MODUL IIModele ale sănătăţii şi boliiObiective operaţionale: prin parcurgerea acestui modul studentul va cunoaşte:1. Dimensiunile, componentele şi gradele procesului de sănătate2. Factorii care determină starea de sănătate şi boală3. Dimensiunile stării de bine şi a calităţii vieţii4. Relaţia dintre sănătate şi boală5. Modele explicative şi aplicative ale stării de sănătate şi boalăCuvinte cheie: sănătate, boală, stare de bine, calitatea vieţii, model biomedical, modelbiopsihosocial.2.1. Conceptul de sănătateO caracteristică esenţială a psihologiei sănătăţii este, aşa cum arată şi numele disciplinei,focalizarea pe sănătate. Psihologia sănătăţii se numără printre primele discipline care propunecomutarea atenţiei de la boală către sănătate. Astăzi se cunoaşte mai mult despre cauzele bolii decât despre factorii care contribuie la menţinerea sănătăţii. Reconceptualizarea noţiunii de sănătate şi boală prin prisma noilor abordări reprezintă după unii autori a doua “revoluţie medicală” (Yanovitz, 1992).Sănătatea este percepută de multi dintre noi doar prin prisma uneia din aceste dimensiuni:NEGATIV vs. POZITIV• Sănătatea ca absenţă a bolii şi dizabilităţii• Sănătatea ca stare de bine fizică, psihică şi socială.FUNCŢIONAL vs. EXPERIENŢIAL• Sănătatea ca adaptare şi rezultat al unor procese de reglare optimă (Annandale, 1999)• Sănătatea ca măsură în care individul este capabil, pe de o parte, să îşi realizeze aspiraţiile şinevoile proprii, iar pe de altă parte, să răspundă adecvat mediului social, fizic şi biologic(Starfield, 2001)Cercetările realizate de Blaxter (1990) şi Staiton-Rogers (1991) pe loturi populaţionale largi,identificat următoarele percepţii laice (de simţ comun) asupra sănătăţii:• Sănătatea ca un dat natural• Sănătatea ca o valoare• Sănătatea ca dar divin• Sănătatea ca responsabilitate individuală• Sănătatea ca voinţă• Sănătatea ca drept fundamental• Sănătatea ca lipsă a bolii• Sănătatea ca resursă (de a muncii, de a te bucura de viaţă)• Sănătatea ca produsÎn fapt, sănătatea este o:stare complexă şi multidimensionalăstare relativă şi variabilăstare procesual-dinamică

Organizaţia Mondială a Sănătăţii (OMS) defineşte sănătatea ca "integritate anatomică şi funcţională,capacitate de confruntare cu stresul fizic, biologic, psihic şi social, capacitate de protecţie împotrivaîmbolnăvirilor şi morţii premature, confort fizic, psihic, social şi spiritual, ca stare de bine".Sănătatea nu este o stare pe care o ai în întregime sau o pierzi în întregime. Starea de sănătatecompletă este aproape la fel de iluzorie ca şi cea a fericirii. Complexitatea stării de sănătate este datăde dimensiunile, componentele şi gradele diferite pe care le presupune:9I. Dimensiunile sănătăţii:biologică (anatomică, fiziologică şi biochimică);psihologică (cognitivă, emoţională, comportamentală);socio-profesională (roluri, relaţii, aspiraţii);spirituală (valori, religie, experienţe non-cotidiene)II. Componentele sănătăţii :absenţa bolii, disfuncţiei şi dizabilităţiirezistenţă fizică şi fiziologicăatitudinea pozitivă faţă de viaţă (a percepe scopul şi semnificaţia vieţii)asumarea controlului propriei vieţiiacceptarea de sinerelaţionare socială pozitivăstare subiectivă de bineIII. Grade ale sănătăţii:sănătate optimăsănătatesănătate aparentăsănătate precarăsănătate foarte precarăAşa cum reise din definiţia OMS, modelul de abordare a sănătaţii este unul holistic, ecologic, care areîn vedere atât dimensiunile sale multiple cât şi determinismul complex. Factorii care influenţeazăstarea de sănătate pot fi grupaţi în patru mari categori:factori de mediu (apă, aer, sol, fizici, chimici, biologici, sociali)stilul de viaţă (comportament alimentar, sexual, abuz de substanţe, exerciţiu fizic)factori psihici (cogniţii, emoţii, percepţia şi răspunsul la stres)Factori sociali (resurse socio-economice, organizarea sistemului de îngrijire medicală şipoliticile sanitare)Factori biologici (imunologici, genetici, biochimici)2.2. Conceptul de boalăBoala, ca şi sănătatea, este definită în mai multe moduri, în funcţie de perspectiva din care este privită:formă particulară de existenţă a materiei viiabatere de la normăconsecinţă a unor agenţi patogeni sau traumaticisemne, simptome, disfuncţii

manifestarea eşecului în adaptareTermenul de boală (ca şi condiţie obiectivată şi diagnosticată de medic) se relaţionează cu alteconcepte:Deficienţă: orice pierdere sau deviaţie datorată unei boli sau traume în funcţionarea fizică şipsihică optimă a individuluiDizabilitate: orice restricţie în îndeplinirea sarcinilor cotidiene şi în abilităţile de auto-îngrijireHandicap: orice dezavantaj social indus de deficienţă şi dizabilitateSuferinţă: experienţă subiectivă a simptomelorBoala presupune nu doar tratament medical dar şi îngrijire umană, datorită faptului că boala (stareobiectivă) este acompaniată de cele mai multe ori şi de suferinţă personală (stare subiectivă).1Graniţa dintre starea de sănătate şi cea de boală nu este atât de distinctă precum s-ar crede. Sarafinodescrie procesul sănătate-boală ca şi un continuum, în care la un pol se situează sănătate optimă,respectiv starea de bine iar la celălat dizabilitatea creată de boală, respectiv uneori moartea prematură(figura 2.1).Moartea Stare deprematură bineD5 D4 D3 D2 D1 C1 C2 C3 C4 C5Figura 2.1. Relaţia de continuum sănătate-boalăAgendă:D1 = disatisfacţie C1 = conştientizareD2 = distres C2 = cunoştinţeD3 = disfuncţii C3 = convingeriD4 = disease/boala C4 = comportamentD5 = dizabilitate C5 = sănătate optimăD6 = death/moarte C6 = calitatea vieţii2.3. Conceptul de stare de bineÎn ultimii ani se pune un accent tot mai mare pe aspectele calitative ale stării de sănătate. Prin acesteanu se diminuează rolul integrităţii somatice şi fiziologice a organismului dar se doreşte subliniereafaptului că sănătatea înseamnă mai mult decât atât. În acest context două concepte devin relevante, şianume : starea de bine şi calitatea vieţii.Starea de bine presupune :Acceptare de sineRelaţii pozitive cu ceilalţiAutonomieControl asupra propriei vieţiSens şi scop în viaţăDezvoltare personală2.4. Conceptul de calitatea vieţii

Noţiunea de calitatea vieţii este complexă şi multidimensională. Calitatea vieţii este definită ca :percepţia subiectivă a poziţiei în lume în relaţie cu standardele şi aşteptările personale (WHO, 1993).Calitatea vieţii poate fi evaluată în diverse domenii, şi anume :EcologicEconomicCulturalFizicSocialPsihicDimensiunile calităţii vieţii relevante pentru starea de sănătate sau boală sunt :1fizică (mobilitate, îngrijire personală, controlul reflexelor, absenţa durerii, vitalitate, energie)psihică ( reacţii emoţionale, funcţionare cognitivă)socială (relaţii interpersonale, comunicare, roluri)comportamentală (somn, alimentatiei, recreere, hobiuri)economică (financiar)independentă (sexualitate)Interelaţionarea complexă dintre sănătate, boală, stare de bine şi calitatea vieţii este redată în figura2.2.12.5. Modele ale sănătăţii şi boliiNoua morbiditate a secolului XX solicită o paradigmă complexă de explicare, abordare şitratare a bolilor, direcţionată mai ales asupra prevenţiei lor prin intermediul identificării şi modificăriifactorilor de risc. Stadiul actual al datelor dovedeşte că modelul tradiţional, bio-medical de explicareşi abordare a bolilor cronice este restrictiv şi unilateral, neluând în considerare variabilelenonbiologice. Noua paradigmă, cea biopsihosocială incorporează atât achiziţiile medicinei biologice,cât şi variabilele psihocomportamentale, sociale, culturale şi ecologice ca factori importanţi înetiologia şi evoluţia bolilor (Matarazzo, 1980). Cele două modele diferă în funcţie de modul cumrăspund teoretic dar mai ales practic la întrebările de mai jos:Cine cauzează bolile?Cine este responsabil pentru boli?Ce afectează boala?Cum trebuie tratată boala?Cine este responsabil pentru tratament?Care este relaţia dintre soma şi psihic?Care este relaţia dintre sănătate şi boală?Care este rolul psihologiei în sănătate şi boală?Prin răspunsurile pe care le oferă în practicile medicale, modelul bomedical este un model reducţionist

(ia în considerare doar factorii biologici), şi un cauzal de tip liniar (bacil – boală), încorporeazădualismul cartezian (departajează somaticul de psihic), pune accentul pe starea de boală, ignorăsănătatea, respectiv prevenţia bolilor, se focalizează pe organul bolnav făcând abstracţie de persoană,medicul este responsabil de tratarea bolii.Modelul biopsihosocial (figure 2.3.) s-a dezvoltat ca reacţie la cel biomedical şi are următoarelecaracteristici:Boala are o cauzalitate multifactorialăPsihicul nu poate fi separat de fizic şi inversSubliniază atât sănătatea cât şi boalaPune accent nu doar pe tratament dar şi pe prevenţieSuferinţa organului induce suferinţă persoaneiResponsabili de prevenţia bolilor, tratament şi recuperare nu este doar personalul medical, ci şisocietatea şi persoana în cauză.1Social:•Clasă•Grup•Muncă•Etnicitate•ReligiePsihologic:•Comportament•Convingeri•Coping•Stres•DurereBiologic:•Virusuri•Bacterii•LeziuniFigura 2.3. Modelul bio-psiho-social al sănătăţii şi bolii (adaptat după Engel, 1977)Odată cu apariţia modelului biopsihosocial s-au petrecut transformări în accentele puse pe diverseaspecte ale sănătăţii şi bolii, de la:BOALĂ ACUTĂ la BOALA CRONICĂBOALĂ la SĂNĂTATEÎNGRIJIREA ÎN SPITAL la ÎNGRIJIREA IN COMUNITATETRATAMENT la ÎNGRIJIREABORDARE CURATIVĂ la ABORDARE PREVENTIVĂINTERVENŢIE la MONITORIZAREPACIENT la PERSOANĂAlte concepte fundamentale în ştiinţele medicale şi sociale ale sănătăţii şi bolii, relaţionate cu celeprezentate mai sus, care sunt indicatori relevanţi pentru starea de sănătate a unei populaţii sunt:• Speranţă de viaţă• Mortalitatea generală şi spcifică• Mortalitatea infantilă

• Mortalitatea maternă• Fertilitate• Morbiditate• Prevalenţă• Incidenţă• Vulnerabilitate (generală şi specifică)Condiţii de riscGrupuri de riscComportament de riscFactori de riscRelaţia dintre factorii de vulnerabilitate şi riscul pentru bolii este redată în figura 2.4.1GRUPURI DE RISCŞomeriImigranţiMinorităţi etniceHomosexualiPărinte unicînsinguraţiCONDIŢII DE RISCSărăcieDiscriminare socialăInegalităţi socialeLocuinţe precareMuncă stresantăMediu poluatFACTORI DE RISCHipertensiune arterialăHipercolesterolemieObezitateStimă de sine scăzutăControl redusPesimismCOMPORTAMENTE DE RISCConsum de droguriAbuz de alcoolFumatSex neprotejatSedentarismDietă nesănătoasăCreşterea ratei bolilor ce pot fi prevenite:•Boala cardiovasculară, Artrite•Cancer•Astm•Diabet•Boli infecţioase•Status de HIV pozitivRelaţia dintre risc şi boli(adaptat dupăNaidoo şi Wills, 1998)

1Variabilele de risc pot fi clasificate şi după alte două criterii (a distanţei dintre risc şi îmbolnăvire,respectiv a rolului acestora în relaţia cu patologia), şi anume în factori:A.• Proximali (eg. Fumat, alcool)• Distali (factori macro-sociali)• Intermediari (eg. ocupaţie, familie, sistem medical)B.• Predispozanţi (eg. convingeri, fumat)• De precipitare (eveniment stresant)

• De menţinere (convingeri, fumat)Sumar: Modulul prezintă dimensiunile, componentele şi gradele procesului de sănătate, argumentând de cesănătatea nu se reduce la absenţa bolii. Boala este descrisă în relaţie de continuum cu sănătatea. Starea de bine,cu dimensiunile sale : acceptare de sine, relaţii interpersonale pozitive, autonomie, control, sens şi scop şidezvoltare personală este o componentă fundamentală a stării de sănătate. Calitatea vieţii, din punct vedere fizic,psihic, social, comportamental şi economic este afectată negativ în condiţii de boală şi tratament. Sunt descrise şiaduse argumente pro şi contra modelelor biomedicale şi biopsihosociale explicative ale sănătăţii şi bolii.Exerciţii şi aplicaţii1. Ilustraţi printr-un exemplu, cele patru componente ale sănătăţii

1. Descrieţi pe scurt comportamentul unui medic care îşi abordează pacienţii exclusiv din perspectivamodelului biomedical2. Explicaţi includerea acceptării de sine între dimensiunile sănătăţii3. Prezentaţi unui prieten care doreşte să renunţe la fumat relaţia: conştientizare – cunoştinţe – convingeri –comportament –sănătate optimă – calitatea vieţii.Adrese pagini internet pe domeniu:

www.healthlibrary.com/reading/primer/biomedic.htmwww.muhealth.org/~arthritis/biopsy.html/www.critpsynet.freeuk.com/Pilgrim.htmhttp://.derby.ac.uk/~heather/Intro/Health.htm

http://human-nature.com/free-associations/engel1.htmwww.psyc.abdn.ac.uk/homedir/steunisse/health1%202002%20lect.ppt

III. SĂNĂTATE SI BOALĂ, ADAPTARE SI STRESIII.1. CONCEPTELE DE SĂNĂTATE SI SĂNĂTATE MINTALĂ

III.2. ANORMALITATE SI BOALĂ

III.3. COMPORTAMENTELE ANORMALE

III.4. CONCEPTUL DE BOALĂ PSIHICĂ

III.5. DIMENSIUNI EXISTENłIALE ALE BOLII PSIHICE

III.6. DESPRE CONCEPTUL DE ADAPTARE

III.7. STAREA DE SĂNĂTATE SI ADAPTAREA

III.8. CONCEPTUL DE STRES

III.9. COMPORTAMENTE ADAPTATIVE

III.1. CONCEPTELE DE SĂNĂTATE SI SĂNĂTATE MINTALĂ

După Boehm W., normalitatea (sănătatea mintală) este condiŃia de funcŃionalitatesocială, impusă si acceptată de societate în scopul realizării personale.De aceea normalitatea ne pare mai bine definită în dinamică, în sensul adaptăriiarmonice în fiecare moment al existenŃei, în funcŃie de mediul său si istoria sa si acolectivităŃii sale, ca o rezultantă a calităŃii raportului personalitate/mediu si nu ca oabsenŃă a bolii sau a posibilităŃii de „plutire” într-un câmp de forŃe contradictorii.Putem deci considera normalitatea drept posibilitatea unei istorii echilibrate asubiectului, iar dimensiunile ei, drept totalitatea proceselor de adaptare la mediuconform modelului general al speciei (posibilităŃilor de răspuns al marii majorităŃi

a colectivităŃii).Normalitatea trebuie să ne apară ca o sumă de ritmuri: biochimice, fiziologiceafective, relaŃionale, motivaŃionale, adaptate armonic solicitărilor din mediu siconcordante cu răspunsurile majorităŃii membrilor comunităŃii (conform modeluluispeciei).Pentru a simplifica demersul spre conceptul de normalitate si pentru a evitaconstruirea unui model imperfect al acestuia, ni se pare operant a postula existenŃalui ca un dat al realităŃii umane sau, mai corect spus, ca o dominantă a acesteia.Sănătatea umană poate fi considerată o stare înscrisă în perimetrul caredefineste normalitatea existenŃei individului, semnificând menŃinerea echilibruluistructural al persoanei (în plan corporal-biologic si psihic constient) atât în perspectivainternă (a raportului reciproc al subsistemelor în conformitate cu sinteza ansamblului, aconformităŃii stărilor sistemului în raport cu normele generale ale speciei, ale vârstei,ale sexului), cât si în perspectiva externă, a echilibrului adaptativ dintre individ simediul său ambiant concret.CornuŃiu G. (1998) afirmă că un om sănătos psihic este acela care trăieste siafirmă o stare de confort psihic într-o coerenŃă si globalitate care nu este sesizatănici un moment în mod fragmentar si într-o continuitate care presupune odominantă a sentimentelor pozitive constructive si optimiste faŃă de cele negative.Omul sănătos psihic este activ si are plăcerea acestei activităŃi, o caută, estevoluntar, vrea să se afirme, să se împlinească. El are un set de valori ierarhizate sivoluntare pe care le promovează.După Lăzărescu M. (1995) sănătatea presupune o perspectivă dinamică princare se precizează modalităŃile normal-sănătoase de structurare si funcŃionare aindividului la diverse vârste, capacitatea sa de dezvoltare, maturare, independentizare,44complexificare, precum si capacitatea de a depăsi sintetic diversele situaŃii reactive sistresante. Fromm E. leagă conceptul realizării individului în concordanŃă cu restulindivizilor din comunitatea respectivă, care este în continuă schimbare, în permanentprogres, într-o permanentă căutare. Credem că putem adăuga că problema normalităŃiitrebuie corelată cu însăsi dezvoltarea comunităŃii respective, Ńinând seama departicularităŃile fiecărei etape pe care o parcurge.O altă corelaŃie trebuie făcută cu etapele de vârstă ale subiectului: copilărie,adolescenŃă, adult, vârstnic, deoarece în fiecare etapă a dezvoltării sale subiectulpoate avea o poziŃie diferită faŃă de unul si acelasi eveniment.Krafft consideră că un individ reacŃionează în mod normal, dacă în cursuldezvoltării sale se arată a fi capabil de o adaptare flexibilă faŃă de situaŃiileconflictuale, când este capabil să suporte frustrările si anxietatea care rezultă din ele.Pamfil E. vede normalitatea ca un echilibru între organism si factorii demediu. Klinederg o admite ca pe o stare care permite dezvoltarea optimă fizică,intelectuală si emoŃională a individului, care să-l facă asemănător cu ceilalŃiindivizi.Dar, asa cum arată Prelipceanu D. (2000), norma suportă o certă condiŃionareistorică, reprezentările si convenŃiile oamenilor despre ei însisi si despre viaŃa încolectivitatea socială modificându-se (lent, dar sigur) în urma evoluŃiilor în utilizareauneltelor si în arsenalul instrumentelor de expresie culturală. Normele semnificăritmurile si gradele de evoluŃie a societăŃii umane, indicând, pentru a forŃa o metaforăsi, dacă se poate spune asa, ,,starea de sănătate” a societăŃii.DificultăŃile cele mai importante în raport cu dezideratul detectării uneinorme a sănătăŃii mintale sunt următoarele:tripla ipostaziere si dimensionarea contradictorie a fiinŃei umane în

corporalitate, psihic si socialitate,terapia disfuncŃiilor de expresie corporală să fie guvernată de legilenaturii si prin procedee subsumate acestora, în timp ce disfuncŃiile vieŃiipsihice si, mai ales cele ale relaŃionării sociale, să fie depăsite prinraportarea la normativitate si prin recuperarea indivizilor în suferinŃă îninteriorul normei,istoricitatea normelor.În ultima perioadă, accentul se pune pe adaptarea social-comunitară, specificitateanormalului căpătând nuanŃe diferite în funcŃie de nivelul economico-social sicultural al unei comunităŃi. Mead, Linton si Hallowell au arătat dependenŃa conceptuluide caracteristicile transculturale.Crescutul interes pentru adaptare din ultimele două decade poate fi privit dinurmătoarele trei perspective: primul aspect este schimbarea în definirea stării desănătate. În trecut, starea de sănătate era definită ca absenŃă a durerii si erasecundară interesului medicilor care erau mai mult focalizaŃi pe tulburări.OrganizaŃia Mondială a SănătăŃii definea starea de sănătate ca fiind „o starecompletă de bine din punct de vedere psihic, mental si social, si nu neapărat în absenŃadurerii”. Această definiŃie este o recunoastere a faptului că starea de sănătate este maimult decât absenŃa durerii. Este o stare de armonie, o stare-de-bine cu privire laevoluŃia complexului biologic, psihologic si a dimensiunilor sociale ale comportamentuluiuman.45Al doilea aspect este cresterea recunoasterii că indivizii si nu medicii sunt sitrebuie să fie responsabili de starea lor de sănătate. Printr-o dietă adecvată,exerciŃii, managementul stresului si evitarea adicŃiilor, indivizii pot promova activpropria lor sănătate mai mult decât prin pasiva evitare a bolilor. Locul siresponsabilitatea individuală pentru sănătate sunt legate astfel de comportamentulsi stilul de viaŃă al fiecăruia. În plus, privit din acest unghi, conceptul de adaptareoferă medicilor si cercetătorilor o sansă de a trece dincolo de psihopatologie.Adaptarea este strâns relaŃionată cu promovarea stării de sănătate si cuprevenirea tulburărilor (bolilor). În acord cu Pearlin si Schooler (1978), adaptareane protejează prin:eliminarea sau modificarea condiŃiilor care creează probleme;perceperea controlului semnificaŃiei trăirilor într-o manieră prin care să seneutralizeze caracterul ei problematic;păstrarea consecinŃelor emoŃionale ale problemelor în limite controlabile.Aceste funcŃii prefigurează baze comportamentale pentru tratarea siprevenirea tulburărilor si pentru promovarea sănătăŃii.Lagache D. sintetizând datele expuse de Hartman si Murray, descrieurmătoarele caracteristici principale ale sănătăŃii mintale: capacitatea de a produce side a tolera tensiuni suficient de mari, de a le reduce într-o formă satisfăcătoare pentruindivid; capacitatea de a organiza un plan de viaŃă care să permită satisfacereaperiodică si armonioasă a majorităŃii nevoilor si progresul către scopurile cele maiîndepărtate; capacitatea de adaptare a propriilor aspiraŃii la grup; capacitatea de a-siadapta conduita la diferite moduri de relaŃii cu ceilalŃi indivizi; capacitatea deidentificare atât cu forŃele conservatoare, cât si cu cele creatoare ale societăŃii.Antonovsky A. a argumentat că nu există stări de „sănătate” sau „boală” însens strict, ci mai degrabă „un continuum usor către boală” pe care ne miscămînapoi si înainte de-a lungul ciclului de viaŃă. Când ne simŃim bine acest lucru nuimplică pur si simplu absenŃa patologiei; factorul cheie al salutogenezei este că ostare de bună sănătate poate fi susŃinută direct de factori psihologici pozitivi

(sentimentul de stare-de-bine). Antonovski A. a definit coerenŃa ca „o orientareglobală care exprimă măsura în care individul are un sentiment de încrederesusŃinut si durabil, dar si dinamic că:1. stimulii care derivă din mediul intern sau extern de-a lungul vieŃii suntstructuraŃi, predictibili si explicabili,2. că există resurse disponibile pentru ca el să poată răspunde la solicităriledeterminate de acest stimul si că3. aceste solicitări sunt provocatoare, benefice pentru investiŃia afectivă siangajare” .SimŃul intern al coerenŃei înseamnă capacitatea de a găsi sensuri lucrurilor,capacitatea de a înŃelege semnificaŃia solicitărilor la care individul este supus sicapacitatea de control si decizie.Conceptul de simŃ al coerenŃei are similitudini cu alte teorii de rezistenŃă lastres, cum ar fi: capacitatea de control, eficienŃa proprie (de sine), conceptul deputere si optimismul dispoziŃional. Totusi, simŃul intern al coerenŃei este unconcept mai larg decât fiecare dintre acestea, incluzând si dimensiunea socială asolicitărilor individului, făcând astfel conceptul aplicabil diferitelor culturi.SimŃul intern al coerenŃei este o sinteză a concepŃiei despre lume a persoaneiîn timp, într-o anumită epocă.46Scala SOC a fost dezvoltată de Antonovsky A. ca o măsurătoare stiinŃificălegată de conceptul de salutogeneză. Scala SOC este un chestionar de autoevaluarecare măsoară măsura în care un individ e capabil să interpreteze un stresor ca fiindcomprehensibil si benefic, ca si capacitatea individului de a aprecia că el sau ea vaface faŃă acestor stresori.Rezultatul evaluării scalei SOC este în mod esenŃial o măsură a rezistenŃeiindividului în faŃa stresului. Totusi, în timp ce scalele convenŃionale de adaptareevaluează preferinŃele pentru strategii particulare de coping, scala SOC măsoarăcapacitatea individului de răspunde la stresori printr-o abordare adecvată a uneivarietăŃi de strategii de coping sau altele. Indivizii cu scoruri mari la scala SOCsunt aceia care percep cu cea mai mare probabilitate stresorii ca fiind previzibili siexplicabili, au încredere în capacitatea lor de a le face faŃă si consideră că merită sărăspundă la aceste provocări. Scorul SOC scăzut măsoară absenŃa relativă a acestorconvingeri.Rezumat:Conceptul de sănătate mintală este marcat de controverse.Mai întâi trebuie făcută deosebirea dintresensul care se referă la starea de sănătate psihică decel care defineşte un mod de intervenţie predominantpreventivă. Ultimul are la bază un sistem pluridisciplinarde mijloace teoretice şi practice destinat apărării,păstrării şi întăririi sănătăţii psihice iar mai modern, alstării de bine psihic, respectiv al sănătăţii psihice pozi -tive.Şi aşa, trebuie optat între patru orientări:- sănătate mintală ca domeniu limitat la psiho -pro filaxia primară sensul originar al conceptului;- sănătate mintală ca grijă pentru starea de binepsihic o dezvoltare modernă a primei orientări;- sănătate mintală ca gestionar al tuturor formelorde prevenţie - primară, secundară şi terţiară ex pri -mând ansamblul menirii sale preventive care include în

acelaşi timp şi importante valenţe curative şi;- sănătatea mintală, concept-umbrelă care aco -peră şi uneşte tot ceea ce priveşte psihismul normal şipatologic.Ultima orientare, de preferat în principiu, pentruavantajul de a oferi o faţă eliberată de stigmă a domeniuluieste marcată de riscuri. Este vorba de neglijareaprevenţiei primare, de medicalizarea şi psihiatrizareasănătăţii mintale. Între cauze: caracterul complex şivag delimitat al psihoprofilaxiei primare, scepticismulcu care este privită, pasivitatea comunităţii, costurileprohibitive, oferta redusă de resurse materiale, rezultatelecare se lasă mult timp aşteptate, presiunea sufe -rinţei psihice manifeste, lipsa de profesionişiti auten ticişi chiar formaţia psihiatrică a multora din cei care opromovează.Autorul este de părere că, cel puţin pentru comunităţilecu resurse economice modeste, este de prefe ratacceptarea caracterului complementar al raporturilordintre psihiatrie şi sănătate mintală,. ultima un domeniuîn care prevenţia primară şi odată cu ea grija pentrupromovarea sănătăţii copilului trebuie să rămânăpreocupări dominante.Cuvinte cheie: sănătate mintală, psihoprofilaxiepri mară, psihiatrie.Cu toţii vorbim despre sănătate mintală (SM). Maimult, termenul a depăşit larg lumea medicală devenindun bun comun. Numai că nu toţi, profesionişti sau nu,şi nu întotdeauna i se atribuie termenului acelaşi înţeles.Aceasta deoarece, din păcate, el este un concept marcatde numeroase controverse.De la început trebuie făcută sublinierea distincţieinecesare dintre SM ca stare de normalitate psihică saumentală, noţiune încă intens disputată şi antonimul său.Avem în vedere cel de al doilea sens al său respectiv,cel care se doreşte un concept modern, umbrelă al tutu -ror problemelor psihice. Doar la acest al doilea sensvom face referiri în cele ce urmează.Din păcate, şi el este un concept marcat de ambiguităţideoarece, extinzându-se, nu şi-a clarificat şireglat, teoretic şi practic, raporturile cu noţiuni maivechi sau mai noi în care, fie î-şi are originea, fie aredomenii asupra cărora-şi dispută drepturi de proprietarsau copropietar.Este vorba în primul rând de noţiunile de psihoigienăsau igienă mintală, igienă şcolară, igienamuncii şi igienă socială, de cele de psihoprofilaxie primară,secundară şi terţiară, de psihiatrie, psihiatriesocială şi psihiatrie preventivă.Precursorii conceptului de sănătate mintală s-aunăscut din nevoia de a defini o orientare prioritar preventivă.Este ceea ce S.D. Kipman (1996) numeşte grijapentru sănătatea psihică iar P. Bailly-Salin (1996) preocupareade a elimina bolile psihice acţionând asupracauzelor acestora. Aici trebuie să adăugăm şi efortul

destinat stimulării factorilor protectivi. Constă, în pri -mul rând, într-un sistem pluridisciplinar de mijloaceteoretice şi practice care urmăresc apărarea, păstrareaşi întărirea sănătăţii psihice iar, mai modern şi a stăriide bine psihic respectiv, a sănătăţii psihice pozitive saua calităţii vieţii.Aici se impune a menţiona afirmaţia lui Eisenberg(1978) pentru care, în acest domeniu, copilul este prio -ritatea numărul unu ca şi pe cea a ex - preşedinteluiAsociaţiei Mondiale de Psihiatrie, Ahmed Okasha:„Sănătatea psihică a adultului începe cu sănătateamintală a copilului.”Este o subliniere imperios necesară deoarece deşinimeni nu contrazice adevărul afirmaţiei, din păcate, înfapte, adesea, acesta este neglijat. Ea are în vedere faptulcă cele mai multe din problemele psihice ale adultuluiîşi au originea în calitatea defectuoasă a copilărieiacestora. Aceasta înseamnă că psihoprofilaxia primarătrebuie să aibă ca prioritate, grija pentru a creşte copiiechilibraţi psihic încă din primii lor ani de viaţă şi pentrua asigura acestora un climat familial şi social sa -nogen. Iată cu ce şi de unde trebuie să înceapă sănătateamintală dacă vrea să fie ceea ce-şi propune, o filozofiepreventivă. Nici cu adultul şi nici cu persoanele dejasuferinde. Aceasta şi pentru că, aşa cum este deja evident,măsurile preventive îndreptate spre adult sedovedesc fie tardive fie ineficiente subiectul fiind greude scos din tabieturile sale existenţiale şi de determinatsă adopte comportamente preventive.REPERE ISTORICEÎn esenţa sa, conceptul de sănătate mintală astfeldefinit nu este deloc nou. Cele două aforisme cunoscutede foarte mult timp „Este mai uşor să previi decât sătratezi” şi „men sana in corpore sano” împletesc în modmagistral întreaga filozofie a conceptului de sănătateamintală. Mai mult, se poate afirma că primele reguli aleprevenţiei tulburărilor psihice sunt cele morale şi cămorala creştină reprezintă, pe multe planuri, un cod deconduite, cele mai multe subordonate filozofiei preventiveşi că ele sunt valabile, poate prea valabile şi astăzi.Ea, filozofia sănătăţii mintale, este centrată pe ideeaprevenirii suferinţei psihice vis din totdeauna al ome -nirii. Foarte mult timp a fost doar o speranţă inaccesibilă.Pe măsură ce progresele ştiinţifice au adus prevenţiatulburărilor psihice din domeniul unor deziderateşi consideraţii teoretice în cel al unor mijloace de intervenţiefuncţionale, preocupările pe acest plan au căpătatconsistenţă şi şi-au diversificat aria de cuprindere.Astfel, domeniul prevenţiei tulburărilor psihice şi-adefinit trei arii distincte de interes, arii cunoscute astăzisub numele de prevenţie terţiară, prevenţia secundară şiprevenţia primară. În acelaşi timp, prevenţia primară atulburărilor psihice, ultima dintre ele coborâtă de la visla realitate, a continuat să-şi construiască o identitate totmai clară. Mai întâi s-a identificat cu igiena mintală

limitată mai ales la norme de conduită morală pentruca, extinzându-şi sfera de cuprindere, clarificându-şiobiectivele şi devenind mai pragmatică, să îmbracehaina sănătăţii mintale concept, mai bine mediatizat,afirmă Kipman (1996), la originea căruia se află şi pecare, susţinem, este prima care l-a reprezentat şi l-amotivat.