþ ºiTimiºoara, iar altul cãtre Biserica Albã. Drept loc de concentrare afost ales Alibunarul. Interesant de menþionat cã regimentul iliric-banatic a fost trimis în Italia, cu toate cã situaþia creatã de rãsculaþiimaghiari a dictat ca acesta sã rãmânã pe meleagurile Banatului desud. Compania a III-a a acestui regiment, compusã în mare partedin grãniceri originari din Alibunar, a plecat, în aprilie 1848, în Ita-lia, casele lor rãmânând drept pradã revoluþionarilor maghiari.

Comitetul naþional central de la Karlovci a încredinþat organ-izarea lagãrului (castrului) de la Alibunar lui Dimitrie Stratimiro-

20

viæ, care a reuºit ca pânã în luna iunie sã organizeze acest castru. Oparte dintre soldaþi au fost adãpostiþi în casele alibunãrenilor dar ºiîn colibe (bordeie).

Atacul asupra Vârºeþului, unde se aflau trupele revoluþionaremaghiare, nu a reuºit ºi s-a soldat cu pierderi mari. De aceealagãrul de la Alibunar a fost întãrit cu forþe noi recrutate dinsoldaþi, aparþinând regimentului de la Petrovaradin. La fel, ºi gu-vernul revoluþionar maghiar a concentrat la Vârºeþ trupe însem-nate ca sã împiedice românii din pãrþile Banatului sã facã legãturãcu lagãrul (castrul) de la Alibunar.

Hotãrârile Congresului de la Karlovci

Congresul de la Karlovci a adoptat hotãrârea prin care sã secreeze un teritoriu naþional pentru populaþia sârbã din Austria cudenumirea de „Voivodina”. Drept capitalã a Voivodinei a fost de-semnat oraºul Timiºoara. Cu privire la români, congresul voteazão moþiune de prietenie, precum ºi o proclamaþie „Cãtre naþiunearomâneascã de la naþia sârbeascã”. Unul dintre participanþiiromâni a cerut lui Rajaèiæ sã admitã alegerea unui mitropolitromân ºi episcopi români în diecezele de Vârºeþ ºi Timiºoara. Ra-jaèiæ a rãspuns cã naþiunea sârbeascã doreºte emanciparearomânilor de sub oriºicare jug în sensul cã pot sã-ºi aleagã mitro-polit din sângele lor, precum ºi ban român pentru Banatul timiºan,cum au fãcut sârbii pentru Voivodina.

În manifestul adoptat, Congresul a chemat românii sã se uneas-cã cu sârbii pentru a lupta împotriva maghiarilor. Românilor însãnu li s-a recunoscut independenþa bisericeascã, în timp ce o mareparte a Banatului a fost încorporatã în Voivodina; întreaga graniþãmilitarã, Torontalul ºi o mare parte din comitatul Timiº cu oraºulTimiºora, de aceea românii bãnãþeni erau nemulþumiþi.

Conflictul dintre sârbii din Austria ºi revoluþionarii maghiari s-a declanºat în urma Congresului. Sârbii s-au consolidat în câteva

21

lagãre, printre care ºi la Alibunar, care a avut o poziþie geograficãde bunã apãrare.

Luptele trupelor din Alibunar în cursul anului 1848

În ziua de 1 iulie 1848 din lagãrul de la Alibunar a pornit o trupãde circa 9.000 de oameni neorganizaþi asupra localitãþii Sân-Mihai. Acestor trupe s-a alãturat ºi trupa de la Nicolinþ sub con-ducerea cãpitanului Mihai Greoneanþ. În apropiere de Sân-Mihaitrupa din Alibunar este înfruntatã de 300 „ulani” (cãlãreþi – cavale-rie), care alungã ºi respingând trupa venitã din Alibunar în grãdi-nile din apropierea satului. De aici trupa din castrul Alibunar aînceput sã tragã focuri ºi a atacat pe „ulani”. În urma acestei cioc-niri trupa din Alibunar a pãtruns în Sân-Mihai, „ulanii” au fost în-vinºi ºi s-au retras iar învingãtori au dat foc satului.

Populaþia din împrejurimile Vârºeþului a considerat tot maimult rãsculaþii maghiari drept luptãtori împotriva dinastiei; lo-cuitorii din Vlaicovãþ s-au declarat pentru apãrarea dinastiei.Revoluþionarii maghiari au atacat satul Vlaicovãþ. În urma acestuiatac, trupa din Alibunar, în ziua de 11 iulie, a pornit împotrivaVârºeþului. Întâlnind forþele colonelului Blomberg bine organi-zate, trupa din Alibunar s-a împrãºtiat, iar mulþi ostaºi au pierit dincauza cãldurii mari ºi a oboselii. Cu acest prilej au fost prinºi ºi ju-decaþi la moarte de judecãtoria din Timiºoara Stratimiroviæ ºi Ko-jiæ, fiind strangulaþi în ziua de 19 iulie. Colonelul Blomberg nu acontinuat lupta ºi urmãrirea trupei din Alibunar, dat fiindcã ºi-a datseama cã guvernul maghiar ameninþã ºi tronul. De aceea s-ahotãrât sã se reîntoarcã la armata imperialã.

Pe la începutul lunii noiembrie 1848 lagãrul din Alibunar estereorganizat de sârbi. Lagãrul a fost întãrit de grãniceri veniþi dinPetrovaradin, astfel cã în Alibunar se aflau 4 batalioane de infan-terie cu 8 tunuri.

22

La 30 noiembrie forþele maghiare sub conducerea lui Kiss Palatacã din trei pãrþi lagãrul din Alibunar, însã fãrã succes astfel cãungurii se retrag spre Vârºeþ.

Începând cu 1 noiembrie 1848 trupele revoluþionarilor maghi-ari au fost conduse de I. Damianiæ, care îºi propune drept scopprincipal distrugerea armatei sârbeºti din Alibunar. Trupele luiDamianiæ au fost aºteptate în ºanþurile deasupra ºoselei ºi din faþaAlibunarului de armata condusã de Baraiæ. S-a dat o luptã în-verºunatã de trei ore, dupã care satul ºi întãriturile au fost ocupate,iar trupa lui Baraiæ este nevoitã sã se retragã opunând rezistenþã.Dinspre Sân-Mihai au înaintat companiile conduse de maiorulGergely, care a trecut la atac fiind încurajat de apariþia trupei luiDamianiæ în apropierea Alibunarului. Armata din lagãrul de laAlibunar se retrage spre Satu-Nou, apãrându-se în timpul retra-gerii cu baionetele.

Trupa lui Damianiæ a dat foc satului, soldaþii au pãtruns înbisericã ºi au ars toate matricolele ºi cãrþile religoase ºi au profanat

23

Lupta din Alibunar la 12 Decembrie 1848 sub comanda lui Iano� Damianiæcontra sârbilor din Ungaria de sud. O luptã crâncenã. Sârbii au avut o ar-matã mult mai numeroasã. maghiarii nu au putut rezista ofensivei puterniceºi permanente a sârbilor ºi s-au retras. Pierderile ungurilor rãniþi ºi morþi au

fost de circa 100 de oameni, iar a sârbilor 500 oameni

lãcaºul de rugãciune prin faptul cã l-au prefãcut în grajduri pentrucai. Sârbii au avut pierderi mari. S-au numãrat peste 500 de morþiºi rãniþi. Armata maghiarã avea doar 80-100 de morþi ºi rãniþi. Prinbãtãlia aceasta castrul din Alibunar a fost nimicit.

Armata lui Damianiæ a fost nevoitã sã se retragã din Vârºeþ, înianuarie 1849, deoarece corpul de armatã austro-sârb, sub con-ducerea generalului Todoroviæ, a înaintat în urmãrirea maghiari-lor, venind din Panciova în ofensivã spre Alibunar ºi Vârºeþ,zdrobind forþele în retragere de sub comanda lui Damianiæ. La Ali-bunar a sosit o delegaþie de cetãþeni din Vârºeþ, care a cerut sãgrãbeascã armata austro-sârbã ºi sã scape populaþia din oraºulVârºeþ de rãsculaþii unguri. Damianiæ cu trupele maghiare a pric-inuit distrugeri în þinuturile din împrejurimile Alibunarului, dar ºiîn Alibunar. El a fost condamnat la moarte prin strangulare de Tri-bunalul de rãzboi ºi executat la Arad.

Menþionãm cã la sfârºitul anului 1848 tabãra de rãzboi sârbãdin Alibunar a fost compusã din patru batalioane de grãniceri(3.000 de pedestraºi) ºi 8 tunuri sub comanda lui Mihailo Jovano-viæ. În preajma pregãtirilor ofensivei sârbe, voievodul StevanŠupljikac a atacat la Jarkovac armata revoluþionarã maghiarã. Înurma luptelor purtate în timpul nopþii, detaºamentele sârbeºti aufost alungate din Jarkovac ºi la Alibunar armata maghiarã, în 12decembrie 1848, a înfrânt detaºamentele voievodului Šupljikac.Urmele distrugerilor la Alibunar s-au putut vedea încã mulþi anidupã revoluþie.

24

CAPITOLUL III

LOCUITORII, NUMÃRUL ªIOCUPAÞIA, DEZVOLTAREA

ECONOMICÃ

Dupã retragerea turcilor din Banat, Alibunarul a fost locuitde români ºi sârbi. Germanii s-au aºezat aici la sfârºitul se-colului al XVIII-lea dat fiindcã am aflat cã prin anul 1804

erau 54 locuitori germani; care formau o filialã a parohiei catolicedin Karlsdorf (astãzi Banatski Karlovac).

În anul 1891, în urma rãzboaielor austro-turceºti Alibunarultreptat s-a refãcut ºi dezvoltat, astfel cã în acel timp numãra 3.302de suflete, dintre care 3.085 de religie ortodoxã, iar 217 de religiecatolicã (nemþi ºi unguri).

În secolul al XIX-lea creºte importanþa localitãþii Alibunar.Într-o hartã din anul 1871, Alibunarul este marcat drept rãscruceprincipalã de drumuri în Banat: Becicherec – Biserica Albã, apoiPanciova ºi Timiºoara. Un an mai târziu când a luat fiinþã serviculpoºtal, la Alibunar la aºa-zisa staþie postala s-a fãcut schimbul decai. Sediul companiei de grãniceri din componenþa regimentuluiiliro-bãnãþean, purtând denumirea de regiment grãniceresc sârbo-bãnãþean din anul 1851, era tot la Alibunar.

În anul 1872 când unitãþile grãnicereºti au fost desfinþate Gra-niþa militarã bãnãþeanã a fost subordonatã autoritãþilor ungare. Aºase face cã Alibunarul devine centru de plasã în cadrul comitatuluiTorontal. Teritoriul Confiniului militar din Banat s-a împãrþit în 6cercuri administrative subordonate guvernului maghiar.

Pânã la sfârºitul secolului al XVIII-a nu dispunem de date ex-acte privind numãrul locuitorilor din Alibunar. Am amintit cã în

25

anul 1819, conform datelor culese de custodele F.Mileker dinVârºeþ, Alibunarul numãra 3.302 locuitori.

Dupã recensãmântul din anul 1891 Alibunarul a avut 4.322 lo-cuitori, dintre care 2.624 – români, sârbi – 1.247, germani: 335,unguri – 68, þigani – 36 ºi 12 locuitori de altã naþionalitate.

Între anii 1900-1914 mai multe familii au emigrat înstrãinãtate. În anul 1911 Alibunarul a avut 4.628 suflete, iarnumãrul caselor de locuit era 931.

Conform recensãmântului din anul 1921 Alibunarul a avut4.251 locuitori: sârbi – 1.141, români – 2.503, germani – 371, un-guri – 130 ºi de altã naþionalitate – 82. În comparaþie cu anul 1869se constatã o creºtere a populaþiei cu 663 suflete.

Mai consemnãm cã din fondul reformei agrare din anii 1919-1921 s-au distribuit 307 jugãre de pãmânt la 167 familii agrare in-teresate. Românii nu au primit pãmânt din acest fond, cu toate cã ºiîn rândurile românilor au existat familii sãrace fãrã pãmânt.

Cã populaþia majoritarã din Alibunar era cea româneascã oconfirmã ºi datele din anul 1905 potrivit cãrora, Alibunarul a avut

26

930 de case cu 4.628 de locuitori: 2.710 – români, 1.219 – sârbi,427 – germani, 189 – unguri ºi 83 locuitori de altã naþionalitate.

La începutul secolului al XIX-lea satul a avut trei ºcoli primare,poºtã, telegraf, telefon ºi garã de tren.

Recensãmântul populaþiei ºi locuinþelor din anul 1971 aratã cãAlibunarul a avut 3.951 locuitori (Savezni zavod za statistiku,1971).

* * *

Cu privire la locuitori, venim sã consemnãm cã la Alibunar aufost colonizaþi români din pãrþile Ardealului ºi a Banatului de est,având aici condiþii de trai mai prielnice, atât pentru cultivareapãmântului, cât ºi pentru creºterea animalelor. De asemenea ºigrupuri de sârbi din regiunile Serbiei stãpânite de turci, aflaþi decisub jugul otoman apãsãtor ºi-au pãrãsit vetrele lor ºi s-au stabilit laAlibunar. Deci, primii locuitori ai Alibunarului au fost românii ºisârbi, cãrora mai târziu li s-au alãturat ºi grupuri de maghiari ºi ger-mani.

Partea mare a coloniºtilor români au venit din regiunile Reºiþei,Oraviþei ºi Caransebeºului. Familiile cu numele de familie din par-tea locului sunt o dovadã în acest sens. Aºadar, numele a 35 familiidin Borlova de lângã Caransebeº este „Borlovan” sau „Berlovan”,30 de familii numite „Roºu” sunt originare din Roºia Montanã, 28familii cu numele „Bojin” ºi 16 familii numite „Trifu” au venit dinArdealul de sud, 27 familii poartã numele „Gian”, 13 familii,„Stângu”, 12 familii „Crãciun”, 11 familii poartã numele „Miloº”,10 familii „Bonciocat”, care la fel sunt româneºti.

Iatã, în continuare o schemã care ilustreazã schimbarea struc-turii locuitorilor din Alibunar în prima jumãtate a secolului XX:

structura naþionalãAnul locuitori români sârbi1900 4.628 2.710 1.2191910 4.603 2.717 1.1621921 4.251 2.503 1.1701948 3.616 1.945 1.313

27

Se observã cã în raportul reciproc dintre grupurile etnice conlo-cuitoare s-au petrecut schimbãri însemnate în ce priveºte numãrulde locuitori. Astfel, de ex. în anul 1900 au existat 1.219 sârbi iar în1953 numãrul lor a crescut la 1.490, în timp ce în aceastã perioadãnumãrul românilor s-a micºorat de la 2.710 la 1.913. Deci, struc-tura naþionalã s-a schimbat în defavoarea românilor.

Iatã situaþia locuitorilor din anul 1953 – 3.803 locuitori; bãr-baþi – 1833, femei – 1970; structura naþionalã: români – 1.913,sârbi – 1.948, maghiari – 186, nemþi – 169.

Îndeletnicirea locuitorilor

Având o climã continentalã caracteristicã pentru Banatul desud, locuitorii din Alibunar se ocupã în primul rând cu agricultura.În trecut populaþia s-a ocupat cu zootehnia: creºterea oilor, bovine-lor, cabalinelor ºi a altor animale domestice. În zilele noastre caii ºiboii de tracþiune au fost înlocuiþi cu tractoare.

Alibunãrenii actualmente ca agricultori pricepuþi cultivã înprimul rând porumb, grâu, floarea-soarelui ºi sfeclã de zahãr cumaºini moderne.

În jurul Alibunarului existã livezi cu pomi fructiferi.În trecut a fost dezvoltatã industria casnicã; femeile românce

produceau covoare de o frumuseþe rarã ºi alte cusãturi de mânãpentru trebuinþele casei.

În perioada cât a existat graniþa militarã, familiile formaucomuniuni cu mai mulþi membri ºi dispuneau de sesiuni întregi da-toritã mai multe braþe de muncã. Dupã provincializare comuniu-nile se desfac ºi parcelele iau locul sesiunilor.

În prima jumãtate a secolului al XVIII-lea a fost folositã parteamai ridicatã a hotarului, câmpia de les, deoarece râtul pânã lasãparea primului canal (1769) a fost mlãºtinos ºi nepotrivit pentrucultivare. Aºadar, agricultura a fost slab dezvoltatã fiindcã pãmân-tul s-a lucrat anevoios cu animalele de tracþiune ºi unelte primitive

28

pânã la începutul veacului al XIX-lea. Plugul de lemn s-a folosit laAlibunar pânã în anul 1840 ºi a fost tras de 4–6 animale.

În a doua jumãtate a secolului XIX plugul de lemn va fi înlocuitcu cel de fier produs la Wiena, materia primã provenind de la uz-inele din Reºiþa.. La finea secolului al XIX-lea se folosesc primelesemãnãtoare, cu toate cã însãmânþãrile ºi în continuare se efec-tueazã ºi cu mâna. Din anul 1912 intrã în uz ºi primele secerãtoareiar în anul 1930 a fost procurat primul tractor.

Treieratul grâului s-a efectuat primitiv pânã în anul 1880; maiîntâi grâul s-a bãtut ca apoi din 1900 s-a treierat cu calul, iar maitârziu apar batozele la început cele imobile iar apoi cele mobile.Pentru cumpãrarea batozei s-au asociat mai mulþi þãrani.

În anul 1870 se construieºte prima moarã cu vapori, iar în 1892cea de a doua moarã.

La sfârºitul veacului al XIX-lea cultivarea pãmântului se dez-voltã în ritm accelerat, datoritã extinderii suprafeþelor de pãmântarabil. În anul 1884 se face parcelarea pãmântului. Pãºunile setransformã în suprafeþe de pãmânt arabil astfel cã acestea s-aumãrit cu circa 3.000 de jugãre.

În perioada aceasta se dezvoltã mai repede ºi meºteºugãritul, înspecial meseriile de fauri, zidari, rotari,cojocari ºi altele.

Sãtenii desfac produsele lor pe piaþa în ziua de duminicã, iarîncepând cu anul 1881 în fiecare vineri. Ulterior, din anul 1951 ex-istã piaþã de trei ori pe sãptãmânã. Târgurile se þin începând dinanul 1796 de douã ori pe an, iar din 1924 de patru ori pe an.

În ce priveºte mãrimea posesiunilor aparþinãtoare familiilor, înperioada Confiniului militar comunitãþile familiare foloseau fie osesie întreagã sau 1/2 sau 1/4, în dependenþã de numãrul membri-lor comunitãþii. Prin parcelarea pãmântului ºi dezvoltarea econo-miei de schimb se accentueazã diferenþierea în rândurile þãrãnimii.Unii rãmân fãrã pãmânt sau cu pãmânt puþin , iar alþii se îm-bogãþesc ºi posedã chiar 50 – 100 de jugãre de pãmânt.

Din cele 540 de gospodãrii þãrãneºti, 180 posedau pânã la 10jugãre, 130 gospodãrii aveau între 10-20 jugãre, în timp ce 200 go-

29

spodãrii dispunea de 20-50 jugãre, iar 3 aveau peste 100 de jugãrede pãmânt.

Drumurile ºi cãile de comunicaþie ca factor aldezvoltãrii economice.

În trecut drumurile ce legau Alibunarul de alte localitãþi eraugreu de strãbãtut, fiind marcate doar cu urme lãsate de roþiletrãsurilor. Numai când au fost uscate s-a putut uºor ajunge în o altãlocalitate. Pe timpul ploios s-a circulat foarte greu din Alibunarspre Panciova sau Vârºeþ. În asemenea situaþii dacã cineva aveamare nevoie sã cãlãtoreascã în direcþiile amintite trebuia sã plãtea-scã o sumã însemnatã de forinþi. Sub administraþia grãnicereascã afost pavatã cu piatrã ºoseaua ce leagã oraºele Vârºeþ ºi Panciova.Drumul a fost construit între anii 1832-1836 când a fost tãiatãterasa în deal la Alibunar pe unde urma sã fie trasat drumul.

Drumul Alibunar – Becicherec la finea secolului al XIX-lea afost oarecum într-o stare mai bunã. Între anii 1890-1895 se con-struieºte ºoseaua numai pânã la Dobrica, cu toate cã s-a prevãzutca sã treacã prin Seèanj în care sens Alibunarul sã fie legat cu Be-cicherecul Mare. În aceiaºi ani s-a trasat ºi drumul Alibunar –Plandište, care a fost construit din piatrã pe o lungime numai de 6km, restul terminându-se mult mai târziu.

În anul 1894 a fost construitã calea feratã Vârºeþ – Cuvin. Par-tea cea mai dificilã a acestei linii ferate a fost executatã la „DolulMare” din Alibunar, unde a fost depusã o mare cantitate de pãmântpentru nivelarea terenului. Pentru construirea liniei ferate comunaAlibunar a desprins suma de 20.000 forinþi.

Între anii 1889-1900 se construieºte calea feratã spre Vârºeþ-Panciova-Vladimirovaþ (Petrovasâla)-Cuvin, Alibunar-Seèanj-Becicherecul Mare, iar în anul 1954 ºi spre Seleuº-Jermenovci,astfel cã Alibunarul devine cel mai însemnat nod feroviar din Ba-natul de sud.

30

Comitatul Torontal a proiectat linia feratã de la Boka prin Do-brica, Iland&a-Seleuº, Alibunar, pentru a stabili o legãturã mai efi-cientã cu Alibunarul. S-a construit ºi calea feratã Petrovasâla-Panciova în care sens comuna Alibunar avea legãturã în toate di-recþiile.

Datoritã cãilor sale de comunicaþii, Alibunarul s-a dezvoltatrepede, dar ºi din cauzã cã a folosit câmpia bogatã în iarbã pentrupãºunat ºi bineînþeles folosind þinutul de podiº, în parte nisipos,pentru agriculturã, iar colinele pentru vii.

În concluzie deducem cã, construirea drumurilor ºi a liniilorferate, care leagã Alibunarul cu localitãþi din Banat ºi oraºeleVârºeþ, Panciova, Becicherec a constituit un factor important pen-tru dezvoltarea economicã a acestei localitãþi din Banatul de sud.

Schimbãrile în viaþa economicã dupã al doilea rãzboimondial

Pe la jumãtatea secolului al XX-lea majoritatea locuitorilor ali-bunãreni o constituie producãtorii agricoli, laolaltã cu familiileocupând 65%, urmând muncitorii cu membrii familiilor care atingcifra de 15% ºi funcþionarii cu familiile lor care ocupã 17%, întimp ce restul locuitorilor de 3% dealtfel procent mic au profesiilibere, sunt ieºiþi la pensie, etc.

Dupã al Doilea rãzboi mondial structura agricultorilor în priv-inþa posesiunii de pãmânt s-a schimbat considerabil, prin adop-tarea „Legii privind reforma agrarã” în anul 1945 care a cuprinsgospodãriile ce posedau peste 34 jugãre. Din pãmântul persoane-lor deposedate (care deþineau peste 34 jugãre) s-a înfiinþat dome-niul agricol „Napredak” („Progresul”) iar o parte a fost distribuitþãranilor sãraci ºi celor fãrã pãmânt. S-a majorat numãrul go-spodãriilor cu 10-20 jugãre (de la 23% la 58%), iar numãrul go-spodãriilor cu peste 20 de jugãre s-a micºorat de la 43% la 17%.

31

Structura de posesiune a þãrãnimii suferã schimbãri în anul1949 prin formarea a douã cooperative þãrãneºti de muncã: „_arkoZrenjanin” ºi „Pobeda”, în care au fost încadrate 174 de go-spodãrii.

În anul 1951 existau în total 665 gospodãrii agricole, dintrecare – dupã cum am menþionat mai sus – 174 fãceau parte din co-operativele þãrãneºti de muncã. Dat fiindcã þãranii mai înstãriþi nuerau motivaþi sã munceascã ºi refuzau munca colectivã, la scurttimp se procedeazã la reorganizarea cooperativelor þãrãneºti demuncã.

Hotarul satului ºi structura pãmântului

Hotarul localitãþii Alibunar cuprinde o suprafaþã de 15.566jugãre de pãmânt ºi se împarte în douã pãrþi: una o constituiepodiºul de les, iar cealaltã este câmpia aluvionalã. Hotarul se prez-intã astfel: pãmânt cultivabil – 12.054 jugãre, din care sectoruluisocial îi revine 738 jugãre, cooperativei – 1.190, iar sectorului par-ticular – 10.126 jugãre (respectiv 84%). Suprafeþele de pãºunicuprind 2.419 jugãre, livezile – 1.060 jugãre iar viþa de vie – 174jugãre.

Suprafeþele cultivabile de pãmânt se întind pe parte din hotarullocalitãþii (77%) în timp ce pãºunile cuprind 15%, iar livezile ap-roape 7%. Majoritatea suprafeþelor se aflã în mâinile producãtori-lor individuali.

Structura pãmântului oferã posibilitatea producãtorilor sã seocupe cu mai multe îndeletniciri: plugãritul, grãdinãritul, viticul-tura, creºterea animalelor, a pãsãrilor de curte ºi apicultura. ªitutuºi aceste condiþii favorabile nu sunt folosite îndeajuns.Anume, nu se întrebuinþeazã suficient metodele moderne de culti-vare a pãmântului ºi nu se are în vedere orientarea spre noi ramuriagricole (grãdinãritul ºi cultivarea plantelor industriale).

32

Cât despre pãioase în afarã de grâu, se cultivã orzul de toamnãºi cel destinat producþiei de bere, cu toate cã este de calitate slabãiar recolta insuficientã. Nici cultivarea ovãsului nu este rentabilã.

În anul 1954 cultura principalã erau cerealele, fiindînsãmânþate pe 9.127 jugãre de pãmânt (85%) din întreaga supra-faþã de pãmânt arabil: cu grâu – 4.351 jugãre, cu porumb – 3.937jugãre, iar cu celelealte culturi, 884 de jugãre iar cu plante indus-triale (floarea soarelui ºi sfecla de zahãr) – 681 jugãre. Nutreþ pen-tru vite se cultiva pe o suprafaþã de 264 jugãre, iar legume numai pe180 jugãre. În anul 1954 au rãmas necultivate 506 jugãre depãmânt din cauza reþinerii îndelungate a apei.

Recolta diferã de la an la an. În anul 1953 recolta medie de grâua fost de 7,5 – 8,5 chintale pe jugãr, porumb – 10,3 chintale iar sfe-cla de zahãr – 85,6 mãji. Obþinerea unei recolte relativ slabe este oconsecinþã a modului de însãmânþare a culturilor. Mai concret seînsãmânþeazã douã culturi: grâu ºi porumb în locul a mai multorculturi diferite. De asemenea o cauzã care duce la micºorarearecoltei este nefolosirea îngrãºãmintelor minerale a mãsuriloragrotehnice ºi a altor metode moderne de muncã.În pofida acestorconstatãri, în ultima vreme þãranii manifestã interes pentru moder-nizarea agriculturii.

Datoritã suprafeþelor mari de pãmânt însãmânþate, agriculturadin Alibunar vine sã satisfacã necesitãþile locale, dar ºi sã expunãpe piaþã o cantitate mare de produse. În perioada conducerii ad-ministrative a economiei, respectiv în timpul colectãrilor obligato-rii, Alibunarul a livrat 95-100 vagoane de grâu, 100-130 vagoanede porumb, 3-7 vagoane de fân ºi 2-7 vagoane cartofi.

În anul 1954 întreprinderea „_itopromet” a achiziþionat 300vagoane de cereale ºi a livrat 16 vagoane de floarea-soarelui ºi 110vagoane de sfeclã de zahãr.

Viticultura este cunoscutã la Alibunar din cele mai vechi tim-puri.În anul 1880 au existat 270 jugãre de viþã de vie, însã dincauza filoxerei care a bântuit în aceastã regiune, viile au fost dis-truse. În anul 1900 þãranii încep din nou sã sãdeascã viþã de vie,

33

care se cultivã pe 174 jugãre. Viile se gãsesc în majoritatea în ap-ropierea satului. Mai mult se cultivã otela neagrã. Strugurii sefolosesc pentru vin ºi þuicã, dar ºi pentru masã.

Creºterea animalelor

Una dintre ramurile principale ale ocupaþiei locuitorilor o con-stituie creºterea animalelor în trecut, mai mult se cresc oile de rasã„þigaie”. Numãrul oilor era în trecut mult mai mare decât înprezent. În preajma primului rãzboi mondial în sat au existat 6.500de ori, dintre care în timpul rãzboiului au fost nimicite circa 2.500oi. În preajma celui de-al doilea rãzboi mondial numãrul oilor acrescut la 5.200, dar în timpul ocupaþiei fasciste au fost nimicite înjur de 3.000 de oi. De asemenea, ºi în perioada postbelicã numãruloilor s-a micºorat. Astfel, în anul 1978 în sat au rãmas circa 2.500de oi, dintre care 550 aparþineau cooperativei þãrãneºti de muncã ºidomeniului agricol iar restul producãtorilor agricoli individuali.

În ce priveºte vitele, agricultorii cresc vaci de rasã bãºtinaºã ºisimentalã. Înainte de primul rãzboi mondial în sat au existat 1.100de capete dar aproape 900 de vaci au fost nimicite în cursul celordouã rãzboaie mondiale. În anul 1978 au rãmas doar 494 vaci, din-tre care 263 de vaci cu lapte.

Este de menþionat ºi faptul cã dupã anul 1968 nu se mai lu-creazã cu boii, fiindcã pentru tracþiune se folosesc caii iar ulteriortractoarele.

În anul 1978 în sat au existat 895 de cai, dintre care 682 cai detracþiune, în general de rasã nonius, apoi 1.915 porci, în majoritatede rasã mangaliþã, iar pãsãrile de curte au atins cifra 14.957, dintrecare mai multe gãini 11.270. În localitate au existat ºi 213 coºniþede albine.

Suprafeþele de pãºuni (peste 22%) oferã posibilitãþi pentrucreºterea unui numãr mai mare de animale. Locuitorii folosesc

34

animalele domestice pentru necesitãþile lor casnice, iar o partepentru vânzarea pe piaþã.

Astãzi numãrul de animale este redus.

Vânatul este cunoscut din cele mai vechi timpuri. Societateade vânãtori însã a fost înfiinþatã de abia în a.1926 ºi ea numãrã 56de membri (consemnat în a.1978). Cel mai mult se vâneazã iepuri,vulpi ºi pãsãri de baltã iar în ultimul timp fazani.

Pescuitul a fost neglijat, cu toate cã în timpurile vechi s-apescuit peºte în canale ºi bãlþi. Încercãrile privind eleºteele nu s-ausoldat cu rezultate.

Lucrul manual în trecut a fost dezvoltat mai mult. Pânã laizbucnirea primului rãzboi mondial în gospodãrii cel mai des s-aþesut la rãzboi cãmãºi din cânepã sau bumbac. Portul naþional lapopulaþia româneascã la fel presupune un lucru manual; la sârbi ºicelelalte naþionalitãþi în schimb se face simþitã orientarea spreþesãturile industirale. În gospodãriile româneºti se þese pânzã albãpentru rufe ºi fuste pentru femei, ºorþuri etc. Din lânã se fac brâuriºi chilimuri. Lâna neagrã se utilizeazã pentu ºubã, manta, cioareci,pantaloni, cãbãniþã, glugã ºi alte veºminte. De asemenea din lânãse confecþioneazã ciorapi ºi papuci frumos ornamentaþi. În anii1953-1954 s-au produs un numãr mare de papuci care s-au vândutîn S.U.A.

Portul românesc la femei ºi bãrbaþi în vârstã este fãcut dinþesãturile de mânã. Iarna se purtau cojoace variat împodobite.

În gospodãriile þãrãneºti în urmã cu patru-cinci decenii, fe-meile frãmântau pâinea dupã ce dospea o coceau în cuptoare.

În trecut ºi pânã în zilele noastre bãrbaþii fãceau coºuri dinnuiele (cotãriþe) ºi funii din ºovar ºi papurã, pe care le foloseaupentru legarea cocenilor.

Treptat ºi aceastã preocupaþie dispare. Raportat la port acestaeste înlocuit cu haine din mãtãsuri ºi pluº. Copiii la rândul lor seîmbracã în hainã din stofã industrialã.

35

Meºteºugãritul constituie o ramurã importantã, practicatã dincele mai vechi timpuri. Paralele cu dezvoltarea agriculturii se dez-voltã ºi aceastã ramurã. Mai întâi s-au confecþionat unelte agricole,iar apoi se dezvoltã meseriile specializate. În perioada dintre celedouã rãzboaie mondiale meºteºugãritul a luat avânt, îndeosebi înurma crizei economice (dupã 1933). Dupã al doilea rãzboi mon-dial meºteºugãritul este în decadenþã în mod simþitor, din cauzamajorãrii producþiei industriale a articolelor de larg consum.

Dacã facem o comparaþie privind starea meºteºugãritului îna.1939 cu a.1954 desprindem urmãtoarele indice:

Meseria Nr. meseriaºilor Nr. meseriaºilor Diferenþaîn a. 1939 în an. 1954

frizeri 11 7 -4dulgheri 9 3 -6rotari 6 4 -2fierari 10 7 -3zidari 14 8 -6pantofari 6 4 -2cojocari 8 5 -3

Prin urmare observãm o scãdere a numãrului de meseriaºicaracteristc ºi pentru alte meserii care nu au fost trecute în tabel.

În a.1939 în localitate existau 109 meseriaºi, în timp ce pânã înanul 1954 numãrul lor a scãzut la 72. Cauzele acestei decadenþesunt multiple: scãderea numãrului de locuitori, plecarea populaþieigermane în rândul cãreia erau destui meseriaºi, dezvoltarea ºimodernizarea producþiei industriale ºi altele. În aceeaºi ordine deidei se connstatã cã nu se acordã atenþia cuvenitã cadrelor de mese-riaºi în creºtere în timp ce numãrul de ucenini a cunoscut o scãdere.

36

37

UNELE ASPECTE ALE VIEÞIIECONOMICE DUPÃ AL DOILEA

RÃZBOI MONDIAL

Am amintit cã majoritatea locuitorilor se ocupã cu agriculturaavând condiþii favorabile pe acest teritoriu agrar, iar industria întrecut a fost nedezvoltatã ºi deci neînsemnatã.

Legea reformei agrare a atins 44 de gospodãrii cu 1.092 jugãrede pãmânt în timp ce 5 gospodãrii cu 198 jugãre au fost confiscate.

În a.1945 apar primele forme de organizare a economiei soci-ale: Direcþia bunurilor populare ºi cooperativele agricole, iar dina.1948 asocierea þãranilor în cooperative þãrãneºti de muncã. Maitârziu toate aceste organizaþii s-au unit în Combinatul agricol-industrial „Tamiº”.

Cooperativa agricole-comercialã, întemeiatã în a.1945 a în-cadrat în gestiunea ei aproape întreaga viaþã economicã a local-itãþii. Deci, în componenþa ei se gãseau ºi comerþul, meºteºugurile,industria hotelierã ºi de restaurante ºi aprovizionarea cu curentelectric. Cooperativa a procedat la achiziþionarea ºi contractareacerealelor. La început a dispus de 50 jugãre de pãmânt arabil ºi1.100 jugãre de pãºuni, iar activitatea ei fiind orientatã mai multspre agriculturã ºi mai puþin spre meserii. Din aceastã cauzã lafinea anului 1952 meºteºugarii au pãrãsit cooperativa iar un an maitârziu ºi comerþul se desprinde ºi se formeazã întreprinderea com-ercialã „Alibunar”.

În a.1960 cooperativa agricolã organizeazã producþia agricolãpe 924 jugãre ºi face investiþii mari în edificii ºi maºini de lucru(777.597.000 dinari). Producãtorii agricoli particulari folosesc totmai mult serviciile cooperativei (seminþe, îngrãºãminte chimice,însãmânþãri, aratul etc.).

Atunci când în a.1964 s-a înfiinþat Combinatul agricol-industrial din Banatski Karlovac, Cooperativa agricolã din Alibu-

38

nar intrã în componenþa acestui Combinat, împreunã cu celelaltecooperative de pe teritoriul comunei Alibunar. Dupã alipirea aces-tui Combinat la Combinatul agricol-industrial „Tamiº” din Pan-ciova, cooperativa agricolã gestioneazã ca organizaþie de muncãpentru agricultorii din Alibunar.

În urma arendãrii pãmântului ºi desfiinþãrii cooperativelorþãrãneºti de muncã, în a.1954 se întemeiazã o nouã cooperativã cudenumirea „Banat” care avea 505 jugãre de pãmânt, 4 combine ºi 5tractoare. Aceastã cooperativã a activat pânã în a.1960, când s-afuzionat cu domeniul agricol „Napredak” din Alibunar.

Organizaþia de muncã – Combinatul agricol-industrial„Tamiº” din Alibunar a avut în posesia sa 3.326 ha pãmânt, dintrecare 1.479 ha suprafaþã cultivabilã, 747 ha fâneþe ºi 1.100 hapãºuni, iar în ce priveºte mecanizaþia a avut: 27 tractoare, 19 com-bine de porumb ºi o combinã de sfeclã de zahãr.

Producãtorii agricoli individuali posedau la rândul sãu 130tractoare, 13 combine de grâu ºi 14 de porumb.

Pânã în anul 1953 comerþul s-a fãcut prin intermediul coopera-tivei agricole. În acel an s-a înfiinþat întreprinderea comercialã sub

denumirea de „Alibunar” (maitârziu „Sloga”)..

Începuturile industriei hote-liere le gãsim în cooperativa agri-colã ºi Economia cercualã, care aexistat în perioada 1945-1951,transformându-se în Domeniulagricol „Napredak”. În anul1951 bunurile (obiectivele)deþinute de aceste douã organi-zaþii se desprind ºi se înfiinþeazãîntreprinderea hotelierã numitã„Drina”. Aceastã întreprindere a

funcþionat pânã în anul 1957.

39

ÎNCEPUTURILE ªI DEZVOLTAREAINDUSTRIEI

Fabrica de ºalitru

Începutul industriei la Alibunar au rãdãcini în depãrtatul an1773, când a fost întemeiatã fabrica de ºalitru. Aceastã fabricã aprodus anual 7.000 kg ºalitrã de bunã calitate, care a fost trimisã laTimiºoara ºi Viena ºi folositã la producþia prafului de puºcã. Laînceput fabrica se gãsea sub conducerea regimentului german-banatic, iar din 1809 devine proprietatea societãþii pe acþiuni, alcãrei preºedinte era Filip Šandor.

În timpul revoluþiei de la 1848-1849 fabrica a fost afectatã ºi sereprofileazã pentru producþia de sãpun, funcþionând pânã în anul1868.

Având un sol bogat în ºalitru acest mineral începe sã se ex-ploateze fiind atât de necesar în producþia prafului de puºcã. Fab-rica a început prin secþia (resortul) de ºalitru al artileriei, ca apoi sãcontinue prin angajarea regimentului german-banatic. Producþia afost destul de însemnatã ºi la începutul secolului al XIX-lea (1801)a adus un venit net de 6.800 florinþi. Cetãþenii din satele învecinateau lucrat ºi cu trãsurile ºi manual pentru o platã mizerabilã, fiindsustraºi de la munca în gospodãriile lor. Fabrica însã nu aducea unvenit satisfãcãtor ºi de aceea în anul 1809 împreunã cu anexele eidevine proprietatea unei societãþi pe acþiuni. Mai târziu, princumpãrarea tuturor acþiunilor, fabrica trece în posesia lui FrantzGradel, împreunã cu un teritoriu de 900 lanþe de pãmânt destinatpentru fabricã. În a.1860 fabrica înceteazã sã mai funcþioneze datfiindcã s-a orientat spre producþia de sãpun.

Din începuturile industriei la Alibunar trebuie amintit ºi anul1870 când Herman Rahel a construit prima moarã cu aburi (petãvãluguri). Cea de-a doua moarã a fost ridicatã în a.1892 de Mi-hajlo Bender, care o pune în vânzarea Societãþii pe acþiuni. În anul

40

1947 ambele mori au fost naþionalizate. Moara a doua a ars com-plet în a.1948.

Înainte de construirea acestor mori populaþia a avut 7 mori nu-mite sãoace, care au aprþinut familiilor mai înstãrite din sat.

În acele timpuri industria la Alibunar cunoaºte o fazã incipi-entã. De amintit cã s-a proiectat întreprinderea pentru producþia dematerial pentru construcþii, „Stramit”. În a.1961 a început con-struirea acestui obiectiv unde astãzi se gãseºte fabrica de sticlã.Dupã scurt timp s-a renunþat la acest proiect, astfel cã a fost duratãfabrica de sticlã, care începe sã funcþioneze în a.1966 cu 200 lu-crãtori angajaþi.

Societatea pe acþiuni „Eurokristal” – AlibunarProducþia de sticlã comercialã pentru menaj ºi

industria hotelierã

Fabrica de sticlã „Eurokristal” a fost întemeiatã cu maºini ºiechipament din strãinãtate, obþinute datoritã reparaþiilor de rãzboi

41

(de la Ungaria). De fapt, echipamentul a fost destul de învechit. Încele trei decenii parcurse fabrica a devenit o întreprindere modernãa industriei de sticlã. Fabrica în zilele noastre se ocupã cu pro-ducþia de obiecte împodobite cu sortimente diferite, obþinute prinsuflare, apoi sticlã încrustatã ºi coloratã care se confecþioneazã lacomandã pentru cumpãrãtorii din þarã ºi strãinãtate. Mai mult seproduc garnituri, pahare, servicii pentru lichior, vin ºi pentru apã,apoi diferite vaze, scrumiere etc. Recent a început realizarea pro-gramului de producþie a articolelor din sticlã obiºnuitã, care seobþine prin presarea automatã ºi semiautomatã. Se confecþioneazãvaze, tãvi, jardiniere, bocale cu design antic. Recent a fost pus înfuncþiune un nou cuptor, care prezintã o tehnologie modernã atopirii masei de sticlã. Prin montarea acestui cuptor capacitatea deproducþie a fost majoratã cu 50 la sutã.

Primele rezultate au depãºit aºteptãrile, iar sticla obþinutã estede calitate mondialã. Producþia zilnicã este de 2 tone de produse fi-nite (sticlã pentru întrebuinþarea de larg consum). Întregul sorti-ment se livreazã pe piaþa italianã ºi germanã.

Maºinile ºi utilajele noi contribuie, în mare mãsurã la mãrireagradului de automatizare ºi umanizare. Cuptoarele noi oferã con-diþii mai umane de muncã.

Rolul ºi însemnãtatea fabricii de sticlã „Eurokristal” în nouaIugoslavie ating o nouã expresie, fiind cel mai mare producãtor desticlã suflatã manual din Voivodina. Produsele fabricii din Alibu-nar se desfac cu succes pe piaþã.

Procesul de producþie s-a modernizat, iar productivitatea acrescut. La realizarea planurilor pe lângã specialiºti din cadrul fab-ricii „Eurokristal”, participã ºi specialiºti ºi oameni de ºtiinþã de laFacultatea de tehnologie din Belgrad, Novi Sad ºi strãinãtate.

Prin suflarea sticlei se realizeazã o calitate de vârf, adevãratecapodopere. Spre deosebire de produsele fabricilor mari, pre-lucrarea manualã asigurã o calitate superioarã care atrage iubitoriide frumos.

42

În cuptoarele noi se produce sticlã în diferite culori, fapt careprezintã avantaj faþã de producþia automatizatã de fabricã, undetalentul maistrului nu se poate manifesta.

În perioada celor trei decenii de existenþã ºi activitate fabrica desticlã din Alibunar a devenit o întreprindere remarcabilã în indus-tria de sticlã din þarã. Pentru succesele realizate colectivul aobþinut numeroase premii ºi recunoºtinþe, printre care PremiulEliberãrii comunei Alibunar ºi la fel menþiuni la marile târguri dinþarã ºi strãinãtate.

Construirea de noi obiectiveºi alte lucrãri de folos obºtesc

Apartamentele încep sã se construiascã pe locaþiile cedate deprimãrie. În perioada anilor 1955-1978 la Alibunar s-au construit410 locuinþe pe o suprafaþã de 28.022 metri pãtraþi.

Construirea de obiective economice ºi a altori instituþii începeîn a.1947 odatã cu construirea poºtei. În a.1950 s-a construi Cãmi-nul cultural, iar în 1958 Judecãtoria comunalã (Tribunalul).

Din anul 1962 se intensificã construirea de edificii, astfel cã înacel an se construiesc: Cãminul sãnãtãþii ºi Silosul cu o capaci-tate de 350 vagoane, în anul 1963 Magazinul mixt (Robna kuæa),în 1964 Lãptaria (care se integreazã în Combinatul agro-industrial „Tamiº”ºi înceteazã munca, iar obiectivele ei sunt folo-site ca fermã de pãsãri –gãini), în a.1965 ªcoala economicã ºinoul hotel, în 1966 Fabrica de sticlã, iar în a.1967 Biblioteca,Autoservirea ºi Grãdiniþa. Anul urmãtor în 1968 se construiescAutogara ºi Cãminul pompierilor. În a.1971 a fost duratãªcoala elementarã, iar în 1978 Industria de plasticã ºi alteobiective.

Reþeaua de apeduct s-a construit în a.1964 pentru ca în a.1978lungimea reþelei de apeduct sã fie de 14.120 m.

43

În anii 1964-1965 paralel cu apeductul se întinde reþeaua de ca-nalizare, care în a.1978 are lungimea 2.410 m.

În a.1960 începe pavarea strãzilor pentru ca în urmãtoarea pe-rioadã cuprinsã între anii 1967-1974 trotuarul sã aibã lungimea de21.180 m ºi sã cuprindã toate strãzile principale.

Alibunarul este situat la rãscruci de drumuri, astfel cã porþiuneaasfaltatã trece prin strãzile principale pe lungimea de 5.950 m. Lu-crãrile la modernizarea drumurilor s-au efectuat între anii 1964-1977.

Prin autocontribuþia locuitorilor s-a construit ºi drumul pavat(caldãrâm) pe o lungime de 2.289 m, care mai târziu au fost asfal-tate.

Reþeaua de curent electric s-a instalat în anii 1951-1953 ºidispune de 14 trafo-staþiuni.

Industria de plasticã farmaceuticã „IFPA” Alibunar

Industria de plasticã Alibunar a fost construitã la finea anului1979 cu douã organizaþii de bazã a muncii asociate în componenþasa: „Farmaplast” ºi „Rotoplast”, a cãrei activitate principalã esteprelucrarea polimerelor termoplastice. „Rotoplast” produce engros butoaie (gabaritne) de diferite forme ºi dimensiuni, care sefolosesc în industrie ºi în sferele de larg consum.

„Farmaplast” produce produse medicale, articole cu o unicãîntrebuinþare, (seturi ºi seringi pentru infuzie ºi transfuzie). „Far-maplast” îºi întemeiazã producþia pe licenþa cumpãratã de la cu-noscuta firmã Dr. E.Fresenius (R.F.Germania). Producþia dispunede materii prime din import ºi mai puþin din þarã.

Industria de plasticã Alibunar este cunoscutã pe piaþa strãinãmai precis în þãrile: Polonia, Ungaria, Cehoslovacia, (fosta)U.R.S.S., Iran, Irak, Cuba dar ºi în alte þãri.

Producþia se desfãºoarã în baza tehnologiei moderne, iar fab-rica este aprovizionatã cu mijloace de muncã de calitate supe-

44

rioarã, care prin folosirea deplinã a capacitãþii oferã rezultate maimari decât cele previzionate. Producþia modernã ºi tehnologiamuncii faciliteazã permanent volumul de producþie. Pânã la fineaanului 1998 se prevede producþia de 3,5 milioane de seringi cu osingurã întrebuinþare ºi 600.000 de sisteme de transfuzie.

Pentru piaþa internã IFPA este principalul furnizor de seringicu o singurã întrebuinþare. Capacitatea de producþie în viitor se vamajora.

„Rotoplast” produce bidoane ºi conteinere de 20 pânã la 4.000litri de calitate excepþionalã, cu proprietãþi fizice ºi chimice, solideºi cu o duratã lungã.

„Farmaplast” are circa 320 de angajaþi, iar „Rotoplast” circa50. Merite deosebite pentru succesele obþinute revin actualului di-rector Zoltan Siveri. IFPA planificã pe parcurs lãrgirea capacitãþi-lor de producþie.

45

Fabrica de confecþii „ALKROJ”

Fabrica de confecþii „ALKROJ” este o întreprindere de statspecializatã în confecþionarea unui larg sortiment de pantaloni înmare parte pentru export. Se confecþioneazã pantaloni pentru bãr-baþi, femei ºi copii de o calitate superioarã în privinþa materialuluiºi designului.

Fabrica a fost întemeiatã în a.1986 ºi a funcþionat în cadrul cu-noscutei fabrici slovene ”Elkroj” din Mozirje, iar dupã dezmem-brarea Iugoslaviei, în a.1990, devine independentã ºi gestioneazãsub denumirea de „Alkroj”.

Producþia lunarã este de circa 20.000 perechi de pantaloni, dincare 80% se plaseazã pe piaþa Europei de vest.

În fabricã lucreazã 265 persoane, dintre care majoritatea suntfemei. Munca se desfãºoarã în douã schimburi, folosindu-semaºini moderne cu forþã de muncã cu pregãtire de specialitate.

46

Ferma de pãsãri „Juko”

Ferma de pãsãri „Juko” – întreprindere socialã de aviculturã,întemeiatã în a.1994. are ca activitate de bazã producþia de pui degãinã ºi de ouã. Capacitatea incubatorului modern este de 10milioane ouã anual. La fel creºte ºi gãini ouãtoare de 18 sãptãmânipentru producþia proprie ºi pentru vânzare. Obiectivele între-prinderii „Juko” sunt ferma ºi incubatorul din Alibunar, ferma dinDobrica ºi „Naritak” din Panciova.

În producþie sunt angajate 105 persoane cu pregãtire de speci-alitate.

Întreprinderea recent s-a înregistrat pentru activitatea deimport-export, astfel cã pui de gãinã se vor exporta ºi în afara gra-niþelor þãrii.

47

Întreprinderea agricolã socialã „Napredak” –„Progresul” din Alibunar

Alibunarul este în primul rând comunã agrarã. Din 5.000 dehectare de pãmânt arabil de care dispune aceastã comunã, organi-zaþiei „Napredak” aparþin 860 de hectare. Pânã la acþiunea de în-toarcere a pãmântului, acest colectiv a beneficiat de 1.852 hectare.Cel mai mult se însãmânþeazãt: grâul, floarea soarelui, porumbul,sfecla de zahãr ºi soia. Întreprinderea are 64 de angajaþi iar dupãnecesitãþi angajeazã ºi un numãr mai mic de zilieri. Rezultate în-semnate la clãdirea ºi modernizarea colectivului sunt înregistrateîn perioada anilor 1973-1978. Au fost construite hangare, o pistãde beton, ateliere pentru repararea tractoarelor, autoturismelor,cântarul, etc. Din cauza lipsei de mijloace financiare parcul demaºini nu satisface iar achiziþionarea noilor maºini agricole se faceanevoios.

Scopul de bazã al întreprinderii „Napredak” este producþia dehranã în cantitãþi cât mai mari.

Seceta din ultimii ani ºi apele subterane sunt impedimenteleprincipale în producþia de plante. ªi totuºi muncitorii acestei între-prinderi au reuºit sã recoleteze 500 de hectare pãmânt care nu s-alucrat pânã în prezent. Pe unele parcele s-a înregistrat o recolta me-die de 10 tone de porumb la hectar, 3.500 kilograme de soia ºi 5 va-goane de sfeclã de zahãr. Recoltele ridicate sunt rezultat al folosiriimijloacelor agro-tehnice moderne ºi contribuþia membrilor aces-tui colectiv.

Întreprinderea þine legãturi strânse cu instituþii specializate dela noi, pentru ca procesul de producþie sã decurgã în paralel cu ex-perienþa ºi metodele agro-tehnice moderne. Aºadar, întreprindereaeste un factor important pe plan comunal care în orice momentoferã diferite servicii producãtorilor individuali.

Pe lângã agriculturã, întreprinderea „Napredak” se include înaproape toate acþiunile desfãºurate la nivelul comunei, îndeosebila acþiunile umanitare unde ºi-a dat o contribuþie însemnatã.

48

CAPITOLUL IV

ADMINISTRAÞIA ªI JUSTIÞIADIVERSE INSTITUÞII ªI SOCIETÃÞI

În perioada Confiniului militar administraþia ºi justiþia se

gãseau sub conducerea organelor militare.Dizolvându-se graniþa militarã, în anul 1872 Alibunarul la

primul noiembrie prin articolul de lege 27 din 1873, paragraful 6.,definitiv a trecut sub administraþiunea Comitatului Torontal, de-venind sediul unei judecãtorii.

În ianuarie 1872, în locul comandei militare, a intrat în vigoareo autoritate cercualã, înfiinþându-se totodatã un oficiu de dare pre-ceptorat regal. Autoritatea cercualã numitã preturã în 1873, s-amutat din Alibunar la Banloc, dar în 1878 a fost readusã (ca în1889 sã cuprindã 65,951 lanþe de pãmânt cu 26.177 suflete).

Aceste preturi aparþineau comunei Alibunar ca sediu ºiurmãtoarelor localitãþi: Dobrica, Ferdin (actualul Novi Kozjak),Samoš, Iland&a, Mãrghitiþa, Sân-Mihai, Sendei (Šandorf – actu-alul Janošik), Seleuº ºi Petrovasâla.

Pretori au fost: Payer Kamenszky, Popovici, Kaita.Pretori pentru dizolvarea comunelor: Vizkeleti, Popovici, Hor-

vath, acesta din cauza multor fãrãdelegi a fost osândit la moarte ºii-a succedat Bartoffi, ºi apoi Napholz.

Administraþiunea comunalã sub notariatul lui Aloiz Dadiæ, aavut primar pe Dimitrie Olaru, Andrei Murgul , Siva (_iva) Mur-gul, precum ºi Marco Borlovan.

Judecãtoria cercualã sub Tribunalul din Panciova ºi Tabla re-geascã din Timiºoara, avea ca judecãtori pe: Fodor Pethev, Nico-lae Anta ºi Kereszu.

49

Aceastã judecãtorie din 1892 este întregitã cu Cartea funciarã(Grumbuc).

Aceastã judecãtorie pânã în anul 1960/61 funcþiona în cea maiveche clãdire din Alibunar, veche de peste 300 de ani.

În anul sus amintit se pune temelia actualului tribunal cu ofasadã care exprimã dreptatea prin zeiþa dreptãþii în mozaic, carereprezintã dreptatea cu cumpãna în mânã.

Tribunalul fiind fãrã un acoperiº clasic – fiind plat pe timp deploi mari pãtrundea ploaia în interiorul clãdirii.

Preºedintele deatunci Viorel Berlovan pune un acoperiº clasic cu þiglã ºi adap-teazã partea de sus a clãdirii asigurând birouri pentru Apãrãtorulpublic, Judecãtorul pentru contravenþii, un spaþiu pentru arhiva tri-bunalului, precum ºi introducerii încãlzirii centrale.

În acelaºi timp se face adaptarea ºi a clãdiri din imediata aprop-iere a tribunalului care servea ca locuinþã, pentru serviciul de ca-dastru cu intenþia ca în imediata apropiere sã fie toate serviciilejustiþiei ºi a celorlalte organe care-ºi exercitã funcþia publicã îm-preunã cu tribunalul.

50

În aceastã fotografie din 1975,sunt prezenþi cu ocazia a 30 deani ai Justiþiei ºi judecãtorieidin Alibunar de la eliberare.De la stânga la dreapta: PavelDamian, Berlovan Viorel,Dakiæ _ivko, Adamov Ne-govan, Babec Zoran, ºi în

funcþie de secretar al ComuneiAlibunar Moise Costici, viito-rul preºedinte dupã expirareamandatului lui Viorel Berlo-van, precum ºi Jelaæa Nikolape atunci preºedintele Comu-

nei Alibunar, acestea pepoziþia 5 ºi 7 din fotografie.

Dupã plecarea preºedintelui Viorel Berlovan urmeazã laaceastã funcþie Moise Costici din Alibunar pe perioada relativscurtã ca apoi sã fie numitã preºedinte al tribunalului din AlibunarBakara Tomiæ. Trebuie sã amintim cã un reuºit preºedinte altribulanului (înainte de cei amintiþi în prealabil) a fost juristul Zo-ran Babec.

Alibunarul este sediul comunei cu aceiaºi nume cãreia îiaparþine urmãtoarele localitãþi: Vladimirovaþ-Petrovasâla, Seleuº,Locve-Simiai, Janošik, Banatski Karlovac, Nicolinþ, Iland&a,Novi Kozjak ºi Dobrica.

Diverse instituþii, societãþi ºi alte realizãri de folosobºtesc

În a.1796 Alibunarul a obþinut aprobare pentru þinerea târguri-lor.

Prima farmacie se deschide în a.1882 de cãtre Ludovic Grob.Acesta a ridicat ºi parcul din centrul localitãþii.

În a.1893 se înfiinþeazã un institut bancar, respectiv institutullocal de economii al cãrui prim director a fost Aurel Crãciun, apoiKostiæ Ðorðe. În a.1908 a fost desfiinþat.

În a.1884 s-a întemeiat Societatea vol-untarã de pompieri la iniþiativa notaruluiAlojz Dadiæ.

Linia feratã Vârºeþ-Cuvin peste Alibu-nar a fost pusã în circulaþie în a.1896, iar îna.1902 este prelungitã pânã la Panciova.Linia feratã spre Becicherecul Mare (Zren-janin) s-a construit în aniii 1898-1900.

Primul medic la Alibunar a fost An-dresi, care a venit în aceastã localitate îna.1884, iar în a.1900 trece la Petrovasâla.

51

Alojz Dadiæ primul co-mandant al pompierilor

voluntari

Asociaþia culturalã „Astra” îºi desfãºoarã activitatea sa cul-turalã la Alibunar începând încã din a.1904. În timpul primuluirãzboi mondial ºi-a încetat activitatea, ca apoi sã fie reluatã în anul1936, în urma Adunãrii generale þinutã în acel an la Petrovasâla.

Instituþii sanitare

Dupã terminarea celui de-al doilea rãzboi mondial, Alibunarulavea doar douã instituþii sanitare, unde a funcþionat un singurmedic ºi un dentist.

Prin fuzionarea tuturor unitãþilor sanitare de pe teritoriul comu-nei Alibunar, în a.1961 se înfiinþeazã Cãminul sãnãtãþii cu sediul laAlibunar. În anul urmãtor se fuzioneazã ºi toate farmaciile dincomunã ºi se formeazã o farmacie centralã, care se anexeazãCãminului sãnãtãþii.

În a.1978 la Cãminul sãnãtãþii au funcþionat 22 de lucrãtorisanitari, dintre care un ftiziolog, 2 medici de medicinã generalã, 2stomatologi, 1 farmaceut ºi 16 lucrãtori sanitari (asistenþi) cupregãtire ºcolarã medie sau superioarã.

52

Cãminul sãnãtãþii din Alibunar este o instituþie de medicinãdezvoltatã, care realizeazã protecþia sanitarã de tip nespitalizat. Înziua întemeierii sale, care s-a fãcut prin integrarea tuturor unitãþi-lor sanitare ºi a farmaciilor din cadrul comunei, a avut 70 de anga-jaþi. Primul director al Cãminului sãnãtãþii a fost dr. GeorgeMioºcu, care a unificat întregul serviciu sanitar din comunã. Lui îirevine meritul pentru concepþia actualã a serviciului santiar. Acestcolectiv a fost condus cu succes de cãtre dr. Boško Stanimiroviæ,iar în ultimii 13 ani de cãtre Nicolae Iacob.

În zilele noastre (1998) Cãminul sãnãtãþii are 177 de angajaþidintre care 50 cu pregãtire universitarã ºi 10 medici specialiºti.Fiecare localitate din cadrul comunei are unitate sanitarã cu medicgeneralist, cu cabinet de medicinã generalã, farmacie ºi serviciustomatologic.

La Banatski Karlovac ºi la Petrovasâla existã serviciu pentruprotecþia sanitarã a copiilor, în timp ce la Alibunar funcþioneazãtoate celelalte servicii: Serviciu pentru protecþia femeilor, Servi-ciul pentru protecþia copiilor, Serviciul pentru protecþia sãnãtãþiimentale, Serviciul medicinei muncii, dispensar antituberculozã,Serviciul internist cardiologic, Serviciul pentru diagnostig Rtg ºiultra-sunet, laborator ºi proteticã dentistã.

Cãminul sãnãtãþii astãzi este aprovizonat cu aparate modernecum sunt ultra-sunet ºi altele pentru analize standard. Cãminuloferã locuitorilor zilnic 24 de ore de protecþie sanitarã ºi pentruservicii urgente are ºi ambulantã.

Lucrãtori angajaþi în diferite sectoare

Datoritã faptului cã Alibunarul este un teritoriu agrar, majori-tatea locuitorilor îºi câºtigã existenþa prin lucrarea posesiunilor ag-ricole. Pe de altã parte, fiind ºi centru comunal, sediu al comunei,are mai multe instituþii ºi organizaþii, iar în ultimii ani dispune ºi deo tânãrã industrie, în care s-au putut angaja mai multe persoane.

53

Astfel, pânã în anul 1978 în sectorul industrial au fost angajaþi240 lucrãtori (astãzi numãrul lor este cu mult mai mare). În secto-rul agricol – 136, în comerþ 105, în comunicaþii – 66 ºi în celelalteorganizaþii economice 105 muncitori, ceea ce înseamnã în total653 de lucrãtori angajaþi.

În administraþia de stat, la judecãtorie în organizaþiile social-politice, învãþãmânt, culturã, serviciu sanitar ºi în alte organizaþiiºi instituþii sunt angajaþi 395 lucrãtori. Deci, în total în economie ºiserviciile sociale sunt angajaþi 1.048 lucrãtori.

Vizitele unor personalitãþi de seamã

Alibunarul în cursul istoriei sale a fost vizitat de mai multe per-soane distinse. Amintim doar câteva personalitãþi marcante.Împãratul Austriei Iosif al II-lea a cercetat Alibunarul în a.1768cu prilejul constituirii Graniþei militare în Banatul de sud. Dealtfel,Alibunarul a devenit în curând sediul unei companii grãnicereºti.

Episcopul eparhiei Caransebeº P.S. Nicolae Popea a efectuat ovizitã în Alibunar la 20 mai, 1893.

Cunoscutul culegãtor de material din domeniul folcloruluiGustav Weigand a fost la Alibunar în ziua de 4 octombrie 1895pentru completarea studiilor din domeniul filologiei române.

Episcopul Caransebeºului Dr. Miron Elia Cristea, a fãcut vi-zitã canonicã la Alibunar la 8 septembrie 1912, pentru a sfinþiibiserica româneascã.

Vizita canonicã a Episcopului de Caransebeº Dr. VasileLãzãrescu a avut loc la 2 octombrie 1936.

Cu prilejul împlinirii a 75 de ani de la înfiinþarea corului biseri-cesc din 2 februarie 1965, a fost prezent ºi Prot. Milan Smiljaniædin Belgrad, preºedintele Asociaþiei preoþimei din Iugoslavia.

În 7 octombrie 1981 au vizitat Alibunarul întâistãtãtorii Biseri-cii ortodoxe române ºi a Bisericii ortodoxe sârbe, Patriarhii Iustin

54

Moisescu ºi German Ðoriæ cu numeroºi mitropoliþi ºi episcopi aiambelor biserici.

Înalt Prea Sfinþitul Arhiepiscop ºi Mitropolit al Banatului Dr.Nicolae Corneanu a fãcut trei vizite canonice la Alibunar: la 15august 1990, la 6 august 1993 ºi la 18 august 1996.

La 15 august 1998 a avut loc prima vizitã canonicã la Alibunara Prea Sfinþitului Episcop Dr. Laurenþiu Streza al Caran-sebeºului ºi locþiitor al Vârºeþului.

55

Corul de copii al Bisericii Ortodoxe Române din Alibunar

CAPITOLUL V

SITUAÞIA DIN TIMPUL PRIMULUIRÃZBOI MONDIAL, PERIOADAINTERBELICÃ ªI A OCUPAÞIEI

FASCISTE

Odatã cu declanºarea Primului rãzboi mondial, în a.1914,autoritãþile austro-ungare mobilizeazã ºi în Banatul actualiugoslav locuitori români ºi cetãþeni de altã naþionalitate,

care vor fi încadraþi în rândurile armatei austro-ungare ºi trimiºi, îngeneral, pe frontul de Rãsãrit în Galiþia. Atât românii cât ºi sârbiidin Alibunar, dar ºi din alte localitãþi, au dezertat din armatã,întorcându-se la cãminele lor, unde se ascundeau ca sã nu fie gãsiþide jandarmii maghiari.

Autoritãþile au procedat la rechiziþionãri pentru nevoile ar-matei astfel cã de la þãranii din Alibunar s-au rechiziþionat trãsuri,cai, alimente.

Persoanele care au avut vârsta prevãzutã pentru mobilizare auurmãrit sã evite prin diferite moduri plecarea pe front în care senscreºte numãrul acelora care se ascund în adãposturi formând aºa-numitul „cadru verde”. Totuºi în Primul rãzboi mondial 89 perso-ane din Alibunar ºi-au pierdut viaþa iar 39 sunt date dispãrute.

La fel, un numãr de alibunãrenþi au fost prizonieri în Rusia deunde dupã terminarea rãzboiului s-au întors la vetrele lor.

În zilele de dezmembrare a Austro-Ungariei ºi la Alibunar auloc miºcãri ºi frãmântãrãri în rândurile populaþiei. Sãrãcimeanãdãjduia cã odatã cu rãsturnarea regimului austro-ungar vaobþine pãmânt ºi condiþii mai bune de viaþã.

56

Dupã terminarea rãzboiului, românii însã s-au decepþionat,pentru cã nu s-au bucurat de drepturi ºi libertate naþionalã. La ale-gerile pentru constituantã din a.1921 nu au avut drept de vot,deoarece popoarele care nu erau de origine slavã nu se bucurau deacest drept la alegerile din 1921.

Situaþia social-politicã s-a îmbunãtãþit oarecum la începutulanului 1923, când ºi românii au fost introduºi pe listele electoraleobþinând drept de vot. Pe atunci, mai precis, la 10 februarie, 1923,s-a întemeiat la Alibunar Partidul Român, în jurul cãruia s-austrâns românii bãnãþeni. De atunci acest partid îºi va asuma rolul ºimisiunea de apãrãtor ºi protector al drepturilor minoritãþii românedin Regatul sârbilor, croaþilor ºi slovenilor. În martie 1923 P.R. ed-iteazã ºi ziarul sãptãmânal „Graiul Românesc”, care apare ca or-gan al partidului pânã în anul 1925.

Momente din perioada interbelicãÎntemeierea Partidului Român ºi a altor partide

În primii ani de existenþã a statului iugoslav, minoritatearomânã nu a beneficat de drepturi naþionale, s-au culturale. la felpopulaþia sãracã ºi fãrã pãmânt nu a beneficiat de reforma agrarã.Activitatea unor societãþi culturale a fost pur ºi simplu interzisã,dat fiindcã autoritãþile nu au dorit sã aprobe Statutele acestora.

Nemulþumirea populaþiei româneºti s-a manifestat mai alesfaþã de prim-pretorii cercuali.

Prim-pretorul din Alibunar a fãcut percheziþie la locuinþa luiTeodor Topliceanu ºi cu acest prilej a confiscat din bibliotecã maimulte cãrþi româneºti, care erau considerate cã afecteazã intereselestatului iugoslav.

De asemenea, a rãmas nerezolvatã ºi problema ºcolarã,fãcându-se simþitã lipsa de cadre didactice care sã þinã cursuri pen-tru elevii în limba maternã. Sãptãmânalul „Graiul Românesc”,

57

editat de dr. Ioan Jianu, avocat din Alibunar ºi deputat în Parla-mentul þãrii, scrie despre situaþia gravã din învãþãmânt.

Adunarea de constituire a Partidului Român

În ziua de 10 februarie, 1923 la Alibunar s-a desfãºurat Con-gresul la care a luat fiinþã Partidul Român. La acest eveniment demare importanþã participã reprezentanþi – delegaþi din toate local-itãþile cu populaþie româneascã din Banatul iugoslav. Acest eveni-ment a fost ca atare o adunare grandioasã ºi s-a þinut în faþa Biseri-cii ortodoxe române din loc. La acest Congres au participat peste5.000 de români ºi el a marcat începutul organizãrii politice aromânilor bãnãþeni într-un partid propriu ºi independent, în noulstat – Regatul sârbilor, croaþilor ºi slovenilor.

Pregãtirile pentru „Marea adunare popularã” din Alibunar s-aefecutat de cãtre Comitetul Central, respectiv Organizatoric, carea þinut trei întruniri la Biserica Albã sub conducerea avocatului dinBiserica Albã, dr. Aurel Novac, care a fost ales în funcþia depreºedinte al Comitetului Central, iar apoi ºi al Partidului Român.Domnia sa a fost ºi deputat în Dieta de la Budapesta pe timpulstãpânirii maghiare.

Comitetul Central a fost compus din 30 de mebrii, ca reprezen-tanþi politici ai poporului român din Banatul de sud.

Congresul de constituire a Partidului Român de la Alibunar areo deosebitã semnificaþie în viaþa politicã a minoritãþii române dinIugoslavia, deoarece au fost puse temeliile Partidului Român,ideal al grupului etnic român, dorinþa de a-ºi realiza drepturile ºi dea se afirma social-politic.

Adunarea de constituire a P.R. din Alibunar a adoptat progra-mul partidului, precum ºi lista Comitetului Central, ales la întruni-rea din Vârºeþ din 25 decembrie, 1922. Adunarea a acceptat ºi listacandidaþilor pentru alegerile parlamentare din 18 martie 1923, alcãrei purtãtor a devenit dr. Ioan Jianu din Alibunar.

58

La alegerile parlamentare P.R. a obþinut 7.059 voturi ºi purtãto-rul listei, dr. I. Jianu a fost ales ca primul deputat român din Rega-tul sârbilor, croaþilor ºi slovenilor.

Congresul de la Alibunar a adoptat hotãrârea ca P.R. sã editezeziarul sãu sãptãmânal „Graiul Românesc”, care a vãzut lumina ti-parului în luna martie, 1923 la Panciova. Tot la acest Congres afost întemeiatã ºi „Asociaþia culturalã Românã”, a cãrei preºed-inte devine protopopul Trãian Oprea din Tractul Vârºeþului. Sar-cina ºi scopul acestei Asociaþii culturale au fost unificarea ºistimularea activitãþii societãþilor culturale, precum ºi obþinerea ap-robãrii Statutelor (Regulamentelor) acestora.

Formarea Partidului Român constituie o cotiturã în viaþasocial-politiã a românilor din Banatul iugoslav. Datoritã înte-meierii partidului politic românii vor lua parte activã la evenimen-tele social-politice care au zguduit comunitatea iugoslavã înprimul deceniu de existenþã. Dr. I. Jianu, fiul satului, va lua atitu-dine, în calitate de deputat în Parlamentul þãrii, în favoarea drep-turilor minoritãþii române, care nu au fost respectate întocmai defostul regim iugoslav.

Celelalte partide politice

Afarã de Partidul Român, la Alibunar mai existau ºi alte par-tide. Prezentãm pe scurt, întemeierea acestor partide cu unele datenecesare.

Partidul Radical a numãrat la Alibunar 150 de membrii activiºi circa 700 simpatizeri. În fruntea partidului a fost Andreja Lo-zanov, comerciant, urmat de _iva Damjanov.

Partidul Democrat al lui Ljuba Davidovic a fost întemeiat deTodor Kne&eviæ, avocat din Alibunar. A avut adepþi ºi din rândur-ile românilor, aºa cum un numãr de români au fost adepþi ai Parti-dului Radical. La Partidul Democrat s-au ataºat, în primul rând,þãranii sãraci ºi mijlocaºi.

59

Partidul Democrat Independent (al lui Duda Boškoviæ) l-aavut în frunte pe dr. _arko Fogoraš de profesie medic. Numãruladerenþilor acestui partid nu a fost mare.

Partidul lui Ljotiæ a fost întemeiat în a.1926, fiind condus dePaja Tubiæ ºi de studentul Ladislav Art din Alibunar.

Organizaþia cetnicilor a fost înfiinþatã în a.1936 sub conduce-rea lui Bo&idar Ðorðeviæ, care cu un an mai târziu a fost ucis înmod misterios.A numãrat 45 membri.

Perioada ocupaþiei fasciste

În luna aprilie 1941 unitãþi ale armatei germane au pãtruns laAlibunar. Deoarece un ofiþer german a fost împuºcat soldaþii s-aurãzbunat, omorând pe strãzi ºi la domiciliu peste 200 de persoanenevinovate. Fãptaºul nu a fost descoperit astfel cã soldaþii germania doua zi au împuºcat încã vreo 180 persoane, atât din Alibunar câtºi din alte localitãþi, mai ales soldaþi iugoslavi, care se aflau con-centraþi la Alibunar.

Autorul acestor rânduri a auzit în urmã cu mai mult de un dece-niu de la Tomislav Tomiæ din Panciova declaraþia cã domnia s-a l-a împuºcat pe ofiþerul german, fiind mobilizat ºi gãsindu-se la Ali-bunar. Cercetãrile efectuate de cãtre militari nu l-au putut desco-peri, astfel cã a scãpat. Mãrturisirea lui T. Tomiæ poate fi vero-similã acesta fiind o persoanã serioasã, modestã, fãrã de a facecapital din fapta comisã.

Ocupatorul german a întreprins represalii groaznice ºi asuprapopulaþiei din Alibunar, dar ºi din împrejurimi. Multe persoanenevinovate din localitate dar ºi din alte localitãþi au fost executateîn cursul lunii aprilie, 1941. Se presupune, dupã unele cercetãriefectuate mai târziu cã la Alibunar ºi în împrejurimi aproape 800de persoane ºi-au pierdut viaþa în rãzboiul din aprilie.

În Alibunar autoritatea localã a fost încredinþatã de cãtre Kul-turbund lui Franz Nicolaus ºi la încã patru persoane din rândurile

60

ºvabilor. Timp de o lunã cât au deþinut puterea au introdus un re-gim de violenþã ºi teroare. Notar devine Knol Franz, care s-a întorsdin armata iugoslavã ºi care în trecut a funcþionat ca sub-notar. Încalitate de primar a fost numit fostul primar al Alibunarului, agri-cultorul Andrei Zãria, care a îndeplinit aceastã funcþie pânã laeliberare. Având o þinutã corectã, cinstitã ºi onestã a îndeplinit untimp funcþia de primar ºi dupã eliberare.

Organele de ocupaþie au pãtruns în casele unor foºti militari înarmata iugoslavã ºi au fãcut prizonieri 2 sub-locotenenþi, 36subofiþeri ºi pe unii soldaþi.

Cu scopul de a împiedica miºcarea de eliberare naþionalã, ocu-patorul a întreprins represalii asupra populaþiei. Detaºamentul departizani din Banatul de sud a întreprins diverziune pe linia feratãAlibunar–Vladimirovac, însã în 12 iulie 1941 partizanii din acestDetaºament au fost încercuiþi ºi nimiciþi.

Din luna noiembrie 1941 pânã în februarie 1942 la Alibunar s-au aflat _arko Zrenjanin ºi Strahinja Stefanoviæ, cu scopul de a or-ganiza lupta de eliberare naþionalã în pãrþile Banatului de sud (aju-taþi de dr. Fogoraš). Pentru a stãvili miºcarea de eliberare a partiza-nilor, ocupatorul a luat mãsuri aspre, executând mai mulþi patrioþidin împrejurimile Alibunarului.

Pentru populaþia din Alibunar ºi împrejurime viaþa în vremeaocupaþiei fasciste a fost nesigurã, devenind chiar însuportabilã.Þãranii au fost obligaþi sã livreze grâul ºi alte produse agricole. Latreieratul grâului au fost numiþi controlori, care au avut sarcina sãcontroleze cantitatea de grâu obþinutã pentru a-i împiedica pe pro-prietari sã ascundã, eventual, o anumitã cantitate de grâu.

Tinerii români ºi sârbi au fost obligaþi sã lucreze la gospodãriileºvabilor, neglijâdu-ºi astfel munca în gospodãriile lor. Pentruaceastã muncã prestatã, în mod obligatoriu au primit o platã miz-erabilã.

61

Evenimentele din 1943-1944

Manifestare naþional-culturalã a românilor, Ziua unirii a fostsãrbãtoritã la Alibunar ºi la 24 ianuarie, 1943.

Un eveniment care a zguduit puternic populaþia din Alibunar s-a întâmplat în luna august, 1944. Anume, avioanele anglo-americane au bombardat localitatea, în apropierea cãreia s-a aflatun aeroport cu avioane germane. Se presupune cã din greºealã afost bombardat satul cu care prilej cei mai mulþi locuitori care ºi-aupierdut viaþa au fost din partea româneascã a localitãþii. Potrivitdatelor statistice extrase din registrele bisericeºti în acel an aumurit 193 locuitori din Alibunar. Pagubele au fost mari, au pierit ºimulte vite, vagoane de cereale, (mai ales grâu), din cauza incedii-lor provocate de bombe incendiare.

În a doua jumãtate a anului 1944 luptãtorii Detaºamentului departizani din Banatul de sud au întreprins acþiuni de sabotaj ºi di-versiuni pe relaþia Alibunar-Biserica Albã. La finea lui septembrie1944 unitãþile germane sub presiunea Armatei Roºii ºi aDetaºamentului de partizani se retrag din Banat ºi în 3 octombrie,1944, a fost eliberat Alibunarul ºi localitãþile din împrejurimea lui.

Fântâna memorialã cu figura de bronz a luptãtorului, sculpturãrealizatã de sculptorul B. Jovovic, aminteºte generaþiilor de astãziºi de mâine de evenimentele din timpul Miºcãrii de eliberarenaþionalã. Fântâna memorialã a fost ridicatã în parcul din centrulsatului, în a.1959.

CAPITOLUL VI

ÎNVÃÞÃMÂNTUL ÎN TRECUT ªIASTÃZI

Începuturile învãþãmântului în Alibunar, are o bogatã tradiþie.

Încã în timpul Confiniului militar, administraþia grãnice-reascã, s-a îngrijit sã facã educaþia ºcolailor în spiritul vremii.

Primele date despre existenþa ºcolii primare sunt legate de anul1802, dar Th. Petriºor în „Monografia Alibunarului” din 1896 nerelevã ºi urmãtoarele: „...introducerea graniþãrismului s-a înfi-inþat ºi o ºcoalã care primea ºcolari pregãtiþi în ºcoala naþionalã”.Deci este posibil cã o ºcoalã sã fi existat din a doua jumãtate a seco-lului al XVIII-lea.

În anul 1802, ºcoala a fost frecventatã de 67 elevi ortodocºi(români ºi sârbi). În anul 1854, sunt menþionate ºi numeleînvãþãtorilor din Alibunar: Antonie Ciobanu ( învãþãtor la clasaºcolii „triviale” de bãieþi) ºi Ðorðe Vragoviæ (a predat clasei defete).

Mai târziu la ºcoala „trivialã” amintim pe urmãtorii învãþãtori:Schambacher, Zatira, Mãrgan, Šandor, Kostiæ (a fost învãþãtorpânã la desfinþarea „grãniþãrismului” ºi a ºcolii „triviale”).

Din anul 1858, dupã ce se desfiinþeazã graniþa militarã, se în-finþeazã ºcoala de stat la care funcþionau învãþãtorii ªtefan Albu iarapoi Dorsnyak ºi Elevon (la clasele de bãieþi) ºi la clasede lde feteEmilia Hopfer.

Din anul 1862, clasele se despart dupã apartenenþa naþionalã:români ºi sârbi, iar din anul 1876 în ºcoalã se predã preponderentîn limba maghiarã. În aceastã perioadã manualele au fost tipãrite înlimba maghiarã iar leþiile au fost traduse în limba românã sausârbã. În anul 1875, unul dintre învãþãtori a fost ºi Filip Nica. Încele ce urmeazã prezentãm numele învãþãtorilor care au funcþionat

63

la ºcoala din Alibunar în perioada de la sfârºitul secolului prece-dent: Ioan Niþã, Nicolae Penþa (din Petrovasâla), August Mihuþ (aterminat ºcoala de învãþãtori din Caransebeº), Emilia Arsenieviæ,Teodor Petriºor (la români), Timotei Iovanoviæ ºi Ðorðe Bogo-slavljeviæ (la sârbi).

În anul 1872 a fost construitã clãdirea spaþioasã cu douã etaje aºcolii elementare iar dupã anul 1890 pe lângã cele patru clase pri-mare funcþionau încã douã clase ale ºcolii de stat, care au fostfrecventate de douã ori pe sãptãmânã ºi era un fel de specializare îndomeniul gospodãriei rurale a adolescenþilor.

În anul ºcolar 1842/83 în ºcoala din Alibunar erau 190 eleviromâni ºi sârbi iar la sfârºitul secolului al XIX-lea numãrul elevi-lor a crescut la 400.

ªcoala în perioada interbelicã

Din anul 1914 gradul de ºcolarizare a avansat ridicându-se lanivelul de ºase ani, cursurile fiind organizate înainte ºi dupã masã.În aceastã perioadã, pânã în anul 1925, a funcþionat ºi o clasã culimba de predare germanã.

Dupã terminarea primului rãzboi mondial, din anul 1918, pre-legerile în limba românã s-au þinut numai parþial în clasele III ºi IV.În rest limba de predare la români a fost limba sârbã.

Starea aceasta nesatisfãcãtoare pentru etnia românã a duratpânã în anul 1935, când conform Convenþiei ºcolare româno-iugoslave din 1933, din România vin învãþãtori contractuali, ºianume: Constantin Arhire, Gheorghe Ionescu, Nicolae Opãricã,Alexandru Criºan ºi Constantin Ursache (au predat ºi alþii dinRomânia, iar aici amintim pe învãþãtorul Teodor ªandru, care esteoriginar din Seleuº, din Ardeal).

În anul 1928 la propunerea inspectorului ºcolar Vitomir Bog-danoviæ se înfiinþeazã în Alibunar ºcoala de croitorese (ºcoala defete unde se învaþã meºteºugul croitoriei ºi broderiei). ªcoala

64

aceasta ºi-a întrerupt activitatea la începutul anului 1941 ºi s-areînfiinþat în anul 1946 ca în anul 1948 sã se desfinþeze.

În timpul celui de al doilea rãzboi mondial, ºcoala primarã îºidesfãºoarã activitatea în condiþii vitrege. Cursurile s-au þinut înlimbile românã ºi sârbã cu obligaþia de a învãþa limba germanã. Înanul 1944 directorul ºcolii a fost tânãrul învãþãtor Adrian Bojincare a decedat ca urmare a bombardamentului din 7 august 1944.

Starea învãþãmântului în perioada postbelicã

Începând cu anul ºcolar 1945/46 în Alibunar a fost înfiinþat„progimnaziu” (de la clasa I-a la clasa VII-a). Învãþãmântul sedesfãºoarã în limbile românã ºi sârbã cu clase separate. Din anul1953, aceastã instituþie ºcolarã primeºte caracter general. ªcolar-izarea dureazã opt ani iar ºcoala are clase româneºti ºi sârbeºti.

Primul director al „progimnaziului” a fost Srbislav Dragoje-viæ iar apoi la aceastã funcþie într-o perioadã erau numiþi ºi urmãto-rii învãþãtori: Gheorghe Bosioc, Filip Bojin ºi Voja Orbulov (sârbdin România).

În cadrul ºcolii a funcþionat ºi internatul de bãieþi ºi fete. Direc-torul internatului a fost Gheorghe Bosioc. Elevii din regiunea Ali-bunarului au fost cazaþi la început în clãdirea „Haiduºca” (actualastradã Bratstva jedinstva nr. 2) iar mai târziu în alte clãdiri.

ªcoala primarã, mai târziu generalã, din Alibunar ºi-adesfãºurat cursurile în mai multe clãdiri din centrul localitãþii. Încontinuare amintim pe directorii care au funcþionat de la eliberarepânã în zilele noastre: Olga Nikolin - Pešiæ, Leposava Fogoraš (aparticipat activ în cadrul Miºcãrii de Eliberare a þãrii noastre de subteroarea fascistã), Srbislav Dragojeviæ, Constantin Ursache,Gheorghe Bosioc, Voja Orbulov, Filip Bojin (în prima fazãdupã eliberare ºi 6 ani în perioada deceniului ºapte este reputatmatematicean ), Stevan Bela, Petru Laþcu (douãzeci de ani a fost

65

director în deceniul ºase ºi ºapte) Pãun Popa, Predrag Dami-janoviæ, Vekoslav Cvetkoviæ ºi actualul director Milan Zelèev.

Datoritã registrelor care se pãstreazã la ºcoalã, din anul 1947 încele ce urmeazã redãm lista cadrelor didactice care au predat înºcoala din Alibunar: Constantin Ursache (venit din România,învãþãtor contractual, dar a rãmas aici pânã la pensionare, cândtrece la Cuvin), Gheorghe Bosioc, Todor Ghilezan, Paulina Gavri-loviæ, Milosava Milunov, Zora Burduliæ, _iva Milunov, EmiliaBarbu, Zãria Bârnea, Momèilo-Moma Šiljanoviæ, Persida Laþcu,Filip Bojin, Zagorka-Zaga Šiljanoviæ, Marija Lemlajn, AksentijeMatanoviæ, Predrag Rajiæ, Lucian Flora, Trãian Samoilã, DanicaRakoviæ, Rudolf Lemlajn, ªtefan Broºtean, Draga Trocea, IlinkaTejin, Victoria Trifu, Virginia Popovic, Livia Ardelean, OctavianTrifu, Vekoslav Cvetkoviæ, Pietra Baba, Pãun Baba, Adrian Ne-gru, Lucia Fãra, Milica Mihailov, Bo&ana _ula, Maria Miloº, Mi-lan Kuzmanoviæ, Veljko Zuboviæ, Persida Ghergha, MiroslavKrstiæ, Doina Buia, Ljubinka Markov, Steluca Crãciun, DoinaBroºtean, Floarea Demenescu (la ºcoala din Seleuº), NicoaleDalea (actualul secretar), Draga Vojnoviæ, Floarea Kukiæ, IlincaStepanoviæ, Vioara Cioloca, Doina Mengher, Dušanka Ljevnajiæ,Slaðana Tucoviæ (la Seleus), Smiljana Vujadinoviæ, Ana ªtefan,

Livia ºi Cornel Boraci, Tiberiu Ghergha, Vidosava Jivan, OlgaKnezeviæ, Maria ºi Aurel Jurjovan, Ljubica Janoševiæ, MaraJokiæ, Petru Lacþu, Pãun Ghina, Ivan Mihajlov, Ljiljana Èorlija,Nade&da Deletiæ, Milan Zelèev, Aurel Demenescu, Maria Purcar,Iuliana Bojin, Pavel Jivan, Miloš Pajeviæ, Ion Ghizeºan, DragaKokotoviæ, Anðelka Nikoliæ, Nina Lotrean, Miroslava Iliæ,Dušanka Vukoviæ, Marinicã Popa, Ankica Kruniæ, Lidia Gean,Sne&ana Iliæ, Adrian Mengher, Sofia Pincu, Albina Vukajloviæ,Gheorghina Mengher, Maria Mohan, Olivera Dadiæ, Grujica Iliæ,Iosif Broºtean, Todor Petrovici, Divna Pekiæ, Dorel Baba (la Se-leuº), Vesna Videkaniæ, Nicolae Bocºan, Olimpia Trocea, Rado-jka Damjanoviæ, Rodica Almãjan, Selimir _ivadinoviæ, JasminaLeko, Maja Èiriæ, Brankica Dadiæ, Janeta Mureºan, pedagogulºcolar Zorica Vujinoviæ, Tomiþã Guþu (la Seleuº) Mãrioara Popa(la Seleuº), Violeta Broºtean-Baba, Maria Miclea (la Seleuº), Oc-tavian Popa, M.Francuski.

Actualmente în cadrul ºcolii din Alibunar se gãseºte ºi ºcoalageneralã din Seleuº. În total ºcoala „Bratstvo jedinstvo” are 530elevi dintre care în Alibunar 417 iar în Seleuº 113. În Alibunar ex-istã 22 de clase iar la Seleuº 12 clase dintre care în Alibunar sunt 15clase cu limba de predare sârbã ºi ºapte cu cea românã. În Seleuºexistã ºase despãrþãminte cu limba de predare sârbã ºi tot atâtea culimba de predare românã. În Alibunar în clasele cu predare înlimba sârbã sunt 349 elevi iar în Seleuº 63. Cursurile cu limba depredare românã, la Alibunar sunt frecventate de 68 elevi iar la Se-leuº de 50 elevi. Actualmente, la Alibunar predau la cursurile înlimba sârbã ºi românã 34 de cadre didactice cu pregãtirea supe-rioarã ºi universitarã iar la Seleuº sunt încadraþi 20 de profesori.

Actualmente ºcoala „Bratstvo jedinstvo” dispune de douãclãdiri noi (la Alibunar ºi Seleuº - clãdite în deceniul al ºaptelea).ªcoala din Seleuº are ºi o minunatã salã de educaþie fizicã.

În Alibunar existã ºi instituþia preºcolarã „Poletarac” carefuncþioneazã într-o clãdire nouã care îndeplineºte condiþiile op-time pentru îngrijirea preºcolarilor, de la vârsta de un an pânã laºase ani.

67

Liceul de Economie ºi Comerþ

În anul 1963/64 la Alibunar, a fost înfiinþatã ºcoala carepregãteºte cadre cu pregãtire licealã (medie) din domeniul econo-miei (mai târziu ºcoala a început sã pregãteascã ºi cadre din dome-niul comerþului, iar într-o perioadã ºi meseriaºi cum sunt: mãce-lari, croitori, etc.).

Primele cursuri au avut loc în clãdirea fostului hotel „Drina”,actuala clãdire a Asociaþiei sportive „Buduænost” de lângã piaþapublicã. Astãzi ºcoala funcþioneazã în clãdirea nou clãditã , în lo-cul unde pe timpuri era ºcoala generalã. Clãdirea ºcolii actuale estecea mai bine amenajatã din provincia noastrã, chiar ºi din repub-licã. Aceasta se datoreazã entuziastului director Dušan _ula, carede 32 de ani se aflã în fruntea acestei instituþii ºcolare, unicã deacest profil pe þarã care are ºi clase în care cursurile se desfãºoarãîn limba românã.

La început ºcoala a fost numitã „25 Mai”, iar actualmentepoartã numele marelui iluminist sârb „Dositei Obradoviæ”. ªcoalaeste frecventatã de 608 elevi (1998), din comuna Alibunar ºi dinalte zone. Are 19 clase spaþioase, dintre care 12 sunt specializatepentru învãþãmântul respectiv, ºase sunt cabinete dotate cu materi-alul didactic necesar (calculatoare). Pe lângã aceasta, ºcoala dis-pune de bibliotecã cu 8.000 cãrþi (în limba sârbã ºi românã), salã delecturã, o prãvãlie ºcolarã, salã de educaþie fizicã, centru de radio-difuzare ºi terenuri în aer liber de sport.

Elevii acestei ºcoli reputate, obþin rezultate excepþionale laemulaþiile pe þarã în toate domeniile de specialitate (economie ºicomerþ, dar ºi cultural - cunoscutul cor de fete, dirijor LeriMengher). Datoritã, pregãtirilor excelente, absolvenþii acesteiºcoli reuºesc sã se înscrie la ºcoli superioare ºi universitãþi în þarã ºiîn România.

În urmã cu câþiva ani, elevii liceului din Alibunar au început sãediteze ziarul ºcolar numit „Oculus”.

68

Putem menþiona cu certitudine cã ºcoala de economie ºi comerþeste o instituþie model pentru ºcolile cu acest profil din þarã. Esteorganizatã perfect ºi dotatã cu materiale didactice necesare unuiînvãþãmânt modern în care sens îndeplineºte un rol important nunumai pentru comuna Alibunar, ci ºi pentru o zonã mai largã.

Director al ºcolii a fost profesoara Ljiljana Bogdanoviæ iarapoi profesorul Dušan _ula care conduce cu succes acest colectivdupã cum am mai amintit mai sus timp de 32 de ani, pânã în zilelenoastre. (O perioadã mai scurtã funcþia de director a îndeplinit-oVeljko Tomiæ).

În perioada anilor 1981-1983 în baza reformei ºcolare, în cad-rul liceului de economie a fost înfiinþatã ºi ºcoala de zece ani, undeau fost directori Todor Creþu ºi Vojislav Deletiæ.

La urmã prezentãm lista cadrelor didactice care au þinut (sau þinºi în prezent cursuri la Liceul de Economie ºi Comerþ): LjiljanaBogdanoviæ, Dragan Grahovac, Bratislav Steskal, Dušan _ula,ing. Antun Cinkler, Vojislav Deletiæ, Borivoje Trifunoviæ,Mirèeta Kovaèeviæ, Vasilie Nikoliæ, Melanija Nikoliæ, LjiljanaVarga, Bo&idar Matiæ, Persida Laþcu, dr. Boško Stanimiroviæ, Ti-

69

bor Koršoš, Arpad Koršoš, Zlata Sturza, Milan Zelèev, IonelLaþcu, Ljubica Jakšiæ, ªtefan Broºtean, Ilija Ivanoviæ, Marko Èu-lina, Ðorðe Doti, Mirijana Acketa, Traian ªtefan, Radivoje Rado-viæ, Ilija Bulajiæ, Stojka Sonja Dadiæ, Mirjana Runiæ, Maria Mi-clea, Laza Cârdu, Janeta Mureºan, Olimpia Trocea, Sne&ana Iliæ,Rodica Almãjan, Nikola Vuèkoviæ, Dragana Mitrovski, LuminiþaDiþescu, Radojka Damijanoviæ, Vojislav Kokotoviæ, NicolaeBocºan, Dragana Mitrovska, Nada Petiæ, Biljana Junaèkoviæ,Ionel Purcar, Zãria Olar, Svetomir Cvetkoviæ, Pavel Giura, IonelGãtãianþ, Doru Sârbin, Vidan Ðuriæ, Iosif Stanciu, Dušanka Bra-tiæ, Biserka Laliæ, Maria Simiæ, _ivanko Gojkov, Draga Kukiæ,Rumuniel Almãjan, Ljubica Protiæ, Ion Flora, Elena Flora, IoþaÞãran, Doina Þãran, Dragan Erak, Ljiljana Stejiæ, Persa Vasilje-viæ, Divna Pekiæ, Marija Marèetiæ, Biljana Vragoviæ, LjubomirDadiæ, Milena Guþu, Leri Mengher, Draga Kokotoviæ, GabrijelaOkilj, Nikola Mihajlov, Miroljub Pešiæ, Vitomir Višacki, VictoriaHegean, Roman Hegean, Nikola Runjiæ, Svetlana Topalov, Rato-mir Bjelogrliæ, Mihajlo Lukiæ, Rade Aksentijeviæ, SvetislavMarinkoviæ, Miodrag Kièanoviæ, Biserka Markovicean-Višnjiæ.Secretarii ºcolii au fost: Draga Roºu, Ionel Laþcu ºi (actuala)Slavica Berlovan.

Note:– Datele sunt preluate din „Monografia Alibunarului”

de Teodor Petriºor;– Articolul semnat de prof. Marinel negru din „Fãclia” Nr. 5

„Contribuþia la cercetarea trecutului ªcolii elementare dinAlibunar”;

– Registrele instituþiilor ºcolare;– Cartea „Învãþãmântul primar românesc din Banatul iugoslav

în secolul XX” de prof.dr. Trãilã Spãriosu

70

CAPITOLUL VII

VIAÞA BISERICEASCÃ LAALIBUNAR

Biserica din Alibunar înainte de despãrþirea ierarhicã,

Viaþa liturgicã a

creºtinilor orto-docºi din Alibunar

din ultimele trei secoleeste strâns legatã de celetrei biserici ortodoxe, careau fost ridicate într-un in-terval de 161 de ani. Dupãretragerea turcilor, Alibu-narul este locuit numai deromâni ºi sârbi, avândaceeaºi credinþã ortodoxã.În anul 1735, sub epis-copul Maxim Nestoroviædin Vârºeþ, au zidit obisericã comunã, care maitârziu sub Georgeviæ afost renovatã. Aceastãbisericã a fost amplasatãpe locul din faþa morii. Peacest loc a fost ziditã o

cruce care strãjuieºte pânã în zilele noastre, amintind posteritãþiide strãvechiul locaº de rugãciune. În anul 1751 Alibunarul aveadoi preoþi. În anul 1786 vechiul locaº, construit din material slab, a

71

fost deja în stare de ruinã. Având un însemnat fond de bani (1655fl. 40 cr. bani gata în anul 1787), comunitatea bisericeascã din Ali-bunar, alcãtuitã din români ºi srârbi ortodocºi, zideºte în anul 1796un nou edificiu bisericesc comun de proporþii monumentale ºi de ofrumuseþe aleasã. Aceastã bisericã comunã a fost sfinþitã pe timpulÎmpãratului Iosif al II-lea de episcopul Iosif Ioanovici Šakabent, înanul 1798, cu hramul „Bunãvestire”. Deºi românii erau majoritari,serviciile divine se sãvârºeau în limba slavonã bisericeascã, pentrucã românii ortodocºi din Criºana, Banat ºi Transilvania erau subjurisdicþia Mitropoliei sârbe de Carlovitz. În anul 1854 Alibunarulavea urmãtorii preoþi: George Popoviciu, capelan Paul Tubiæ,Ioan Gruiæ, Filip Gian ºi capelanul Nicolae Gian. Prinstrãdãniile învãþãtorului Teodor Munteanu, românii au primitdreptul în anul 1862, a li se servi în bisericã tot a douã duminicã înlimba românã. Dar ºi înainte de acest an preoþii români oficiau slu-jbele în româneºte pe la casele românilor. Serviciul divin înbisericã în limba românã a fost oficiatã de preotul Nicolae Gian,uneori ºi de preotul sârb Paul Tubiæ

Despãrþirea ierarhicã ºi construirea bisericii române

Mitropolitul Andrei ªaguna, luptând pentru autonomia biseri-ceascã a românilor din Transilvania, Criºana ºi Banat, a reuºitdupã îndelungate strãdãnii ºi jertfe, sã restaureze vechea Mitropo-lie a Transilvaniei la 24 decembrie, 1864, de data aceasta cu sediulla Sibiu, având douã eparhii sufragane: la Arad ºi Caransebeº, ul-tima înfiinþatã în 1865. În septembrie 1872 se produce ºi formaldespãrþirea ierarhicã ºi la Alibunar, când elementul românesc dinAlibunar se organizeazã în parohie separatã. Începând cu aceastãdatã, parohia ortodoxã românã din Alibunar aparþine protopopia-tului ortodox român al Panciovei ºi Episcopiei ortodoxe române aCaransebeºului. Primul preot român independent a fost PetruMurgul, care a donat bisericii în anul 1877 un chivot ºi un litier,

72

care se pãstreazã ºi se folosesc ºi în prezent. Pe aceste obiectesfinte este gravatã urmãtoarea inscripþie: „Petru Murgu preotu înAlibunar anu 1877”.

De la despãrþire, din 1872 ºi pânã în anul 1877, româniisãvârºeau serviciile divine în biserica comunã, tot a doua duminicãîn limba românã, iar din anul 1877 pânã în anul 1898, serviciile di-vine pentru românii ortodocºi din Alibunar se oficiau în capela dinvechea casã parohialã, care s-a predat românilor la despãrþire cadespãgubire împreunã cu alte bunuri mobile ºi imobile. Cu prilejuldespãrþirii ierarhice din 1872 s-a luat în considerare conscripþia din1865, potrivit cãreia la Alibunar trãiau: 2.357 români ºi 1.263sârbi. Preotul Petru Murgu serveºte ca preot ortodox român pânãîn 9 octombrie 1887 când trece în parohia natalã Petrovasâla, în lo-cul preotului Avram Murgu, tatãl sãu, care a decedat. Urmeazãapoi preotul Nicolae Popoviciu din Maramorac, sub a cãrui pãsto-rire averea bisericii a înaintat aºa de mult încât în anul 1895 auînceput lucrãrile de zidire a bisericii româneºti, proiectatã deAdrian Diacon care va fi una din cele mai frumoase atât cu privirela stil ºi dimensiuni, cât ºi cu privire la poziþiune. Lucrãrile dezidire s-au desfãºurat potrivit planului stabilit de Comitetul paro-hial, astfel cã în ziua de 14 septembrie 1896 a fost aºezatã crucea învârful turnului. Reproducem în continuare punctul 3 ºi 4 dinprocesul verbal (protocol) „luat la ºedinþa extraordinarã aComitetului parochial al bisericii române gr.or. din Alibunariu,þinutã la 26 Octombre 1896:

3. ... Tot acest membru (Nicolae Popoviciu) împãrtãºesce, cãîn dziua de 14 Septembre serbãtoarea înãlþãrei stei Cruci s’asinþit, ridicat ºi aºedat crucea în verful Turnului zidindei bisericicu pompa cuvenitã eºindu-se cu litia la faþa locului, ºi cã în globulde sub cruce s’a pus un document comemorativ analog celui pus înfundament.

Sã ia la cunoºtinþã.4. ... Tot membru de mai sus raporteazã, cã comisiunea edilã a

comandat prin întreprinzãtori a sã arginta cununa ºi a se auri anulzidirei bisericei (1896) ce vin aºedate pe turn, fiind cã acestea lu-

73

crãri în plan ºi specificaþiuni cu s’a cuprins”. Procesul verbal afost purtat de învãþãtorul Teodor Petriºor.

Terminarea ºi sfinþirea bisericii

Urmeazã apoi încã doi ani de muncã ºi jertfelnicie din partearomânilor dreptcredincioºi în frunte cu Comitetul parohial ºi neo-bositul pãstor duhovnicesc, Nicolae Popoviciu, timp în care aufost terminate lucrãrile din interiorul bisericii: iconostasul, pic-tura, mobilierul, înzestrarea sfântului locaº cu toate obiectelesfinte necesare oficierii serviciilor divine. Pictura a fost executatãde renumitul pictor bãnãþean, Filip Matei din Bocºa Montanã, înanul 1898, care cu un an mai de vreme a pictat ºi biserica veche, ac-tuala bisericã sârbeascã. Sculptura a fost lucratã de sculptorul Nis-tor Bosioc din Berliºte. Îmrepunã cu fii sãi, Iosif ºi Iulius. Pe dosuluºilor împãrãteºti se aflã inscripþia: „Întreaga – sculpturã sausculptat de Nistor Bosioc ºi – fii Iosif ºi I. Iulius sculptori înBerliºte Finitã la 28 Iuniu 1898”.

În sfârºit, dupã mulþi ani de muncã, dãruire ºi sacrificiu,românii Alibunarului de la sfârºitul veacului trecut ºi-au vãzutvisul împlinit. Au reuºit prin ajutorul Tatãlui ceresc ºi prin totaladãruire sã aibã propriul locº de închinare ºi încã unul din cele maifrumoase de pe aceste meleaguri. Au închinat noua lor bisericãMaicii Domnului ºi au putut cânta împreunã cu proorocul: „Defaþã a stãtut Împãrãteasa dea dreapta Ta în hainã auritã îm-brãcatã ºi prea înfrumuseþatã” (Ps.44.11). Totul a fost pregãtitacum pentru sfinþirea bisericii. Dorinþa fierbinte a românilor orto-docºi din Alibunar a fost ca, noul locaº sã fie sfinþit de cãtre epis-copul decezan al Caransebeºului, Nicolae Popea pentru care se ru-gau la fiecare slujbã dumnezeiascã. În acest scop s-au fãcut maimulte demersuri la episcopie. Din motive binecuvântate episcopulamintit n-a putut veni la aceastã fericitã ceremonie. Pentru aãbiserica cea nouã sã se poate folosi, Episcopul Nicolae Popea l-a

74

împuternicit pe Prea On. Domn protopresbiter Trifon Miclea a ofi-cia sfinþirea. Comitetul parohial în ºedinþa sa din 5 noiembrie,1898 stabileºte pentru actul sfinþirii urmãtorul program:

„ 1. În ziua de Sf. Arhangheli Michael ºi Gavril – 8/20 Noemvre1898 se va sfinþi biserica românã din nou ziditã din Alibunariu.

2. La 9. oare a.m. se vor muta lithia obiectele sfinte ºi sfinþitedin capela în biserica cea nouã.

3. Sfinþirea interimalã a bisericii prin Prea On.Domn proto-presbiter Trifon Miclea ca delegat al Prea sf. Sale Domnului epis-cop diecezan Nicolae Popea.

4. Liturghia festivã celebratã de Prea On.Domn protopr. cuasistenþa a cel puþin 2 preoþi încã”.

Prin actul sfinþirii biserica cea nouã a fost cu totul scoasã din în-trebuinþarea profanã zilnicã sau obiºnuitã, fiind consacratã între-buinþãrii sfinte, slujirii în ea a Sfintei Liturghii ºi a celorlalte slujbesfinte, Taine ºi ierurgii.

Sfârºitul sec. XIX – prima jumãtate a sec. XX.Preoþii din Alibunar

Odatã cu înãlþarea noului locaº de închinare, viaþa bisericeascãla Alibunar cunoaºte o adevãratã înflorire în toate domeniile. Adoua jumãtate a sec. XIX ºi începutul sec. XX este, de fapt, epocade aur a tuturor parohiilor româneºti din Banat. Se construiescmulte biserici impozante, se reactiveazã ºcolile teologice ºi ºcolilede cântãreþi bisericeºti, creºte numãrul cântãreþilor de stranã, setipãresc multe cãrþi bisericeºti atât pentru trebuinþele preoþilor câtºi a cântãreþilor de stranã. În toate parohiile se înfiinþeazã coruribisericeºti. Corurile de la sate erau în majoritatea lor compuse dinþãrani, organizate de þãrani, instruite ºi conduse de preoþi ºi dascãli,dar în foarte multe cazuri ºi de þãrani. Este cunoscut faptul cã servi-ciile divine se oficiau de multã vreme în dulcea limbã româneascã,

75

cã limba românã avea deja o tradiþie secularã ca limbã de cult, ceeace l-a inspirat pe preotul, poet Alexie Mateeviciu sã spunã:

„Limba noastrã-i limbã sfântã,limba vechilor cazanii,care-o plâng ºi care-o cântã,pe la vatra lor þãranii”.La Alibunar cântarea bisericeascã a fost cultivatã cu multã

grijã ºi însufleþire din cele mai vechi timpuri,mai întâi princântãreþii de stranã, iar apoi ºi prin corurile pe mai multe voci. Înanul 1889 a fost numit învãþãtor la Alibunr, luminatul cãrturarTeodor Petriºor, care a înfiinþat mai întâi un cor pe trei voci ºi aconcertat în localitãþile vecine. În anul 1890 Teodor Petriºor, înfi-inþeazã la Alibunar ºi corul bãrbãtesc pe patru voci, care a avut 25de membrii. În aceºti ani de sfârºit de secol, se înfiinþeazã la Alibu-nar ºi corul de copii. pe candelabrul din faþa Uºilor Împãrãteºti ºipe un tricolor se pãstreazã pânã astãzi ca document inscripþia „Co-rul de fetiþe ºi bãieþi 1899”. Un tezaur de mare preþ ºi un momune-ment de spiritualitate ºi culturã româneascã a Alibunarului este ºi„Monografia comunei Alibunariu”, a aceluiaº dascã TeodorPetriºor, publicatã prima datã în „Foaia diecezanã” din Caran-sebeº în anul 1896, care este cea mai veche monografie românea-scã de pe meleagurile noastre.

Sfinþirea bisericii prin Episcopul Dr. Miron Elia Cristeala 1912

Dorinþa românilor ortodocºi din Alibunar de a li se sfinþibiserica de un arhiereu, s-a realizat la sãrbãtoarea „NaºtereaNãscãtoarei de Dumnezeu”, din 8 Septembrie 1912. Biserica afost sfinþitã de cãtre episcopul de Caransebeº Dr. Miron Elia Cris-tea, care în anul 1925 va deveni primul patriarh al Bisericii orto-doxe Române. în Sfântul altar al bisericii din Alibunar, se pãs-

76

treazã la loc de cinste, actul comemorativ de la sfinþirea bisericii,pe care este scris:

„Act ComemorativZiditu-s-a aceastã sântã bisericã românã ortodoxã din opidul

Alibunari – cu Hramul „Prea Sfânta Nãscãtoare de Dumnezeu” –în zilele pãstorirei P.S.S. în Domnul fericitului episcop de Caran-sebeº Nicolae Popea – fiind protoprezbiter al tractului Panciova:P.O.Domn Trifon Miclea, iar paroh local M.O. Domn NicolaePopoviciu – în anii Domnului 1895-1898 din mijloacele iei pro-prii, – ºi cu voia cerescului Pãrinte s’a terminat, înfrumuseþat ºiastfel sânþitã cu solemnitate mare az în ziua „Naºterii MaiciiDomnului”, 8/21 Septemvre anul Unamienousutedoisprezece –prin Prea Sfinþia Sa Domnul

Dr. Miron Elia CristeaEpiscop de Caransebeº

cu asistenþa: Înalt Prea Cuvioasiei SaleDomnului

Filaret MustaArhimandirt ºi Vicar Episcopesc,P.On.Domn Trifon Miclea, protoprezbiter tractual, M.On.

Domn Nicolae Popoviciu paroh în loc, P.O. Domn Trãian Oprea,prot.Vârºeþului (ºi încã 9 preoþi din diferite parohii precum ºi di-aconii Pavel Mãgdescu ºi Iuliu Porint)

s’a predat aceastã bisericã sântei sale destinaþiuni: ca sã fiemulte veacuri spre mãrirea lui Dumnezeu, – spre întãrireacredinþei ºi a legii româneºti ºi spre mângãierea ºi edificarea a tu-turor, celor ce cu credinþã ºi cu dragoste vor intra ºi se vor rugaîntr-însa. Amin”.

Un alt eveniment de mare importanþã pentru biserica din Ali-bunar, îl reprezintã sfinþirea ºi punerea în funcþie a clopotelor,petrecut la 7 Mai 1929. Cele trei clopote F, A, ºi C s-au procurat dela firma din Ljubljana. Comitetul parohial a decis în unanimitateca materialul clopotelor sã se compunã din 78 procente aramã ºi 22procente þinc englezesc, fãrã nici o altã amestãcãturã. La propune-

77

rea emisului firmei Dl. Florancici se aduce hotãrârea ca clopotulmare, adicã F sã fie în greutate de 740 kg., al doilea A de 400 kg.,iar al trelea – C sã fie de 250 kg. Preþul clopotelor, 52 dinari kilo-gramul, greutatea totalã a clopotelor, 1.390 kg. Plata lor: I –25.000, – dinari la subscrierea contractului, II – 25.000 dinari lamontarea clopotelor în turnul bisericii, ºi III – 22.000 – 23.000 di-nari dupã montarea lor la trei luni fãrã interese. Inscripþiile ºi ico-anele sã înfãptuiesc de cãtre firmã gratuit. Inscripþia pe toate sunã:COMUNA BISERICEASCà ORTODOXà ROMÂNà DINALIBUNAR, iar icoana hramului Sf. Marie. Contractul a fost re-dactat la 30 neoiembrie 1928, fiind subscris de urmãtorii membriiai Comitetului parohial: Preotul Nicolae Popoviciu (junior) paroh,Ioþa Laþcu, Gheorghe Trifu, Luca Mãrgan, Dimitrie Gian, MihaiBojin ºi Alecsa Andrei. În ºedinþa Comitetului parohial din 4 Mai,1929, preºedintele aduce la cunoºtinþã cã clopotele au sosit la garãºi cã trebuie transportate de la garã la Sf. Bisericã, duminicã dimi-neaþã, adicã în 5 mai. Transportul se va face cu o caravanã împru-mutatã din Karlsdorf pentru care se face o colectã la care con-tribuie membrii de comitet cu 2 dinari, precum ºi Iosa Simici cu 15dinari ºi Adam Gherga cu 5 dinari. În sala casei parohiale se pãs-treazã fotografia fãcutã cu prilejul sfinþirii clopotelor, la 7 Mai1929 de „Foto ªtefan Jianu” din Alibunar. Clopotul mic, adicã alpatrulea, este din anul 1877 când românii din Alibunar au început afolosi ca bisericã, capela din vechea casã parohialã. Acest clopot afost procurat la firma „Novotny”, din Timiºoara.

Dupã ºematismul parohiilor, din monografia „Srpska pravo-slavna Karlovaèka Mitropolija”, care a folosit date din 1905, Ali-bunarul avusese 2.710 români, 1.219 sârbi, 189 unguri, 427 nemþiºi 83 diferite naþionalitãþi. În anul 1916 în Alibunar trãiau 2.754români. mai târziu începe o scãdere îngrijorãtoare a populaþieiromâne, astfel cã în anul 1940 numãrul românilor este de 2.089.Totuºi, românii din Alibunar continuã a fi buni pãstrãtori a dati-nilor strãmoºeºti ºi devotaþi fii ai bisericii dreptmãritoare. În primajumãtate a secolului nostru, în mai multe rânduri s-au fãcut re-paraþii însemnate atât la edificiul bisericesc, cât ºi la casa parohi-

78

alã. În mai multe rânduri s-a împrospãtat corul bisericesc cu cadretinere, de asemenea ºi strana bisericii. Tot în cadrul bisericii ºi-auînceput activitatea fanfara ºi societatea culturalã „Doina”.

Preoþii care au pãstorit parohia ortodoxã românã din Alibunarîn prima jumãtate a veacului nostru, sunt:

Nicolae Popoviciu (senior), venit în Alibunar din Maramorac,în anul 1887. Pe timpul acestui preot, cu alese calitãþi, a fost con-struitã biserica româneascã. El pãstoreºte ca proet paroh în Alibu-nar pânã în anul 1918, când trece la cele veºnice. Acest vrednicpreot a fost nãscut în Petrilova, Comitatul Caraº Severin, ºi a dece-dat în vârstã de 73 ani.

Nicolae Popoviciu (junior), de naºtere din Nicolinþul Mare,ginerele Preotului Nicolae Popoviciu (senior), a servit pe postul decapelan din Aprilie 1913, alãturi de socrul sãu, iar apoi ca preot pa-roh pânã în anul 1943, când trece la Domnul în etate de 69 ani.

O perioadã mai scurtã de timp (1926-1927), a servit pe post decapelan, alãturi de preotul Nicolae Popoviciu junior, preotul Vic-tor Bojin.

În anul 1934 în slujba de capelan intrã preotul Nicolae Roman,de naºtere din Râtiºor, care serveºte alãturi de preotul paroh Nico-lae Popovici pânã în anul 1943, iar dupã acest an singur pânã înanul 1947 când pleacã în România.

Din luna Octombrie 1947, începe a servi ca administrator paro-hial, preotul Adam Mãran din Dobrica, iar din anul 1957 se trans-ferã definitiv ca preot paroh la Alibunar, pãstorind cu o scurtãîntrerupere (1975-1976), pânã în August 1987. Preotul AdamMãran a locuit în primii ani ai pãstoriei sale ca paroh, în vecheacasã parohialã. Expropriindu-se vechea casã parohialã din parteaPrimãriei locale ºi plãtind-o cu suma de 5.500.000 dinari, s-acumpãrat o altã casã parohialã de la credinciosul Alexandru-ªan-dor Laþcu, cu preþul de 5.400.000 dinari. În 5 August 1964 preotulAdam Mãran s-a mutat în aceastã casã parohialã.

79

A doua jumãtate a sec. XX

Cu toate cã numãrul românilor s-a micºorat îngrijorãtor în par-tea a doua a secolului nostru, din cauza natalitãþii scãzute ºi aplecãrii multor familii în occident ºi peste ocean, credincioºii deaici continuã sã fie fideli bisericii strãbune. Credincioºii cerce-teazã Sfânta Bisericã în numãr destul de mare ºi contribuie printaxa de membrie ºi donaþiuni însemnate la susþinerea ºi bunul mersal bisericii. Edificiul bisericesc primit drept moºtenire sfântã de laînaintaºi a fost reparat în mai multe rânduri în ultimi 40 de ani:1952, 1958, 1971, 1983 ºi 1996. Curentul electric a fost introdus înbisericã în anul 1961 de cãtre vredniciosul Valeriu Jura. Lucrãrilede instalare a curentului electric au durat din 15 noiembrie pânã în23 decembrie 1961. În ajunul Naºterii Domnului, 24 Decembrie1961, s-a aprins prima datã curentul electric în bisericã.

În anul 1956 din nou s-a topit clopotul cel mare ºi s-a turnat dinnou la Firma T Panteliæ din Zemun.

Restaurarea bisericii în interior s-a fãcut prin pictorul DraganBjelogrliæ din Novi Sad. Lucrãrile de picturã, spãlare ºi renovareaa interiorului bisericii au început în 27 octombrie, 1981 ºi au duratpânã în luna ianuarie, 1982. Sfinþirea bisericii dupã terminarea lu-crãrilor de restaurare s-a fãcut prin protopopul tractual Iuliu Zgâr-gea în duminica din 24 Ianuarie, 1982. La aceastã festivitate alãturide protopopul tractual ºi preotul paroh Adam Mãran a servit ºipreotul sârb din localitate Momir Rankoviæ. Toate mijloacele fi-nanciare, au fost asigurate de la credincioºii din parohie ºi de la ali-bunãrenii plecaþi la muncã provizorie în strãinãtate. O contribuþiedeosebitã o are fiul Alibunarului Dl. Nicolae Olar, stabilit cu fa-milia în California (S.U.A.). Acest credincios este un adevãrat cti-tor al zilelor noastre.

În perioada anilor 1949-1960 a fost instruit un numãr mare decoriºti ºi cântãreþi bisericeºti, iar în anul 1976 la Alibunar a fost în-fiinþatã organizaþia „Oastea Domnului”.

80

Alte evenimente ºi realizãri bisericeºti din ultimul timp

La sãrbãtoarea „Întâmpinarea Domnului”, din 2 Februarie1965, corul bisericesc a sãrbãtorit 75 de ani de la înfiinþare. LaSf.Liturghie festivã din aceastã zi, pe lângã prot.tractual AurelUroº ºi pr.paroh Adam Mãran, a servit un mare sobor de preoþiprintre care ºi Prot.Milan Smilianiæ din Belgrad, preºedintele Aso-ciaþiei preoþimei din Iugoslavia.

Data de 7 Octombrie 1981 va rãmâne înscrisã cu litere de aur încronica bisericii din Alibunar. În aceastã zi de neuitat, au poposit laAlibunar doi patriarhi: Întâistãtãtorul Bis.Ort-Române, PatriarhulIustin Moisescu ºi Întâistãtãtorul Bis.Ort-Sârbe, Patriarhul Gher-man Ðoriæ, însoþiti de un numãr mare de mitropoliþi, episcopi ºipreoþi. Din delegaþia Bisericii române a fãcut parte ºi actualul Pa-triarh al Bis.Ort.Române P.F. Teoctist Arãpaºu, pe atunci Mitro-polit al Moldovei. La întâmpinarea Înalþilor oaspeþi în biserica dinAlibunar, a aprticipat un impozant sobor de preoþi ºi un numãrmare de credincioºi din Alibunar ºi din multe alte localitãþi..

Din rândul preoþilor care au pãstorit parohia ortodoxã românãdin Alibunar, de la despãrþirea ierarhicã din 1872 pânã în zilele no-astre, fac parte ºi preoþii Ion Sfera ºi Ionel Mãlaimare, actualul pa-roh.

Preotul Ion Sfera de naºtere din Mãrghita, a intrat ca preot pa-roh la Alibunar, în anul 1975 în urma retragerii preotului pensionarAdam Mãran. A slujit la Alibunar un an de zile, transferându-se laparohia Toracul mare. Dupã plecarea preotului Ion Sfera, la cere-rea consiliului parohial revine în fruntea parohiei preotul AdamMãran, care va pãstorii pânã în luna August 1987, când se retragedefinitiv. Meritã sã fie menþionat cã preotul Adam Mãran care apãstorit biserica din Alibunar timp de 40 de ani, a rãmas în memo-ria tuturor alibunãrenilor ºi a acelora care l-au cunoscut, ca unadevãrat pãstor duhovnicesc, care toatã viaþa sa a a pãstorit curâvnã ºi blândeþe turma care i-a fost încredinþatã.

81

Începând cu data de 1 Septembrie 1987, parohia ortodoxãromânã din Alibunar este pãstoritã de preotul Ionel Mãlaimare, denaºtere din Satu-Nou. Preotul Ionel Mãlaimare s-a transferat laAlibunar de la parohia Doloave, iar instalarea festivã a avut loc înbiserica din Alibunar la 13 Septembrie 1987. La instalare au par-ticipat P.C.P. Vicar Moise Ianeº, conducãtorul Vicariatului orto-dox român din banatul Iugoslav cu sediul la Vârºeþ, Prea C.P. Pro-topop tractual Gheorghe Ianeº, conducãtorul protopopiatului Pan-ciova cu sediul la Satu-Nou ºi Preotul sârb din loc. P.C. P. MomirRankovic. La sfânta Liturghie a cântat corul bisericesc, condus dedirijorul Dimitrie Laþcu.

Din primãvara anului 1988, la Alibunar se desfãºoarã cu regu-laritate ore de religie cu copii din parohie. Orele de religie cu copiiau loc în sala casei parohiale, iar frecvenþa este benevolã. Spre bu-curia preotului ºi a pãrinþilor la orele de religie participã aproapetoþi copiii din parohie, mai ales cei de la ºcoala cu opt ani, dar ºielevi de la ºcoala medie ºi chiar studenþi, În cadrul orelor de religiese învaþã rugãciunile de trebuinþã din cartea de rugãciuni,învãþãtura de credinþã creºtinã ortodoxã ºi cântãrile bisericeºti.Copiii cântã Domnului de mai multe ori pe an la slujbelebisericeºti. A devenit tradiþional programul de colinde, poezii ºirecitaluri în seara din ajunul Naºterii Domnului, în Sfânta ºi mareazi Vineri ºi în Noaptea Învierii.

Ultimul deceniu al veacului nostru a fost un adevãrat izvor derealizãri ºi bucurii pe plan bisericesc, spiritual ºi cultural,asemãnându-se, în mod semnificativ, cu ultimul deceniu al secolu-lui trecut.

La 20 iunie 1990 în biserica din Alibunar a avut loc primul con-cert duhovnicesc din ultimii 50 de ani, susþinut de corul elevilorSeminarului Teologic din Caransebeº, dirijat de prof. Nicolae Be-lean, directorul Seminarului. În acelaºi an cu prilejul hramuluibisericii, „Adormirea Maicii Domnului”, 15 August 1990, ÎnaltPrea Sfinþia Sa Dr. Nicolae Corneanu, Mitropolitul Banatului, afãcut prima vizitã canonicã la Alibunar. La Sfânta Liturghie Ar-hiereascã din aceastã zi, alãturi de Înalt Prea Sfinþitul Mitropolit a

82

servit ºi Prea Cucernicul Pãrinte Vicar Moise Ianeº ºi un numãrmare de preoþi din tot cuprinsul Vicariatului. Rãspunsurile litur-gice au fost date de corul Seminarului Teologic din Caransebeº,dirijat de Prof. Nicolae Belean, biserica fiind arhiplinã de credin-cioºi din Alibunar, dar ºi din multe alte localitãþi.

La 20 Noiembrie 1990 în biserica din Alibunar are loc un nouconcert duhovnicesc, susþinut de corul „Învierea” din Lugoj.

A doua vizitã canonicã a I.P.S. Mitropolit Nicolae Corneanu, aavut loc la sãrbãtoarea „Schimbarea la faþã” din 6 August, 1993.La Sfânta Liturghie arhiereascã din aceastãzi mãreaþã a fost hiroto-nit întru diacon fiul parohiei, tânãrul absolvent al SeminaruluiTeologic din Carasebeº, Lucian Popa. Rãspunsurile luturgice aufost date de cele douã coruri ale Bisericii ortodoxe române din Ali-bunar, corul bãrbãtesc ºi corul de copii, având ca dirijori peDimitrie Laþcu ºi prof Zãria Bârnea.

Pregãtirea pentru aniversarea Centenarului bisericii

Din anul 1995 credincioºii din Alibunar în frunte cu preotul pa-roh Ionel Mãlaimare, încep pregãtirile pentru aniversarea centena-rului bisericii. În acest scop a fost convocatã ºedinþa extraordinarãa Aunãrii parohiale, care a avut loc în Sf.Bisericã la 13 Martie1995. Au participat foarte mulþi credincioºi din parohie. În aceastãºedinþã a fost constituit Comitetul de organizare pentru aniver-sarea centenarului, alcãtuit din urmãtorii membrii: Preotul IonelMãlaimare, preºedinte, Iosif Gean, Zãria Bârnea, Todor Petrovici,Leri Mengher, Adrian Negru, Mircea Samoilã, Chie Ardelean, IonArdelean, Laza Simici, Sima Onciu, Vasile Lotreanu, Dr. RomanSfera, Ionel Purcar , Românel Almãjan, Pavel Jivan ºi Petru Bojin.Tot în aceastã ºedinþã s-au constituit ºi urmãtoarele comisii:Comisia pentru amenajarea bisericii, Comisia financiarã ºi Mar-keting, Comisia pentru program ºi amanifestãri adiacente,Comisia pentru informare ºi propagandã, Comisia pentru activ-

83

itãþile tehnice, Redacþia ziarului jubiliar, Comisia pentru întoc-mirea monografiei, Comisia pentru primirea oaspeþilor ºi Comisiapentru organizare ºi cazare.

Consiliul parohial al Bisericii Ortodoxe Române din Alibunara fost alcãtuit din urmãtorii membrii: Preotul Ionel Mãlaimare, pa-roh, Iosif Gean, preºedinte, Zãria Bârnea, dirijorul corului, VasileLotreanu, casier, Chie Ardelean, epitrop, Gheorghiþã Gean, epi-trop, Petru Roºu, epitrop, Filip ªoºdeanu, epitrop, Leri Mengher,Ioniþã Gean, Viorel Toplicean, Gavrilã Bojin, Milan Gean, PetruLaþcu, Nica Olaru, Iosif Gean (Mãrian), Cornel Baba, Adam Top-licean, Sima Ardelean, Dimitrie Murgu, Dr. Roman Sfera, MoiseCornea, Aron Sârbu, Aron Bojin, Ion Draxim, Ion Ardelean ºi Pe-tru Toth.

În vederea reparãrii ºi înfrumuseþãrii bisericii zidite înainte cuun veac de vrednicii înaintaºi, s-a deschis concurs la care s-auanunþat mai multe firme de stat ºi particulare. Comisia competentãs-a decis pentru Întreprinderea GSP „In&enjering-Komerc” dinPanciova. Lucrãrile de reparare a bisericii au început la 7 iunie1996 ºi au fost terminate la 8 august 1996. Astfel Biserica a fostîmbrãcatã în hainã nouã de mare sãrbãtoare, fiind complet reparatãla exterior, de la cruce pânã la temelie. Deodatã cu reparareabisericii s-a facut ºi repararea completã la exterior a casei parohi-ale. Pentru realizarea acestui proiect mãreþ a fost nevoie de marimijloace financiare. ªi-au dat contribuþia toþi credincioºii din pa-rohie, fiecare dupã puterile sale. Majoritatea mijloacelor financi-are au fost adunate de l a sponzori, prin angajarea Comisiei finan-ciare ºi de marketing, în frunte cu dl Laza Simici, fiul parohiei, ºefcontabil la „IFPA” din localitate, sponzorul general al Centenaru-lui.

84

Aniversarea Centenarului

Festivitãþile centenarului bisericii româneºti ºi a bicentenaru-lui bisericii sârbeºti (cândva bisericã comunã) din Alibunar, s-audesfãºurat sub genericul „Zilele de spiritualitate, culturã ºi sport”la Alibunar în perioada 14-28 august 1996. Aici au fost incluse fes-tivitãþile din cadrul Bis.Ort.Române ºi Bis.Ort.Sârbe, apoi MareleFestival de Folclor ºi Muzicã Româneascã din 24 ºi 25 august1996, precum ºi mai mute întreceri sportive.

Festivitãþile organizate de Biserica Ortodoxã românã au înce-put cu slujba Vecerniei, din preziua Hramului, 14 august 1996. LaSfânta Liturghie din ziua Hramului „Sfânta Marie Mare”, alãturide preotul paroh Ionel Mãlaimare, a servit ºi P.C. Pãrinte TeodorMiclea, parohul Uzdinului, iar rãspunsurile liturgice au fost datede corul bãrbãtesc dirijat de prof. Zãria Bârnea ºi în premierã deCorul Mixt al Bis.Ort. Române din Alibunar, pregãtit pentru zilelecentenarului de Profesorii Todor Petrovici ºi Leri Mengher. Acestcor a reprezentat Alibunarul la festival ºi a obþinut diploma festi-valului. În orele de dupã amiazã s-a organizat Hora tradiþionalã de„Sfânta Marie Mare”, iar dupã aceea a avut loc turneul final al Cu-pei „Libertãþii” la mini fotbal.

Festivitatea jubiliarã s-a desfãºurat în zilele de sâmbãtã ºi du-minicã, 17 ºi 18 august 1996. Sâmbãtã, pe data de 17 august laorele 12, pe platoul din faþa bisericii a avut loc întâmpinarea festivãa Înalt Prea Sfinþitului Pãrinte Dr. Nicolae Corneanu, Mitropolit alBanatului, sosit pentru a treia oarã în vizitã canonicã la Alibunar.Întâmpinarea a fost organizatã în mod impresionant de cãtrecomisia comptetentã, iar meritul incontestabil pentru reuºitaîntâmpinare, îi revnie în primul rând d-lui prof. Pavel Jivan,preºedintele comisiei pentru primirea oaspeþilor. La aceastã mani-festare mãreaþã au participat mulþi credincioºi din parohie iar ocontribuþie deosebitã ºi-au dat-o copii ºi tinerii din parohie, eleviide la ºcoala cu opt ani ºi de la ºcoala medie. Înaltul ierarh a fostîntâmpinat de fanfara din loc ºi de cele douã coruri aparþinãtoare

85

bisericii: corul bãrbãtesc ºi corul mixt, care intonau cu însufleþireimnul arhieresc, dirijaþi de profesorii Zãria Bârnea ºi Todor Petro-vici. Apoi preotul paroh a adresat Înalt Prea Sfinþiei Sale cuvintecalde de bun venit, exprimând bucuria ºi recunosºtinþa personalã ºia tuturor Alibunãrenilor faþã de Înaltul oaspete care a aceptat sãvinã la Alibunar spre a binecuvânta biserica ºi pe credincioºi laacest moment unic ºi mãreþ. Preotul paroh îi ureazã Înalt PreaSfinþiei Sale sãnãtate ºi clipe de deplinã bucurie ºi mulþumire su-fleteascã la Alibunar. I.P.S.P. Mitropolit, mulþumind pentrumãreaþa întâmpinare, îºi exprimã bucuria personalã de a fi pentru atreia oarã în vizitã canonicã la Aliunar, prin cuvintele biblice:„Aceasta este ziua pe care a fãcut-o Domnul sã ne bucurãm ºi sãne veselim într-nsa!”

În continuare în Sfântul locaº a avut loc slujba Te-Deum ascul-tat cu evlavie ºi bucurie de credincioºii prezenþi. În orele serii,dupã terminarea vecerniei, în bisericã a avut loc lansarea mono-

86

Întâmpinarea festivã a Înalt Prea Sfinþiei Sale dr. Nicolae Corneanu,mitropolitul Banatului (1996)

grafiei „Biserica Adormirea Nãscãtoarei de Dumnezeu din Alibu-nar”, lucrare de mare valoare pentru biserica noastrã, rodul unorcercetãri temeinice a dl mr. Adrian Negru, fiul parohiei. La festivi-tatea lansãrii au luat parte personalitãþi de seamã din domeniul is-toriei ºi artei I.P.S.P.Mitropolit Dr. Nicolae Corneanu a adresat cu-vinte de laudã autorului, afirmând, printre altele, cã „monografiade faþã este o biografie semnificativã a bisericii din Alibunar careface ca istoria comunei Alibunar, a parohiei ºi a bisericii sã nu in-tre în negura vremii. Datoritã muncii autorului, despre Alibunarvor afla ºi alþii. Aceastã cãrticicã ne va ajuta sã nu uitãm trecutul,cãci pe temeliile trecutului zidim viitorul... Prin aceastã carteautorul va avea parte ºi el însuºi de neuitare, monografia con-tribuind la dãinuirea Alibunarului în eternitate”. Cu prilejullansãrii acestei monografii un grup de eleve din Alibunar aususþinut un minunat recital, pregãtit cu mult suflet de d-na prof.Persida Gherga. Sufletul tuturor manifestãrilor în cinstea centena-rului, a fost Sfânta Liturghie de duminicã, 18 august 1996. laSfânta Liturghie Arhiereascã, alãturi de Înalt Prea Sfinþitul PãrinteMitropolit Dr. Nicolae Corneanu, au slujit mai mulþi preoþi din Vi-cariatul nostru. În decursul Sf.Liturghi a venit ºi Prea SfinþitulEpiscop Hrisostom de la Vârºeþ, care a asistat la Sf.Ligurghie pânãla sfârºit. În cuvântarea Sa I.P.S.P.Mitropolit, plecând de la evang-helia duminicalã, a arãtat cât de necesarã este îngãduinþa ºi toler-anþa între oameni. Trebuie sã ne consideãm ca fraþi ºi sã ne iubimunii pe alþii. Dupã terminarea Sf. Liturghii, în restaurantulhotelu-lui „Lovac” a avut loc masa comunã festivã cu participarea tuturorinvitaþilor. În dupã amiaza aceleaiaºi zile în sala Adunãriicomunale ºi în holul acestuia, a avut loc o serie de manifestãri cul-turale, care s-au desfãºurat sub genericul „Picturã, tradiþie ºicredinþã”. În cadrul acestor manifestãri a avut loc o expoziþie decãrþi vechi bisericeºti ºi obiecte de cult, o expoziþie de obiecte ar-heologice descoperite în zona Alibunarului, adunate de Dr. Ro-man Sfera, fiul parohiei, expozþia dl. Viorel Boleanþu – Paima, pic-tor din Satu Nou, marcarea împlinirii unui veac de la apariþia pri-mei monografii româneºti ale Alibunarului (1896) de Teodor

87

Petriºor, precum ºi un minunat concert de muzicã clasicã, primulde acest fel în localitatea Alibunar.

În orele serii, pe scena de varã din Alibunar, ansamblul folclo-ric din localitate a susþinut un program artistic bogat, în cinstea În-alt Prea Sfinþitului Pãrinte Mitropolit Dr. Nicolae Corneanu, caredupã terminarea programului amintit a plecat spre Timiºoara, fiindsalutat de mulþimea de Alibunãreni, care ºi-au exprimat speranþareîntâlnirii. Meritã menþionat cã pe tot parcursul manifestãriijubiliare o contribuþie aparte ºi-au dat-o , corul bãrbãtesc ºi corulmixt, ale bisericii ortodoxe române din Alibunar, care au cântat ºila Sfânta Liturghie Arhiereascã din 18 august, 1996.

Tot cu prilejul centenarului, a apãrut ºi primul numãr al ziaruluiparohial „FÃCLIA”, care a ajuns pânã în prezent la Nr.5. redacþiaziarului fiind compusã din urmãtorii membrii: Roman Sfera, re-dactor responsabil, Adrian Negru, Pr. Ionel Mãlaimare, MirceaSamoilã, Pavel Jivan, Ana-Maria Gean, Emanuel Onciu, Val-entin Boraci, Persida Gherga, Pompiliu Sfera.

Cele mai noi realizãri

În vara anului 1996 s-a demolat clãdirea ajutãtoare din curteacasei parohiale, construitã din cãrãmidã nearsã ºi în locul ei a fostziditã o nouã clãdire ajutãtoare, mai spaþioasã, constuitã dincãrãmidã arsã.

În cadrul acþiunii de amenajare a localitãþii Alibunar, acþiuneproiectatã de Adunarea Comunei Alibunar, a intrat ºi biserica orto-doxã românã, aceasta fiind situatã în centrul localitãþii.

În toamna anului 1997 a fost betonat trotuarul din jurul bisericiipe o lãþime de doi metri, precum ºi trotuarul de lângã casa parohi-alã. Mijloacele financiare pentru executarea acestor lucrãri au fostasigurate de Adunarea Comunei Alibunar.

88

A rãmas neterminatã amenajarea platoului din faþa bisericiicare, conform proiectului, urmeazã sã fie realizat, tot pe speseleAdunãrii Comunei Alibunar, în anii urmãtori.

Pe plan cultural – bisericesc, în ultimii doi ani s-a început încã oacþiune de instruire a noilor coriºti ºi cantori bisericeºti. Dupã ter-minarea lucrãrilor de toamnã din acest an, este planificatã o activi-tate mai intensã de instruire a tinerilor coriºti.

Anul acesta românii dreptmãritori din Alibunar au aniversatîmplinirea unui veac de la sfinþirea bisericii. A fost prilej de aleasãbucurie pentru toþi, dar ºi de pioasã aducere aminte ºi profundã re-cunoºtiþã faþã de înaintaþii care le-au lãsat în moºtenire cel maipreþios tezaur: credinþa strãbunã ºi monumentala bisericã. Înscopul unei manifestãri cât mai reuºite, au fost reactivate, atâtComitetul de organizare precum ºi toate comisiile pentru aniver-sarea centenarului, care au fost constituite în primãvara anului1995. Trebuie menþionatã dorinþa unanimã a membrilor acestororgane, ca ele sã rãmânã permanente ºi sã acþioneze în interesulbisericii ori când este necesar.

Festivitatea jubiliarã s-a desfãºurat la sãrbãtoarea „AdormireaMaicii Domnului”, 15 august 1998, care este ºi hramul bisericii.Cu acest prilej, Prea Sfinþia Sa Dr. Laurenþiu Streza, episcopul deCaransebeº ºi locþiitor al episcopului de Vârºeþ, a fãcut prima Savizitã canonicã la Alibunar. Prea Sfinþia Sa a sosit la Alibunar înziua de 14 august 1998. Credincioºii din Alibunar au organizat încinstea distinsului oaspete o întâmpinare deosebit de festivã, care aînceput la orele 10,00 pe platoul din faþa bisericii. Au fost prezenþiaproape toþi copii ºi tinerii din parohie, mulþi dintre ei îmbrãcaþi înfrumoase costume naþionale, cu flori, cu coºuri pline cu fructe, cupâine ºi sare. La festivitatea întâmpinãrii ºi-au dat contribuþia celedouã coruri ale bisericiiortodoxe române din Alibunar, corulbãrbãtesc condus de Iosif Gean ºi corul de fete, condus de DanielaLelea precum ºi fanfara din loc. La întâmpinare au participatalãturi de numeroºi credincioºi, majoritatea preoþilor din parohiileromâneºti. Preotul paroh Ionel Mãlaimare, a adresat Prea Sfinþitu-lui Pãrinte cuvinte alese de bun venit, menþionând printre altele cã

89

„aceastã vizitã canonicã este o contribuþie enormã pentru pãs-trarea ºi întãrirea credinþei ºi a legii stãmoºeºti”, iar Prea SfinþiaSa mulþumind pentru minunata întâmpinare, îºi exprimã bucuriade a fi prezent la mãreþul jubileu. S-a oficiat apoi în Sfânta bisericãslujba Te-Deum. Spre sfârºitul acestei slujbe, Prea Sfinþitul s-a ad-resat creºtinilor prezenþi cu o cuvântare edificatoare, vorbind de-spre însemnãtatea slujbei sãvârºite ºi despre rolul ºi puterearugãciunii în viaþa credincioºilor.

A urmat apoi în sala casei parohiale o întâlnire a preoþilor dincuprinsul Episcopiei ortodoxe române a Vârºeþului, cu PreaSfinþitul Episcop Dr. Laurenþiu Streza, în vederea discutãrii Statu-tului de organizare ºi funcþionare a noii Episcopii. Dupã termi-narea acestei întâlnirii gazdele au pregãtit o masã comunã festivãîn cinstea Prea Sfinþiei Sale ºi a preoþilor prezenþi.

Festivitatea jubliarã a fost binecuvântatã prin Sfânta LiturghieArhiereascã din ziua „Sfintei Mariei Mari” (15 august 1998), carea început la orele 9,30, fiind oficiatãde Prea Sfinþitul Episcop Dr.

90

Întâmpinarea festivã a Prea Sfinþiei Sale dr. Laurenþiu Streza,Episcop de Caransebeº ºi locþuitor de Vârºeþ

Laurenþiu Streza înconjurat de un impozant sobor de preoþi. Rãs-punsurile liturgice au fost date de corul bãrbãtesc ºi corul de fetedin Alibunar. În cuvântarea Sa, Prea Sfinþitul a vorbit despre în-semnãtatea sãrbãtorii „Adormirea Maicii Domnului” ºi despresensul sfinþirii bisericii. Sfânta Liturghie a fost înregistratã de pos-tul de Radio ºi Televiziunea Novi Sad, programul în limbaromânã.

La sfârºitul Sfintei Liturghii, Prea Sfinþia Sa a conferit Acte decinstire preotului paroh, consiliului parohial ºi adunãrii parohialepentru acivitatea desosebitã în slujba Bisericii. A urmat apoi un re-cital în cinstea Maicii Domnului, prezentat de un grup de fete dinparohie, care a fost pregãtit de d-na prof. Persida Gherga.

Dupã terminarea Sfintei Liturghii la hotelul „Lovac” din lo-calitate a avut loc o masã comunã festivã cu toþi invitaþii. Lamãreaþa manifestare au fost prezente urmãtoarle oficialitãþi: Dl.Pavel Domonji, secretarul provincial pentru exercitarea drepturi-lor minoritãþilor naþionale, dl. Traian Borºan, prim secretar al Am-basadei României la Belgrad, dl. Milan Èuruvia, preºedinteleAdunãrii comunei Alibunar, dl. Milan Mikoviæ, deputat în Adu-narea Federalã, dl Srðan Mikoviæ, preºedintele Adunãrii ComuneiPanciova,, dl. Ion Cizmaº, preºedintele Comunitãþii Românilordin Iugoslavia, reprezentanþii Comunitãþii locale din Alibunar,reprezentanþii S.C. „Elba” din Timiºoara, dl Ioþa Bulic, redactor

ºef ºi responsabilal sãptãmânalu-lui „Libertatea”ºi reprezentanþiimass-media.

La orele15,00 în incintasãlii festive aAdunãrii comu-nei Alibunar aavut loc vernisa-jul expoziþiei de

91

picturã a pictorului Viorel Boleanþu-Paima din Satu Nou, iar încontinuarea în sala mare a Adunãrii Comunei Alibunar a fostorganizat un program literar-muzical la care ºi-au dat contribuþia,alãturi de moderatorii acestei serate, mr. Adrian Negru ºi MirceaSamoilã, scriitori de expresie româneascã de la noi. Onoratuluipublic s-a adresat Prea Sfinþia Sa Dr. Laurenþiu Streza, care cu cu-vinte alese a vorbit despre necesitatea menþinerii patrimoniuluicultural ºi spiritual de pe aceste meleaguri. A urmat apoi prezen-tarea a patru cãrþi: cartea magistrului Adrian Negru, „Mic tratat deartã modernã”, carte de poezii a tinerei poete Ionela Mengher,„Cuvinte”, „Domnia Sa omul” cartea lui Mircea Samoilã ºi în finalcartea de aforisme a lui Veljko Neškov”. Despre aceste cãrþi auvorbit d-ni: Slavko Almãjan, Pavel Gãtãianþ ºi Dimitrie Miclea. Înpartea muzicalã au participat acordeonistul Aleksandar Jakovlje-viæ, solista vocalã Daniela Lelea ºi fratele ei Victor Mãlaimare lachitarã.

Programul jubiliar a fost încheiat cu „jocul” tradiþional deSfânta Marie Mare, care a avut loc pe platoul din faþa bisericii.

92

MONOGRAFIA „BISERICAADORMIREA NÃSCÃTOAREI DE

DUMNEZEU DIN ALIBUNAR” – AUTORMR. ADRIAN NEGRU

Plecând de la semnificaþiaMonografiei Bisericii orto-doxe române din Alibunar, seimpune ca în cadrul acestuicapitol sã prezentãm, foarteconcis, unele aspecte ale aces-tei lucrãri valoroase.

Cu prilejul aniversãrii cen-tenarului zidirii Bisericiiort.rom (august 1996) a apãrutMonografia intitulatã „Bis-erica Adormirea Nãscãtoareide Dumnezeu din Alibunar”.Autorul acestei lucrãri docu-mentare este mr. Adrina Ne-gru, cercetãtor în domeniul ar-telor plastice.

Înainte de scurta Introduc-ere a autorului, preotul parohiei Alibunar, Ionel Mãlaimare,semneazã o „Precuvântare”, în care pune în paginã douã personal-itãþi ilustre: preotul Nicolae Popoviciu, cãruia îi revin cele maimari merite pentru construirea Bisericii (1896) ºi TeodorPetriºioru, învãþãtor, autorul „Monografiei comunei Alibunariu”,tipãritã în anul 1896.

Despre Monografia scrisã de mr. A. Negru preotul I.Mãlai-mare precizeazãcã este strãbãtutã de dragoste ºi ataºament faþã delocul natal ºi fiind în acelaºi timp ºi o contribuþie la tezaurul spiri-tualitãþii româneºti de pe aceste meleaguri.

93

Din cuprinsul Monografiei desprindem urmãtoarele segmente:Câteva caracteristice ale vieþii obºteºti în trecut (p.l2-13), Viaþacreºtinã din zona Alibunarului (14-18), Despre preoþii din Alibu-nar (17-21), Asptecte din trecutul Alibunarului (22-32).

Autorul prezintã aspecte din trecutul Alibunarului, începândcu perioada preistoriei ºi pânã la finea secolului al XIX-lea, ofer-ind cititorilor mãrturii ºi date din perioadele menþionate. De ase-menea descrie situaþia din Banat în timpul dominaþiei turceºti(1552-1716), reþinându-se mai mult la perioada austriacã, careeste importantã pentru dezvoltarea Alibunarului.

În anul 1768 s-a înfiinþat Confiniul militar. Pânã la desfiinþareaacestuia, în anul 1872, Alibunarul face parte din componenþa Gra-niþei militare.

În timpul Revoluþiei de la 1848-1849 la Alibunar s-au petrecutevenimente importante. Anume, aci s-a organizat tabãra sârbea-scã, care va purta lupte crâncene cu revoluþionarii maghiari.Mr.A.Negru aratã suferinþele locuitorilor în satul incendiat în careºi biserica este jefuitã iar arhiva arsã complet. Se menþioneazã ºialte momente din trecutul istoric.

În partea doua a lucrãrii autorul expune date despre arhitecturabisericii (influenþe, caracteristici stilistice), despre construireaacesteia (p.33-46), picturã ºi sculpturã (47-54).

Cartea este ilustratã cu fotografii ale picturilor din interiorulbisericii ºi cu alte fotografii interesante din viaþa culturalã, cu por-tul din acele vremuri etc.

De remarcat cã în lucrare se subliniazã contribuþia Bisericiiort.rom. ºi a slujitorilor ei la pãstrarea conºtiinþei naþionale ºi acredinþei strãmoºeºti în timpurile grele din perioadele oprimãriistrãine.

* * *

În studiul „Despre ªcoala de zugravi din Srediºtea Mare”(apãrut în revista „Lumina” 1998/2, pag.67-69), mr. Adrian Negruconsemneazã cã la Alibunar în Biserica ortodoxã sârbã cu hramulBunãvestiri se aflã icoana „Învierea lui Cristos” pictatã în anul1760, autorul fiind Gheorghe Diaconovici.

94

Se presupune cã primul iconostas al bisericii comune pentruromâni ºi sârbi pânã în anul 1872, a fost pictat de Diaconovici.Aceastã tezã este confirmatã prin faptul cã în Colecþia EparhieiVârºeþului se gãsesc cinci icoane preluate din biserica din Alibu-nar, fiind restaurate de cãtre Muzeul naþional din Belgrad. Eveni-mentele din timpul revoluþiei de la 1848-1849 când în rãzmeriþaacestei revoluþii a ars o mare parte din localitate, precum ºi întreginteriorul bisericii, împreunã cu arhiva comunã, ne determinã sãcredem cã icoanele amintite sunt doar rãmãºiþele iconostasului in-tegral.

Aceastã tezã o susþine, credem pe bunã dreptate, mr. A.Negruîn lucrarea apãrutã în revista „Lumina” din Panciova.

95

Vechea casã parohialã (capela la etaj))

DOUÃ SECOLE ALE BISERICIIORTODOXE SÂRBE

Dupã cum am amintit încele precedente, actualul tem-plu sacru al ortodocºilor sârbi(un secol a fost comun cu celal românilor) a fost înãlþat înurmã cu mai bine de douã se-cole. La doi ani dupã ce a fostterminatã, deci în anul 1798biserica a fost sfinþitã de epis-copul Iosif Jovanoviæ-Šakabenta.

În strãvechea bisericã sâr-beascã ziditã în urmã cu maibine de douã sute ºaizeci deani dupã atestãrile documen-tare au oficiat urmãtoriipreoþi: Nestor Markoviæ(1773), Nikifor Popoviæ

(1773-1797) Stefan Lackoviæ (1788) ºi Dimitrije Nediæ (1797).Este evident cã au mai fost ºi alþi preoþi în perioada aceasta în Ali-bunar dar despre ei nu avem date.

Cãrþile vechi bisericeºti au fost arse în anul 1848 în timpul cu-noscutei revoluþii despre care am vorbit la capitolul corespunzãtor.De aceia, în faza actualã a cercetãrii noastre nu dispunem de datereferitoare la preoþii ce au servit în biserica actualã între anii 1797-1848. Totuºi din analele biserici putem releva cã pânã în anul 1849paroh la biserica sârbeascã (pe atunci ºi a românilor din localitate)a fost Filip Gean (decedat în anul 1867). Din anul 1849 pânã înanul 1857 paroh a fost George Popovici ºi Nicolae Gean, capelan(1849-1889) iar mai de parte preoþi au fost dupã cum urmeazã: Pe-

96

tar Telanoviæ, capelan (1851-1869), Jovan Boškoviæ, capelan(1868-1874), Sava Cvejiæ, paroh (1890-1893), Nikola Markoviæ,paroh (1893-1894), Maksim Æiriæ (1894-1896), Dušan Gajiæ(1896-1899), Mihajlo Galkanoviæ (1900-1912), Slavko Rakiæ, ad-ministrator (1912-1913), Radivoj Stani&ar (1913-1923), TodorSlankamenac (1923-1953), Radivoje Grozdanov (1953-1954),Velimir Slavkoviæ (1955-1972) ºi actualul preot Momir Rankoviædin anul 1972 ºi pânã în prezent.

Registrele bisericeºti, dupã cum am mai amintit se pãstreazãdoar din anul 1849. În aceste documente la început au fost înscriºisârbi ºi românii (nou-nãscuþi ºi decedaþi) iar odatã cu despãrþireabisericilor ºi registrele se poartã separat.

Prima casã parohialã a fost donatã de Radovan ºi Persida Rajinºi clãditã în anul 1907. Din unele însemnãri efectuate în letopiseþuldin 1923-1939 întocmit de preotul Teodor Slankamenac con-semnã cã în perioada respectivã în Alibunar cele mai multe familiipoartã numele: Dadiæ apoi Tubiæ, Sreækov, Nikoliæ, Kravarski,Jankov, Damijanov, Ru&iæ, Rajiæ, Basarliæ, Biteviæ, etc. În aceastãerioadã familiile de origine sârbe din Alibunar au sãrbãtoriturmãtoarele haramuri ale casei: Sv.Jovan (62 de familii), Sv. Nik-ola (58 de familii) Ðurðica (39 de familii), Arh Mihajlo (28), Sv.Paraskeva (32 de familii), sau mai sãrbãtorit ºi sãrbãtorileÐurðevdan, Mitrovdan ºi altele.

Actuala bisericã este într-o stare dezastruasã dar în ultimu timpse întreprind unele lucrãri de ameliorare. Astfel, în urmã cu câþivaani a fost reconstruit zidul ce înconjoarã biserica iar în anul curents-au efectuat lucrãrile la protejarea zidurilor de ingrasie prindepunerea materialului izolator din plasticã italianã.

97

BISERICA ROMANO CATOLICÃ DINALIBUNAR

Biserica romano-catolicãdin Alibunar este situatã încentrul localitãþii ºi a fost con-struitã în a.1913. În acel an afost ºi sfinþitã. Idea despreconstruirea bisericii dateazãde la sfârºitul secolului alXIX-lea, iniþiatori fiind perso-ane ilustre din loc, medici, far-macist, avocat. Propunerea afost ca biserica sã fie con-struitã în parc pe lângãbiserica sârbeascã ºi românea-scã, manifestându-se, astfel,armonia dintre naþiunile caresecole de-a rândul trãiesc îm-preunã. Dar au fost ºi împo-triviri din partea cercurilorbisericeºti din cauza poziþiei

care nu corespunde canoanelor arhitectonice romano-catolice,totuºi localnicii au hotãrât ca locaþia viitoarei biserici sã fie în parcºi în locul acela a fost ridicatã clopotniþã din material de lemn.

Din lipsa de mijloace financiare, localnicii au construitbisericuþa actualã pentru ca ulterior când vor fi mijloace necesaresã ridice o bisericã monumentalã în parc. Idea incipientã nu s-a re-alizat.

În a.1998 clopotniþa din locul prevãzut pentru viitoareabisericã a fost mutatã în formã de turn pe bisericuþa existenþã.

98

NOTE:

1. Procesele verbale ale Comitetului bisericesc ortodocx romândin Alibunar

2. Cãrþile matricole ale bisericii ortodoxe române din Alibunar3. T.Petriºioru, „Monografia Comunei Alibunariu”, Caransebeº, 18964. N. Corneanu, „Monografia eparhiei Caransebeº”, Caransebeº, 19405. A.Negru, Monografia „Biserica Adormirea Nãscãtoarei

de Dumnezeu din Alibunar”, 19966. Însemnãri de pe cãrþile de slujbã ale Bisericii Ortodoxe Române

din Alibunar

99

Episcopul Romano-catolic Laslo Hu&var din Zrenjanin împreunã cu preoþiiMomir Rankoviæ ºi Ionel Mãlaimare, cu prilejul sfinþirii clopotniþei bisericii

romano-catolice din Alibunar (11.10.1998.)

CAPITOLUL VIII

VIAÞA CULTURAL-ARTISTICÃ AALIBUNÃRENILOR

Întocmirea unei sinteze a evoluþiei activitãþii cultural-artisticealibunãrene este o încercare ambiþioasã ºi totodatã destul dedificilã. De aceea, pe lângã atenþia deosebitã acordatã, capito-

lul consacrat acestei activitãþi specifice, poate fi imperfect. Totuºi,dacã prin sistematizarea datelor elaborate în aceastã lucrare, vomreuºi sã argumentãm, cã în secolul lãsat în urmã, la Alibunar s-adesfãºurat o intensã viaþã culturalã, atunci ne-am atins scopul pro-pus.

În aceastã localitate prosperã, ca ºi pretutindeni în Banatul nos-tru, emanciparea duhovniceascã, dar în bunã mãsurã ºi cea cul-turalã, mai cu seamã la sfârºitul epocii moderne ºi perioada incipi-entã a celei contemporane, a fost organizatã ºi facilitatã de ºcoalãºi îndeosebi de biserica ortodoxã, milenarã. Astfel, credinþa,sãrbãtorile tradiþionale ºi datinele populare sunt tenace ºi durabile,ele fiind primele forme ale procesului evolutiv cultural al sârbilorºi românilor din localitate. Dealtfel în Alibunar aceste entitãþi con-vieþuiesc în relaþii paºnice, câteva secole, iar peste o sutã de ani auavut ºi locaºul sfânt comun.

Referitor la epoca contemporanã, pe linie culturalã, se cuvinesã fie menþionate ultimele decenii ale secolului precedent. Practic,în aceastã perioadã, la Alibunar, începe, propriu zis, activitateaculturalã, într-o formã mai organizatã ºi mai susþinutã. Astfel, da-toritã unor surse scrise, aflãm cã în anul 1886 a luat naºtere „Reuni-une de cântãri...” (Pevaèko drustvo), care în anul 1923 se numeºte„Zora”. Probabil cã în aceastã reuniune au fost incluºi membrii

100

sârbi dar ºi români, având în vedere faptul cã etniile acestea pânã înanul 1872 au avut aceeaºi bisericã,chiar ºi preot comun.1

Activitatea coralã

Primul cor românesc, bãrbãtesc, al Bisericii Ortodoxe Românedin Alibunar a luat fiinþã în anul 1890. Corul a avut 28 membrii iarla pupitrul dirijoral a fost învãþãtorul Teodor Petriºor, care a venitîn Alibunar din România în anul 1889.2

Perioada amintitã în prealabil se caracterizeazã prin intensifi-carea activitãþii corale în Alibunar. La început, corul bisericesc ainterpretat piese sacre de autorii români, pe patru voci. Din anul1895 a fost înfiinþat primul cor mixt românesc condus de IulianPopoviæ. Din anul 1912 pânã în anul 1914, corul a fost dirijat deînvãþãtorul Nicolae Pãsulã (o scurtã perioadã conducãtorul coruluia fost ºi Teohar Strizu3).

În anul 1914, când a început Primul rãzboi mondial, corul ºi-aîntrerupt activitatea. Este reorganizat în anul 1918 de preotul Ni-colae Popovici-junior, care împreunã cu þãranul Gheorghe Simici(care a fost ºi dirijor) instruiesc corul bisericesc bãrbãtesc. Dinanul 1924 la pupitrul dirijoral a venit Petru Laþcu (nãscut la Alibu-nar în 1901 decedat în 1967).

Tot în perioada respectivã, mai precis în anul 1923, a fost înfi-inþatã ºi Reuniunea de cântãri ºi citire „Doina”. Reuniunea, afuncþionat mult timp în cadrul Bisericii Ortodoxe Române din lo-calitate, fiindcã altfel nu au acceptat-o oficialitãþile. În cadrulReuniunii au fost incluse, corul bisericesc, care a cântat ºi piesemuzicale laice, o modestã bibliotecã ºi fanfara nou înfiinþatã. Se-diul Reuniunii a fost în Casa Parohialã unde s-au efectuat ºi repe-tiþiile secþiilor.

Despre reputatul dirijor Petru Laþcu, care dupã cum am vãzut,ºi-a început activitatea dirijoralã la un an de la înfiinþarea Reuninii,putem remarca cã a fost un mare entuziast cultural. Pe lângã cor a

101

condus ºi fanfara din perioada incipentã ºi a format echipa dedansatori – cãluºari (joacã numai bãrbaþii). Petru Laþcu a conduscorul „Doina” pânã în anul 1930. Într-o perioadã (1925-30) au ex-istat douã coruri: cel în care au participat membrii mai în vârstã ºise numea „Corul bãtrân”, condus de þãranul Gheorghe Simici. Co-rul denumit „cel tânãr” a fost dirijat de þãranul Petru Laþcu.

Din anul 1930, în fruntea corului unificat s-a gãsit þãranul Ste-van Almãjan, care la scurt timp a pãrãsit lumea aceasta, iar baghetaa fost preluatã de fiul lui Vichentie-Chentã Almãjan (tot þãran),care conduce corul românesc pânã în anul 1935. Din acest an, lapupitrul dirijoral a revenit Petru Laþcu ºi conduce corul cu succespânã în anul 1965 (cu o scurtã întrerupere în perioada dintre anii1943-1946 când în fruntea corului se gãseºte învãþãtorul contrac-tual Alexandru Criºan, care a fost ºi un excelent solist vocal. Corulºi-a atins apogeul chiar sub bagheta lui). În perioada anilor patru-zeci, atunci când corul a fost condus de învãþãtorul Criºan, coriºtiiºi-au însuºit numeroase piese corale, iar un solist excepþional alcorului a fost Roman Maliþa mãcelar, mai târziu funcþionar ºi di-rector al întreprinderii comerciale „Sloga” din localitate.

Din anul 1965 pânã în anul 1994, deci aproape trei deceniineîntrerupt, în fruntea corului bisericesc (care în aceastã perioadã

102

Corul �Doina� � dirijor Petru Laþcu (1929)

mai puþin a interpretat piese corale laice), s-a gãsit Dimitrie-TieLaþcu (nãscut în 1922 ºi decedat în anul 1994. A fost fiul lui Pe-tru).5

Pânã în anul 1997 corul bisericesc este instruit (într-o perioadãºi dirijat) de profesorul Zãria Bârnea. Actualul conducãtor al coru-lui este þãranul Iosif Gean-Gãicioni, care este ºi preºedinteleComitetului Parohial de mai mult timp.

Pe lângã corul bisericesc românesc care pânã la sfârºitul celuide al Doilea rãzboi mondial a fost ºi cor laic, în anul 1946 ºi-a înce-put activitatea corul mixt laic, înfiinþat ºi dirijat de învãþãtorul Oc-tavian Trifu (în anul 1953 figureazã ca preºedinte al Societãþii cul-turale „Doina”). Învãþãtorul Trifu a condus corul pânã în anul1953. În anul 1951, Zãria Bârnea junior, pe timpul acela elev alªcolii Normale din Vârºeþ, în vacanþa din sezonul estival, a înfi-inþat ºi dirijat corul mixt al elevilor ºi tinerilor din localitate. Corula concertat la Seleuº ºi la Alibunar de „Sfântã Mãrie” ruga local-itãþii, sau „Nãscãtoarea de Dumnezeu” sãrbãtoare, care este hra-mul bisericii. Acelaºi, Zãria Bârnea, în anul 1953 este numitînvãþãtor la Alibunar, localitatea lui de obârºie, unde într-o pe-rioadã instruieºte corul ºi fanfara.

În anul1955, învãþãtorul (mai târziu profesor) Todor Ghilezan,reînfiinþeazã corul mixt. Membrii corului au fost de naþionalitateromâni ºi sârbi ºi au interpretat cântece în ambele limbii. Astfel,amintim douã cîntece pe care le-a interpretat corul în perioada re-spectivã: „Pescãruºul” (în limba românã) ºi „Kolo” de Isidor Bajiæ(în limba sârbã). Printre coriºtii excelenþi s-au distins medicul vet-erinar Traian-Traicu Jivan (originar din Vladimirovaþ), funcþiona-rul Traian Duluj, Dimitrie Laþcu (þãran) ºi Virginia – Ginuþa Popo-vici, profesoare, care a cântat melodii solo foarte frumoase.6

Cu regret constatãm cã, corul mixt sau bãrbãtesc laic nu ºi-acontinuat activitatea susþinutã ºi pe parcursul anilor. Putem aminticã acest cor laic apare sporadic doar ca o sclipire, la unele mani-festãri culturale. Profesorul Nicola Pascu (a venit la Alibunar înanul 1970, unde a rãmas aproape 6 ani) împreunã cu Zãria Bârnea,au încercat sã reorganizeazã corul ºi fanfara. Încercãri serioase de

103

a reanima viaþa coralã laicã întreprinde ºi profesorul Todor Petro-vici din anul 1976. Corul instruit de acest bun cunoscãtor al muzi-cii corale, participã la unele manifestãri de amploare. Un deosebitsucces, corul laic la avut în anul 1996 când a concertat cu prilejulcentenarului Bisericii Ortodoxe Române ºi Festivalul de Folclor ºiMuzicã Româneascã, care a avut loc la Alibunar. În anul 1996, co-rul mixt a fost dirijat de Todor Petrovici ºi instruit de Zãria Bârneaºi profesorul de muzicã Leri Mengher, care a dirijat ºi corul de feteal Liceului de Economie „D.Obradoviæ” din Alibunar.

Dupã cum putem conclude din cele precedente, corul biseri-cesc, de la înfiinþare ºi pânã în zilele noastre, a avut o activitateasusþinutã. În repertoriul corului au fost incluse piese corale sacre,dar cum am mai amintit, într-o perioadã, acest cor a pregãtit ºi pi-ese laice de compozitori români, care au fost interpretate la mani-festãrile cultural-artistice. Astfel, într-un articol din presa vremii(anul 1937) se menþioneazã despre corul din Alibunar: „Re-marcãm din partea corului »Cântece poporale« de I.Perian, piesetehniceºte vorbind, grele chiar ºi pentru un cor cu multã experi-enþã, uºurinþa cu care au cântat, echilibrul vocilor, armonia în-

104

Corul mixt (1996)

tregului, ne dã mãsura valorii superioare, atât a corului cât ºi adirijorului (Petru Lacþu n.n.)”.7

În perioada incipientã ºi corul bãrbãtesc românesc a participatla numeroase manifestãri de amploare dintre care amintim cea dinBiserica Albã (1907) ºi Festivalul corurilor din Timiºoara (1912).

Dupã cum am arãtat în prealabil, în perioada postbelicã, mai cuseamã în faza incipientã a anilor cincizeci, corul mixt ºi bãrbãtesclaic a fost divizat de cel bisericesc. Aceasta, am putea spune, cã afost doar formal, fiindcã în corul laic au fost incluºi mulþi interpreþicare au cântat în formaþia coralã a bisericii. În perioada de dupã celde al doilea rãzboi mondial, corul laic a concertat în mai multe lo-calitãþi de la noi dintre care amintim: Alibunar, Ovcea, Vârºeþ, Ni-colinþ, Coºtei, Vlaicovãþ, Seleuº º.a.m.d.

Trebuie sã menþionãm cã ºi în cadrul Bisericii OrtodoxeSârbeºti a fost înfiinþat un cor. Despre acesta, preotul Todor Slank-amenac a scris: „În anul 1925 pe data de 16 aprilie, în alaiul cemergea în faþa carului cu cele trei clopote, era ºi corul”8.

Corul Bisericii Ortodoxe Sârbe a avut excepþionali coriºti careau cântat o perioadã lungã de timp. Dintre coriºtii cei mai activi îiamintim pe urmãtorii: _iva Damijanov, Tanasije Jovanov, _ivaBiteviæ, Mila Rajiæ, Velimir Petrov si Ljubiša Iliæ. Buni conducã-torii ai corului sârbesc au fost _iva Rajiæ ºi Ivan Basaliæ (ambii aufost þãrani).

Astãzi, la biserica sârbeascã cântã ocazional grupul decântãreþi: Slavomir Dadiæ, þãran (conducãtorul grupului decântãreþi) Brana Damijanoviæ, Perica Momirov, Radoslav Gligo-rijev, Vita _ivanov, Jova Stojadinov, _iva Dadiæ, Miroljub Èiriæ,Aleksandar Beliæ, Jovan Rajin, _iva Damijanov, Steva Basaliæ ºiMilan _ivkov.

Pe lângã corul adulþilor o activitate tradiþionalã în aceastã lo-calitate o are ºi corul de copii. Presupunem cã a fost înfiinþat înanul 1899 de învãþãtorul Teodor Petriºor, în cadrul Bisericii Orto-doxe Române (pe un tricolor care se pãstreazã la bisericã – înramatîn anul 1997 cu sprijinul avocatului Viorel Berlovan – cu fir de aureste semnat: „Cristos a înviat, corul de fetiþe ºi copii, 1899”. Pe o

105

candelã din faþa „Uºilor Împãrãteºti” este gravatã urmãtoarea in-scripþie: „Corul de copii 1900”. Corul de copii bisericesc,românesc, dupã o pauzã îndelungatã a fost reînfiinþat în anul 1988.Este vorba de grupul de cântãreþi format din copiii care au urmatorele de religie. Corul a fost instruit de preotul paroh Ionel Mãlai-mare ºi cantorul Iosif Gean. În anul 1991 a fost înfiinþat corul mixtde copii, pe douã voci, în frunte cu dirijorul Zãria Bârnea, care înanul 1993 înfiinþeazã un cor pe trei voci, iar în anul 1994, cel de aldoilea cor bisericesc, format din preºcolari ºi elevii cursurilor infe-rioare a ªcolii Generale.

Cu certitudine putem menþiona cã ºi activitatea coralã în cadrulºcolii are o tradiþie secularã. Este cert, corul ºcolar participã la dif-erite manifestãri ocazionale ºi la sãrbãtori. În cele ce urmeazã vãprezentãm un exemplu ilustrativ (din „Nãdejdea” 1936): „La ser-barea de Crãciun a participat ºi corul copiilor instruit ºi dirijat deînvãþãtorul Constantin Arhire...”.

În perioada postbelicã propagatorii demni ai cântecului coralºcolar sunt profesorii de muzicã: Zãria Bârnea (astãzi, pensionar),Todor Petrovici (actualmente profesor la ªcoala Generalã) ºi LeriMengher (profesor la Liceul de Economie ºi alte ºcoli generale).Datoritã muncii perseverente a acestor muzicienii, corurile ºcolareau fost încununate în nenumãrate rânduri cu lauri. Astfel, corulªcolii Generale „Frãþie ºi Unitate” din localitate (dirijat de ZãriaBârnea din anul 1953 pânã în anul 1991) a obþinut zeci de locuri defrunte în comunã ºi câteva locuri secunde la întrecerile zonale. Maitârziu, corul ºcolii instruit ºi dirijat cu mãiestrie de Todor Petro-vici, de asemenea a cucerit locuri de frunte în cadrul comunei no-astre, la emulaþiile zonale dar ºi cele de rang provincial ºi republi-can (amintim locul secund în Republica Serbia la Leskovac în anul1995). La fel ºi corul de fete de la Liceul de Economie, mai cuseamã sub bagheta dirijorului Leri Mengher, obþine succese ex-cepþionale (amintim medalia de argint cuceritã la Întrecerile pro-vinciale). Demn de amintit este faptul cã aceste coruri ale elevilorau inclus copii de mai multe naþionalitãþi dintre care cu preponder-enþã, români ºi sârbi, care împreunã au cântat în ambele limbii.

106

În cele ce urmeazã vã prezentãm tabelul coriºtilor. Unii dintreei au cântat în faza incipientã, alþii în perioada interbelicã iar câþivacântã chiar ºi în zilele noastre. Mulþi dintre coriºtii amintiþi au cân-tat doar în corul Bisericii Ortodoxe Române dar alþii au cântat ºi încorurile laice. ªtim cã nu am avut posibilitatea sã cuprindem pe toþicoriºtii în acest tabel, dar intenþia ne-a fost sã redãm cât mai multenume a iubitorilor cântecului coral: Teodor Petriºor (dirijor),Iulian Popovici (dirijor), Nicolae Pãsulã (dirijor), Teohar Strizu(conducãtor), Nicolae Popovici (dirijor), Gheorghe Simici (coristºidirijor), Petru Laþcu (corist ºi dirijor), Stevan Almãjan (corist ºidirijor), Vichentie Almãjan (corist ºi dirijor). Vichentie Boºco(tenor), Trãian Bojin (tenor), Moisã Bojin – Þâpligã (tenor exce-lent), Dimitrie Laþcu – Lãþconi (tenor), Iosif Obãdean (tenor),Trãian Mengher (bariton), Sima Laza, (bariton), Sima Ardelean(bariton), Iosif Bojin – Pod, Moisã Costici, Stevan Bierariu, IosifLaþcu (coriºti enumeraþi în prealabil au cântat în perioada dintreani 1890-1930 iar unii dintre ei chiar ºi mai târziu). ªtefan Gean –Gãicioni (a cântat din anul 1916, de la vârsta de 13 ani. La începutla tenor iar mai târziu la bariton ºi bas – a fost unul dintre cei maibuni basiºti ºi a cântat la cor 72 ani, pânã în anul 1988 Jiva – JîcãStângu (a cântat la cor mulþi ani, pânã la adânci bãtrâneþe),Dimitrie Laþcu (corist ºi dirijor), Nicolae Olaru (membru deonoare al corului – a donat bisericii sume însemnate de bani – maresufletist care actualmente trãieºte în America) Gheorghe Murgu(tenor), Zãria Bârnea senior (tenor), Nicolae Simici (tenor), IosifGean (tenor) Nicolae-Nica Olariu (tenor), Paia Rujan, Pau Olaru(bas), Trãian Negru (bas), Trãian Bârnea (bas), Moisã Cornea-Arapu (bariton – în anul 1998 împlineºte 79 ani iar de 60 de anicântã la cor), Valeriu Caragea (a fost ºi casier), Pavel Stângu,Moisã Dalea, Iosif Laþcu, Trãian Clepan (a fost ºi cantor), GavrilãBojin (este ºi cantor), Filip ªoºdean, Nicolae Duluj, Petru ªãmanþ,Mihai Olaru, Ioþa Bocºan, Paia Zãria, Cornel Baba, Milan Roºu,Ion Ghergha, Moisã Stângu, Dimitrie Marina, Trãian Mengher,Octavian-Tavi Clebeþ, Pãun Boroancã, Ioþa Olaru, Zãria Berlovan,Ion Bojin, Petru Sobin, Gheorghe Gean, Trãian Trifu -Trãica,

107

Dimitrie Murgu, Gheorghe Laþcu, Iosif Gean (este ºi cantor),Dimitrie Gãtãianþ, Pau Stângu, Cornel Iovanov, Iosif Olaru, IosifBojin. Din corul care a participat la aniversarea centenarului în1996, au fãcut parte: Nicolae Bocºan, Cornel Boraci, Zãria Olaru,Ionel Ardelean, Nicolae Ciura, Mugurel Clepan, Lucian Mengher,Gheorghe ªoºdean, Viorel Rujan,Milan Gean, Viorel Muntean,Marinel Roºu, Iosif Roºu, (toþi au cântat la tenor, instruiþi de ZãriaBârnea), ªtefan Gean, Iosif Gean, Pãunel Olaru, Lavinel Arde-lean, Ionel Trifu, Trãienuþ Bârnea, Adi Mengher, Matei Gean,Lavinel Roºu, Cristian Mãlaimare, Dorian Romanovici, TrãianTrifu, Petru Laþcu, Ghiocel Bojin, Romãnel Toplicean, Petruþ Ar-delean, Marcel Olaru ºi Daniel Trifu (bariton – instruiþi de LeriMengher care a instruit ºi corul de fete de la Liceul Economic cucare s-a format corul mixt dirijat de Todor Petrovici).

În continuare vã prezentãm membrii actualului cor (1998): Pe-tru ªãmanþ, Filip ªoºdean, Petru Thot, Ion Draxin, Iovan Duþu,Pavel Stângu, Cornel Baba, Gheorghe Gean (toþi la tenor), IosifGean (este ºi conducãtor), Gavrilã Bojin, Iosif Gean, Nicolae Ci-ura, Nicolae-Nicã Olaru, Iosif Olaru, Iosif Bojin (toþi tenor „doi”)Sima Cãlina, Dimitrie Mãrgan, Petru Laþcu, Trãian Roºu, Viorel

108

Corul bisericesc

Rujan, Petru Ardelean, (toþi cântã la bariton), Moisã Cornea-Arapu, Octavian Clebeþ, Traian Bârnea, Gheorghe Laþcu, Gheor-ghe Trifu ºi Jezdimir Popoviæ (toþi la bas).

Formaþia instrumentalã de suflãtori

Fanfara a fost înfiinþatã în anul 1923, în cadrul Reuniunii „Do-ina” la iniþiativa domnilor: dr. Ioan Jianu jurist ºi deputat popular,Emil Jianu comerciant (primul preºedinte) , Nicolae Popovici –junior preot ºi Adam Gherga, þãran ºi comerciant cu cereale. Este atreia fanfarã româneascã din Banatul nostru dupã cea din Coºtei ºiDeliblata.

Fanfara prima datã s-a prezentat în faþa publicului din Alibunarîn 8 martie 1924 („Graiul Românesc” Nr. 11. din 23 martie 1924,pag. 2) Pe data de 15/28 aprilie 1924 în a doua zi de Paºti, la con-certul care a avut loc în sala mare a hotelului „Banat”, fanfara s-aprezentat cu un „marº” ºi „Doina Alibunarului”, compoziþie dePantelie Drãghici.

În aceastã perioadã fanfara a interpretat compoziþiile „Hora” ºi„Marinarul”.

Primul instructor al fanfarei a fost Pantelie Drãghici, reputatuldirijor din Coºtei. Mai târziu instructorii fanfarei au fost ºi Iosif ºiRomulus Micu, deasemenea, dirijori din Coºtei. Din anul 1925pânã în anul 1930 fanfara a fost dirijatã de þãranul ºi conducãtorulcorului Petru Laþcu. Din anul 1930 la pupitru dirijoral al fanfarei afost þãranul Stevan Almãjan ºi fiul sãu Vichentie Almãjanu pânã înanul 1935. Din anul 1935, pânã în anul 1943 bagheta dirijoralãiarãºi îi revine lui Petru Laþcu. Din anul 1943 pânã în anul 1947 înfruntea fanfarei se gãseºte învãþãtorul Alexandru Criºan. Dupã ceînvãþãtorul Criºan a plecat la Uzdin (mai târziu se întoarce înRomânia) fanfara este condusã de Petru Jura din 1948 ( P.Juraþãran originar din Alibunar, nãscut în 25 iunie, 1909 decedat în 30august 1991). În aceastã perioadã, (1947-1950) un excelent in-

109

structor al fanfarei a fost dirijorul de origine italianã, Albertto-Berto Manzzano (a locuit la Banatski Karlovaþ iar din anul 1950 laUzdin). Din anul 1950 ºi pânã în anul 1954 dar periodic ºi mai târ-ziu, instructori fanfarei „Doina” au fost Octavian Trifu, PetruJurca (din Vlaicovãþ) ºi Zãria Bârnea, junior. Din anul 1948 pânãîn anul 1991 conducãtorul fanfarei a fost Petru Jura din Alibunarcare, dupã cum vedem timp de 43 de ani a condus fanfara „Do-ina”.10 Datoritã angajãrii acestui entuziast formaþia de suflãtori aavut pe parcurs activitate susþinutã în perioada postbelicã. Prin aniioptzeci a fost una dintre cele mai active fanfare din comuna Alibu-nar ºi de aceea în anul 1986, Adunarea comunei procurã fanfariºti-lor prima uniformã–costum de haine albastrã ºi ºapcã. Din anul1991 fanfara nu mai are un dirijor oficial ci drept responsabili de-vin: Gheorghe ªoºdeanu ºi Nicolae Ciura.

Pe parcursul anilor fanfara „Doina” s-a prezentat la numeroasemanifestãri culturale, la aniversãri ºi funeralii. Dintre localitãþileîn care au concertat amintim urmãtoarele: Alibunar, Vârºeþ, Be-gheiþi, Ecica, Uzdin, Seleuº, Iland&a, Dobriþa, Banatski Karlovacºi altele.

În cele ce urmeazã prezentãm membri din perioada când s-a în-fiinþat fanfara ºi pânã în zilele noastre. Traian Mengher, Gheorghe

110

Fanfara din anul 1929

Rujan (bas fligorn), Luca Gherga (bas fligorn), Trãian Crãciun –Raudi (clarinet), Stevan Martin – Berariu (bas), Moisã Gean –Cocoº (bas), Gheroghe Trifu (croitor – a fost preºedinte), PetruLaþcu (dirijor), Aron Doban (fligorn), ªtefan Roºu – Chiciu (nu acunoscut nota, dar a fost un excelent fligornist), Trãian Bojin(fligorn), Dimitrie Marina (toba micã), Sima Jura (clarinet), SimaTãmaº (flaut), Iosa Stan – Gruiþã (trompetã) Petru Gean – Duia(trompetã), Petru Jura ºi Trãian Clepan, Zãria Bârnea, StevanStângu, Chentã Roºu, Iosif Cãrãbaº ºi Nicolae Cãdar.11

În perioada dintre anii 1930-1952 ºi mai târziu, în rândul fan-farei sunt incluºi ºi alþi fanfariºti: Andrei ªoºdeanu – Puiu (picul-inã), Nicolae Ciura (flaut, iar mai târziu taragot), Nicolae Trifu,Aurel Roºu, Petru Þãran, Filip ªoºdean (toþi au cântat la clarinet),Iovan–Niþã Iacob, Trãian Picioane, Octavian Clepan, Petru Roºu,Iosif Olaru, ªtefan Gean (toþi au cântat la fligorn), Valeri Jura, Io-sif Bojin – Pod, Trãian Costici, Gheorghe Gean, Dimitrie Ghegea(bas fligorn), Nicolae Mãrgan (eufoni), Trãian Popa, GheorgheMurgu, Ioþa Mengher, Nicolae – Nica Olaru, Petru Thot, (trom-

111

Fanfara de prin anii �80 cu dirijorul P.Jura

pete), Valeriu Iovanov, Trãian Gean, Moisã Cornea–Arapu, Pe-tru Mureºan, Pavel Stângu (au cântat la bas), Iosif Tãmaº, PiºtaVereº (toba micã) Ilia Gean (corn, bas ºi talere) Iosif Bojin–Bagea(talere), Milan–Lani Roºu, Gheorghe Gean Stãnconi (toba mare),Moisã Gean, Vichentie Trifu, Cornel Iovanov, Petru Muntean, Io-sif Laþcu ºi Nicolae Murgu.

Actuala formaþie de suflãtori are urmãtorii membrii (1998):Ionel Iorgovan, Tiberiu Belgea, Romãnel Mihailovici, Gheorghe-Gicã ªordean (toþi cântã la saxofon), Nicolae Ciura (taragot), IosifOlariu, Nicolae Miloº (fligorn), Iovan Mureºan (trompetã),Nicolae-Niþã Olaru (alt corn), Ilia Costici, Gheorghe-Ghiþã Gean(bas fligorn), Petru Mureºan (bas).12 Activitatea fanfarei înaceastã perioadã lasã de dorit. Dar spunem noi: este bine cã existãºi se prezintã modest la diverse manifestãri ºi funerarii. Nu ºtimdar aceºti fanfariºti vor lãsa „urmaºi”, care sã redobândeascã renu-mele formaþiei din anul 1937, despre care în presa vremii a scris:„De o pregãtire desãvârºitã dã dovadã ºi fanfara prin piesa »Pot-puriu«, bucatã de mari proporþii ºi totodatã, pretenþioasã, la anu-

112

Fanfara din anul 1996

mite desteritãþi ºi resurse din partea executanþilor. Totuºi, repezi-ciunea cu care fanfariºtii se adapteazã la diferite schimburi de tactºi de mãsurã, pe care le reclamã acest gen de piesã muzicalã,atenþia acordatã a dirijorului (P.Laþcu n.n.), care face obiºnuitetreceri pe nesimþite. Totul dovedeºte a fi la înãlþime”.13

Formaþii instrumentale ºi interpreþi de muzicã popularã

În perioada interbelicã, dar ºi în trecut muzicenii din Alibunarnu au activat în mod organizat. Pe timpul acela, muzica românea-scã, la unele veselii a fost interpretatã de lãutarii din localitateadealtfel autodidacþi cu calitãþi muzicale suspecte. Nici interpreþiide muzicã sârbeascã nu au fost afirmaþi. Totuºi, în perioada dintrecele douã rãzboaie mondiale a existat un violonist excelent, care senumea Petru Stângu – Mârza, de profesie comerciant, despre el sespune cã a fost un pasionat muzicean, care a cunoscut ºi notele,însã a cântat mai mult pentru prieteni, în cercuri restrânse.14

Din cele consemnate în Cronica bisericii sârbeºti, deducem cãîn anul 1925 la Alibunar a existat un taraf de tambure care a inter-pretat cântece sârbeºti.15

În perioada postbelicã, prima orchestrã de muzicã popularãcare (a cântat melodii româneºti ºi sârbeºti) a fost înfiinþatã în anul1950. Printre aceia care au iniþiat ºi susþinut înfiinþarea orchestreise enumãrã Octavian Trifu, Zãria Bârnea (elev, a cântat la vioarã ºichitarã), ºi Iosif Berlovan (a fost violonist de bazã ºi într-un timpconducãtorul orchestrei). Orchestra a fost formatã în cadrul S.C.„Nušiæ” ºi S.C. „Doina” cum a ºi fost numitã.

În perioada anilor 1950-1960 dar ºi mai târziu, din orchestrã aufãcut parte urmãtorii instrumentiºti: Iosif Berlovan – Tata Leca,funcþionar, Vichentie Almãjan, þãran (vioarã), Zãria Bârnea,învãþãtor (violinã ºi chitarã a instruit mult timp ºi orchestra deelevi), Todor Ghilezan (violinã), Momèilo–Moma Šiljnoviæ,învãþãtor (chitarã ºi violinã – a fost ºi un bun instructor, în sensul cã

113

a iniþiat în tainele interpretãrii la chitarã mai mulþi elevi), IosifRaºcu, (violinã), Milan Iorgovan (violã), Petru Bojin–Fini(vioarã), Ilia Gean (contrabas), Valeri Jura (þambal ºi taragot), Va-sile Dan–Vaia (þambal, a fost ºi instructorul orchestrei muziceanexcelent, originar din Kusici), Viorica Raºcu (violonistã – afrecventat ºcoala de muzicã la Vârºeþ la profesorul Ion Matei. Afost dotatã cu o sensibilitate deosebitã pentru muzicã – a cântat ºicu vocea), Predrag–Bata Rajiæ, Milutin–Mile Todorov, Tomaªain, Sava – Cale Krstiæ, Petru Jenaru – Satu Nou (toþi au cântat laacordeon), Ioþa Bocºan frizer (chitarã), Nicolae Ciura (taragot),Constantin Ursache (chitarã) ºi Iovan Miclescu (violinã).

În orchestra „Doina”, mai târziu numitã „Unirea” (formatã încadrul Centrului de culturã ºi Cãminul cultural din Alibunar) aucântat ºi urmãtorii muzicenii: Anton Andonov (acordeon), NicolaPascu, Ionel Ardelean, Iosif-Doru Roºu, tehnicean-veterinar, Ma-rinel Draxin, inginer care a terminat ºi ºcoala de muzicã, (dealtfelinterpret excelent), Leri Mengher, profesor de muzicã, Nicolae-Bebi Pãunescu angajat la Adunareia Comunei, Dragoljub Cicovic(toþi interpreþi la acordeon), Todor Petrovici profesor de muzicã

114

Orchestra �Doina�

(vioarã), Adrian Negru, magistru în istoria artelor (bas chitarã),Marinicã Popa ºi Ljubiša Èiriæ (acordeon). Instructorul orchestrei„Unirea” al Centrului de Culturã a fost într-o perioadã ºi IonelCorneanu iar în aceastã orchestrã au cântat ºi alþi muziceni care nusunt originari din Alibunar. Cu orchestra din Alibunar mai mult aucântat ºi instrumentiºti din Banatul nostru, cum sunt: Ilie Vinu dinVârºeþ (saxofon), Marinicã Þârnilã din Coºtei (saxofon ºi vocal),Roman Ginu (saxofon), Dorel Cina din Ovcea (acordeon), Ilie Co-jocar (Uzdin) ºi alþii. Într- perioadã taraful format din muziceniiconsacraþi au concertat în întreg Banatul fiind numiþi „Bãnãþeniiveseli” (alãturi de reputatul solist vocal, Lazãr Novac dinIablanca).

În continuare, ne vom referi la excelenþii soliºti instrumentiºicare, pe parcurs, s-au afirmat în perioada postbelicã.

Drãguþa Pãunescu – Ciripa, nãscutã în anul 1925 la Seleuº,din anul 1960 trãieºte la Alibunar. De profesie muzicean-violinistãºi interpretã vocalã. Cu instrumentul preferat vioara, a înregistratnumeroase piese muzicale româneºti de o valoare inestimabilã, laRadio ºi TV Novi Sad. În anul 1994 imprimã o casetã audio cu ungrup de cântãreþi din Seleuº. Este numitã „doamna muziciiromâneºti (dar ºi sârbeºti, am zice noi) din Banatul nostru”. Estemai puþin cunoscutã cã Drãguþa, mai cu seamã în anii tinereþi, afost ºi excelentã solistã vocalã. În cariera sa a cântat cu vocea ºivioara în zeci de hoteluri ºi restaurante ºi la alte veselii un timp, în-soþitã de excelentul muzicean, Nicolae Pãunescu, soþul ei ºi el vio-linist care a terminat Conservatorul la Timiºoara. În anul 1998 afost turnat un film documentar cu Drãguþa Pãunescu realizat deNicu Ciobanu, poet ºi dramaturg din Novi Sad.

Marinel Draxin este originar din Alibunar, acordeonist – vir-tuos în adevãratul sens al cuvântului. Paralel cu ºcoala generalãdin localitate terminã ºi ºcoala de muzicã, avându-i ca îndrumãtoripe Andon Andonov, Nicolae Pascu ºi Todor Petrovici. Astãzi Ma-rinel instruieºte mai mulþi tineri acordeoniºti. De amintit cã Ma-rinel a înregistrat numeroase melodii la Postul de Radio ºi TV

115

Novi Sad. Într-o perioadã este conducãtorul tarafului Cãminuluicultural „Mladost” din Alibunar.

Todor Petrovici, profesor de muzicã, originar din Begheiþi,violonist-virtuos, excelent orgnizator ºi dirijor de cor. A venit laAlibunar în anul 1976 ºi a devenit promotorul vieþii muzicale dinaceastã localitate. Mult timp a condus cu succes ºcoalã de muzicã,care a funcþionat în cadrul Cãminului Cultural. Este ºi un excelentsolist vocal ºi a înregistrat numeroase piese muzicale la Radio ºiTV Novi Sad. A fost mult timp în fruntea orchestrei de muzicãpopularã din localitate ca dirijor ºi instructor.

Leri Mengher, profesor de muzicã, originar din Alibunar.Primul din aceastã localitate, dar ºi din zonã, care a absolvit Facul-tatea de Muzicã de la Bratislava, Slovacia – secþia acordeon. Înanul 1982, la un concurs, în categoria ansamblelor de acordeoane,muzicã clasicã ocupã locul de frunte. Este un excelent dirijor ºi in-structor de cor.

Nicolae-Bebi Pãunescu, acordeonist-virtuos. S-a nãscut laSeleuº, dar din anul 1960 trãieºte la Alibunar. A cântat mult timpîmpreunã cu mama sa, Drãguþa dar a fost ºi membru în orchestra demuzicã popularã din Alibunar. A cântat ºi cu orchestre din altepãrþi. Are înregistrate numeroase piese muzicale la Radio ºi TVNovi Sad, iar în anul 1994 îi apare o casetã audio de grup, înregis-tratã la Radio Novi Sad.

Nicolae Ciura (taragotist). Factor poºtal astãzi pensionar.Originar din Alibunar. Este un interpret care dupã cum se spune,„cântã din suflet”. Despre el se spune cã posedã o calitate înaltã,cântând înveseleºte pe alþii dar se înveseleºte ºi pe sine fiind pore-clit „omul veºnic vesel”. A început sã cânte la fanfarã, la piculinã ºila flaut iar mai târziu a devenit solist instrumentist la taragot. A în-registrat numeroase piese populare autentice la Radio Novi Sad.

Viorica Raºcu, violinistã originarã din Alibunar, a vãzut lu-mina zilei în anul 1940. Este prima femeie în aceastã localitate,care a cântat la vioarã. A frecventat (doi ani) ªcoala de Muzicã din

116

Vârºeþ la profesorul Ion Matei. Pânã la vârsta de 25 dani este mem-brã a orchestrei „Doina” cântã la vioarã ºi cu vocea. Dupã împlini-rea vârstei amintite mai înainte nu a „mai pus mâna” pe instru-mentul preferat, motivul fiind decesul subit al soþului.

_ivojin _ika Kuzmanoviæ, nãscut în Panciova dar consideratoriginar din Alibunar. Este primul din aceastã localitate ºi zonã,care a terminat Liceul de Muzicã – chitarã clasicã, la Panciova.Talentul l-a moºtenit de la bunicul Moma Siljanovic ºi de la tatãlsãu Milan, care au cântat foarte bine la chitarã. Zivojin cântã ex-cepþional muzicã clasicã, iar în anul 1996 ocupã locul trei la între-cerile republicane.

Dintre instrumentiºti soliºti tineri, care promit, amintim treiacordeoniºti: Alexandar Jakovljeviæ (la Festivalul de Folclor ºiMuzicã Româneascã al copiilor „Sutiesca ’96” a fost o adevãratãsurprizã. În concurenþa mare de interpreþi, în frunte cu „bobocii”,ocupã locul trei. Muzicã româneascã ºi sârbeascã cântã copii:Marian Popa ºi Sorin Mengher.

În cele ce urmeazã prezentãm tabloul referitor la soliºtii vocalicare s-au distins prin interpretãri corectã ba chiar ºi excepþionale:Daniela Lelea (nãscutã Mãlaimare) – absolvent al Facultãþii deMuzicã, secþia Canto, de la Timiºoara în clasa profesoarei DanaSorina Pãtru, cântã muzicã clasicã, uºoarã ºi popularã. La Festi-valul de Muzicã uºoarã „Tinereþea Cântã – Uzdin ’96” ocupã loculsecund iar în anul 1995 i se acordã menþiune specialã. În mai multerânduri a apãrut la radio ºi TV unde are înregistrate câteva piesemuzicale. Slobodanka Danka Stojilkoviæ (cântã excepþionalmuzicã sârbeascã autenticã) – intepreretã consacratã, are înregis-trãri audio ºi video. Originarã din Alibunar dupã mamã, a cântat cuorchestra din localitate în nenumãrate rânduri la diverse mani-festãri culturale. Maria Lazarov (nãscutã Stanciu) a fost men-þionatã la câteva emulaþii, a cântat muzicã româneascã. Ana Ginu(nãscutã Bonciocat), Iosif ºi ªtefan Gean, Filip–Lipa Berlovan,Nicolae Duluj (a cântat cu mult rafinament muzicã popularã ºi

117

uºoarã, româneascã ºi sârbeascã – laureat la Festivalului „Tin-ereþea cântã”, Uzdin Virginia Popovici (a cântat prin anii cin-cizeci) – excelentã solistã, una dintre primele care a cântat în directla Radio Novi Sad. Ana Maria Gean ( a fost menþionatã primadatã la Festivalul de Folclor ºi Muzicã Româneascã de la Seleuº,1994 ºi în anul 1996 la Sutiesca, Ionel Ardelean (cântã ºi la acor-deon dar este ºi solist vocal), Ionel Iacob (interpret de muzicãpopularã româneascã, este prezent la numeroase manifestãricultural-artistice). Milena Èipak (cântã excelent muzicã popularãautenticã sârbeascã) – este funcþionarã la Adunarea comunei – teh-nicean economic. Mariana Marcovicean (în anul 1994 la Festi-valul ... de la Seleuº îi revine premiul – categoria – debutant).

118

Orchestra de muzicã popularã din Alibunar la Festivalul de Muzicã ºiFolclor de la Seleuº, 1994

Activitatea unor formaþii de muzicã uºoarã

Pe lângã muzica popularã româneascã ºi sârbeascã, în perioadapostbelicã la Alibunar se cultivã ºi muzicã uºoarã. Prima orchestrãcare a interpretat acest gen muzical a fost formaþia „Amigos”, înfi-inþatã în anul 1960 în cadrul Cãminului Cultural din Alibunar. For-maþia a fost constituitã din urmãtorii membrii: Adrian Negru (baschitarã ºi solist vocal), _iva Rajiæ (solo chitarã) ÐorðeSlavkoviæ-Pop (orgã electronicã), Svetislav Rošulj (acordeon) ºiMilan Zelèev (baterii).

Prima imprimare de muzicã uºoarã în limba românã, la RadioNovi Sad în anul 1968, a realizat-o solistulvocal Adrian Negru dinAlibunar care are ºi compoziþii de muzicã uºoarã originale în anul1997 la Festivalul „Tinereþea cântã” Uzdin, piesa muzicalã deA.Negru, este interpretatã de Aneta Jivoin din Coºtei. Este vorbade melodia intitulatã „Ah, ce e viaþa”.

Formaþia „Amigos” a cântat în perioada dintre anii 1960-1965,iar din intervalul cuprins între anii 1965-1972, tot în cadrul Cãmi-nului Cultural din Alibunar, este înfiinþatã formaþia numitã „Tin-erii” ai cãrei membrii sunt umãtorii muziceni: Perica Martinov(solo chitarã ºi interpret vocal), Adrian Negru, (bas chitarã ºi inter-pret vocal – posedã o voce specificã ºi plãcutã de bariton) ºi _ivaRajiæ (solo chitarã).16 În aceastã perioadã în orchestra de muzicãuºoarã a cântat ºi prof. Nicola Pascu ºi _arko Petrov.

În anul 1982, în cadrul Cãminului cultural a fost înfiinþatã for-maþia de muzicã folk-rock numitã „Jeep”. A interpretat piesemuzicale de acest gen în limbile sârbã ºi românã. membrii de bazãai formaþiei au fost: Tiberiu-Tibi Flora (nãscutã în anul 1965 –solo chitarã – a fost ºi ºeful formaþiei ºi înfiinþãtorul ei), DraganBuljubašiæ (bas chitarã), Tomislav Boškoviæ (baterii), PompiliuSfera (nãscut în 1966 – solist vocal). Au mai participat temporar ºiurmãtorii membrii: Branko Dadiæ (solist vocal), DraganMarinkoviæ (chitarã – din Râtiºor) Ljilja ºi Bilja Deletiæ, VelizarBo&oviæ ºi Marinel Draxin (orgã electronicã).

119

Formaþia „Jeep” a participat la numeroase emulaþii muzicale.La TV Novi Sad a înregistrat în câteva rânduri piese muzicaleoriginale. Din vastul repertoriu al acestei formaþii, amintim uneledintre piesele originale: „Martina”, „De ce aceea nu eºti tu”, „Re-gina nopþilor”, „Etiopia”, „În umbrã”, „Poslušaj bluz” (Ascultãbluz) ºi prelucrãrile în stil folc a cântecelor populare: „Ileanã,Ileanã”, „Prin pãdurea bradului” º.a.m.d.17

Pe parcursul anilor au fost înfiinþate ºi alte grupuri de muzicãrock ºi în continuare prezentãm formaþia „Crossroad” (înromâneºte „Rãscruce”). Grupa a luat fiinþã în anul 1994. În anulurmãtor, pentru prima datã participã la Festivalul „Tinereþeacântã” la Uzdin. La aceastã emulaþie a tinerilor muzicenii, for-maþia din Alibunar a fost menþionatã ºi a lãsat o impresie bunã,executând piesele „Rock-Jive” ºi „Twist” de Cristian Mãlaimareºi Dorian Romanovici în interpretarea soliºtilor vocali Cristian ºiDaniela Mãlaimare.

De altfel, la festivalul amintit în prealabil, Cristian Mãlaimare(formaþia „Crossroads” a fost o adevãratã revelaþie a festivalului) aobþinut premiul întâi pentru textul piesei „Rãscurci”. Pe lângãmembrii amintiþi din formaþie au mai fãcut parte: Velibor Èir-janiæ ºi mai târziu Victor Mãlaimare) . În continuare prezentãmtextul premiat: (Rãscruci) La rãscruci de timp ºi veacuri / Sã-nãlþãm spre ceruri rugã/ Pentru adevãr ºi viaþã/ Pentru pacea ceadin lume / Sã-nplþãm spre ceruri ruga / Pentru adevãr ºi viaþã /Pentru pacea cea din lume / Sã-nvãþãm din tot trecutul / Ce e rãu ºice e bine / Revenind iar la credinþã, inocentã omenie...

În anul 1996, la festivalul amintit formaþia „Crossroads”ocupã primul loc cu piesele originale: „Dezamãgire”, „De-spãrþire”, „Visele primãverii” ºi „Muzica” de Cristian Mãlaimarecare semneazã ºi textele. Daniela Mãlaimare, interpretã vocalãcare deopotrivã de bine interpreteazã toate genurile muzicale aocupat locul secund în categoria soliºtilor vocali.

La Alibunar, mai multe persoane intepreteazã muzicã uºoarãastfel îi amintim pe ziaristul Ferenc – Mišo Koso (cântã la chitarãºi a participat la Festivalul „Tinereþea cântã” la Uzdin) ºi Milan

120

Miæa Kuzmanoviæ, (învãþãtor) care a cântat la chitarã electricã cudiferite formaþii. Dealtfel, Ferenc Koso, Andraš Koso, CuzmanBojin ºi Dimitrie Simici au cântat cu formaþia „Fotonii”.

Muzica clasicã la Alibunar este practicatã doar de instru-

mentiºi (solo) ºi soliºti vocali. Primul recital de muzicã clasicã înaceastã localitate, a fost organizat în 18 08. 1996, cu prilejul ani-versãrii centenarului Bisericii Ortodoxe Române. La acest eveni-ment muzical memorabil, de o însemnãtate istoricã pentru culturaacestui orãºel, ºi-au dat concursul: d-na Dana Sorina Pãtru, profe-soarã de canto la Facultatea de Muzicã din Timiºoara, d-na FeliciaÞonea, profesoarã de pian ºi conferenþiar la secþia canto a aceleiaºifacultãþi, domniºoara Silviana Cârdu, corepetitor la Facultatea deMuzicã din oraºul de pe Bega ºi profesoarã de pian la Liceul deMuzicã „Ion Vidu”, Daniela Mãlaimare din Alibunar (în anul

121

Formaþia �Crossroads� �Victor Mãlaimare, Velibor Èirjaniæ, Dorian Roma-novici Daniela Mãlaimare (Lelea) ºi Cristian Mãlaimare

1996 studentã la Facultatea de Muzciã, secþia canto din Timiºoara)ºi _ivojin-_ika Kuzmanoviæ din Alibunar, a cântat la chitarã cla-sicã. _ivojin în aceastã perioadã a fost elev al Liceului de Muzicã„J.Bandur” din Panciova.

Recitatul (moderator Mircea Samoilã) a fost integral transmisde Radio Novi Sad (realizator Pavel Gãtãianþ care a imprimat ºiaudio casetã), iar secvenþe au fost transmise ºi de TV Novi Sad.

Despre formaþiile de dansatori

Dansul ca expresie a stãrii sufleteºti a oamenilor, la români ºisârbi (ºi alte etnii conlocuitoare) din aceastã localitate are tradiþeibogatã. Din timpurile strãvechi, mai cu seamã românii, au organi-zat la sãrbãtori, hora sau „jocul” tradiþional. A fost aceasta unadevãrat spectacol în aer liber ºi o paradã a portului popular desãrbãtoare.

Primele formaþii de dansatori au fost înfiinþate la începutul se-colului nostru din membrii corului. Bineînþeles, la români estevorba de grupul bãrbãtesc de dansatori ºi dansurile „cãluºarii” ºi„bãtuta”. Sârbii din localitate cel mai mult dansau „kolo” sau hora,dans caracteristic zonei folclorice sârbeºti.

Din izvoarele orale, am consemnat cã unul dintre zeloºii in-structori respectiv „vãtaf” al echipei de cãluºari a fost Petru Laþcu,reputat dirijor al corului ºi fanfarei, din perioada anului 1925 ºi maitârziu. În anul 1934 a fost înregistratã oficial prima formaþie dedansatori în cadrul Reuniunii de cântãri (Pevaèko društvo).

În perioada dintre anii 1950-1955, când la Alibunar s-a intensi-ficat viaþa culturalã organizatã, a existat ºi o formaþie de „cãluºari”cu urmãtorii membrii: Iosif Almãjan (vãtaf), Gheorghe Murgu,Filip–Lipa Berlovan, Iosif Olaru, Trãian Popa, Nicolae Olaru, Mi-hai Bojin, Zãria Gean–Ciucu, Nicoale Gean, Nicolae Ciura, MoisãBorcã ºi Iosif Laþcu.

122

În anul 1950 este reînfiinþatã formaþia de dansatori în care aufost incluºi elevii de la ºcolile medie aflaþi în vacanþã dar ºi tineri ºitinere din localitate precum sunt: Eufrozina Cornea, Pavel Stângu,Emilia Stan, Iosif Gean, Elena Caragea, Zâria Bârnea (care a înfi-inþat aceastã formaþie ºi a fost coregraf), Emilia Popa, Trãian Popa,Viorica Laþcu, Aron Laþcu, Mãria Berlovan, Ion Broºtean, EmiliaBerlovan, Iosif Olaru, Gheolina Broºteneanþ, Nicolae Ciura,Mãria ªoºdean ºi ªtefan Gean. 18

În aceastã perioadã, dar ºi mai târziu în secþia de dansatori aufost încadraþi sârbi ºi români, care au jucat dansuri sârbeºti ºiromâneºti.

O formaþia de dansatori a fost înfiinþat în anul 1966 când a luatnaºtere ºi Centrul de culturã la nivelul comunei Alibunar. Dinaceastã perioadã dateazã ºi aºa-zisa ºcoalã de dans modern.

Din anul 1976, secþia de dansatori din Alibunar este numitã„Ivo Lola Ribar”. Printre cei mai zeloºi dansatori ºi dansatoare dinaceastã perioadã dar ºi mai târziu (pânã în 1991) se enumãrãurmãtorii: Dragan Pranjkoviæ, Zlatan Vujnoviæ, Goran Kravarski,Petru Rosu – Cionca, Milan Ðobi Milovanov, Milos Berlovan,

123

Cãluºarii

Dušan _ivojinov, Ðurica Milivojev, Velizar Bo&oviæ, Sreæko Šel-miæ, Zoran Sjenièiæ, Zvonko Davitkov, Nikola Srbesku, Iosif Mir-cea, Momir Lacku, Iovica Crepajac, Nelu Dukin, Zoran Stanimi-rovæ, Ljilja Oravèiæ, Zorica Stanimiroviæ, Doina Mircea, KaticaBuljubašiæ, Miljanka Vasiljeviæ, Sne&ana Èaleniæ, Sanja si AsijaMarèetiæ, Ljilja si Bilja Deletiæ, Zlatica Belin, Marica Sekuliæ,Slavica Sjenèiæ, Dorica Bonciocat, Slavica _ivanov, Milka Saviæ,Maja Zdravkoviæ, Nataša Lazarov, Lidija Mirèov, Dejan Kon-stadinoviæ, Marijana-Maca Lazarov, Vukoman Pajeviæ, DanijelaKanaèki, Luèjan Kraèun, Mirko Vragoviæ, Goran Ðokiæ, SašaSerenèeš, Ivana Koso, Smiljka ºi Maja Èiriæ, Violeta Milanov,Veronika Rujan, Vanja Miliæ, Ljilja i Perica Biteviæ, Neboiša Bo-gojeviæ ºi Miæa Kovaèeviæ alþii.

Un deceniu ºi jumãtate ansambul de dansuri „Lola” adesfãºurat o activitate intensã. A obþinut succese remarcabile peplan naþional dar ºi internaþional. În aceastã formaþie de dansatoriau fost încadraþi circa 200 de membrii împãrþiþi în mai multe cate-gorii. Ansamblul s-a prezentat la manifestãrile din comuna Alibu-nar la Festivalurile de folclor ºi muzicã ale românilor ºi unelemanifestãri ale sârbilor din Voivodina ºi mai larg.

În anul 1987, ansamblul de dansuri populare s-a prezentat pen-tru prima datã în strãinãtate ºi anume, în Belgia la Festivalul de fol-clor din oraºul Tournal, ca oaspete de onoare (au prezentat un bo-gat program care a durat o orã ºi jumãtate ºi a fost alcãtuit din 13puncte, printre care au dominat numeroase dansuri sârbeºti ºiromâneºti). Cele mai impresionate au fost dansurile din banat(româneºti, în coregrafia lui Ionel Negru), dansuri româneºti stili-zate din Oltenia (coregraf Dragan Kovaèeviæ) ºi „Vranjanskasvita” din Vranje, de la sudul Serbiei (coregraf Mirko Uškovic).

În urma succesului de rãsunet din Belgia, formaþia de dansatori„Lola” a participat la festivalu internaþional din Bucureºti (ans-amblul a fost premiat). În anul 1987 se prezintã în R.F. Germania,în oraºul Gepingen ºi la alte Festivaluri. În perioada când, acestansamblul folcloric a înregistrat succese excepþionale, în fruntealui au fost urmãtorii entuziaºti: Milan Starèeviæ, economist (direc-

124

torul ansamblului) Dušan _ivojinov (preºedintele ansamblului),Todor Petrovici, profesor de muzicã (director artistic al orches-trei), Mirko Uškovic din Belgrad (director artistic ºi coregraf),Dragan Pranjkoviæ, membru în ansamblu ºi organizator). Îl amin-tim ºi pe Ðurica-Ðuka Milivojev care a fost instructorul tinerilorfolcloriºti.

În anul 1979 ansamblul „Lola” a primit cea mai înaltã distincþiedin zonã, „Premiul de octombrie” al comunei Alibunar.

În anul 1994 s-a format o nouã generaþie de dansatori, care seprezintã cu succes la diverse manifestãri cultural-artisttice. Secþiade dansatori, în anul amintit este inclusã în cadrul Cãminului Cul-tural care devine instituþie specialã ajutoratã de Comunitatea lo-calã. În anul 1996 ansamblul de dansatori numãrã 70 de membrii ºieste denumit „Dukat”. În fruntea acestei reuºite formaþii se gãsescurmãtoarele persoane: Zoltan Siveri, directorul fabricii IFPA(preºedinte), Stojan Iliæ, directorul Cãminului cultural „Mladost”(director tehnic), Miæa Kovaèeviæ (sekretar), Todor Petrovici (di-

125

Ansamblul folcloric la Festivalul internaþional din Belgia

rectorul secþiei muzicale) ºi _eljko Špehar din Belgrad (directorulansamblului ºi coregraf).

Ansamblul folclorci, înfiinþat în anul 1994, se prezintã înacelaºi an al Festivalul de Folclor ºi Muzicã Româneascã dinVoivodina, organizat la Seleuº, cu dansuri în coregrafia lui IonelNegru din Begheiþi. La acelaºi festival dar ºi la Uzdin în anul l995,Alibunar 1996 ºi Sutiesa, 1997 amsamblul de dansatori din Alibu-nar ocupã locurile de frunte. De asemenea participã ºi la alte emu-laþii din republica Serbia. În anul 1996, la întrecerile republicane,la Stepojevac, ocupã locul întâi ºi cucereºte marea cupã a festi-valului.

Din acest ansamblul amintim pe unii dansatori: Leri Mengher,Marinel Gean, Maia Gãtãianþ, Aneta Gavranèiæ, Ana-Maria Gean,Adriana Gavranèiæ, Daniel Toplicean, Graþiana ºi Kristijan Iacob,Rodica Roºu, Dejan Gligorijev, Bojana Damijanoviæ, DanielaPopin, Daniel Petrovici, _eljko Zekavica, Marinel Trifu, MiæaKovaèeviæ, Aleksandar Siveri, Svetlana Prijoviæ, Marius ºi Vio-leta Olaru, Violeta Bãlan ºi alþi

126

Ansamblul folcloric la Festivalul de la Seleuº

Activitatea teatralã

În faza actualã a cercetãrilor noastre nu avem date precise de-spre activitatea teatralã în perioada interbelicã. Probabil cã au ex-istat iubitori ai artei Thaliei, însã din lipsa unei scene core-spunzãtoare s-au prezentat doar unele scenete ºi piese scurte.Încercãri de a juca teatru se înregistrau în primul rând în ºcoalã. re-feritor la aceasta vã prezentãm un interesant exemplu. Anume, înpresa vremii este consemnat cã la 20 decembrie, anul 1936, în salaReuniunii „Doina” a fost, prezentatã de cãtre ºcolari, piesa de tea-tru „Leacuri bãbeºti” sub supravegherea învãþãtorului Gheorghe I.Ionescu. Din relatãrile orale am consemnat cã în perioada interbe-licã au jucat teatru: Stevan Martinov – Berariu, I. Obãdean, PetruJura, Zãria Bârnea – senior, Moisã Dalea, Trãian Crãciun – Bibi,Ion Trifu, Iosif Stan, Sima Tãmaº, Tinca Crãciun. Printre altele cusucces a fost prezentatã piesele: „Puiul codrului”, „Grãnicerul” ºi„Curiozitatea femeiascã” de M.Popescu.

În perioada postbelicã, din anul 1945, când s-a înfiinþat Uni-unea Culturalã, s-a intensificat viaþa teatralã a secþiei româneºti ºisârbeºti. Astfel, la o manifestare culturalã din anul 1946, prezen-tatã de secþia sârbã, cu scopul realizãrii unui monument în memo-ria eroilor cãzuþi în ultimul rãzboi monidal, a fost jucatã piesa deteatru „Apa de munte”, care trata caracterul ºi viaþa muntene-grenilor.19

În anii ce urmeazã amatorii artei Thalia îºi desfãºoarã activi-tatea în cadrul societãþilor culturale „Doina” ºi „Nušiæ”. Astfel, înanul 1948 a fost pusã în scenã piesa „Haplea la stãpânã”, în care aujucat printre alþii ºi urmãtorii actori amatori: Iovan-Niþã Iacob,þãran, Aurel Roºu, þãran, Ioþa Tãmaº Pincheles, Roman Sfera elev(a jucat rolul lui Haplea).20

Cea mai intensã activitate teatralã, în perioada amintitã s-adesfãºurat în cadrul S.C. „Doina” ºi S.C. „Nušiæ” între anii 1950-1960. Astfel, la începutul acestei perioade mai precis în anul 1950s-a înfiinþat primul teatru de amatori cu secþiile românã ºi sârbã.

127

Teatrul de amatori în anul 1960 se alãturã ca secþie aparte Cãminu-lui Cultural nou format în aceastã localitate.

În perioada amintitã anterior, printre mai multe piese a fostpusã în scenã ºi piesa „Moº Moisã Pãcurarul”. La realizarea aces-tei piese ºi-au dat concursul urmãtorii artiºti amatori, respectiv re-alizatori tehnici: Petru Laþcu, învãþãtor, Ilia Gean, þãran, EmiliaBarbu (Gherga), învãþãtoare, Aurel Roºu, þãran (cel mai talentatartist amatori, mai târziu s-a angajat ca artist profesionist la TeatrulRomânesc din Vârºeþ), Virginia–Ginuþa Popovici, învãþãtoare,Petar Radoièiæ, meseriaº (cadru tehnic, Iosif Bojin–Pod, þãran,Persida Laþcu, învãþãtoare (într-o perioadã a regizat piese cuelevi), Filip–Lipa Berlovan, elev, Gheorghe Bosioc, învãþãtor,Milutin –Mile Todorov, funcþionar (a cântat la acordeon), IosifBerlovan, funcþionar, Filip Bojin (sufleor), învãþãtor ºi TodorGhilezan.21

Pe lângã alte piese, s-a pus în scenã ºi comedia „Lumea” deBranislav Nušiæ în regia învãþãtorului Laza Rachitovan. prin anul1956 s-au pus în scenã piesele „Piatra din casã” de V.Alexandri,„Puiul codrului” de Nicolae Þinþariu, „O scrisoare pierdutã” ºi„O noapte furtunoasã” de I.L.Caragiale, „Doamna ministru” deB.Nušiæ”, „Þiganul boier” ºi altele.

În perioada amintitã pe lângã artiºtii menþionaþi au mai jucatteatrul ºi urmãtorii actori amatori: Constantin Ursache, învãþãtor,Livia Ardelean–Bojin, Trãian Traicu Jivan medic veterinar, PetruBojin–Fini, funcþionar, Victoria ºi Octavian Trifu, profesori,Vinca Crãciun, învãþãtoare, Ana Barbu,Iosif Almãjan, þãran, Va-leriu Caragea, þãran, Trãian Picioane, þãran, Mãrioara Cor-nea–Berariu, Ana Oca, Petru Buþu (regizor), Branko Simiæ, IlinkaÐigurski (dentist), Kamenko Tubiæ, Re&i Kovaæ ºi alþii.

În anul 1959, Teatrul de amatori prezintã la Coºtei piesa „FãtFrumos”. Rolurile au fost distribuite urmãtorilor actori amatori:Petru Bojin – Fini (a realizat ºi scenografia pentru spectacol), IonGherga, funcþionar, Aurelia Bojin, elevã, Pãun Trifu–Þâncãlãu,Maria Roºu, Moisã Borcã, Viorica Raºcu, Nicolae Ciura, LiviaIorgovan, Ilia Gean, Zãria Bârnea, învãþãtor, Aurel Roºu, (a jucat

128

rolul principal ºi a regizat spectacolul), Zãria Gean, Persida Nico-liþa, Milena Roºu ºi Drãguþa Gherga.

Între anii 1950-1960 teatrul de amatori din Alibunar a fost unuldin cele mai active ºi calitative teatre româneºti din Banatul nos-tru. În aceastã perioadã au participat la emulaþiile de rang provin-cial careu au avut loc la Novi Sad. La unul dintre concursele tea-trale, alibunãrenii s-au prezentat cu spectacolul „Drum de fier”care a fost premiat. Rolurile au fost distribuite urmãtorilor ama-tori: Aurel Roºu, Ana Barbu, Tiberiu Onciu (din Uzdin, pedagogla internatul de bãieþi), Mãrioara Besu, Gheorghe Bosioc, VirginiaPopovici, Iovan–Niþã Iacob, Vinca Crãciun ºi Ilia Gean. În pe-rioada aceasta s-au jucat mai multe piese din dramaturgia contem-poranã sârbeascã traduse de învãþãtorii din localitate. Dintre pie-sele care au fost puse în scenã amintim cea intitulatã „Învãþãtoareala sat”.

Trebuie amintit cã în aceastã perioadã ºi teatrul de amatori sâr-besc a pregãtit câteva piese de teatru.

129

Piesa �O noapte furtunoasã� de I.L.Caragiale prezentatã prin ani �50

Cu regret putem constata cã o lungã perioadã de timp activi-tatea teatralã în Alibunar, a stagnat, cu toate cã în aceastã localitateîncã, din anul 1951 ºi pânã în anul 1982 au fost organizate concur-surile secþiilor teatrale din zonã. În anul 1977 un grup de entuzaiºtidintre care îi amintim pe Trãian Marcovicean, comerciant, MoisãBorcã, tehnicean economist, Zãria Gean, ºeful pompei de benzinã,în frunte cu medicul veterianr, Roman Sfera au reanimat viaþa tea-tralã în aceastã localitate. În acest an teatrul de amatori a debutat laZilele de teatru ale românilor din Voivodina, cu piesa „O noaptefurtunoasã”, de I.L.Caragiale în regia lui Roman Sfera. Rolurile aufost distribuite dupã cum urmeazã: Jupân Dumitrache – RomanSfera, Nae Ipingescu – Zãria Gean, Spiridon – Trãian Mar-covicean (menþionat), Chiriac – Moisã Borcã, Veta – LenuþaOcoliºan (premiu pentru rolul feminin), Ricã Venturiano – AurelPicioane (comerciant), Ziþa – Ana–Nuþi Gãtãianþ. În anul 1978 ali-bunãrenii se prezintã la „Zile...” cu piesa „Casa din colþ”

130

Piesa �O noapte furtunoasã� de I.L.Caragiale din 1977

de B.Ðorðeviæ în regia lui Nicolae Polverejan. Talentata actriþãamatoare Lenuþa Ocoliºan a ocupat locul secund la „Zile...” înconcurenþa rolurilor feminine.

În anul 1981 alibunãrenii pun în scenã comedia lui Vasile Al-exandri „Chiriþa în provincie”. Rolurile au fost distribuite în felulurmãtor: Chiriþa – Trãian Marcovicean (pentru prima datã a jucatcu deplin succes rolul de travestit), Bârzoi – Trãian Roºu, comerci-ant, Luluþa – Vinca Marcovicean, Leonaº – Doru Gean, Guliþã –Adam Vucicu, d-l ªarl – Nelu Marcovicean, Ion – Lavinel Bârnea,Safta – Dorica Manciu, Trei þãrani – Ghiocel Bojin, Ionel Bojin ºiTiberiu Belgea, Musafiri – Marina ªoºdean ºi Dorina Trifu. Într-un articol din „Libertatea” din Panciova, printre altele, despreacest spectacol se menþioneazã: „În genere ansamblul condus demâna sigurã a regizorului Roman Sfera, s-a prezentat ca o trupãomogenã, solidã ºi bine instruitã.” Spectacolul a fost prezentat ºiîn localitatea Râtiºor, unde a avut excepþionalã prizã la public.

În anul 1982 a fost pusã în scenã piesa „Patima roºie” deM.Sorbu în regia lui Adrian Negru. Distribuþia rolurilor a fosturmãtoarea: Tofana – Vinca Marcovicean (a obþinut locul trei la„Zile...” pentru rolul feminin, dealtfel actriþã amatoare a interpre-tat rolurile cu o deosebitã subtilitate sufleteascã ºi cãldurã umanã),Crina – Dorica Manciu, Rudy – Nelu Marcovicean, Castris – DoruGean, ªbilþ – Miloº Berlovan. În anul 1983 la „Zile...” alibunãreniise prezintã cu monodrama (prima de acest gen la „Zile...” ) intitu-latã „O searã cu Mache Rãzãchescu”. Regia a fost semnatã deAdrian Negru. De fapt, este vorba de un colaj de texte preluate dincomediile lui I.L.Caragiale. Aceastã monodramã a fost interpre-tatã inspirat de Nelu Marcovicean fiind o creaþie artisticã foartereuºitã, adevãratã surprizã a „Zilelor...”.

În anul 1985 Centrul de Culturã cu sediul la Alibunar formeazão trupã de teatru, care se prezintã la „Zile...” cu comedia deR.L.Djukic „Omul cu patru picioare”. Dintre actriþele amatoarealibunãrene rolul Nadei Ivanovici a fost interpretat de Vinca Mar-covicean iar Daºei de Lenuþa Ocoliºan, (actriþã talentatã, a termi-

131

nat Liceul Economic iar la ediþia respectivã a ocupat locul doi înconcurenþa rolurilor feminine).

Anul 1986 se înseamnã cu majuscule în viaþa teatralã a ali-bunãrenilor. Anume, în concurenþa puternicã a 11 spectacole par-ticipante la „Zile...” amatorii din Alibunar, cu comedia „Radovanal III-lea” de Dušan Kovaèeviæ cuceresc marele premiu, plasân-duse la ediþia a XIV-lea fãrã dubiu pe locul întâi. Regia a fost sem-natã de Nelu Marcovicean, student la Facultatea de regie de laNovi Sad (a realizat ºi traducerea piesei din limba sârbã). Dis-tribuþia a fost urmãtoarea: Radovan – Nelu Marcovicean, Ru-menca – Aniºoara Roºu, Katiþa – Marinela Gean, Stanislav – ZãriaGean (menþionat pentru rolul realizat), Jelence – Viorel Muntean,Chelnerul – Trãian Marcovicean, Vasile, – Lavinel Bârnea, Vi-lotici – Marinel Bojin, Gheorghina – Ionela Mengher. Cel mai bunrol bãrbãtesc la aceastã ediþie a „Zilelor...” este realizat de NeluMarcovicean (premiu întâi iar pentru regie primeºte o diplomãspecialã). Marinelei Gean îi revine locul trei în concurenþa roluri-lor feminine iar lui Trãian Marcovicean premiul întâi pentru rolul

132

�Chiriþa în provinie� de V.Alexandri

bãrbãtesc episodic (T.Marcovicean a debutat pe scenã în anul1966 cu un fragment din comedia „O scrisoare pierdutã” deI.L.Caragiale – rolul lui Agamiþã Dandanache. Mai târziu a jucatcu succes în numeroase piese de teatru iar pentru rolurile realizatea fost menþionat în numeroase rânduri. În anul 1983 i se acordãdiplomã pentru activitatea susþinutã din partea Consiliului „Zile-lor...” iar în anul 1986 primeºte placheta, care se oferã celor maitalentaþi actori amatori la „Zilele de teatru...” din perioada prece-dentã).

În anul 1987 amatorii din Alibunar pun în scenã încã un specta-col reuºit. Este vorba de piesa „Teatrul ambulant Šopalovic” în re-gia lui Tomislav Pejèiæ din Vârºeþ. În anul 1988 a fost realizat unalt spectacol excepþional ºi anume comedia lui I.L.Caragiale „Onoapte frutunoasã” în regia lui Nelu Marcovicean (un excelent ac-tor amator ºi regizor talentat. Este prima persoanã din comuna Ali-bunar care a absolvit Facultatea de regie din Novi Sad. Din pãcate,nu a fost dat sã-ºi continue activitatea în zona aceasta. La urma ab-solvirii facultãþii a plecat în strãinãtate, în Suedia, unde se gãseºteºi astãzi ºi unde îºi continuã cariera de regizor). Dealtfel, dis-

133

Piesa �Radovan al III-lea� (1987)

tribuþia rolurilor în spectacolul amintit în prealabil a fosturmãtoarea: Jupân Dumitrache – Ionicã Manciu, Chiriac – LavinelRoºu, Spiridion – Lavinel Bârnea, Ricã Venturiano – Viorel Mun-tean, Veta – Dorina Roºu, Ziþa – Aniºoara Roºu.

În aceastã piesã (în afarã de rolul principal, interpretat de is-cusitul actor Ionicã Manciu) au jucat tineri mai puþini iniþiaþi înarta teatralã dar care datoritã regizorului au depus eforturisusþinute, reuºind sã prezinte un spectacol foarte bunã cu o con-cepþie regizoralã deosebitã ºi nouã.

În ultimul deceniu, la Alibunar nu a fost montat nici un specta-col ºi dupã cum se pare, odatã cu plecarea entuziastului Nelu Mar-covicean aici s-a epuizat toate forþele creatoare.

Activitatea literarã ºi publicisticã

La Alibunar, la sfârºitul secolului precedent, odatã cu numireaînvãþãtorilor cu concepþie modernã s-a înbrãþiºat ºi literaturapopularã. În aceastã perioadã învãþãtorul Teodor Petriºor a publi-cat prima monografie în limba românã a Alibunarului, care toto-datã, este ºi prima carte de acest gen, publicatã în limba românã înpartea aceasta a Banatului ºi care actualmente aparþine Iugosla-viei. Lucrarea intitulatã „Monografia comunei Alibunariu” a fosteditatã în anul 1896. Dealtfel acest zelos publicist a publicat înanul 1891 ºi manualul ºcolar intitulat „Geografia ºi istoria înºcoala poporalã”.

În perioada amintitã în cele precedente, în domeniul scrisului ºiculegerii de folclor popular s-a evidenþiat Gheorghe Sârbu, care acules dar a ºi creat versuri originale. Caietul în manuscris, în pose-sia familiei lui Gheorghe Lobodã (strãnepot al culegãtorului) afost descoperit de profesoara Persida Laþcu din Alibunar ºi esteunul dintre cele mai vechi caiete de folclor românesc din actualulBanat iugoslav. În cele ce urmeazã, amintim unele dintre cânteceleepice ºi baladele haiduceºti consemnate de acest zelos folclorist:

134

„Brankovan” (cunoscutul cântec al lui Constantin Brâncoveanu),„Cântecul lui ªtefan Vodã”, „Iancu Sibiancu”, „Povestea luiManoilu”, „Ian㺠arembaºa”, „A lui Vãleanu”, „Al Ilenei”, „A luiRusalim”. Unele dintre versuri au fost întocmite de autor cum estecel intitulat „Cântarea morþii” ºi altele. O parte dintre versuri suntredate în prozã rimatã.22

Gheorghe Sârbu este nãscut la Alibunar în 15. 02. 1863, dece-dat în 21. 10. 1936. Dupã cum putem vedea din caietul de versuri aavut un manuscris caligrafic. Se spune cã a fost un om glumeþ ºiexcelent cântãreþ. A construit ºi viori, deci, putem deduce cã estevorba de un om cu numeroase ºi interesante preocupãri. Este in-teresantã consemnarea de la începutul caietului respectiv, caresunã astfel: (transcrierea originalã) „Aºtia skripsoare am scriso eucu mâna mea / Mâna va putrezi ºi scrisoarea va ugi / semneageGeorg Serbul din Alibunar.”23

În perioada interbelicã unul dintre cei mai talentaþi condeieri afost intelectualul alibunãrean Liviu Jianu (mai târziu trãieºte înRomânia). Despre acest om erudit în presa vremii (revista„Cugetãtoru” din Bucureºti, condusã de prof. Nicolae Iorga) a fostscris, cã în Banatul iugoslav (n.n în anul 1936) a apãrut un nouscriitor care în schiþa reprodusã din „Nãdejdea” (sãptãmânal re-dactat la Vârºeþ) le dã o lecþie de limbã pentru „arghezienii” ºi„argheziþii” noºtri. În articol se remarcã cã redactorii de la„Nãdejdea” sunt satisfãcuþi cã au lansat un nou talent recunoscutde însuºi profesorul Nicolae Iorga.24

Tot în perioada amintitã în prealabil, un poet popular a fost ºiZãria Bârnea-senior, care colaboreazã la ziarul „Nãdejdea” deprin anul 1930. În anul 1944 a reconstruit în versuri bombardarealocalitãþii. Poezia începe asttfel: „August lunã necãjitã / La noi însat venitã / Ne-ai adus din depãrtare / Mare foc ºi bombardare”.

O altã talentatã poetã popularã care prin deceniu patru al seco-lului nostru întocmeºte, în primul rând bocete, este ºi Sara Laþcu.Astfel bocetul „Împuºcarea lui Lipa Laþcu” a fost publicat în

135

manualul pentru clasa a VII-a „Limba românã” din anul 1966, în-tocmit de prof. dr. Radu Flora ºi Tanasie Jovanov. În continuareredãm începutul acestor versuri: „Foaie verde de mãrar / Ce foc upe-Libunar / În patruzeci ºi unu anul / Au, când a vinit germanul.../Foaie verde,foaie aºa / E povestea lui Lipa / Nu-i poveste de glumit/ Ci-i de plâns ºi dã jãlit”. Unele dintre versurile acestei poetepopulare sunt incluse în volumele de folclor:„Foaie verde spic degrâu” ºi „Foaie verde lãmâiþã”, editate în anul 1979 respectiv1982.

În perioada postbelicã întocmeºte versuri în stil popular ºiþãranul Gheorghe Lobodã, care este ºi culegãtor de folclor lit-erar.Unele dintre realizãri îi apar în volumul „Foaie verdelãmâiþã”.

Pe lângã cei amintiþi mai multe persoane de naþionalitateromânã, sârbã i alte naþionalitãþi au întocmit versuri. Mulþi dintreei au rãmas anonimi fiindcã versurile niciodatã nu le-au fost publi-cate. Unul dintre aceia a cãrui veersuri sunt incluse în colecþiile defolclor amintite este Iosif Marcovicean, care în momentul când ainformat-o pe culegãtoarea profesoara Persida Laþcu, în anul 1972– avea 73 de ani. Iosif, într-o poezie intitulatã „A mea” spune:„Frundzã vierge iorgovan / Astã-i Iosîm lu Pãian / Frundzã viergede mãrari / Din comuna Libunari / Foaie vierge dã aiuº / ªi-i nãs-cut la Sãleuº / Foaie vierge iorgovan / ªi-l cheamã Marcovicean”.

O altã poetã ce întocmeºte versuri în stil popular este ºi DragaGean, care, actualmente, trãieºte în Canada, în oraºul Windsor. Apublicat în ziarul „Libertatea” din Panciova ºi în „Fãclia” din Ali-bunar. Redãm un vers din poezia dedicatã bisericii intitulatã„Biserica, Nãscãtoarei de Dumnezeu”: „...Are ºi un cor frumos /Un preot, harnic evlavios / Are o voce încântãtoare / ªi o predicãuimitoare / Preotul ºi predica bunã / Pun pe D-zeu la inimã”.

Un publicist ºi mai cu seamã zelos cronicar (a publicat ocronicã în ziar) a fost ºi Zãria Andrei, care a consemnat eveni-mente din viaþa Alibunarului. Probabil mulþi dintre poeþii popularinu ar fi fost descoperiþi dacã nu ar fi existat zeloºi cercetãtori ºi en-

136

tuziaºti culegãtori de folclor literar, persoane cu o culturã vastã.Astfel, în perioada postbelicã, genul acesta interesant de creaþie lit-erarã a fost cules de profesoara de limba românã, Persida Laþcu,originarã din Vladimirovaþ, dar domicilatã prin matrimoniu la Ali-bunar de mulþi ani. A adunat sute de contribuþii interesante din Ali-bunar ºi Vladimirovaþ, care au fost tipãrite în volumele de folcloramintite.

Doamna Persida a întocmit numeroase manuale ºcolare. Apublicat lucrãri ºi articole, mai cu seamã din domeniul limbii ºi lit-eraturi române, în publicaþiile noastre. Materialul folcloric l-a cu-les în calitate de membrã a Societãþii de limba românã din Voivo-dina în perioada cuprinsã între anii 1969-1973 dar ºi mai târziu.

O altã distinsã culegãtoare de folclor literar din Alibunar estePersida Gherga, profesoarã de limba românã la ªcola generalã dinlocalitate. Materialul folcloric cules a fost publicat în colecþia defolclor literar, amintitã în prealabil. Persida Ghergha a publicatarticole în ziarul „Libertatea” din Panciova ºi „Fãclia” din Alibu-nar din a cãrei redactþie face parte. Conduce cu succes secþia derecitatori din cadrul ºcolii, participând la manifestãrile din locali-tate.

La Alibunar în mare parte în perioada postbelicã se evidenþiazãmai multe persoane cu sensiblitatea deosebitã faþã de creaþiile lit-erare ºi publicistice. De cele mai multe ori, însã din pãcate pro-dusul minþii rãmâne nevalorififcat, fiindcã operele nu sunt publi-cate.

Printre cei care scriu poezii ºi prozã scurtã se enumerãînvãþãtoarea Zagorka – Zaga Siljanoviæ, actualmente pension-arã. Pe lângã creaþiile proprii, un merit aparte îi revine pentru cã ainiþiat tinerii sã scrie versuri. Timp de zece ani a condus „Clubultinerilor scriitor” de la Liceul Economic (înainte „25 Mai”) „Do-sitei Obradoviæ”. Scrie în limba sârbã ºi este mereu cu poezia însuflet. A început sã întocmeascã versuri în anul 1950. A cucceritnumeroase premii la diverse concursuri literare. A publicat în re-vistele „Mladost” din Belgrad, „Informaþii” (mai târziu „Opštin-

137

ske novosti”) din Alibunar ºi altele. Are în prezent cinci culegeri depoezii în manuscris.25

Medicul dr. Nicolae Iacob, scrie versuri ºi prozã scurtã ca eleval liceului din Vârºeþ. Debuteazã în anul 1963 cu poeziile „Era târ-ziu” ºi „Acelaºi” în sãptãmânalul „Libertatea” din Panciova. Laacelaºi ziar colaboreazã ºi mai târziu cu articole din domeniul me-dicinii.

În perioada anilor de ºcolarizare la liceul din Vârºeþ scrie prozãscurtã ºi publicã în revista „Lumina” ºi Viorica Bojin, actual-mente profesorã la Vârºeþ.

În perioada postbelicã, cu precãdere între anii 1948-1960 uncolaborator pasionat al sãptãmânalului „Libertatea” din Panciovaa fost ºi învãþãtorul Octavian Trifu, care mai târziu a publicat nu-meroase lucrãri ºtiinþifice în „Informator”, editat de Arhiva de Is-torie din Panciova ºi Analele Societãþii de limba românã.26

Laza ªtefan, originar din Alibunar, jurist a fost un zelos cola-borator al ziarului „Libertatea”, al revistei „Lumina” din Pan-ciova, Analelor de limba românã a S.L.R. ºi al Postului de RadioNovi Sad.

Tibor Koršoš a realizat o interesantã colaborare publicisticã,mai cu seamã în perioada interbelicã, dar ºi mai târziu. A fost un ju-rist ºi judecãtor excepþional ºi om de o culturã vastã. A scris nu-meroase articole de specialitate. Pe lângã limba maternã, maghi-arã, a cunoscut foarte bine ºi limbile românã ºi francezã dar ºi altelimbi.

Ion Gherga este în perioada anilor cincizeci ziarist-colaborator la „Libertatea” din Panciova. A publicat articole ºi re-portaje din pãrþile noastre, mai cu seamã din Alibunar.

Simeon Þeroga, originar din Iancov Most, mulþi ani a trãit înAlibunr unde a decedat în anul 1996. Jurist ºi ziarist. Debuteazã înanul 1946 la ziarul „Libertatea”. Din anul 1971 pânã în 1978, esteredactor ºef al ziarului comunal „Informaþii” din Alibunar. A cola-

138

borat la cotidianul „Dnevnik” din Novi Sad, „Libertatea”, Radio ºiTV Novi Sad, cu diverse articole în limbile românã ºi sârbã.

Todor-Toša Nikoviæ, jurist, actualmente pensionar. Scrie înlimba sârbã articole cu teme istorice, pe care le publicã în ziarelelocale. Este membru al colectivului de autori ai lucãrilor mono-grafice Alibunarski zbornik (Culegeri de documente alibunãrene).

Ferenc Koso, ziarist la periodicul „Opštinske novosti” din Ali-bunar. În timpul ºcolarizãrii scrie poezii, iar mai târziu articole ºireportaje interesante. Corespondeazã la ziarele „Veèernje novosti”din Belgrad, „Libertatea” din Panciova, Radio VAP dinVârºeþ,Radio ºi TV Novi Sad. Scrie în limba sârbã ºi în limba românã.

Slobodan Rakiæ, ofiþer, pensionar, este autorul numelui ziaru-lui comunal „Opštinske novosti”. Este corespondent zelos al perio-dicului amintit mai înainte, al cotidianului „Politika” din Belgrad,„Start 013” din Panciova. „Banatske novosti” dinVârºeþ ºi altele.Scrie în limba sârbã.

Sonja Dadiæ, profesoarã de limbã sârbã de la Liceul Eco-nomic. Membrã în redacþia ziarului „Opštinske novosti” din Ali-bunar. Semeneazã articole ºi reportaje interesante. Scrie în limbasârbã.

Momir Lacku (membru în redacþia ziarului „Opštinske no-vosti” în anul 1990) ºi mai târziu publicã la publicaþia tinerilor„Bilten mladih” în 1982. Scrie articole ºi reportaje în limba sârbã.

Predrag Damijanoviæ, profesor, un timp directorul TV Pan-ciova. În anul 1990 ºi mai târziu preºedintele Consiliului editorialal periodicului1„Opštinske novosti”. Redacteazã rubrica referi-toare la cultura generalã.

Roman Sfera, medic veterinar – pensionar din Alibunar. Esteprimul redactor responsabil al periodicului „Fãclia”. Publicã înziarul „Libertatea” din Panciova, „Familia” din Vladimirovaþ,„Tibiscus” Uzdin, „Fãclia” Alibunar ºi „Cuvântul Românesc” dinNovi Sad. Semneazã însemnãri din cãlãtorie în locurile sacre ºistudii cu care se prezintã la simpozioane ºtiinþfifice. În anii adoles-

139

cenþei a fost membru al Cenaclului literar al Liceului din Vârºeþ. L-a preocupat critica literarã. Scrie în limba românã.

Mr. Aurel A. Bojin, originar din Alibunar, psiholog la CentrulMedical din Šabac. Publicã studii vaste de specialitate (din dome-niul psihologiei) în revista „Lumina” din Panciova în anul 1990 ºimai târziu.

Ionel Mãlaimare preot paroh la Biserica Ortodoxã Românãdin localitate. Se distinge prin frumoase ºi interesante articole cuteme sacre, pe care le publicã în periodicul „Fãclia” din Alibunarºi „Libertatea” din Panciova. Este membru în redacþia periodicu-lui „Fãclia” de la înfiinþare din anul 1996.

Sanja Miliæ din Alibunar, jurnalistã, redactor la TV Belgrad,realizeaz reportaje excelente.

Constantin Arhire (a corespondat ºi în perioada interbelicã lasãptãmânalul „Nãdejdea” din Vârºeþ) ºi în perioada postbelicã laziarul „Libertatea”,

Zãria Bârnea, junior a corespondat la ziarul „Libertatea” dinVârºe.

În cele ce urmeazã prezentãm persoane din Alibunar care aupublicat cãrþi în perioada postbelicã.

Mr. Adrian Negru, profesor,magistru în Istoria artelor plas-tice. Pânã în prezent cel mai proeminent publicist din Alibunar. Apublicat cãrþile: „Impulsurile timpului” (Editura „Libertatea”1989), „Monografia bisericii Ortodoxe române din Alibunar –Biserica Adormirea Nãscãtoarei de Dumnezeu” (editura BisericaOrtodoxã Românã din Alibunar în anul 1996), „Mic tratat de artãmodernã” (editura „Libertatea” anul 1997) ºi „Studiul mono-grafic – Viorel Boleanþu-Paima” (editura personalã V.B.P., anul1998). În anul 1984 îi apare în formã de separat la „Matica srpska”, din Novi Sad studiul „O Popoviæima iz Oravice” (în limba sârbãsau tradus în româneºte „Despre Popovici din Oraviþa”). În anul1983 îºi ia magisterul cu lucrarea „Pictorii români din Banatuliugoslav din secolul al XIX-lea”. A colaborat cu articole din do-

140

meniul istoriei artelor plastice în publicaþiile: „Informaþii” (maitârziu „Opštinske novosti”) din Alibunar, (într-o perioadã a fost ºiredactor responsabil), „Tribuna tineretului”, „Lumina” ºi „Liber-tatea” din Panciova, Caietele Societãþii istoricilor de Artã din Ser-bia, Revistã de Arte plastice „Matica srpska” Novi Sad, „Fãclia”Alibunar, „Cuvântul românesc – Art plus” din Novi Sad ºi altele.

Aurel Trifu, învãþãtor ºi publicist originar din Alibunar. A de-cedat la Vârºeþ în anul 1993. A început sã publice din anul 1935 în„Nãdejdea” unde îi apare prima poezie. Scrie ºi la „Libertatea”unde o perioadã de timp este ºi director. A debutat cu volumul depoezii „Confesiuni” (editura „Libertatea” 1985).

Ionela Mengher originarã din Alibunar, profesoarã de limbãºi literaturã românã (a terminat Facultatea de Limbã ºi LiteraturãRomânã din Bucureºti), doctorandã (în anul 1998). Este poetã ºidebuteazã cu volumul de versuri „Cuvinte” (editura „Libertate”Panciova anul 1997). Din fragedã tinereþe publicã articole ºi inter-viuri în publicaþiile: „Tribuna tineretului”, „Lumina”, „Liber-tatea” din Panciova, „Tradiþia” S(F)REF Novi Sad. Actualmenteeste reporter la Radio România Internaþional, redacþia în limbasârbã, la Bucureºti.

Veljko Neškov, jurist originar din Novi Kozjak, domiciliat înAlibunar. Scrie aforisme pe care le publicã în „Opštinske novosti”,„Expres politika” din Belgrad, etc. În anul 1997 îi apare cartea dedebut intitulatã „Aforizmi” (Aforisme). Titlul ne spune despre cegen de creaþie literarã este vorba. Cartea a apãrut la editura „Vrelo”din Zemun.

Mircea Samoilã nãscut în Satu Nou, originar din Seleuº,trãieºte în Alibunar din anul 1975. Publicã articole, reportaje, stu-dii ºi prozã scurtã în publicaþiile: „Libertatea”, „Lumina” ºi „Al-manahul Libertatea” Panciova, „Politika” Belgrad (în limbasârbã), „Opštinske novosti” Alibunar (articole în limba românã ºisârbã), „Tradiþia” S(F)REF Novi Sad, „Gazeta de Seleuº” (estemembru în redacþie) „Fãclia” (este membru în redacþie de la înfi-

141

inþare), „Familia”, Vladimirovaþ, „Jurnalul de Târgoviºte”România ºi alte publicaþii.27

În anul 1987 publicã (xerocopie în 100 de exemplare) lucrãrile„Agricultura la Seleuº” ºi „Sportul seleuºean”. În anul 1998 îiapare volumul de prozã scurtã intitulat „Domnia Sa, Omul” (edi-tura Comunitãþii Cultural-Instructive Seleuº din Seleuº).

Despre creatorii artelor frumoase

Cel mai talentat artist plastic din perioada cuprinsã între fineasecolul precedent ºi începutul celui actual, a fost Trãian Costici(1878-1917), care a studiat artele frumoase la Budapesta, Wiena ºiBerlin. În anul 1901 a înfiinþat primul atelier de sculpturã din Ba-natul nostru. Este originar din Becicherecul-Mare (Zrenjanin) iardin anul 1891 se stabileºte cu familia la Alibunar. Trãian Costici,în primul rând este un sculptor excelent dar ºi pictor realizator, maicu seamã, a unor desene minuþioase.28

Jovan Stângu-Mârza s-a nãscut la Alibunar în anul 1916 (de-cedat în 1992). A sculptat în perioada interbelicã ºi cea postbelicã,când se prezintã cu sculpturi ºi la primele expoziþii colective.Acest þãran artist popular, de real talent a sculptat într-o manierã ceaparþine artei naive. Printre cele mai reuºtie realizãri, desigur seenumerã cele 11 figuri sculptate în lemn de viºin ºi nuc cu înãlþi-mea de circa 25 centimentri. O valoare aparte a acestor sculpturiprezintã reproducerea minuþioasã a portului popular românesc desãrbãtoare din Alibunar. Figurile se disting prin faptul cã ele suntindentice cu modelul. Lucru ciudat, autorul acestor figuri minu-nate, menþiona cã este autodidact.

Mr. Dimitrie Ardelean este originar din Alibunar, nãscut înanul 1941, decedat la Belgrad (la spital) în anul 1992. Din anul1967 este profesor de arte plastice la Liceul din Vârºeþ.

Pictorul Ardelean a început sã expunã din anul 1964, când erastudent la Facultatea de Arte Plastice din Belgrad. Pe parcurs a

142

organizat expoziþii personale la Vârºeþ (ani 1973, 1984, 1987,1992), Belgrad ºi Panciova (1987), Novi Sad (1988) în oraºul Cuhrdin Elveþia, (1990) ºi Alibunar (1996 post mortem). Expune la ex-poziþii de grup la Belgrad (1964, 1965, 1966) iar între ani 1969 ºi1992 expune la Vârºeþ, Panciova, Smederevska Palanka, Svi-lajnac, Biserica Albã, Alibunar, Valjevo, Novi Sad, ºi în alte pãrþi.A fost membru al Uniunii Artiºtilor Plastici din Voivodina ºi alClubului Artiºtilor Plastici din Vârºeþ (o perioadã a fost ºi preºed-intele clubului).

Despre pictorul Dimitrie Ardelean, specialiºtii în materie, aurelevat cã este un iubitor al peisajului voivodinean. Noi am zice, cãnu e vorba de peisajul obiºnuit acela carel-l vedem noi laicii ci decel observat cu ochiul creator al pictorului. Este vorba de fundulimaginar al Mãrii Panonice care a dispãrut în urmã cu multemilenii ºi pe care numai visãtorii ºi artiºtii ºi-l pot închipui.

Despre pictorul Ardelean s-a menþionat cã practicã o nouãtendinþã de expresie plasticã în arta europeanã contemporanã.

Cuzman Bojin, originar din Alibunar. DIn anul 1983 trãieºteîn Ljubljana, R.Slovenia unde se afirmã ca artist plastic ºi în sferadesignului. A expus la Celovec, Wiena, Frankfurt, Hanover, Kal-gari, unde sa remarcat prin vãdit talent.

Petru Bojin - Fini, originar din Alibunar. Din tinereþe s-a ocu-pat cu pictura. A fost angajat la Cãminul cultural. S-a distins prinrealizarea scenografiilor pentru numeroase spectacole dar ºi orna-mentarea numeroaselor coridoare ce aparþin caselor din diverse lo-calitãþi rurale de la noi. A restaurat douã picturi de dimensiuni marila Bis.Ort. Românã.

Momcilo-Moma Siljanoviæ – învãþãtor, a fost un pasionatsculptor ºi pictor. În mai multe rânduri a expus la expoziþii de grupdin localitate.

Draga Kokotoviæ, originarã din Seleuº, Trãieºte la Alibunar ºieste profesoarã de arte plastice la ªcoala elementarã din localitate.

143

Este o pictoriþã talentatã ºi a organizat expoziþii personale ºi degrup la Alibunar, Seleuº ºi în alte localitãþi.

_eljka Todorov, este amatoare de arte plastice. Este angajatãla „Mlekara” din Panciova, Picturile îi sunt interesante ºi a expusîn câteva rânduri în localitate.

La capitolul arte plasticã îl amintim ºi pe mr. Adrian Negru,care este talentat dar a abodonat creaþia picturalã. Picteazã ocazi-onal. În anul 1996 a restaurat douã picturi de dimensiuni mari, dela intrarea în Biserica Ortodoxã Românã din Alibunar. În ultimultimp mai mult îl preocupã desenul ºi ilustrarea graficã a cãrþilor ºiziarelor.

În anul 1994 a fost inauguratã prima galerie de artã plasticã cuvânzare din Alibunar dar ºi din împrejurimi. Este vorba de galerianumitã „Artum” ai cãrei proprietari sunt soþii Milanka ºi MilanZelèev (Milanka funcþioneazã la banca din Alibunar, este pa-sionatã de arta picturalã iar Milan este profeosr, actualmente direc-torul ªcolii generale). Galeria este amplasate aproape de inter-secþia de drumuri de lângã parc. A avut în colecþia sa pânzele picto-rilor consacraþi de la noi: Petru Marina, Dimitrie Ardelean, DragaKokotoviæ, Vladimir Aleksandrov, Raša Rašajskim Milan Konjo-viæ ºi alþii.

Activitatea bibliotecilor

În perioada interbelicã ºi înaintea apartenenþii naþionalitatearomânã au colaborat cu centrele culturale din România de unde,printre altele, au primit ºi cãrþi. Apartenenþii sârbi din localitate, înfond, erau înclinaþi spre centrul cultural din Sremski Karlovci.

În urma primului rãzboi monidal, mai precis în anul 1923, dupãcum am arãtat în prealabil se reorganizeazã viaþa culturalã înaceastã localitate, mai cu seamã din partea entitãþii române, careînfiinþeazã Reuniunea de cântãri ºi citire „Doina”. Atunci s-a înfi-inþat ºi o modestã bibliotecã ºi sala de lecturã în Casa parohialã. Înfaza aceasta a cercetãrilor noastre, nu ne este cunoscut cum este

144

situaþia înainte de aceastã perioadã. Presupunem cã un numãrdestul de modest de cãrþi româneºti, sârbeºti, chiar maghiare segãseau în bibliotecile ºcolare. În perioada de la cumpãnã dintrecele douã secole (actual ºi cel precedent), erau puþine persoane in-teresate de lecturã.

În anul 1929 la Alibunar a venit domnul Coriolan Buracu, di-rectorul Teatrului ºi al Bibliotecii „I.S.Bibescu” din Turnu Sev-erin, România. A fãcut un cadou de peste 400 de cãrþi româneºtidin diferite domenii, bibliotecii din Alibunar.29

În aceastã perioadã, deci din anul 1923 la Alibunar probabil afuncþionaat ºi o bibliotecã cu volume în limba sârbã. În perioadapostbelicã bibliotecile îºi continuã activitatea. Imediat dupã cel deal Doilea rãzboi mondial biblioteca care posedã cãrþi româneºti,funcþioneazã în cadrul Societãþii Culturale „Doina” iar cea sârbea-scã în cadrul S.C. „Nušiæ”. Biblioteca româneascã posedã 1.232cãrþi, iar cea sârbeascã 612 cãrþi (ambele Societãþi culturale sau în-cadrat în Uniunea culturalã). Deci era vorba de un numãr foartemodest de cãrþi. Din anul 1952 cele douã biblioteci se unificã ºi seformeazã pentru prima datã o instituþie aparte – Biblioteca localã.

În anul 1952 când prima datã în Alibunar funcþioneazã o sin-gurã bibliotecã, aceasta posedã peste 2.800 cãrþi, dintre care circa650 în limba românã (o bunã parte au fost procurate de laC.E.P.„Libertatea” din Vârºeþ).

Prima bibliotecarã permanentã cu salariu lunar de 6.370 dinaria fost numitã Nataša Francuski, care a terminat cursul de bibliote-car (a durat patru luni) din Belgrad.

Biblioteca dispune de salã de lecturã cu inventar nou ºi esteabonatã la 10 ziare ºi 8 reviste ºi este dotatã cu un aparat de radio.Printre revistele pe care le primeºte biblioteca se gãsesc ºi celeromâneºti: „Libertatea”, „Lumina” ºi „Femeia nouã”. Bibliotecanumãr 415 membri dintre care 97 sunt români iar restul sârbi ºi altenaþionaltiãþi. Situaþia socialã a membrilor este urmãtoarea: þãrani32, gospodine 61, meseriaºi 30, funcþionari 125, ucenici 34, eleviai ºcolii generale 83, cadre didactice 24 ºi restul alte categorii.30

145

Interesant de amintit cã imediat dupã terminarea celui de aldoilea rãzboi mondial, din ambele biblioteci existente pe atunci, ºicea româneascã ºi cea sârbeascã, au fost înlãturate toate titlurile cese considerau cu conþinut ideologic negativ. Persoanele care aufãcut revizuirea cãrþilor au fost convinse cã tot ce-i din periada carea rãmas în urmã, trebuia sã disparã. De aceea au ars un numãr în-semnat de cãrþi valoroase.

În anul 1954, în cadrul bibliotecii s-a înfiinþat redacþia care vapregãti programul de radio difuziune localã. Emiterea a început înprimãvara anului amintit mai sus ºi s-a realizat cu ajutorul difuzo-arelor amplasate în diferite pãrþi ale localitãþii.

Tot în anul 1954 se înfiinþeazã biblioteca cercualã cu sediul laAlibunar, care cu timpul îºi mãreºte fondul de cãrþi, astfel cã înanul 1978 atinge numãrul de circa 11.000 volume. În perioadaaceasta biblioteca are o salã frumoasã de lecturã într-o clãdire de-molatã de mult timp. Pe locul unde a fost clãdirea respectivã, vi-zavi de hotelul „Lovac” se înalþã clãdirea etajatã, în care la parte,segãsesc amplasate birourile, Serviciul Oficial de Platã al BãnciiNaþionale. Din 1960 biblioteca funcþioneazã ca unitate aparte încadrul Cãminului cultural iar din anul 1966 bibliotecafuncþioneazã în cadrul Centrului de Culturã „3 octombrie” ºi cabiblitecã centralã în fruntea cãreia este directorul. Biblioteca lo-calã are bibliotecar angajat, în raport de muncã. Dupã anul 1991,când s-a desfinþat Centrul de culturã biblioteca funcþioneazã încadrul Comunitãþii locale, adicã Comunitãþii cultural-instructive.Din anul 1994 biblioteca din nou devine instituþie aparte, în cadrulBibliotecii comunale, în fruntea cãreia se gãseºte directoarea Li-jiljana Stanojeviæ, Actualul bibliotecar este Goran Kravarski(1997), originar din Alibunar, care a terminat Liceul de Bibliote-car din Belgrad.

În anul 1998 biblioteca comunalã are 38.350 de volume iar ceadin Alibunar 12.896 volume.

Amintim pe unii dintre bibliotecarii care au fost voluntari sauîn raport de muncã la biblioteca din Alibunar în perioada postbe-licã: Moisã Dalea (þãran, un pasionat cãrturar, se spune cã a citit

146

toate cãrþile pe care le poseda biblioteca. Dintr-o discuþie purtatãcu acest om erudit am dedus cã l-a apreciat pe scriitorul polonezSienkiewicz dar mai cu seamã pe Eminescu, ale cãrui versuri le-amemorat), Ankica Zelèev (tot o îndrãgostitã de slova scrisã, ºi eavoluntarã), Zorka Rajiæ (bibliotecarã cu stagiul îndelungat, dinanul 1963 – circa trei decenii pânã la pensionare), Zorica Nikoliæ(cu pregãtire superioarã, a fost directoarea bibliotecii comunale) ºiAniþa Gean (bibliotecarã).

Pe lângã distribuirea ºi popularizarea cãrþilor în cadrul biblio-tecii au fost organizate ºi alte manifestãri culturale. Astfel în anul1985 (directoarea bibliotecii comunale a fost profesoara SlavkaParipoviæ din Vladimirovaþ) a fost înfiinþatã secþia literarã, care aavut la început doar ºase membri. Tot în aceastã perioadã dar ºimai înainte s-au organizat diverse prelegeri ºi serate literare.

În anul 1997 Biblioteca Academiei Române din Bucureºti(graþie profesoarei Ionela Mengher) a fãcut o donaþie de cãrþiromâneºti (276 de titluri în 326 volume). Cãrþile au fost înmânatede Ambasada Românã din Belgrad în frunte cu Excelenþa sa, dom-nul Panait Lefter, ambasadorul României. Un mare sprijin în pe-rioada actualã biblioteca primeºte de la Adunarea comunei Alibu-nar în frunte cu dl Milan Èuruvija ºi Dragoljub Jovanoviæ – Jole,care ajutã ºi alte instituþii culturale.

Instituþii de culturã din Alibunar

Dupã cum am arãtat în partea introductivã a acestui capitol, înfaza incipientã a evoluþiei vieþii culturale, deci la cumpãna dintresecole, tot ce þinea de culturã se organiza în cadrul ºcolii ºi biser-ici.Totuºi în anul 1886 e posibil cã a fost înfiinþatã Reuniunea decântãri (Pevacko drustvo) unde activau sârbi dar probabil ºiromâni din localitate. Din anul 1890 pânã la sfârºitul celui de aldoilea rãzboi mondial cea mai de seamã instituþie culturalã pentruromâni a fost Biserica Ortodoxã Românã (în cadrul bisericii în

147

anul 1923 a fost înfiinþatã Reuniunea de cântãri ºi citire „Doina”fiindcã numai astfel a fost acceptatã de oficialitãþi care i-au adoptatstatutul în anul 1925). Trebuie amintit cã întreaga activitate aReuniunii se desfãºura în Casa Parohialã, unde se organizau ºiserbãri.

În perioada interbelicã, la Alibunar, a funcþionat ºi organizaþiaumanitarã ºi educativã a tinerilor „Sokolsko društvo” (asociaþia„Sokol”) dupã modelul organizaþiilor „Sokol” iniþiate în Cehia.Într-o perioadã sediul acestei organizaþii care a prezentat pro-grame culturale cu caracter umanitar a fost în clãdirea demolatãdin preajma actualei poºte. În aceastã organizaþie au fost încadraþisârbi ºi români din localitate, dupã cum am mai arãtat în anul 1923se reînfiinþeazã Reuniunea de cântãri a sârbilor „Zora” În perioadaamintitã ca instituþie culturalã a funcþionat ºi „Astra” – asociaþiaculturalã a românilor.

În perioada postbelicã, prin ani (cincezeci se clãdeºte CãminulCooperativist cu o frumoasã ºi spaþioasã salã de spectacole ºiîncãperile auxilare. Tot în aceastã perioadã, în anul 1945, s-a înfi-inþat Uniunea culturalã ºi a fost format primul comitet din umãtoriimebrii: Petru Zãria, avocat (preºedinte), Luca Gherga,comerciant(vicepreºedinte), Iosif Berlovan, funcþionar (secretar), MilanGean, comerciant (casier), Lucia Jianu (responsabilã pentru cul-turã), Ioan Trifu (responsabil pentru sport), Petru Laþcu, þãran (re-sponsabil pentru cor) ºi Dimitrie Gherga, þãran (responsabil pentrufanfarã). În cadrul Uniunii Culturale a funcþioant S.C. „Doina” (aromânilor) ºi „Branislav Nušiæ” (a sârbilor).

În anul 1950 a fost înfiinþat Teatrul de Amatori ca instituþieaparte, prin fuzionarea secþiilor de teatru de la „Nušiæ” ºi „Doina”.Acest teatru a fucnþionat pânã în anul 1960 când s-a înfiinþat Cãmi-nul Cultural, unde îºi desfãºoarã activitatea toþi alibunãrnii (primuladministrator al Cãminului Cultural a fost Trãian Samoilã,învãþãtor). În cadrul Cãminului a funcþionat ºi cinematograful carepânã, în aceastã perioadã a fost instituþie aparte. Anume, primulaparat de cinematograf l-a avut Petar Poša, care a prezentat filmeîncã pe timpul celui de al Doilea rãzboi mondial ºi pânã în anul

148

1952. A fost proiectatã câte o prezentare sãptãmânal în casa par-ticularã a acestui cineast entuziast. În anul 1952 se procurã un apa-rat de proiecþie nou ºi cinematograful este format ca instituþieaparte, numit „Jadran”. Filmele se prezintã în sala CãminuluiCooperatist de mai multe ori pe sãptãmânã. Dupã cum am arãtatmai sus, cinematograful din anul 1960 este inclus ca secþia a Cãmi-nului cultural.

În 1 ianuarie 1966 a fost înfiinþat Centrul Instructiv de Culturã„3 octombrie” al comunei Alibunar cu sediul administrativ înaceastã localitate. Primul director a fost Vekoslav Cvetkoviæ, pro-fesor din Banatski Karlovac (în fruntea Centrului pânã în anul1977 perioadã care aici s-a desfãºurat o activitate fructoasã ºisusþinutã). Dintre alþi directori ai Centrului amintim pe profesorulPãun Ghina ºi mr. Adrian Negru, care a fost ºi directorul Cãminu-lui cultural din Alibunar ºi Sima Onciu care a fost director interi-mar ºi resposabilul comisiei de lichidare în anul 1991.

În perioada amintitã în prealabil în cadrul Centrului de Culturãîn fiecare localitate din comunã, au fost înfiinþate Cãmine cul-turale, care la rândul lor, aveau în frunte un director care era re-sponsabil de organizarea vieþii culturale. Dintre directorii Cãmi-nului Cultural din Alibunar amintim pe cei ce au avut rezultate re-marcabile: Andon Andonov din Banatski Karlovac, Nicola Pascu,profesor de muzicã, originar din Uzdin (din 1970 pânã în 1976 – înperioada aceasta locþitor de director a fost ºi profesorul Zãria Bâr-nea), Todor Petrovici, profesor de muzicã, originar din Begheiþi.În perioada când funcþionau persoanele amintite mai sus în cadrulCãminului cultural funcþiona cu succes ºcoala de muzicã.

În anul 1991 a fost desfiinþat Centrul de culturã, instituþie care,cu certitudine, putem spune, a avut un rol important pentru dezvol-tarea culturii în comuna Alibunar ºi în localitatea noastrã. Au fostorganizate mai multe manifestãri cultural-artistice, dintre careamintim: „Întâlnirile satelor”, „Zilele de teatru ale românilor dinVoivodina” ºi numeroase emulaþii culturale din cadrul comuneiAlibunar.

149

Din anul 1991 pânã în anul 1994 viaþa culturalã a fost facilitatãde Comunitatea localã în frunte cu preºedintele Ljubinko Petroviæ,magaziner la Întreprinderea agricolã „Napredak” (LjubinkoPetroviæ este un entuziast care în aceastã perioadã dar ºimai înaintes-a angajat din plin la organizarea vieþii culturale dar mai cu seamãla cea sportivã, la clubul de hanbal ºi la întrecerile din cadrul „Cu-pei Libertãþii”).

Din anul 1994 în fruntea Cãminului cultural a venit Stojan Iliæ,originar din Alibunar. Din anul 1996 Cãminul cultural poartã nu-mele „Mladost” iar ansamblul de dansuri, care are peste 70 de me-brii este denumit „Dukat” ºi a avut o activitate demnã de invidiat.

În perioda aceasta împreunã cu Comunitatea localã, Cãminulcultural a organizat Festivalul de Folclor ºi Muzicã Româneascã alromânilor din Voivodina, ediþia din anul 1996 (PreºedinteleComitetului de organizare a fost Ionel Purcar, care a contribuit laimpecabila organizare). Dealtfel, pe lângã festivalul din 1996, Ali-bunarul a gãzduit numeroase manifestãri cultural-artistice ºi spiri-tuale de amploare. Astfel, amintim ceremonialul sacru dar ºi cul-tural, prilejuit cu ocazia sfinþirii clopotelor Bisericii OrtodoxeSârbe din localitate, care a avut loc în anul 1925 ºi tot în perioadainterbelicã, emulaþia formaþiilor de muzicã ºi folclor zonale,organizate de „Astra” ºi altele. În perioada postbelicã Alibunarul adevenit un focarul culturii din pãrþile noastre. De aceea, aici a fostorganizat din anul 1951 pânã în anul 1971, concursul secþiilor deteatru de amatori din zonã. Din 1971 pânã în 1973, aici se organ-izezã festivalul secþiilor teatrale ale românilor din Voivodina iardin anul 1973 pânã în anul 1982 ºi Zilele de teatru ale românilordinVoivodina. În anul 1979 la Alibunar a fost organizatã prestigio-asa manifestare TV „Ai carte – ai parte”. În anul 1969 Festivalulde muzicã ºi folclor din comuna Alibunar ºi altele, iar în anul 1986marele Festival de folclor ºi muzicã româneascã din Voivodina(preºedinte a fost Todor Tãpãlagã), care a fost reluat în anul 1996ºi dupã cum s-a decis va fi organizat tot la zece ani.În anul 1987Alibunarul organizeaã o altã manifestare „Întrunirea muncitorilordin Voivodina”. Mai amintim ºi aniversãrile centenarelor (100 de

150

ani de la depunerea temeliei ºi 100 de ani de la sfinþirea BisericiiOrtodoxe Române, care au avut loc în anul 1996 respectiv în anul1998, manifestãri sacre dar ºi culturale, de prim ordin).

În concluzie relatãm cu certitudine cã dupã cum putem deducedin cele expuse,la Alibunar, românii, sârbii, ungurii ºi alte naþion-alitãþi conclocuitoare, umãr la umãr au desfãºurat o fastuosã viaþãcultural-artisticã.

NOTE:

1. Aurel Bojin, articol „Memoria secolelor Alibunar”, „Libertatea”,Paniova, 28.01.1995, pag.17 ºi Anton Eberst „Muzicki amateriVoivodine”, Novi Sad, anul 1974, Costa Roºu, „Corurile noastrebãnãþene”, editura „Libertatea” Panciova, 1982.

2. Calendarul „Minerva” Bucureºti, România, anul 1907 pag.156-167de la V.Vãrãdeanu „Cântecul în Banat...”

3. Despre aceastã perioadã dintre anii 1912-1914 am preluat date dindouã izvoare: Anton Eberst op.citatã ºi Costa Roºu op.citatã. laprimul figurezã numele Teohor Strizu iar la urmãtorul e scrisTeodor Strigu. De la informatorul nostru Jiva–Jîcã Stângu (în anul1997 octogenar ºi cel mai în vârstã corist în viaþã) am aflat cã într-operioadã, în faza incipientã a actiitãþii, corul a fost condus deNicolae Pãsulã, învãþãtor. Despre Strizu sau Strigu nu a auzit dar

151

dupã el, o scurtã perioadã de timp conducãtorul corului a fost unoarecare Teodor Stângu, Rãmâne ca informaþia sã fie cercetatã peparcurs.

4. Theodor ªandru, articol în „Libertatea” Panciova, nr. 19, anul 1946.5. Anton Eberst op.citatã. Datele preluate din cartea autorului amintit

în prealabil ni le-a furnizat entuziastul arhivist ºi cercetãtor dinVârºeþ, domnul Viorel Selejan, cãruia îi mulþumim.

6 Informaþiile primite în luna iulie anul 1998, de la profesorulpensionar Todor Ghilezan din Panciova.

7. Corneliu Mata, articol, „Nãdejdea”, 11 maj 1937 (cu ocaziajubileului ziarului). Datele ne-au fost furnizate de domnulViorel Selejanu.

8 Todor Slankamenac, preot, „Letopis Srpske Pravoslavne Crkve”(„Letopiseþul Bisericii Ortodoxe Sârbe”.) Se pãstreazã la CasaParohialã

9. Tabloul coriºtilor a fost alcãtuit graþie informaþiilor oferitede Moise Corenea–Arapu, care este corist 60 de ani, neîntrerupt.

10. Anton Eberst, op.citatã.11. Numele fanfariºtilor de pe o fotografie din anul 1929 au fost

identificate de Moisã Cornea–Arapu.12. Informaþiile primte de la Nicolae Ciura un distins solist la taragot

ºi excelent activist cultural.13. Corneliu Mata, articolul citat.14. Informaþia primitã de la Petru Bojin–Fini.15. Todor Slankamenac, opera citatã.16. Informaþia furnizatã de mr. Adrian Negru.17. Informaþia am primit-o de la Pompiul Sfera din Alibunar.18. Informaþia ne-a furnizat-o Nicolae Ciura din Alibunar.19. Theodor ªandru, articol, „Libertatea”, Panciova, anul 1946.20. Informaþii primite de la med.veterinar Roman Sfera.21. Informaþii primite de la profesorul ºi ziaristul pensionar

Gheorghe Bosioc din Panciova.22. Radu Flora, prof.dr. „Folclor Literar bãnãþean” pag.57 editura

„Libertatea” Panciova, anul 1975.23. Radu Flora, opera citatã (n.n. data exactã de naºtere ºi deces

preluatã din cãrþile parohiale).

152

24. „Nãdejdea”, articolul redacþiei „Dl.prof.N.Iorga” ºi „Nãdejdea”,anul 1936

25. Ionela Mengher, prof. (doctorandã în 1998) articol „Libertatea”anul 1990.

26. Costa Roºu, „Dicþionarul jurnalisticii româneºti din Iugoslavia”,editura „Libertatea”, anul 1998.

27. Costa Roºu, opera citatã.28. Adrian Negru, nr., articol în „Fãclia”, periodicul Bisericii

Ortodoxe Române din Alibunar, nr. 3 din anul 1997.29. Gligor Popi, prof.dr., „Românii din Banatul iugoslav 1918-1941”,

„Editura de Vest” anul 1996.30. Gheorghe Bosioc, articol din „Libertatea” nr.13-14 din 18.02.1954

(semnat cu iniþialele G.B.). Articolul a fost decupat din ziar dedomnul Viorel Selejan din Vârºeþ cãruia sincer îi mulþumimfiindcã ni la înmânat.

153

CAPITOLUL IX

PUBLICISTICA ALIBUNARULUI –PERSONALITÃÞI DE SEAMA –

UNELE REALIZÃRI ªI PROIECTEALE ACTUALEI COMUNITÃÞI

LOCALE ªI SPORTUL

Publicistica Alibunarului

În viaþa socialã a Alibunarului un rol însemnat a avut ºi presa.

Primele ºtiri despre publicaþii ale Alibunarului le avem de lafinea veacului al XIX-lea. Anume, la Vârºeþ în anii 1895-1898

a apãrut în limba germanã „Alibunarer Tagen Blatt” (Ziarul cotid-ian al Alibunarului). ªtirea despre apariþia acestui ziar o aflãm în„Letopisi opstine Podunavske oblasti, Banatski deo” Pancevo,1929, pag. 14, autorul fiind Felix Mileker, custode ºi bibliotecar alBibliotecii orãºeneºti ºi a Muzeului din Vârºeþ. În bibliotecaorãºeneascã de la Vârºeþ, din pãcate, nu se pãstreaã nici un exem-plar al acestui ziar. Ne surprinde faptul cã la finea secolului alXIX-lea a apãrut ziar cotidian al Alibunarului. Probabil s-a tipãritpe 2-4 pagini. Ar fi de dorit ca sã ajungem în posesia mãcar a unuiexemplar din acest ziar cotidian.

GRAIUL ROMÂNESC – apare la Panciova din martie 1923pânã în iunie 1925, ca organ al Partidului Român din Regatul sâr-bilor, croaþilor ºi slovenilor. Proprietar, editor ºiprimul redactor afost dr. Ioan Jianu, avocat din Alibunar, secretar general al P.R.Are merite pentru întemeierea Partidului Român, activitatea aces-

154

tuia, precum ºi pentru editarea acestui ziar sãptãmânal. I.Jianu afost purtãtorul listei pentru alegerile generale parlamentare dinmartie 1923, fiind ales deputat în Parlamentul þãrii.

Ziarul „Graiul Românesc” apare sãptãmânal în patru pagini ºiîn tiraj de 1.000 exemplare. Cele mai multe articole sunt scrise dedr. Jianu ºi Ioan Erina, care în aprilie 1924 devine redactorul zia-rului. Dintre rubricile ziarului menþionãm: Situaþia politicã, ªtiride la noi ºi din România, Sfaturi pentru economi ºi Sfaturi medi-cale.

Ziarul publicã articole despre angajarea deputatului I.Jianu înParlament pentru drepturile românilor: sã beneficieze de reformaagrarã, pentru împroprietãrirea þãranilor sãraci ºi fãrã pãmânt,pentru desfãºurarea învãþãmântului în ºcolile româneºti primare înlimba maternã a copiilor. De asemenea ziarul publicã Programul ºiStatul Partidului Român, ºtiri dinviaþa culturalã a minoritãþiiromâne, despre evenimentele din þarã ºi strãinãtate.

Din primul Comitet de redacþie, pe lângã dr. I.Jianu au maifãcut parte Romulus Roman, Marcu Boldovinã, Ioan Mitãr ºi Ste-fan Putnic.

Odatã cu pãrãsirea þãrii ºi plecarea lui I.Jianu în România, zia-rul „Graiul Românesc” îºi înceteazã apariþia, în vara anului 1925.

INFORMAÞII, în prezent „OPŠTINSKE NOVOSTI, ziarperiodic al Adunãrii comunei Alibunar. Primul numãr a apãrut înanul 1967, în patru pagini, dintre care douã în limba sârbã ºi douãîn limba românã, cu un tiraj de 2.300 exemplare. Primul redactorresponsabil a fost învãþãtorul Ilie Dolinga (1967-1969). În pe-rioada 1971-1988 apare în 8 pagini, în ambele limbi. Numãrul pag-inilor s-a majorat între timp la 12, ca apoii sã fie redus la 8 pagini.

Amintim ºi pe ceilalþi redactor responsabili ai ziarului: MihaiIencea (1969-1971, Simeon Þeroga (1971-1978), Ion Mohan(1978-1981), apoi urmeazã un colegiu de redacþie (1981-1983) încomponenþa: Ioniþã Muntean, Simeon Þeroga, Sretenko Jova-noviæ ºi Zdravko Grujin, iar din 1983 pânã-n 1989 Ioniþã Mun-tean. Din a.1989 ºi pânã-n 1991 din nou un colegiu de redacþie for-

155

mat din: Adrian Negru, Zdravko Grujin, prof. Sonja Dadiæ,Predrag Damjanoviæ ºi Ratko Jovanoviæ. În prezent funcþia deredactor responsabil o îndeplineºte Zdravko Grujin. În ultimavreme ziarul apare în limba sârbã cu unele contribuþii ºi în limbaromânã.

În a.1990 ziarul primeºte denumirea de „Opštinske novosti”.

FÃCLIA – Buletin al Bisericii ortodoxe române din Alibunar.Primul numãr apare în preajma jubileului aniversãrii centenaruluiBisericii orto.rom.din Alibunar (1896-1996) în luna august 1996.Redacþioa Buletinului are urmãtoarea componenþ: Roman Sfera,preºedinte, respectiv redactor responsabil. mr. Adrian Negru,preotul Ionel Mãlaimare, ing.Mircea Samoilã, Pavel Jivan, Ana-Maria Gean, Emanuel Onciu ºi Valentin Boraci.

„Fãclia” – apare periodic. În a.1997 au apãrut douã numere, iarîn 1998 douã numere,deci în total au apãrut 5numere. Trateazã temadespre Biserica Ador-mirea Nãscãtoareai deDumnezeu din Alibu-

nar, despre trecutul ºi prezentul Bisericii,despre preoþii din loc.Numãrul 2 este dedicat aniversãrii centenarului Bisericii ort.rom(17-18 august 1996). Buletinul apare de sãrbãtoarea naºterii ºi în-vierii lui Cristos cu texte privind trecutul Alibunarului, cu ode,poezii ºi articole despre pictura ºi sculptura în Banat, etc.

156

Personalitãþi de seamã trecuþi în lumea tãcerii deorigine din Alibunar ºi din alte pãrþi care au desfãºurat

activitate mai însemnatã în aceastã localitate.

ANDREI, Zãria, este cunoscut nu numai în satul natal, Alibu-nar, ci ºi în împrejurimi. S-a nãscut la 4 decembrie 1886 în Alibu-nar, unde frecventeazã ºcoala primarã. Ne-a rãmas în amintire caprimar al satului mulþi ani în perioada interbelicã, mai puþin timp înanii ocupaþiei fasciste ºi dupã eliberare.

A.Zãria a fost un excelent cunoscãtor al evenimentelor din sa-tul natal. În jurnalul sãu a notat tot ce s-a petrecut în localitate: cuma fost recolata de cereale înfiecare an, dacã a fost grindinã, ploitorenþiale, apoi deseori numirea preoþilor, a învãþãtorilor ºi a altorfuncþionari, precum ºi plecarea lor de pe posturile ocupate. Unadevãrat cronicar, cãruia nu i-a scãpat nici o întâmplare petrecutãîn sat.

De la A.Zãria a rãmas în manuscris un bogat material autentic,pe care dorea, împreunã cu înv.Octavian Trifu sã-l publice înformã de monografie. Din pãcate, aceastã idee nu s-a realizat. Jur-nalul lui „taica Zãria” este o mãrturie despre viaþa ºi activitatea lo-cuitorilor acestei localitãþi fruntaºe. Fiind cãrturar ºi cronicar esteapreciat de cãnsãtenii sãi. Se stinge din viaþã în ziua de 24 martie1967, la Alibunar, unde este ºi înmormântat.

GHERGHA, Tiberiu, este cunoscut în domniul sportului ºi aculturii fizice, fiind apreciat nu numai de cãtre consãtenii sãi, ci ºidin împrejurimi, numindu-l „legenda sportului alibunãrean”.

S-a nãscut la Alibunar la 2 octombrie 1942, unde frecventeazãºcoala primarã. ªcoala medie de educaþie fizicã a absolvit-o la Ze-mun în a.1961.

În calitate de membru al Clubului de atletism „Crvena Zvezda”din Belgrad, în noiembrie 1961, la campionatul þãrii ocupã primulloc la triplu-salt. Rezultate remarcabile obþine ºi la sãritura înlungime. A fost membru al seleþionatei juniore iugoslave ºi în cos-tumul de sport cu stema þãrii participã cu mult succes. La sãritura

157

în lungime obþine rezultat excelent de 7 metri iar la triplu salt areserioase succese.

În a.1973 a absolvit la Novi Sad ªcoala Superioarã de educaþiefiziciã, iar în a.1979 terminã ºi Facultatea de culturã fizicã la Bu-cureºti.

Ca sportiv apreciat, în a.1972 va purta fãclia olimpicã.T.Ghergha a funcþionat ºi în calitate de profesor de educaþie

fizicã la ºcoala primarã din loc, dar dupã nevoie ºi la ªcoalaeconomicã.

De la Uniunea organizaþiilor pentru educaþia fizicã a Serbieiobþine, în a.1965, titlul: antrenor de atletism de categoria întâia, iarîn a.1973 ºi titlu de antrenor de handbal de categoria întâia. Aposedat cel mai înalt grad de specialitate.

T.Ghergha a fost iniþiatorul constituirii ªcolii de handbal, pecare a condus-o cu succes ºi care a încadrat entuziaºti de la vârstacea mai tânãrã, apoi juniori ºi seniori (anul 1979/80),

În semn de recunoºtinþã pentru activitatea sa neobositã ºi con-tribuþia la promovarea culturii fizice ºi succesele obþinute cuechipa de gimnasticã a ºcolii la Olimpiada sportivã a Voivodinei,în a.1978 obþine premiul „Eliberarea comunei Alibunar”. Obþinemai multe trofee ºi recunoºtinþe. Clubul de handbal din loc„Buduænost” a instituit turneul memorial „Tiberiu Ghergha”.

Tot timpul a funcþionat la Alibunar, unde se stinge din viaþ, înplinã putere, în a.1994.

JIANU, Ioan (1886-1969), originar dintr-o familie bogatã deagricultori din Alibunar. Este primul deputat român în Parlamen-tul din Regatul sârbilor, croaþilor ºi slovenilor, în anii 1923-1925,director ºi proprietar al sãptãmânalului „Graiul Românesc” careapare la Panciova.

Dupã terminarea ºcolii primare ºi a liceului, continuã studiile laBudapesta, unde terminã facultatea de drept ºi susþine teza de doc-torat. Funcþioneazã ca avocat la Alibunar, unde desfãºoarã o in-tensã activitate social-politicã. Are merite pentru întemeiera Parti-dului Român la Alibunar, în 10 februarie 1923, la care participã

158

delegaþi din localitãþile cu populaþie româneascã din Banatul iugo-slav. I.Jianu a fost ales secretar general al Partidului Român, con-tribuind în alcãtuirea Programului ºi Statutului acestui partid.

La alegerile parlamentare din 18 martie 1923 Jianu estepurtãtorul listei P.R. obþinând 7.059 voturi, fiind ales deputat înParlamentul þãrii.În luna martie apare la Panciova sãptãmânalul„Graiul Românesc”, ca organ al P.R. , proprietar ºi redactor re-sponsabil fiind dr.I.Jianu. El este ºi autorul mai multor articole,prin care susþine drepturile minoritãþii române din Regatul S.C.S.

În parlament militeazã pentru restituirea pãmântului comunalºi a averilor bisericeºti, expropriate de stat. Protesteazã la Minis-terul Învãþãmântului, care în ºcolile româneºti a numit învãþãtoricare nu cunosc limba maternã a elevilor (ruºi, sârbi). Se angajeazãla autoritãþi sã admitã studenþilor români ºcolarizarea în Româniaºi eliberarea paºapoartelor, ca aceºtia sã nu mai treacã frontiera înmod clandestin.

În iunie 1925 pãrãseºte Alibunarul, în urma insuccesului la ale-gerile parlamentare din acest an, stabilindu-se la Timiºoara. Cuplecarea lui înceteazã ºi apariþia ziarului „Graiul Românesc”.

I.Jianu a fost un timp asesor ºi reprezentatn în Sinodul eparhieiCaransebeº.

JIANU Stefan s-a nãcut la Alibunar, la 4 august 1882, în satulnatal frecventeazã ºcoala primarã, iar teologia studiazã laCernãuþi. În a.1909 este numit în senatul ºcolar în funcþia de asesorreferent conzistorial al eparhiei Caransebeº. Timp de aproape zeceani conduce senatul ºcolar, pânã la moartea sa subitã în 15 noiem-brie 1918.

St. Jianu s-a afirmat prin conducerea energicã ºi destoinicã aresortului ºcolar al eparhiei Caransebeº. S-a angajat cu tot sufletulpentru propãºirea ºcolilor româneºti, stingherite în activitatea lorde autoritãþile austro-ungare. În activitatea sa patrioticã neobositãîntâmpinã ºi obstacole, însã prin energia ºi inteligenþa sa sclipi-toare reuºeºte sã le înlãture.

159

Timp de aproape zece ani, cât a fost referent asesor ºcolar,apãrã cu energie ºi devotament în faþa regimului cotropitor pres-tigiul ºcolilor noastre româneºti. Pentru salvarea lor depune efor-turi în deosebi în timpul primului rãzboi mondial, când a fost expusla multe ºicane.

St.Jianu avea strânse legãturi cu personalitãþi marcante dinVechiul Regat, afirmându-se ca un adevãrat susþinãtor al drepturi-lor neamului românesc ºi luptãtor pentru Marea Unire.

A fost înmormântat în cimitirul oraºului Caransebeº, undeprietenii ºi persoanele care l-au preþuit i-au ridicat, în a.1934, ocruce de piatrã. Iniþiativa a pornit de la dr. Nicolae Corneanu careera pe atunci referent la secþia culturalã a eparhiei.

Un colectiv de autori (Aurel Moacã, Nicolae Corneanu, IoanDavid, Constantin Rudneanu ºi Aurel Uroº) a publicat o broºurãintitulatã: „Un luptãtor bãnãþean: Stefan Jianu”. Broºura a apãrutla „Biblioteca religiosã-moralã” din Caransebeº.

PETRIªIORU, Teodor, învãþãtor, este autorul „Monografieicomunei Alibunariu”, tipãrite în a.1896. S-a nãscut în a.1859 în lo-calitatea Sân-Paul, judeþul Cluj. Studiazã Preparandia la Deva ºidupã absolvire funcþioneazã ca învãþãtor în mai multe localitãþi,printre care ºi în satul natal, apoi la Râul Alb, Cugir, iar din anul1889 ºi pânã în 1904 la Alibunar, unde s-a ºi pensionat. Dupã doiani de la pensionare se stinge din viaþã (la a.1906).

T. Petriºioru desfãºoarã la Alibunar o bogatã activitate petãrâm cultural. Înfiinþeazã un cor de adulþi ºi un cor de copii. Pub-licã articole în mai multe ziare ale vremii, printre care în „Foaiadiecezanã”, „Transilvania”, „Drapelul”. În „Foaia diecezanã”din Caransebeº apare în formã de foileton „Monografia comuneiAlibunariu”. De menþionat faptul lãudabil cã aceasta este primamonografie a unei localitãþi din pãrþile noastre. O prezentare maisuccintã a localitãþii Alibunar a elaborat pentru „EnciclopediaRomânã” de sub conducerea lui Corneliu Diaconovici.

Învãþãtorul T.Petriºioru sprijinã pe profesorul universitar dinLipsca, Gustav Weigand în cercetãrile sale folclorice efectuate în

160

Banat. De asemenea sprijinã activitatea institutului de credit „Sen-tinela” din Satu-Nou ºi „Panciovana” din Panciova.

Locuitorii Alibunarului l-au apreciat pe învãþãtorul Petriºioru,l-au stimat pentru angajarea lui cu tot sufletul ºi la zidirea bisericiîn a.1896. Dânsul a purtat procesul verbal al Comitetului parohialcând au început lucrãrile la zdiirea bisericii româneºti din Alibu-nar.

ROMAN Nicolae a ocupat postul de capelan ºi preot la Alibu-nar. S-a nãscut la Râtiºor în 5 august 1900 într-o familie de þãranicu avere modestã. A servit la Biserica ort.rom.din Alibunar în pe-rioada 1934-1947. În curând, dupã terminarea celui de-al doilearãzboi mondial, mai precis în a.1947 pãrãseºte Alibunarul ºi se sta-bileºte la Fãget, în apropiere de Lugoj.

Preotul N.Roman frecventeazã 4 clase primare (ºcoala confe-sionalã) în satul natal, repetã clasa a patra primarã la ºcoala de statdin Vârºeþ spre a-ºi însuºi limba maghiarã, apoi se înscrie la liceuldin Lugoj. Invitat de episcopul dr. Trãian N.Bãdescu,se înscrie laAcademia Teologicã din Caransebeº.

Ca elev al liceului de stat din Lugoj publicã poezii ºi colabo-reazã la mai multe ziare. Elevii Liceului din Lugoj îi trimit ca dele-gat al lor la Marea Adunare Naþionalã a Unirii de la 1 decembrie1918.

La scurt timp leagã strânsã prietenie cu scriitorul CamilPetrescu, care-i oferã postul de secretar de redacþie la revista„Limba românã”, unde lucreazã pânã la sistarea acestei publicaþii.El va conduce ºi alte ziare, devine redactor la „Luminãtorul” ºi co-laboreazã la diverse publicaþii”. Se formeazã ca un ziarist capabil,foarte talentat, publicã contribuþii ºi în ziarul „Graiul Românesc”din Panciova, iar cele mai multe texte ale preotului Roman suntpublicate în sãptãmânalul „Nãdejdea” din Vârºeþ.

În a.1927, fiind preot la Coºtei fondeazã sãptãmânalul„Nãdejdea”, pe care-l redacteazã mai mulþi ani.

Ultimii ani al vieþii îi petrece la Fãget, unde duce o viaþã mode-stã, uitat de locuitorii din Banatul iugoslav, depsre care a scris nu-

161

meroase articole în „Nãdejdea”. Moare în deplinã singurãtate. So-cietatea, respectiv Asociaþia cultural-artisticã „Fãgeþeana” dinFãget de sub conducerea lui Ioan Gheorghe Oltean pregãteºte laFãget o expoziþie consacratã preotului ºi publicistului Nicoale Ro-man.

TRIFU, Aurel, învãþãtor, publicist, lucrãtor social-politic, s-anãscut la 27 iulie 1914 în Alibunar. ªcoala primarã învaþã în satulnatal, iar ªcoala Normalã la Turnu Severin, Târgu Jiu ºiTimiºoara. Dupã absolvirea ªcolii Normale funcþioneazã un timpca pedagog la Internatul român de bãieþi din Vârºeþ. Aici, împre-unã cu directorul Internatului, profesorul Constantin zamfirescu,înfiinþeazã Societatea literarã a elevilor „Junimea bãnãþeanã”. Laºedinþele „Junimii” participã cu lucrãri originale elevii români dela ºcolile secundare din Vârºeþ (ªcoala Normalã ºi Liceu).

Ca învãþãtor funcþioneazã mai întâi în Macedonia, ca apoi înanul 1945 sã fie numit la Nicolinþ, unde rãmâne pânã în a.1947,când a fost numit redactor al sãptãmânalului „Libertatea” dinVârºeþ. Îndeplineºte ºi funcþia de preºedinte al Uniunii Culturale aRomânilor, care desfãºoarã o bogatã activitate, fiind iniþiatorul ºiorganizatorul vieþii cultural-artistice la românii din Banatul iugo-slav.

În viaþa social-politicã este foarte activ, fiind ales în mai multerânduri, respectiv mandate, deputat în Adunarea Naþionalã a Iugo-slaviei ºi a Voivodinei. A fost candidat al circumcripþiei electoraleAlibunar, unde a þinut cuvântãri în preajma alegerilor. A fost mem-bru în organizaþii ºi instituþii de rang federal, republican ºi provin-cial. reprezintã minoritatea românã din Voivodina ºi este prezentla cele mai importante manifestãri consacrate vieþii spirituale aleromânilor bãnãþene.

Publicã articole în sãptãmânalul „Libertatea”, în revista de lit-eraturã, artã ºi culturã „Lumina”, unde figureazã ºi ca membru alredacþiei.

162

A.Trifu este membru fondator al Societãþii de Limba Românãdin Voivodina ºi preºedinte al acesteia în anii 1983-1985. Parti-cipã la sesiunile ºtiinþifice organizate de S.L.R.

Viziteazã des localitatea natalã Alibunar, fiind ales de locuito-rii din acest cerc electoral ca deputat. A trãit dupã eliberare laVârºeþ, unde a decedat la 18 mai 1993.

TRIFU, Octavian, învãþãtor, propunãtor, inspector ºcolar, ar-hivist, cercetãtor al învãþãmântului din banatul iugoslav. Fiindoriginar din Alibunar, îl preocupã ºi trecutul acestei localitãþi ºi ne-a lãsat în manuscris date privind Cartea funciarã a Alibunarului ºimomente din trecutul cultural a unor localitãþi aparþinând fostuluicerc Alibunar.

O.Trifu s-a nãscut la 29 august 1922 în Alibunar, unde frecven-teazã ºcoala primarã, apoi continuã ªcoala normalã la Caransebeº.Ca învãþãtor funcþioneazã la Râtiºor, apoi la Nicolinþ. Studiazãfãrã frecvenþã la zi geografia ºi istoria la ªcoala Superioarã dePedagogie din Novi Sad. Un timp îl gãsim profesor la Alibunar,apoi inspector ºcolar la Vârºeþ, ca ultimii ani sã-i petreacã ca arhi-vist la Panciova, la Arhivele Istorice. În periodicul acestei insti-tuþii istorice „Informator” prezintã existenþa în trecut (secolulXVIII ºi XIX) a ºcolilor româneºti din Banat. Colaboreazã lasãptãmânalul „Libertatea”, publicã lucrãri în „Analele S.L.R.” ºiparticipã la sesiunile ºtiinþifice ale S.L.R.

A decedat la 1 august 1978, la Panciova.

KORŠOŠ, Tibor – nãscut la 10. 11. 1909 în familie de avocatdin Alibunar. ªcoala primarã învãaþã în locul natal, iar liceul pi-ariºtilor din Zrenjanin. Facultatea de drept studiazã mai întâi laBelgrad ºi a absolvit-o la Zagreb. lucreazã un timp în cancelariatatãlui sãu dr.Lajoº.

În anii 1941-1944 a funcþionat ca judecãtor la Novi Becej, undea avut ciocniri cu elementele naþionaliste . În toamna anului 1944trece în Budapesta, fiind martor la luptele dintre armatele germaneºi le Uniunii Sovietice.

163

În aprilie 1945 pleacã cu familia spre Alibunar, însã la Kikindaa fost oprit de armata rusã, fiind verificatã purtarea lui la NoviBeèej. Locuitorii au semnat dovadã de purtare corectã ºi a fostpusã în libertate.

Dupã venirea la Alibunar, lucreazã un an în cancelaria tatãlui,iar apoi este numit în Comisia pentru examinarea originii averiobþinute prin profit de rãzboi.

A fost consilier juridic pentru biserica protestantã din Voivo-dina ºi a Consiliului comunitãþii bisericeºti.

Autoritãþile cercuale îi oferã funcþia de referent juridic pe lângãComitetul cercual, apoi din a.1954 este numit judecãtor al Ju-decãtoriei cercuale din Alibunar, unde a funcþionat pânã la pen-sionarea sa în 1974.

Publicã lucrãri de specialitate în reviste,, comentarii în dome-niul dreptului familial ºi civil. A publicat peste 40 de lucrãri în re-viste, publicaþii ale Camerei avocaþilor din Voivodina: „Naša zak-onitost” ºi „Pravni &ivot”.

A fost bun cunoscãtor al istoriei antice ºi evului mediu, folos-ind limbile maghiarã, sârbã, germanã, românã, slovenã ºi latinã. Aþinut cursuri de limbã germanã ºi istorie la ªcoala economicã.

Se stinge din viaþã la Alibunar, în 28 iunie 1978.

SILJANOVIÆ, Momèilo-Moma (1924-1997). A fost undascãl excelent ºi amator cultural multilateral. S-a nãscut pe13.08.1924, în Alibunar unde a termiant ºi ºcoala generalã. Maitârziu a absolvit ªcoala de învãþãtori ºi ªcoala Superioarã de Peda-gogie (arte plastice) la Belgrad.

Pe postul de învãþãtor se gãseºte în mai multe localitãþi din Ser-bia iar în anul 1955 se angajeazã la ªcoala generalã (cursurile infe-rioare) din Alibunar.

Este unul dintre adolescenþii din Kragujevac, care în anul 1941ca prin minune a reuºit sã se salveze de la omuciderea în masã pro-vocatã de elementele fasciste germane.

Moma, supranumit ºi „dascãlul poporului” ºi-a educat eleviicu adevãratã dragoste pãrinteascã. De aceea a fost unul dintre

164

învãþãtorii iubiþi de copii. ªi-a îndeplinit misiunea de luminãtor alminþii conºtincios, fiind un pedagog excelent care a reuºit sã in-struiascã multe generaþii de elevi.

Acest om modest, dupã cum am amintit la început, a fost un ac-tivits cultural devotat. A cântat excelent la violinã ºi chitarãmuzicã popularã ºi distractivã româneascã ºi sârbeascã ºi este unuldintre membrii primei orcheste de muzcã popularã înfiinþatã înAlibunar. În tainele muzicii, a instruit numeroºi discipoli.Învãþãtorul talentat pe lângã muzicã, a iubit mult ºi arta plasticã. Apictat ºi sculptat piese artistice excepþionale.

Pentru meritele pe plan educativ ºi cultural a primit numeroasedistincþii dar cel mai mare premiu pentru Moma a fost familia ºistima care a primit-o de la aceia care i-au fost elevi ºi toþi conlo-cuitorii care l-au cunoscut ºi respectat.

165

T. Nikoliæ lângã �Fântâna lui Ali�

Unele realizãri ºi proiecte aleactualei Comunitãþi locale

Autorii lucrãrii au considerat cã în cadrul acestei monografiitrebuie sã fie prezente, mãcar concis,unele realizãri din ultimavreme, precum ºi proiecte de viitor ale Comunitãþii locale. Într-adevãr, Comunitatea localã depune eforturi pentru satisfacerea ne-voilor populaþiei din Alibunar.

În ultimul timp Alibunarul a devenit un adevãrat ºantier, în carese desfãºoarã lucrãri comunale de mare amploare. Aceste lucrãrivor schimba înfãþiºarea localitãþii, care cu timpul va deveni unadevãrat centru urban.

Pe teritoriul Comunitãþii locale funcþioneazã o serie de între-prinderi de stat ºi firme particulare, care pânã-n prezent s-au afir-mat atât în þarã cât ºi în strãinãtate. Conducerea Comunitãþii localea stabilit o strânsã colaborare cu urmãtoarele întreprinderi ºiorganizaþii: Fabrica de sticlã „Eurokristal”, ferma de pãsãri„Juko”, cu întreprinderea din domeniul agricol „Napredak”, cu„Sloga” din domeniul comerþului, precum ºi cu „Stari lovac” dindomeniul hotelier ºi al turismului. Împreunã cu organizaþiilemenþionate se tinde spre soluþionarea tuturor problemelor de în-semnãtate vitalã pentru întreaga populaþie.

Realizãri ºi proiecte

Comunitatea localã în fruntea cãreia în calitate de preºedinte alComitetului este prof. Zãria Olaru, iar secretar Lazar Anovici, aînregistrat unele realizãri considerabilel în domeniul lucrãrilorcomunale ºi a investiþiilor capitale. Amintim terminarea centraleitelefonice digitale cu o capacitate de 1.532 numere. peste 400 degospodãrii au fost conectate, ceea ce constituie un rezultat aprecia-bil, cãci peste 80% din gospodãrii sunt dotate cu acest aparat nece-sar în zilele noastre.

166

De asemenea a fost amenajatã în întregime încã o fântânã ºicomplet dotatã, astfel cã împreunã cu cele douã fântâni sãpate întrecut, aprovizioneazã pe deplin populþia cu apã potabilã.

Reþeaua de gaz permite tuturor celor interesaþi sã se conectezeºi aprovizioneze cu gaz.

De cea mai mare însemnãtate este proiectul pentru canalizare.Lucrãrile sunt orientate spre dislocarea canalizãrii în afara local-itãþii, respectiv la o depãrtare de periferie. Aceste lucrãri de inves-tiþii se apreciazã cã vor necesita o sumã aproape de un milion di-nari. Finanþarea lucrãrilor se va acoperii din mijloacele autocon-tribuþiei locale.

Proiectul se va realiza în etape. El cuprinde colectorul princi-pal, staþia de epurare, pompele necesare. Plecând de la faptul cãacest colector principal va avea o lungime de peste 1.300 m., la ca-nalizare vor avea posibilitatea sã se conecteze gospodãriile.

În cursul anului 1998 s-au realizat ºi alte lucrãri. Prin muncãvoluntarã s-a contribuit foarte mult la înfrumuseþarea „orãºelului”.Se construiesc case noi, iar oamenii se angajeazã la întreþinereacurãþeniei ºi la realizarea de noi spaþii verzi.

Problemele vitale proectate se vor realiza prin autocontribuþie.Preºedintele Zãria Olaru subliniazã cã autocontribuþia este de oimportanþã deosebitã nu numai pentru generaþiile de astãzi, ci ºipentru viitoarele generaþii pentru u viaþã mai bunã. Aceasta cu atâtmai mult, cãci pe teritoriul Comunitãþii locle îºi desfãºoarã activi-tatea un numãr însemnat de instituþii din domneiul sanitar, alînvãþãmântulu, al vieþii cultural-artistice ºi sportive, cãrora Comu-nitatea localã doreºte sã le creeze condiþii avantajoase pentrudesfãºurarea activitãþii.

Comunitatea localã mai prevede urmãtoarele lucrãri: con-struirea sãlii de educaþie fizicã, a bazinului de scaldã, construireaunei capele la cimitir, precum ºi executarea altor lucrãri comunale,prin care se doreºte satisfacerea cerinþelor ºi necesitãþilor popu-laþiei din Alibunar.

Elaborarea Monografiei Alibunaruluiconstituie încã o realiz-are susþinutã de Comunitatea localã actualã, respectiv de cãtre

167

conducerea acesteia, care manifestã înþelegerea pentru o aseme-nea lucrare despre trecutul ºi prezentul localitãþii. Generaþiile vii-toare vor exprima recunoºtinþã tuturor acelora care au sprijinitmoral ºi financiar apariþia Monografiei Alibunarului. De relevat ºifaptul cã aceastã carte reflectã ºi ilustreazã strãdãniile locuitorilorpentru propãºire, progres ºi o viaþã mai bunã pentru apartenenþiituturor popoarelor ºi naþionalitãþilor din aceastã localitatefruntaºã.

168

Sportul ºi cultura sportului la Alibunar

Sportul a devenit o necesitate a omului mai cu seamã în epocacontemporanã ºi înSeamnã ceva mai mult decât o simplã compe-tiþie. Sportul aduce satisfacþii, bucurii, îngrângeri ºi victorii. Estepur ºi simplu o luptã purtatã cu alþii, însã ºi cu sine însuþi.

Este greu sã prezentãm „primii paºi” pe care locuitorii Alibu-narului i-au fãcut în ce priveºte jocurile sportive. Din cauza lipseide date pe parcursul anilor însã în aºezarea de sub deal s-a format otradiþie sportivã, caracterizatã prin entuziasm deplin.

Tinerii de azi comparativ cu generaþiile precedente nu mai auacelaºi entuziasm, aceeaºi plãcere în a face sport, ci tind tot maimult spre profesionalism, mulþi pierzându-se pe acest drum.

Istoria sportului alibunãrean ne confirmã cã în aceastã locali-tate s-au practicat diverse ramuri sportive, douã fiind însã priori-tare: fotbalul ºi handbalul. Care dintre ele este mai îndrãgit rãmâneo enigmã pentru iubitorii întrecerilor competiþionale. Dar nuaceasta este cel mai important lucru ci faptul cã multe generaþiidin aceastã localitate au practicat nestingherit un „mozaic sportiv”,format din: fotbal, handbal, baschet, ºah, tenis de masã, volei,popice iar în ultimul timp ºi arte marþiane (karate).

Am dori cu acest „mozaic sportiv” sã sclipeascã în cele mai fru-moase culori iar sportul sã fie îndrãgit ºi mai mult de cei tineri saude suporteri.

În cele ce urmeazã vom încerca sã facem o retrospectivã aevenimentelor sportive referitoare la ramurile sportive care s-aupracticat în aceastã localitate, bineînþeles cu preponderenþã la fot-bal ºi handbal, sporturi care pe parcurs au fost prioritare în aceastãlocalitate.

Fotbal. În toamna anului 1927, studenþii Giusi Frank ºi IohanBauer au adus în localitatea noastrã prima minge de fotbal. Astfel aînceput era sportului modern în aceastã localitate.

169

Jocul cu mingea care se loveºte cu piciorul, a fost îndrãgit ime-diat de tineretul din localitate: studenþi, elevi, meseriaºi dar ºiþãrani. Tinerii au alergat pentru prima datã mingea sãltãreaþã pegazonul verde de lângã biserica sârbeascã (actualmente, parculcopiilor). În anul amintit mai sus, s-a înfiinþat ºi primul club de fot-bal ºi s-a amenajat terenul de fotbal în locul numit „Vašariste”.Mai târziu se înfiinþeazã ºi un teren în partea opusã a localitãþii pesuprafaþa unde este actuala fabricã de sticlã.

Primul club de fotbal a fost numit A.S.K. (Alibunarski sportskiklub, sau Clubul Sportiv Alibunãrean). Primul preºedinte al clubu-lui a fost farmacistul Ivan Burhar, iar componenþii primei echipede fotbal au fost tinerii din Alibunar dar ºi din localitãþile vecine.Amintim câþiva dintre membrii acestei generaþii de fotbaliºti: Bur-duliæ Mišo, avocat, Vlajko Babin, funcþionar, Milanko Kravarski,Emil ºi Victor Nitranski (din Seleuº), Paia Dajdea (din Sân-Mihai)ºi mulþi alþii. Amintim ºi câþiva jucãtori care au evoluat în perioadainterbelicã: Bo&idar Todorov, Èeda Tubiæ, Sava Krstiæ - Cale,_iva Iliæ, Petru Laþcu, Jovan Tubiæ-Jole ºi alþii.

170

În perioada interbelicã au fost întreþinute doar meciuri amicalecu localitãþile învecinate. În perioada celui de al Doilea rãzboimondial nu s-a jucat fotbal în mod organizat, ca dupã eliberare sãînceapã din nou întrecerile fotbalistice. Astfel, în anul 1946 se înfi-inþeazã clubul de fotbal numit „_arko Zrenjanin” iar din 6 octom-brie 1949, clubul se numeºte „Buduænost” (Viitorul).

În perioada anilor cincizeci fotbaliºti din Alibunar se întrec înliga Banatului ºi Banatului de sud. S-au evidenþiat mai mulþi exce-lenþi jucãtori dintre care amintim pe: Steva Subotin, MilanGlo&anski, Nenad Vlaški, Nikola-Èeta Glavaš, Bo&idar Subiæ-Luster, Ioþa Bocºan (au jucat pânã prin deceniul cinci), BrankoAnoviæ (a mai jucat în echipa „_eleznicar” din Vârºeþ, „Proleter”din Zrenjanin, „Sloboda” din Tuzla, „Èelik” din Zenica - cluburidin Divizia I-a fost mai mult ºi antrenor la „Buduænost”, unde ºi-aîncheiat cariera de fotbalist), Dimitrie-Miticã Sârbu (nãscut în Ali-bunar unde a ºi început sã joace fotbal. A jucat ºi în alte echipereputate ca: „Jedinstvo” din Vârºeþ, „Partizan” din Belgrad ºi„Olimpija” din Ljubljana unde este ºi astãzi angajat ca antrenor),Dusan _ula, atacant excelent, originar din Dobriþa, Miloš Boško-viæ, Sima _ivanovic-Crveni, Bela Gros, Panta Cebzan, Danilo-Mile ºi Ðura Èiriæ, Moisã Borcã, Petru Mureºan, Ðorðe-ÐokaSlavkoviæ, Horea Gean, Zaria Gherga, Aurel Picioane ºi alþii.

Pe la începutul anilor ºaizeci clubul de fotbal „Buduænost” par-ticipã în liga „Banatului de sud” iar o perioadã scurtã în Ligacomunalã, ca în sezonul competiþional 1966/67 din nou sã se cali-fice în Liga Banatului de sud. În aceastã perioadã s-au distinsurmãtorii jucãtori: Miloš Bogdanoviæ, Ljubiša Pišèeviæ, DaneKukiæ, Sima Stoicu, Radenko Ratkoviæ, Boško Kukiæ, Vuæko Sto-janoviæ (în aceastã perioadã mulþi dintre jucãtori au fost elevii Li-ceului de Economie, care au jucat fotbal la iniþiativa directoruluiDusan _ula). În sezonul competiþional 1971/72 echipa„Buduænost” se întrece în liga numitã „Zona Banatului”. Înaceastã perioadã ºi mai târziu pe lângã jucãtorii amintiþi mai parti-cipã cu succes ºi alþii cum sunt: Slavko Predojeviæ, Milan Èorlija,Milenko Glogonjac, Vlada Joloviæ, Vlada Komneniæ (a fost ºi an-

171

trenor) ºi alþii. Din cauza reorganizãrii competiþionale, la scurttimp, echipa de fotbal iarãºi trece în Liga „A” a Banatului de sud caîn sezonul 1974/75 sã coboarã o treaptã mai jos, în Liga „B” a Ba-natului de sud. În anul 1983 se reîntoarce într-un rang compe-tiþional mai înalt unde se întrece pânã în anul 1987 când din nou re-vine în grupa „B” a Banatului de sud. În aceastã perioadã pentru„Buduænost”, printre alþii, evolueazã cu succes ºi urmãtoriijucãtori: Zoran ºi Goran Biteviæ, Marko Todoroviæ (din Dobriþa),Ionel Broºtean-Kroif (din Seleuº), Zoran Sjenèiæ, Ardelean Panta-Bãncilã (din Locve), Emanuel Broºteneanþ (a jucat mai târziu ºipentru „Dinamo” din Panciova ºi „Obiliæ” din Belgrad), Adrian-Adi Ardelean ºi alþii.

În sezonul competiþional 1998/99 „Buducnost” s-a calificat dinnou în Liga Banatului de sud seria „A”, unde se întrece cu succes.Din ultima generaþie de jucãtori amintim pe urmãtorii: Goran Mi-loševiæ, Saša Grnèarski, Srðan Èorlija, Zoran Filipoviæ, GoranIliæ, Srðan Veselinoviæ, Branislav Ðapa ºi alþii. Trebuie sã amin-tim cã datoritã directorului clubului Milan Æuruvija ºi conduceri

172

Echipa de fotbal �Buduænost� � 1997

clubului în frunte cu preºedintele clubului Zvonko Zavišiæ în anul1998 s-a clãdit un nou vestiar ºi renovat stadionul. În continuarevom aminti câþiva entuziaºti, care au ºtiut sã trãiascã pentru club:Milutin Todorov, Maksa _ivkov, Petru Mureºan, Simeon Þeroga,Stevan Flora, Ionel Iacob, Dragan Pisarov, Branko Èekic (antre-norul care a iubit Alibunarul) Milan Æelebic (antrenor), Aurel Pi-cioane ºi alþii.

Handbal. Prima minge de handbal a fost adusã în Alibunar depropunãtorul de educaþie fizicã (mai târziu ziarist ºi promotorul„Cupei Libertãþii”) Gheorghe Bosioc. Aceasta s-a întâmplat înanul 1955 când a avut loc ºi primul meci susþinut de elevii din Ali-bunar, dintre care mai târziu s-a format prima echipã de handbal.

Primul teren de handbal a fost improvizat în curtea ºcolii gener-ale, iar ceva mai târziu datoritã propunãtorului entuziast GheorgheBosioc ºi cu ajutorul pãrinþilor copiilor, a fost amenajat ºi primulteren de handbal în curtea Cãminului cooperatist (unde se gãseºteactualmente cel mai modern teren în aer liber din regiune). Odatãcu plecarea lui dl. Bosioc s-a simþit o stagnarea simþitoare în dez-voltarea handbalului.

173

Echipa de handbal a veteranilor împreunã cu Gheorghe Bosioc

În anul 1961 la adresa Asociaþiei de educaþie fizicã „Partizan”din localitate a ajuns invitaþia Ligii cercuale de handbal cu sediul laPanciova, prin care echipei de handbal se oferã sã se înregistrezeoficial pentru a susþine meciuri oficiale.

Prima denumire a clubului de handbal a fost DTV „Partizan”(S.E.R. „Partizan” iar din vara anului 1963 clubul de handbal trecedefinitiv în componenþa asociaþiei sportive „Buduænost” („Viito-rul”). Din prima formaþie de handbal au fãcut parte urmãtoriijucãtori: Tiberiu Ghergha, Iovan Èipak, Stojan ºi _ika Kostiæ,Zãria Gean, Petru Bojin (portar), Dimitrije Suæin, Arpad Koršoš,Moisã Borcã, Ljubiša Èiriæ, Ferenc Èipak, Slobodan Biteviæ, FilipBerlovan ºi alþii.

Sezonul competiþional 1964/65 este perioada când a începutsuccesul handbalului alibunãrean. Clubul „Buducnost” se întreceîn Liga doua voivodineanã-rãsãrit.

În perioada respectivã, handbalul a devenit sportul cel mai în-drãgit din localitate iar competiþiile echipei „Buducnost” reprez-intã momente de revelaþie pentru numeroºii suporteri.

174

Echipa de handbal împreunã cu antrenorii TiberiuGherga ºi Nicolae Bocºan

Rezultate demne de remarcat echipa de handbal a realizat ºi înanii urmãtori, când se disting jucãtorii: Pišta Keèkeš (portar exce-lent), Traian Romanovici, Nicolae-Bebi, Pãunescu, DimitrijeGvozdenov-Zaka, Vasa Basalic, Milan Zelèev, Petru Roºu, PeriþiaÞeroga. Din perioada anilor ºaptezeci amintim pe urmãtorii com-ponenþi ai echipei de handbal: Iosif Stângu, Boban Zdravkoviæ,Brana Bukur, Stanislav Babiæ (cel mai mare entuziast actualmentecând a pãºit în al cincilea deceniu este jucãtor activ – a jucat pestetrei decenii la „Buduænost”), Dragan Boškovic, Cornel Olar,Ðurica Gligorijev, Dušan _ivojnov, Lavinel Baba, NicolaeEremia-Iere, Dobrica Kne&evic ºi alþii. În perioada când au evoluathandbaliºtii amintiþi mai înainte, antrenori au fost profesoriiTiberiu-Tibi Gherga ºi Nicolae Bocºan. De altfel excelentul hand-balist Tiberiu Ghergha, care a evoluat în una din selecþionateleþãrii noastre (cea de tineret), a înfiinþat ºi prima ºcoalã de handbaldin Alibunar, care actualmente este condusã de Nicolae Bocºan,primul din localitatea noastrã care a absolvit Facultatea de sport cuspecialitatea – handbal.

Pe parcurs mulþi handbaliºti au apãrat cu entuziasm culorileclubului „Buduænost”. Dintre aceºtia, cu regret menþionãm pe:fraþii Baboviæ, Siniša Gavranèiæ, Jani Der, Mile Stojadinov, Lav-inel Ardeljan, Lucian Bojin, _eljko _orlija, Milan Videkaniæ, Dra-goslav Raduloviæ, Nedeljko Lero, fraþii Pajeviæ ºi alþii. Dintre ceimai tineri, amintim pe: Petar Èipak, Goran Margan, Dejan Jankov.

Clubul de handbal pe parcursul anilor a organizat ºi numeroasemeciuri amicale cu echipe reputate din þarã ºi strãinãtate cum sunt:„Herþegovina” din Seèanj, „Crvena Zvezda” din Belgrad, „Kri-vaja” din Zavidovic, MTV „Braunschweig” din Germania ºi al-tele. Rezultate demne de menþionat handbaliºtii au obþinut ºi încadrul întrecerilor „Cupei Libertãþii” organizate de ziarul „Liber-tatea” din Panciova.

Pânã în prezent handbaliºtii alibunãreni au cucerit de opt oricupa transmisibilã, iar de nouã ori au organizat marea finalã.

Cel mai de seamã rezultat competiþional clubul de handbal l-arealizat în anul 1994 când se calificã în Liga Serbiei.

175

În încheiere amintim ºi pe unii entuziaºti cum sunt antrenoriiDane Miljkovic ºi Ðorðe Slavkoviæ, Ljubinko Petroviæ (membruîn conducerea clubului, mulþi ani) fost preºedinte VukomanSvrkota ºi actualul Zoltani Siveri. La urmã trebuie sã amintim cã laAlibunar a existat ºi un club de handbal feminin, care a evoluatscurt timp în Liga Voivodinei.

176

Echipa de handbal femininã (1971/72)

Echipa de handbal din Alibunar (1994)

Din echipa care în anul 1974 s-a plasat în Liga Voivodinei aufãcut parte urmãtoarele handbaliste: Sne&ana Kokotoviæ, BrankaBukur, Radica Biteviæ, Milena Iliæ (cãsãtoritã Èipak), JulijanaNadi, Milka Baboviæ, Sne&ana Babiæ, Maria Samoilã ºi Mirjana_ivojinov. Antrenori au fost Tiberiu Ghergha ºi Milan Zelèev.

Baschetul. Echipa de baschet „Buduænost” ºi-a început activi-tatea în mod oficial din anul 1975. Putem menþiona cu certitudinecã jocul dinamic a fost acceptat de tinerii alibunãreni, care pe par-curs au devenit buni cunoscãtori ai acestui sport. Unul dintreiniþiatorii înfiinþãrii echipei de baschet a fost Jovan-Joca Barbucare a devenit un jucãtor de bazã, entuziast care ºi acum trecut de alpatrulea deceniu încã mai practicã baschetul (în ultimul timp a ju-cat pentru clubul de baschet din Iland&a unde este domiciliat). Dinperioada incipientã amintim urmãtorii jucãtori: Adrian ªoºdean,Zoran Ruian, fraþii Pranjkoviæ, Novak Stanojeviæ, Zlatan Vujoviæ,Petru Muntean, Lazar Rajkov, Branko Sekuliæ, Ionel Ardelean,Ion Ardelean, Vladan Vlajkoviæ ºi alþii. Mai târziu au evoluat: Mi-

177

Echipa de baschet (1976)

lan Milivojev, Jovica Stanojeviæ, Branko ºi Boban Dadiæ (iar dinperioada 1994 ºi pânã în prezent) ºi jucãtori Sasa ºi Predrag Opar-nica, Irinel Samoilã, Dejan Starèevic, Boban Opanèina ºi cei maitineri: Ivan Ivošev, Dragan Sataric, Marko Vojnoviæ, ErnestStankovic ºi alþii.

Clubul de baschet pânã în anul 1998 a activat în Liga Regionalãa Banatului. Baschetbaliºtii pânã în prezent au participat cu regu-laritate la „Olimpiada bãnãþeanã” „Cupa Libertãþii” ºi de patru oriau cucerit locul de frunte ºi trofeul. Trebuie sã amintim pe entuzi-astul preºedinte al clubului Nikola-Nikica Lazarov – comerciant(decedat în anul 1989). Actualul preºedinte este inginerul DraganRaduloviæ.

Trebuie sã amintim cã pe lângã echipa masculinã, în Alibunar aexistat ºi echipa femininã de baschet care într-o perioadã a înscrisrezultate competiþionale remarcabile. Mult timp la echipa de fete afost antrenor Zoran Srbesku un entuziast îndrãgostit de acest sport.Din aceastã echipã femininã menþionãm pe: Daniela Babiæ, Dra-

178

Echipa de baschet (1996)

gana Rakiæ (care a evoluat o perioadã la „Sloboda-Dita” din Tuzla,pe vremuri campioanã a þãrii), Jelena Runjiæ, Milena ºi JasminaAksentijeviæ, Biljana ºi Ljiljana Klopiæ ºi altele.

ªahul ca joc al minþii în aceastã localitate se practicã de multtimp. Clubul de ºah „Buduænost” (într-o perioadã a existat ºiclubul „Tamiš”) a înregistrat pe parcursul anilor rezultate demnede remarcat ºi este clubul cu cele mai multe trofee cucerite în cad-rul „Cupei Libertãþii”. ªahiºti au cucerit din anul 1959, de când seorganizeazã aceastã prestigioasã manifestare sportivã, de zece oricupa transmisibilã.

Mulþi dintre alibunãreni au practicat ºahul dar cele mai fru-moase rezultate le-au obþinut actuali jucãtori dupã cum urmeazã:Traian Romanovici (Candidat de maestru–CM), Sreten Stankoviæ(CM), Milan Æuruvija (CM), Ion Ardelean (CM) Lazar Anoviæ(CM) Nenad Lisièiæ (CM) Velibor Æirjaniæ, Dane Kukiæ, MilanVidekaniæ, Goran Leko ºi Milan Kuzmanoviæ.

179

ªahiºti din Alibunar

Printre sahiºtii excelenþi se enumerã ºi urmãtorii: VukomanSvrkota, Vojislav Deletiæ, Stanko Antoniæ (decedat), Nikola Run-jiæ ºi alþii.

Actualmente clubul de ºah care este numit „Alibunar” se în-trece în Liga Banatului de sud ºi are ºcoalã de ºah unde cu cei tinerilucreazã Sreten Stankoviæ.

Tenis de masã. În „familia” Asociaþiei Sportive „Buducnost”într-o perioadã a fost inclus ºi clubul de tenis de masã. În trecut,tenisul de masã s-a practicat ocazional, pe atunci, tinerii: Danilo-Mile Èiriæ, Re&i Kovaæ, Dane Miljkoviæ, Octavian Kostici ºi alþii.

În perioada anilor ºaptezeci clubul de tenis de masã se includeîn întrecerile oficiale, evalunînd în Liga Voivodinei. Pentru echipa„Buduænost” au jucat urmãtorii jucãtori: Bogica Obrenov, VasaNikoliæ, Ranko Èulina ºi Sima Stoicu din Iancov Most. Mai târziujucãtorii de tenis din Alibunar s-au întrecut în Liga Banatului cândevalueazã urmãtorii sportivi: Trãian Romanovici, Tiberiu ºiLaurean-Lari Duluj, Romãnel Toplicean, ªtefan Gean ºi alþii.

Cu regret constatãm cã astãzi în Alibunar nu se mai practicãacest sport „cu mingea de celuloid” în mod organizat.

Volei. Încã în perioada anilor cincizeci în Alibunar s-a practi-cat voleiul. Între anii cincizeci ºi ºaizeci s-au evidenþiat urmãtoriijucãtori de volei: Ljuba Ciric supranumit „Ljuba-Smrt” (Moartea),Milutin Todorov-Šunja, Re&i Kovaè, Bela Gros. Mai târziu bunicunoscãtori ai acestui sport au fost: Stojan-Roki ºi _ika Kostiæ,Zãria Gean, Moisã Borcã, Tiberiu Gherga, Nicolae Olaru, VasaBasalici, Pãunel Olaru, Cornel ºi Zãria Olaru, Jovan-Jani Èipak ºialþii.

Clubul de volei „Buducnost” a cucerit trofeul „Cupa Lib-ertãþii” de douã ori iar de trei ori a organizat meciurile finale.

Clubul de popice. În trecut la Alibunar jocul cu popicele a fostfoarte popular. În momentul de faþã nu avem date precise despreacest sport, dar din izvoarele orale am consemnat cã echipa s-a în-trecut într-un rang competiþional avansat. În perioada anilor

180

ºaptezeci-optzeci Alibunarul a dispus ºi de o popicãrie modernã -electronicã clãditã în încãperile hotelului „Stari Lovac”. Astãzi,acest sport nu se mai practicã în Alibunar, iar popicãria este des-finþatã.

Clubul de karate. A fost reînfiinþat în anul 1995 ºi la început aavut 40 de membri. Antrenorii au fost Milan Despiniæ ºi MilojePavloviæ din Vladimirovaþ.

Astãzi, clubul are doar ºase membrii dintre care cele mai maresuccese le au: Iovana Crepajac – centurã maro (a cucerit 7 medalii,3 de aur 2 de argint ºi 2 de bronz dintre care una de bronz la între-cerile internaþionale la Subotiþa), Momir Lazarov (5 medalio) ºiEmina Raduloviæ (6 medalii).

181

Prima echipã de volei (1953)

182

Milan Æuruvija, preºedintele Comunei Alibunar înmâneazã �Cupa Lib-ertãþii�

Echipa de ºah din Alibunar

183

R E Z I M E

U „Uvodnoj reèi” se podvlaèi da je „Monografija Alibunara” –prilozi – nastala kao potreba naših vremena, jer su stanovnici ovogpoznatog mesta još mnogo ranije oseæali potrebu da se upoznaju saistorijskom i kulturnom prošlošæu, kao i sa današnjim ostvaren-jima. Ujedno elaboriranje Monografije pru&a dokumentarnugraðu buduæim generacijama koje æe iz ove knjige da saznaju oznaèajnim dogaðajima i naporima i te&njama svojih prethodnikada izgrade bolji &ivot.

Kolektiv autora koji su napisali ovaj rad bili su svesni da mono-grafija koju je sastavio uèitelj Teodor Petrišioru (objavljena1896.godine) ne mo&e da zadovololji, buduæi da u periodu od višeod 100 godina u Alibunaru su nastale velike promene u svimoblastima društveno-ekonomskog i kulturno-umetnièkog &ivota.

Pre dve decenije pokrenuta je inicijativa izdavanja mono-grafije Alibunara i u ovom cilju prikupljena je graða, ali knjiga niještampana.

Radu na prikazivanju Alibunara u formi monografije pristupioje kolektiv autora sa mnogo zanosa i poleta, rešeni da rad bude ob-javljen u toku 1998. godine, a povodom obele&avanja 100 godinaod osveæenja Rumunske pravoslavne crkve u Alibunaru.

U nastavku „Uvodne reèi” pominju se imena autora mono-grafije i oblasti koje autori obraðuju. Prof.dr. Gligor Popi, koor-dinator monografije, daje prikaz istorijske prošlosti Alibunara,ekonomski razvoj, zatim govori o nekim znaèajnim liènostima idrugim va&nim momentima. Sveštenik Ionel Malajmare nasupoznaje sa crkvenim duhovnim &ivotom u prošlosti i danas. Mr.Adrian Negru iznosi neke momente iz istorijske prošlosti Alibu-nara, dajuæi i prikaz slikarstva u srpskoj i rumunskoj pravoslavnojcrkvi Alibunara.

Ing. Miræa Samoila obraðuje kulturno-umetnièki i pozorišni&ivot. Veterinar Sfera Roman iznosi momente iz preistorijskeprošlosti. Publicista Ferenc Koso daje znaèajne informacije o

184

obrazovnjim i zdravstvenim ustanovama, kao i o privrednim pre-duzeæima i nekim liènostima iz mesta. Romanel Alma&an, prav-nik, daje prikaz sportskog &ivota u Alibunaru.

Monografija je podeljena na poglavlja koja obuhvataju bogatudokumentarnu graðu, a koja se temelji na relevantnim podacimaistorijskog, ekonomskog, politièkog i kulturno-umetnièkog &ivotageneracija iz prošlosti i sadašnjosti mesta Alibunar. U rezimeu pri-kazaæemo sadr&inu monografije po poglavljima, opširnije negošto se èini obièno u rezimeu, kako bi èitaoci dobili &eljenu pred-stavu.

I POGLAVLJE

OPŠTI PREGLED O OSNIVANJU;IMENU I NEKIM ASPEKTIMA

MESTA ALIBUNAR

Na teritoriji Alibunara nisu vršena sistematska arheološka is-tra&ivanja. Prilikom nekih sluèajnih iskopavanja naðeni su pred-meti iz perioda bronza, zatim grèki i rimski novac. B.P.Hašdeutvrdi da je èuveni voða huna, Atila, imao jednu od svoji rezidencijana mestu gde se danas nalazi Alibunar.

Alibunar se nalazi na sredini ju&nog Banata, a glavni faktorkoji je uticao na izbor mesta ovog naselja je dovoljna kolièinavode.

Maðarski istorièari smatraju da je Alibunar osnovan 1552. go-dine od 14 porodica iz mesta Karavan i Borlova (mesta u bliziniKaransebeša – Rumunija) koje su se sklonile usled turske ofan-zive.

Do naših dana nije se moglo utvrditi taèna godina osnivanjasela, ipak se mo&e sa sigurnošæu tvrditi da je naselje Alibunar pos-tojalo u vreme turske dominacije. U Kruševskom pomeniku iz

185

druge polovine XV veka obele&eno je naselje pod nazivom „Ali-jina voda”.

Sultan Mustafa II Ali-paša prošao je sa vojskom 1695. godinepreko Alibunara na putu za Lipovu (danas u Rumuniji). Turski vo-jnici su kopali bunare. Naziv „Alibunar” mo&e se izvoditi od reèi„Alijin bunar”.

Naglašavamo da je Alibunar poznat kao va&na stara raskrsnicaputeva.

II POGLAVLJE

ALIBUNAR U DOBA AUSTRIJSKEDOMINACIJE

Dokaze o postojanju naselja Alibunar nalazimo u dokumen-tima iz vremena austrijske vladavine. na mapama Griselinija(1717) i Mercy-ja (1725) Alibunar je obele&en kao veæe mesto, naraskrsnici puteva.

Sa uspostavljanjem Vojne granice (1768), Alibunar ulazi unjen sastav. U toku austrijsko-turskog rata 1787. godine Alibunarje ponovo osvojen od strane Turaka, a koji æe uskoro biti proteraniod strane austrijske vojske.

Kao dragocen dokumenat mesta Alibunar smatra se „Registarposeda iz 1786 godine”, koji nam pru&a podatke o 224 brojevakuæa sa imenom vlasnika nekretnina.

Zahvaljuæi svom polo&aju, Alibunar je imao znaèajnu ulogu utoku revolucije od 1848/49 godine. Ovde je obrazovan vojni logorsrpskih vojnika dobrovoljaca i granièara u ukupnom broju od oko5.000 i 6 topova. Kongres u Karlovcima doneo je odluku o formi-ranju nacionalne teritorije za srpsko stanovništvo pod nazivom„Srpska Vojvodina i Tamiški Banat” sa sedištem u Temišvaru. Uborbi protiv maðarskih revolucionara, Srbi su bili na strani Aus-trije. U Alibunaru oni su organizovali sna&an vojni logor.

186

U Alibunaru su se vodile borbe i u toku meseca novembra1848, kada su maðarske revolucionarne trupe pod vodjstvomDamjaniæa zauzele Alibunar i zapalile selo, uništivši i crkvenu ar-hivu.

Poèetkom 1849. godine austro-srpske trupe potukle su maðar-ske snage u povlaèenju, koje su prièinile velike štete ne samo uAlibunaru, veæ i u okolini.

III POGLAVLJE

STANOVNICI, BROJ I ZANIMANJE,EKONOMSKI RAZVOJ

U XIX veku raste znaèaj Alibunara, buduæi da je glavna raskr-snica puteva u ju&nom Banatu. 1819. godine imao je 3.302 stanov-nika, a poèetkom XX veka (1911. godine) broj stanovnika sepoveæao na 4.628, a broj kuæa za stanovanje iznosio je 931.

Popis stanovnika iz 1971. godine pokazuje nam da je Alibunarte godine imao 3.951 stanovnika.

Glavno zanimanje stanovnika je poljoprivireda, a u prošlostibavili su se stoèarstvom, gajenjem ovaca, volova, konja.

Kod Rumuna u prošlom veku je bila razvijena domaæa radi-nost. Krajem XIX veka razvija se br&e i zanatstvo, posebno zanatikovaèa, zidara, kolara, æurèija i drugi.

Na br&i ekonomski razvitak uticali su izgradnja puteva i sao-braèajnih veza.

Posle drugog svetskog rata ekonomski razvoj je u stalnom po-rastu. 1945. godine osnovana je Poljoprivredna zadruga. Os-novane su i dve seljaèke radne zadruge, 1948. i 1949. godine.

1964. godine osnovan je Poljoprivredno-industrijski kom-binat u Banatskom Karlovcu i Poljoprivredna dobro ulazi u nje-gov sastav.

187

Poèeci razvoja industrije imaju svoje korene u dalekoj 1773.godini kada je osnovana fabrika šalitre. Prvi mlin sagraðen je1870. godine.

Od veæeg znaèaja je fabrika stakla „Eurokristal”, koja proiz-vodi komercijalna stakla za domaæinstva izvanrednog kvaliteta.

1979. godine sagraðena je Industrija Farmaceutske Plastike– Alibunar sa dve organizacije: „Farmaplast” i „Rotoplast”.Izgraðeni su mnogi graðevinski objekti: pošta, Kulturni dom,Opštinski sud, Robna kuæa, vodovodna mre&a, trotoar, elek-trièna mre&a i drugo.

Fabrika konfekcije „ALKROJ” osnovana je 1986. godine ina poèetku je funkcionisala u okviru slovenaèke fabrike „ELK-ROJ” iz Mozirija. Izraðuje muške, &enske i deèije pantalone, a go-dišnja proizvodnja iznosi oko 20.000 para pantalona, od kojih80% plasira se na evropskom tr&ištu.

Farma za piliæe „JUKO” – društveno preduzeæe &ivinarstvaosnovano je 1994. godine; osnovna proizvodnja su piliæi i jaja,inkubator ima kapacitet od 10 miliona jaja godišnje. U sklopu„Juka” postoji mešaona hrane za piliæe kapaciteta 600 kg. hrane zajedan sat.

Preduzeæe je registrovano za izvoznu-uvoznu delatnost i ispo-ruèiæe piliæe i u inostranstvo.

IV POGLAVLJE

ADMINISTRACIJA I PRAVOSUÐE;RAZNE USTANOVE I DRUŠTVA,

ZAPOSLENI RADNICI

U periodu Vojne granice administracija i pravosuðe nalazili suse pod upravom vojnih organa. Posle ukidanja Vojne granice

188

(1872.g.) Alibunar prelazi pod upravu Torontalske &upanije ipostaje sedište suda.

Krajem XIX veka osnivaju se razne ustanove i društva. Prvaapoteka otvorena je 1882. godine. Institut za štednju osnovan je1893.godine. Vatrogasno društvo formirano je 1884. godine. Prvilekar dolazi u Alibunar 1885. &eleznièka pruga Vršac-Kovin, kojaprolazi kroz Alibunar, stavljena je u promet 1896. godine.

Dom zdravlja osnovan je 1961. godine.U privredi i društvenim slu&bama bilo je zaposlenih, 1978.go-

dine, ukupno 1.048 radnika.U Alibunaru je postojala i organizacija sokola, osnovana je

1928. godine. Mesto su poseæivale znaèajne liènosti, kao austrijskicar Jossif II, zatim episkop Nikolae Popea, folklorista GustavVajgand i drugi.

V POGLAVLJE

STANJE ZA VREME PRVOGSVETSKOG RATA, U MEÐURATNOM

PERIODU I U DOBA FAŠISTIÈKEOKUPACIJE

Sa izbijanjem prvog svetskog rata više Srba i Rumuna iz Alibu-nara koji su bili mobilisani u austro-ugarskoj vojski dezertirali su,jer nisu hteli da se bore za tuðe interese. Ipak na bojnom polju izgu-bilo je svoje &ivote 89 lica, a 39 je proglašeno kao nestali.

Nakon stvaranja Kraljevine Srba, Hrvata i Slovenaca (1. de-cembra 1918.g.) na izborima za Ustavotvornu Skupštinu Rumuninisu imali biraèko pravo, niti su bili korisnici agrarne reforme.Polo&aj rumunske nacionalne manjine donekle se popravilo 1923.godine, kada je u Alibunaru osnovana Rumunska stranka, naSkupštini od 10. februara 1923. Za generalnog sekretara stranke

189

izabran je dr. Joan _ianu, advokat iz Alibunara, koji je postao inosilac liste Rumunske stranke na parlamentarnim izborima odmarta iste godine. on je bio izabran za poslanika Skupštine. Ru-munska stranka je imala svoj organ „Graiul Romanesc” (Rumun-ska reè), koji poèinje sa izla&enjem u Panèevu marta 1923. godine.

U Alibunaru su postojale i druge politièke stranke u periodi iz-meðu dva rata: Radikalna stranka, Demokratska stranka,Nezavisna demokratska stranka, Organizacija Ljotièevaca i èet-nika.

Za vreme fašistièke okupacije stanovnici Alibunara su biliizlo&eni velikim patnjama. Još 11. aprila 1941. godine kada su mo-torizovane nemaèke trupe ušle u Alibunar, bilo je streljano višenevinih lica, kao osveta zbog ubistva jednog nemaèkog oficira odstrane nepoznatih lica.

Mesnu vlast preuzele su domaæe švabe, a potom je predsednik(knez) postao Zarija Andrej.

Na dan 3 oktobra 1944. Alibunar su oslobodile jedinice CrveneArmije u saradnji sa partizanskim odredima.

U parku, u centru mesta, izgraðen je 1959. god. memorijalnibunar sa bronzanom figurom borca (vajar B.Jovanoviæ) kaouspomena na dogaðaje iz vremena Narodnooslobodilaèkog pok-reta.

VI POGLAVLJE

ŠKOLSTVO I OBRAZOVANJE UPROŠLOSTI I DANAS

Školstvo u Alibunaru ima duboke korene, još iz vremena Vo-jne granice. Godine 1802. postojala je ovde „trivijalna škola”,koju je pohaðalo 57 uèenika pravoslavne vere (Rumuni i Srbi).Nakon ukidanja Vojne granice (1872) otvara se dr&avna škola.Jedno vreme je funkcionisala i devojaèka škola na nemaèkom

190

jeziku. U nacionalnoj školi nastava se odvijala na rumunskom isrpskom jeziku, sa uèiteljima pripadnicima obe narodnosti.

Posle osloboðenja, u jesen 1944. godine radile su dve osnovneškole sa šest razreda: na rumunskom i srpskom nastavnom jeziku.Školske 1947/47 otvorena je prva progimnazija, koja se školske1949/50 pretvara u nepotpunu gimnaziju.

1953. godine dolazi do fuzionisanja osnovne škole i nepotpunegimnazije i obrazuje se Osnovna škola sa osam razreda.

Danas u Osnovnu školu „Bratstvo i jedinstvo” pohaða 530uèenika, od kojih 417 u Alibunaru i 113 u Seleušu.

U Alibunaru postoji i predškolska ustanova.Školske 1963/64 godine osnovana je Ekonomska škola – prva

srednja škola u opštini Alibunar. Danas njen naziv glasi:Ekonomsko-trgovaèka škola „Dositej Obradoviæ” i školu pohaða612 uèenika. Nastava se odvija na srpskom i rumunskom jeziku.Uèionice su snabdevene savremenim sredstvima, aparatima, raèu-narima, bibliotekom.

VII POGLAVLJE

CRKVENI _IVOT

1735. godine sagraðena je zajednièka crkva za Srbe i Rumune,a 1751. godine Alibunar je imao dva sveštenika. Pošto je staracrkva sagraðena od lošeg materijala, brzo se ruinirala, te je 1796godine zidana nova zajednièka crkva. Slu&ba bo&ija se vršila nastaroslovenskom jeziku.

1882. godine Rumuni stièu pravo da se svake druge nedeljeslu&ba obavi na rumunskom jeziku.

Jerarhijsko odvajanje rumunske crkve od jurisdikcije srpskepravoslavne crkve u Alibunaru desilo se 1872. godine (inaèe ovoodvajanje je izvršeno još 1864. godine pod mitropolitom AndrejŠagunom). Rumunska pravoslavna parohija u Alibunaru pripašæeprotoprezbiteratu u Panèevu i Karansebeškoj eparhiji.

191

Od odvajanja 1872. do 1877. godine slu&ba se vršila svakedruge nedelje u zajednièkom crkvi na rumunskom, a od 1877. go-dine pa do 1898. u kapeli starog parohijskog doma.

Rumunska pravoslavna crkva u Alibunaru sagraðena je 1896.godine. Crkveno slikarstvo je delo Filipa Mateja iz Bokša Mon-tane (Rumunija).

Dana 8. septembra 1912. crkva je bila osveæena od straneepiskopa Karansebeša Dr. Miron Elia Kristea. 7. maja 1929. bilesu postavljena crkvena zvona i njihovo osveæenje.

U monografiji se navode imena sveštenika koji su slu&ili u Ru-munskoj pravoslavnoj crkvi. Takoðe su pomenuta ostvarenja nacrkvenom polju u poslednje vreme (osnivanje deèijeg hora,organizovanje èasova religije za decu i ove parohije, obele&avanjejubileja od 100 godina od zidanja rumunske crkve i druga ostvar-enja).

* * *

U okviru ovog poglavlja prikazuje se koncizno monografija„USPENIJE PRESVETE BOGORODICE”, koja je objavljena po-vodom proslave stogodišnjice izgradnje Rumunske prav.crkve(avg.1996). Autor je mr. Adrijan Negru.

U studiji mr. A.Negrua „Škola crkvenih slikara u Vel. Sre-dištu” iznosi mišljenje da je ikonostas zajednièke crkve Srba i Ru-muna slikara George Diakonoviæ.

* * *

Srpska pravoslavna crkva iz Alibunara izgraðena je 1796.godine a osveæen je dve godine kasnije od strane episkopa josifaJovanoviæa Šakabenta.

Alibunar, mesto na raskršæu starih starih puteva, pre ove crkveimao je jednu izgraðenu 1735. godine. Imala je lokaciju kod sa-dašnjeg mlina gde je kasnije sagraðen krst, koji postoji i danas.Ovo mesto se nalazi na sredini velikog sokaka blizu iz legendepoznatog Alijinog bunara, po kome je po predanju mesto dobiloime. Stari sveti hram Alibunarèana bio je skroman, saèinjen kaopletara, obljepljen malterom i èindrom pokriven. Prvi sveštenici,zabele&eni da su slu&ili u staroj crkvi su Nestor Markoviæ (1773.),

192

Nikifor Popoviæ (1773.), (1775), (1797.), Stefan Lackoviæ (1788.)i Dimitrije Nediæ (1797).Nikifor Popoviæ (1773.), (1775), (1797.), Stefan Lackoviæ (1788.)i Dimitrije Nediæ (1797).

Stare crkvene knjige stradale su u po&aru 1848. za vremepoznate revolucije. zato u sadašnjoj fazi naših istra&ivanja nemapodataka o tome koji su sveštenici bili od 1797 do 1848. godine alije poznato da je 1849. godine paroh bio Filip Ðan, od 1849. do1857 George Popoviæ, Nikolaje Ðan, kapelan (1849-1889) PetarTelanoviæ, kapelan (1851-1869), Jovan Boškoviæ, kapelan (1868-1874), Sava Cvejiæ, paroh, iland&anski administrator (1890-1893), Nikola Markoviæ, paroh (1893-1894), Maksim Æiriæ(1894-1896), Dušan Gajiæ (1896-1899), Mihajlo Galkanoviæ(1900-1912), Slavko Rakiæ, administrator (1912-1913), RadivojStani&ar (1913-1923), Todor Slankamenac (1923-1953), Radi-voje Grozdanov (1953-1954), Velimir Slavkoviæ (1955-1972) isadašnjisveštenik Momir Rankoviæ od 1972. godine do današnjegdana.

Crkveni protokoli ili registratori su saèuvani od 1849. godine.U njima su upisani od 1872. godine Srbi i Rumuni koji su bili u za-jednièkoj sadašnjoj crkvi do 1877. Godine 1896. Rumuni suizgradili novu crkvu. Kao što je poznato crkva je izgraðena poredstarije Srpske i sada ove dve duhovne sestre što lepo reèe jedansveštenik „stoje kao dve podignute prema nebu, ruke istog pravo-slavnog tela”. Ovo se retko viða u drugim mestima, kod nas ali idrugde.

Srpska crkva, za ova dva veka postojanja, do&ivela je neke, daih tako nazovemo svoje &ivotne drame. Tako veæ pomenute 1848.godine zavojevaæ joj pali arhivu. Za vreme Prvog svetskog rata,sada drugi osvajaèi prisvajaju joj crkvena zvona. Na zvoniku jojostaje samo jedno i to najveæe, od 501 kilograma koje nisu mogliskinuti. Ono je usamljeno dugo oglašavalo zlosutni duh tog vre-mena. Tek 1925. godine nabavljena su i postavljena tri novazvona. Tada je sveštenik bio Todor Slankamenac, koji je ovo iubele&io u Letopis ove crkve.

Sledeæa drama nastala je 1941. godine kada ovaj sveti hrampostaje, koliko je nama poznato, prvi logor u tadašnjoj Jugoslaviji.

193

Samo pet dana posle bombardovanja Beograda, u ovo mestoulazetrupe SS divizije „Rajh”. Posledice zverskog delovanja nepri-jatelja su masovna grobnica u porti crkve u kojoj je samo zloglas-nog dana sahranjeno 30 naših vojnika. kasnije su u porti i ckvi zat-varani mnogi ljudi iz Alibunara i okolnih mesta.

Na izvestan naèin ova dvovekovna graðevina i u današnjevreme do&ivljava svoje teške trenutke. Pošto je alibunarska paro-hija dosta mala, nije u staniju da sama odr&ava staru crkvu. Ranijihgodina popravljen je zid port a saniranje memle koja je zahvatila50 odsto zidova uraðeno je ove godine.

* * *

Rimokatolièka crkva u Alibunaru nalazi se u centru naselja isagraðena je 1913. godine, kada je osveštena, sa skromnim neok-lasicistièkim elementima na fasadi. Ideja o izgradnji crkve potièesa kraja XIX veka a inicijatori su bili ugledni ljudi iz mesta, lekari,apotekar, advokat. Prvobitna ideja je bila da se crkva izgradi uparku, u centru naselja, pored dve veæ postojeæe crkve, srpske i ru-munske pravoslavne crkve, simbolizujuæi na taj naèin slogu iz-meðu nacija koje su vekovima &ivele zajedno. I pored otporacrkvenih vlasti, zbog polo&aja koji ne odgovara rimokatolièkimarhitektonskim kanonima, meštani su odluèili da lokacija zabuduæu crkvu bude upravo na tom mestu u parku i u tu svrhu po-dignut je zvonik od drvenog materijala. Meðutim, zbog nedosta-taka novèanih sredstava, meštani si sagradili današnju crkvicu sanamerom da, kada za to postoje bolji finansijski uslovi, realizujuideju o velelepnoj crkvi u parku. Prvobitna ideja nije realizovana.

Zbog integralnog izgleda parka 1998. godine zvonik je sa mesapredviðenom za novu crkvu izmešten u vidu tornja na postojeæojcrkvici.

194

VIII POGLAVLJE

KULTURNO-UMETNIÈKI _IVOTALIBUNARÈANA

Alibunar, u negdašnja vremena, nazvan „mesto na raskršæuputeva”, ima bogatu kulturnu tradiciju. Ona je vekovima zbli&ilameštane koji, i ako ne govore istim jezikom, besprekorno se spora-zumevaju. Zato ovo mesto je najbolji dokaz da tamo gde vlada kul-tura, ljudi su tolerantniji a etnièke razlièitosti ih æine plemenitijim.Zbog toga oni se dele kao što je normalno samo na loše i dobreosobe.

Prema nekim podacima, u Alibunaru još 1886 godine os-novano srpsko pevaèko društvo, a 1890 godine osnovan je prvimuški crkveni hor Rumunske pravoslavne crkve. Prvi dirigenthora bio je uèitelj Teodor Petrišor. Hor je imao ukupno 28 èlanova.

Ovo su poèeci razvoja kulturnog &ivota, koji je u poslednjestoleæe evoluirao do naših dana, kada je dostigao zavidannivo.Zato u Alibunaru i pre i posle drugog svetskog rata, odvija seinteresante kulturne aktivnosti. Tako, pre poslednjeg svetskog ratapored horskog pevanja, osniva se 1923 godine duvaèki orkestar ilifanfara pri kulturnom društvu „Dojna” (1923. godine osniva seKUD „Zora”) kada se osniva i biblioteka sa èitaonicom. Godine1934. zabele&eno je prvo samostalno folklorno društvo. U ovomperiodu zavidnu aktivnost odvija i „Sokolsko društvo” (osnovano1928. god.) koja organizuje razne manifestacije u humanitarnesvrhe. U jednomperiodu, dok se bavila samo kulturnim aktiv-nostima, znaèajno je i kulturno društvo rumuna „Astra”. Inaèe, upoèetku predratnog perioda vodila se od strane škole i crkve borbaza opismenjavanju stanovništva koje bi posle lakše i radije usvojilisve razuliæitije kulturne inicijative.

195

Nakon drugog svetskog rata u Alibunaru se nastavlja kulturnirazvoj. Još za vreme rata radi privatni bioskop Petra Pošea 1952.godine nabavlja se novi kinoaparat i osniva se bioskop „Jadran”.

Godine 1945, formira se Savez za kulturu sa kulturnim društ-vom „Dojna” i „Branislav Nušiæ” a 1950. godine osniva se prvoamatersko pozorište kao samostalna institucija koje ima dve sek-cije: Srpsku i rumunsku. Ova amaterska dru&ina postoji do 1959.jer se 1960. godine osniva prvi dom kulture koji ujedinjuje sve kul-turne aktivnosti (prvi upravnik u radni odnosu je bio TrajanSamoila, nastavnik).

Dom kulture se 1966. godine integriše u Centar za kulturu (prvidirektor Vjekoslav Cvetkoviæ nastavnik iz Banatskog Karlovca),osnivan na nivou opštine Alibunar. Centar razvija vrlo bogatu kul-turnu aktivnost na teritoriji deset mesta naše opštine meðu kojima iu Alibunaru i to do 1991 kad je likvidiran. Nakon rasformiranjakulturnog centra kulturne aktivnosti su potpomognute od stranemesne zajednice na èelu sa ondašnjim predsednikom LjubinkomPetroviæ. Godine 1994 ponovo se osniva dom kulture koji se od1996 naziva „Mladost” (direktor Stojan Iliæ).

Iz bogatog kulturnog &ivota Alibunara izdvajamo rad biblio-teke koja se spominje kao posebna sekcija organizovana sa salomza lektiru 1923. godine (iako pretpostavljamo da su i pre postojaleneke forme rada za pozajmljivanje knjiga). Do 1952 rade dve bib-lioteke: rumunska i srpska a te godine one se ujedinjuju i osniva sebiblioteka kao posebna institucija sa profesionalnim biblioteka-rom (Nataša Francuski). Danas biblioteka radi u okviru opštinskebiblioteke iz Alibunara (bibliotekar Goran Kravarski i direktorLjiljana Stanojeviæ). Za dobar rad opštinske biblioteke zaslu&na jeSkupština opštine na èelu sa predsednikom skupštine MilanomÈuruvijom i predsenikom izvršnog odbora Dragoljubom Jovano-viæ koji podr&avaju razvoj kulture.

Moramo takoðe posebno da izdvojimo rad folklorne sekcijekoja se 1976. registruje kao „Ivo Lola Ribar”. „Lola” posti&enajveæe uspehu u toku petnestogodišnjeg postojanja zauzimanjeprvih mesta na inostranim festivalima folklora. Folklorna tradicija

196

se nastavlja 1994. godine i kasnije kada se osniva ansambl nazvan„Dukat”.

Na kraju moramo istaæi da je Alibunar, kako u predratnom takoi u posleratnom periodu bio centar znaèajnih kulturnih manifesta-cija u ovoj zoni.

IX POGLAVLJE

OSTVARENJA, PROJEKTI, MESNAZAJEDNICA, IZDAVAŠTVO I SPORT

U nastavku podvlaèimo neka ostvarenja i projekte sadašnjeMesne zajednice. U poslednje vreme Alibunar je postao pravogradilište, u kome se obavljaju komunalni radovi od izuzetnogznaèaja. Pomenimo završne radove telefonske centrale kapaciteta1.532 brojeva. Od najveæeg znaèaja je projekat kanalizacije.Glavni kolektor imaèe du&inu od 1.300 m. i domaæinstva imajumoguænost da se prikljuèe na kanalizaciju.

Predsednik Mesne zajednice, prof. Zarija Olaru podvlaèiznaèaj samodoprinosa za bolji &ivot svih graðana. Mesna zajed-nica predviða izgradnju fiskulturne sale, bazena za kupanje,izgradnja kapele na groblju i druge radove kojima &eli da zadovoljipotrebe stanovništva Alibunara.

U društvenom &ivotu Alibunara znaèajnu ulogu imaju publika-cije. Još 1895-1898 izlazio je dnevni list na nemaèkom jeziku „Ali-bunarere Tagen Blat”, ali ne raspola&emo nijednim brojem, a nenalazi se ni u Gradskoj biblioteci u Vršcu.

U periodu 1923-1925 izlazi u Panèevu list „Graiul Romanesc”(Rumunska reè), vlasnik i izdavaè je Joan _ianu, advokat iz Alibu-nara. List izlazi nedeljno i ima tira& od 1.000 primeraka, u èetristrane.

„Informacije”, danas „Opštinske novosti” – periodièni listSkupštine opštine Alibunar. Prvi broj izlazi 1967. godine, a

197

ureðuje ga uèitelj Ilija Dolinga iz Grebenca. U periodu 1970-1988izlazi na osam strana na srpskom i rumunskom jeziku. Urednicilista su bili: Mihaj Jenèa, Simeon Ceroga, Jon Mohan, JoniceMuntean, a izvesno vreme kolegijum od više lica. Danas funkcijuodgovornog urednika vrši Zdravko Grujin.

„Faclia” (Baklja) – bilten Rumunske prav.crkve u Alibunaru.Prvi broj pojavio se avgusta 1996. godine. Odgovorni urednik jelekar veter. Roman Sfera. 1997. i 1998. godine objavljena su dvabroja svake godine. List se bavi temama o prošlosti i sadašnjosticrkve, o sveštenicima, o obele&avanju stogodišnjice Rumunskepravoslavne crkve, kao i teme iz prošlosti Alibunara.

Sport u Alibunaru ima dugu i bogatu tradiciju. Tako, fudbalskiklub osnovan je davne 1927. godine koji je nazvan ASK (Alibu-narski sportski klub). Prvi predsednik kluba bio je Ivan Burhar.Klub nije aktivirao za vreme drugog svetskog rata, a od 1947. go-dine nazvan je „_arko Zrenjanin”. Od 1949 do danas klub se na-ziva „Buduænost”. Sadašnji predsednik kluba je Zvonko zavišiæ,direktor kluba Milan Æuruvija (zaslu&an za izgradnju novih klup-skih prostorija). U klubu „Buduænost” igrali su odlièni igraèi aneki od njih su postigli vrhunske uspehe igrajuæi u prvoligaškeekipe i to: Dimitrije Srbu-Mitike, Branko Anoviæ i EmanuelBrošteneanc i drugi.

Danas se fudbalski klub takmièi u Banatskoj „A” ligi.Prvu rukometnu loptu u Alibunuaru je doneo nastvnik George

Bosiok koji je osnovao i prvu rukometnu ekipu (1956) od straneuèenika nekadašnje nepotpune gimnazije. George Bosiok sauèenicima i njihovim roditeljima izgradio je i prvo rukometnoigralište na prostoru iza škole kod Doma kulture. Prvršina terena jebila prekrivena šljakom.

Rukometni klub je registrovan 1961. godine (registrovao gadugogodišnji igraè i entuziasta Arpad Koršoš). Klub prvo nosi imeDTV (Društvo za telesno vaspitanje), „Partizan” a od 1963 klubpristupa SD „Buduænost”. U klubu su izrasli izuzetni igraèi pogo-tovu u poznatoj alibunarskoj rukometnoj školi sa kojim je sa ve-

198

likim uspehom radio profesor Tiberiju-Tibi Gherga (velikisportista i pedagog) a kasnije i profesor Nikolaje Bokšan.

Rukometni klub se veæ du&e vreme takmièi u Srpskoj ligi (od1994.) i osvojio je mnogo trofeja na našoj („banatskoj olimpijadi”takmièenje – „Kup Libertatea” koju organizuje „Libertatea” listna rumunskom jeziku iz Panèeva. Do sada rukometni klub je osvo-jio ukupno 8 pehara „Kupa Libertatea”. Dugogodišnji predsednikkluba je Svrkota Vukoman a neumorni entuziasta, sportski radniku upravi kluba, Ljubinko Petroviæ, sadašnji predsednik je ZoltanSiveri.

Najtrofejni klub kada je u pitanju „Kup Libertatea” je šahovskiklub koji je do sada osvojio ukupno 10 vrednih pehara i prvihmesta u veoma jakoj konkurenciji.

Šahovski klub ima nekoliko vrsnih igraèa od kojih pominjemo:Sreten Stankoviæa, Trajan Romanoviæa, Milana Æuruviju, Ion Ar-deljan, Lazar Anoviæ (svi MK – majstorski kandidati), NenadLisièiæ, Velibor Æirjaniæ, Dane Kukiæ, Milan Videkaniæ i drugi.

Najmlaði klub iz porodice „Buduænost” koji se takmièio do ovegodine u meðuopštinskoj ligi jeste košarkaški klub. Jedan od inici-jatora ovog sporta u Alibunaru jeste Jovan – Joca Barbu koji jepostao izvrstan igraè u vreme kada je predsednik kluba (prvi) bioNikola-Nikica Lazarov, trgovac (umro 1998.)

Košarkaški klub je osvojio èetri puta „Kup Libertatea”.Pored ovih klubova nekada su postojali i klubovi: stonog

tenisa, kuglanje i odbojke, &enski rukometni klub i &enski košar-kaški klub.

Šta reèi na kraju? Alibunarèani su oduvek bili verni sportu. Toje duga tradicija koja prati mnogo generacija. Alibunar, pitomobanatsko mesto oduvek je &iveo za sport i bio uz svoje sportiste.Sport je svim generacijama doneo mnogo radosti i ushièenja, ost-varenih i neostvarenih &elja, lepih trenutaka, mladalaækog zanosa,velika prijateljstva i viteškog ponašanja, èak i u neuspesima.

Alibunar je zahvalan svim generacijama sportista i sportiskinjakoji su kroz deceniju ispisali jedno blistavu sportsku istoriju.

199

Sportski mozaik Alibunara je sklapan kroz decenije, ali je još ot-voren za buduænost i generacije koje dolaze.

200

ANEXE

201

202

Bombardarea Alibunarului(Din 7 august 1944 n.n. semneazã preotul Nicolae Roman

Apãrut în �Nãdejdea� din 20 August 1944, pag.2.)

Coasa Morþii

Am plecat prin sat sã mângãi pe fraþii ºi sã vedem cu ochii pro-prii dezastrul semãnat de bombardierele anglo-americane.Oamenii ne primesc cu feþe grave, pe care s’au întipãrit suferinþa,groaza ºi resemnearea în acelaº timp.

Dupã spusele celor care locuiesc la marginea de nord a satului,primele bombe, mai rare au fost lansate cu vre-o trei rânduri de locînsã în afarã de sat. la marginea satului îndatã, sunt primele semnevizibile: urme de bombe, case ciuruite de schije; gâºte, raþe, câiniuciºi sau rupþi în bucãþi, geamuri sparte, moloz: un mânz stã culcatpe lãture, respirã greu ºi el e victimã a presiunii atmosferice.

Pe drumul mare cãtre Seleuº au cãzut nenumãrate bombe, daraproape fãrã sã cauzeze pagube.

Prima victimã se pare a fi Ana Miloº, o femeie de 64 ani, carestãtea afarã cu fata Ana Miloº de 14 ani ºi cu o strãinã. Scijele i-ausfârtecat piciorul:

De aici încolo, bombele par’cã sunt mai rare. Dar dela VasileBorlovan încolo, începe adevãratul dans al morþii, pustiirea ºiîmpãrãþia flãcãrilor. În curtea minisculã a acestuia numai au cãzutnumai puþin de ºase bombe. Flãcãul acesta de 25 de ani zace acumgrav rãnit. Aceasta e prima casã plinã de sabijele bombelor. Dincei doi boi ce i avea, unul e mort, altul stã sã crape.

În cele sunt informat despre tragica soartã a elevului SimaMurgu, de 15 ani. Trupul lui e spintecat de 17 gloanþe; unulstrãbãtându-i teasta, a ieºit prin ochiu.

Dincole e grav rãnit Zãria Gruiþã de 55 ani. Aci sunt ºi douãbombe neexplodate. Fetiþele de 2 ani ºi jumãtate o schije i-a despi-cat abdomenul ºi a murit îndatã, sub ochii îngroziþi a pãrinþilor. A

203

fost ucisã în braþele bunicului, care fugea nãucit în casã – o casãmicã, ce a primit 5 lovituri de bombe!

Lângã Elena Vuia de 78 ani, ceva mai încolo, Macra Barbu de55 ani moare lovitã în picior, în mânã ºi în piept.

La Zãria Topliceanu, de 34 ani, care a fost grav rãnit, numaipeste casã au cãzut 8 bombe. Pragul uºei e plin de sânge, oadevãratã baltã de sânge. Aci fata lui de 12 ani a fost grav rãnitã iarDraga de 12 ani a rãmas locului moartã. Lângã poartã a fost ucisã ºiSofia de 17 ani, decurând logoditã, care însã acum a fost curmatãde moartea nemiloasã... Pe lângã cele 8 bombe, una a mai explodatîn grajd, una în curte, douã în arie ºi 1 în grãdinã. Într-o casã mode-stã, micã, pe un teren nensemnat, în total deci, 14 bombe!...

La comerciantul Iosif Mengher e o jale de nedescris: El, împre-unã cu 3 copii, este rãnit grav, în timp ce soþia cu fata lor Cornelia ºiOctavian de 15 ani au cãzut victimã bombelor inamice.

De aici trecem la Ion Boºcu. La primul colþ însã te izbeºte miro-sul greu de fum ºi arsurã; pretutindeni mormane de zidãrieprãbuºitã. Au ars ºi casa ºi grazdul ºi ambarul; numai zidurile pus-tii se înalþã, anunþând jalea acestor oameni cu 8 sau 9 lanþe depãmânt, iar dãrâmãturile ce fumegã încã strigã la cer împotriva sãl-bãticiei omeneºti...

Un adevãrat dezastru e ºi alãturea, la Moise Costici, unde ap-roape toþi au fost uciºi. Sunt 8 morþi. Din casa puternicã ºi solidã,bombele incendiare au lãsat numai zidurile mutilate ce se înalþãtriste ºi pline de funingine. A ars toatã agoniseala bieþilor oameninevinovaþi ºi împreunã cu ea, grâul, ovãsul, orzul maºinile ºiuneltele agricole, vitele, cu un cuvânt totul. Tot ce-a mai rãmas dinaceastã casã sunt: o babã neputinciosã ºi un copil de 1 an ºijumãtate.

Alãturea, casa lui Iovan Pod a fost rasã dela streaºinã. Unde aufost odatã odãi de locuit, e plin de dãrâmãturi. În arie totul e ars, to-tul fumegã încã. Au fost ucise numai femei: Persa Baba de 26 ani,Maria Baba de 6 ani ºi Rãchila Pod de 76 ani, în timp ce Maria Podde 56 ani a fost gravã rãnitã. Toate au fost ciuruite de gloanþe ori deaºchie.

204

Dincolo de drum iar㺠zãresc o casã prin a cãrei acoperiº astrãpuns o bombã – apoi mai departe curþi pretutindeni incendiate,direcþiunea bombardamentului schimbându-se tot mai sprestânga.

ªi pe drumul mare au cãzut, unde ºi unde bombe, fãrã însã apricinui pagube apreciabile.

Spre rãsãrit însã, cum spusei, pagubele sunt enorm de grele, nuîn valoarea lor intrimsecã, ci în raport cu averile modeste ale unorplugari muncitori, cari s’au trudit din greu, sã-ºi câºtige pentrufamilie pâinea cea de toate zilele.

Când trecem în „Socacul mic”, unde au început duºmanii aubombardat înce dela vii, cum spun martorii oculari, pretutindenigãsim morþi ºi rãniþi, pe alocurea în fiecare casã; ba sunt case undesunt ºi 2 ºi 3 morþi. Numai 2 case mai stau relativ intacte, încolo to-tul e mistuit de foc.

Nicolae Murgu de 30 ani a ars în mod înfricoºãtor; am vãzutcum tatãl ºi mama, urlând de durere, i-au sãpat groapa ºi l-au aco-perit cu þãrânã. Nici grâul ºi orzul ars, nici vitele ucise, nici casadãrâmatã nu preþuiesc cât pierderea mângâierii lor la bãtrâneþe.

În decorul acesta apocaliptic am gãsit îndurerat ºi sobru, pebunul creºtin Vichente Stângu, terminându-ºi poarta, cum în altãuliþã am gãsit pe un tânãr spãlând belºugul de sânge vãrsat pepoartã ºi pe gard.

Filip Topliceanu a fost ucis de bombã, fiul sãu Iosif a ars de viu;Vasa Laþcu a fost ucis tot de bombã; în familia Adam Topliceanusunt doi morþi ºi un muribund; Filip Topliceanu de 80 ani ºi Sultade 80 au fost uciºi, iar fiul lor Pãtru de 14 ani zace rãnit în pat. Nu-mai asupra acestor din urmã, au cãzut 10 bombe.

ªi aºa mai departe, pretutindeni femei ºi bãrbaþi bãtrâni ºi copiinevinovaþi au cãzut seceraþi de sãlbãticia unui rãzboi neuman ºidiavoleºte purtat.

Dar, cine-ar putea sã le descrie pe toate ºi pe toþi? Toate durerileºi toþi fraþii uciºi fãrã nici o vinã? Toatã truda irositã ºi toatenãdejdile spulberate?

205

Iatã depildã pe strada asta a cãzut o bombã de calibru mai greuºi odatã cu explozia ºei a cãzut ucisã ºi Gheorghina Simici onevastã tânãrã împreunã cu copilaºul ei Ionel cu care a fugit înbraþe spre a scãpa de moarte. Nenorocita mamã cãzând rãnitã aînceput sã strige „ajutor”, iar când ºia vãzut alãturi odorul cu creiizdrobiþi, a murit ºi ea instantaneu. A ucis-o o moarte dublã: glonþulvrãjmaº ºi durerea nemãrginitã.

ªi aºa mai departe, tot morþi, tot pustiu, totul ars, la fiecare 2 sau5 sau 10 sau 20 de paºi alta ºi altã urmã de bombe, par’cã o mânãsatanicã le-a semãnat pretutindeni, pe uliþi, în grãdini pe case.

În apropiere de mine a fost alt prãpãd. Casele sunt toate distruseºi ziduri ciuruite de schije, uliþe pline de pãsãri de curte îm-burãtãþile, arborii prãjiþi de foc. Azi a fost ucisã comercianta MariaÞera originarã din Coºtei iar tânãra Tinca Crãciun, pe când lucra înbucãtãrie, s’a pomenit cu picioarele perforate. Peste drum tânãruldirector ºcolar Adrian Bojin este asiºderi ucis, iar mama rãnitã, întimp ce tatãl su moare cu o clipã mai târziu – cum am spus, – împre-unã cu sora sa Ela, soþia primarului Zãria Andrei. Mai încolo, soþialui Sima Olariu a fost litersimente distrusã; iar vecinul meu dincapãtul grãdinii a murit, un fecior tânãr, mama ºi bunicul i-au fostrãniþi un copil sugariu a fost rãnit. Totul e ars ºi distrus.

Case mãrunte de nevoiaºi. Suflete nevinovate.Primarul Zãria Andrei a rãmas singur ºi plânge ca un copil mic.

Vecinul sãu e ºi el mort.Între aceºtia Filip Crãciun a fost ucis împreunã cu soþia sa în

casã. Pânã la Iosif Crãciun þine urgia aceasta? arici o porneºte ºimai spre rãsãrit, cu mai puþine jertfe, bubuiturile continu mai de-parte. Dumnezeu ºtie contra cãror altor locuitori paºnici ºi nevino-vaþi.

Dar dacã te întorci spre Sân-Mihai, ºi acolo vezi urmele acesteiterori sângeroase. Cornel Mãrgan, copilul cu ochii de cãr-bune,cuminte ca un înger, a murit rostind „Tatãl nostru”, i-au vãr-sat intestinele blestematele arme moderne. Mama îi zace ºi ea,grav rãnitã în spital.

206

Mai sus, Trãian Laþcu are o durere ºi mai nãpraznicã: O copilãde o bunãtate rarã îºi doarme azi somnul de veci alãturi de mamasa, în timp ce o altã fetiþã ºi mai fragedã, se luptã contra morþii.

La Aurel Gian copilul mãrunt ºi dus la joacã a fost ucis în modîngrozitor, în timp ce sora sa Persa de vreo 8 ani zace grav rãnitã.

Acesta a fost rezultatul bombardamentului din Alibunar. Bom-bardament care a secerat aproape exclusiv vieþi româneºti ºi îndeo-sebi copii, femei ºi bãtrâni. S’ar putea zice, cã forþele iadului aumãcelãrit pe cei mai nevinovaþi copii ai noºtri, pe cei care n’au nicio legãturã cu acest rãzboi diavolesc.

Pagubele sunt mari, pentrucã au fost loviþi oameni sãraci ºi ne-voiaºi, cu cãsuþe modeste, cu vite slãbuþe, cu pãmânt puþin. În ra-port încã cu acest rãzboi uriaº, pagubele acestea sunt ca un fir decenoºã în univers. Ceace conþine adevãrata pagubã, sunt mai alescopiii pierduþi. Din aceastã pierdere însã s’a cîºtigat un alt tezaursufletesc! Conºtiinþa, cã viaþa deºi e grea, lupta trebuie suportatã ºidusã pânã la izbânda finalã, care va crea o viaþã mai bunã ºi maidreaptã pe pãmânt.

Când în zorile zilei viitoare, în mijlocul liniilor de foc se tot maifâlfâiau spre cer, am auzit þipete celor rãmaºi în viaþã ºi plânsul lordupã cei morþi, am simþit par’cã ºi mai nãpraznic tragedia pe caream trãit-o, dar pe care n’am putut s’o redãm aici exact înt’un arti-col, la repezealã, întrerupt la fiecare câteva cuvinte de cei care ur-lau de durere sau cu dinþii strânºi de prea mare suferinþã au venitsã-mi aducã buletinele mortuare.

207

MISTERUL BOMBARDAMENTELORDIN 1944

(fragment din foiletonul de M.Samoilã apãrut în �Fãclia� nr. 5, 15 august

1998)

În luna august 1944 Alibunarul a fost atacat, în trei rânduri, de,,pãsãrile de fier‘’ ale aliaþilor. Ei luptau cu convingere în cadrulmiºcãrii de eliberare mondialã ºi în þara noastrã împotriva fascis-mului. Iar aliaþii la distanþa aceasta istoricã, nu mai sunt enig-matici. În cazul nostru, este vorba de avioanele engleze ºi ameri-cane. Au acþionat la iniþiativa ºi cererea Miºcãrii de Rezistenþã aþãrii noastre în frunte cu Comandamentul Suprem ºi Comanda-mentul principal al Serbiei în frunte cu generalul Koèa Popoviæ.

De fapt, ce cãutau avioanele ,,Alianþei’’ la Alibunar? Se spunecã þinta lor trebuia sã fie baza aerieanã germanã, partea de câmpienetedã ca masa, de la marginea localitãþii dinspre Banatski Karlo-vac. Potezul cãruia îi zice ,,aerodrom’’, este însemnat pe multehãrþi militare. Este aeroportul Alibunarului, care poate sã fie moti-vul marii tragedii din luna august 1944. În legãturã cu bombarda-mentul mulþii îºi pun întrebarea: cum de nu a fost atacat imediataeroportul ci partea opusã a localitãþii care este îndepãrtatã deacesta cinci kilometri. E greu sã gãsim rãspunsul logic! Poate a fostvorba de o eroare sau de un ,,joc’’ politic în defavoarea sistemuluisocial al aliaþilor. Odatã, istoria îºi va spune cuvântul!

Încã în 11 aprilie 1941 Alibunarul devine prima localitate dinVoivodina, unde a avut loc omucidere în masã. Numai într-o zi aupierit împuºcaþi de inamic peste o sutã de persoane, majoritateasârbi, romi ºi evrei.

Încã din primele zile ale ocupaþiei în Alibunar nemþii au organi-zat baza aerianã cu aproximativ cincizeci de avioane.

Din prima zi a ocupaþiei, ºi în cei trei ani de calvar, în Alibunarºi-au gãsit ,,casa de veci‘’ sute de cetãþeni. Numãrul lor nu este de-

208

terminat cu precizie, dar se estimeazã cã ar fi vorba de circa 800 depersoane. Din pãcate adevãrul despre numãrul exact al decedaþilorse gãseºte înhumat adânc în pãmânt.

În cele ce urmeazã redãm numele celor decedaþi în bombarda-mentul din 7 august 1944 când ºi-au pierdut viaþa urmãtoarele 127persoane: Ana Meruþã (50 ani), Ela Andrei (58) Dimitrie Bojin(62), Adrian Teodor Bojin (32), Nicolae Murgu (30), Petru Mun-tean (14), Persa Iovanov (24), Vasile Laþcu (68), ªtefan Gean fiullui Aurel (7), Nicolae Beleuþ (66), Persa Laþcu (30), GheolinaLaþcu (11), Simeon Sârbu (33), Andrei Sporea Trifu (21), Emili-ana Coteþ (35), Drãghina Olariu fica lui Mihai (8), Nicolae (Ioan)Iacob (5), Maria Olariu (26), Ana Bojin (56), Nicolae Petru Bojin(16), Mãria Þera (44), Maria Bojin (51), Rãchila Simici (24), AnaSimici (37), Sara Simici (67), Cristina Murgu (76), Ana Murgu(42), Simeon Nicolae Murgu (15), Sofia Toplicean (17), DrãghinaToplicean (12) Elena Nicolae Berlovan (4), Zaharie Nicolae Ber-lovan(2), Persida Costici (21) Ilie Pavel Costici (3) ParaschevaSimici (41), ªtefan Gean (62), Marta Subu (37), Draga DimitrieIovanov (7), Filip Bojin(64), Alecsa Bojin (59), Petru Popa (45),Maria Vucicu (61), Maria Petru Gruiþã (3), Rãchila Cãlina (62),Petru Roºu (23), Ana Toplicean (54), Vichentie, Vichentie Bojin(4), Rãchila Mãrgan (45), Emiliana Costici (19), Cornel DimitrieMãrgan (15), Rãchila Pod (76), Persa Baba (26), Maria Ioan Baba(6), Pavel Costici (22), Alexandru Moisã Costici (18), Alexa Cos-tici (41), Moisã Costici (45), Aurelia Toplicean (29), AnghelinaSimici (33), Ion Ioan Simici (4), Cãtiþa Gean (61), Drãghina Gean(61), Persida Iosif Olariu (6) Sultana Toplicean (76), Filip Crãciun(56), Filip Toplicean (74), Iosif Toplicean (43), Elena Toplicean(42), Nicolae Craiu (din Nicolinþ 46), Zina Craiu (din Nicolinþ 45),Savu Miloº (35), Ana Miloº (35), Zaharie ªtefan Roºu (21), TraianBaba (24) Draga Baba (25), Ana Traian Baba (4) Parascheva Ca-tranici (66), Ecaterina Obãdean (50), Maria Costici (39), DimitrieDimitrie Vasiliev (5), Vichentie Roºu (34), Simion RachitovanTãmaº (40), Petru Cornea fiul lui Simeon (9), ªtefan Roºu (35),Maria Almãjan (38), Macra Strãin (43), Iuliana Vucicu (54), Ela

209

Berlovan (64), Parascheva Obãdean (22), Petru Pavel Bojin (5),Maria Mãrgan (43), Nicolae Filip Berlovan (16), Macrena Barbu(54), Petru Mureºan (31), Cristina Mureºean (32), Ioan PetruMureºan (12), Zãria Miloº (34), Filip Petru Roºu (1,5), AurelDrãghina Iorgovan (4), Ioan Pau Mengher (22), Saveta Stângu(45), Trifon Petru Vucicu (12), Moisã Gheorghe Mihailov (3),Sara Berlovan (81), Semenica Otonoga (nãs.Simici 46), Iosif Stan(41), Parascheva Stângu (23), Iosif Pau Stângu (2), Pau Strãin (40)Pavel Bojin (51), Kavalski Ljubica (39), Sreèkov Elisaveta (76),Vragovic Todor (37(, Ognjenoviæ Mirjana (6), Èiriæ Olga (41),Zora-Tubiæ Bosiljka (44), Tubiæ Zdravko (43), U&arevic Ana (48),Pešiæ Nade&da (19), Bukurov Vidosava (33), Dadiæ Sofija (58),Cornelia Mengher (24), Octavian Mengher (18), CãtãlinaObãdean (52), Anuþa (4) ºi Maria Surducean (2) (fiicele lui Moisã-Niþã din Seleuº).

Datele despre decedaþi sunt preluate din registrele rãposaþilorde la Biserica Ortodoxã Românã ºi Sârbã din localitate (despreºase persoane decedate care nu se gãseau în registre am primit in-formaþii orale).

210

FILE DIN ISTORIA ALIBUNARULUI

Primul medic ºi farmacist

(Articol de F.Koso preluat din �Libertatea�)

Alibunarul, care întotdeauna a fost o aºezare aflatã la rãscruceade drumuri, sub ocupaþia turceascã s-a dezvoltat ca orãºel în care s-a exploatat cel mai mult ºalpetru de Chile ºi praf de pucã. Însã,pânã în a doua jumãtate a secolului XIX, deºi era centrul adminis-trativ ºi economic al satelor dinprejur, nu avem nici o informaþiescrisã cã ar fi avut vreun medic sau chirurg. Prima instituþie sani-tarã despre care avem date este farmacia înfiinþatã prin anul 1879.Prima concesiune pentru deschiderea farmaciei a obþinut-o în anul1889 Laios Gröb, nãscut la Beckereul Mare în 1848, într-o familiede mici burghezi. Bunicul sãu Janos Gröb a obþinut în 1848 un titlude mic burghez, al cãrui drept s-a lãrgit ºi asupra fiilor sãi.

Mr. Ph. Laios Gröb a terminat ºcoala medie în oraºul amintit,iar diploma de magistru al farmaciei a obþinut-o la Wiena pe laînceputul deceniului al 7-lea al secolului trecut. Nu ne este cu-noscut unde ºi-a fãcut orele de practicã. câþiva ani a muncit ºi cafarmacist locþiitor într-una din farmaciile din Wiena. Dupã aceea alucrat ºi ca farmacist în Graz. Venind acasã, în Beckerekul mare acerut ºi a obþinut concesiunea farmacistã pentru orãºelul Alibunar.Fiind aprovizionat cu instrumente primitive ºi cu câteva cutii demedicamente ºi accea în general, cu ierburi ºi folii a început sã în-veþe pe þãran cum sã foloseascã medicamentele.

Pe vremurile acelea, Alibunarul încã nu a avut medic. În 1883s-a însurat cu Julia Fiºer, fiica cunoscutului maestru tãbãcar dinVârºeþ ºi ca zeste a primit o casã în Alibunar ºi dupã aceea a muncittimp de 33 de ani ca farmacist al satului.Între timp, adunând o anu-mitã avere, ºi-a lãrgit activitatea ºi în satul vecin Vladimirovaþ,unde a avut încã o farmacie. Administrarea acesteia a fost predatãunui slujbaº, dar farmacistul Janos Grob vizita în fiecare zi farma-

211

cia din Vladimirovaþ, pe care mai târziu a predat-o lui Mr. Ph.Engel Hart. A avut ºase copii, dintre care ultimul Elemer i-amoºtenit profesiunea.

Ca cetãþean ºi proprietar al farmaciei, el era foarte activ în viaþasocialã. A angajat pe tovarãºul lui de ºcoalã în calitate de medic alsatului ºi satele vecine – adicã pe Reszo Tolveth. Împreunã cu tin-erii meseriaºi din Alibunar, a organizat ºi societatea pompierilorvoluntari dar ºi viaþa cultural distractivã a tineretului iar cu prilejuldiferitelor festivitãþi, a organizat focuri de artificii la Alibunar. Amurit în 1926, în Ungaria, la adânci bãtrâneþe.

Primul medic la Alibunar a fost dr. Reszo Tolveth, prietenulfarmacistului, nãscut tot în Becskerekul Mare în 1852 într-o fami-lie de meseriaºi. A fãcut studiile de medicinã la Viena iar în timpulstudiilor a muncit ºi a învãþat la Spitalul Universitar al celebruluidr. Teodor Bill Roth. Dupã ce a obþinut diploma de medic, a mun-cit ca medic al Asociaþiei tineretului comercial din marele Be-cicherec. S-a însurat în 1878 cu Sofia Saiber, fiica primului ºef alpostei din Alibunar, astfel cã în 1882 îl putem gãsit în recensãmân-tul personalului sanitar din Alibunar. Ca medic al satului, muncitîn condiþii deosebit de grele deoarece în acele vremuri nesiguretrebuia sã cãlãtoreascãnoaptea, ceea ce era atunci foarte riscant,însã datoritã renumelui de care se bucura nu a întâmpinat niciodatãneplãceri. Dr. Tolvet a fost primul medic în aceastã zonã, care înperioada apariþiei tifusului a trimis apã potabilã la analize chimiceºi s-a angajat pentru sãpatul fântânilor arteziene la Alibunar ºi însatele vecine. Pentru munca sa la 25 de ani de activitate medicalã afost onorat. El a planificat sã înfiinþeze la ALibunar un sanatoriusau un mic spital. Era activ ºi ca muncitor social fiind primul fon-dator ºi director al cooperativei zonale de credite, fondatã pentruajutorarea meseriaºilor. Dupã câteva accidente în familie starea desãnãtate a lui s-a înrãutãþit accelerat, aºa cã în 1917 a decedat, fiindînconjurat de membrii familiei ºi onorat ca medic ºi om de mareprestigiu.

Aceste douã însemnate persoane din viaþa satului Alibunar,prin munca lor plinã de abnegaþie ºi altruistã, au lãsat amintiri fru-

212

moase dupã ei, fiind începãtorii îngrijirii ºi protecþiei sanitare dinAlibunar.

(Extras din notiþele istoricului Tibor Korsus din Alibunar)

213

Farmacia la legendarul Hag

DATE STATISTICE DIN ALIBUNAR

(Articol de Pompiliu Sfera, preluat din �Fãclia� nr. 5. 15 august 1998.)

Pentru o mai bunã imagine a cititorului asupra aspectului civica localitãþii Alibunar, relatez în cele de mai jos, starea civilã în ulti-mii 150 de ani, mai precis din 1858/49 pânã în 1997. Dar mai întâide toate trebuie sã apreciez cã pânã în septembrie 1872, „Protocoa-lele Matriculare” ale românilor s-au purtat împreunã cu cele alesârbilor, fiindcã ºi biserica a fost comunã (vezi documentulcomitetului parohial). Din 1895 s-au purtat paralele cu matricolelebisericeºti ºi matricole de stat. Matricolele de stat, s-au purtat înlimba maghiarã pânã în octombrie 1919 iar de atunci în limbasârbã cu grafia cirilicã.

ANUL NÃSCUÞI ANUL RÃPOSAÞI

1848 1848/49 1751849 891850 111 1850/53 2101851 1371852 1321853 1391854 195 1854 118. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .

1855 98 1421856 176 1551857 152 1131858 186 1641859 136 1381860 154 1871861 168 175

214

1862 215 1321863 181 1571864 117 2551865 138 3091866 198 16811867 178 1931868 202 1931869 190 1611870 190 1281871 186 1841872 159 128

SÂRBI ROMÂNIANUL NÃSCUÞI RÃPOSAÞI NÃSCUÞI RÃPOSAÞI

1873 68 71 96 1371874 66 59 114 961875 68 67 122 1061876 66 46 114 1231877 62 76 127 881878 56 70 145 1071879 60 39 125 1291880 48 40 100 1061881 56 36 108 691882 53 44 93 631883 66 42 94 841884 64 45 98 801885 57 41 108 801886 67 63 96 1101887 43 36 107 691888 53 37 89 731889 46 42 97 761890 41 44 101 1041891 53 56 94 831892 40 95 1031893 62 53 105 95

215

1894 50 55 108 81

SÂRBI ªI ROMÂNI DOARÎMPREUNÃ ROMÂNI

Cartea de stat Cartea bisericeascãANUL NÃSCUÞI RÃPOSAÞI NÃSCUÞI RÃPOSAÞI

1895 146 115 961896 162 164 83 841897 178 146 100 801898 147 167 87 931899 167 133 76 601900 179 129 96 601901 155 118 81 651902 167 133 85 591903 175 144 82 701904 130 122 60 671905 117 119 52 561906 155 129 84 481907 124 133 51 701908 123 119 63 711909 138 122 66 501910 123 110 59 711911 113 117 53 41

Din 1911 posedãm numai Matricolele de stat, scrise în limbamaghiarã

ANUL NÃSCUÞI RÃPOSAÞI

1912 120 1091913 118 1021914 116 131

216

1915 94 1261916 57 961917 46 881918 55 1651919 113 1011920 133 971921 128 1101922 155 1341923 117 1141924 122 1021925 109 941926 112 961927 116 871928 98 1061929 88 1061930 81 971931 66 851932 68 921933 68 611934 70 681935 57 841936 59 581937 54 771938 58 741939 59 651940 70 751941 47 701942 71 701943 59 711944 51 1931945 48 821946 41 711947 72 551948 60 571949 42 71

217

1950 65 571951 75 701952 60 541953 90 481954 76 511955 67 491956 53 491957 27 581958 21 451959 22 401960 27 341961 27 351962 29 461963 29 451964 31 451965 33 491966 40 371967 46 481968 35 391969 47 351970 36 431971 30 521972 25 511973 23 411974 26 401975 29 401976 16 481977 26 511978 13 421979 17 301980 7 511981 10 351982 8 421983 12 491984 9 26

218

1985 4 401986 6 391987 9 371988 2 371989 5 381990 4 371991 5 471992 3 371993 1 481994 3 441995 4 411996 1 521997 7 38

219

NOTE:În ultimele trei decenii multe alibunãrene nasc copii în spitalele din

Vârºeþ sau Panciova, unde se înregistreazã nou-nãascuþii. De aceea, cu

ocazia analizelor demografice trebuie þinut cont de aceastã stare de

fapt.

(N.R.)

220

PORTUL LA ALIBUNAR

Port de sãrbãtoare:Femeia cu „cârpã”,

„ciupãgar”, „burdic”,brâu”, „cotrinþã”, „ºtrinfi”

ºi „papuci de lânã”.Bãrbatul cu „clãbãþ”,„chimiaºã”, „folaº”,

„cioarici”, „ºtrinfi” ºi„sandale”.

(Fotografie de laMoisã Cornea – Arapu)

Port de sãrbãtoare:Femeia cãsãtoritã cu

„zlatã”, „iacnã de pliº”,„cu galbeni”, „cotrinþã de

mãtasã” ºi în picioare„sandale”. bãrbatul cu

„clãbãþ”, „cojoc”, „ºpienþ”,„folaº”, „cioarici” ºi în

picioare cu cizme.(Fotografie de laIosif Bojin – Pod)

Douã fete cu furca-n brâu:

221

... „cârpã”, „ciupãgari împistrit”, una cu „folaº” (ceade dreapta) cu „burdic”. (Fotografie de G. Broºteanþ)

Port sârbesc

222

BIBLIOGRAFIE

1. Theodor V.Petriºioru, Monogreafia comunei Alibunariu,Editura autorului, Caransebeº, 1896

2. Felix Mileker, Letopisi opština Podunavske oblasti, II,Banatski deo, Panèevo, 1929, pag. 14. (Alibunar)

3. Miodrag Dabid&iæ, Vojvodina – znamenitosti i lepote,Izdavaè NIP „Knji&evne novine”, Beograd, 1968.

4. I.D.Suciu, Revoluþia de la 1848-1849 în Banat, EdituraAkademiei R.S. România, Bucureºti, 1968.

5. 100 godina poste u Novom Sadu, 1853-1953., Novi Sad,1953

6. Felix Milleker, Geschichte Alibunar’s, VVerrschetz, 1890.7. D.J. Popoviæ, O Banatu i stanovništvu Banata u XVII

veku, Istorijski glasni, Novi Sad, knjiga IV, str. 1988. Slavko Gavriloviæ, Zbornik za društvene nauke Matice

srpske, str. 75.9. Monografia eparhiei Caransebeº – de Nicolae Corneanu,

Caransebeã, 1940.10.Savezni zavod za statistiku, Popis stanovništva i stanova

1971.11. Gligor Popi, Românii din Banatul sârbesc, în secolele

XVIII- XX, pagini de istorie ºi culturã – Editura LibertateaPanciova ºi Editura Fundaþiei Culturale Române – Bucureºti,1993.

12. Gligor Popi, Românii din Banatul iugoslav 1918-1941,Editura de Vest, Timiºoara 1996.

13. Mr. Adrian Negru, Biserica Adormirea Nãscãtoarei deDumnezeu din Alibunar, Alibunar, 1996.

224

CUPRINS

CUVÂNT ÎNAINTE 5

CAPITOLUL IPRIVIRE GENERALÃ DESPRE ÎNTEMEIEREA,DENUMIREA ªI UNELE ASPECTE ALELOCALITÃÞII ALIBUNAR 9Locul în care este situat Alibunarul ºi factoriicare au contribuit la alegerea acestei aºezãri 11Unele izvoare istorice despre întemeiereaºi denumirea Alibunarului 13

CAPITOLUL IIALIBUNARUL ÎN TIMPULDOMINAÞIEI AUSTRIECE 16Momente din rãzboaiele dintre austrieci ºi turcilegate de Alibunar 18Cartea funciarã a comunei Alibunar din anul 1786 19Revoluþia de la 1848-1849 ºi evenimentelelegate de Alibunar 21Hotãrârile Congresului de la Karlovci 22Luptele trupelor din Alibunar în cursul anului 1848 23

CAPITOLUL IIILOCUITORII, NUMÃRUL ªI OCUPAÞIA,DEZVOLTAREA ECONOMICÃ 26Îndeletnicirile locuitorilor 29Drumurile ºi cãile de comunicaþieca factor al dezvoltãrii economice31Schimbãrile în viaþa economicãdupã al doilea rãzboi mondial 32Hotarul satului ºi structura pãmântuluI 33

225

Creºterea animalelor 35UNELE ASPECTE ALE VIEÞII ECONOMICEDUPÃ AL DOILEA RÃZBOI MONDIAL 39ÎNCEPUTURILE ªI DEZVOLTAREA INDUSTRIEIFabrica de ºalitru 41Societatea pe acþiuni „Eurocristal” – AlibunarProducþia de sticlã comercialã pentru menajºi industria hotelierã42Construirea de noi obiective ºi alte lucrãride folos obºtesc 44Industria de plasticã farmaceuticã „IFPA” Alibunar 45Fabrica de confecþii „Alkroj” 47Ferma de pui „Juko” 48Întreprinderea socialã„Napredak” – „Progresul” din Alibunar 49

CAPITOLUL IVADMINISTRAÞIA ªI JUSTIÞIA –DIVERSE INSTITUÞII ªI SOCIETÃÞI 50Diverse instituþii, societãþi ºi alte realizãride folos obºtesc 52Instituþii sanitare 53Lucrãtori angajaþi în diferite sectoare 54Vizitele unor personalitãþi de seamã 55

CAPITOLUL VSITUAÞIA DIN TIMPUL PRIMULUI RÃZBOIMONDIAL, PERIOADA INTERBELICêI A OCUPAÞIEI FASCISTE 57Momente din perioada interbelicãÎntemeierea Partidului Român ºi a altor partide 58Adunarea de constituire a Partidului Român 59Celelalte partide politice 60Perioada ocupaþiei fasciste 61

Manifestãri din cursul anului 1942Evenimentele din 1943-1944 63

CAPITOLUL VIÎNVÃÞÃMÂNTUL ÎN TRECUT ªI ASTÃZI 64ªcoala în perioada interbelicã 65Starea învãþãmântului în perioada postbelicã 66Liceul de Economie ºi Comerþ 69

CAPITOLUL VIIVIAÞA BISERICEASCÃ LA ALIBUNARBiserica din Alibunarînainte de despãrþirea ierarhicã, 72Despãrþirea ierarhicã ºi construirea bisericii române 73Terminarea ºi sfinþirea bisericii 75Sfârºitul sec. XIX – prima jumãtate a sec. XX.Preoþii din Alibunar 76Sfinþirea bisericii prinEpiscopul Dr. Miron Elia Cristea la 1912 77A doua jumãtate a sec. XX 81Alte evenimenteºi realizãri bisericeºti din ultimul timp 82Pregãtirea pentru aniversarea Centenarului bisericii 84Aniversarea Centenarului 86Cele mai noi realizãri 89MONOGRAFIA „BISERICA ADORMIREANÃSCÃTOAREI DE DUMNEZEU DINALIBUNAR” – AUTOR MR. ADRIAN NEGRU 94DOUÃ SECOLE ALE BISERICII ORTODOXE SÂRBE 97BISERICA ROMANO CATOLICÃ DIN ALIBUNAR 99

CAPITOLUL VIIIVIAÞA CULTURAL-ARTISTICÃA ALIBUNÃRENILOR 101Activitatea coralã 102

Formaþia instrumentalã de suflãtori 110Formaþii instrumentale ºi interpreþi de muzicã popularã 114Activitatea unor formaþii de muzicã uºoarã 120Despre formaþiile de dansatori 123Activitatea teatralã 128Activitatea literarã ºi publicisticã 135Despre creatorii artelor frumoase 143Activitatea bibliotecilor 146Instituþii de culturã din Alibunar 149

CAPITOLUL IXPUBLICISTICA ALIBUNARULUI –PERSONALITÃÞI DE SEAMA –UNELE REALIZÃRI ªI PROIECTE ALEACTUALEI COMUNITÃÞI LOCALEªI SPORTULPublicistica Alibunarului 155Personalitãþi de seamã de origine din Alibunarºi din alte pãrþi care au desfãºurat activitatemai însemnatã în aceastã localitate 158Unele realizãri ºi proiecte ale actualeiComunitãþi locale 167Sportul ºi cultura sportului la Alibunar 170

REZUMAT (în limba sârbã) 185

ANEXE 201Bombardarea Alibunarului 203Misterul bombardamentelor din 1944 208Primul medic ºi farmacist 211Date statistice din Alibunar 214Portul la Alibunar 221

BIBLIOGRAFIE 224

SPONZORII CÃRÞII

COMUNITATEA ROMÂNILOR DIN IUGOSLAVIA

COMUNITATEA LOCALÃA L I B U N A R

ELEKTRO VOJVODINAElektro distribucia Panèevo

STR „Zlatne Boje”propr. Dragoslav RaduloviæALIBUNAR

VIOREL GEANGarvey 2718Windsor Ont. N8W-4X5CANADA

LIVIU (MIRCEA) GEANLincoln. st.819Windsor, Ont. N8Y-269CANADA

DRAGA GEAN3371 RandolphWindsor. Ont. N9E-3E8WINDSOR

JURA VALER1585 AlexisWindsor. Ont. NBY-4PIWINDSOR

MURGU NICOLAE1560 Chandler. st.Windsor. Ont. N8Y-4P7WINDSOR

IOSIF STÎNGU5054 Stellar. st.Utica Michigan 48087U.S.A.

Dr. ADONIS SFERA28642 BreckenridgeLaguna NiguelCALIFORNIA U.S.A.

CIP : Katalogizacija u publikaciji

Biblioteke Matice srpske, Novi Sad

908.497.113 Alibunar

MONOGRAFIA Alibunarului : Contribuþii / Gligor

Popi . . . (et al.). – (Vârºeþ) : Comunitatea Românilor din

Iugoslavia ; Alibunar : Comunitatea localã : Biserica ortodoxã

românã, 1998 (Vârºeþ : Sloboda). – 228 str. : ilustr. ; 21 cm

Tira& 500. – Bibliografija: str. 224.

a) Alibunar – Monografija