METODE ȘI TEHNICI INTERACTIVE DE PREDARE-ÎNVĂȚARE-EVALUARE

UTILIZATE ÎN ABORDAREA CONŢINUTULUI POVEŞTILOR

Prof. înv. preşcolar Maria Farcaș

Liceul Teoretic ,,Gh. Lazăr” Avrig-Grădiniţa cu P.P. Nr. 3 Avrig

„În proiectarea activităţii instructiv-educative, profesorul optează pentru un tip de

experienţă de învăţare, un tip de lecţie, stabileşte scopurile şi obiectivele operaţionale,

structurează şi adaptează conţinutul lecţiei, decide asupra strategiei didactice, realizând

combinaţii optime între metode, tehnici, procedee, mijloace de învăţământ şi formele de

organizare a colectivului. Pedagogia modernă şi postmodernă acordă strategiilor didactice un rol

esenţial în realizarea dezideratelor educaţionale, ele deţinând o poziţie privilegiată în ansamblul

factorilor responsabili pentru succesul şcolar al copiilor” (Oprea, C.L., 2007, p. 48-49).

„Teoretic, ideea de metodă vine dinspre cunoaşterea ştiinţifică, dinspre ştiinţă şi acţiunea

întemeiată pe cunoaştere. În semnificaţie originară, cuvântul metodă, provenit din grecescul

methodos, înseamnă «cale care duce spre»...aflarea adevărului; «cale de urmat» în vederea

descoperirii adevărului; un mod de «urmărire», de cercetare a unui lucru, de căutare, de explorare

a unui fenomen obiectiv în vederea aflării adevărului; drum de parcurs în vederea atingerii unui

scop, a obţinerii unui rezultat determinat” (Cerghit, I., 2006, p. 17).

„Metodele de învăţământ reprezintă căile folosite în şcoală de către profesor în a-i

sprijini pe copii să descopere viaţa, natura, lumea, lucrurile, ştiinţa. Ele sunt totodată mijloace

prin care se formează şi se dezvoltă priceperile, deprinderile şi capacităţile copiilor de a acţiona

asupra naturii, de a folosi roadele cunoaşterii transformând exteriorul în facilităţi interioare,

formându-şi caracterul şi dezvoltându-şi personalitatea” (Ciauşu, E., 2007, p. 163).

„Situaţiile de învăţare rezolvate prin metode interactive de grup dezvoltă copiilor

gândirea democratică deoarece ei exersează gândirea critică şi înţeleg că atunci când analizează

un personaj, comportamentul unui copil, o faptă, o idee, un eveniment, ei critică comportamentul,

ideea, fapta, nu critică personajul din poveste sau copilul, adultul. Metodele învaţă copiii, că un

comportament întâlnit în viaţa de zi cu zi poate fi criticat pentru a învăţa cum să-l evităm. Ei aduc

argumente, găsesc soluţii, dau sfaturi din care cu toţii învaţă” (Breben, S., Gongea, E., Ruiu, G. şi

Fulga, M., 2002, p. 15).

Metodologii didactice activizante abordate în cadrul conţinutului poveştilor:

1

- metode de predare-învăţare (Predarea-învăţarea reciprocă, Bula dublă, Cubul, Puzzle,

Schimbă perechea, Amestecaţi-vă –Îngheţaţi- Formaţi perechi);

- metode de stimulare a creativităţii (Brainstorming, Tehnica 6/3/5 sau Brainwriting, Tehnica

viselor);

- metode de problematizare (Pălăriile gânditoare, Explozia stelară)

Metode de predare-învăţare:

Metoda predării/învăţării reciproce

Este o strategie de învăţare prin studiu pe text/imagine sau imagine/text pentru

dezvoltarea comunicării copil-copil şi experimentarea rolului educatoarei.

Metoda beneficiază de 4 strategii de învăţare şi se poate aplica atât în jocurile libere cât

şi în activitatea frontală. Între cele 4 strategii există o înlănţuire logică, ele fiind integrate într-o

anumită etapă a unei activităţi de povestire, lectură după imagini, poezie, descriere etc.

Aceste strategii sunt:

Rezumarea (fiecare lider de grup sau copil din grup expune sinteza textului citit sau a

imaginii contemplate de grup timp de 5-7 minute)

Punerea de întrebări (analizează textul şi imaginea în grup apoi fiecare copil formulează o

întrebare folosindu-se de paletele cu întrebări)

Clarificarea datelor (identifică cuvintele şi expresiile literare din text, comportamentele,

atitudinile care sunt neclare pentru ceilalţi şi găsesc împreună răspunsul corect pentru a

clarifica toate noutăţile)

Prezicerea (analizează în grup textul/imaginea şi prognozează ce se va întâmpla în

continuare exprimând cele mai neaşteptate idei, fapte, luând în consideraţie logica ideilor

anterioare)

Etapele metodei:

1. Explicarea scopului şi descrierea metodei şi a celor patru strategii

2. Împărţirea rolurilor copiilor

3. Organizarea pe grupe

4. Lucrul pe text/imagine

5. Realizarea învăţării reciproce

6. Aprecieri, completări, comentarii

Avantajele utilizării metodei:

2

Învaţă să analizeze un text pe baza unei strategii exacte:

- să asculte activ textul

- să asculte activ ideile principale

- să adreseze întrebări

- să facă predicţii

- să explice pentru a clarifica pentru sine şi pentru toţi noutăţile

Învaţă să coopereze în grup pentru îndeplinirea aceluiaşi rol

Responsabilizează implicarea individuală şi de grup

Învaţă să cedeze, să argumenteze şi să susţină o idee

Bula dublă

Această tehnică grupează asemănările şi deosebirile dintre două obiecte, procese, idei,

fenomene, concepte.

Bula dublă este reprezentată grafic prin două cercuri mari în care se aşază imaginea care

denumeşte subiectul. În cercurile mici aşezate între cele două cercuri mari se desenează sau se

aşază simbolurile ce reprezintă asemănările dintre cei doi termeni cheie. În cercurile situate în

exterior la dreapta şi la stânga termenilor cheie se înscriu caracteristicile, particularităţile sau

deosebirile.

3

CARACTERISTICI ASEMĂNĂRI CARACTERISTICI

Cubul

Metoda presupune explorarea unui subiect nou sau

unul cunoscut pentru a fi îmbogăţit cu noi cunoştinţe sau a

unei situaţii privite din mai multe perspective, permiţând

abordarea complexă şi integratoare a unei teme.

Etapele metodei:

1. Realizarea unui cub pe ale cărui feţe sunt scrise cuvintele:

descrie, compară, analizează, asociază, aplică, argumentează.

2. Anunţarea temei, subiectului pus în discuţie

3. Împărţirea clasei în şase grupe, fiecare dintre ele examinând tema din perspectiva cerinţei

de pe una dintre feţele cubului.

Descrie: culorile, formele, mărimile etc.

Compară: Ce este asemănător? Ce este diferit?

Analizează: spune din ce este făcut, din ce se compune

Asociază: la ce te îndeamnă să te gândeşti?

Aplică: ce poţi face cu aceasta? La ce poate fi folosită?

Argumentează: pro sau contra şi enumeră o serie de motive care vin în sprijinul

afirmaţiei tale.

4. Redactarea finală şi împărtăşirea ei celorlalte grupe.

5. Afişarea formei finale pe pereţii grupei.

Puzzle

Este un joc-exerciţiu ce constă în reconstituirea unei imagini din forme, figuri/piese, a

unei propoziţii din cuvinte, a unui cuvânt din silabe/litere. Este o metodă-exerciţiu care necesită

munca în grup. Verbul definitoriu al metodei este „a reconstitui”. Imaginea reconstituită conţine

tematici cunoscute de copii, preferate de ei: peisaje, portrete, scene dintr-o poveste, personaje din

desene animate etc. Devine interesant exerciţiul, stimulând curiozitatea copiilor, atunci când

imaginea reconstituită conţine şi elemente noi pentru ei.

Dacă se lucrează în mai multe grupuri tematica imaginii diferă, însă mărimea pieselor,

forma lor şi numărul sunt identice. Fragmentarea imaginii se face pe linii drepte sau curbe.

Etapele jocului:

1. Organizarea pe grupuri

4

2. Distribuirea materialului utilizat

3. Comunicarea sarcinii

4. Activitatea în grup

5. Activitatea observatorului

6. Analiza imaginilor reconstituite

Schimbă perechea

Este o metodă de predare-învăţare interactivă de grup care constă în rezolvarea sarcinii

de lucru în pereche.

Etapele metodei:

1. Organizarea colectivului de copii

2. Comunicarea sarcinii didactice/problemei/cazului

3. Distribuirea materialului utilizat

4. Activitatea în perechi

5. Prezentarea rezultatelor

Avantajele utilizării metodei:

Stimulează învăţarea în perechi activizând întreg colectivul

Se aplică cu uşurinţă la vârsta preşcolară, la toate categoriile de activitate

Permite copiilor să lucreze în pereche cu fiecare coleg din grupă

Dezvoltă inteligenţele multiple

Stimulează cooperarea şi ajutorul reciproc

Educă toleranţa şi înţelegerea faţă de opinia celuilalt

Dezvoltă gândirea şi operaţiile ei, limbajul, atenţia

Amestecaţi-vă –Îngheţaţi- Formaţi perechi

„Această tehnică are ca scop învăţarea prin cooperare cu parteneri diferiţi în toate

etapele cadrului de învăţare.

Etape:

1. Comunicarea sarcinii de lucru

2. Activitatea frontală

3. Activitatea în perechi

Fiecare pas al acestei tehnici se repetă de mai multe ori în ordinea specificată anterior.

Pentru a fi mai interesant, copiii vor forma două cercuri concentrice, cu număr egal de persoane.

5

Cercurile se rotesc în sensuri opuse până cineva spune comanda Îngheţaţi! Copiii care se află faţă

în faţă în acel moment formează perechi” (Dulamă, M.E., 2008, p. 157).

6

Metode de stimulare a creativităţii

Brainstorming

Brainstorming sau „furtună în creier”, „efervescenţa creierului”, „evaluare amânată”,

„asalt de idei”, este o metodă de stimulare a creativităţii ce constă în enunţarea spontană a cât

mai multe idei pentru soluţionarea unei probleme într-o atmosferă lipsită de critică. Rezultatul

discuţiilor se soldează cu alegerea celei mai bune soluţii de rezolvare a situaţiei dezbătute.

Etapele metodei:

1. Etapa de pregătire care cuprinde:

- faza de investigare şi de selecţie a membrilor grupului

- faza de antrenament creativ

- faza de pregătire a şedinţelor de lucru

2. Etapa productivă, de emitere de alternative creative, care cuprinde:

- faza de stabilire a temei de lucru, a problemelor de dezbătut

- faza de soluţionare a subproblemelor formulate

- faza de culegere a ideilor suplimentare

3. Etapa selecţiei ideilor emise, care favorizează gândirea critică:

- faza analizei listei de idei emise până în acel moment

- faza evaluării critice şi adoptării pentru soluţia finală

Avantajele utilizării metodei:

obţinerea rapidă şi uşoară a ideilor noi

aplicabilitatea largă, aproape în toate domeniile

dezvoltă creativitatea, spontaneitatea, încrederea în sine prin procesul evaluării

amânate

dezvoltă abilitatea de a lucra în echipă

Tehnica 6/3/5 (Brainwriting)

Reprezintă o modalitate de lucru bazată pe construcţia de „idei pe idei” în domeniul

creativităţii. Metoda presupune:

-6 membri în grupul de lucru

-3 soluţii fiecare membru al grupului la o problemă dată

-5 minute- timpul de lucru pentru cele trei soluţii

Metoda poate fi aplicată la vârsta preşcolară dacă se respectă etapele de lucru şi se

cunosc caracteristicile copiilor preşcolari.

Etapele metodei:

1. Împărţirea copiilor în grupe de câte 6 membri fiecare

2. Prezentarea problemei şi a sarcinii de lucru7

3. Activitatea propriu-zisă- alternează activitatea individuală cu cea de grup

4. Analiza rezultatelor

Avantajele metodei:

stimulează copiii să formuleze idei

determină toţi copiii să-şi exprime ideile

implică copiii timizi, necomunicativi

orientează copiii spre a face analize, comparaţii, generalizări etc

dezvoltă spiritul critic necesar în evaluare

încurajează spiritul de întrecere/competiţie

dezvoltă atenţia voluntară, imaginaţia

îmbină munca individuală cu cea colectivă

Tehnica viselor

Este o tehnică bazată pe meditaţie în care copilul îşi lasă în voie imaginaţia să lucreze

pentru a exprima ceea ce a gândit că poate face el în viitor, cum va arăta locuinţa lui, colegii,

şcoala, parcul, etc., apoi compară visul cu realitatea în vederea obţinerii unor situaţii viabile

pentru viitor.

Etapele metodei:

1. Organizarea copiilor pe grupuri de câte patru

2. Prezentarea sarcinii didactice

3. Explorarea „visului”

4. Prezentarea muncii în grup

5. Activităţi în grupuri

6. Prezentarea rezultatelor

Avantajele utilizării metodei:

stimulează imaginaţia şi creativitatea

impulsionează depăşirea barierelor

activizează grupurile prin competiţia permanentă

impune stabilirea unei paralele între lumea reală şi cea imaginativă

compararea soluţiilor

dezvoltă gândirea creativă

stimulează buna dispoziţie

Metode de problematizare 8

Metoda Pălăriilor gânditoare

Este o tehnică interactivă, de stimulare a creativităţii participanţilor care se bazează

pe interpretarea de roluri în funcţie de pălăria aleasă. Sunt 6 pălării gânditoare, fiecare având

câte o culoare: alb, roşu, galben, verde, albastru şi negru. Membrii grupului îşi aleg pălăriile şi

vor interpreta astfel rolul precis, aşa cum consideră mai bine. Rolurile se pot inversa,

participanţii sunt liberi să spună ce gândesc, dar să fie în acord cu rolul pe care îl joacă.

Pălăria albă:

-oferă o privire obiectivă asupra informaţiilor

-este neutră

-este concentrată pe fapte obiective şi imagini clare

-stă sub semnul gândirii obiective

Pălăria roşie:

-dă frâu liber imaginaţiei şi sentimentelor

-oferă o perspectivă emoţională asupra evenimentelor

-roşu poate însemna şi supărarea sau furia

-descătuşează stările afective

Pălăria neagră:

-exprimă prudenţa, grija, avertismentul, judecata

-oferă o perspectivă întunecoasă, tristă, sumbră asupra situaţiei în discuţie

-este perspectiva gândirii negative, pesimiste

Pălăria galbenă:

-oferă o perspectivă pozitivă şi constructivă asupra situaţiei

-culoarea galbenă simbolizează lumina soarelui, strălucirea, optimismul

-este gândirea optimistă, constructivă pe un fundament logic

Pălăria verde:

-exprimă ideile noi, stimulând gândirea creativă

-este verdele proaspăt al ierbii, al vegetaţiei, al abundenţei

-este simbolul fertilităţii, al producţiei de idei noi, inovatoare

Pălăria albastră:9

-exprimă controlul procesului de gândire

-albastru e rece; este culoarea cerului care este deasupra tuturor, atotvăzător

şi atotcunoscător

-supraveghează şi dirijează bunul mers al activităţii

-este preocuparea de a controla şi de a organiza

Etapele metodei:

1. Se formează un grup de 6 copii

2. Se împart pălăriuţele gânditoare

3. Se prezintă de către educatoare o situaţie cât mai concis formulată pentru a fi înţeleasă

de copii

4. Copiii dezbat situaţia/cazul expus ţinând cont de culoarea pălăriei care defineşte rolul

Avantajele utilizării metodei:

stimulează creativitatea participanţilor, gândirea colectivă şi individuală

dezvoltă capacităţile sociale ale participanţilor, de intercomunicare şi toleranţă

reciprocă,

de respect pentru opinia celuilalt

încurajează şi exersează capacitatea de comunicare a gânditorilor

este o tehnică uşor de folosit, aplicabilă unei largi categorii de vârste

poate fi folosită în diferite domenii de activitate şi discipline

determină şi activează comunicarea şi capacitatea de a lua decizii

Explozia stelară

Începe din centrul conceptului şi se împrăştie în afară, cu întrebări la fel ca o explozie

stelară. Scopul metodei este de a obţine cât mai multe întrebări şi astfel cât mai multe

conexiuni între concepte.

Etapele metodei:

1. Propunerea unei probleme

2. Organizarea colectivului în grupuri preferenţiale

3. Munca în echipă pentru a elabora cât mai multe întrebări şi cât mai diverse

4. Comunicarea rezultatelor muncii de grup

5. Evidenţierea celor mai interesante întrebări şi aprecierea muncii în cooperare

Avantajele utilizării metodei:

facilitează participarea întregului colectiv

stimulează creativitatea individuală şi de grup

10

stimulează crearea de întrebări la întrebări

Reprezentarea ramificării întrebărilor în cadrul metodei exploziei stelare

Metode de fixare, consolidare şi evaluare:

Ciorchinele

Este un organizator grafic, prin care se evidenţiază într-o reţea conexiunile dintre

ideile despre un subiect. Prin ciorchine se vizează găsirea căilor de acces şi de actualizare a

cunoştinţelor, a credinţelor, a convingerilor din baza proprie de cunoştinţe, evidenţiind modul

specific al copilului de a înţelege un anumit conţinut. Copilul este încurajat în faza de evocare

să gândească liber asupra unui subiect şi să stabilească anumite conexiuni între idei, înainte de

a-l studia temeinic. După elaborarea ciorchinelui, autorul primeşte informaţii despre

cunoştinţele şi conexiunile pe care le are despre subiectul abordat şi despre care poate nu era

conştient că le are sau că le poate realiza. În etapa de reflecţie, ciorchinele constituie un mijloc

de a rezuma ceea ce s-a studiat, o modalitate de a construi asociaţii noi sau de a reprezenta noi

sensuri.

Etape:

1. Se scrie un cuvânt/temă (care urmează a fi cercetat) în mijlocul foii de hârtie.

2. Se notează toate ideile, sintagmele sau cunoştinţele care vă vin în minte în legătură cu

tema respectivă în jurul acestuia, trăgându-se linii între acestea şi cuvântul iniţial.

3. Pe măsură ce se scriu cuvinte, idei noi, se trag linii între toate ideile care par a fi

conectate

4. Activitatea se opreşte când se epuizează toate ideile sau când s-a atins limita de timp

acordată.

11

Diagrama Venn

Este un organizator cognitiv format din două cercuri (sau ovale) parţial suprapuse în

care se reprezintă asemănările şi deosebirile dintre două aspecte, idei sau concepte. În arealul

în care se suprapun cele două cercuri se grupează asemănările, iar în arealurile rămase libere

se menţionează deosebirile dintre două aspecte, idei sau concepte.

Completarea diagramei Venn se pretează foarte bine pentru evocarea cunoştinţelor

anterioare, pentru analiza unui conţinut utilizat în predare şi învăţare, pentru evaluarea

cunoştinţelor anterioare ori pentru reflecţia asupra lor. Se dezvoltă capacitatea de a analiza, de

a compara, de a discerne, de a evalua. În formularea sarcinii de lucru se precizează conţinutul

analizat, timpul disponibil, forma de organizare a activităţii, numărul minim de elemente care

vor fi incluse în diagramă, în funcţie de resursele de timp şi de scopul propus.

Etape:

1. Comunicarea sarcinii de lucru

2. Activitatea individuală

3. Activitatea în perechi

4. Activitatea frontală

Turul galeriei

Prin această tehnică clasa devine un mediu care stimulează gândirea, creativitatea şi

învăţarea eficientă. Copiii elaborează în grup un produs care exprimă opinia tuturor, îşi împart

sarcinile, negociază, caută soluţii pentru rezolvarea problemelor. Copiii exprimă în cadrul

grupului păreri personale, de obicei diferite, identifică soluţii posibile, compară alternativele

posibile, ajung la un anumit acord, chiar dacă există divergenţe şi controverse semnificative.

Etape:

1. În grupuri de câte trei sau patru, preşcolarii lucrează întâi la o problemă care se poate

materializa într-un produs, pe cât posibil pretându-se la abordări variate.

2. Produsele sunt expuse pe pereţii clasei.

3. La semnalul educatoarei, grupurile se rotesc prin clasă, pentru a examina şi a discuta

fiecare produs.

4. Fac completări pe produsele expuse şi pun semnul întrebării acolo unde li se pare că

nu au înţeles sau ceva nu este corect.

5. Când ajung în faţa produsului propriu, grupurile îşi reexaminează propriile produse şi

discută pe ceea ce este adăugat de colegi şi semnele de întrebare existente.

6. Printr-un reprezentant, fiecare grup îşi exprimă opiniile în legătură cu adăugirile şi

neclarităţile existente pe propriul produs

12

Piramida şi diamantul

Aceasta are ca obiectiv dezvoltarea capacităţii de a sintetiza principalele probleme,

informaţii, idei ale unei teme sau ale unui text literar.

Copiii vor fi familiarizaţi cu regulile construirii piramidei (diamantului), iar pentru a

o/îl realiza, vor formula definiţii, vor interpreta roluri etc.

Etape:

Se decupează mai multe pătrate de culori diferite.

1. Se construieşte piramida după îndrumările verbale ale educatorului/educatoarei

(pătrate grupate după culoare; pătratul roşu plasat în partea de sus sau în centru,

pătratele galbene plasate unul lângă altul).

3. Se prezintă piramida.

Metoda poate fi practicată şi în grupa medie. În acest caz, vom confecţiona benzi de

lungimi diferite, care vor fi împărţite în pătrate de culori diferite, şi vom parcurge următoarele

etape:

Se sortează benzile (treptele) piramidei.

Se aşază crescător, pe orizontală, de la banda cea mai scurtă la banda cea mai lungă.

Se adresează întrebări: Cum sunt aşezate benzile? Câte benzi putem folosi? Toate

piramidele au acelaşi număr de benzi?

Copiii numără pătratele din fiecare şir şi plasează numărul corespunzător în dreapta,

lângă bandă.

Pentru a înţelege paşii aplicării metodei, copiii vor primi imagini cu fructe, animale, legume.

Imaginile se clasifică în categorii şi sunt plasate la locul potrivit, copiii denumind noţiunile

(fructe, legume...). Metoda poate fi utilizată la începutul unei activităţi, pentru reactualizarea

cunoştinţelor, sau la realizarea feedback-ului unei activităţi de observare, povestire, lectură

după imagini, convorbire, ca variantă de desfăşurare a unui joc didactic.

Metoda R.A.I. (Răspunde. Aruncă. Interoghează)

Este o metodă folosită pentru consolidarea cunoştinţelor însuşite în timpul unei

activităţi sau a unui şir de activităţi legate de aceeaşi temă.

Are la bază stimularea şi dezvoltarea capacităţilor copiilor de a comunica prin

întrebări şi răspunsuri ceea ce au învăţat. Urmăreşte realizarea feed-back-ului printr-un joc de

aruncare a unei mingi uşoare.

Etape:

1. Copiii se vor aşeza jos pe covor în cerc

2. Vor primi o minge uşoară pe care o vor arunca preferenţial unui coleg după ce

adresează o întrebare legată de tema propusă 13

3. Copilul care prinde mingea, răspunde, aruncă mingea la alt coleg punând la rândul său

o întrebare

Accentul se pune pe ceea ce s-a învăţat şi pe ceea ce se învaţă în continuare prin

intermediul creării de întrebări şi de răspunsuri.

Voi prezenta câteva exemple de aplicaţii practice:

A.1 Categoria de activitate: integrată (DLC, DŞ-activitate matematică)

Tema activităţii: „Călătorie în lumea personajelor din poveşti”

Mijloc de realizare: joc didactic

Tipul activităţii: consolidare şi verificare de cunoştinţe

Scopul activităţii: verificarea cunoştinţelor despre poveştile cunoscute şi a număratului în

limitele 1-7

Obiective operaţionale:

O1: să recunoască personajele prezentate şi poveştile din care acestea fac parte

O2: să răspundă sarcinilor jocului, formulând propoziţii corecte din punct de vedere

gramatical

O3: să participe activ, în spiritul regulilor jocului, aducându-şi contribuţia la reuşita echipei

O4: să rezolve probleme simple după ilustraţii

O5: să efectueze operaţii de adunare şi scădere în limitele 1-7

Sarcina didactică: identificarea personajelor şi a poveştilor pe baza imaginilor, replicilor

personajelor şi ghicitorilor; rezolvarea sarcinilor matematice

Regula jocului: copilul care a fost atins cu bagheta fermecată va rezolva o sarcină, fiind

astfel recompensat cu o floricică

Elemente de joc: mânuirea materialelor, închiderea şi deschiderea ochilor, surpriza, ghicirea,

aplauze, mişcarea, versuri, bagheta fermecată, recompense

Strategii didactice:

- metode şi procedee: conversaţia, explicaţia, expunerea, exerciţiul, demonstraţia,

problematizarea, jocul, munca pe grupe, Diagrama Venn

- mijloace didactice: imagini cu secvenţe din poveşti, siluete ale personajelor din

poveşti, jetoane cu personaje din poveşti, ghicitori, bagheta fermecată, bileţele cu

cifre de la 1 la 7, markere, foaie de flip-chart, fişe de lucru, lipici solid

- forma de organizare: frontală, pe grupe, individuală

Desfăşurarea activităţii:

Pe masă, într-un coşuleţ sunt floricele de două culori: roşii şi galbene- astfel încât

copiii care extrag floricele roşii formează grupa Scufiţei-Roşii, iar cei ce extrag floricele

galbene formează echipa Albei-ca-Zăpada. Astfel, jocul se desfăşoară pe două echipe. S-a 14

prezentat copiilor sarcina de lucru şi regulile jocului: copilul unei echipe care este atins cu

bagheta magică vine şi extrage o imagine, pe care o arată şi colegilor săi, apoi trece la locul

său. Pe baza acestei imagini adresez o serie de întrebări. Echipa care răspunde corect,

primeşte câte o floricică. Câştigă echipa cu cele mai multe floricele.

Prima imagine o reprezintă pe Scufiţa-Roşie: Din ce poveste face parte imaginea?,

Ce adună Scufiţa-Roşie?, Cu ce sunet începe cuvântul floricele?, Cui vrea să i le dăruiască?,

Câte silabe are cuvântul bunică?, Alcătuiţi o propoziţie cu acest cuvânt; Scufiţa-Roşie vrea să

afle câte floricele a cules. A adunat şase floricele, apoi a mai găsit încă una. Câte flori a

adunat Scufiţa?. Se efectuează operaţia de adunare: 6+1= 7.

Se procedează la fel cu imaginile din poveştile: „Cei trei purceluşi”, „Cenuşăreasa”, „Albă-ca-

Zăpada”.

În a doua variantă a jocului, se va realiza un poster pe care se află diagrama Venn

(două cercuri care se intersectează). Echipa Scufiţelor Roşii a completat cercul roşu al

diagramei cu personajele din povestea „Scufiţa-Roşie”, echipa Albei-ca-Zăpada a completat

cercul verde al diagramei cu personajele din povestea „Albă-ca-Zăpada şi cei şapte pitici”,

apoi amândouă echipele au completat spaţiul galben care intersectează cele două cercuri cu

elemente asemănătoare celor două poveşti (personaje pozitive şi negative, formula de început

şi de sfârşit, pădurea, vânătorul). Se felicită echipa câştigătoare. La sfârşitul activităţii, copiii

trebuie să rezolve o fişă individuală de lucru.

A.2 Categoria de activitate: educaţie pentru societate (DOS)

Tema activităţii: „Prietenii poveştilor”

Mijloc de realizare: convorbire

Tipul activităţii: fixare şi consolidare de cunoştinţe

Scopul activităţii: dezvoltarea capacităţii de rezolvare de situaţii problematice, prin strategii

adecvate

15

Obiective operaţionale:

O1: să identifice personajele pozitive şi personajele negative din poveştile selectate de

educatoare

O2: să aprecieze comportamentul personajelor din poveşti şi să-l evalueze în raport cu

normele sociale cunoscute

O3: să manifeste sentimente de dragoste/respect/empatie/compasiune faţă de personaje

O4: să exprime propriile opinii, sentimente şi atitudini

O5: să precizeze concluzia moralizatoare din fiecare poveste

Strategii didactice:

- metode şi procedee: conversaţia, explicaţia, problematizarea, brainstorming,

metoda „Ciorchinelui”

- mijloace didactice: imagini cu personaje din poveşti, ghicitori, foaie de flip-chart,

lipici

- forma de organizare: frontală

Desfăşurarea activităţii:

Copiii oferă răspunsuri corecte la ghicitorile expuse de către educatoare, alegând

imaginea corespunzătoare personajului despre care este vorba în ghicitoare. Astfel, se

realizează selecţia personajelor pozitive şi a celor negative din poveştile: „Fata babei şi fata

moşneagului”, „Albă-ca-Zăpada şi cei şapte pitici”, „Cenuşăreasa”, „Hansel şi Grethel”.

Jetoanele cu personaje sunt lipite pe foaia de flip-chart, formând un ciorchine. Copiii

apreciază comportamentele pozitive şi le corectează pe cele negative, sesizează ceea ce e bine

şi ce e rău în situaţiile în care se află personajele. Cu ajutorul brainstormingului, copiii emit

cât mai multe idei proprii, le dezvoltă pe cele ale colegilor, analizează comportamente,

rezolvă situaţii problematice, apreciază sau critică, oferă sfaturi, îşi imaginează cum ar fi dacă

s-ar afla în locul anumitor personaje.

Câteva exemple: „Ce s-ar fi întâmplat dacă Albă-ca-Zăpada nu găsea casa piticilor?”

Răspunsurile copiilor: „ar fi murit de frică”, „se rătăcea în poieniţă”, „ar fi trăit în pădure cu

animalele”, „mama vitregă o găsea”, „o ajutau animalele”.

„Ce aţi sfătui-o pe mama vitregă din poveste?”

Răspunsurile copiilor: „să nu-l mai trimită pe vânător s-o omoare pe Albă-ca-Zăpada”, „să n-o

mai păcălească”, „să fie mai bună la inimă”, „să se comporte ca o mamă bună, adevărată”.

„Ce ai fi făcut în locul fetei babei, când s-a întâlnit cu căţeluşa?”

Răspunsurile copiilor: „o îngrijeam, îi dădeam să mănânce, apă, o spălam”, „o bandajam, o

făceam frumoasă”, „o luam în braţe, o ţineam la căldură, apoi o duceam la casa Sfintei

Duminici”.16

„La ce s-a gândit Cenuşăreasa când a văzut că e miezul nopţii?”

Răspunsurile copiilor: „s-a gândit că se preschimbă în hainele prăfuite”, „că trebuie să plece

de la castel”, „să se ducă acasă că i-a spus Zâna că la miezul nopţii se desface vraja”.

„Ce s-ar fi întâmplat dacă Cenuşăreasa nu ar fi participat la bal?”

Răspunsurile copiilor: „prinţul s-ar fi căsătorit cu altă fată”, „prinţul nu găsea o fată frumoasă

şi harnică cu care să se însoare”, „prinţul se împrietenea cu surorile vitrege”.

„Ce s-ar fi întâmplat dacă Grethel nu putea descuia uşa încăperii în care era închis

fratele ei?”

Răspunsurile copiilor: „Hansel ar fi murit de foame şi sete”, „Grethel ar fi chemat animalele

din pădure să o ajute”, „găsea drumul spre casă şi îl chema pe tatăl ei s-o ajute”, „vrăjitoarea

l-ar fi mâncat pe Hansel”.

„Dacă aţi putea, ce aţi întreba-o pe vrăjitoarea din povestea „Hansel şi Grethel?”

Întrebările copiilor: „De ce mănâncă oameni?”, „De ce nu l-a eliberat pe Hansel?, „Cum face

magia şi vrăjile?”, „Cum a ajuns ea să fie vrăjitoare?”, „Cum putem transforma o piatră în

rubin?”.

„Ce aţi fi făcut voi dacă eraţi în locul iedului?”

Răspunsurile copiilor: „mâncam singur şi mă culcam singur”, „îmi citeam singur poveşti ca să

adorm”, „nu fugeam de acasă”, „aveam singur grijă şi o aşteptam pe mama şi pe bunica”,

„învăţam de la mama să mă îmbrac singur”.

A.3 Categoria de activitate: educarea limbajului (DLC)

Tema activităţii: „A fost odată ca niciodată…”

Mijloc de realizare: povestirea educatoarei

Tipul activităţii: predare şi însuşire de cunoştinţe

Scopul activităţii: cultivarea sensibilităţii artistice prin audierea unor creaţii în proză din

literatura pentru copii, precum şi dezvoltarea creativităţii şi expresivităţii limbajului oral 

Obiective operaţionale:

O1: să demonstreze înţelegerea textului, apelând la diferite modalităţi de redare a acestuia17

O2: să recunoască personajele din poveste, pe baza unor imagini, jetoane, ghicitori

O3: să participe la activitatea de grup, atât în calitate de vorbitor, cât şi în calitate de auditor

O4: să povestească pe fragmente conţinutul textului, folosind un limbaj propriu

Strategii didactice:

- metode şi procedee: conversaţia, explicaţia, expunerea, povestirea,

problematizarea, explozia stelară

- mijloace didactice: imagini din poveste, siluete ale personajelor, steluţe din carton

colorat (roşii, verzi, galbene, albastre, portocalii), cu întrebări, markere, foaie de

flip-chart

- forma de organizare: frontală, pe grupe

Desfăşurarea activităţii:

Explozia stelară a fost integrată în poveste în etapa de obţinere a performanţei, în

scopul fixării conţinutului poveştii pe fragmente, prin formularea de întrebări (Ce?, Cine?,

Unde?, Când?, De ce?).

Copiii ascultă povestea expusă de educatoare. Pentru fixarea conţinutului prin feed-

back, se solicită copiilor să asculte câte un fragment şi să formuleze întrebări. „Albă-ca-

Zăpada” împarte cele cinci steluţe cu întrebări la cinci copii. Cei cinci copii îşi aleg colegii de

lucru şi constituie astfel cinci grupuri corespunzătoare celor cinci tipuri de întrebări. Ascultă

pe rând fragmente din poveste. În grupă se formulează întrebări pentru fiecare fragment

audiat. Se reţin pentru etapa finală. După ce au audiat toate fragmentele şi au elaborat

întrebări se iniţiază „Jocul întrebărilor” prin care copiii adresează întrebările formulate în

grup. În final se aleg întrebări al căror răspuns creionează aspectele principale ale poveştii (De

ce mama vitregă a vrut s-o omoare pe Albă-ca-Zăpada?, Unde locuiau cei şapte pitici?, Când

a leşinat Albă-ca-Zăpada?, Cine a salvat-o pe Albă-ca-Zăpada?, Ce aţi înţeles din această

poveste?).

18

A.4 Categoria de activitate: activităţi de dezvoltare personală (ADP1)

Tema activităţii: „De-a visul”

Mijloc de realizare: joc de imaginaţie

Tipul activităţii: tranziţie

Scopul activităţii: stimularea imaginaţiei prin crearea de situaţii comparabile cu cele

existente în viaţa reală

Obiective operaţionale:

O1: să-şi dezvolte gândirea creativă

O2: să-şi dea frâu liber imaginaţiei

O3: să reprezinte grafic conţinutul visului

Strategii didactice:

- metode şi procedee: conversaţia, explicaţia, Tehnica viselor

- mijloace didactice: saltele, coli A4, creioane colorate

- forma de organizare: frontală, individuală

Desfăşurarea activităţii:

Copiii stau întinşi pe saltele cu faţa în sus, într-o poziţie care să le ofere o stare

confortabilă. Picioarele pot fi întinse sau cu genunchii îndoiţi în unghi drept sau obtuz. Tălpile

picioarelor vor fi pe saltea. Distanţa dintre saltele nu permite atingerea copiilor.

Cum orice vis are loc în starea de somn, se anunţă jocul „De-a visul” şi sarcina de

lucru: „Ne prefacem că dormim. Staţi cu ochii închişi, respiraţi uşor, lăsaţi corpul să se

relaxeze, să fie moale. Eu am să vă povestesc ce visăm. În timp ce eu povestesc, voi vă

imaginaţi visul”.

Urmează ca preşcolarii să se aşeze la măsuţă şi pe o coală A4 să deseneze cum şi-a

imaginat visul, ce reprezentări l-au ajutat să-şi imagineze conţinutul visului.

A.5 Categoria de activitate: educaţie artistico-plastică (DEC)

Tema activităţii: „Lumea minunată a basmelor”

Mijloc de realizare: pictură

Tipul activităţii: consolidare de cunoştinţe, priceperi şi deprinderi

Scopul activităţii: stimularea expresivităţii şi creativităţii, prin pictură

Obiective operaţionale:

O1: să precizeze titlul, autorul, personajele basmelor studiate, după ilustraţii

O2: să compună în mod original şi personal spaţiul plastic, redând scene din basmele studiate

O3: să aprecieze propria lucrare, precum şi lucrările celorlalţi copii

19

Strategii didactice:

- metode şi procedee: conversaţia, explicaţia, exerciţiul, observaţia,

problematizarea, turul galeriei

- mijloace didactice: planşe specifice basmelor studiate, simboluri, steluţe galbene,

bloc de desen, acuarele, pensule, pahare suport pentru apă, şerveţele

- forma de organizare: frontală, pe grupe, individuală

Desfăşurarea activităţii:

Copiii se împart în trei grupe, în funcţie de simbolul ales: pitici, prinţese, vrăjitoare.

Astfel, se formează grupa piticilor, grupa prinţeselor şi grupa vrăjitoarelor. Copiii din grupa

piticilor vor picta scene din basmul „Albă-ca-Zăpada şi cei şapte pitici”, copiii din grupa

prinţeselor vor picta scene din basmul „Cenuşăreasa”, iar cei din grupa vrăjitoarelor vor picta

scene din basmul „Hansel şi Grethel”.

Lucrările vor fi expuse şi vor forma „Galeria cu poveşti”. Copiii vizitează expoziţia,

completează, apreciază, pun în dreptul lucrării preferate o steluţă galbenă, ca recompensă.

A.6 Categoria de activitate: educarea limbajului (DLC)

Tema activităţii: „Poveste fermecată de la lume adunată”

Mijloc de realizare: convorbire

Tipul activităţii: fixare şi consolidare de cunoştinţe

Scopul activităţii: dezvoltarea creativităţii şi expresivităţii verbale, a fluenţei şi originalităţii

în vorbire şi gândire

Obiective operaţionale:

O1: să-şi dezvolte capacitatea de exprimare orală

O2: să utilizeze un limbaj corect din punct de vedere gramatical

O3: să reproducă în rezumat conţinutul poveştii

O4: să colaboreze cu colegii din grupă

20

Strategii didactice:

- metode şi procedee: conversaţia, explicaţia, exerciţiul, problematizarea, metoda

pălăriilor gânditoare

- mijloace didactice: cărţi cu poveştile lui Creangă, portretul lui Creangă, planşe cu

imagini din poveste, pălării confecţionate din carton colorat, casetofon

- forma de organizare: frontală, pe grupe

Desfăşurarea activităţii:

Captarea atenţiei se va realiza prin audierea câtorva versuri legate de povestirea

„Fata babei şi fata moşneagului”, versuri înregistrate pe o casetă. Va urma o scurtă convorbire

cu copiii despre poveste şi autorul ei, despre faptele personajelor, despre trăsăturile lor de

caracter, despre concluziile moralizatoare ale poveştii.

În etapa de obţinere a performanţei, în vederea realizării unui comentariu al

povestirii, se foloseşte metoda „Pălăriilor gânditoare” (pălăria albă, roşie, neagră, albastră,

galbenă, verde). Pălăria albă redă pe scurt conţinutul povestirii. Pălăria roşie: în urma

discuţiilor din cadrul grupului au fost prezentate sentimentele trezite de poveste- ciudă pe fata

babei şi recunoştinţă pentru fata moşneagului. Pălăria neagră critică atitudinea babei şi a fetei

acesteia. Pălăria albastră o caracterizează pe fata moşneagului în contradicţie cu fata babei.

Pălăria verde oferă soluţii de rezolvare a problemei (cele două fete să se fi ajutat una pe alta,

baba să fi iubit pe fata moşneagului ca şi pe fata ei, să fi trăit toţi în bună înţelegere). Pălăria

galbenă găseşte alt final textului (Fata babei să fi dat ajutor celor întâlnite în drumul său şi să

fi adus şi ea acasă o mulţime de animale, aşa cum a adus fata moşneagului).

Bibliografie:

1. Breben, S., Gongea, E., Ruiu, G., Fulga, M., (2002), Metode interactive de grup. Ghid

metodic, Editura Arves;

2. Cerghit, I., (2006), Metode de învăţământ, ediţia a IV-a revăzută şi adăugită, Editura

Polirom, Iaşi;

3. Ciauşu, E., (2007), Învăţarea prin cooperare. Metode şi tehnici interactive de grup. În

Revista Învăţământul Preşcolar, nr. 1, Editura Arlequin, Bucureşti;

4. Dulamă, M.E., (2008), Metodologii didactice activizante, Editura Clusium, Cluj-

Napoca;

5. Oprea, C.L., (2007), Strategii didactice interactive, Editura Didactică şi Pedagogică,

Bucureşti.

21