Monarhia salvează România? -...

1

Universitatea din București

Facultatea de Sociologie și Asistență Socială

Monarhia salvează

România?

Student: Vasile Andra

Specializarea: Sociologie

Anul: 2

Seria:2 ; Grupa: 3

2

Cuprins

1. Introducere ................................................................ 3

1.2 Tema și întrebarea de cercetare ............................. 3

2.1 Motivația alegerii temei ........................................ 4

2. Scurt istoric al monarhiei române ............................. 4

3. Cadru teoretic ............................................................ 7

4. Analiza calitativă ......................................................10

Trei discuții despre monarhie .......................................16

Analiza cantitativă ........................................................19

Concluzii ......................................................................22

Anexe ...........................................................................23

Ghid de interviu .........................................................23

Transcripturi ..............................................................24

Transcript 1 .............................................................24

Transcript 2 .............................................................27

Transcript 3 .............................................................31

Bibliografie ..................................................................34

3

1. Introducere

1.2 Tema și întrebarea de cercetare

Cercetarea de față își propune să analizeze diversele portretizări ale monarhiei române

(accentul căzând pe actuala Familie Regală) creionate de către presa românească de după

1990. Odată ce dictatura comunistă a fost înlăturată, iar mass-media și-a recâștigat dreptul de

a servi publicul larg, iar nu vreun un cult al personalității, au început să apară în tipar o

mulțime de opinii divergente referitoare la același subiect. Dispariția unanimității părerilor a

fost oarecum incomodă, iar fiecare ziar cu propria sa orientare ideologică, încerca să-și

impună viziunea personală. În privința disputei formei de guvernământ „republică versus

monarhie”, au existat prelegeri care să susțină una din părți. Interesant este că, fiind o temă

destul de delicată, mai ales în contextul unei tranziții, rar se regăseau opinii neutre și

dezinteresate. Cei mai mulți își stabileau tabăra fie în curtea palatului Peleș, fie în fața Casei

Poporului.

În 1989, România se afla la o răscruce de istorie. Avea o mare sete de noutate, dar în

același timp se temea de necunoscut. Vroia să scape de plaga comunistă, dar nu pierdea din

calcul ideea unei continuități aducătoare de ordine. Se uita cu nostalgie spre vremurile regești

și la vorbele poetului: „la trecutu-ți mare, mare viitor”, dar toate acestea erau încețosate de

perspectiva socialistă care avusese răgaz să se instaleze în memoria socială. Cum bine spunea

Marin Preda „timpul nu mai avea răbdare” și astfel România a decis. Scopul cercetării nu este

să emită vreo judecată de valoare în privința acestei decizii.

Întrebarea pe care o inițiez este urmatoarea: „Cum a fost construită și înfățișată

imaginea monarhiei și a Regelui Mihai I în presa românească între anii 1990-2011?”. Mă voi

axa pe câteva perioade în care subiectul regal a fost pus în discuție mai intens, iar pana în

prezent am parcurs un număr de 39 de articole. Ipoteza lansată sună astfel: pe măsura ce anii

au trecut și posibilitatea reinstaurarii monarhiei a devenit din ce în mai mica, Casei Regale i-a

fost conferită o imagine din ce în mai favorabilă, fiind proliferat un sentiment de simpatie și

admiratie către Familia Regală.

4

2.1 Motivația alegerii temei

Anul 2011 este numit și anul Regelui grație aniversării celor 90 de ani ai M.S. Mihai I

al României. Dar aș mai adăuga un motiv. Este anul în care un val de simpatie de proporții a

fost îndreptat înspre Rege. În luna iulie, președintele în funcție, Traian Băsescu s-a referit la

M.S. prin sintagma „slugă la ruși” și a declarat că decizia de abdicare a fost un „act de

trădare”. În perioada ce a urmat acestor declarații, numeroase personalități, de la oameni

politici până la istorici au discutat intens, în cadrul mass-media, inadecvarea spuselor

președintelui. Erau evocate valorile perpetuate de monarhie, importanța Regelui în istorie și

demnitatea pe care și-a păstrat-o întotdeauna. Câteva luni mai târziu, odată cu susținerea

discursului regal în Parlament și cu prilejul numeroaselor evenimente organizate de Casa

Regală pentru sărbătorirea Regelui, mass-media românească nu a contenit cu laude la adresa

suveranului. Însă această direcție de opinie nu a existat dintotdeauna în presa de la noi. Anii

au trecut, vremurile s-au schimbat și oamenii odată cu ele. Dacă ziarul Adevărul publica în

1990 un editorial cu titlul „Bine a-ți mai rămâne, Maiestate!” (în sensul de a rămâne în exil),

același cotidian, în 2011 titrează un sincer „La mulți ani, Majestate!”.

Consider interesant de consemnat această evoluție a opiniilor exprimate de presa

românească. Pentru a afla dacă scrierile presei au influențat și percepția publicului larg despre

monarhie, ar fi necesară o cercetare mai amplă și pe un alt palier.

Titlul lucrării este o sinteză a celor două orientări privind monarhia. Partea presei care

susținea ideea revenirii Regelui afirma răspicat că aceasta este soluția redresării țării, că

„monarhia salvează România”. La polul opus se situau ziarele simpatizante ale puterii

republicane și ale ideologiei de stânga care puneau sub semnul întrebării respectiva formulă,

ba chiar o luau în derâdere, considerând-o desuetă.

2. Scurt istoric al monarhiei române

5

Mai întai, consider că este potrivit să enunțăm ce a însemnat forma de guvernământ a

monarhiei pentru România.

În 1866, așa-zisa „monstruoasă coaliție” a forțat pe domnitorul Al. Ioan Cuza, căruia îi

expirase mandatul de șapte ani în fruntea Principatelor Române să-și părăsească funcția. În

locul său, a fost adus un tânăr prinț prusac, Carol de Hohenzollern-Sigmaringen. La scurt timp,

pentru a-i conferi legitimitate noul domn, a fost adoptată prima Constituție, una de factură

liberală, inspirată după cea a Belgiei. Carol I s-a bucurat de cea mai lungă domnie din istoria

țării (48 de ani) în care s-au înregistrat pașii importanți pentru modernizarea României:

independența în 1877, anexarea Dobrogei, proclamarea Regatului în 1881, înființarea Băncii

Naționale, construirea Castelului Peleș, alternanța la guvernare a celor două mari partide

(Partidul Național Liberal și Partidul Conservator), precum și fundamentarea dinastiei regale a

României.

Succesorul la tron a fost nepotul său de frate, Ferdinand I, care a căpătat renumele de

„Întregitorul” sau „Cel loial” , în mare parte datorită bunei dirijări a țării în perioada delicată

de război. Regatul României a reușit să obțină, în urma Primului Război Mondial, unirea cu

Basarabia, Bucovina și Transilvania. În timpul său a fost elaborată o nouă Constituție care să

fie în concordanță cu noul context politico-social. O prevedere importantă a acesteia era

instituirea votului universal. După moartea Regelui Ferdinand, a urmat o scurtă perioadă la

tron, nepotul său Mihai I care a domnit sub regență domnească la numai 6 ani. Trei ani mai

târziu, Carol al II-lea decide să se întoarcă în țară și să-și urmeze destinul de conducător.

Climatul politic de atunci a fost extrem de nefavorabil, caracterizat prin marea criză

economică, urmată de răspândirea largă a dictaturilor în Europa. România nu a făcut excepție

și astfel prin Constituția din 1938, monarhia constituțională se tranforma într-o monarhie

absolută. Regele era „capul statului”, partidele erau desființate, iar Parlamentul juca un rol

decorativ. Au urmat Diktatul de la Viena și Ultimatumul de la Moscova care obligau țara să

cedeze mai bine de o treime din teritoriu. Regele a cedat nu numai din trupul țării, ci și tronul.

În 1940, a fost proclamat rege Mihai I, fiul lui Carol al II-lea. Acesta însă, nu a depus

jurământ pe Constituție, deoarece era abrogată la acea dată și nici nu a fost aprobat de

Parlamentul care era suspendat. A fost în schimb încoronat și uns de Patriarhul României1.

Din cauza sferei largi de puteri pe care tatăl său o acordase mareșalului Ion Antonescu,

Regele Mihai nu și-a putut îndeplini prerogativele la capacitate maximă. În august 1944,

Regele decide arestarea mareșalului și întoarcerea armelor împotriva Germaniei naziste,

1 Wikipedia- The Free Encyclopedia. (16 decembrie 2011). [Online] Mihai al Romaniei.

http://ro.wikipedia.org/wiki/Mihai_al_Rom%C3%A2niei [Accesat pe 16.12.2011, 18:05]

6

alăturându-se Aliaților din care făcea parte și U.R.S.S. Această hotărâre a contat pentru

redobândirea nordului Transilvaniei, precum și pentru scurtarea războiului cu șase luni. Însă,

la împărțirea sferelor de influență ce a avut loc la Yalta, România nu a putut evita extinderea

brațului comunist și asupra ei. Regele Mihai a rezistat pe tron încă trei ani, timp în care a

încercat să se opună intruziunilor rusești asupra politicii țării (un exemplu ar fi greva regală

din 1946). La 30 decembrie 1947, Regele este nevoit să abdice și să părăsească țara, urmând a

fi instaurată așa-zisa „republică populară”. Acest ultim gest de renunțare la tron a constituit un

mare motiv de polemici și dezbatere. Unele voci susțin că Regele s-a dedat la un aranjament

cu sovieticii pentru a pleca din țară teafăr și chiar cu o parte din averea sa2. Majestatea Sa

susține însă că a fost șantajat și amenințat că 1000 de studenți vor fi împușcați dacă se opune

abdicării3. Rămas fără cetățenia română, retrasă de către comuniști, Regele Mihai a trăit în

exil, încercând să militeze pentru interesele României, fără mare succes însă. În aprilie 1990

și-a manifestat dorința de a petrece sărbătorile de Paști în țară, dar autoritățile române nu i-au

permis acest lucru. În luna decembrie a aceluiași an, Majestatea Sa a reușit să pătrundă în țară,

dar a fost descoperit la Curtea de Argeș și expulzat. Abia în aprilie 1992, Regele a primit

aprobarea puterii de la București pentru a-și revedea patria. În timpul mandatului președintelui

Constatinescu, Regele și-a redobândit cetățenia română. În prezent, are reședința stabilită în

țară, în trei locații: Castelul de la Săvârșin, Castelul Peleș sau Palatul Elisabeta. 2011 a fost

anul Regelui, în care acesta și-a sărbatorit a 90-a aniversare printr-un eveniment grandios care

a atras personalități de vază din întreaga lume, dar mai ales printr-un discurs susținut în

Parlamentul României, după mai bine de 60 de ani.

Este foarte greu de rezumat perioada regală a României și este la fel de greu de

contestat fără a cădea în latura specifică unui mojic. Putem afirma că succesele monarhiei au

urmat o pantă descendentă în istoria noastră. Diferența cred că o reprezintă cel mai bine

atitudinea prim-miniștrilor în fața regelui. Dacă Lascăr Catargiu avea capacitatea de a-i adresa

obiecții lui Carol I („Aiasta nu se poate, Măria-Ta!”) care să fie luate în considerare de către

suveran, Armand Călinescu avea două modalități de adresare către Carol al II-lea: atunci când

ceva era posibil de realizat spunea „S-a făcut, Majestate”, iar când cerința regelui era

deplasată și imposibil de pus în practică, îi spunea „Se face, Majestate”. Dincolo de greșelile

pe care le putem identifica acum la rece, nu cred că putem suspecta Regii României de intenții

rele îndreptate împotriva poporului român. Fostul ministru al Culturii, Theodor Paleologu, a

sintetizat perfect importanța monarhiei pentru țara noastră: „Memoria regalității este pentru

2 idem 3 idem

7

neamul românesc o chestiune de igienă identitară. Partea cea mai bună a ceea ce suntem noi

ca națiune este organic legată de monarhie. Nu vorbesc, firește, doar despre perioada dintre

1866 și 1947, dar aceasta este continuarea unor tradiții pe care cei patru regi și miniștrii lor au

reușit să le conducă la un nivel de reprezentare superior: unitate și suveranitate națională, forța

politică, militară și economică. Orice aducere aminte a regalității este așadar, un motiv de

mândrie […] Cred într-adevăr că un adevărat patriot nu poate fi decât melancolic atunci când

se uita în jur și compară România de odinioară cu cea de acum. Dar o atare melancolie nu

trebuie să ne descurajeze, ci dimpotrivă să ne motiveze în a nu ne da batuți. Nu e o melancolie

debilitantă, ci una militantă. Și asta o spune un ministru al republicii. Dar unul care se

străduiește sa actioneze ca și cum Regele Carol I ar fi cu ochii pe el.”4

3. Cadru teoretic

Este dificil de presupus în ce măsură perspectivele asupra monarhiei expuse de presă

au fost ingerate de către public și adoptate ca fiind proprii lui. Efectul de persuasiune este greu

de explorat și ar necesita o cercetare mai amplă, relevantă cantitativ la nivelul populației. Nu

putem deci afirma dacă glonțul magic a străpuns opinia publică, dar putem presupune că

acesta a fost lansat. Septimiu Chelcea enumera în cartea sa „Opinie publică. Gândesc masele

despre ce și cum vor elitele” patru funcții ale mass-mediei: „cristalizarea opiniilor individuale

și de grup, construirea curentelor de opinie, medierea între opinie publică și guvernare,

modificarea opiniei publice” (Drăgan apud Chelcea, 2002, 110). Discursul jurnalistic nu are

rolul de a transmite concepte abstractizate și de a analiza într-un mod pur rațional și sistematic

anumite evenimente, ci specificul său este tocmai nuanța narativă. Jurnaliștii sunt, de fapt,

„făuritori de mituri” 5.

După cum spuneam, nu putem trage concluzii privind impactul asupra populației a

celor prezentate de presă, dar este foarte probabil ca mass media să aducă în dezbatere publică

anumite chestiuni. Teoria agenda setting susține tocmai asta: jurnaliștii poate nu reușesc să își

impună propria viziune, dar sunt capabili să realizeze ordinea de zi a subiectelor de discuție

din societate. Kurt Lang și Gladys E. Lang afirma: „Mass media influențează atenția acordată

anumitor probleme. Mass-media construiește imaginea publică a personalităților politice.

4 Paleologu, Th. Prefață. În Autor colectiv (2009). Familia Regală: o istorie in imagini. Târgoviște: Editura

Cetatea de Scaun 5 Coman Mihai, Libbrecht Liz. Victim or Victor? Mythologisation by the Local Press of King Mihaï's visit to

Romania. In: Réseaux, 1997, volume 5 n°1. p. 76

8

Mass-media prezintă constant lucrurile sugerând despre ce anume să gândească, despre ce să

cunoască și despre ce să își formeze sentimente” (Lang și Lang apud Chelcea, 2002, 116 ). În

acest mod, presa își arogă un rol important în producerea și reproducerea opiniei publice. Pe

de altă parte, Ray G. Funkhouser atrage atenția că, deși mass-media aduce anumite subiecte în

discuție, importanța acestora este stabilită tot de către public, „între acestea din urmă (mass

media) și ierarhia stabilită de public a problemelor puse în discuție există o anumită

discrepanță” (Chelcea, 2002, 119).

O teorie care ar explica diferitele valențe pe care monarhia le-a căpătat în presa

românească ar fi cea a încadrării: „A încadra înseamnă a selecta anumite aspecte din

realitatea percepută și a le scoate în evidență în comunicare, astfel ca sa se dea o anumita

definiție problemelor, o interpretare cauzală, o evaluare morală și/sau să se recomande un

anumit tratament pentru item-urile descrise” (Entman apud Chelcea, 2002, 120). De exemplu,

abdicarea Regelui Mihai este considerată de cei care-i sunt împotrivă o trădare, aceștia

îmbrățișând ideea conform căreia Regele ar fi acționat cu lașitate când a cedat presiunilor

comuniste și a renunțat la tron. Aceștia ignoră amenințarea puterii comuniste de a asasina

1000 de studenți în cazul refuzului monarhului, detaliul din urmă fiind subliniat de cei care îl

susțin pe Rege.

Teoria încadrării este strâns legată de cea a „pazei la barieră” care susține existența

unui filtru prin care se trec materialele înainte de publicare. Gatekeeperi-i sunt cei care decid,

în baza unor criterii mai mult sau mai puțin obiective, care sunt informațiile demne de a face

parte din publicația respectivă.(Chelcea, 2002, 134)

Dezbaterile privind cea mai potrivită formă de guvernământ pentru România de la

începutul anilor 90 privesc de fapt problema conversiei elitelor din societatea care tocmai

făcuse primii pași spre tranziție. Dumitru Sandu identifică cinci teorii care conturează

modalitatea prin care s-ar așterne pătura elitelor dupa înlăturarea dictaturii: „1.teoria elitei

neocomuniste/criptocomuniste; 2. teoria elitei antinaționale (internaționaliste/<<vândute

dușmanilor națiunii>>); 3. teoria continuității tehnocratice; 4. teoria mai mult sau mai puțin

explicit formulată a dreptului natural al vechilor elite – proprietari, patroni, monarhi; 5.teoria

selecției și promovării prin corupție (orice om de afaceri este necinstit, este susceptibil de a fi

caz de corupție)” (Sandu, 1996, 29). Dreptul natural al elitelor vechi este adus în discuție și de

către latura monarhistă a presei: abdicarea Regelui a fost un act forțat de sovietici care doreau

acapararea întregii puteri a statului; odată condamnat comunismul, valorile legitime care au

fost înlăturate silit trebuie să-si recapete poziția anterioară. Contraargumentul la care se referă

și prof. Sandu este tocmai imposibilitatea de a șterge cu buretele 45 de ani de schimbări

9

petrecute la nivel macro și micro care au determinat configurarea politica și memoria socială a

românilor.(Sandu, 1996, 30)

O altă temă predilectă a presei românești privind subiectul monarhiei poartă numele,

în filosofia istoriei, de „problemă a alternativelor istorice”. Jurnaliștii și nu numai obișnuiesc

să aducă modificări în scenariul istoriei și să formuleze, în stilul narativ și mitologic la care

deja am făcut referire, povești care să înceapă cu „ce-ar fi fost dacă…”. Este o practică bine

cunoscută și constituie un bun exercițiu de imaginație, dar și periculos dacă fundamentăm

judecăți de valoare în afara unui context istoric real. Alternativa istorică este, deci, în

definiția lui Cătălin Zamfir, „un curs al evenimentelor, altul decât cel întâmplat, şi pe care, în

virtutea cunoştinţelor noastre teoretice şi empirice despre condiţiile evoluţiei sistemului, îl

putem considera ca fiind fost posibil” (Zamfir, 41). Datele istorice care se modifică în

procesul de formulare al alternativelor se regăsesc în „răspântiile istorice”, momente cheie

„determinate de două tipuri de situații distincte”. Pe de o parte sunt „accidentele” - momente

care au depins în mare măsura de orientarea hazardului, iar pe de altă parte – „deciziile

actorilor” (Zamfir, 41). Acestea din urmă, fiind fapte aprobate și deliberate de actori

importanți pe scena istoriei, sunt cel mai adesea supuse unor critici aspre. În cazul Regelui

Mihai, hotărârile sale de la 23 august 1944 sau de la 30 noiembrie 1947, precum și

imposibilitatea de a-și relua tronul după 1989, au reprezentat puncte de pornire pentru

realizarea multor alternative. De exemplu, partea presei care nu îl susține, afirmă deseori că

refuzul abdicării ar fi constiuit o piedică pentru acapararea puterii de către comuniști. Sau că

decizia de întoarcere a armelor împotriva Germaniei în Al Doilea Război Mondial a dat

dovadă de nestatornicie față de angajamentul luat anterior și ar fi alterat imaginea României

ca și participantă la război (țara noastră nu a fost recunoscută ca stat cobeligerant).

Alternativele istorice formulate de presa monarhistă se axează pe perioada de după Revoluție.

Sunt multe scenarii ce cuprind imagini pline de nostalgie și regret a ceea ce ar fi putut deveni

România până în prezent daca ar fi evoluat sub auspiciile coroanei regale.

Așadar, mass media românească, în cazul nostru presa, a îndeplinit mai mult decât un

rol informativ pentru public. A emis interpretări diverse de pe poziții total opuse în ceea ce

privește monarhia și pe șeful său actual, Regele Mihai I. Așa cum bine este subliniat in

articolul lui Mihai Coman, presa înzestrează relatările cu înțelesuri, realizând în acest mod,

„diferite lumi culturale în care oamenii există, simultan”. (Carey apud Coman, 1997, 83). Este

necesar de menționat accepțiunea larg răspândită în domeniul stiințelor politice care susține

că un stat pentru a fi puternic trebuie să dețină trei tipuri de puteri: economică, militară și

culturală (simbolică). Ultima revine în mare parte în slujba mass mediei deoarece acestea

10

joacă „rolul mult mai important, decisiv în anumite privințe, de a filtra totul, de a amplifica,

de a reconfigura, de a lansa pe piață acea imagine, acea interpretare care li se pare lor

(mijlocelor de comunicare în masă – n.n.) potrivită”.(Dobrescu si Bârgăoanu, 291)

4. Analiza calitativă

În primul rând, trebuie menționat că în cercetarea întreprinsă, voi analiza ziare

românești, alese aleatoriu, din urmatorele perioade, deoarece în aceste momente, Regele a fost

mai mult în atenția publicului și în dezbaterea presei:

- aprilie 1990 – Regele și-a manifestat intenția de a se întoarce în România după

un lung exil, pentru a petrece, în spiritul ortodox tradițional, Sărbătorile Pascale. Cererea

sa a fost respinsă de autoritățile române și motivată prin proximitatea alegerilor,

considerându-se că prezența Regelui ar dăuna ordinii fragile a populației.

- Decembrie 1990 – Regele încearcă să pătrundă în țară pentru a petrece

Crăciunul și pentru a vizita mormintele strămoșilor săi, Regii Carol I și Ferdinand I. Este

prins la Curtea de Argeș de către autoritățile române și expulzat

- Aprilie 1992 – Regele revine în țară și efectuează un pelerinaj la Putna, Curtea

de Argeș și vizitează Bucureștiul, cu acordul Guvernului.

- Noiembrie 1994 – interzicerea revenirii în țară se menține, iar PDSR propune

declararea Regelui ca persona non-grata

- 1997 – Regelui i se restituie cetățenia română. Pe data de 1 martie revine în țară

cu pașaport românesc, iar pe 4 martie M.S. ajunge la un acord cu președintele Emil

Constantinescu pentru apărarea intereselor României privind aderarea la NATO.

- Martie 2001 – Ion Iliescu îl invită pe Rege la un dineu și la un eveniment în

cadrul Galeriei Naționale de Artă.

- Iunie 2011 – Regele este numit „slugă la ruși”, iar acțiunile sale ca suveran sunt

aspru criticate de actualul președinte, Traian Băsescu.

11

- 25 octombrie 2011 – Regele ține un discurs în Parlamentul României după mai

bine de 60 de ani. 6

Pentru început, am avut în vedere două ziare care își manifestau clar vederile politice

(Adevărul - antimonarhist și Dreptatea – monarhist) și încă două (Libertatea și Tineretul

Liber) care păreau să dețină o poziție neutră și tratau mai puțin subiectul regalității.

Dorința Regelui de a petrece Paștele în țară a fost considerată inoportună de către

cotidianul Adevărul. Guvernul însuși a emis o declarație oficială prin care cere Regelui să-și

amâne vizita pentru o dată ulterioară alegerilor. Se consideră că prezența Majestății Sale ar fi

tulburat ordinea publică, fiind pusă în pericol siguranța sa și a cetățenilor prin posibilele

manifestații stradale care ar fi putut să aibă loc. Însuși unul din liderii marcanți ai opoziției de

atunci, Ion I. Brătianu, declara într-un interviu pentru Adevărul, ca îi este teamă că

„sărbătorile să nu fie umbrite de dispute, de ură și, poate chiar de violență și vărsări de sânge”,

invocând „responsabilitate politică și civică” (Adevărul, 13 apr.1990). Tot el publicase o

scrisoare deschisă adresată Regelui în care își susținea punctul de vedere. (Libertatea, 10

apr.1990). Pentru a accentua ideea producerii de haos în cazul unei vizite regale, este relatat

marșul unei organizații anti-monarhie care a fost deranjat de intervenția spontană (autorul este

sceptic în privința acestei spontaneități și presupune că totul a fost comandat) a unui grup de

oameni pro-monarhie. Cei anti-monarhici sunt descriși ca fiind calmi și strigând lozinci

precum „Nu vrem să ne întoarcem cu 50 de ani în urmă” într-un mod pașnic, pe când

monarhiștii sunt prezentați ca scandalagii care provoacă violența, arătând semne obscene:

„Dacă primii erau distinși, la început zâmbitori și calmi, ceilalți erau revendicativi și

furioși”.(Adevarul, 18 apr.1990)

În decembrie 1990, când Regele a încercat să pătrundă în țară fără știrea autorităților

române, ziariștii de la Adevărul au realizat un amplu reportaj despre vizita „inoportunilor

vizitatori” care au venit sa tulbure sărbătorile românilor, dând dovadă, astfel, de o mare lipsa

de respect față de acest popor („această vizită intempestivă a întunecat cerul patriei și

bucuriile oamenilor”). Aparent, România tot nu era pregatită să-și primească Regele, iar cât

privește reinstaurarea monarhiei sau cel puțin organizarea unui referedum pe această temă, un

6 Dancu, Ionel (2011). 1990-2011: Regele Mihai, alungat şi stimat, în funcţie de guvernare. În Adevărul,

20.09.2011. [Online] http://www.adevarul.ro/actualitate/politica/web-politic-regele-mihai-iliescu-constantinescu-

basescu_0_557944579.html

12

editorial precizează clar că ar fi inutil, ba chiar ar „reactualiza răni mai vechi”.(Adevărul, 28

dec. 1990)

Pe de alta parte, existau și ziare care îl susțineau pe Majestatea Sa. Unul dintre ele este

Dreptatea care aparținea partidului de opoziție P.N.Ț.-C.D. Aici, identificăm argumente pro-

monarhice care au ca țintă și atacarea guvernanților. Se invocă repetat încălcarea drepturilor

omului prin refuzul de a-l primi în țară pe Rege de Paște, ceea ce dăunează imaginii

democratice a României. Mai mult, articolele insistă pe ideea că Regele Mihai a specificat că

nu este interesat de jocurile electorale autohtone și că singurul său scop este să-și revadă

patria și să se reculeagă la mormintele precedesorilor săi.(Dreptatea, 27 dec. 1990). Cotidianul

a publicat, în preajma Crăciunului din 1990, când regele a fost expulzat, o mulțime de

comunicate din partea grupurilor susținătoare ale monarhiei (Partidul Liberal Monarhist,

Asociația Foștilor Deținuți Politici din România etc) care își manifestau îngrijorarea față de

practicile încărcate de exces de zel ale puterii față de persoana Regelui. Acestea demonstrau

că spiritul comunismului nu pălise (Dreptatea, 28 dec.1990). Un alt argument al presei pro-

monarhiste era legat de teama resimțită de Ion Iliescu și cei aflați la conducerea țării de a

pierde puterea și capitalul de simpatie în favoarea Regelui (Dreptatea, 27 dec.1990).

În 1992, ziarul care a tratat în amănunțime vizita regală a fost România Liberă, care a

acordat pagini întregi evenimentului. Accentul era pus pe imaginea sacră a regalității și pe

alura de salvator a Regelui Mihai I („necesitatea unei renașteri spirituale”). A fost afișat pe

prima pagină a ziarului chiar imnul Regatului, „Trăiască Regele” (România Liberă, 25 apr.

1992), iar după eveniment cotidianul a titrat pe prima pagină: „Paștele învierii

românești”(România Liberă, 29 apr.1990). Erau scoase în relief atributele de simbol ale

Majestății Sale, insistându-se pe ideea restabilirii ordinii firești întreruptă brutal de

răspândirea comunismului. O parte a populatiei vadit nemultumita de elita sa a vazut in Rege

un salvator, un „vindecator” dupa cum titreaza un editorial: „Romania are in Mihai I singurul

conducator natural si legitim, care o merita”. Interesant este faptul ca articolele care aplauda

venirea Regelui tin sa descrie si reactiile multimii. Un exemplu ar fi: „Intreg orasul (Curtea de

Arges erau strajuiti de coloane de manifestanti fericitisa intampine si sa aclame coloana

regala”. Declaratia Majestatii Sale remarca atitudinea primitoare covarsitoare a oamenilor si

incearca sa restabileasca legaturile cu poporul sau: „Reafirm juramantul facut in fata lui

Dumnezeu si in fata poporului meu de a-i sluji cauza, binele, destinul cat oi trai”.

Adevărul a acordat si el spatiu vizitiei regale, doar ca intr-o nota discordanta fata de

Romania Libera. Reportajele și editorialele contin o puternica nota subiectiva de respingere

fata de Rege si fata de sustinatorii sai. In principal, este accentuata forma de guvernamant

13

consemnata in Constitutie si faptul ca aceasta rezista si va continua sa reziste in ciuda

afisarilor Regelui, la care se face referire prin termenul de „oaspete”. Editorialele lui Sergiu

Andon (Feriți-vă de bîză, Maiestate si „A venit, l-am vazut, a plecat”) sunt redactate în același

ton disprețuitor și ironic, asemenea celui din 1990 (Bine-ați mai rămâne, Maiestate).

Afinitatile monarhistilor sunt descrise ca fiind utopice, desi recunoaste ca ele exista in numar

mare, insa concluzia vizitei este ca republica este din ce in ce mai legitima si statornica in

societatea romaneasca („spiritul monarhist a iesit mai inviorat, iar spiritul republicat a iesit

mai intarit”). Iar printr-un colaj numit „Vocea republicanilor decisi”, in care bineinteles ca

sunt statuate avantajele formei curente si indignarea privind atentia se care s-a bucurat M.S.

Mihai I (o doamna invatatoare afirma chiar ca i s-au „umbrit sarbatorile de Pasti mie si

familiei mele”).

Dreptatea a avut aceeasi abordare pro-monarhista ca si Romania Libera, profitand de

ocazie si pentru a indrepta cateva critici catre puterea reprezentata de Ion Iliescu( un editorial

se intreba retoric: „rege avem, ce facem cu presedintele?”) Vizita regelui a fost numita chiar

„Cel mai important eveniment de la 22 decembrie 1989”), Majestatea Sa fiind „speranta

intrupata” sau „personificarea unui mod de a iubi tara”. Urmand exemplul ziarului Adevarul,

si Dreptatea a realizat un colaj cu pareri ale oamenilor obisnuiti care exprimau, desiguri,

viziuni entuziaste la auzul cuvantului „monarhie”.

Libertatea a fost, la începutul anilor 90, un cotidian care publica atât părerile pro-

monarhie cât și cele contra. Într-un articol primit la redacție, sunt enunțate argumentele pentru

reinstalarea monarhiei în România. În opinia autorului, monarhia este un simbol al tradiției și

un factor de stabilitate, iar ca dovadă, sunt enumerate cele mai mari realizări din istoria

României (Independența și Marea Unire, ambele având loc în vremea lui Carol I, respectiv

Ferdinand I). Sunt evidențiate calitățile monarhilor noștri: modestie, înaltă educație, loialitate

față de țară (spre deosebire de comuniști care acționau împotriva intereselor națiunii).

Meritele Regelui Mihai I pe care le identifica sunt: scurtarea războiului, readucerea României

în rândul „aliaților firești”, rezistența sa pe tron o perioadă, în ciuda prezenței Armatei Roșii

pe teritoriul țării. Autorul articolului concluzionează că Regele este îndreptățit să se întoarcă

la conducerea României, iar Guvernul are datoria să îl cheme. (Libertatea, 12 apr.1990). În alt

număr al ziarului însă, un alt autor consideră că revenirea la monarhie este sinonimă cu

revenirea la dictatură, iar românii nu își mai doresc să fie iar „supuși (Libertatea, 11 apr.1990).

Așadar, poziția ziarului Libertatea pare a fi una neutră.

Urmatoarea vizita a Majestății Sale a avut loc in noiembrie 1994. cotidianul Adevărul

nu a consemnat nici un articol despre eveniment, in schimb România Liberă, ziar care și-a

14

demonstrat fățis afinitățile politice a acoperit acest subiect. Din opt articole dedicate, cinci

dintre ele contin acuze la adresa președintelui in funcție, Ion Iliescu, Regele Mihai fiind

amintit ca o alternativă viabilă și legitima la conducerea țarii decat un membru consacrat al

P.C.R. De exemplu, sunt evidențiate legaturile externe cu monarhiile din Europa care ar ajuta

mult la imaginea Romaniei intr-un articol care critica prestația vizitei presedintelui Iliescu in

Marea Britanie („Riscurile meseriei de președinte”: „Ori dacă președintele nostru ar fi știut că

nesuferiții de regi se inrudesc intre ei, ar mai fi incercat sa le treaca pragul?”). Regele Mihai I

ramane, in viziunea autorilor periodicului, „speranța noastră”, mai ales ca venise la

rugamintea tineretului din P.N.Ț.-C.D. pe care Majestatea Sa ii numește „conducatorii dintr-

un viitor apropiat, fiii unui neam care a știut sa supraviețuiască timp de secole si care acum iși

va regăsi tradițiile, mândria, mareția si noblețea”.

In 1997, Regele Mihai și-a recăpătat cetățenia română si a realizat o nouă vizită in țară.

Adevărul a privit aceasta intoarcere ca fiind „palidă” in comparație cu cea din 1992, insuși

M.S. era descris ca „obosit si dezorientat”. Primirea sa nu a fost realizată de toți membrii

guvernului, iar ziarul a interpretat că „o serie de reprezentanți ai puterii s-au ținut departe de

fostul suveran”. De asemenea, sunt consemnate, intr-un mod franc, fară comentarii

suplimentare, si opiniile despre aceasta vizita ale presei internaționale, insă supoziția pro-

monarhică a unei televiziuni ruse („in România s-ar putea reinstaura monarhia”) este

catalogată drept „fantasmagorie”. Așadar, poziția ziarului a ramas neschimbata fața de anii

anteriori, deși ar putea fi remarcat tonul neutru prin care este relatată decizia Regelui de a

ajuta, prin relațiile sale externe, aderarea României la NATO. Antimonarhismul „Adevărului”

este reflectat si de 4 pamflete in care este ironizată atenția acordată Familiei regale de către

președintele Constantinescu sau de prim-ministrul Ciorbea, precum și de ceilalți reprezentanți

ai puterii, susținând astfel opiniile unor parlamentari (Vadim Tudor, de exemplu) care

considera că interesul fața de Rege este o ofensa adusa formei de guvernamant a republicii.

Pe de alta parte, Curierul Național arăta că au existat destui simpatizanți care l-au

așteptat pe Rege la aeroport, inclusiv o serie de intelectuali de marcă. Acest ziar prezintă, spre

deosebire de Adevărul, aspecte mai „spirituale” cum ar fi vizitele la mormântul lui Corneliu

Coposu sau la Mitropolie sau la Mănăstirea Curtea de Argeș. De asemenea, sunt relatate și

perspectivele anti-monarhice ale unor parlamentari, fară a fi interpretate în vreun fel. In rest,

temele articolelor referitoare la subiectul regal sunt asemanatoare in ambele ziare, și nu am

gasit nici un editorial sau articol de opinie care să comenteze evenimentele.

In 2001, motivul pentru care Regele a fost adus în discuție a fost invitația lansată de

președintele reales, Ion Iliescu, de a participa la inaugurarea Galeriei Naționale de Artă,

15

deschisă în incinta Palatului Regal. Cotidianul Adevărul observa ca refuzul Regelui nu-i

permite lui Ion Iliescu sa-și edulcoreze imaginea de „fost lider comunist, mancator de regi”.

Președintele a citit in schimb mesajul scris al Regelui, redactat pentru acest eveniment.

România Liberă, remarca la fel ca si Adevărul, intenția ascunsă a lui Iliescu de a-și îmbunatați

prestanța publică prin afișarea lânga M.S.(„Sperând să dea lovitura de imagine a vietii lui”).

Cotidianul nu se dezminte de vederile sale monarhiste, acordand mai mult spațiu acestui

subiect, inclusiv un editorial in care președintele este blamat pentru „perfidia sa”: „Numai Ion

Iliescu se putea gândi că, după ce l-a harțuit pe Rege si l-a reîmbarcat intr-un avion special,

impiedicându-l să efectueze vizite in Romania, ar putea fi acceptată o asemenea invitație

conjucturală plină de perfidie.”

Ultima perioadă analizată mai atent este cea din iunie 2011, atunci când președintele

Traian Basescu l-a numit pe Rege, intr-o emisiune televizată, „slugă la ruși”, adaugând ca

abdicarea a fost o „trădare”, iar condamnarea mareșalului Antonescu a fost o greșeala. Un val

de critici dure la adresa șefului statului a venit din partea multor publicații si nu numai, insă

atenția mea se va indrepta tot catre cele două cotidiane analizate și pana acum, Adevărul și

România Liberă. Trebuie menționat că redacția Adevărului s-a schimbat radical, la fel și

viziunea sa privind monarhia. Astfel, ziarul a titrat pe prima pagină „Să-ți fie rușine, Traian

Basescu” si a prezentat in paginile sale documentul abdicării, pareri ale expertilor (Andrei

Țaranu, politolog, califica discursul prezidențial ca fiind „fascist”, iar istoricul Mihai Stonescu

afirma că „Regele Mihai avea <<mâinile>> legate și de Antonescu și de comuniști”), chiar

mărturisiri ale martorilor de atunci care demonstrau incorectitudinea spuselor președintelui.

Regelui Mihai i s-au acordat pagini intregi de apologie, fiind vazut ca un simbol național, ca

un lider cu care România se poate mândri în istoria sa. Tot Adevărul prezintă sub titlul „Cele

patru execuții ale Regelui Mihai” și primirea ostilă de care a avut parte dupa Revoluția de la

1989. România Liberă nu abordează acest subiect intr-un mod diferit, ci aplică aceeași rețetă:

relatări istorice („Intâi l-au decorat cu Ordinul Pobeda, apoi l-au forțat sa abdice”), opinii ale

experților. Insă trebuie sa se țină cont de faptul ca această perspectivă unanimă se datoreaza

nu numai dorinței de a apara adevarul istoric si persoana Regelui Mihai, ci vine si pe fondul

unei dezirabilități din ce in ce mai scazute a președintelui. Nu instituția republicii este blamata,

ci individul Traian Basescu.

In final, la data de 25 octombrie 2011, M.S.R. Mihai I al Romaniei a susținut un

discurs in Parlamentul Romaniei, dupa mai bine de 60 de ani. România Liberă s-a întrebat

atunci dacă „Monarhia mai poate salva Romania?”, raspunzând ca ar putea dar că societatea

este atât de alterată acum incât reinstaurarea tronului este imposibila. Cotidianul consemnează

16

si opinia francezilor de la „Le Monde” care considera ca Regele, in ciuda varstei inaintate,

„inca mai face clasa politica româneasca sa tremure”. Insă și politicienii care au inițiat aceasta

vizită in Forul legislativ al țării, exclud posibilitatea revenirii la monarhie, Crin Antonescu

fiind citat in acest sens: „Vrem sa onorăm și să sarbatorim o persoana importantă a istoriei

noastre”. In acest stadiu, am oprit cercetarea presei deoarece, la o privire de ansamblu, nu

existau diferențe de abordare ale acestui subiect. Indrăznesc sa afirm ca există o unanimitate a

aprecierilor Regelui Mihai I, nu numai din partea mass-mediei, ci și a oamenilor politici care

il blamau pe M.S. (Vadim Tudor, Iliescu). Reverențele multiple în fața regalității din ultima

vreme, chiar și acelora care se proclamau, pana nu demult, anti-monarhiști, se datorează, așa

cum bine observa un editorialist al ziarului Gândul, crizei de modele publice, mediatizate.

Românii vor să regaseacă în liderii lor calitățile pe care le afișează Regele Mihai: „modestie,

bun simţ, seriozitate, o ţinută dreaptă, o limbă română curată.”7

5. Trei discuții despre monarhie Am vizat urmatoarele persoane pentru interviu ținând cont de două criterii majore. În primul

rând, am dorit sa aibă studii superioare (doi dintre ei sunt specializati in științe umane –

profesori de limba română, respectiv istorie, iar unul în științe tehnice - inginer). În al doilea

rând, a contat si vârsta, deoarece era important ca ei sa fi fost martori la apariția și traseul

ziarelor românești de după Revoluția de la 1989.

Opțiunea politică (monarhie vs. republică) nu a constituit un criteriu de selecție, dar am fost

mirată să observ ca toți cei trei intervievați sunt republicani convinși. Si mai interesant este că

toți au atribuit termeni pozitivi, laudativi chiar, ideii de monarhie, argumentandu-și

raspunsurile. Astfel, țind să cred că opiniile exprimate sunt sincere, fara a fi implicate dorința

de a se prezenta intr-o manieră favorabilă (in viziunea goffmaniana) și destul de relevante

pentru gândirea societății in care trăim.

Așadar, după cum am menționat deja, subiecții s-au declarat republicani, argumentul lor fiind

sintentizat în credința că acesta este un sistem ce permite mai usor schimbarea si evitarea

instalării unei dictaturi. In același timp, au alocat monarhiei atribute precum: „demnitate,

echilibru, putere de înțelegere superioară a tot ce înseamnă nevoile oamenilor”(N.V.) sau

„respect, tradiție”(C.D.). Prin întrebarea „Atunci când vorbim despre monarhia română, care

dintre cei patru regi ai noștri vă vine primul în minte?”, am vrut să surprind cu ce

7 Negrutiu, F. (2011). Ipocritii, exaltatii si disperatii.[Online]. Disponibil la: http://www.gandul.info/puterea-

gandului/ipocritii-exaltatii-si-disperatii-8901951

17

personalitate asociaza ideea de lider monarhic, iar răspunsurile au fost variate: Mihai I

(datorită mediatizarii intense din ultima vreme), Carol I (pentru că cele mai mari realizări ale

României moderne i se datorează) și Carol al II-lea (pentru că, deși intr-un context dificil,

România a inregistrat câteva performanțe de ordin economic si cultural). Cel din urmă

raspuns ar parea surprinzător, dată fiind imaginea controversata raspândita a respectivului

monarh, dar este valid, mai ales că vine din partea profesorului de istorie.

S-a inregistrat unanimitate la construcția imaginii Regelui Mihai, acesta fiind placut de cei trei

respondenți. De asemenea, ei consideră că îndepartarea sa de pe tron a fost forțată de puterea

comunistă, iar abdicarea nu este privită ca un act de tradare, ci ca un act firesc, venit intr-un

context dificil, dar in același timp un act matur, deoarece Regele nu ar fi murit ca un erou, ci

ar fi murit in zadar. Astfel prin exil el a preferat sa aștepte oportunitatea de a se intoarce în

țară și pe tron.

Deși toți cei trei respondenți au afirmat ca Regele Mihai deține calități de lider, doi dintre ei

nu consideră că dacă ar fi revenit la conducerea țării, dupa căderea comunismului, ar fi reușit

să schimbe traseul României, deoarece baza problemei e mentalul colectiv infectat de

sovietici: „Societatea ar fi fost aceeași chiar dacă conducătorul ar fi fost din alt mediu, baza

piramidei ar fi fost aceeași și probabil, problemele ar fi fost similare”(C.D.)

O altă temă legată de monarhie care m-a interesat a fost parerea respondeților despre urmașii

M.S.: doi au afirmat că Principesa Margareta nu ar fi o soluție pentru că este femeie, în timp

ce al treilea o consideră singura moștenitoare legitimă.

Respectandu-și opțiunea politică pronunțată încă de la începtul interviului, nici unul nu ar

vota „pentru” reinstaurarea monarhiei intr-un refereundum, in ciuda avantajelor pe care le-au

asociat acestei forme de guvernământ.

Referitor la presa românească, toți afirmă că ar trebui sa aiba o funcție de informare și să

relateze de pe pozitii obiective, dar că asta nu se întampla în realitate. La începutul anilor 90,

presa a atins punctul său culminant: „. Imediat după Revoluție citeam cu o fervoare de

nedescris ziarele. Tinând cont ca erau numai ziare comuniste, în momentul în care au început

să apară o sumedenie, cumpăram ziare teancuri. Niciodată cred că nu o sa mai fie o perioadă

ca aia in care toata lumea să cumpere ziare intr-o disperare. S-a renunțat la asta, astăzi nu prea

se mai cumpară ziare. Sunt pe faliment mai toate sau merg pe diferite sponsorizări. Dar atunci

incercai sa afli adevărul, dupa Revoluție. Adevăr pe care bineințeles ca nu ți l-au dat pentru că

și cei care faceau ziarele la vremea respectivă erau oamenii care le facuseră pe vremea

comuniștilor și se schimbaseră dintr-o dată, puseseră altă pălărie. Și multe erau cu o continuă

dezinformare. Mai existau gazetele istorice care incercau să readucă cate un pic de adevăr dar

18

au murit și ele.” (L.P.) Respondenții sunt de acord că modul de a face presa nu s-a schimbat

foarte mult, pe parcursul acestor 20 de ani, la capitolul „echidistanță”, ci doar numarul

publicațiilor s-a redus considerabil. Cele care au rămas sunt afiliate unor partide, interese sau

ideologii și prezintă realitatea prin prisma lor: „…timpul a cernut publicațiile, au ramas mult

mai puține. Iar din acestea puține, din pacăte, nu toate sunt echidistante și neutre. Mai sunt și

ziare de casă ale puterii, în general, iar asta nu e un lucru benefic pentru oameni.”

În final, i-am rugat pe respondenți să-mi definească, din perspectiva lor, regalitatea. Mi-au

placut raspunsurile lor, fiecare conținând o doză de unicitate, poate chiar o tentă poetica, de

aceea, aș dori să le prezint pe toate trei.

„ Ca o instituție care nu apaține neaparat trecutului, aparține și prezentului. O instituție care

de fapt ajută pe oameni mai bine să se identifice cu valorile țarii si cu trecutul ei, ceea ce este

un lucru important, pentru că oamenii trebuie să aibă un sentiment de mândrie atunci cand se

gandesc la țara lor și trebuie să aibă și sentimentul că țara lor nu a aparut ieri, nu a aparut

odată cu ei, ci a apărut cu foarte mult timp în urmă. Și ideea de regalitate da tocmai această

senzație de tradiție, de istorie, de apartenență la un spațiu politic, la o țara, la o cultura. Este

unul dintre principalele avantaje ale monarhiei, această senzație ce strânge mai mult

legăturile dintre om si structura politica din țara în care trăiește”. (C.D., prof.istorie)

„Regalitatea înseamnă prestațta, demnitate, o reprezentare frumoasă a țării în relațiile cu

celelalte state, o promotoare a libertații omului, a exprimarii libere. Poate să fie regalitatea

un simbol la noi.”(N.V., inginer)

„O perioada frumoasă dar nu știu, astăzi mi se pare deșuetă. Nu mai ținem de sângele

albastru, de viața traită dupa reguli. Astăzi lumea se grabește, parcă nu mai are rabdare

pentru regalitate. S iîn țarile unde funcționeaza, regele are din ce in ce mai puține puteri.

Puterea a fost luată de prim-miniștrii, de tehnocrații din jurul persoanei respective și sunt un

fel de marionete frumoase și deșuete.” (L.P., prof. lb.română)

Primele două se aseamănă prin ințelesul principal, iar a treia pune punctul pe „i”, și relevă că,

dincolo de tabloul de poveste care ni se infățișează atunci când auzim cuvântul „rege”,

societatea contemporană și-a schimbat ritualurile. „Regele și patria” iși pierde sensul în

procesul masiv de globalizare, lumea se laicizează din ce in ce mai mult, astfel că titulatura de

„unsul lui Dumnezeu” nu mai reprezintă destinul de conducător, așa cum simboliza altădată.

19

6. Analiza cantitativă

Pentru analiza cantitativă a informațiilor regăsite în ziarele menționate, am folosit un număr

de 122 de articole.

Atitudinile autorilor articolelor le-am împărțit în 3 categorii: pozitive, negative și neutre.

63%15%

22%

ton pozitiv

ton neutru

ton negativ

Fig. 1

Astfel, în figura 1, se poate observa că majoritatea au vorbit într-un ton pozitiv despre

monarhie (77 de articole), 22% au adoptat o poziție negativă, iar puține au reușit să

îndeplinească acel „obiectivism” al presei, înfățișând prezentări ale Regelui fără nici o

conotație de apreciere sau defăimare.

Adoptarea unei viziuni, fie ele pro sau contra, demonstrează aserțiunea că jurnalistul nu

relatează pur si simplu, ci el construiește povești, realitatea nu este universală, ci are o

versiune diferită la fiecare articol sau publicație. Așadar, jurnalistul este un veritabil „făuritor

de mituri”.

La capitolul „Aspecte negative ale monarhiei” (Fig. 2), am indentificat patru variabile care se

repetă în majoritatea articolelor: inacctualitatea monarhiei, lipsa calităților de lider ale Regelui

Mihai, Casa Regală n-ar reprezenta interesele țării, revenirea la monarhie ar cauza mai multă

dezordine decât ordine.

20

41%

15%12%

32%

Inacctualitatea monarhiei

Regele Mihai nu s-a dovedita fi un conducator bun

Casa Regala n-arreprezenta interesele tarii

Revenirea la monarhie arprovoca dezordine insocietate

Fig.2

Cel mai întâlnit aspect a fost, așadar, desuetitudinea monarhiei. Cele mai multe articole

negative au înfățișat instituția regatului ca aparținând unor vremuri apuse, și care nu se poate

adapta la contemporaneitate. Aceasta idee ar fi putut fi implementată și de propaganda

comunistă, care amintea deseori că republica populară este forma de guvernământ cea mai

potrivită pentru a asigura progresul oamenilor muncii. Monarhia era prezentată ca apărând

mai mult interesele burgheziei sau ale marilor proprietari, numiți, în mod peiorativ,

„chiaburi”. O treime dintre ele consideră că revenirea la monarhie nu este oportună, întrucât al

altera ordinea socială existentă. Cele mai puține articole negativiste au adus în discuție

potențialul egoism al Casei Regale în a pune interesele țării pe primul plan.

Dintre aspectele pozitive ale monarhiei (Fig.3), cel mai des menționat are legatură cu

despărțirea completă de comunism. Dorința presei românești de a-și afirma libertatea de

exprimare și, în general, a societății, de a condamna practicile comuniste care au adus

suferință populației ar putea explica referirea atât de mare la acest aspect. Practic, Regele

Mihai nu a renunțat la tron, ci acesta i-a fost răpit de instalarea sovieticilor. Un alt aspect

pozitiv pentru care articolele au apreciat monarhia a fost conservarea tradițiilor. Aproape o

treime dintre ele înfățișează importanța conservării valorilor care au contribuit la realizarea

României moderne. De asemenea, un sfert menționează și imaginea externă bună pe care ne-o

furnizează Regele. M.S. este privit ca un simbol al istoriei datorită multiplelor evenimente în

care a fost implicat și datorită vârstei sale înaintate. Rolul de mediator a fost adus în discuție,

însă într-o proporție infimă comparativ cu celelalte.

21

25%

28%

40%

7%

Imagine externa buna/ Simbol al istoriei romanilor

Valorile traditionale

Reacordarea drepturilor negate de comunisti

Rol de mediator

Fig.3

În funcție de perioadă (fig.4), cele mai multe referințe pozitive s-au făcut la venirea Regelui în

1992. Cele mai multe referințe negative, comparativ cu cele neutre și pozitive, au avut loc la

prima tentativă de întoarcere în țară, în aprilie 1990. În final, articolele care nu au avut nici o

tentă de susținere sau de condamnare a Regelui au fost redactate la vizita sa din 1997.

Perioada Pozitiv Negativ Neutru

Apr.90 3 7 3

Dec.90 11 4 0

Apr.92 22 6 1

mai.92 4 0 0

Nov.94 8 0 0

Mar.97 8 10 13

Mar.01 4 0 1

iun.11 14 0 0

oct.11 4 0 0

Total 77 27 18

Fig.4

22

7. Concluzii

În concluzie, consider că scopul cercetării mele a fost îndeplinit, acela de a arăta

portretizările realizate de presa românească din 1989 si pana in 2011. În urma unor

cuantificări statistice, din ziarele pe care eu le-am avut în vedere, nu am putut observa o

modificare concretă a tendinței de prezentare pozitivă a Regelui din 1990 până anul trecut.

Aparent, dintotdeauna au existat ziare care au proslăvit ideea monarhiei și care i-au acordat

spații generoase, acele ziare menținându-și credința până în prezent. Sigur că unele publicații

și-au schimbat autorii, deci și viziunea (ziarul Adevărul), dar asta nu înseamnă ca au încetat

criticile la adresa regalității, ci mai degrabă că acestea s-au mutat în spațiul virtual. Ar fi

interesant de realizat, în continuarea acestei cercetări, o alta parte care se concentreze pe

mediul online.

Presa antimonarhistă construiește portretul unui rege care nu s-a dovedit a fi un

conducător bun de-a lungul istoriei, un rege bătrân și obosit care nu ar putea ține pasul cu

dezvoltarea atât de accelerată a societății. Schimbarea formei de guvernământ ar provoca mai

mult haos într-o țară a cărei situație politică era oricum delicată, iar monarhia nu reprezintă

garanția democrației. Casa Regală ar deține o parte a avuției naționale pe care ar folosi-o

pentru satisfacerea nevoilor egoiste, nicidecum nu ar avea în calcul apărarea intereselor țării.

În schimb, partea monarhista a presei susține că regalitatea întruchipează valorile

tradiționale care au contat în formarea României moderne. Regele ar fi un bun mediator și ar

înăbuși jocurile meschine de putere ale partidelor politice. De asemenea, prin restaurarea

monarhiei, s-ar face dreptate în privința Regelui, forțat să abdice de către comunisti, dar și

poporului căruia i s-a impus republica populară peste noapte. Prin legăturile Familiei Regale

cu nume importante din Europa și din lume (de exemplu, Regele Mihai este văr de gradul trei

cu Regina Elisabeta a II-a a Marii Britanii), imaginea externă a României ar avea numai de

câștigat. Regele Mihai și monarhia reprezintă simbolul istoriei tulburate a poporului român și

merită să-si exercite dreptul divin de a conduce țara.

Aș dori în final, să îmi exprim propria poziție față de subiectul abordat. Consider că

am pus o distanță considerabilă între gândurile mele subiective și cercetarea propriu-zisă, dar

țin să menționez că pot răspunde la întrebarea din titlu. Credința mea, mai ales pe fondul

anomic care se adâncește din ce în ce mai mult în țara noastră, este că schimbarea elitei este

esențială, că trebuie să reîncercăm rețeta care ne-a proiectat pe harta țărilor importante ale

23

continentului european. Așadar, cred cu tărie că monarhia este singura care poate salva

România.

Anexe

Ghid de interviu

1. În primul rând, m-ar interesa care este opțiunea dvs politică: monarhie sau republică?

2. Ce termeni asociați ideii de monarhie?

3. Atunci când vorbim despre monarhia română, care dintre cei patru regi ai noștri vă

vine primul în minte?

4. Care sunt, după dumneavoastră, avantajele și dezavantajele monarhiei?

5. Credeți în alternativele istorice? Dacă România ar fi avut Rege după Revoluție, soarta

sa ar fi fost mai bună?

6. Considerați că un rege ar fi un bun mediator între forțele politice?

7. Considerați că prin instalarea puterii comuniste, regelui i s-a luat dreptul de a conduce

sau el însuși și l-a pierdut definitiv prin abdicare?

8. Ce impresie vă face actualul șef al Casei Regale a României, M.S. Regele Mihai I?

9. Cum catalogați domnia regelui Mihai? M-ar interesa, mai ales, opinia dvs asupra

actului de la 23 august 1944 și a abdicării.

10. Dar ceilalți membrii?(Regina Ana, Principesa Margareta, Principele Radu)

11. Credeți că Regele Mihai I ar fi fost un conducător bun?

12. Credeți că Regele Mihai este un simbol al istoriei care ne-ar reprezenta mai bine pe

plan extern?

13. Dacă săptămâna viitoare s-ar organiza un recensământ cu privire la reinstaurarea

monarhiei, cum ați vota?

14. Daca ați vota „pentru” reinstaurarea monarhiei, ce părere aveți despre urmașul la tron

al Regelui Mihai? Fie ar veni nepotul sau, Nicolae, fie s-ar modifica din Constituția

regală excluderea perpetuă a femeilor, iar în acest caz ar domni Principesa Margareta

15. Aveți contact regulat cu presa românească?

16. Are presa o misiune, o funcție anume?Dacă da, care?

17. Cum catalogați, privind retrospectiv, impactul apariției ziarelor după Revoluție?

18. Credeți că ziarele de atunci, de la începtul anilor 90, prezentau realitatea în mod

obiectiv?

19. Credeți că modul de a face presa atunci s-a schimbat până în prezent?Este presa mai

obiectivă astăzi comparativ cu acele vremuri?

24

20. Puteți să vă amintiți cum arătau ziarele de la începutul anilor?Aveați vreun ziar

preferat?

21. În legatură cu regele, ce imagine a domniei sale ați reținut din prezentarea presei, a

mass mediei în general?

22. În final, ca profesoară de limba și literatura română, cum ați defini termenul de

jurnalist, accentuând principalele atribute ale meseriei sale.

23. Dar cum ați defini regalitatea?

Transcripturi

Transcript 1

Autorul transcrierii: Vasile Andra

Intervievator: Vasile Andra

Respondent: L.P., profesoara

I: În primul rând, m-ar interesa care este opțiunea dvs politică: monarhie sau republică?

L.P.: Optiunea mea politica este republica pentru ca eu consider ca monarhia si functiile de

conducere tinute mai multi ani ar duce spre tiranie, spre mania puterii si nu ar fi OK

I: Ce termeni asociați ideii de monarhie?

L.P.: Monarhia o vad ca pe ceva de lunga durata, lasata mosternire urmasilor, care nu

intotdeauna pot sa fie competenti. Republica mi se pare mai democrata, dand posibilitatea mai

multor oameni sa-si incerce calitatile.

I: Deci care ar fi avantajele si dezavantajele monarhiei? Are monarhia avantaje, intr-un fel?

L.P.: Monarhia ar avea avantaje in sensul ca daca ar avea un program foarte bine stabilit ar

putea fi urmarit pe mai multi ani. Dar, cum spuneam, exista posibilitatea sa mearga spre

tiranie cu timpul, nu in primii ani.

I: Atunci când vorbim despre monarhia română, care dintre cei patru regi ai noștri vă vine

primul în minte?

L.P.: Regele Mihai. S-a vorbit mai mult despre el in ultima vreme si nefiind istoric n-as putea

sa vorbesc prea mult despre inaintasii lui.

I: Credeți în alternativele istorice? Dacă România ar fi avut Rege după Revoluție, soarta sa ar

fi fost mai bună?

L.P.: Pentru Romania ar fi fost mai buna. Asta a fost si cauza pentru care regele a fost declarat

persona non-grata, ca sa-l indeparteze de la posibilitatea de a conduce Romania.

I: Considerați că prin instalarea puterii comuniste, regelui i s-a luat dreptul de a conduce sau

el însuși și l-a pierdut definitiv prin abdicare?

L.P.: Regele nu a avut de ales in momentul in care a abdicat. Si a facut-o nu numai pentru a-si

salva propria piele ci pentru ca nu ar fi avut nici o sansa in fata rusilor. Erau dezbinari

puternice la nivelul tarii si nu ar fi facut fata. Oricum daca nu abdica ar fi fost impuscat si tot

n-ar fi ramas rege.

I: Considerați că un rege ar fi un bun mediator între forțele politice?

25

L.P.: Nu stiu foarte multe. Stiu ca un rege stie sa respecte poporul, stie sa fie un bun diplomat,

fara dubii mai bine ca un presedinte. Dar, iarasi depinde de ce tip de rege vorbim. Daca

vorbim de Regele Mihai, da. Dar un alt rege…n-as putea sa ma pronunt.

I: Urmatorea intrebare era: ce impresie va face Regele Mihai?

L.P.: O personalitate extraordinara.

I: Cum catalogați domnia regelui Mihai? M-ar interesa, mai ales, opinia dvs asupra actului de

la 23 august 1944 și a abdicării.

L.P.: O personalitate destul de puternica regele Mihai si destul de tanara in momentul in care

s-au intors armele impotriva nazistilor. Era prea tanar si nu s-a bucurat nici de prea mult

sprijin datorita tineretii lui desi o persoana extrem de deschisa informatiei, destul de pregatita,

de educata, mult prea tanara la momentul respectiv. Iar la intoarcerea in tara, deja prea in

varsta ca sa mai poata lupta cu rechinii.

I: Credeți că Regele Mihai I ar fi fost un conducător bun?

L.P.: Sunt convinsa.

I: Si astazi ar fi un conducator bun?

L.P.: E tarziu

I: Credeti ca ne-ar fi imbunatatit imaginea externa?

L.P.: Cu siguranta. Cu siguranta, alta ar fi fost imaginea Romaniei. Vorbim de o persoana

nobila, cu educatie aleasa, altele ar fi fost relatiile Romaniei cu lumea externa.

I: Dar ceilalți membrii?(Regina Ana, Principesa Margareta, Principele Radu)

L.P.: Destul de slaba. Nu-i vad niste oameni care sa duca mai departe monarhia, deja mi se

pare terminata. Odata cu Regele va disparea si aceastaa idee. Nu, Radu Duda era actor. Il stiu

de cand era actor si nu…mi se pare ironic.

I: Principesa Margareta?

L.P.: Poate, dar romanii nu vor accepta niciodata ca o femeie sa-i conduca

I: Sunt doua posibilitati ca urmasi ai Regelui. O posibilitate ar fi printul Nicolae, nepotul

Regelui, doar ca a trait in strainatate, nu cunoaste limba romana si e tanar, prea tanar. Si alta

solutia ar fi schimbarea Constitutiei pe care Regele o invoca mereu, Constitutia din 1923 unde

exista principiul excluderii perpetue a femeilor pentru ca Margareta sa fie regina. Deci, ce ar

fi mai bine? Un print tanar dar barbat sau o principesa mai in varsta dar femeie?

L.P.: Nu cred ca romanii ar accepta nici prima, nici a doua varianta. Nu cred ca se revizui

Constitutia. Sunt roman si stiu bine cum gandesc romanii. Nu va fi ales un print care nu

cunoaste limba romana, dar in acelasi timp n-o vor alege nici pe Principesa Margareta pentru

ca nu aleg, in general, femei. Nu cred ca monarhia astazi mai are vreo sansa. Cel putin, nu in

momentul de fata. Si neavand urmasi directi barbati, nu vad o continuitate.

I.: Dar uitandu-ne un pic la monarhiile din Europa, credeti ca Spania are ceva in plus fata de

Italia pentru ca este monarhie sau Suedia fata de Finlanda sau Marea Britanie fata de Franta si

tot asa?

L.P.: Nu sunt un mare politician, dar aici vorbim de zeci, sute de ani de monarhie. Sa pui

Romania pe picior de egalitate cu ele e utopie curata. Acolo e vorba de traditie, de ceva

extrem de vechi. Si daca s-ar gandi sa schimbe pe republica ar avea mari dubii tinand cont ca

generatii peste generatii au trait in monarhie. La ei asta este regula, e cutuma pana la urma. Pe

cand, romanii n-au prea tinut multi monarhi, daca stam sa ne gandim.

I.: Da, dar perioada cat a fost monarhie e aceeasi cu perioada cat a fost republica. Cred ca

republica are ceva mai mult ani, ca de la Revolutie au mai trecut 20 dar, in principiu sunt la

egalitate.

L.P.: Da, dar mergand pe aceeasi linie, n-au fost decat cei din neamul Hohenzollern la

monarhi in prelungire, generatie dupa generatie. Restul prea putin si pe perioade foarte scurte.

I.: Carol I a avut o domnie lunga.

L.P.: Pai da, dar tot din neamul Hohenzollern.

26

I: El a infiintat dinastia

L.P.: Pai da.

I: Stiti ca s-a renuntat acum la Hohenzollern. Nu se mai numeste asa dinastia noastra.

L.P.: Da, stiu.

I.: Dacă săptămâna viitoare s-ar organiza un recensământ cu privire la reinstaurarea monarhiei,

cum ați vota?

L.P.: Cred ca as vota impotriva monarhiei.

I: In ciuda …?

L.P.: In ciuda lucrurilor pe care le stiu despre monarhie. Astazi consider ca monarhia nu mai

are un cuvant de spus la noi.

I: Am remarcat o contradictie. Intr-un sondaj de opinie, intrebati romanii ce prefera, republica

sau monarhie, vreo 80 si ceva la suta au optat pentru republica, chiar mai multi erau cei care

nu stiau si doar 5% au zis ca vor monarhie. Urmatoarea intrebare era in ce personalitate

politica aveau cea mai mare incredere. Pe primul loc a iesit Regele Mihai. Cum va explicati

aceasta contradictie?

L.P.: Ei, daca mi-ai fi pus intrebarea de genul asta ti-as fi spus si eu: da, Regele Mihai, pentru

ca e o perioada de aprige dezamagiri si normal ca fiind dezamagiri de periaoda cu presedintie,

te indrepti spre perioada opusa. Dar nu stiu daca e foarte buna alegerea numai pentru ca ai fost

dezamagit de un presedinte. Nu gasesc ca a pica dintr-o extrema in alta te poate face fericit.

I: Deci asta ar fi.

L.P.: Da

I: Preferam personalitatea regelui dar ramanem tot republica

L.P.: De ce?Pentru ca Regele este foarte batran si n-ar putea sa conduca singur. Nu mai e in

toate fortele fizice ca sa poata conduce o tara. E deja mult prea batran. Si ti-am zis, Radu

Duda…poate am resentimente. Eu il stiu ca pe un actor si nu vreau sa mai fim tinta

manipularilor. Ajunge cu comedienii. Mi se pare prea slab.

I: Aveți contact regulat cu presa românească?

L.P.: Da.

I: Are presa o misiune, o funcție anume?

L.P.: Da. Ne tine la curent cu tot ce e nou in lume dar ne si manipuleaza.

I: Cum catalogați, privind retrospectiv, impactul apariției ziarelor după Revoluție?

L.P.: Manipulator. Imediat dupa Revolutie citeam cu o fervoare de nedescris ziarele. Tinand

cont ca erau numai ziare comuniste, in momentul in care au inceput sa apara o sumedenie,

cumparam ziare teancuri. Niciodata cred ca nu o sa mai fie o perioada ca aia in care toata

lumea sa cumpere ziare intr-o disperare. S-a renuntat la asta, astazi nu prea se mai cumpara

ziare. Sunt pe faliment mai toate sau merg pe diferite sponsorizari. Dar atunci incercai sa afli

adevarul, dupa Revolutie. Adevar pe care bineinteles ca nu ti l-au dat pentru ca si cei care

faceau ziarele la vremea respectiva erau oamenii care le facusera pe vremea comunistilor si se

schimbasera dintr-o data, pusesera alta palarie. Si multe erau cu o continua dezinformare. Mai

existau gazetele istorice care incercau sa readuca cate un pic de adevar dar au murit si ele.

I: Aveati vreun ziar preferat?

L.P.: Da, era Catavencu. Era imposibil sa nu-l cumpar saptamanal.

I: Catavencu in ce an a aparut?

L.P.: Nu mai stiu sa-ti spun. Era demult…

I: Credeți că ziarele de atunci, de la începtul anilor 90, prezentau realitatea în mod obiectiv?

L.P.: Nu. Erau ca si astazi, pentru diferite partide sau in interese comerciale, pur si simplu,

daca nu erau ale vreunui partid. Tot vindeau ceva.

I: Deci nu credeti ca modul de a face presa s-a schimbat in acesti 20 de ani?

L.P.: Nu. E la fel.

27

I: In legatura cu Regele, ce imagine a sa ati retinut din prezentarea presei, a mass mediei in

general?

L.P.: Ce mi-a placut mie: faptul ca a reusit sa-si tina familia unita si faptul ca nu a abdicat de

la principiile lui morale si asta este un lucru extraordinar care-i releva intreaga clasa si care

dovedeste ca astazi, romanul care s-a trezit si el, l-ar vrea rege, dar s-a trezit tarziu. Acum ce

sa-i facem…

I: Credeti ca mass media i-au creionat imaginea in mod diferit in functie de ideologii si

interese?

L.P.: Desigur.

I: Adica nu a fost o imagine unanima

L.P.: Nu. Pentru ca anumite persoane care acum 15 ani il laudau pe Rege, acum trecand in alt

partid politic il denigreaza cand vad deja ca oamenii au trecut deja de partea Regelui. Sunt

istorici care il prezinta asa cum trebuie dar nu-i citeste nimeni.

I: Cum ar trebui? Mai mult pozitiv sau mai mult negativ?

L.P.: Mai mult pozitiv. Mai mult pozitiv pentru ca la vremea cand a abdicat nu poate fi tras la

raspundere pentru asta. De ce? Pentru ca nu s-a asezat in fata plutonului sa zica: glontu-i

pentru mine, asta-i pentru mama.

I: Presedintele actual a spus ca este o tradare…

L.P.: Nu ne putem lua dupa cultura presedintelui

I: In final, ca profesoară de limba și literatura română, cum ați defini termenul de jurnalist,

accentuând principalele atribute ale meseriei sale.

L.P: Daca s-ar face jurnalismul dupa definitia din DEX, ar fi ok, numai ca tot omul trebuie sa

traiasca si depinde unde lucreaza jurnalismul respectiv si depinde de patronul care-l angajeaza

cat este de vertical. Pentru ca altfel nu-si va putea face meseria cum trebuie, ci cum i se

dicteaza.

I: Si cum definiti regalitatea?

L.P.: O perioada frumoasa dar nu stiu, astazi mi se pare desueta. Nu mai tinem de sangele

albastru, de viata traita dupa reguli. Astazi lumea se grabeste, parca nu mai are rabdare pentru

regalitate. Si in tarile unde functioneaza, regele are din ce in ce mai putine puteri. Puterea a

fost luata de prim-ministrii, de tehnocratii din jurul persoanei respective si sunt un fel de

marionete frumoase si desuete.

Transcript 2

Intervievator: Vasile Andra

Respondent: C. D, profesor de istorie


C.D.: Republica

I: De ce?

C.D.: Pentru ca este un sistem care permite schimbarea.


C.D.: Respect. Traditie.

28

I: care ar fi avantajele si dezavantajele monarhiei?

C.D.: ca avantaje, o continuitate si poate mai multa aplecare spre cultura, spre traditie, spre o

relatie mai normala cu oamenii fara a fi constransa de ideea de alegeri, de intelegeri politice

s.a.m.d, intre cei care conduc tara, adica un monarh si populatie.

I: Si dezavantaje?

C.D.: Faptul ca oamenii nu ar avea totusi posibilitatea de a face niste alegeri in ceea ce

priveste persoana care conduce tara si care o reprezinta la un moment sau altul. Nu

intotdeauna un monarh poate sa fie bun. Sunt cazuri in care cineva ajunge monarh si nu are

neaparat calitatile necesare.


primul în minte?

C.D.: Carol al II-lea

I: De ce?

C.D.: Pentru ca a fost un personaj foarte controversat care desi, catastrofal in ceea ce priveste

politica, a avut pe de alta parte anumite merite. Sau, pur si simplu, a fost rege intr-o perioada

in care Romania a avut un avans din multe puncte de vedere: economic, cultural.


fi fost mai bună?

C.D.: Nu neaparat. Societatea ar fi fost aceeasi chiar daca conducatorul ar fi fost din alt mediu,

baza piramidei ar fi fost aceeasi si probabil, problemele ar fi fost similare.

I: Considerați că prin instalarea puterii comuniste, regelui i s-a luat dreptul de a conduce sau


C.D.: Cred ca i s-a luat acest drept, pentru ca abdicarea a survenit dupa o perioada in care

comunistii, sprijiniti de Moscova, au distrus deja toate sistemele si mecanismele democratice

din Romania in cei trei ani de dupa razboi.

I: Considerați că un rege ar fi un mai bun mediator între forțele politice?

C.D.: Probabil da. Acest rege, probabil ca ar fi fost, pentru ca respectul pe care l-a obtinut el

ca persoana si statura sa morala i-ar fi permis acest lucru. Regele Mihai, propriu-zis, da.

I: Urmatoarea intrebare chiar asta era: ce impresie va face Regele Mihai?

C.D.: Este un om care a fost destul de incercat de-a lungul vietii. Are o experienta politica,

desi si-a cladit-o in niste vremuri extrem de tulburi si nu putem spune cu adevarat ca a putut

sa-si dovedeasca toata capacitatea.



C.D.: Domnia sa, asa cum am spus, este pusa sub semnul lipsei de experienta, intr-un fel. Era

destul de tanar, tara era intr-o vreme extrem de tulbure. Multe dintre deciziile pe care el le-a

luat au fost dictate de imprejurari. Din acest motiv cred ca actul de la 23 august, de exemplu,

nu apartine in totalitate Regelui, ci mai degraba conjuncturii, oamenilor politici din jurul sau.

El a trebuit, sub o forma sau alta, sa se plieze pe situatia existenta si in istorie nu prea exista

daca…Pur si simplu ei au judecat dupa datele pe care le aveau atunci. Daca ar fi stiut ce s-ar fi

intamplat dupa, daca ar fi avut asa o previziune, poate ca ar fi luat o alta decizie. Dar, repet,

oamenii politici judeca in functie de datele pe care le au in momentul existent si nu pot face

previziuni pe termen de 20 de ani, ce s-ar fi intamplat dupa.

I: Si abdicarea?

C.D.: In ce priveste abdicarea, a fost un act, pana la urma, firesc si normal. Avea de ales intre

a muri fara glorie pana la urma, pentru ca era o moarte si asta este, sau a incerca, a spera ca

poate pe viitor lucrurile se vor schimba si va reusi sa devina o resursa care, la o adica, sa fie

utila tarii sale.

I: Deci credeti ca Regele Mihai ar fi fost un conducator bun?

C.D.: ar fi fost un conducator bun daca situatia ar fi fost alta, daca comunismul nu s-ar fi

29

instaurat, daca sovieticii nu ar fi impus regimul de dictatura pe care l-au impus in Romania.

Daca vorbim despre ce s-a intamplat dupa 1989, poate Regele Mihai ar fi fost un rege bun, un

bun mediator, desi asta, repet, nu ar fi rezolvat problemele tarii.

I: Credeti ca ne-ar imbuntatati imaginea externa?

C.D.: Cred ca poate imbunatati imaginea externa, mai ales in ceea ce priveste relatiile cu acele

tari care au deja monarhii consolidate, Marea Britanie, sau tari in care are anumite relatii, tari

monarhice.

I: Ce impresie va fac ceilalti membri ai Casei Regale? (Regina Ana, Principesa Margareta,

Principele Radu)

C.D.: Mi se par oameni echilibrati care respecta o eticheta, care incearca sa pastreze un

anumit stil, sa spunem, al Casei Regale si fac asta pana in prezent destul de onorabil.

I: Principele Radu este destul de controversat…

C.D.: Principele Radu este destul de controversat. Faptul ca nu este propriu-zis din Familia

Regala, ci este casatorit cu Principesa Margareta si ca a fost actor sunt motive pentru care

oamenii tind sa-l trateze putin mai superficial, este un fosst actor care incearca sa aiba o

imagine corespunzatoare Casei Regale si cam atat. Asta este parerea generala. Parerea mea

este ca e un om echilibrat si din cate am vazut, un om care are un anumit nivel de inteligenta

si face fata onorabil obligatiilor pe care le impune apartenenta sa la Casa Regala.

I: In privinta urmasului Regelui Mihai, ar fi doua posibilitati: ori printul Nicolae, nepotul lui

ori Principesa Margareta. Care credeti ca ar fi mai potrivit?

C.D.: este aici o problema legata de legea salica, legea Casei Regale care, dupa cate stiu,

spune ca femeile nu pot succeda la tron.

I: Regele vrea sa o schimbe

C.D.: Regele vrea sa schimbe acest lucru acum cand se numeste Mihai de Romania si nu

Mihai de Hohenzollern si asadar s-a separat cumva de familia de Hohenzollern si lucrurile pot

fi mai simple in aceasta directie. Personal, cred ca Principesa Margareta ar o solutie mai

legitima in ochii romanilor cel putin. In orice caz, ori Principesa Margareta ori printul Nicolae,

oricare dintre ei ar ajunge sa conduca Casa Regala, aceasta va fi o functie de reprezentare, ei

vor mosteni cumva respectul si buna imagine pe care casa regala o are inca in ochii multora.

Nu stiu in ce masura ar putea sa faca schimbari sau nu stiu in ce masura vor mai putea sa aiba

impactul asupra societatii pe care il are regele Mihai.

I: Ati spus la inceput ca sunteti republican. Cred ca nu mai are rost sa va intreb ca daca

săptămâna viitoare s-ar organiza un recensământ cu privire la reinstaurarea monarhiei,

presupun ca nu ati vota „pentru”.

C.D.: Depinde de sistemul politic care ar fi pus in practica. Pentru ca un sistem monarhic in

ziua de astazi inseamna de fapt, asa cum este in toate tarile europene, un sistem parlamentar.

Romania nu este pregatita pentru un asemenea sistem in care sa avem un conducator cu

functie simbolica sau strict simbolica cum ar fi un monarh si sa avem la conducerea tarii

cateva partide. Experienta republicana din ultimii 20 de ani ne dovedeste ca nici cu

presedintia si cu sistemul acesta prezidential-republican nu prea ne merge bine dar un sistem

parlamentar, in momentul acesta, in care partidele sa decida absolut tot, mi se pare chiar mai

nociv. Inca nu sunt suficient de mature din punct de vedere politic.


C.D.: Da.


C.D.: In momentul acesta, are o misiune strict economica si politica, care, de fapt, inseamna

unul si acelasi lucru. Presa nu face educatie la noi in tara, si de fapt nu face educatie in nici o

alta tara din lume. In schimb, in alte tari, sa spunem, nivelul de educatie al oamenilor in

general face ca si presa sa adopte un anumit stil. Cu alte cuvinte, presa se galeaza dupa cerere,

dupa piata si nu invers. Din acest motiv, cred ca presa romaneasca astazi este o reflexie a

30

soecitatii noastre, asa cum si politica este o reflexie a societatii noastre. Deci, nu am o parere

buna despre presa asa cum nu am o parere buna, in general, despre societatea de azi.


C.D.: Mai ales, dupa Revolutie, impactul lor cred ca a fost unul pozitiv. A fost o perioada in

care presa citita avea foarte mare putere, in care exista o mare diversitate de opinii, multe

ziare, multe idei. Presa scrisa avea cu adevarat putere, era cea care interesa pe cei mai multi,

pentru ca, in general, televiziunile, la inceput, erau slab dezvoltate. Si consider eu ca a avut

un rol pozitiv in democratizarea tarii, pana la urma. In timp, lucrurile s-au schimbat, presa s-a

monopolizat un pic, s-a instaurat un monopol asupra presei, asa cum se intampla de altfel in

toata Europa si in toata lumea.


C.D.: Cred ca mult mai obiectiv decat o fac astazi.

I: Puteti sa va amintiti sau din cunostintele dvs, cum aratau ziarele din 90?

C.D.: Din cate imi amintesc, desi eram foarte mic, mult mai colorate si nu ma refer la imagini,

la culori, ci si la stil, la modul de scriere al articolelor, mult mai vehemente, mult mai

visatoare, mult mai angajate in a enunta o idee sau un mod de a gandi.

I: aveti sau ati avut vreun ziar preferat?

C.D.: Nu pot sa spun. Cred ca Adevarul era atunci un ziar care era foarte bun. Nu imi vin in

minte foarte multe nume care sa fie diferite. Curentul…erau cateva ziare care erau vazute ca

fiind mai mari, mai de anvergura, mai respectate dupa 89.

I: Credeți că modul de a face presa atunci s-a schimbat până în prezent?Este presa mai


C.D.: Nu stiu daca presa este mai obiectiva. Din ce in mai mult, cel putin vedem ca

audiovizualul domina mai mult, vedem ca exista un fel de presa de studio, dupa parerea mea,

in sensul ca nu se mai face foarte, foarte multa presa de investigatie. Este din ce in ce mai

dificil sa faci presa de investigatie pentru ca intotdeauna ziaristii se pot lovi de un subiect care

poate sa deranjeze patronul, s.a.m.d. si atunci, presa, nu pot sa zic ca a devenit mai obiectiva,

din contra, cred ca a devenit mai subiectiva si mai atenta in a discuta anumite subiecte care ar

putea deranja conducerea ziarelor s.a.m.d.

I: În legatură cu regele, ce imagine a domniei sale ați reținut din prezentarea presei, a mass

mediei în general?

C.D.: Imaginea pe care o tin minte cel mai mult este cea din 90 sau 91, nu mai tin minte exact

cand a venit in tara…

I: 92

C.D.: 92. si erau milioane de oameni pe strada. Si cred ca imaginea sau relatarea faptului ca

tancurile l-au oprit pe autostrada sa mearga spre Curtea de Arges a fost o imagine care a

demonstrat cata forta mai avea inca in imaginarul colectiv al romanilor, imaginea monarhiei.

I: În final, ca profesor, cum ați defini termenul de jurnalist, accentuând principalele atribute

ale meseriei sale.

C.D.: Un jurnalist ar trebui sa fie un om care sa expuna adevarul, sa informeze publicul asupra

a ceea ce se intampla cu adevarat in societate. Si sa nu se teama sa arate lucrurile intr-o

lumina cat mai obiectiva, desi intotdeauna, jurnalistul ca si omul, asa cum se intampla si in

istorie, isi impune punctul de vedere in modul in care reda o stire sau o informatie.

I: Si cum ati defini regalitatea?

C.D.: Ca o institutie care nu apartine neaparat trecutului, apartine si prezentului. O institutie

care de fapt ajuta pe oameni mai bine sa se identifice cu valorile tarii si cu trecutul ei, ceea ce

este un lucru important, pentru ca oamenii trebuie sa aiba un sentiment de mandrie atunci

cand se gandesc la tara lor si trebuie sa aiba si sentimentul ca tara lor nu a aparut ieri, nu a

aparut odata cu ei, ci a aparut cu foarte mult timp in urma. Si ideea de regalitate da tocmai

aceasta senzatie de traditie, de istorie, de apartenenta la un spatiu politic, la o tara, la o cultura.

31

Este unul dintre principalele avantaje ale monarhiei, aceasta senzatie ca strange mai mult

legaturile dintre om si structura politica din tara in care traieste.

I: S-a facut un sondaj mai demult, cred ca dupa Jubileul Regelui, in care 80 si ceva la suta

dintre respondenti au zis ca prefera republica. Dar, in acelasi timp, majoritatea l-au votat pe

Regele Mihai ca fiind personalitatea politica in care au cea mai mare incredere. Cum va

explicati acest lucru?

C.D.: Este un paradox. Cel putin, in cazul meu, paradoxul mi-l explic, dupa cum am spus, prin

faptul ca nu as dori ca puterea sa apartina in intregime partidelor politice. Desi, ca sa fiu

sincer, totusi ea apartine numai partidelor politice. Regele Mihai este un om respectat prin

prisma momentelor istorice prin care a trecut si pe care le-a influentat intr-un fel sau altul.

Este un om apreciat si prin prisma varstei sale si a vietii sale foarte incercate. Faptul ca

majoritatea oamenilor sunt republicani, arata poate totusi faptul ca ei ar dori sa se implice mai

mult, ar dori sa aiba mai multe de spus in conducerea tarii si considera ca a avea un monarh ar

face cumva ca optiunile lor sa fie mai limitate in ceea ce priveste alegerea celor care ne

conduc. Prefera sa aleaga un presedinte, asa cum este el, cu bune sau rele.

Transcript 3

Autorul interviului: Vasile Andra

Autorul transcrierii: Vasile Andra

Respondent: N.V., inginer


N.V.: Optiunea mea politică e republica.

I: De ce?

N.V.: Republica, pentru că mi se pare că la timpurile pe care le trăim este mai aproape de

doleanțele și cerințele oamenilor pentru realizarea visurilor fiecăruia.


N.V.: Monarhie, după părerea mea, înseamnă demnitate, echilibru, putere de înțelegere

superioară a tot ce înseamnă nevoile oamenilor.

I: Deci, care ar fi, după dumneavoastră, avantajele și dezavantajele monarhiei?

N.V.: Avantajele monarhiei ar fi că ar putea regla, ține un echilibru între puterea care se dă,

între partidele politice care vor să câștige puterea executivă într-un stat. Fiind, eu zic, așa cum

s-a dovedit și în trecut, în istorie, când monarhia a avut cu adevărat un rol important pentru

ceea ce a fost să devină România, după obținerea Independenței și viitorul ei ca stat. Având

un rol important de exemplu chiar în ceea ce a însemnat România Mare din 1918

I: Și dezavantaje?

N.V.: Dezavantaje, eu știu, la ora actuală, pentru noi nu este faptul că au fost peste 40 de ani

în care au fost în afara țării, faptul că Regele a avut și are o vârstă, după părerea mea, nu mai

putea să aibă un rol benefic în rezolvarea problemelor pe care le aveam noi după 45 de ani de

comunism.


primul în minte?

N.V.: Carol I.

I.: De ce?

N.V.: Carol I a fost, adevărat, și primul dar ca orice nouă formă de organizare a unei țări, a

32

fost primit cu reticență de forțele politicei ale României din acele timpuri, au fost momente în

care a fost pus într-o situație în care chiar să renunțe. Dar a avut o tărie de caracter

extraordinară și a demonstrat că el, cu adevărat, a iubit România și a reușit să învingă în

dispută cu cei de atunci, reușind ca monarhia să aibă un rol important în continuare în

destinele României.


fi fost mai bună?

N.V.: După părerea mea, faptul că au fost peste 45 de ani în care România a avut altă formă

de organizare, faptul că generațiile care au fost în această perioadă nu au avut posibilitatea de

a fi informate despre ce a însemnat monarhia, nu cred că mai avea șanse să revină și să mai

aibă un rol atât de important pe care l-a avut la începuturile sale în România.

I: Considerați că prin instalarea puterii comuniste, Regelui i s-a luat dreptul de a conduce sau


N.V.: Consider că i s-a luat acest drept, practic obligându-l să abdice. În situația de atunci din

păcate nu cred că putea să facă altceva, nu avea cum să se lupte cu forțele de atunci, mai ales

ca puterile acelei vremii, efectiv, ne-au lăsat pe mâna comuniștilor.

I: Considerați că un rege ar fi un bun mediator între forțele politice?

N.V.: Dacă, eu știu, comunismul nu reușea să dureze decât vreo 15-20 de ani și Regele Mihai

revenea sunt sigur că avea un rol important și reușea să facă ce a făcut și Carol I.

I: Ce impresie vă face actualul șef al Casei Regale a României, M.S. Regele Mihai I?

N.V.: Regele Mihai a fost un om extraordinar și este, însă datorită vârstei, el nu mai putea să

aibă un rol important, nu mai putea să-și exercite misiunea pe care ar fi avut-o dar a rămas

același om echilibrat, integru, demn și care cu adevărat iubește România.



N.V.: Sigur că în acele momente foarte importante ale istoriei având și o vârstă destul de

fragedă era greu să-și impună toate principiile și autoritatea. Dar, ceea ce s-a făcut la 23

august, eu cred că a procedat corect, era singura alternativă, și eu zic că a făcut-o pentru

binele poporului român și sperând că va rămâne în continuare regele țării. Dar forțele

comuniste l-au împiedicat și l-au forțat să abdice.

I: Deci abdicarea nu ar fi o trădare, cum spune președintele actual.

N.V.: În nici un caz

I: Credeți că Regele Mihai I ar fi fost un conducător bun?

N.V.: Da. Faptul că bunicii, strămoșii lui au dovedit, bine cu excepția lui Carol al II-lea, dar

predecesorii săi care au dovedit și au făcut lucruri extraordinare pentru România, prin ceea ce

a arătat în continuare, chiar fiind departe de țară, faptul că își iubește și a iubit România, eu

cred că putea să aibă un rol chiar mai important decât Carol I.

I: Credeți că Regele Mihai este un simbol al istoriei care ne-ar reprezenta mai bine pe plan

extern?

N.V.: Faptul că există legături din cele mai vechi timpuri cu Casele Regale din Europa, faptul

că mai sunt țări care au această formă de organizare, sigur că relațiile puteau să fie dintre cele

mai bune.

I: Ce impresie vă fac ceilalți membrii ai Casei Regale?(Regina Ana, Principesa Margareta,

Principele Radu)

N.V.: Sigur, o impresie destul de bună. Mai ales prin ceea ce face Principesa Margareta

dovedește că iubeste România, încearcă să ajute oamenii din România, mai ales oamenii

nevoiași, prin crearea de fundație. Dar, din păcate, cred că mai mult de atât nu poate face. Dar

oricum este de lăudat că face asemenea lucruri, ținând cont de faptul că au fost zeci de ani

departe de țară.

I: Principele Radu este un personaj destul de controversat. Ce părere aveți despre Alteța Sa?

33

N.V.: Nu știu prea multe despre el, dar nu ar fi fost o soluție pentru România la ora actuală.

I: Dacă săptămâna viitoare s-ar organiza un recensământ cu privire la reinstaurarea monarhiei,

cum ați vota?

N.V.: Nu. Aș vota cu nu, pentru că ți-am zis că la ora actuală, zic că nu. Și mai ales prin

structura Familiei Regale…dacă Regele Mihai ar fi avut ca urmaș parte masculina, sigur ca

am fi privit cu alti ochi. Dar in actuala forma nu cred ca se putea.

I: referitor la urmașul la tron sunt doua optiuni. Fie ar veni nepotul sau, Nicolae, fie s-ar

modifica din Constituția regală excluderea perpetuă a femeilor, iar în acest caz ar domni

Principesa Margareta. Care credeti ca ar fi mai potrivit?

N.V.: Tinand cont de cele spuse si faptul ca eu nu sunt pentru monarhie, e clar ca eu n-as fi

de acord cu nici una din modalitati.


N.V.: Da, de obicei, citesc presa, urmaresc cam tot ce scrie despre societate, despre oameni.


N.V.: Da, presa are un rol foarte mare tinand cont de faptul ca pe timpul comunistilor aceasta

nu avea libertate. Eu zic ca are un rol important si sigur ca in masura in care incearca sa redea

realitatea si sa fie neutra fata de putere, fata de opozitie. Sa fie pentru oameni in primul rand.


N.V.: a fost ceva extraordinar.dupa Revolutie au aparut atatea publicatii. Sigur ca cu timpul

s-au ceernut, au ramas numai cateva. Dar mi se pare normal sa fi fost asa, tinand cont de

faptul ca acest drept era interzis.


N.V.: Nu, din pacate, nu. Foarte multe ziare erau practic mostenitoare ale acelor ziare vechi

care, vezi doamne, s-au schimbat peste noapte. Si nu redau realitatea. Dar s a creat posibilitea

sa apara si alte publicatii noi care au avut un rol important in a reda realitatile vremii de atunci.

I: Puteți să vă amintiți cum arătau ziarele de la începutul anilor?Aveați vreun ziar preferat?

N.V.: Nu neaparat. De obicei apreciez un articol bine scris indiferent de ce ziar apare. Articol

care sa dezbata o problema reala.

I: Si cum aratau ziarele atunci?

N.V.: Cum sa arate? Erau, sigur, multe pastrau vechile obiceiuri sau vechile principii. E foarte

greu sa schimbi mentalitatea unui om, chiar ziarist fiind, sa schimbe peste noapte, sa

gandeasca altfel de cum gandea inainte. Si se scriau de toate, era o adevarata nebunie in cum

aratau in acele timpuri ziarele.

I: Credeți că modul de a face presa atunci s-a schimbat până în prezent?Este presa mai


N.V.: Da, timpul a cernut publicatiile, au ramas mult mai putine. Iar din acestea putine, din

pacate, nu toate sunt echidistante si neutre. Mai sunt si ziare de casa ale puterii, in general, iar

asta nu e un lucru benefic pentru oameni.

I: În legatură cu regele, ce imagine a domniei sale ați reținut din prezentarea presei, a mass

mediei în general?

N.V.: Regele, in general, presa l-a prezentat, vorbesc de o presa neutra, echidistanta, a fost

prezentat asa cum a fost el, un om care si-a iubit tara, un om care sigur ca ar fi putut face

foarte multe pentru Romania. Discursul tinut la aniversarea celor 90 de ani de viata a aratat

adevarata fata a Regelui care nu s-a schinbat, ci dimpotriva a aratat ca a iubit foarte mult tara

in care s-a nascut.

I: În final, cum ați defini termenul de jurnalist, accentuând principalele atribute ale meseriei

sale.

N.V.: Jurnalistul trebuie sa fie, sa oglindeasca in ceea ce scrie realitatea, sa judece corect tot

ceea ce se intampla, sa dezbata subiecte stringente pe care societatea le are, subiecte

importante care sa ajute un om sa inteleaga ce se intampla. Deci sa nu urmareasca cu tot

34

dinandinsul sa faca rating si sa dezbata tot felul de aspecte care nu sunt relevante, nu sunt

importante, pentru oameni.

I: Si cum ati defini regalitatea?

N.V.: regalitatea inseamna prestanta, demnitate, o reprezentare frumoasa a tarii in relatiile cu

celelalte state, o promotoare a libertatii omului, a exprimarii libere. Poate sa fie regalitatea un

simbol la noi.

I: Va multumesc pentru timpul acordat.

N.V.: Cu placere.

Bibliografie

1. Chelcea, Septimiu (2002). Construirea opiniei publice: rolul mass-media. În S. Chelcea.

Opinie publică. Gândesc masele despre ce și cum vor elitele?. București: Editura Economică

2. Coman Mihai, Libbrecht Liz. Victim or Victor? Mythologisation by the Local Press of

King Mihaï's visit to Romania. În: Réseaux, 1997, volume 5 n°1. p. 76 [Online] Disponibil la

http://www.persee.fr/web/revues/home/prescript/article/reso_0969-

9864_1997_num_5_1_3323. Accesat la data de 16.12.2011

3. Dancu, Ionel (2011). 1990-2011: Regele Mihai, alungat şi stimat, în funcţie de guvernare.

În Adevărul, 20.09.2011. [Online] Disponibil la

http://www.persee.fr/web/revues/home/prescript/article/reso_0969-9864_1997_num_5_1_3323

http://www.persee.fr/web/revues/home/prescript/article/reso_0969-9864_1997_num_5_1_3323

35

http://www.adevarul.ro/actualitate/politica/web-politic-regele-mihai-iliescu-constantinescu-

basescu_0_557944579.html Accesat la data de 16.12.2011

4. Negrutiu, F. (2011). Ipocritii, exaltatii si disperatii.[Online]. Disponibil la:

http://www.gandul.info/puterea-gandului/ipocritii-exaltatii-si-disperatii-8901951

5. Paleologu, Th. Prefață. În Autor colectiv (2009). Familia Regală: o istorie în imagini.

Târgoviște: Editura Cetatea de Scaun

6. Sandu, Dumitru (1996). Sociologia tranziției: valori și tipuri sociale în România. București:

Editura Staff

7. Wikipedia- The Free Encyclopedia. (16 decembrie 2011). [Online] Mihai al României.

http://ro.wikipedia.org/wiki/Mihai_al_Rom%C3%A2niei [Accesat pe 16.12.2011]

8. Zamfir, Cătălin. Puterea explicaţiei istorice: alternativele istorice. In C. Zamfir. Filozofia

istoriei. [Online] Disponibil la

http://193.231.1.3/file.php/1/publicatii/prof.dr._ZAMFIR_Catalin/Catalin_Zamfir_-

_Filosofia_Istoriei.pdf Accesat la data de 15.12.2011

http://www.adevarul.ro/actualitate/politica/web-politic-regele-mihai-iliescu-constantinescu-basescu_0_557944579.html

http://www.adevarul.ro/actualitate/politica/web-politic-regele-mihai-iliescu-constantinescu-basescu_0_557944579.html

http://193.231.1.3/file.php/1/publicatii/prof.dr._ZAMFIR_Catalin/Catalin_Zamfir_-_Filosofia_Istoriei.pdf

http://193.231.1.3/file.php/1/publicatii/prof.dr._ZAMFIR_Catalin/Catalin_Zamfir_-_Filosofia_Istoriei.pdf

Monarhia salvează România? -...

Documents

Transcript of Monarhia salvează România? -...