Modul I

Nr.4

Igiena în

colectivitate

Proiect susţinut de Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului

Bună! Ce-aţi mai făcut de

când nu ne-am mai văzut?

Eu am fost la film, la teatru, la un meci de handbal şi, desigur, în fiecare zi la şcoală, până când am luat vacanţa. Tot timpul am fost înconjurat de o mulţime de oameni. Pe unii dintre ei îi cunoşteam, dar pe marea majoritate nu. Şi, pentru că am fost tot timpul înconjurat de lume, am învăţat un cuvânt nou: "colectivitate". Voi ştiţi ce este colectivitatea? Nu-i nicio problemă dacă nu ştiţi. Şi eu de-abia am aflat. "Colectivitate" este atunci când într-un loc sunt mai mulţi oameni împreună, aşa cum suntem noi toţi colegii din clasa noastră. Colectivităţile pot fi mai mari sau mai mici. Clasa noastră este o colectivitate mică. O colectivitate mai mare este formată din toţi copiii din şcoală. Sau din toţi copiii şi părinţii care participă la serbarea de sfârşit de an.

Şi o să vă mai spun ceva foarte, foarte interesant. Ştiţi că atunci când suntem în colectivitate, fie ea mare sau mică, mai sunt alături de noi şi nişte "participanţi" care nu se văd. Credeţi că glumesc? Puteţi să-i întrebaţi pe mami sau pe tati şi o să vedeţi că am dreptate.

Am aflat că aceşti "participanţi"

invizibili nu sunt bineveniţi, în

general. De fapt, de cele mai multe

ori, noi trebuie să ne ferim de ei. Şi

trebuie să îi ajutăm şi pe ceilalţi să

se ferească de ei.

Proiect susţinut de Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului

Atunci când tuşim sau strănutăm trebuie să ţinem o batistuţă de unică folosinţă la nas şi la gură, în

care să se oprească virusurile. Nu este de ajuns acest lucru, dar ajută

foarte mult. V-am zis că virusurile acestea sunt foarte iscusite. Noi

încercăm să le oprim folosind batistuţa, dar o parte

dintre ele scapă şi ajung în aer. Şi să ştiţi că nu

stau în aceeaşi încăpere sau într-un singur loc. Sunt experte în evadări, chiar şi

din locuri închise, pentru că pot să treacă şi prin

gaura cheii. Spre exemplu, câteodată se ascund în aparatul de aer condiţionat şi, atunci când aerul circulă dintr-o încăpere în alta, se mută cât ai bate din palme dintr-un loc în altul.

În colectivitate, ca de altfel peste tot pe unde mergem, în jurul nostru se găsesc

Şi cu toţii doresc un singur lucru: să se „împrietenească” cu noi. Însă, din păcate, nu ştiu să se joace frumos şi ajung să ne rănească –

Nimănui nu-i place să fie bolnav, să stea doar în casă şi să se simtă rău. De aceea noi nu-i vrem ca prieteni. Şi este foarte important să-i cunoaştem şi să învăţam cum să ne apărăm de ei.

microbi: virusuri, ciuperci, paraziţi şi bacterii.

adică ne atacă organismul şi ne îmbolnăvim.

V-aţi dat seama despre cine este vorba?

Încă nu?

Să ştiţi că fiecare are tehnica lui de a se „împrieteni” cu noi.

De exemplu, să vorbim despre virusul gripei şi despre fraţi de-ai lui din cauza cărora răcim. Sunt foarte şmecheri. Ei stau ascunşi în aer. Şi se ascund aici foarte bine deoarece sunt foarte, foarte mici şi nu pot fi văzuţi cu ochiul liber. De aceea, pentru noi sunt invizibili. Cum ajung ei acolo? Ajung de la alţi copii bolnavi, adică de la aceia care s-au “împrietenit” deja cu microbii, atunci când tuşesc sau strănută. Să vă explic ce se întâmplă: virusurile acestea locuiesc în sistemul nostru respirator. Aici fac mulţi copii, nepoţi şi strănepoţi, adică se tot înmulţesc. Pe măsură ce ele se multiplică, pe noi începe să ne doară gâtul, să ne curgă nasul sau să avem temperatură. Daca nu luăm medicamente, ele se înmulţesc nestingherite şi ajug să fie atât de multe încât nu mai au loc în organismul nostru. Atunci când tuşim, strănutăm sau, câteodată, doar când respirăm, unele dintre aceste virusuri hotărăsc să plece în lumea largă şi să-şi caute altă casă în care să locuiască. Asta înseamnă că se mută în organismul altor copii sau oameni mari şi îi îmbolnăvesc şi pe aceştia.

De aceea, când suntem

bolnavi, este foarte

important să nu dăm voie

virusurilor noastre să

ajungă şi la alţi copii.

Proiect susţinut de Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului

Mama m-a rugat să stau două săptămâni în casă pentru a nu îmbolnăvi şi alţi copii. Exact aşa m-am îmbolnăvit eu, m-am jucat în parc cu un copil care era şi el bolnav şi se pare că am respirat împreună aerul plin de virusuri care dau boala asta. Şi cine credeţi voi că îşi plângea de milă? Mai ales că nu aveam voie să mă scarpin, altfel, îmi rămâneau urme.

Dar am fost cuminte şi astfel, toţi prietenii au rămas sănătoşi. Bine, ei au făcut alte boli ale copilariei, unele cu nume care mai de care mai ciudate – pojar, rubeolă, oreion. Greu de ţinut minte, dar ce îmi amintesc eu sigur, este că şi ei au fost la fel de cuminţi ca si mine şi au stat în casă atât cât a fost nevoie pentru a nu îi îmbolnăvi pe toţi. Aşa că am trecut de gradiniţă fără prea multe „vacanţe medicale”.

Cel mai bine ar fi ca, atunci când suntem

bolnavi, să stăm acasă, să nu mergem în locuri

unde sunt mulţi oameni pentru a nu-i îmbolnavi şi

pe ei. Ştiu că nu este foarte distractiv să stai

singur în casă, dar este mult mai sigur şi mai bine

pentru tine.

AAAAAAA ! Să nu uit ! Mai sunt nişte boli care se transmit tot aşa, prin aer. Eu am avut deja – se numea vărsat de vânt. Mama mi-a spus că este o boală a copilăriei şi că mulţi copii o fac când sunt mici. Mă umplusem de bubiţe pe tot corpul şi chiar am avut febră.

Proiect susţinut de Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului

Alţi germeni (căci aşa se numeşte colectivitatea lor, a virusurilor, bacteriilor, ciupercilor si a altor paraziţi din cauza cărora organismul nostru se îmbolnăveşte) au o altă strategie.

Aceştia nu stau în aer pentru a ne ataca organismul atunci când respirăm. Stau ascunşi în nisip, pământ, praf şi uneori chiar în apă. Şi ei sunt mici, mici, astfel încât să fie cât mai greu de văzut cu ochiul liber. Pe mulţi dintre ei nu îi vedem nici măcar cu lupa, doar la un microscop care măreşte foarte mult. Din pământ, praf sau de unde mai stau ei, ajung pe mâinile noastre, pe haine, caiete sau chiar pe mâncare.

Şi atunci când mâncăm, ducem mâna la gură sau ne atingem buzele ori faţa, cu un obiect ce a fost în contact cu locul unde erau înainte germenii, ei se mută repede, repede de acolo de unde stau şi încearcă să ajungă în organismul nostru atunci când înghiţim.

Şi astfel ne procopsim cu

nişte boli de care scăpăm

foarte, foarte greu cum ar fi

hepatita A, o boală pentru

care trebuie să stai foarte

mult izolat în spital.

Sau uneori luăm boli de

care ne vindecăm mai repede,

dar sunt tot aşa, foarte

serioase. Şi atunci ai febră,

stări de vomă, diaree. Îhhh….

Numai bolnav să nu fii.

Proiect susţinut de Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului

Cum ne protejăm de toţi aceşti aşa-zişi prieteni?

lNe spălăm des pe mâini: nu ne jucăm în pământ şi apoi băgăm mâna

în gură. Milioane de germeni pot să stea pe mâinile noastre deşi ele

par curate.

lNu uităm de igiena zilnică a corpului şi a părului.

lSpălăm foarte bine fructele şi legumele pe care le mâncăm.

lNu tuşim sau strănutăm fără a duce batista la gură, astfel îi

protejăm şi pe cei din jur.

lNu ne supărăm atunci când mama ne spune că nu avem voie să

ieşim afară pentru că suntem bolnăviori. Prietenii noştri trebuie să

rămână sănătoşi, iar noi trebuie să ne vindecăm cât mai repede

pentru a ne juca cu ei şi pentru a fi împreună cu familia.

lMâncăm alimente sănătoase pentru ca organismul nostru să fie

puternic şi să se poată apăra.

Şi ca să fie lucurile şi mai complicate, mai sunt şi nişte paraziţi ce ne îngreunează situaţia atunci când vrem să fim mereu sănătoşi şi înconjuraţi de prieteni. Paraziţii ăştia se pot vedea uneori chiar şi cu ochiul liber. Ei se hrănesc fie din

sângele nostru, fie din hrana noastră. Unii stau pe piele, alţii în stomac , în intestin sau alţii stau chiar

şi pe pielea capului. De obicei aceştia se înmulţesc prin ouă. Nu ouă din

acelea facute de găini şi pe care putem să le mâncăm fierte sau prăjite. Ouăle paraziţilor sunt foarte mici şi trec neobservate. Aceşti paraziţi ajung să ne cotropească pentru că noi nu le dăm importanţă şi nu ne apărăm de ei. Ouăle trec fie de la un copil la altul, fie le luăm din mediul în care ne jucăm sau stăm. Imediat cum ajung în interiorul sau pe corpul nostru, într-un mediu care le place, din ouă ies pui şi încep să se înmulţească. De hrană nu se pune problema pentru că ei ne au pe noi ca sursă de mâncare, exact ca un magazin. În plus, transmit o mulţime de boli, aşa că sunt de două ori mai periculoşi.

Pe înţelesul tuturor

Colectivitate – grup de oameni care stau împreuna şi desfăşoară activităţi comune la un moment dat.

Sistem respirator – are funcţia de a oxigena organismul fiind format din căile respiratorii şi plămâni.

Germeni – colectivitatea virusurilor, bacteriilor, ciupercilor şi a altor paraziţi.

Izolat – singur, separat.

Proiect susţinut de Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului

Să ne jucăm şi să învăţăm!

Completează cele 2 imagini: adaugă microbii şi paraziţii în prima imagine şi colorează oamenii în cea de a doua.

Descarcă jocul de pe www.abc-darulsanatatii.ro/intra-in-aventura/, secţiunea Downloads

Intră în aventură pe site-ul

www.abc-darulsanatatii.ro

Învaţă despre universul corpului uman,

joacă-te şi câştigă premii!

www.facebook.com/AbcDarulSanatatii

Modulul I Modulul II

Modulul III

Modulul IV

Igiena şi alimentaţiasănătoasă

Structura corpului uman

Funcţionarea corpului uman

Menţinerea sănătăţii

Publisher: Farmaciile DONA, S.C SIEPCOFAR S.A

Project Manager „ABC-Darul Sănătăţii”:

Farm. drd. Georgeta Ionică

Adresa redacţiei: Str. Şcolii nr. 7, Popeşti Leordeni,

Jud. Ilfov, tel.: 021-361.46.90, abc-darulsanatatii@farmaciiledona.ro

www.farmaciiledona.ro