Modernismul reprezinta un curent in arta si literatura secolului al XX-lea, caracterizat prin negarea traditiei si impunerea unor noi principii de creatie , astfel modernismul inglobeaza in "pantec" curente artistice novatoare: simbolism, expresionism, dadaism, suprarealism.Anul de nastere al liricii moderne, se considera a fi 1857, cand Charles Baudelaire publica Florile raului.

Particularitati moderniste:preocuparea pentru o poezie de cunoastere, poezia devenind o modalitate de contemplare a lumii;se face apel la functia simbolica a limbajului;se cultiva principiul disonantei*;apare fragmentarismul*;se impune estetica uratului(trasatura prezenta in poezia lui T.Arghezi)apar metafore surprinzatare,revelatorii*(-//-in poezia lui Blaga)se observa intelectualizarea emotiei(-//-in poezia lui Barbu)o caracteristica dominanta a limbajului ar fi ambiguitatea;se observa folosirea sintaxei eliptice si contorsionata;depersonalizarea*;dezumanizarea*;metamorfoza*;apare principiul fanteziei dictatoriale*;poetii modernisti sunt indiferenti la gustul publicului comun;noul limbaj se caracterizeaza prin:preferinta pentru versul alb, tehnica ingambamentului*;

ESTETICA SIMBOLISMULUI

„Simbolul“, cuvânt de la care a derivat termenul „simbolism“, îl descoperim în folclor, în

mituri, precum şi în poezia cultă, încă din cele mai vechi timpuri. Dacă în romantism,

simbolul este apropiat de alegorie şi e un simbol descifrat, aşa cum este „Luceafărul” de

Mihai Eminescu, în simbolism, el sugerează o gamă de sentimente şi de idei, implicând

analogii şi corespondenţe, şi, ca atare, simbolul are un anumit grad de încifrare.

Simbolismul îşi găseşte o justificare filosofică în teoria intuiţionistă a lui Bergson, în poezia

lui Poe şi Whitman, în pictura lui Degas, Seurat şi Gauguin, iar justificarea socială se

datorează eşecului Comunei din Paris din 1871.

La temelia tehnicii simboliste stau sugestia şi simbolul, corespondenţele, muzicalitatea.

Starea de inefabil se realizează prin sugestie. În acest sens, Mallarme preciza: „a sugera –

iată visul“, iar Al. Macedonski vedea „poezia viitorului“ ca pe „o artă a sugestiei“.

Corespondenţele sunt un model de iluminare a zonelor ascunse ale realităţii. Ideea

fundamentală a simbolismului constă în exprimarea unor corespondenţe între eul poetului şi

lume, şi tot în categoria corespondenţelor intră analogiile între senzaţii, emoţii şi imagini de

naturi diferite.

Muzicalitatea are rostul de a sugera starea de inefabil, de taină a poeziei, şi Macedonski

socotea că „arta versurilor este arta muzicii“.

O inovaţie a simbolismului a fost şi introducerea în poezie a versului liber. Poemul Hinov al

lui Macedonski este printre primele în Europa scrise în vers liber.

Prin suprasolicitarea stărilor sufleteşti profunde, prin tehnica excesivă a expresiei poetice,

simbolismul a deschis drumul suprarealismului, ermetismului şi expresionismului din secolul

al XX-lea.