Ana Gal6n

.L J.,L 'LM*W

ffiLllustratii de Pablo Pino

Traducere din limba spaniolS

de Dragog Dinulescu

.-&- L**m$<[*t,

ffi+*s*emr, ztre

Ce s-cr pelreculpgnq qcum,,.

Aqa cum era obiceiul in satul Samarad6, in ziua

in care a implinit unsprezece ani, Cale a primit de

la dragonarul Ant6n un dragon numai 9i numai aI

lui, dar a fost Ei pus la incercare, ca s[ facl dovada

c[ este indeajuns de responsabil pentru a merita s[

p[streze dragonul. Cale trebuia si se arate in stare

s[ ajungl cu noul dragon la castelul familiei sale fbri

s[ capete ajutor din partea vreunui adult gi inainte

ca luna si apuce s[ ajung[ in inaltul cerului. N-ar fi

fost chiar aga de greu dacl Mondragon ar fi fost 9i

el un dragon ca toli dragonii. Numai c[ Mondragon

nu era un dragon obignuit. Avea niEte aripi prea

mici qi nu era in stare si zboare, ii pl[cea joaca la

nebunie, se distra cu te miri ce, era mai tot timpul

impiedicat Ei, cind gi cind, li trlgea cite un strlnut,

scofdnd pe niri vilv[tii in toati regula. Spre no-

rocul lui Cale, prietenii lui, Arco, Mayo gi Olecufi,

descoperiri ci, degi legea locului nu le ing[duiaadullilor s[ ajute la indeplinirea probei, ea nu sufla

nicio vorbl despre ajutorul dat de copii. Aqa se face

cI se hotirArl tustrei s6-i dea o mini de ajutor luiCale gi s[ il insoleasci pAni Ia castelul pirinlilor lui.

in timp ce treceau pe lAngi intiriturile care imprej-

muiau mogia hainului primar Wickenburg, cei patru

puqti au fost atacali de primejdiogii dragoni ucigagi

ai primarului. Mondragon a creztt insi ci totul nu

era dec6t o joaci gi s-a pus pe hirjonit cu ei, ajungind

si intre tocmai in castelul primarului. Cale gi prie-

tenii s[i au dat si plece in ciutarea lui, numai c[pe capul lor a cilzut Murda, fiul primarului, care i-a

ameninfat ci ii va preschimba ln masa de seari.

a fiarelor ucigaqe ale tatllui siu. Iar cind Murda i-a

t[iat calea lui Mondragon ca s[-1 prindi, dragonul

a strinutat cu putere, aruncind inspre fiul primarului

un m5.nunchi de fliciri, ceea ce l-a ftcut pe Murda

si se arunce in ganlul cu api dimprejurul castelului

pentru a stinge focul care-icuprinsese vegmintele.

Au izbutit ei s[ scape, dar 9i Murda a jurat s[ se

rlzbune.

Odat[ ce s-au indeplrtat de moqia fortificatl a

primarului, Cale a descoperit c[ Mondragon al lui

gterpelise ceva din castelul primarului, un lucruEor

pe care-l linea ascuns intre f[lci. Era vorba despre

o carte tainicl, veche qi legati in piele, cu numele

de Ridel gravat Pe copert[. La inceput, cartea cu

pricina p[rea si aibi paginile goale, dar noaptea,

cAnd Cale s-a vtrAt in pat gi a deschis-o din nou, pe

filele ei se iviri cuvinte misterioase, care plreau si

alc[tuiasc[ un mesaj incifrat. Iar 9i iar, cuvintele se

preschimbar[ chiar sub ochii lui, iar ceea ce aveau

de spus ii piru lui Cale din ce in ce mai incurcat,

pAn[ cind cartea se hotiri s[ se inchidi cu totul, iar

puqtiul nici ci mai fu in stare si o deschidl.

Chiar urma Murda si se rizbune pe ei? Ce taine

ascundea cartea aceeaciudat[? Afli rispunsurile la

aceste intrebiri gi la multe altele de-a lungul acestei

noi aventuri a lui Mondragon!

\

CAPITOLUL 1

Preg dlirecllui NI ondrqgon

Csle se lrezi cu o adiere cildull mAngAindu-i

chipul. Ridici miinile s[ se frece Ia ochi, dar pe

drum atinse altceva. Iar daci mai deschise qi ochii,

vdzucum, Ia numai cdfiva centimetri de nas, o alti

pereche de ochi, infipli intr-o cip[!6n[ cdt toate

zilele,se zgAiau la el. Botul era prelung, collii pireau

s[ nu se mai termine, iar dinspre nirile ca niEte

givane ale nasului venea adierea aceea cilduli.

- Mondragon! strig[ biiatul, recunoscindu-Ei

dragonul.

MdngAie capul uriag al animalului, se intinse gi se

hot[ri si se dea jos din pat. insl abia puse picioarele

pe podea, ci...

ttt0Sct

tLt0rtCale se uit[ in jos qi vdzu cl tocmai cilcase intr-o

biltoacl gilbuie, intinsi bine peste mai toati po-

deaua camerei. Iar mirosul te ducea cu gindul la un

singur lucru.

- MONDRAGON! AI FACUT PIPI!

Dragonul igi privi stlpinul cu o mutri mirat[. De

ce ii tot spunea pe nume? Si fi avut chef de joaci3

Drept rispuns, Mondragon se apucl s[ alerge princameri, lovind cu imensa lui coad[ in stlnga gi-n

dreapta.

Aga ajunse si dlrime armura lui Cale, cea pentru

echipa lui de cruciadi!

- Mondragon! inceteazd! O si faci totul praf! Sinu te migti de-aici, c[ mi duc si caut ceva cu care

sI cur6{ nenorocirea asta.

B0t\#

Acestea fiind spuse, Cale se 9i repezi in jos pe

scirile castelului.

- Mami! Mami! Mondragon a f[cut pipi!

Maic[-sa ii ieEi in intdmpinare in hol, linind in

miini doui glleli gi un moP.

- Of, Cale, doar !i-am spus aseard cd, inainte s[

mergi la culcare, trebuie si-I duci pe Mondragon

si-gi fac[ gi el nevoile pe undeva, prin grldin[' Sau

nu-!i mai aminteEti? il certl ea.

De unde s[-qi mai aminteasc[ bietul biiat? Cu o

zi inainte avusese parte de mult prea multe emofii,

iar cdnd s-a dus la culcare, era atAt de obosit, incdt

a uitat cu totul si-l mai scoati pe Mondragon ca

s[-Ei faci nevoile.

t3

- Uite, descurc[-te cu astea, mai spuse mama lui

Cale, intinzindu-i mopul qi una dintre g[le[i. Iar

aici ai mtncarea.

Cu aceste cuvinte, mama ii didu lui Cale qi cea-

lalt[ g6leat[, mult mai pAntecoasi decit prima.

Cale se intoarse in camera lui qi nici nu intrd'

bine, c[ Mondragon se Ei nlpusti asupra gilelii cu

de-ale gurii, azvArlind mAncare de dragoni in toate

pir[iIe.

- Nu, Mondragon! Nu aEa, ca un... animal! Uite

gi tu ce-ai ficut, il lui Cale la rost cu niduf.

Nu avea s[ fie deloc uqor s[-1 st[pAneasc[ pe

Mondragon [sta.

Tot atunci, Nerea, sora lui Cale, blge capul pe

uqi. Jinea in miini un buchet de flori, pe care

tocmai Ie culesese din gr[dini.

- Mei, m[i, m[i, ia te uitl pe cine-avem noi aici!

E chiar H[rnicia Sa Cale, dereticAnd prin castelaEul

s[u. Auzi, dupi ce termini pe-aici, ai putea si treci

qi pe la mine prin camer[ qi si Etergi praful pe acolo,

il lu[ Nerea peste picior pe frate-sdu.

Nerea aritafbr[ de cusur, ca intotdeauna, purtAnd

t5

o rochie pestrite, care

se potrivea cu solzii

dragonifei ei, Pinka.

Pinka il adulmeci pe

Mondragon qi iqi in-

toarse botul, cit se poate

de scdrbiti.

- Hei, Cale, are dreptate Pinka, pute pe-aici de

trisnegte, ii dldu inainte Nerea. Uite, pune gi tuflorile astea undeva, c[ poate-aga se mai duce dinduhoare.

Cum ii intindea aqa Nerea florile lui frate-siu,

Mondragon se apropie curios, mirosindu-le. Trase

adinc aer in piept, dupi care igi dldu capul pe spate,

strAnse tare din fblci si...

|llPcruO vAlv[taie ii lAgni pe nas, iar florile se ficurl

toate scrum.

t6

- Hei, tu! Mai cu grij[! se r[sti Nerea. Cale, dacl

nu inve(i s[-!i stlpAnegti dragonul, o s[ se-aleagi

praful de tot castelul, zise ea Ei igi lu[ t[lp[Ei[a,

insoliti de dragonita ei, inainte ca Mondragon s[

apuce si mai distrugi ceva.

,,Are dreptate", igi zise Cale in sinea lui. ,,Si-i

por[i de griji unui dragon e o treabi mult mai

anevoioas[ decit mi-am lnchipuit. Va trebui s-o rog

pe Mayo si mi ajute si-l dresez."

Mayo, prietena lui Cale, se purta cum nu se putea

mai frumos cu dragonii, iar dragonila ei, pe nume

Bruma, era cea mai ascultitoare 9i mai bine

pregititi din tot satul. Ea cu siguranli l-ar fi ajutat.

Cale se dndu mai aproape de colivia de fier ln

care igi linea porumbelul mesager Ei il scoase de

acolo. Pas[rea piru si se bucure ci avea ocazia sd

iasl din colivie, si-gi mai intindn 9i ea aripile Ei

si scape de matahala aia de dragon care nu mai

st[tea locului odat[. Cale inmuie pana in c[limari

gi, apucind o bucatl de pergament, scrise pe ea

cAteva cuvinte pentru prietena lui:

t7

Ficu sul bucata de pergament gi o vdri in pungula

de piele pe care porumbelul o avea prinsi de picior.

Merse apoi la fereastr[, intinse braleIe cu pasirea

intre mAini gi-i porunci:

- La castelul lui Mayo!

Porumbelul igi umfli pieptul, iqi desfbcu aripile

gi-gi lu[ zborul citre inaltul cerului, lndreptdndu-se

spre castelul lui Mayo. Cale il urmiri indepir-

tAndu-se Ei, cAnd nu-l mai putu zdri, se intoarse la

ale lui. Mondragon c[uta in continuare bucitile de

mdncare impr[gtiate pe podea.

- Ei, las[ c-o si vini Mayo in curdnd gi o s[ m[ajute si m[ descurc cu tine. Sigur gtie ea vreo

gmecherie de dresuri, una care nu di greq. intre

timp, te rog, Mondragon, stai locului odati! Stai gi

tu aici linigtit, micar un minut, Ei cum termin ce am

tg

de ficut, iegim Ia plimbare, bine? il rug[ Cale,

arit6ndu-i colpl camerei, unde asezase o pernl

uriaq[, pregltitd' pentru ca Mondragon s[ doarmi

pe ea.

Mondragon se uit[ la pern[ fhri prea mult inte-

res qi-qi vbzu mai departe de c[utatul bucililor de

mAncare.

,,Bine-ar fi s[ termin cdt mai repede", iqi f[cu

bliatul socoteala, strlduindu-se s[ curele pe jos in

mare vitezi.

Deodatl insi, dAnd cu mopul pe sub pat,vbzu cd'

intre aEternuturi odihnea cartea aceea plin[ de

taine, gterpelit[ de Mondragon din castelul pri-

marului Wickenburg, cartea pe nume Ridel. Pe dat[,

Cale igi aduse aminte de citeva dintre cuvintele pe

care le citise in paginile ei:

t9