PARTILE DE PLANTE MEDICINALE UTILIZATE IN TERAPEUTICAComponentele utilizate in terapeutica: frunze, flori, seminte, scoarte, radacini, rizomi, bulbi,etc. Morfologia partilor de te utilizate in terapeutica.RADACINAStructura interna a radacinii variaza in functie de dezvoltarea. In functie de aceste aspecte se vor intalni la radacini doua feluri de structuri :structura primarasistructura secundara.Structura primara a radacinii.Sevordistinge porninddelaperiferie spre centru urmatoarele tesuturi :Rizoderma este formata dintr-un singur strat de celule strans alipite intre ele. Este lipsita de cuticula pe suprafata ei, precum si de stornate. In schimb, numeroase celule ale rizodermei dau nasterela perisori absorbanti.Scoarta(sau parenchimul cortical). Este formata din mai multe straturi de celule parenchimatice. In structura ei se distingecutisul, paren-chimul cortical siendodermul.Cutisul (sauexodermul)este tesutul imediat urmator rizodermei care intareste rolul protector al acesteia. El este format din celule mai mult sau mai putin poliedrice, strins alipite intre ele si cu membrana impregnata cu suberina.Parenchimul cortical este format din numeroase straturi de celule parenchimatice.Endodermul este ultimul strat spre interior al scoartei si else prezinta sub forma unui inel de celule.Cilindrul central(sau steiul) este un complex de tesuturi care alcatuiescca o coloana ce ocupa intreg centrul radacinii.In structura lui sedisting :perinclul, fasciculele lemnoase, fasciculele liberienesimaduva.Pericicluleste alcatuit dintr-un strat de celule ce captuseste fata interna a endodermului.El este format din celule strans lipite intre eleDin acesta vor lua nastere radicelele si radacinile adventive. Tot el este acela caredanastere la muguri adventivi.Fasciculelelemnoase au un contur mai mult sau mai putin circular si sant formate din trahee, parenchim lemnos si fibre lemnoase.Fasciculeleliberiene au si ele un contur circular si sint formate din tuburi ciuruite, celule anexe si parenchim liberianM a d u va (sau parenchimul medular) este tesutul care ocupa centrul radaciniisi trimite prelungiride tesut parenchimatic intre fascicolele lemnoase si cele liberiene sub forma deraze medulare primare.Structura primara a radacinii la monocotiledonate. Un exemplual acestei structuri prezentam aceea a radacinia de la stinjenel.Pe o sectiune transversala facuta la nivelul perisorilor absorbanti se poate vedea orizodermadin ale carei celule iau nastere perisori absorbanti unicelulari. Dupa rizoderma urmeazascoarta.A carei zona periferica prezinta cateva straturi de celule cu membrana suberificata,alcatuind cutisul sau exoderma,sub care se aflaparenchimul corticalformat dincelule maricu membrana celulozica. Ultimul strat al scoartei formeazaendodermulStructura primara a radaciniiladicotiledonate.Ca exemplu de astfel de structura este aceea de la radacina de piciorul cocosuluiAstfel, la suprafata se aflarizodermadin celulele carei iau nastere perisorii absorbanti. Sub aceasta urmeaza cutisul sauexoderma care este formata dintr-un singur strat de celule cu membrana suberificata.Dupa cutis urmeaza parenchimul corticalStratul cel mai intern al scoartei alcatuieste si la acest tip de radacinaendoderml,care prezinta o structura speciala, si anume, celulele parenchimatice din care este alcatuit nu au ingrosari prin impregnarea membranei cu lignina, ci ingrosarile sint de natura suberoasa.Dupa endoderm urmeaza apoicilindrul centralin structura caruia se gasesc aceleasi elemente ca si in cilindrul central de la stanjenel, adicapericiclul unistratificat,fasciculele lemnoasecu protoxilemul si metaxilemullor,carealterneazacu fasciculele liberienecuprotofloemulsimetafloemul lor. In centrul radacinii se aflamaduva,formata din celule parenchimatice, care trimiteraze medulare primareintre fasciculele lemnoase si liberiene.Structura primara a radacinii la criptogramele vasculare - aceea de la radacina de feriga, curizodermaunistratificata, din care iau nastere perisori absorbanti, dupa care urmeaza .cutisulformat din mai multe straturi de celule cu membrana suberificata si, in continuare, tesutulparenchimatical scoartei. Penultimul strat al scoartei este format dintr-un strat de celule care au membrana lignificata, alcatuind un inel sclerenchimatic in jurul endodermului.Endodermulinsusi are celulele putin alungite. Cilindrul central este format dinpericicluunistratificat, pe care se sprijina douafascicule liberienesi doua,fascicule lemnoase.La unele te scoarta nu formeaza un tesut compact, ci in cazul radacinilor acvatice ea prezinta numeroase spatii cu aer.contin amidon incantitate mare, incare cazuniiautori mainumesc endodermulstrat amilifer.Variatii in structura cilindrului central.De obicei. in structura primaraa radacinii se afla un singur cilindru central. Sint insa cazuri de radacini care prezinta doua sau mai multe cilindre centrale. In primul caz: se spune ca radacinile sintmonostelice,iar in al doilea caz radacinile sint,di-saupolistelice.Structura secundara a radaciniiLa un mare numar de pliante structura primara a radacinii se pastreaza tot timpul vietii lor.Astfel este cazul la majoritatea criptogamelor vasculare, la unele monocotiledonate si chiar la unele dicotiledonate. Insa, la dicotiledonatele si gimnospermele care traiesc mai multi ani, structura primara se completeaza cu o structura secundara rezultata din aparitia si functionarea celor doua meristeme secundare caracteristice :cambiul si felogenxd.Cambiul (sauzona generatoare libero-lemnoasa).Apare sub forma unor arcuri de celule meristematice, care se intercaleaza intre lemnul si liberul primar.Cambiul isi incepe activitatea primavara si si-o inceteaza toamna,Felogenul (sauzona generatoare suberofelodermica).Contribuie si el la formarea tesuturilor secundare din structura radacinii.Felogenul functioneaza ca si cambiul, bifacial si periodic, si da nastere lasuber secundar,pe fata sa externa ssi lafeloderm,pe fata interna, puberul secundar, impreuna cu felogenuil si felodermul, alcatuieste asa-numitulperiderm(scoarta secundara).RADACINILE SURSA DE MEDICAMENTSe valorifica in farmacii. sub forma preparata, parti din te cunoscute sub termenul general dedroguri vegetale, canesint reprezentate fie prin organe vegetative (radacini, tulpini sau frunze), fie prin organe de reproducere (flori,fructesau seminte).In cazul radacinilordrogurileprovenite dela acest organ se .cunosc sub termenul general deRadix',care se plaseaza inaintea denumirii tei de la care provine. Astfel, in Farmacopeea Romana sint citate : radacina denalbasub numele deRadix Althaeae,radacina de genti- anaRadix Gentianae,radacina de lemn-dulce Radix Glycyrrhizae(sauRadix Liquiritiae),radacina de ipecaRadix Ipecaeuanhae,radacina de ciubotica-eucululRadix Primulae,radacina de sapunarita RaSix Saponariae.De multe ori radacinile nu se pot recolta singure, sau principii_activi pe care ii contin se gasesc si in alte organe care se recolteaza odata cu radacinile respective. Astfel, este cazul de la valeriana unde radacinile se recolteaza odata cu rizomii. Astfel,Radix Althaeae provenita de laAlthaea officinalis se utilizeaza datorita continutului ei in substante mucilaginoase. Prescriindu-se in afectiuni bronhice ca expectorant.Radir. Rp.lladnnnnp(provinedelaAtropa belladonna)se intrebuinteaza datorita continutului ei alcaloizi (atropina, scopolamina, hioscitamina etc.)Radix Gentinae(care provine de laGentiana luiea)se intre se intrebuinteaza datorita continutului ei in glucosizi amari care stimuleaza pofta de mincare.Radix GhjcjjrrJiizae(provine de laGlycyrrhiza glabra)se intrebuinteaza mai ales ca indulcitor la prepararea de siropuriRadix Primuaeprovine de laPrimula ofjicinalissi se intrebuinteaza datorita continutului ei in saponine care o face sa fie utilizata ca expectorant si depurativ (curata sangele).FRUNZAFrunza este un alt organ vegetativ specific telor superioare.Ea se caracterizeaza prin aceea ca traieste in mediul aerian prezinta o simetrie dorso ventrala sau monosimetrica, are crestere limitata si con tine pigmenti clorofilieni cuprinsi in plastide care au rol atit pentru: viata tei cit si pentru existenta intregii vieti pe Pamint.Originea.Frunza provine din niste formatiuni care apar in vecinatatea yirfului vegetativ al tulpinii ca niste excrescente numiteprimordii foliare,ce iau nastere din functionarea tunicii si numai in rare cazuri participa si primele 12 straturi ale corpusului. Din punct de vedere filogenetic, frunza apare in regnul vegetal incepand de la muschii superiori,.Citpriveste fiziologia frunza indeplineste functia fundamentala in procesul de fotosinteza, dar in acelasi timp si functiile de transpiratie, respiratie etc.3.2.3.1.MORFOLOGIA FRUNZEILa cele superioare frunza este alcatuita din trei parti constitutive :limbul(sau lamina),petiolul(sau codita) siteaca(sau baza frunzei Pe linga acesasta se mai pot intilni la frunza formatiuni anexe care constituie caractere de specificitate pentru anumite te.3.2.3.1.1. Partile componente ale frunzeiLimbul sau lamina frunzei. Este partea cea mai importanta a frunzei. Se caracterizeaza prin marea dezvoltare in suprafata pe care o prezinta, grosimea sa fiind foarte redusa. Limbul frunzei este partea care iese usor in evidenta la o frunza nu numai prin suprafata lui ci si prin aspectul mor fologic pe care il prezinta .Dupa acest aspect distingem mai multe forme de frunze :rotunda(circulara sau orbiculara), cum este frunza de la par Pyrus sativa, de la plop Populus tremula, eliptica,asa cum este frunza de fag Fagus silvatica; ovatacare are conturul unui ou, cum este, deexemplu, la unele specii de par Pyruscommunis,cu partea mai latita a frunzeiorientata spre petiol.Limbul foliar este alcatuit din .mai multe elemente dintre care evidente sint : baza, yirful si marginile lui. Cit priveste marginile limbului foliar, acestea pot fi intregi sau prezinta incizii (crestaturi) ce patrund foarte putin in limbul foliar sau patrund mai profund, uneori chiar pina la mijlocul limbului foliar. In cazul frunzelor cu marginea intreaga aceasta poate fi taioasa (ca o lama de cutit bine ascutit), asa cum este la frunza de porumb si. In general, la frunza multor graminee.In functie de aspectul marginii limbului foliar, frunzele pot fisimpleatunci cind marginea lor intreaga cind prezinta margini cu inciziimici, sau chiar cu incizii ceva mai adinci, cu conditia ca limbul sa nu fie impartit in segmente. Cind insa inciziile patrundadanc in asa fel ca suprafata limbului foliar este impartita in mai multe segmente bine individualizate segmente care se numescfoliole,frunza se numestecompusa.Consistenta limbului care este de obicei moale poate fipieloasa.cum este cazul frunzelor asa numitecoriaceecare caracterizeaza mai ales tele din climatul cald, si mediteranean.Referitor la culoarea frunzelor, in mod obisnuit acestea sint verzi.. Sint de asemenea cazuri cind pe suprafata aceleiasi frunze se disting alternante de mai multe culori cum este de exemplu cazul frunzelor asa-numite panasate' la care culoarea verde alterneaza cu zone de culoare albicioasa (frunza de artar american ).Interesante si cultivate tocmai din acest motiv ca te ornamentale prin apartamente, sunt frunzele de mireasa(Coleus),la care suprafata frunzei poate fi colorata diferit in rosu, verde si galben.Petiolul sau codita frunzei. Petiolul este acea parte care face legatura intre limb si tulpina, jucind rol in orientarea frunzei spre lumina, in sustinerea ei cit si in amortizarea loviturilor aplicate pe limbul foliar (picaturi de ploaie, actiunea vintului etc). El nu se gaseste la toate frunz zele astfel ca din acest punct de .vedere frunzele se impart inpetiolateacelea care au petiol sinepetiolatezi (sausesile) cele care sint lipsite de petiol(pungulita Thlaspi arvense,tutunulNicotiana acum).Ca forma, petiolul poate ficilindricsau are o forma comprimata, umflata, aripata, foliacee etc. Sint cazuri cind forma petiolului sufera schimbari chiar pe traiectul sau. Astfel, 1a petiolul frunzei de plop tremurator Populus tremulus,baza lui este tortita paralel cu suprafata limbului foliar, pentru ca in zona lui centrala sectiunea petrolului sa_ fie circulara iar in zona de intersectie cu limbul foliar sa fie usor turtita perpendicular pe suprafata acestuiaBaza frunzei. Este partea cu care frunza se insera pe tulpina. Insertia se face fie printr-o simpla dilatare a bazei petiolului, fie prin dezvoltarea unei formatiuni care inconjoara tulpina de la nivelul unui nod noclul de insertie) pina la nodul superior al acestuia. Formatiunea aceasta poarta numele deteaca(sau vagina) si este caracteristica gra-mineelorFormatiuni anexe frunzelor.La unele te, in afara de limb, respectiv teaca, frunzei, se gasesc formatiuni suplimentare situate fie la baza limbului, fie la baza petiolului. Dintrecele situate la baza limbului mentionam ligula si urechiusele, iar dintre cele situate la baza petioluluistipelelesiochrea.Ligulaeste o formatiune membranoasa situata la locul de contact intre limbul foliar si teaca. Ea este caracteristica pentru frunzele gramineelor si serveste adesea la identificarea lor.Urechiuselesint situate tot la acest nivel si tot la graminee doarcasedeosebescde ligula prin aceea ca provin din prelungireamarginilor limbuluifoliaravindoformacaracteristica pentruunele te; constituiesieleun criteriu dedeterminareaunorspecii.Stipelelesint situate la baza petiolului si se afla de obicei cite doua dispuse simetric deoparte si de alta a luiOchreaeste o formatiune de aspectul unui guleras care inconjoara tulpina la nivelul nodului unde se insera frunza. Ea rezulta din concresterea stipelelor, este piperul baltii.3.2.3.1.2. Dispunerea frunzelor pe tulpinaDispunerea frunzelor pe tulpina, respectiv pe ramuri nu este in-timplatoare ci se supune unor reguli bine silite care poarta numele defilotaxie.Exista cazuri cand la un nod se insera o singura frunza, cind la acelasi nod se insera cite doua frunze fata in fata sau se insera mai multe frunze sau chiar smocuri de frunzeDintre factorii de mediu un rol important in aceasta privinta il joaca lumina care, atunci cind vine dintr-osinguradirectie,orienteazafrunzele in sensul directiei ei ; mai mult, pentru a se acoperi prin cresteri diferite ale petrolurilor de la noduri suprapuse, se ajunge ca limbul diferitelor frunze sa se dispuna la acelasi nivel fara a se acoperi unul de altul. Aoeasta dispozitie poarta numele demozaic foliar3.2.3.1.3.Tipuri de frunzeSe disting mai multe tipuri de frunze si anume:cotiledoanele, frunzele inferioare, frunzele mijlocii si frunzele superioare..Cotiledoanele. Sint frunzele embrionare, ele gasindu-se in interiorul semintei si acumulind substante de rezerva. La tele cu saminta dezvelita numarul lor este variabil putind fi de la l-15, pe cind la angiosperme numarul lor este de doua sau de unul, criteriu care sta la baza impartirii lor in cele doua clase :DycotyledonataesiMonocotyledonatae.Sint si te, putine cazuri, la care embrionul este lipsit de cotiledoane(Viscum, Ctiscuia,unele orhidee etc.).Frunzele inferioare. Cunoscute si sub numele de catafile, se caracterizeaza prin dezvoltare incompleta si prin situarea lor pe tulpini subterane unde indeplinesc functia de acumulare a substantelor de rezerva, dar mai ales de protectie (tunicile bulbilor si a 'bulbotuberculilor), dar se pot gasi si la organe aeriene cum este cazul solzilor care invelesc mugurii.Frunzele mijloci. Numite si nomofile,sint frunze normale asimila toare (croiofile). Dupa jocul de insertie, pot fi frunzebazilare,care se insera la baza tulpinii, sau frunze cauliane,care se insera in lungul tulpinii.Frunzele superioare. Se mai, numeschipsofilesi sint reprezentate de frunzele dispuse in regiunea florilor sau a inflorescentelor. in aceasta categorie intrabracteelesituate la baza mugurilor florali sau a inflorescentelor.3.2.3.1.4. Nervatiunea frunzeiPrivind limbul foliar in suprafata sau prin transparenta se poate vedea cum el este strabatut de o impletitura de fascicule din ce in ce mai fine, cu cit ne apropiem de marginea limbului. Acestea nu reprezinta altceva decit traiectul tesutului conducator care alcatuieste asa-numitelenervuriale frunzei. Totalitatea nervurilor din frunza constituienervaiiuneasieareprezintauncaracterdespecificitate.Cit priveste vizibilitatea nervurilor din frunza, aceasta difera de la caz la caz. La unele te, mai ales la acelea cu frunzele membranoase, nervurile sint bine vizibile, in, timp ce la altele, cum sint tele cu frunze coriacee, nervurile devin vizibile prin proeminarea lor pe una din fete in special pe fata inferioara iar la tele cu frunze groase, carnoase vizibilitatea nervurilor este foarte redusa.Raportul dimensional al nervurilor in majoritatea cazurilor nu este acelasi. Se poate deosebi o nervura de dimensiuni mai mari care poarta numele de nervuraprincipala(datorita faptului ca este situata in mijlocul frunzei se mai numeste nervuramediana).Aceasta se ramifica in nervuri de ordinul I, care se ramifica la rindul lor in nervuri de ordinul IINervurile constituie, scheletul de sustinere al limbului foliar si, in functie de felul lor de ramificatie se disting mai multe tipuri de nervatiuniFrunze uninerve. Sin acelea strabatute de o singura nervura cum sint frunzele de la unii muschi, de la coada calului.Frunze cu nervatiune dichotomica. Sint frunzele la care nervurile se ramifica din doua in doua.Frunze cu nervatiune monopodiala. Sint cele mai frecvente, in special la dicotiledonate unde acest tip de ramificatie se desfasoara intr-un singurFrunzele palmatinervesintacelea lacarenervurile sintdispuse inLimb precum degetele de la o mina.Nervatiune arcuata.La unele te cu limbul foliar oval nervurile acestora pleaca divergent din petiol, se arcueaza si converg din nou spre virful frunzei. Astfel de cazuri intilnim la arborele de scortisoaraNervatiune paralela.Este intalnita la monocotiledonate si in special la acelea la care limbul foliar are forma liniara3.2.3.1.5. Durata si marimea frunzelorLa tele efemere si la cele anuale frunza traieste tot atit cat tulpina, uscindu-se si murind odata cu aceasta. La tele plurianuale-insa, pot fi cazuri cind frunzele se reinnoiesc in fiecare perioada de vegetatie sau dupa un numar anumit de astfel de perioade. La acestea viata frunzei este de mai scurta durata decat aceea a tulpinii,Plantele care isi pierd frunzele dupa fiecare perioada de vegetatie se numescte cu frunze cazatoare{saucaduce),iar cele care isi pastreaza frunzele doua sau mai multe perioade de vegetatie se numescte cu frunzepersistente.Caderea frunzelor.In climatul nostru acest fenomen se datoreste adaptarii telor la succesiunea anotimpurilor, caderea frunzelor petrecindu-se odata cu instalarea timpului rece. Din acest punct de vedere tele care isi pierd frunzele pe timp rece se numescheimonofobe, iar acelea care isi pierd frunzele in anotimpul secetos se numescxerofobe.Plantele heimonofobe din climatul nostru se mai numesc simonociclice,frunzele lor formindu-se primavara si cazind toamna. Sunt unele te care nu isi pierd frunzele odata cu venirea toamnei ci acestea se mentin pe tulpina intreg anul. Astfel de te se numesc olociclicefrunzele lor formindu-se primavara si schimbindu-se abia in primavaras urmatoare cu alte frunze noi, asa cum este la pochivnic;.Durata frunzelor. La tele cu frunze persistente durate de viata a acestora nu este aceeasi cu durate de viata a tulpinii, ci pot dura mai multe cicluri de vegetatie din care cauzase mai numesc frunze pleiociclice. Ele cad pe rand dupa o perioada de timp variabila, de la cazla caz. Asa este cazul coniferelorMarimea frunzelor.Variaza si ea nu numai de la ta la ta ci chiar si pe aceeasi ta. In general, frunzele inferioare (catafilele) si cele superioare (hipsofilele) sant mai mici dedit frunzele mijlocii3.2.3.2. ANATOMIA FRUNZEIElementele fundamentale ale frunzei nu sant altceva decit continuarea elementelor din structura tulpinii. Ele nu prezinta insa o si metrie radiara ca la tulpina, ci o simetrie dorso-ventrala, ca rezultat al adaptarii acestui organ la indeplinirea functiilor de fotosinteza, prin aceasta simetrie marindu-se suprafata de captare a luminii. Spre deosebire de cele descrise la structura radacinii si a tulpinii, la frunza nu se intilneste decit structura primara si numai in cazuri exceptionale o structura secundara.La o frunza normala, se deosebesc structura petiolului si structura limbului foliar.3.2.3.2.1. Structura petioluluiEpidermapetiolului nu este altceva decit o prelungire a epidermei tulpinii, fiind acoperita de cuticula si avind stomate si peri. Sub epiderma urmeazaun tesut parenchimaticcare este o continuare a parenchmului cortical din structura, tulpinii. Acest parenchim este format din celule rotunjite sau poliedrice, bogate in cloroplaste si prezentand adesea spatii intercelulare sau meaturi. In parenchimul cortical sant inglobatefasciculele conducatoare libero-lemnoaseprovenite si ele din fasciculele tulpinii, care se despart din cilindrul centralNumarul fasciculelor libero-lemnoase din structura petiolului, acesta variaza, fasciculele fiind innumar de unul sau mai multe. Cind sunt mai multe fascicule libero-lemnoase ele nu sint dispuse sub forma unui cerc ca in structura tulpinii, ci sub forma unui arc de cerc iar dimensiunile lor nu sint aceleasi.Cu privire laendodermulcare insoteste fasciculele libero-lemnoase, fie ca acesta inconjoara fiecare fascicul in parte similar cazurilor de po-listelie, fie ca_inconjoara toate fasciculele ca un endoderm comun.3.2.3.2.2. Structura limbului foliarReprezinta, la rindul ei, o continuare a structurii petiolului, cu o accentuare si mai pregnanta a simetriei dorso-ventrale si bilaterale, ca ur roare a dezvoltarii suprafeteiEpidermase diferentiaza pe cele doua fete ale limbului (epiderma superioara si epiderma inferioara), cu anexele caracteristice acestui tesut (stomate, peri tectori, peri secretari etc).Tesutul, parenchimaticce se continua din petiol este cuprins intreaceste doua epiderme si alcatuiestemezofilulIn mezofil sint cuprinse si fasciculele libero-lemnoase care reprezinta o continuare a celor din petiol. Ele au liberul orientat spre fata infe-rioara_a limbului foliar si lemnul spre fata superioara a lui. Fasciculele pot fi inconjurate de un endoderm captusit cu periciclu, sau aceste tesuturi pot lipsi din structura fasciculelor libero-lemnoaseUrmarind structura anatomica a frunzei in scara filogenetica a telor, constatam ca ea prezinta diferente legate de graduldeevolutie atelor.La briofite. La muschi sediferentiazapentruprima datafrunza. aceasta prezentind cea mai simpla organizare structurala. La pteridofite. Frunza are o structura ceva mai complexaprezentind unpetiol bine dezvoltat la cere mai superioare, de asemenea si un limb foliar mai bine dezvoltat.La gimnosperme. In special la conifere, frunza prezintaostructuracaracteristica,fiindformatadintr-o epidermacu celule mici avind membranele foarte ingrosate si prezentind din loc in foc stomate adancite sub nivelul epidermei. La suprafata epidermaesteacoperita de o cuticula groasa. Sub epiderma urmeaza o zona de tesutmecanic sclerenchimaticcarealcatuieste asa-numitahipoderma.Mezofilul este constituit din celule poliedrice ale caror membrane trimit prelungiri sub forma de creste perpendiculare pe membranele laterale sicare se numescsepteTesutul conducator este format din doua fascicule libero-Iemnoase de tipcolateral inchis,cu liberul orientat spre fata inferioara si lemnul spre tata superioara a frunzei.La angiosperme. Acestea au structura cea mai evoluata, atit a petioluluicit si a limbului foliar.Variatii in structura frunzei. Ca si in cazul radacinii si al tulpinii se pot intalni variatii in toate tesuturile ce intra in alcatuirea frunzei si, mai mult decat la oricare organ vegetativ, variatiile pot fi provocate aici de factorii de mediu in care traieste ta respectiva.Variatii in structura epidermei.simt cazuri cand ea nu este, formata dintr-un singur strat de celule ci din doua sau chiar mai multe,La frunza multor graminee se diferentiaza din epiderma niste celule cu aspect cular numite buliforme carora li se asociaza celuledin me-Zofil. Aceste celule sant bogate in apa si joaca rol in indoirea sau rasucirea frunzei pe timp de seceta, cind aceste celule pierzand apa isi mic-soreaza volumulVariatiile legate de stomatese refera si la raportul pe care acestea il au cu suprafata,epidermei..Variatii in structura mezofilului.Se refera atit la grosimea lui cat si la raportul dintre parenchimul palisadic sicel lacunos .Grosimea mezofilului variaza in functie de ecologia telor. la unele te el este foarte redus, format din unul sau doua straturi, de celule, pe cind la, altete, dimpotriva, o dezvoltaremare jucind rol de tesut de depozitare de apa,cum este la cele din climatul secetos.Variatii legate de factorii de mediu.Acestea sint date de mediul acvatic sau subteran.La cele cu frunzele submersestructura limbului se caracterizeaza printr-o epiderma finalipsita de cuticula,stomate siperi,prin mezofilul redus si nediferentiat in parenchimpalisadic silacunos, darfoarte bogat in lacune aerifere, cat si prin dezvoltarea slaba a nervurilor care simt lipsite de tesut mecanic de intarire.La cele cu tulpini subteranefranzele sufera doua feluri de modificari: fie ca se dezvolta foarte slab sau chiar deloc, fie ca se dezvolta foarte mult, adica se hipertrofiaza. Primul caz se intilneste la frunzele de pe rizomii de rogoz(Carex),care au forma de solzi bruni, iar al doilea la frunzele ce intra in alcatuirea, bulbilor (de exemplu, la ceapa). La acestea din urma epiderma ramine subtire si lipsita de cuticula pe cind mezofilul ia o dezvoltare mare jucind rol de tesut de depozitare materii de rezerva.Actiunea luminii asupra structurii frunzei. Se exercita atit prin durata cat si prin intensitate. Frunzele expuse la lumina continua sint mult mai groase, iar diferentierea mezofilului lor in parenchim palisadic si lacunos.Frunzele sunt supuse la o alternanta de lumina si intuneric prezinta caracterele descrise la, limbul foliar.Citpriveste intensitatea luminii, observatii facute pe frunze crescute in plin soare si frunze aflate la umbra au aratat ca frunzele dezvoltate la lumina solara au suprafata mai mare, epiderma acoperita cu o cuticula groasa, diferentiere pregnanta a mezofilului in parenchim palisadic, bogat in clorofila si parenchim lacunos, iar fasciculele libero-lemnoase bine dezvoltate, sunt incluse intre arcuri de sclerenchim ; la frunzele dezvoltate la umbra aceste caractere sant mai putin . pregnanteInfluenta temperaturii. Se manifesta in sensul ca cele din climat rece sunt in general mai mici, frunzele lor sint acoperite de o cuticula groasa, stomatele ingropare in epiderma mezofilul este gros si omogen. alcatuit mai ales din celule palisadice foarte bogate in clorofila.3.2.3.4. Frunza sursademedicament.Drogurile de provenienta foliara poarta prefixul Folium': Folium Althaeae (frunza de malba mare), Folium Belladonnae (frunza de fnatraguna), Folium Boldo, Folium Cynarae (frunza de anghinare), Folium Digitalis (frunza de degetel rosu), Folium Eucalypti (frunza de euicalipt).Astfel, frunza de nalba mare(Folium Althaeae)contine mucilagii, ceea ce face ca ea sa fie prescrisa ca expectorant, in afectiuni bronhice etc. Frunzele de matraguna(Folium Belladonnae)contin alcaloizi din care principal esteatropina cu intrebuintari in oftalmologie, avind proprietatea de dilatare.Frunza de eucalipt(Folium Eucalypti)este un produs de import cu intrebuintari datorate continutului sau inuleivolatil Frunzele se folosesc si pentru prepararea de extracte (de exemplu,Extractum Blladonnae siccum, Ex-tractum Boldi fluidum, Extractum Hamamelidis flu'.dumFLOAREA LA ANGIOSPERMEFloarea este organul de inmultire al telor superioare. Ea apare in regaul vegetal la gimnosperme, astfel ca acest organ caracterizeaza numai ultimele doua unitati sistematice mari ale regnului vegetal : gimnospermele si angiospermele. Prezenta florii la aeeste te le-a conferit si denumirea deantofite,adica te cu flori(tanthos floaresi fitonta) De asemenea, prezenta florii a constituit un importantcriteriu Ea este un organ aerian si isi are originea in muguri anumiti (muguri florali sau muguri micsti).ANATOMIA FLORIIElementele florale apar la virful mugurilor florali sau a celor micsti sub forma deprimordiiasemanatoare cu primordiile foliare caredaunastere frunzelor. Ele se dezvolta acropetal intr-o anumita ordine asa cum sint situate in alcatuirea florii. Astfel, primordiiIe de la baza mugurului vor da nastere sepalelor, dupa care urmeaza primordiile din care se vor dezvolta petalele, apoi acelea ale staminelor, iar virful muguruluiva da nastere elementelor componente ale carpelelor.Structura sepaleieste foarte apropiata de structura frunzei. Ea prezinta, pe o sectiune transversala, o egiderma superioara si o egiderma inferioara prevazuta cu stomate. Intre cele doua epiderme este cuprins mezofilul format din parenchim asimilator bogat in clorofila, care da culoarea verde acestor elemente florale. In mezofil sint cuprinse nervurile formate din fascicule libero-lemnoase in care lemnul este orientat spre epiderma superioara iar liberul spre cea inferioara.Structura petaleiaminteste de structura frunzei, cu unele mici abateri. Asttfel, frecventa stomatelor este mult, mai redusa, iar mezofilul nu mai prezinta papanchim asimilator si nici clorofila, culoarea petalelor fiind data de pigmenti colorati de natura glucozidicaIn afara de aceasta, structura anatomica a petalelor se mai caracterizeaza prin finetea nervurilor alcatuite din tesutul conducator, ca si prin frecventa prezenta a celulelor sau tesuturilor secretoare de nectar sau oleuri volatile acestea putind fi continute chiar in structura epidermei.Structura staminei.Se remarca o deosebire intre structura filamentului staminalsistructuraanterei.Structura filamentului staminalse aseamana cu structura petiolulul delafrunza, cu deosebirea ca la filamentul staminal diferitele tesuturi sant mai putin dezvoltate decit in petiol. Vom distinge, deci, o epiderma urmata de un parenchim cortical, iar in centrul acestuia un fascicol libero-lemnos, avind liberul orientat spre santul longitudinal bine vizibil pe una din laturile filamentului staminalStructura antere,la prima vedere cele doua loji separate intre ele printr-un sant care este mai profund pe fata interna a anterei. Fiecare loja polenica este formata la rindul ei din doi saci polenici separati la suprafata anterei printr-un alt sant lateral si mult mai putin profund decat cele care delimiteaza lojile polenice. La matuiritatea anterei sacii poleniei fuzioneaza intre ei prin resorbtia peretilor celulari despartitori dintre ei, asa ca in fiecare loja ramane cate o singura lacuna mare in care se afla graunciorii de polen.Legatura intre lojile polenice si cu filamentul staminal este facut prin intermediul unui tesut parenchimaticcare alcatuieste conectivul.Prin mijlocul acestuia trece fasciculul libero lemnoscare se continua din filamentul staminal, terminandu-se in conectiv.Peretele lojei polenice este alcatuit dinir-untesut epidermalla suprafata, urmat de untesut mecanic,ale carui celule au peretii ne- uniform ingrosati. Sub acest, strat urmeaza apoizona de celula, care, in evolutia anterei, degenereaza si care se numeste stratul tranzitoriu sub care urmeaza stratul tapet care captuseste fata interna a sacilorpolemici si care are o existenta efemera.In interiorul sacilor polenici se gasesc graunciorii de polen. 'Graunciorii de polenau forme morfologice caracteristice (sferica, eliptica), dupa care se pot recunoaste usor.Eiauingeneraldimensiuni microscopice.Un grauncior de polen este format dintr-o membrana externa groasa, cu pori, nuimitaexina,care are o compozitie diferita in functie de gradul de maturizare al graunciorului de polen . Urmeaza o a doua membrana care este subtire,celulozica si care captuseste fataInterna a exinei, numitaintina.Cele doua membrane invelitoare ale graunciorului de polennu au aceeasi grosime pe toata intinderea lor ci prezinta, zone ingrosate si zone neingrosate, aranjate in asa fel ca zonele ingrosate ale exinei corespund cu zone neingrosate ale intinei si invers.Interiorul graunciorului de polen este ocupat de o masa abundenta de citoplasma in care seacumuleza materii de rezerva. Foarte diferite din punct de vedere chimic. In masa citoplasmei sa afla incluse doua sinergide : nucleul vegetativ si nucleul generativStucturapistilului. Se disting structurialeovarului.stiluluisi stigmatului.Ovarul, fiind o frunza metamorfozata, va prezenta o structura apropiata de aceea a limbului fo-liar. Vom intilni si aici doua epiderme, dintre care spre deosebire de ceea ca cunoastem de la frunza una este externa (provenind din epiderma inferioara a frunzei metamorfozata) si una este epiderma interna care captuseste camera ovariana. Cele doua epiderme vin in contact pe linia de sutura a marginilor carpeleicealcatuieste ovarul si unde ia nastere un tesut special, trofic, curolde dirijare a traiectului tubului pole-nic si care este tesut conducator.Intre cele doua epiderme,se afli mezofilul, format dintr-un tesut. pacenchimiatic lipsit de cloroflia si in care sint adapostite fascicule libero-lemnoase cu tesutul lemnos orientat spre epiderma interna, cel liberian spre epiderma externa.In camera ovariana se gasesc ovulele care se fixeaza de tesutul placentar prin intermediulunui pedicelnumitfunicul.Legatura intre funicul si ovul seface prin intermediulhilului.Ovulul este invelit in doua in doua ivelisuri numiteintegumente,carese acopera unul pe altul (un integument intern si unul extern). Aceste integuinente lasa la extremitatea ovulului un mic orificiu intre ele, orificiu numitmicrobii.Integumentele cuprind intre ele un tesut parenchimatic numitnucela,iar in aceasta situat in vecinatatea micropilului se aflasacul embrionar,despartit de micropil printr-un tesut numitcalota.Sacul embrionar este partea cea mai importanta a ovulului, in el gasidu-se cuprinse 7 celule.STILUL- Structura sa se aseamana cu structura unui petiol, astfel ca pe o sectiune transversala facuta in stil vom distinge o epiderma la suprafata incatrese pot vedea uneori stomate reduse. in lungul sti-lului se poate distinge un jgheab longitudinal care este prelungirea li-niei de sutura a carpelelor ce intra in alcatuirea ovarului. In lungul acestui jgheab se distinge un tesut trofic care se prelungeste aici tot Dinregiunea de sutura a carpelelor si cace este un tesut conducatorrestul stilului fiind ocupat de tesut parenchimatic in care este cuprins un fascicul libero-lemnos cu lemnul orientat spre tesutul trofic conducatorStigmatul. Structura lui se aseamana cu aceea a stilului doar ca aici se diferentiaza din celulele epidermice,formatiuni papiloase care secreta substante zaharate si lipicioase cu rol de hranire, retineresi germinare a graunciorului de polen pe suprafata acestui component al pistilului.3.2.4.1. MORFOLOGIA FLORII3.2.4.1.1. Elementele componentePedunculul si pedicelul florii. Sint elementele prin care floarea se insera pe ramura tei. La tele la care ramurile se termina cu mai multe flori, distinctia intre peduncul si pedicel este neta, pedunculul reprezentind portiunea terminala a ramurii respective, iar pedicelul suportul fiecarei fiori in parte. Adeseori delimitarea pedicelelor se poate face si dupa prezenta uneia sau mai multor frunze reduse, situate la baza lor si care se numesc bractee.Axul floral(receptaculul). Esteportiunea terminala apedicelului.Estefoarte scurt si variaza ca aspect de la forma discoidala(Fraqaria),la forma conica(Ranunculus),forma de cupa(Rosa),forma de taler etc..Sepalele. Reprezinta invelisul extern al florii si totalitatea lor alcatuiestecaliciul.Sepalele sint frunze mici, metamorfozate, in general de culoare verde si indeplinesc un rol protector (cind sint verzi si asimilator). Nu totdeauna sepalele sint de culoare verde. De exemplu la floarea de lalea(Tulipa),la cea de crin(Lilium)etc. sepalele sint colorate la fel cu petalele.Petalele alcatuiesc cel de-al doilea in- velis al florii : totalitatea lor poarta numele decorola.Si ele sint frunze metamorfozate, dar, spre deosebire de sepale, sint de obicei colorate, ceea ce le imprima vizibilitate de la distanta pentru insectele polenizatoare. Nu totdeauna insa petalele sint colorate, putind fi cazuri de flori la care petalele au culoarea verde ; in acest caz corola se numestesepaloida.Numarul petalelor variazadela caz la caz (este fix la aceeasi specie) si insertia se face pe unul, doua sau mai multe cercuri (verticile), sau chiar pe o spirala continua.Forma corolei este diferita, putind avea aspect tubulos, asa cum este la majoritatea comptozeelor, forma de clopotel, forma de pilnie cum este la multe curcubitacee si convolvulacee (dovleac, castravete, volbura etc) forma biliata cum este la labiate (urzica moarta, cimbrisor, salvie etc.).Ca si in cazul caliciului, corola poate fidialipetala, adica sa aiba petalele libere intre ele, saugamopetalacu petalele uniteCit priveste durata si chiar prezenta corolei putem avea cazuri cind corola sa dureze un timp mai indelungat, sau un timp foarte scurt asa cum este, de exemplu, la florile de in(Linum usitatissimum)sau cele de la mac(Papaver rhoeas),care se scutura foarte repede. De asemenea, pot fi cazuri in care florile sa fie lipsite de corola, in carecaz se numescapetale,.Caliciul si corola alcatuiesc invelisul floral sauperiantul.Cind insa nu se poate distinge caliciul de corola, sepalele si petalele asemanindu-se intre ele, atunci invelisul floral se numestepengon, iar elementele componente ale lui poarta numele detepale.In acest caz perigonul poate fisepaloid.cind este colorat in verde ca de exemplu, la urzica,(Urtica dioica),la cinepa(Cannabis sativa)etc, sau este un perigonpetaloidcind elementele sale sint colorate asa cum este cazul la majoritatea telor din familiaLiliaceae, .Staminele alcatuiesc in totalitatea lor,androceulflorii (organul masculin al florii).O stamina (frunza modificata, fertila) este alcatuita din trei componente, si anume:filamentul staminal. conectivul si antera.Filamentul staminal.Putem avea cazuri de flori inr care filamentele tuturor staminelor sa fie de aceeasi lungime. dupa, cum sint cazuri in care sa nu fie egaleFilamentele staminale pot fisimplesauramificate,de asemenea liberesauconcrescute,alcatuind unul, doua sau mai multe manunchiuri de stamine. Cind staminele sint unite toate intr-un singur manunchi androceul se numestemonadelfExista cazuri cind filamentul staminal este concrescut cu corola ca, de exemplu, la ciuboticacucului(Primula officinalis),cimbrisor(Thy-mus vulgaris),zambila(Hyacinthus orientalis)etc. sau concreste cu carpelele,fenomendenumitginadrie,calamarullupului(Aristolochia Cgfpho),vanilie(Vanilia plahifolia)etc.Conectivul.Este extremitatea superioaraa filamentului,avind de oparte si alta sacii polinici ai anterei.Antera.Este elementul fertil alcatuit din doua jumatati simetrice nu-mite loji polinice, separate prin conectiv; fiecare loje este alcatuita din catedoi saci polinici. Asa cum s-a mentionat, antera se leaga de filamentul staminal prin conectiv, care poate fi situat la baza anterelor sau pe partea lor dorsala. Anterele pot filibereintre ele sauconcrescute(sinanterie)Numarul staminelor variaza dupa specie si acest caracter constituie unul din criteriile de clasificare a angiospermelor.Dispozitia staminelor pe receptaculul floral poate ficiclicasauspirociclica.In cazul dispozitiei ciclice staminele primuluicercsantdispuse in dreptul sepalelor, cele de pe al doilea cerc in dreptul petalelor, cele de pe al treilea cerc din nou in dreptul sepalelor si asa mai departe.Pistilul(gineceul).Reprezinta partea femeiasca a florii. El este alcatuit din trei parti, si anuirie : ovarul, stilul si stigmatul! si isi are ori-nea din frunze metamorfozate.Ovaruleste partea bazala a pistilului si provine din metamorfoza lim bului foliar, printr-o indoire pe fata superioara a acestuia. El are forma unei butelii si inchide un spatiu intern care se numestecamera ovarianaincare sintadapostiteovulele.Marginilecarpeleiformeazaplacenta, zona de insertie a ovulelor.Ovarul poate fiunilocularcind poseda o loja sauplurilocularcind cuprinde mai multe loji(Solanaceae, Liliaceae, pflyinaeeae)Stilulreprezinta prelungirea nervurii mediane a limbului carpelar. El variaza ca lungime de la caz la gaz, putind exista florilonqistile(cu stilul lung) saubrahistile(cu stilul scurt Brevistile),Stigmatuleste ultima parte a stilului. El poate avea o forma globoida(solanocee), foliacee (stinjenel), stelata (mac) etc. si prezinta o suprafata papiloasa si lipicioasa care permite aderarea si germinarea polenului.Ca pozitie ovarul ocupa extremitatea terminala a receptaculului care este in general convex, si nu concreste cu acesta. Ovarul poate fi situat in virful receptaculului (ovarsuperior), floarea numindu-se in acest cazhipogina,poate ti afundat pe jumatate in receptacul cu care concreste ovarul fiind perigin (ovar semiinferior) sau poate fi afundat complet in receptacul (ovar inferior) si atunci ovarul se numesteepigin3.2.4.5. FLOAREA SURSA DE MEDICAMENTDrogurile provenite din flori poarta prefixul..Flores'urmat de numele teiSint si cazuri cind mi _se utilizeaza intreaga floare ci numai parti din ea. in special stigmatele. Astfel este cazul laStigmata Crocide laCrocus sativus(sofranul), de laStigmata Maydisstigmatele deZea mays(adica matasea de la porumb) etc.

3.2.5. FRUCTUL3.2.5.1. MORFOLOGIA FRUCTULUIIn cele mai frecvente cazuri fructul provine din transformarea peretelui carpelar sau, mai precis, a ovarului, asa ca este explicabila asema-narea generala afructelor cu forma ovarului din care ele provin. Cum insa ovarul poate fi monocarpelar sau pluricarpelar, acest caracter se reflecta si asupra (fructelorin sensul ca ovarele monocarpelare vor da nastere lafructe simple,dupa cum, de asemenea, vor rezulta fructe simple din ovarele pluricarpelare dar cu carpelele concrescute, pe cind ovarele(plurioarpelare cu carpelele libere (apocarpioe) vor da nastere la fructe multiple.Putem intilni si cazuri cind la formarea fructuluinu participa numai varul ci si alte elemente ale florii. In unele cazuri ovarul este intim concrescut cu receptaculul floral, acesta luind parte la geneza fructului (de exemplu, la margara etc), mai mult uneori acesta se dezvolta peste fructul propriu-zis alcatuind un inyelis al acestuia(DEexemplu,maces), rezultind, in acest caz, unfruct fals.Sint cazuri cind la alcatuirea fructului iau parte si invelisurile florale (cum este la dud) sau chiar axa inflorescentei impreuna cu invelisurile florale (cum este la ananas).Toate acestea influenteaza mult asupra aspectului morfologic al fructelor, facindu-se pe baza lor o prima clasificare a fructelor insimple(acelea care provia, dintr-un ovar monocarpelar sau pluricarpelar cu carpelele concrescute multiple(cele care provin dintr-un ovar pluricarpelar apocarp) fructe compusesi fructefalse(acelea care provin din alte elemente ale florii sau chiar ale inflorescente/).3.2.5.2. ANATOMIA FRUCTULUIReflecta, in mare, structura anatomica a peretelui carpelar. In cazul fructului partea principala o reprezinta pericarpul, care se diferentiaza inepicarp, mezocarpsiendocarp,dintre care epicarpul si endocarpul ramin subtiri iar mezocarpul poate lua o dezvoltare mare acumulind in el substante de rezerva, ori constituind la majoritatea fructelor comestibile, partea carnoasa a lor. Exceptie de la aceasta regula o prezintafructelecitrice (portocale, lamii, grape-fruit etc), la care celulele epidermei interne a carpelei dau nastere unor excrescente, de aspectul unor mici burdufuri, in care se acumuleaza substantele de rezerva, ele devenind carnoase si constituind partea comestibila a fructului; epicarpul (coaja) acestor fructe este groasa.Fructecarnoasedehiscente.Sint fructelecarnoase caresedeschidla maturitate. Exemplu este fructul de castan salbatic(Aesculus hippo-castanum),de nvc(Juglans regia),. capsula carnoasa de la slabanog(Irrnatip.ns nolli-tangere)etc.Fructe uscate indehiscente.Sint acele fructe la care pericarp este uscat si care nu se deschid la maturitate.Fructe uscate dehiscente. Sint cele mai raspindite fructe dinnatura,aspectullor morfologicsimecanismullorde deschidere variind foarte mult.Pastaia dehiscenta.Este caracteristica majoritatii leguminoaselor. Ea provine djntr-un ovar unicarpelar cu ovulele dispuse marginal si parietal si se deschide de-a lungul a doua linii : una aceea a sudurii carpelei sialtaanervuriimediane,rezultind douavalve.Semintele sint inserate pe peretele fructului. Tipic este fructul de la fasole(Pha-seolus vulgaris),cel de la salcimul galben(Laburnum anagyroides),de la salcam(Robinia pseudoacacia)etc.Folicula.Este tot un fruct care,insa,se deschide de-a lungul unei singure linii,aceea a sudurii carpelei.Ea caracterizeaza multe ranunculaceecanemtisorii(Delphinium consolida),omeagul(Aconitumnapellus)etc.Silicva.Esteunfructprovenitdinovarbicarpelar,cucarpelele unite pe marginile lor.Cutimpul,ininteriorul acestuia se formeaza un peretedespartitornumitseptdecareseprindsemintele.Silicva este fructul caracteristic al cruciferelor si ea se deschide de jos in sus.Aiciapartine fructulde la mustar(Sinapis alba),varza(Brasica oleracea),micsunele(Cheiranthuscheiri),micsandre(Erysimumcheiran-thoides)etc.Capsula.Este un fruct provenit dintr-un ovar pluricarpelar sincarp. Ea are numeroase forme morfologice si variante legate de felul ei de deschidere.Fructele multiple. Toate formele de fructe amintite pina aici fac parteacestea sint grupari de mai multe fructe simple pe unacelasi receptacul'Polidrupa.Este un fruct carnos care provine din mici drupe reunite pe acelasi receptacul conic Se care se desprind cu usurinta. De exemplu, fructulde la zmeur(Rubus idaeus),mure(Rubus caesius).Poliachena.Este, de asemenea, un fruct multiplu dar uscat, destul de frecvent la te, mai ales la ranunculacee si rosacee. In acest caz, la formarea fructului participa si receptaculul floral, care fie ca ramine uscat cum este la majoritatea potentilelor(Potentilla anserina coada racului,Potennua repatans cinci degete etc), fie ca devine carnos transformindu-se intr-un fruct fals, cum este cazul la fragi(Fragaria vesca),capsuni(Fragaria elatior)etc.Fructele compuse.Iau nastere din gineceu policarpic si la formarealorparticipasialteelementealefloriisau chiaraleinflorescenteiConulsaustrobilul.Este caracteristic hameiului(Humulus Ivpulus),laconstituirea caruia participa si bracteele. Fructele false. Acestea nu se dezvolta dinovar,cidinalteelementeflorale.Globula.Este fructul caracteristic la ie-nuer(juniperus communis).El provenind din 3 solzi care se unesc intre ei si devin cainijOiSi.Boaba falsa.Este fructul de la maces(Rosa canina)la_care receptaculul floral da nastere unui fruct fals, cao urna, ce inchide in interiorul ei fructele adevarate.3.2.5.5. FRUCTUL SURSA DE MEDICAMENTDrogurile de provenienta din fructe poarta prefixul.Fructusurmat de numele tei din care provine. Astfel :Fructus Anisi siellatieste fructul dela Iliciumanisatum, Fructus Anisi vulgariseste fructul de laPimpinella anisum(molura),Fructus Cajoricieste fructul de laCapsicum annuum(ardeiul),Fructus Qarvieste fructul de laCarum carvi(chimionul),Fructus Coriandrieste fructul de laCorlandrum sativum(coriandrul),Fructus Foeniculieste fructul de laFoeniculum vulgare(anasonul dulce),Fructus Juniperi(sauBaccae Juniperi)este fructul de laJuniperus vulgaris(ienuperul),Fructus Sennae(sauFoliculi Sennae)este fructul de laCassia angustifoliasiCassia acuti-folia.Ca si la celelalte droguri si aici avem cazuri cind nu se foloseste fructul intreg ci numai unele componente ale sale. Astfel este coaja de portocal Pericarpum AurantiisauCortex Aurant'ii Fructus cozile de cires Stipites Cerasorum pulpa unor fructe caPulpa Tamarindorum,prin care se intelege partea carnoasa a fructului de laTamarindus indicaetc.3.2.6. SAMlNTA LA ANGIOSPERMESaminta provine din transformarea ovulului dupa ce a avut loc fecundarea. Ea poate fi inchisa in fruct, asa cum este cazul la angio- sperme, sau neinchisa in fruct, asa. cum este la gimnosperme. Plantele careproduc saminta in ciclul lor de dezvoltare onitogenetica poarta numele despermatofite.3.2.6.I. MORFOLOGIA SEMINTEIForma si marimea semintei variaza de la o ta la alta constituind uneori caractere de specificitate. Astfel. la mustar saminta este aproape sferica si are diametrul cuprins in jur de 1 mm. la in este ceva mai mare si de forma alungita, turtita. La fasole si la ricin saminta are o forma aproape reniforma, cu un ax longitudinal de circa 1 cm si unul transversal ceva mai mic. La mazare, in schimb, semintele sunt aproape sferice si au diametrul in jur de 0,5 cm.Astfel,la orhideesemintelesintin numarmare in acelasi fruct (fructepolisperme)iardimensiunealor esteextremdemica.Acesta este si motivul pentru care orhideele se mai numescmicrosperme (mierosmic sisperma saminta). In schimb, la unii palmieri cum este cel de cocos si in special laiLodoicea,saminta ajunge pina la 8 kg in greutate.La altepliante(graminee, composee)infructseafla o saminta (fructemonosperme).3.2.6.2. ANATOMIA SEMINTEIO saminta tipica este alcatuita din embrion, endosperm si tegument seminalEmbrionul.provine din diviziunea oului care,dupafecundatie, se divide in doua celule suprapuse : una in imediata vecinatate a micro-pilului si alta in continuarea acesteia. Prima celula, prin diviziuni repetate, va da nastere asa-numituluisuspensor; a doua celula sufera doua diviziuni succesive rezultind 4 celule care se divid din nou si rezulta un octant (opt celule) in care primele 4 celule sint situate central iar celelalte le acopera. Aceste celule continua apoi sa se divida formind un masiv celular numitproembrion.Proembrionul reprezinta primul stadiu al embrionului propriu-zis. In cazul dicotiledonatelor, la extremitatea proembrionului incepe sase diferentieze un sant care imparte suprafata acestuia in doua proeminente simetrice ce constituie punctul de plecare in geneza celor douacotiledoane.Sint insa cazuri in care cele doua proeminente nu se dezvolta simetric, ci una se dezvoltamai mult formind un cotiledon, pe cind cealaltaraminenedezvoltata.Estecazul monocotiledonatelor,la careembrionulVa prezenta un singur cotiledon. Sint si cazuri in care apar nu numai. doua cotiledoane. ci mai multe, asa cum este, de exemplu, la gimno-sperme (10 15 cotiledoane).In cazul dicotiledonatelor, intre cele doua proeminente se diferentiaza apoi un masiv de celule, care constituie punctul de plecare in geneza mugurasului, jntre cotiledoane si muguras formindu-seaxa epicotilaa embrionului, care se continua sub cotiledoane cu axa hipocotila. iar incontinuarea acesteia va lua nastere radicala embrionuluiEndospermul. Provine din diviziunea celulei triploide ce_s-a format in urma fecundarii nucleului secundar al sacuIui embrionar cu unul din nucleii spermatici. Aceasta celula, numita sizigot accesoriu,sufera la inceput o diviziune al carei mecanism nu este inca pe deplin elucidat in urma careia se formeaza doua celule diploide care isi continua diviziunea, in urma acestor di-yiziuni se formeaza mai multi nuclei in jurul carora nu are loc formare de membrane de separatie. Nucleii nou formati se dispun in toata masa sacului embrionarcare creste sti el in volum Aspectul contiinutului sacului embrionar este laptos in acest stadiu, bogat in substante de rezerva atit hidrati de carbon, cit siproteinesi grasimi. El reprezinta o forma tranzitorie catre endospermul definitiv, putind fi bine sesizat, mai ales la grammee unde constituie asi numita faza de bob in lapte'. Cu timpul insa, intre nucleii endospermului laptos se formeaza membrane de separatie care progreseazadelaperiferiasaculuiembrionarsprecentrulacestuia,asa ca se diferentiaza structura celulara a endospermului care primeste o consistenta cornoasa.Sint insa unele te la care endospermul pastreaza daca nu to- tal cel putin in parte aspectul laptos. Este cazul nucilor de cocos, la care portiunea centrala a endospermului este laptoasa constituind laptelede cocos comestibil, iar portiunea periferica este solida.In.dezvoltarea semintei pot fi cazuri in care endospermul sa fie con-sumat complet de catre embrion m dezvoltarea sa si cazuri in care en-dospermul sa persiste. In functie de prezenta sau lipsa endospermului, semintele se impart inalbuminate,acelea care contin endosperm siexalbuminate,cele care sint lipsite de endosperm.In functie de materiile de rezerva care se acumuleaza in saminta, sint seminte cuendosperm oleaginosin care se acumuleaza mai ales substante grase(semintele de in cinepa, floarea-soarelui, dovleac etc), seminte cuendosperm amidonosin care se acumuleaza., .amidonul (semintele de la graminee )seminte cuendosperm cornosin care se acumuleaza hemiceluloza ca substanta de rezerva (seminteledecurmal, seminte cuendosperm gelatinosetc.Tegumentul seminal. Provine din transformarea integumentelor ovulului. El este alcatuit de obicei in doua zone diferentiate una externa, sclerifioata si rezistenta care se numestetestasi o zona interna, moale, celulozica, numitategmen.Testa este formata din doua feluri de celule, unele superficiale, palisadice si cu lumenul foarte ingust si altele profunde, ca niste mosorele cu lumen de asemenea ingustj prin depunerea centripeta a ligninei cariile impregneaza membrana celulara. Tegumenul, la rindul sau, este format din zone de celule al caror numar variaza, membrana celulara a acestor celule raminind subtire, celulozica.Adeseori micropilul se astupa mai mult sau mai putin si lasa o mica impresiune care poarta numele dehil.Funiculul lasa si el o impresiune a carei forma si pozitie este in functie de pozitia pe care a avut-o fata de ovul.3.2.6.4.SAMINTA SURSA DE MEDICAMENTDrogurile care provin din samimta poarta prefixul..Seman'urmat de numele tei de la care ele provin.Astfel :Semen Cotfeaesint semintele de la cafea(Coffea arabica), Semen Colchicisemintele de laColchicum autumnale(brindusa de toamna),Semen Laburnisemintele de laLaburnum anagyroides(salcimul galben).Semen linisemintele de laLinum usitatissimum(mul),Semen Sinavissemintele de laSinapis nigra(mustarul),Semen Strophantisint semintele de laStrophanthus hispidussau alte specii de strofant,Semen StrychnisauNux vomicasint semintele de laStrychnos nux vomica(nuca vomiea sau turta lupului) etc.