MONITORUL CULTURALLunar arădean de informaţie culturală Decembrie 2018

Lunar arădean de informație culturalăSupliment al revistei de cultură „ARCA”Anul XII, nr. 10 (98) – decembrie 2018

Redactor-șef: Ioan Ma uț

Colaborează: Rodica Colta, Adelina Stoenescu, Adriana Sasu, Sorin Sabău, Lucia Bibarț,

Corina Huţan, Ovidiu Pecican, Viorel Nistor, Horia Truţă.Prezentare ar s că: Laurian Popa

Design: Ghizela ŞerbanCorectură: Adriana Sasu

DTP: Filip Cenade

Tipar: Tipografi a TRINOM Arad

Editor: Centrul Cultural Județean Aradwww.ccja.ro

Responsabilitatea pentru conținutul textelor revine autorilor.Redacția nu își asumă responsabilitatea pentru modifi cările

survenite în programul ins tuțiilor.

ISSN 2559 - 1126ISSN-L 2559 - 1126 uralculturalcultcultural

decembrie 2018 3

EDITO

RIAL

Născută în localitatea Brad, judeţul Hunedoara. Membră a Asociaţiei Artistes pour l’Espoir -Mouilleron-le-Captif- Franta şi a Grupului International des Primitifs Modernes dits Naifs. Mariana MIHUȚ reprezintă a patra generație din cunoscuta familie de pictori din Brusturi, județul Arad. Ion Niță Nicodin este pentru pictura naivă română ceea ce reprezintă Le Douanier ROUSSEAU pentru pictura naivă universală.

Număr ilustrat cu lucrări de pictură naivă a artistei

Mariana MIHUȚ

Reunire culturală la Barcelona

La 1 Decembrie 1918, Unirea a fost consfi nţită la

Alba Iulia, oraş simbol al scurtei domnii a lui

Mihai Viteazul asupra celor trei ţări care formează astăzi

România. Dar mai ales pentru că era oraşul afl at cel mai

aproape de centrul noii ţări, facilitând astfel participarea

cât mai numeroasă a românilor. Însă, cea mai importantă

componentă, unirea politică, s-a făcut la Arad, oraş la fel

de discret şi azi când este vorba să i se recunoască meritele.

Sărbătorirea împlinirii a o sută de ani de la Marea Unire ocupă

agenda politicului şi instituţiilor de cultură din toată ţara. Prea

puţini se gândesc şi la partea importantă de concetăţeni, mai ales

cei activi, care trăiesc în afara graniţelor României. Comunităţi

întregi de români s-au format începând cu 1989 în majoritatea

ţărilor dezvoltate. Ei au reuşit să impună respectul populaţiilor

autohtone care i-au adoptat, arătând că nu sunt cu nimic mai

prejos decât acestea şi că pot contribui substanţial la dezvoltarea

economică a ţărilor respective. De cultură, însă, nu prea a fost

timp. Cu toate acestea, elementele identitare cum sunt tradiţiile,

folclorul, obiceiurile, i-au însoţit şi animat în puţinele clipe de

răgaz şi sărbătoare.

Consiliul Judeţean Arad, prin Centrul Cultural Judeţean,

s-a gândit să ducă o parte frumoasă de spiritualitate şi cultură

românească tocmai în comunitatea numeroasă de români din

Catalonia. Un divers şi consistent program artistic susţinut de

grupul vocal „Sânzienele”, coordonat de Mariana Miclea - pro-

fesionist desăvârşit de şcoală veche - a răscolit sufl etele celor

prezenţi la spectacol. Pictura naivă a Marianei Mihuţ le-a adus

spriritul satului românesc într-o formulă artistică consacrată

şi apreciată în toată lumea. Nici literatura nu a fost uitată iar

poezia Marinei Dirul, profesor din Republica Moldova, afl ată

de 17 ani în Barcelona, a fost prezentată la acest eveniment. La

rândul lor, românii stabiliţi în Catalonia au întregit spectacolul

cu momente de folclor, etnografi e și prezentări turistice.

Iată cum, în zilele care au precedat marea sărbătoare

naţională, mesageri culturali arădeni au oferit puţină bucurie şi

frumos celor afl aţi, să sperăm că vremelnic, departe de ţară. O

reunire ce ar trebui să fi e o constantă şi o prioritate a entităţilor

care se ocupă de cultura şi spiritualitatea celor care simt şi

vorbesc româneşte, oriunde s-ar afl a.

Ioan Matiuţ

Cele mai bogate, mai variate şi mai strălucitoare din punct de ve-dere artistic sunt, alături de plu-guşor, colindele de ceată.

C a r a v a n a Tradiţiilor de Iarnă, care a ajuns în acest an la ediţia cu numărul XII, rămâne evenimentul cultural de referinţă al sfârşitului de an în cadrul căruia se readuce în atenţia iubito-rilor de folclor, datini şi obiceiuri specifi ce sărbătorilor de iarnă, precum obiceiul colindatului sau cunoscutul joc - ritual al dubaşilor.

„Caravana tra-diţiilor”, însoţită de renumite ansam-bluri folclorice lo-cale şi o pleiadă de tineri interpreţi, va avea traseul cul-tural prin locali-tăţile Şeitin, Fân-tânele, Hălmăgel, Ghioroc, Olari, Ză-

brani, Macea, Hăşmaş, Curtici, Felnac, Zimandu Nou, Slatina de Criş, Vladimirescu, ş.a.

Jocurile populare, nelipsite din programul formaţiilor de dansatori, reprezintă adevărate tezaure vii ce se identifi că cu specifi cul etnocultural al zonei de provenienţă: Valea Mureşului, Ţara Zărandului, Valea Crişului Alb sau Podgorie.

La fel ca anul trecut, în cadrul Caravanei vor fi incluse şi pri-cesnele - cântări religioase şi laice susţinute de Feciorii colindători din Sânicolaul Mic, sub conducerea muzicală a lui Vasile Rus, la Bisericile Ortodoxe din localităţile din judeţ.

Evenimentul este organizat de Consi-liul Judeţean Arad prin Centrul Cul-tural Judeţean Arad.

Corina Huțan

decembrie 2018 5uralcultural

4 decembrie 2018

cultcultural

Caravana Tradiţiilor de Iarnă

Decembrie, ultima lună a anului, denumită popular Undrea, este extrem de bogată în datini şi obiceiuri

de iarnă, care au fost păstrate încă din vechime. În apropierea Crăciunului şi a Anului Nou, se parcurge un întreg ritual de asemenea tradiţii, între care se detaşează colindele, cânte-cele de stea, diversele urături şi strigături de Pluguşor, care

variază de la o regiune la alta, şi chiar în interiorul fi ecărei regiuni istorice.

Dintre obi-ceiurile calenda-ristice cele mai răspândite şi mai spectaculoase, cu originea în credinţe şi mi-turi străvechi, sunt, după cum spuneam, cele legate de sărbă-toarea Naşterii

lui Iisus. Crăciunul este polul în jurul căruia gravitează o multitu-dine de colinde, urări şi tradiţii specifi ce, care trimit spre vremuri demult apuse, dar ce se regăsesc, surprinzător, în contemporaneit-ate. În folclorul românesc colindatul de Crăciun este cel mai im-portant ciclu sărbătoresc popular tradiţional, cel mai bogat şi col-orat prilej de manifestări folclorice. Deprinderea de a colinda, de a saluta cu mare bucurie Naşterea Domnului, de a-L întâmpina cu urări, daruri, petreceri, cântece şi jocuri este străveche. Colindatul deschide amplul ciclu al sărbătorilor de iarnă, repertoriul tradiţional al obiceiurilor româneşti desfăşurate cu ocazia Anului Nou, dar şi a Crăciunului cuprinzând: colinde de copii, colinde de ceată (colin-dele propriu-zise), cânte-cele de stea, v i c l e i mu l , pluguşorul, sorcova, va-silca, jocuri cu măşti, dan-suri, teatru popular şi religios, etc.

PRO

IEC

TE

CU

LTU

RAL

E

decembrie 2018 76 decembrie 2018

Mariana Mihuţ

TRAD

IŢII De la Brusturi la

Grand Palais din Paris

Mariana Mihuț se înscrie în marea familie a picto-rilor naivi care se manifestă cu aceeași candoare

și lipsă de canoane și în secolul XXI, precum părintele acestui gen plastic, Rousseau Vameșul, descoperit în 1900 de scriitorii francezi.

Întotdeauna mi-a plăcut să spun că Mariana Mihuț este un ambasador al artei naive din România în lume. Dar Mariana Mihuț este în primul rând a noastră, a arădenilor, pentru că își

trage originea din Ținutul Hălmagiului, țara moților crișeni, care este și partea cea mai frumoasă a județului.

Satul Brusturi, în care s-a născut, se întinde de-a lungul unei văi, între munții împăduriți, mărginiți de un imens cer albastru.

S-a născut însă nu numai într-un sat frumos, ci și într-o fa-milie hărăzită de Dumnezeu cu talent, fi indcă bunicul ei, Petru Mihuț împreună cu cuscrul acestuia, Ion Niță Nicodim, amândoi țărani autodidacți, au fost întemeietorii unei școli de pictură naivă, o școală de familie, cunoscută drept „Școala de pictură naivă de la

Brusturi”. Mariana

Mihuț, nepoa-ta lui Petru este una din continuatoa-rele de succes ale familiei.

Și-a privit de mică bu-nicul pictând, iar la 16 ani și-a descope-rit ea însăși talentul. Ca toți

pictorii din familie a început și ea să povestească cu pensula pe pânză despre satul ei.

Din 1991 a participat alături de Petru Mihuț și de Rodica Nico-din la importante expoziții de artă naivă în București și în alte orașe din țară.

O schimbare radicală în viața artistei a avut loc însă în anul 2005, când francezii i-au descoperit cu uimire și încântare tablourile. Așa se face că a fost invitată cu o expoziție personală la Nantes.

Expoziția a fost deschisă în spațiul impresionant de la «La Tour Bretagne», într-o clădire cu 30 de etaje, cifră ce corespundea cu vârsta artistei iar vernisajul a avut loc chiar în ziua ei de naștere. Momentul a fost de neuitat atât pentru Mariana cât și pentru noii ei admiratori, care îi vor deveni de-a lungul anilor prieteni fi deli.

Adoptată de francezi, în 2006, a fost invitată de cel mai presti-

gios muzeu francez de artă naivă, să participe la deschiderea sta-giunii 2007 cu expoziția «Mariana Mihuț et l’école de Brusturi» în «Vieux Château» din LAVAL, orașul unde s-a născut Rousseau Vameșul. În semn de prețuire pentru artistă, alături de picturile ei a stat impozantul tablou al lui Rousseau «Madame M.», împrumutat special din Statele Unite.

De atunci au avut în Franța mai multe expoziții personale, între care, în 2009, la Moulin Gautreau din Vertou și la Castelul de la Groulaie Blain, în 2011, la Sala „Anne de Bretagne” din Rennes și la Galeria Minage din Clisson, în 2012 la „Galerie des Arcades” din Bressuire, în 2014 la Centrul Cultural din La Roche sur Yon 2014, în 2017 la Primăria din Mauves sur Loire etc.

În același timp a participat la Saloane de artă naivă organizate în Franța: în 2010 la Salonul International de Artă Naivă „Omagiu lui Rousseau Vameșul” de la Soisy sous Montmorency; în 2011, 2013 la Salonul Internațional de Artă Naivă de la Salle du Carré à la Farine, Versailles etc.

În sfârșit, trebuie spus că lucrările ei sunt expuse permanent la Galeria Jacqueline Bricard din Lourmarin(Provence) și la Muzeul Daubigny din Auvers -sur-Oise.

Am putea crede că pictorița noastră este mai cunoscută în Franța decât în România dar am greși, pentru că Mariana Mihuț este azi un nume cunoscut atât în țară cât și în lume.

Pe lângă prezența sa pe simezele franceze, Mariana Mihuț fi gurează cu lucrări și la alte expoziții internaționale de artă naivă, organizate la Katowice, Bruxelles, Oslo, Copenhaga, Madrid, Ieru-salim, China etc.

De asemenea, participă anual la SIAN (Salonul Național de Artă Naivă) din București și Iași și la alte expoziții naționale.

Mariana Mihuț are un stil propriu, inconfundabil printre sutele de artiști naivi din țară și din străinătate, fi ind ușor de recunoscut în expoziții. Este respectată, prețuită și iubită de confrați și de public.

Rodica Colta

uralculturalcultcultural

Mariana Mihuţ

decembrie 2018 98 decembrie 2018

uralculturalcultcultural

Meșterii dulgheri și casele din Ţara Zărandului în secolul al XIX-lea

Prezența masivă a pădurilor, în secolul XIX, a făcut ca în Țara Zărandului lemnul să fi e principalul material de

construcție. Bătrânii încă mai povestesc că la construcția caselor se foloseau bârne de stejar, fag și gorun și că „cele mai vechi case erau din bârne de stejar, cu capetele lungi (netăiate), numite groși1”.

Locul ales pentru construcția casei trebuia să fi e mai ridicat, drept, să fi e „zbicit” (uscat), ferit de vânturi și orientat spre răsărit sau sud pentru a fi la lumină și căldură2. Se ținea cont și de un sistem de credințe privitoare la felul locurilor: bune sau rele. Erau eliminate din start locurile rele cum ar fi cele pe care au jucat ielele, unde s-a ridicat volbura, unde a fost îngropat un om necurat (strigoi), locurile blestemate (case și locuri părăsite), locul unde a păcătuit cineva etc.3 Se pare că, în trecut, casa se ridica mai înspre fundul curții, „cam la 6-7 m față de uliță4” sau „la 3-10 m față de stradă și chiar în fundul grădinii5”. Numai datorită constrângerilor din perioada tragerii la linie a satelor (sistematizare), casele au fost aliniate la uliță. A fost însă un proces care a distrus în satele răsfi rate o formațiune naturală, o evoluție istorică conformă cu relieful și eco-nomia regiunii6. În satele care au rămas nesistematizate, casele s-au făcut în continuare mai departe de drum, după vechile obiceiuri.

Meșterii de case sau dulgherii erau foarte des întâlniți în satele din Zărand. Unii aveau această meserie ca activitate principală, dar alții o practicau pe lângă agricultură și creșterea vitelor. Existau în fi ecare sat câte 2-3 echipe de dulgheri, care chiar dacă nu făceau toate lucrările la ridicarea casei, totuși supravegheau și îndrumau construcția ei. Meșterii aveau cunoștințe tehnice de îmbinare, de orientare, în așa fel încât viitoarea casă să reziste intemperiilor, să ofere o adăpostire sigură7. În trecut dulgherii făceau și piese de mobilier8. Credem că meșteșugul dulgheritului s-a împletit în secolul al XVIII, al XIX-lea și până la jumătatea secolului al XX-lea cu cel al tâmplăritului și rotăritului. Afl ăm astfel că la

Șiria, până prin anii 50 ai secolului XX, unii bărbați știau să construiască case și să repare căruțele9. Se pare că și în statisticile din secolul al XVIII dulgherii, pe lângă denumirea de lignarius (dulgher), erau trecuți și ca arcularius (tâmplar) și rotarius (rotar). Întâlnim, în secolul XVIII, rotari la Conop, Miniș, Ghioroc, Seleuș. Unii dintre ei sunt trecuți chiar cu patronimicul Rotar (ex. Rotar Iovan din Conop și Rotar Oprea din Seleuș)10. Cu siguranță că ei se pricepeau și la construirea caselor.

În Conscripția Districtului Hălmagiu din 1758 afl ăm despre Casa Provisorală din Hălmagiu, care a fost ridicată de meșterii lo-cali. Conscriptorii vorbesc despre măiestria meșterilor de aici și despre cum a arătat casa la darea ei în folosință. Din păcate, în momentul de față ea necesita importante reparații11.

Dulgherii se mai chemau și cioplitori. În timp, în Țara Zărandului, au ajuns să existe și sate specializate în dulgherit. Astfel de sate au fost Bulzeștii de Sus, Tomnatec, Poiana, Hălmăgel, Brus-turi, Lazuri, Junc, Stănija, Curechi, Brad, Mihăileni, Mesteacăn12.

La Gurahonț meșteșugul lemnăritului se transmitea din generație în generație. El era învățat încă din fragedă copilărie, feciorii lemnarilor începând „să cioplească și să-și arate istețimea, de multe ori întrecându-și părinții cu invențiile lor13”. La sfârșitul secolului al XIX-lea, la Măderat erau 12 lemnari (10 români și

2 unguri) și 3 rotari (toți străini)14.

Sorin Sabău

ETN

OG

RAF

IE

1 xxx, Habitatul. Răspunsuri la chestionarele Atlasului Etnografi c Român, Volumul II (Banat,

Crişana, Maramureş), Bucureşti, Editura Etnologică, 2010, p. 242-2432 Romulus Vuia, Studii de etnografi e şi folclor, Volumul II, Bucureşti, Editura Minerva, 1980,

p.80 și Habitatul...., p. 198-1993 Ernest Bernea, Spaţiu, timp şi cauzalitate la poporul român, Bucureşti, Editura Humanitas,

1997. p.27 4 xxx, Habitatul..., p. 1965 Ibidem6 Romulus Vuia, Studii..., p. 817 Valer Butură, Străvechi mărturii de civilizaţie românească (Transilvania – studiu etnografi c),

Bucureşti, Editura Ştiinţifi că şi Enciclopedică, 1989, p. 3328 Ibidem, p.333

9 Teodor Voștinaru, Monografi a comunei Șiria, Arad, Fundația Culturală „Ioan Slavici”,

1996, p.11010 www.cenad.ro/biblioteca/ciuhandu.pdf, p. 146-14811 Elena Rodica Colta, „Orașul Hălmagiu la mijlocul veacului al XVIII-lea. Date oferite de

conscripția fi scală din anul 1758”, în Ziridava, Arad, nr. XVIII, 1993, p. 10312 Nicolae Dunăre, Arta populară din Munţii Apuseni, Bucureşti, Editura Meridiane, 1981,

p.1513 www.gurahont.ro/pdf/Gurahont..., p.22714 Petru Vancu, Monografi a comunei Măderat, Arad, Tiparul tipografi ei diecesane gr.-

orientale române, 1905., p.53

Mariana Mihuţ

decembrie 2018 1110 decembrie 2018

uralculturalcultcultural

FOLC

LOR Variante Mioritice din

Ţara Zărandului

Cântate la cumpăna dintre ani, alături de celelalte colinde şi oraţii, variantele mioritice din Ţara

Zărandului au o valoare deosebită, prezentând structuri literar-muzicale specifi ce genului respectiv. Măiestria şi bogăţia poetică din colindele de june, fată, cerb, gazdă, etc., este prezentat şi în varianele păcurarilor zărăndani.

Dispărând grupurile organizate care învăţau colindele cu mult înaintea sărbătorii Crăciunului unele s-au pierdut. Între colindele lumeşti de tot felul şi cele mioritice sau păcurăreşti nu descoperim diferenţe de stil, metrică, structură melodică sau versifi caţie. A se da prioritate Mioriţei înseamnă a sărăci orizon-tul creţiei populare şi implicit celui spiritual românesc (Ardelean M. Petru, Latinitatea în trei colinde zărăndane).

Apariţia dialogului dintre străinaş şi mieluţă, oacheşa, miala, cucu, turtureaua, vântu în colindele din subzona folclorică Sebiş – Buteni (Chisindia, Cărand, Prunişor, Dezna, Buhani, etc.) ţine de o anumită particularitate ce poartă pecetea unei vădite

personalităţi şi ori-ginalităţi locale. În variantele din Răpsig, Beliu, Tăgădău ale colindei Trei păcu-rărei, pe lângă per-sonajele principale apar rudele apro-piate ale strinăşe-lului, mama, tata, soruţa, frătiuţu, legate de preocu-pările zilnice de agricultori sau crescători de animale. Aceste per-sonaje apar şi în alte colinde lumeşti dovedind caracterul agro – pastoral din totdeauna al băştinaşilor:

Năfrămuţă mele Să o duceţi voiu La soruţa mele Că voiu îţ găsâ-o Vacile mulgându De mine-ntrebânduStrăbătând istoria, noi astăzi benefi ciem de cântecele – colind

considerate pe drept cuvânt de către Ovidiu Bîrlea imnuri ale curăţeniei sufl etului românesc. Misterul iniţierii străinelului în tainele păcurăriei străbate întreaga colindă vestică şi transilvană fără să fi e speriat de moartea care-l înconjoară.

Precizarea locului unde se petrece acţiunea în colindele zărăn-dane ţine de anumite particularităţi ale acestor variante şi de multe ori se identifi că cu anumite toponime: La Muntele Mare, Pă gialu gin susu, Dubrava muntelui, Piatra păcurarului, În dos de cale, Pă Criş în sus, etc. În alte colinde primul vers ne indică faptul că drama care va urma se circumscrie unor locuri cu denumiri gen-erale, permiţându-ne astfel să identifi căm câteva din aspectele şi tipologia graiului local: Pă munţî şei mariu, Pă gialu cel dalbu, P-ngu-n vârf de munce, Mai în sus la iarbă multă, La izvor supt munce, etc. În cele situate pe versantul de nord şi sud ai Munţilor Zărandului, ciobanii, sunt mai mulţi şi păzesc o singură turmă.

Cei nouă păcurari din colinda Sub dumbrava muntelui par a fi una dintre acele forme de unire a ciobanilor în grupuri mai mari care funcţionau pe baza unor reguli dinainte stabilite şi cu o ierarhie în care orice membru al grupului avea rostul său. „voie să poarte secure. Baciul stânii era singurul care avea dreptul să umble cu securea, după ce termina de făcut caşul şi urda. Strungaşu, săracu, era batjocura stânii. El primea porunci de la toţi, iar dacă nu le îndeplinea primea bătaie.

Viorel Nistor

decembrie 2018 13decembrie 2018

cultural12

ISTO

RIE La Centenar

Î ntr-o sută de ani de politică românească peisajul

orașului de pe Mureș s-a schimbat spectaculos.

Desigur, nu se poate pune totul pe seama bunei administrări

a orașului și teritoriului ale cărei forțe umane și economice

le gospodărește și le exprimă. Unele dintre dinamicile res-

pective au fost impuse, pur și simplu, de mersul înainte al

societății. De ce a crescut populația orașului într-o aseme-

nea măsură încât să facă necesară includerea anumitor sec-

toare ale sale anterior autonome, de nu chiar separate? Fără

îndoială datorită nevoilor economice ale orașului care, odată

pășind pe calea unei dezvoltări industriale, avea nevoie de mână

de muncă recrutată din cuprinsul întregului hinterland arădean.

Așa s-a întins, pas cu pas, orașul în mai multe direcții.

Îmi mai amintesc încă, fără difi cultate, anii 1970, când între

Podgoria – sau zona Gării Electrice, cum i se mai spunea – și

Micălaca se mai întindea încă un câmp brăzdat numai de un braț

astăzi invizibil al râului pe care se opreau șetre de romi nomazi și

mai pășteau încă mici pâlcuri de oițe. Rețin și lucrările de

sistematizare din zona Spitalului Județean care au ascuns pri-

virilor cursul de apă care străbătea zona, cel puțin pentru o

anumită parte a sa.

În mintea mea continuă să existe și străzile cu case care au

premers ridicării blocurilor din Cartierul Alfa. Le străbăteam pe

drumul spre școala generală de pe strada Condurașilor care, pe

atunci, în anii 1960 – 1970, mai avea încă o conducere proprie.

Anterior inundațiilor din 1970 și 1975 digul – „dolma” – care

proteja orașul de eventualele capricii ale Mureșului era mai scund

și mai degrabă decorativ. Funcția lui strategică părea secundară,

iar noi, copiii, mergeam cu entuziasm vara, în zona Fabricii de

Vată de odinioară, spre a ajunge la plaja neamenajată, cu nisip

auriu, de acolo, iar iarna pentru a ne da cu săniuța pe derdeluș.

Râul era încă frecventabil, stațiile de epurare ale orașului și

industriile lui nu deversau cantitățile de mizerie de mai târziu. Mă

întreb dacă între timp fi ltre mai performante au rezolvat această

problemă.

Exista pe cursul arădean al râului, cam tot prin sectorul

menționat, și un bac (un brod, un comp, cum i se mai spunea),

care îi trecea contra unei sume modice pe cei doritori pe malul

celălalt, spre o altă plajă gratuită, agreabilă, scutindu-i de mersul

la ștrandul ofi cial al orașului și de trecerea ocolită a podului ce

lega orașul vechi de Aradul Nou.

Pe atunci a început să se construiască enorm „pădurea de

blocuri” din zona Bujac, U.T.A. și Calea Aurel Vlaicu, arteră

străbătută de arădeni mai ales pentru a ajunge la băile estivale ale

orașului care încă mai erau numite Băile Neumann, după numele

unui personaj notoriu al Aradului interbelic.

După 1989 s-au purtat câteva bătălii importante, cum a fost

cea pentru aeroportul internațional sau cea pentru păstrarea

privilegiului vămuirii pe seama orașului. Pe unele, arădenii le-au

câștigat, pe altele, nu.

Una peste alta, însă, orașul și-a continuat și își continuă dez-

voltarea, cu fl uctuații și cu episoade intens emoționale, rămânând,

totuși, printre punctele dinamice ale unei dezvoltări neîntrerupte.

E mult? E puțin? Să dorim cu toții Aradului un viitor cât mai

fericit.

Ovidiu Pecican

Mariana Mihuţ

lentă şi respectiv, din seara zilei de 22 până în 25 decem-brie 1989 perioada violentă.

Colajul „orele Aradului” prezintă cronologic, eveni-mentele de la Arad, din două perspec-tive: cea a a fotogra-fului-documenta-rist al Securității și respectiv, a fotografului-documentarist al muzeului. Colajul de fotografi e-document, însumând peste 80 de fotografi i din perioada 21-22 decembrie 1989, reprezintă coloana

vertebrală a întregii ex-poziții, structura pe care aceasta a fost modelată.

Obiectele personale, fotografi ile, mărturiile eroilor de la Arad, răniți sau uciși în perioada 23-25 decembrie 1989, aduc o puternică încărcătură emoțională ultimului seg-ment al expoziției.

Expoziție realizată cu sprijinul domnului Valen-tin Voicilă, liderul revo-luției de la Arad/ Asociația

revoluționarilor „21 decembrie Arad”. Fotografi i din colecția muzeului arădean: Florin Hornoiu

(fotograf la Complexul Muzeal Arad în anul 1989).

Adelina Stoenescu

decembrie 2018 15uralcultural

14 decembrie 2018

cultcultural

MU

ZEU

COMPLEXUL MUZEAL ARADEXPOZIȚIA DE ISTORIE CONTEMPORANĂPalatul Cultural / Expoziția de istorie, etaj 2(Piaţa George Enescu 1, Arad - intrarea dinspre Parcul

Copiilor)

Expoziţia „Arad – decembrie 1989”Expoziție realizată de Complexul Muzeal Arad în colabo-

rare cu Asociația „21 decembrie 1989” Arad

Donaţiile generoase, ale participanților la evenimentele din decembrie 1989 și ale revoluţionarilor, pentru

colecţia muzeului arădean, au făcut posibilă constituirea unui fond docu-mentar ce cuprinde 400 de obiecte mu-zeale, donate în pe-rioada 2004-2016. Primul proiect ex-pozițional pe aceas-tă temă, unul inedit la acea vreme în

România, a fost deschis în cadrul expoziției permanente de istorie a Complexului Muzeal Arad, în anul 2004.

Expoziţia „Arad - decembrie 1989”, redeschisă în anul 2015, este dedicată arădenilor, oameni obișnuiți, majoritatea anonimi după ’90, afl ați în centrul schimbărilor, din decembrie 1989 din Arad. Alegerea spațiului expozițional nu a fost deloc întâmplătoare, în sălile respective, în perioada anilor ’80, fi ind deschisă publicului expoziția „Construirea socialismului în județul Arad”. Noul con-

cept expozițional urmărește crono-logic fi rul eveni-mentelor, grupate în două perioade distincte în cazul orașului Arad: ziua de 21 decembrie până în după- amiaza zilei de 22 decembrie 1989, perioada nonvio-

Undrea cultural bibliotecăresc

Cu cea de-a 12-a lună din Calendarele Iulian și Gre-

gorian se intră ofi cial în anotimpul rece.

Odată furați de mirajul zăpezii, al celei mai frumoase vacanțe

din an, cortina unei luni magice se ridică aducând sărbătoarea,

obiceiurile, practicile și tradițiile românești încărcate de spiritu-

alitate și de mitic.

În luna lui Undrea (Andrea, Indrea) Biblioteca Județeană

„Alexandru D. Xenopol” va desfășura manifestări cu aromă de

colind și tradiție.

Cei mai implicați în așteptările lor față de luna decembrie,

cea a dăruirii, a empatiei, dar și a cadourilor sunt bineînțeles, cei

mici.

Secția „Împrumut Carte Copii” va primi elevi și preșcolari în

preajma bradului împodobit, în înțelegerea obiceiurilor ro-

mânești și a semnificațiilor specifice Sărbătorii „Nașterii

Domnului”.

Cele două cenacluri, de limbă română și limbă maghiară vor

avea noi ședințe de lucru în luna următoare.

Tematicile „Ligii Scriitorilor din România” – fi liala Arad

vor fi creștină și patriotică, iar invitații grupului literar sunt eseis-

tul / poetul arădean Constantin Dehelean și actorul Valentin

Voicilă – liderul revoluției de la 1989 în Arad.

Foto clubul își va dedica atelierul aceleași sărbători.

În continuare, Biblioteca Județeană este implicată în

desfășurarea conferințelor și a evenimentelor din municipiu și

din țară dedicate Centenarului Marii Uniri de la 1 Decembrie

1918.

În 20 Decembrie se vor premia, cu dulciuri, cărți și diplome

cei mai harnici cititori ai bibliotecii, din anul calendaristic ce se

apropie de fi nal.

În anul Centenarului, dar și cu prilejul Nașterii Domnului

dorim tuturor arădenilor, tuturor românilor, conciliere și soli-

daritate cu frații noștri de pretutindeni, sărbători duhovnicești,

în pace, sănătate și bucurii.

Lucia Bibarț

decembrie 2018 17uralcultural

decembrie 2018

cultcultural16

BIBL

IOTE

CA

Mariana Mihuţ

decembrie 2018 1918 decembrie 2018

uralculturalcultcultural

CO

MEM

OR

ĂRI

Sabin Drăgoi (1894 – 1968)

Anul acesta, în 31 decembrie, se împlinesc 50 de ani de la trecerea în veșnicie a lui Sabin Drăgoi (1894-

1968), folclorist, dirijor de cor și compozitor, considerat astăzi drept unul dintre cei mai de seamă muzicieni români formați în perioada interbelică. Fiul lui Vasile Drăgoi, cântăreţ de strană (cantor) la biserica din satul Selişte, co-muna Petriş, moştenind talentul muzical al tatălui, a urmat studii de specialitate la Iaşi, Cluj şi Praga. Şi-a început cariera

didactică la Deva apoi, din 1924, la Conservatorul Municipal din Timişoara. După impunerea acceptării de către România a Dic-tatului de la Viena (30 august 1940) și mutarea Operei Române din Cluj la Timişoara, Sabin Drăgoi a fost numit director al noii instituţii muzicale. Renunțând în 1950 la oferta de a ocupa funcția de rector al Conservatorului şi al Institutului de Artă din capitala Banatului, s-a stabilit la Bucureşti ca director al Institutului de Folclor, pe care l-a condus până la pensionare, în 1964.

Sabin Drăgoi a lăsat o moştenire artistică impresionantă. Opera Năpasta, suita orchestrală Divertisment rustic, corurile

Trandafi r de pe răzoare şi Bănăţeana, liedul Crizanteme, Miniaturile pentru pian, co-lecţia de folclor 303 Colinde, sunt doar câteva din titluri, dar sufi ciente pentru a ilustra contribuţia sa la afi rmarea culturii muzicale naţionale. Puţini compozitori români au cunoscut folclorul aseme-nea lui Sabin Drăgoi, fapt care explică mulţimea de genuri şi forme prezente în creaţia sa. De la acele 21 Cântece popu-lare pentru pian, la zecile de piese corale scrise pentru an-

samblurile Doina, Banatul şi Crai Nou unde a fost dirijor perma-nent aproape 20 de ani, până la suitele orchestrale şi opere, Sabin Drăgoi, a demonstrat că melosul popular, din care s-a inspirat per-manent, poate fi valorifi cat prin toate genurile muzicale. Ca o cu-riozitate, se poate menţiona, de asemenea, faptul că în 1934, pe vremea când se afl a la Timișoara, arh. Ioan D. Traianescu, proiectantul Catedralei Mitropoliei din Timişoara, a apelat la competenţa muzicală a lui Sabin Drăgoi pentru a armoniza sub forma unei game muzicale, sunetul celor șapte clopote în greutate

totală de 7920 kg din turnurile impozantului lăcaș de cult otodox. Acest lucru a constituit un precedent și o prioritate absolută în fabricarea ulterioară a clopotelor pentru biserici. Remarcabilul său prestigiu în mediul muzical a dus la alegerea sa ca vicepreşedinte al Uniunii Compozitorilor, iar în 1953, Membru corespondent al Academiei Române, fi ind unicul muzician din judeţul Arad, care deţine onoruri culturale atât de înalte.

Ca semn al unei binemeritate preţuiri postume, astăzi, numele său este purtat de Liceul Pedagogic din Deva şi Liceul de Arte din Arad, înfi ințat în 1969. În 1994, pe fațada clădirii de pe Bule-vardul Revoluției nr. 40, la intrare, a fost fi xată o placă aniversară, care marchează implinirea unui secol de la naşterea lui Sabin Drăgoi. Efi gia în bronz realizată de sculptorul Petru Stoicu, fost profesor al școlii, este ornată cu o ramură de laur ca simbol al glorifi cării. După câțiva ani, în faţa instituției de învățământ artis-tic a fost așezat bustul patronului său spiritual. Sculptura modelată şi transpusă în piatră artifi cială, sub conducerea sculptorului Mi-hai Păcurar a constituit pentru elevii Rareş Moldovan şi Gelu Giriţ lucrarea de absolvire a şcolii. Sculptura este expresivă, prin severitatea şi hotărârea înfăţişării sale, latură a personalităţii sale puternice.

Bustul lui Sabin Drăgoi se afl ă și în centrul comunei natale Petriș, din județul nostru.

Horia Truță

Placă comemorativă Sabin Drăgoi

Bustul lui Sabin Drăgoi

decembrie 2018 21uralcultural

20 decembrie 2018

cultcultural

TEAT

RU

Final de an cu două premiere laTeatrul Clasic „Ioan Slavici” Arad

Finalul anului 2018 aduce pe scena Teatrului Clasic „Ioan Slavici” din Arad două noi producţii cu care

sperăm să încântăm publicul arădean multe reprezentaţii de aici înainte.

„[ză] Pes©ăruș”, după A.P.Cehov a avut premiera ofi cială în deschiderea Festivalului Internaţional de Teatru Clasic, ediţia 24 și poartă semnătura regizorală a Catincăi Drăgănescu. Textul a fost tradus și adaptat pentru scenă de Raluca Rădulescu, echipa de producție a spectacolului fi ind completată cu: Andreea Simona Negrilă (scenograf), Ioana Ungureanu (asistent scenograf), Si-mona Deaconescu (coregraf), Cristian Vieriu (muzica), Lucian Moga și Cornel Dume (light design), Cosmin Lupan (sunet).

Din distribuția spectacolului fac parte: Carmen Vlaga Bog-dan, Robert Pavicsits, Ioan Peter, Zoltan Lovas, Iulia Pop, Angela Petrean Varjasi, Oltea Blaga, Cecilia Lucanu Donat, Alex Mărgineanu, Ștefan Statnic și Cosmin Blaga. Deși a căpătat un titlu modern – „[ză] Pes©ăruș” – spectacolul rămâne o poveste despre artă și condiția artistului, despre frământările acestuia și inadaptabilitate, despre dorința de a fi mereu altcineva, de a descoperi lucruri noi, despre profunzimi și superfi cialitate. La o lună după prima reprezentație, duminică, 16 decembrie, de la ora 19.00 la Sala Mare a TCISA vă invităm să vedeți „...un spec-tacol fresh și emoționant care arde incandescent.” (Catinca Drăgănescu)

Cu doar câteva zile înainte de fi nalul de an 2018 – duminică, 22 decembrie, ora 19.00 la Sala Studio – se întrezăresc luminile unui nou spectacol, un proiect al regizorului Alexandru Maft ei

alături de actori ai Teatrului Clasic din Arad: Oana Kun, Sorin Calotă, Ovidiu Ghiniță, Amalia Huțan și Alex Mărgineanu. Spec-tacolul se numește „Aici, acolo” și este o adaptare după piesa cu același nume de Mihai Ignat. Scenografi a este semnată de câștigă-toarea trofeului DbutanT de la Sfântu-Gheorghe: Gabriela Spiridon.

Programul lunii decembrie 2018

Joi, 6 decembrie 2018, ora 17.00 – Sala Studio ,„Orașul nostru” – un spectacol adaptat după piesa lui Th orn-ton WilderRegia: Cristian BanDurata: 1h30min Spectacol nerecomandat tinerilor sub 14 ani

Joi, 6 decembrie 2018, ora 19.30 – Sala Mare ,,Disputa” de Pierre de Marivaux Regia: Vlad MassaciCoproducție: Teatrul „Nottara” București și Teatrul Clasic „Ioan Slavici” Arad Durata: 1h20min

Duminică, 9 decembrie 2018, ora 19.00 – Sala Mare„Cerere în căsătorie”, după A.P. Cehov Traducerea și adaptarea scenică: Florin CovalciucDurata: 1h10min

Joi, 13 decembrie 2018, ora 19.00 – Sala Studio „Iubirea la oameni” de Dmitri Bogoslavski Regia: Vlad MassaciDurata: 2h10min (fără pauză)Spectacol nerecomandat tinerilor sub 16 ani

Sâmbătă, 15 decembrie 2018, ora 19.00 – Sala Studio „Complexitatea apartenenței” de Falk Richter Regia: Radu Alexandru NicaDurata:1h35minSpectacol nerecomandat tinerilor sub 14 ani

Duminică, 16 decembrie 2018, ora 19.00 – Sala Mare „[ză] Pes©ăruș”, după A.P.CehovTraducerea și adaptarea: Raluca RădulescuRegia: Catinca Drăgănescu Durata: 2h10min (fără pauză)

Duminică, 22 decembrie 2018, ora 19.00 – Sala Studio - PREMIERĂ „Aici, acolo” de Mihai Ignat Regia: Alexandru Maft eiScenografi a: Gabriela Spiridon

Adriana Sasu[ză] Pes©ăruș Foto: Gavril Jarca

decembrie 2018 2322 decembrie 2018

uralculturalcultcultural

Programul cultural al lunii decembrie

1 Decembrie - Ziua Naţională a României 2 noiembrie 2018 -

4 noiembrie 2018

Ziua Națională a României va fi sărbătorită, la Arad, cu con-

certe de muzică populară și ușoară în aer liber, proiecții de fi lme

și activități pentru copii, manifestările urmând să se desfășoare în

centrul orașului.

Târgul de Iarnă

21 noiembrie 2018 - 7 ianuarie 2019

Târgul de Iarnă, ediția 2018, va avea loc în perioada 21 noiem-

brie 2018 – 7 ianuarie 2019 și va fi organizat în centrul orașului și

în Parcul Mihai Eminescu, unde vor fi pregătite, ca și în anii

trecuți, căsuțe cu produse specifi ce sărbătorilor de iarnă, brazi de

Crăciun și programe artistice diverse.

CONSILIUL LOCAL AL MUNICIPIULUI ARA DCENTRUL MUNICIPAL DE CULTURĂ ARA D310130 Arad, Bulevardul Revoluției nr.97, ap.4 Tel/Fax:+407371501072; Email: secretariat@cmcarad.rowww.cmcarad.ro

Mariana Mihuţ

Evenimentele Centrului Cultural

Judeţean Arad, decembrie 2018

8 decembrie - Gala Premiilor Uniunii Scriitorilor din

România, Filiala Arad, CJA, CCJA

Pe parcursul lunii decembrie - Alaiul Dubelor - festiva-

lul dubașilor, Săvârșin, CJA, CCJA, Primăria Săvârșin

Pe parcursul lunii decembrie - Caravana Tradiţiilor de Iarnă, CJA, CCJA