Modulul 4. - Modele ale comerțului electronic

Modelele comerţului electronic sunt cele mai discutate, fiind, de multe ori, cel mai puţin înţelese în

lumea Web, datorită modificărilor care apar în modelele economice tradiţionale şi a necunoaşterii

semnificaţiei celor noi. În cel mai simplu sens, un model reprezintă o metodă prin care o firmă poate să

se susţină, adică să producă profit, prin specificarea locului în care este poziţionată în lanţul valoric.

Chiar dacă se consideră că apariţia comerţului electronic determină dezvoltarea unor noi modele de

afaceri, sunt implicate modele deja verificate şi aplicate. Licitaţiile reprezintă unul din exemplele

evidente, fiind cel mai vechi model, utilizat pe scară largă, la nivelul întregii lumi, pentru stabilirea

preţurilor la produse, cum ar fi mărfurile agricole, instrumentele financiare sau produsele unice de genul

celor din domeniul artelor sau al antichităţilor. Firme precum eBay au popularizat modelul licitaţiilor şi au

extins aplicarea lor pe Web la o gamă largă de produse şi servicii.

Modelele specifice comerţului electronic sunt implementate în diferite moduri, existând

posibilitatea combinării diferitelor modele, ca parte a strategiilor pe Web. Modelele pe care le vom

prezenta nu le considerăm ca fiind exhaustive sau definitive, pentru că ele evoluează foarte rapid.

Pentru evaluarea unui model de afaceri specific comerţului electronic este bine să se aibă în

vedere câteva consideraţii de piaţă, după cum urmează:

· mecanismul pe care îl adoptă firma: B2B, B2C sau o combinaţie a lor;

· poziţionarea firmei pe lanţul valoric între clienţi şi furnizori;

· declaraţia de valoare şi grupul ţintă de clienţi căreia îi este adresată;

· modelul specific de generare a fluxului de venituri;

· reprezentarea firmei în lumea fizică şi virtuală (de exemplu prezenţă puternică pe piaţa fizică,

numai prezenţă online, rol de intermediar sau prezenţă mixtă).

În urma analizei diferitelor modele de afaceri dezvoltate pe Internet s-au desprins următoarele 9

forme ale comerţului electronic, ale căror caracteristici de bază sunt prezentate în tabelul 7.3:

· magazinul electronic (e-shop);

· participarea la licitaţii electronice (e-auction);

· magazinul universal electronic (e-mail);

· achiziţiile electronice (e-procurement);

· furnizori de servicii pentru lanţurile valorice (value chain service provider);

· comunităţi virtuale (virtual communities);

· platforme de colaborare (supply chain);

· third party marketplaces;

· brokeraj de informaţii şi alte servicii.

Unele dintre aceste modele sunt esenţiale pentru re-implementarea electronică a formelor

tradiţionale de a face afaceri. Altele merg mai departe de afacerile tradiţionale şi caută modalităţi

inovative pentru a adăuga valoare prin managementul informaţiilor şi îmbunătăţirea funcţionalităţii.

Crearea acestor noi modele de afaceri este fezabilă şi posibilă numai datorită largii deschideri şi

conectivităţi oferite de Internet.

Strategia conceptuală pentru noile modele de afaceri, create prin comerţul electronic, poate fi

abordată din perspectiva celor două tipuri de firme ce acţionează pe noua piaţă, şi anume:

· firme care încearcă să creeze un produs în totalitate nou sau un serviciu, cum este cazul

American Online;

· firme care încearcă să realizeze într-o manieră nouă un produs sau un serviciu deja disponibil pe

piaţa offline, cum ar fi eBay, care, prin intermediul Internetului, pune la dispoziţie o metodă

antică de comerţ, adică o casă de licitaţie.

În ambele cazuri, firmele sunt subiectul factorilor tradiţionali de rivalitate, cum ar fi abilitatea de

diferenţiere a produselor şi presiunea concurenţi lor, fiind vorba despre abilitatea organizaţională de a

reacţiona la forţele ce influenţează piaţa facilitată de Internet, ce deosebesc firmele între ele şi opţiunile

lor strategice. Diferenţierea în comerţul electronic reprezintă unul din factorii de succes, iar gradul în

care aceasta afectează reuşita sau eşecul este remarcabil.

În aceste condiţii, pentru dezvoltarea comerţului electronic se recurge, ca şi În cazul dezvoltării unui

produs sau sistem, la o serie de paşi, care reprezintă ciclul de viaţă al elementului supus dezvoltării.

Astfel, se consideră că ciclul de viaţă al construirii comerţului electronic constă din patru mari etape, şi

anume:

1. etapa de analiză, în care au loc:

· identificarea oportunităţilor oferite de noul mediu şi analiza SWOT;

· dezvoltarea unui plan de afaceri, în care sunt surprinse elementele ce caracterizează firma,

obiectivul pentru care se doreşte utilizarea Internetului, planul financiar şi managementul

proiectelor;

· conceperea planului de implementare şi identificarea mijloacelor prin care comerţul electronic

poate deveni funcţional;

2. etapa de proiectare, cu următoarele acţiuni:

· conceperea site-ului Web, la care trebuie să se urmărească şi aspectele financiare, în

funcţie de tipul site-ului şi complexitatea lui;

· obţinerea unei conexiuni Internet eficiente, respectiv identificarea serverului gazdă;

· construirea paginilor Web;

· testarea paginilor;

· publicarea site-ului;

· stabilirea mecanismelor de plată şi a legăturilor cu sistemele bancare, precum ŞI cu instituţiile

intermediare de autentificare a conturilor;

3. etapa de implementare, când se desfăşoară următoarele activităţi:

· instalarea storefronte-ului (pagina destinată clienţilor Web sau front end);

· implementarea procedurilor de preluare şi prelucrare a comenzilor;

· instalarea mecanismelor de plată electronică;

· implementarea politicilor de securitate;

4. etapa de funcţionare şi întreţinere, în cadrul căreia au loc activităţile de:

· asigurare a funcţionalităţii site-ului 24 de ore din 24, 7 zile pe săptămână;

· actualizare periodică a site-ului;

· urmărire a costurilor şi veniturilor obţinute;

· evaluare permanentă a modului de funcţionare din punct de vedere financiar, al eficienţei şi al

traficului pe site-ul Web.

Pe lângă aspectele tehnice care trebuie să fie avute în vedere la dezvoltarea comerţului, trebuie să

se acorde o atenţie deosebită şi comportamentului uman, pentru că în funcţie de acesta şi acţiunile

întreprinse vor avea sau nu succes.

În plus, etapele de proiectare, implementare, respectiv exploatare şi întreţinere surprind, în primul

rând, particularităţile tipurilor de produse sau servicii ce vor fi vândute, de varianta de vânzare,

mecanismele de plată acceptate de către firmă, posibilităţile de externalizare a anumitor activităţi ş.a.

Există numeroase firme care oferă soluţii online sau asistenţă în parcurgerea acestor etape, precum şi

mijloace sau tehnici adaptabile la mărimea firmei, natura ei, tipul sau modelul de comerţ electronic ce va

fi implementat. Dăm doar câteva adrese pentru unele din cele mai importante activităţi ce trebuie

efectuate în faza de proiectare:

· adrese pentru obţinerea de asistenţă în dezvoltarea mecanismelor de plată, a contului de piaţă:

www.americanexpress.com, www.mastercard.com, www.merchantaccount.net,

www.merchantexpress.com, www.beseen.net, www.ezmerchantacciounts.com;

· adrese pentru asigurarea culorilor de pe site-uri, ştiindu-se că acestea pot fi la fel de

importante ca şi cuvintele: www.paletteman.com, www.econs.com, www.visibone.com,

www.photodisc.com;

· adrese pentru instrumente software şi biblioteci grafice disponibile pentru Web

designeri: www.publishingperfection.com, www.freestuffcenter.com, www.clip-

art.com;

· adrese pentru soluţii de comerţ electronic: www.software.ibm.corn, http://carbo.icat.com,

www.microsoft.com, www.symantec.com, www.virtualspin.com, www.imsisoft.com.

Înainte de a lua o decizie cu privire la obiectivul firmei este necesar să se desfăşoare o activitate de

identificare a oportunităţilor existente, de evaluare a rezultatelor firmei de până acum. După stabilirea

poziţiei şi resurselor existente, firma poate recurge la conceperea a două planuri, planul de afaceri şi

planul de implementare a strategiei de dezvoltare a comerţului electronic.

Resurse Oprea, D., Airinei, D., Fotache, M. (coord.), Sisteme Informaţionale pentru Afaceri, Editura Polirom, Iaşi, 2002

Oprea, D., Dumitriu, F., Meşniţă, G., Proiectarea sistemelor informaţionale, Ed. Univ. „Al. I. Cuza”, Iaşi, 2006

Oprea, D., Meşniţă, G. - Sisteme informaţionale pentru manageri, Polirom, Iaşi, 2002

Oprea, D., Meşniţă, G., Dumitriu, F., Analiza sistemelor informaţionale, Ed. Univ. „Al. I. Cuza”, Iaşi, 2005

Meşniţă, G., Sisteme Informaţionale Contabile în contextul Globalizării, ed. Junimea, Iaşi, 2002

Popescul, D., Comerţ & afaceri mobile, Editura Universităţii „Alexandru Ioan Cuza”, Iaşi, 2007

*** - B2G, http://searchebusiness.techtarget.comlsDefinition/0,,sidI9--.EciS03766,00.html

Chaffey, D. - E-Business and E-Commerce Management, Prentice Hali, Financial Times, Harlow, England, 2002

Rappa, M. - .Business Models an the Web", in Managing the Digital Enterprise, http://digitalenterprise.org/models