REZUMAT INCURSIUNE ÎN MODERNISMUL REFLEXIV 5 ......În noua perioadă pe care o traversăm „este...
Transcript of REZUMAT INCURSIUNE ÎN MODERNISMUL REFLEXIV 5 ......În noua perioadă pe care o traversăm „este...
REZUMAT INCURSIUNE ÎN MODERNISMUL REFLEXIV5 puncte [posibile] ale arhitecturii contemporane drd.arh. Letiția Bărbuică
REZUMAT
IPOTEZA DE STUDIU
„ ...ca foarte tineri arhitecți postmodernismul era norma, o
normă cu care nu ne-am putut identifica. Când
deconstructivismul a apărut, câțiva ani mai târziu, nu
ne-am putut apropia nici de această abordare... Așa că a
trebui să ne găsim singuri drumul nostru.”1
Dintr-o perspectivă similară cu cea a lui Herzog, expusă mai sus, studiul
de față încearcă să găsească niște idei generale care ar putea structura
arhitectura de dincolo de postmodernism și deconstructivism. Arhitectura
contemporană, a ultimilor 20 ani, care este obiectul studiului de față, pare o
mișcare browniană, fără reguli aparente, fără strategii unificatoare, în contrast
cu caracterul organizat al mișcărilor și curentelor arhitecturale precedente.
Este evident că evoluția arhitecturii, care se baza pe negarea sau pe
răspunsul critic la mișcarea precedentă, nu mai operează și este vorba despre o
altă logică care conduce arhitectura contemporană, astăzi.
Un posibil răspuns, care se constituie în ipoteza de studiu a prezentei
1 Philip Ursprung (ed), Pictures of Architecture. Architecture of Pictures, 2004, Springer : Wien, New York, p.13, ”...as very young architects, postmodernism was emergening, something with which we were not able to identify. And when deconstructivism came along, two or three years later, we couldn't warm to that approach either..... So we had to find our own way.”
lucrări, îl constituie ideea de insularizare, expusă de Peter Sloterdijk2 în cartea sa
În aceeași barcă. Eu eseu despre hiperpolitică3.
Sloterdijk prezintă propria sa viziune asupra evoluției și modificărilor la
nivel social și politic. Dacă arhitectura este o oglindă a socio-politicului, o
reflectare chiar și întârziată a acestuia, înseamnă că această originală abordare a
lui Sloterdijk ar putea face lumină în ceea ce privește arhitectura contemporană,
prin analogie, așa cum este ilustrat în tabelul de mai jos.
POLITICĂ SOCIETATE TEORIA LUISLOTERDIJK
ARHITECTURA
(analogie)
hoarde vanatoare insule plutitoare coliba
imperii/regate agro- cultură sfere in derivă Arh. imperială/ stiluri/ -isme
state postimperiale
industrială bule izolate interconectate
FOAM ARCHITECTURE
Profunda schimbare socială descrisă de Sloterdijk se traduce la nivelul
arhitecturii printr-o recentă schimbare de paradigmă . Astăzi nu se mai poate
vorbi despre un singur centru, o singură direcție, nu mai este vorba despre un
2 Filosof de origine germană, rector al facultății din Karlsrue unde predă estetica. Pagină personală http://www.petersloterdijk.net/
3 Peter Sloterdijk, În aceeași barcă. Eu eseu despre hiperpolitică, 2002, Idea Design and Print: Cluj.
| 1
REZUMAT INCURSIUNE ÎN MODERNISMUL REFLEXIV5 puncte [posibile] ale arhitecturii contemporane drd.arh. Letiția Bărbuică
adevăr unic, o singură perspectivă, teorie sau punct de vedere. Arhitectura celui
de al treilea val este arhitectura multiplelor puncte de vedere.
Putem astfel postula că arhitectura contemporană poate fi înțeleasă,
după modelul propus prin analogie cu Sloterdijk, astfel: un număr de sfere
individuale, de arhitecturi separate, disjuncte una față de cealaltă, dar care sunt
într-o relație de proximitate, din punct de vedere formal și conceptual, dar și de
simultaneitate, care formează < the foam>, FOAM ARCHITECTURE.
Din demonstrația pe care o face Sloterdijk rețin niște caracteristici
esențiale care, prin analogie, le transfer arhitecturii contemporane, astfel:
„Cel de-al treilea val al insularizării are tendința de reduce prioritatea
repetiției față de înnoirea procesului vieții în societate”4 ne spune Sloterdijk, și
rețin pentru arhitectura contemporană cuvântul cheie de nou, noutate și
neiterarea formelor și ideilor în serii secvențiale succesive.
În noua perioadă pe care o traversăm „este vorba de o logică a
funcțiilor, a relațiilor, a fluidificărilor sau, pentru a-l urma pe Luhman, de o formă a
gîndirii despre complexitatea fără repere”5 iar de aici rețin cuvântul cheie
complexitate.
Pentru Sloterdijk cel de al treilea val aduce decăderea imperiului în
domeniul politic, decăderea argumentului în domeniul logicii, decăderea familiei
4 Idem, p.595 Ibidem
în domeniul antropologiei, într-o criză a lipsei oricărei genealogii, și de aici rețin
cuvântul cheie, pentru analogia cu arhitectura: lipsa oricărei genealogii.
Cu toate acestea Sloterdijk ne atrage atenția asupra faptului că „într-o
lume fără formă, într-o societate fără identitate, vor fi provocate reîntoarceri,
reînnoiri și reverențe ....la vechile valori.”6 Rețin și acest punct important care
urmează a fi studiat spre validare.
Astfel, prin analogie, lucrarea de față va urmări trei aspecte esențiale care
ar putea caracteriza arhitectura contemporană : noutatea, complexitatea, lipsa
de genealogie (dar cu reverențe la vechile valori).
Capitolul BORNAREA ZONEI DE STUDIU are în vedere punerea în context
a perioadei studiate. Astfel, un document care vine să susțină schisma produsă în
1990, lipsa unor filiații anterior existente, precum și existența unor grupări de tip
bule izolate7, este harta sinoptică dezvoltată în lucrarea L'architecture de 1900 à
nos jours. Une Vision Synoptique8, unde perioada de studiu a acestei lucrări este
denumită modernism reflexiv.
Un set de două texte vin să anunțe o schimbare la finele anilor 1989 și
anume faptul că postmodernismul și deconstructivismul sunt perimate. Este
6 Idem.7 Concept a lui Sloterdijk8 Adrian Meyer, Susanne Kuhlbrodt, Beat Aeberhard, L'architecture de 1900 à nos jours,2008,
Basel, Boston, Berlin: Birkhäuser.
| 2
REZUMAT INCURSIUNE ÎN MODERNISMUL REFLEXIV5 puncte [posibile] ale arhitecturii contemporane drd.arh. Letiția Bărbuică
vorba despre textele lui Mary McLeod, Architecture and Politics in the Reagan
Era: From Postmodernism to Deconstructivism9 apărut în 1989 și a lui Mark
Wigley, The Translation of Architecture, the Production of Babel apărut în
Assemblage în 198910.
În 1990 criticul de artă Andy Grundberg publică în New York Times, un
articol despre condiția artelor la acel moment, cu referire la artele plastice, dans și
arhitectură în articolul al cărui titlu este evocator: As It Must to All, Death Comes
To Post-Modernism.11
Deasemenea, dintr-un schimb de scrisori dintre Derrida si Peter Eisenman
din octombrie 198912 se poate întelege ruptura dintre discursul filosofic a lui
Derrida și discursul teoretic deconstructivist al arhitectului.
O altă bornă de delimitare a zonei de studiu este premiul pe care Pritzker
Foundation îl acordă în 1989 lui Frank O. Gehry. În lucrarea L'Architecture de 1900
a nos jours. Une Vision Synoptique13 Gehry este grupat împreună cu Zaha Hadid și
9 K. Michael Hays (ed.) , Architecture Theory since 1968, 1998, Cambridge, Massachusetts, London: The MIT Press, pp. 676-702
10 Idem pp. 658 - 67511 „Așa cum se întâmplă tuturor, moartea cuprinde Postmodernismul”.
http://www.nytimes.com/1990/09/16/arts/art-view-as-it-must-to-all-death-comes-to-post-modernism.html?pagewanted=all&src=pm
12 scrisori publicate în William J. Lillyman, Marilyn F. Moriarty, David J. Neuman (eds), Critical Architecture and Contemporary Culture, 1994, New York, Oxford: Oxford University Press, pp. 29- 52.
13 Adrian Meyer, Susanne Kuhlbrodt, Beat Aeberhard, L'architecture de 1900 à nos jours, 2008, Baser, Boston, Berlin: Birkhäuser.
Libeskind sub sintagma <Déconstructivisme-1988>, în totală contradicție cu
protestul său: „Nu sunt un deconstructivist! Acest termen mă scoate din minți.”14
Acest protest al său semnalează faptul că nici măcar denumirea curentelor de
arhitectură nu mai poate fi o practică curentă.
Constat că noțiunea de avangardă a dispărut, în baza textelor lui Marshal
Berman All that is Solid Melts Into Air15, Sloterdijk – Sfere III 16 . Această dispariție
a avangardei - în sensul revoluționar descris de Berman- vine să completeze linia
de evoluție deschisă de textele lui Mary McLeod si Mark Wigley și anume că în
momentul în care Deconstructivismul și Postmodernismul s-au perimat ele nu
sunt înlocuite de o Avangardă, nu sunt detronate de un discurs în antiteză, ceea ce
dovedește că direcția de evoluție urmează acest fir director, în care Avangarda a
dispărut. „Epoca 'ism'-elor ce au înlocuit religii este de mult apusă și chiar și
Avangarda are capul plecat.”17
Heidegger este anacronic , arată Sloterdijk în cartea În aceeași barcă,
eseuri de hiperpolitică. Mai mult, lansează o posibilă temă de studiu. „Şi totuşi,
14 GA Architect no.10, 1993 în Ruth Peltason, Grace Ong-Yang (eds), The Pritzker Prize Laureats in Their Own Words, 2010, London: Thames & Huston, p 248 ”I am not a deconstructivist! Thatterm really drives me crazy.” în „American Cente: Interview with Frank Gehry” ,
15 Marshal, Berman, [1983] (1997) All that Is Solid Melts Into Air, London, New York: Verso, pp.87–129
16 Titlul original Sphären III – Schäume. Plurale Sphärologie (2003). am consultata traducerea in limba franceză Peter, Sloterdijk, Écumes. Sphérologie plurielle, 2005, Paris: Hachette.
17 Charles, Jencks, The Architecture of the Jumping Universe, (1995), 1997 Academy Editions, divizie a John Willy & Sons, West Susex, p.12 ”The era of 'isms' replacing religions has been superseded, and even the avant-garde hangs its head.”
| 3
REZUMAT INCURSIUNE ÎN MODERNISMUL REFLEXIV5 puncte [posibile] ale arhitecturii contemporane drd.arh. Letiția Bărbuică
văzînd în Heidegger ultima minte a erei agrare, s-ar putea fructifica rezervele sale
faţă de modernitatea industrialistă pentru a obţine, a contrario, o teorie pozitivă a
noului.” 18 postulează el. La aceeași idee se adaugă textele lui Alberto Pérez –
Gómez19și a lui Neil Leach20.
Practic, această delimitare a zonei de studiu, nu aduce lumină în ceea ce
ar putea fi arhitectura contemporană ci mai curând arată ceea ce ea nu (mai) este.
Așadar nu mai putem vorbi despre postmodernism și deconstructivism și
nici măcar despre stiluri. Nu mai avem dea face cu o evoluție a arhitecturii dictată
de avangardă, tip negarea precedentului. Heidegger este anacronic și nu poate
explica decât, „a contrario o teorie pozitivă a noului.” 21
Capitolul DE LA KENNETH FRAMPTON LA SYLVIA LAVIN are în vedere
investigarea unor încercări de a explica ceea ce este arhitectura contemporană,
dintr-un material bibilografic destul de sărac, dedicat acestei perioade.
Kenneth Frampton în The evolution of the 20th Century Architecture
prezintă sintetic trei traiectorii paralele distincte:
1. Avangardă și continuitate (1887-1986) unde îi găsim pe Adolf Loos,
18 Peter Sloterdijk, În aceeași barcă. Eu eseu despre hiperpolitică, 2002,Idea Design and Print: Cluj, p. 57
19 Alberto Pérez – Gómez, Dwelling on Heidegger: Architecture as mimetic techno-poiesis.http://www.mcgill.ca/architecture-theory/catalogues/1998/#more
20 Neil, Leach, Uitați-l pe Heidegger, (editie bilingvă), 2006, Paideia: Bucureşti.21 Idem, p. 57:
Futurismul Italian, Constructivismul, Neoplasticismul, Bauhaus, Purismul,
Brutalismul și Rationalismul Italian.
2. Vicisitudinile stilului organic (1910-1998) acoperă perioada de început
din California, pornind de la Frank Loyd Wright urmat de: generația 1 – Richard
Schindler și Richard Neutra, generația 2 – Gregory Ain, Rafael Soriano și
generația 3 – Pierre Koenig, Craig Ellwood, Charles și Ray Eames urmată de o
generație Europeană care a transformat stilul <praire house> în stilul abstract al
Neoplasticismului care se poate vedea în lucrările de început ale lui Walter
Gropius și Mies van der Rohe, ca mai apoi, influențele sintactice să fie vizibile la
Carlo Scarpa.
3. Expresionismul European este prezentat ca un subcapitol. Frampton
vede o linie de filiație ce pornește de la Bruno Taut, Mendelson și Scharoun ( cu
a sa Filarmonică din Berlin, 1969) care duce mai apoi la Enric Mirales și Carme
Pinos – Complexul Archery Olimpic din Barcelona, 1992, la Coop Himmelblau cu
Multiplexul din Dresda, 1993, la Volker Gienke cu a sa Gradină Botanică din Graz,
1995 și la Frank Gehry cu al său „extrem de emfatic”22 muzeu de la Bilbao.
Frampton subliniază însă că influența lui Scharoun a fost difuză în ceea ce-i
privește pe arhitecții anilor de dupa 1990.
22 Kenneth, Frampton, The Evolution of the 20th Century Architecture. A Synoptic Account, 2007, Beijing, China: Springer, p.74.” Frank Gehry's highly rhetorical Guggenheim Museum completed in Bilbao”
| 4
REZUMAT INCURSIUNE ÎN MODERNISMUL REFLEXIV5 puncte [posibile] ale arhitecturii contemporane drd.arh. Letiția Bărbuică
Charles Jencks vede în The Architecture of the Jumping Universe23 o
noua paradigmă a arhitecturii care vine din noile descoperiri ale științei,
astronomiei și biologiei celulare. Aceste științe descriu o complexitate a vieții, în
care nu numai ordinea, dar și neprevăzutul au un rol esențial în evoluție, viziune
diferită de cea Newtoniană, liniară și predeterminată.
În baza criticismului său înverșunat în ceea ce privește Modernismul,
Jencks ignoră o întreagă expresie arhitecturală contemporană pe care însă o
surprinde Valerio Paolo Mosco în Naked Architecture24 o architectură care are la
bază simplitatea, în care „sistemul structural este congruent cu sensul general al
clădirii, [... ] finisajele sunt minimale, [...]aspectul interior și exterior al clădirii
coincid”25
E foarte interesant cum aceleași nume menționate de Jecks - Koolhaas,
Gehry, Nouvel, Herzog & de Meuron, Zaha Hadid, apar în lucrarea lui Jean-Louis
Cohen, The Future of Architecture Since 188926, în capitolul Architecture's Outer
Boundaries27, într-o cu totul altă perspectivă. Principiile tipologice ale cladirilor,
unicitatea, afinitintățile elective cu arta, reinventarea materialelor sunt
23 Charles Jencks, The Architecture of the Jumping Universe, (1995), 1997 West Susex: Academy Editions, John Willy & Sons.
24 Valerio Paolo Mosco, Naked Architecture, 2012, Milano: Skira.25 Valerio Paolo Mosco, Naked Architecture, 2012, Milano: Skira, p.37 "...the structural system
tallies with the overall sense of the building [...] the finishes are kept to a minimum [...] the internal and the external appearance of the building coincide."
26 Jean-Louis, Cohen, The Future of Architecture Since 1889, 2012, New York: Phaidon.27 idem, p. 450-475.
categoriile în jurul cărora autorul face o succintă descriere a tabloului
arhitectural contemporan. Preia termenul de Supermodern lansat de Hans
Ibelings pentru a defini arhitectura de după anii 1990 și vede o varietate
extraordinară în ciuda globalizării, fapt care coincide cu ideile generate de teoria
lui Sloterdijk.
Detail – Selected Articles form the Past 20 Years28 acoperă perioada
1991-2011 suprapunându-se perioadei de studiu. În articolul Honest
Construction – A timeless ideal? Corneliu Tafel vede schimbare de paradigmă în
ceea ce privește evoluția -ismelor, el vede o nouă arhitectură care nu se mai
revendică prin contrazicerea unui precedent căci „nu mai este vorba despre a
nega un principiu anterior ci mai curînd despre îndepărtarea completă a tuturor
principiilor de construcție preexistente. ”29(subln.ns)
Colecția de șaizeci de eseuri adunate sub titlul The State of Architecture
at the Beggining of the 21st Century editată de Bernard Tschumi și Irene Cheng
este rezultatul unei conferințe ținute la Columbia University în 2003 și prezintă o
sumă de unghiuri de vedere cu privire la arhitectura contemporană.
Tschumi arată că arhitectura perioadei de studiu 1990- 2010 este epoca
unei pluralități de opinii, de abordări.
28 Christian, Schittich (ed), Detail – Selected articles form the past 20 years, 2011, München: Institüt fur internationale Architektur- Documentation GmbH&Co.KG.
29 ibidem. ”it is no longer a matter of breaking any prevailling principle but increasingle about the complete removal of the principles of construction...”
| 5
REZUMAT INCURSIUNE ÎN MODERNISMUL REFLEXIV5 puncte [posibile] ale arhitecturii contemporane drd.arh. Letiția Bărbuică
Andrew Benjamin arată că pentru arhitectura contemporană denumită
de el arhitectură cosmopolitană, stilul nu este legat numai de imagine.
Arhitectura cosmopolitană „mută arhitectura dincolo de imagine, permițând
totuși imaginii arhitecturale să aibă rolul său....... nu va putea fi redusă doar la
aspectul său exterior, doar la o simplă imagine.”30 Stilul acestei noi arhitecturi
este dictat de relații complexe și nu de imagine. Am putea spune deci că stilul
acestei arhitecturi cosmopolitane, care descrie arhitectura pe care o are spre
analiză această lucrare, este dictat de complexitate și este un stil care nu are nici
caracter internațional, dar nici național-local, un stil care nu se construiește pe
forța demolatoare al discursului tip manifest, dar nici pe lipsa oricărui discurs, pe
lipsa unei platforme de dezbatere, un stil al complexității și medierii
contradicțiilor.
În același context Sylivia Lavin vine să expună o idee foarte interesantă
legată de arhitectura contemporană. Ea vede ca principală caracteristică a
acestei arhitecturi, acea calitate de a fi <cool> , iar această caracteristică
preluată din argoul culturii contemporane definește o caracteristică legată de
percepția unui obiect, de funcțiunea sa, dar și de modul în care acel obiect a fost
produs. „Și cel mai important este că această calitate a arhitecturii de a fi <cool>
nu este nici retrogradă nici neo-modernă. <Cool> este întotdeauna
30 Christian, Schittich (ed), Detail – Selected articles form the past 20 years, 2011, München: Institüt fur internationale Architektur- Documentation GmbH&Co.KG.
contemporan”31 ne spune ea.
Astfel găsim parte dintre principiile derivate din teoria lui Sloterdijk la
diverși autori: unicitatea la Cohen, lipsa de genealogie la Tafel , complexitatea la
Jencks si Andrew Benjamin, dar niciodată toate trei caracteristicile împreună.
Am prezentat astfel:
1. ipoteza de studiu
2. ceea ce arhitectura contemporană nu este
3. un mozaic de idei despre ceea ce este arhitectura contemporană
(supermodernă după Cohen / Ibelings, cosmopolitană după Andrew Benjamin)
și am constat că ipoteza de studiu este un punct de vedere nou, ce merită a fi
investigat.
Investigarea începe cu un studiu de caz, în detaliu, și în mic, un exemplu
care delimitează și el zona de studiu: Jewish Museum - Berlin, de Libeskind.
Alegerea acestui studiu de caz am făcut-o pentru că este rezultatul unui concurs,
a unor idei emergente, care a avut loc la începutul perioadei de studiu, pe de o
parte, pe de altă parte pentru că este o clădire, pe care vizitând-o personal, o
pot analiza în detaliu. Numai o simplă privire asupra planurilor clădirilor care au
câștigat primele 3 locuri la concursul organizat la Berlin, arată o schimbare de
31 Bernard, Tschumi, Irene, Chang (eds), The State of Architecture at the Beggining of the 21st Century, 21st Century, 2003, New York: The Monacelli Press, p.47 ”Most important cool is neverretrograde or simply neo-modern. Cool is always contemporary.”
| 6
REZUMAT INCURSIUNE ÎN MODERNISMUL REFLEXIV5 puncte [posibile] ale arhitecturii contemporane drd.arh. Letiția Bărbuică
paradigmă și sunt semnul unui nou început.
fig. R1 locul 1 la concursul de extindere a Jewish Museum, Berlin 1989, Daniel Libeskind sursa
imaginilor R1-R2 "Erweiterung Berlin Museum mit Abteilung Jüdisches Museum, Berlin"
Architektur+Wettbewerbe, no.143 (1990) p.54-62 apud Stephen Andenmatten et ali, Jewish
Museum Berlin, on http://issuu.com/
fig. R2 locurile 2(sus) 3 (jos) la concursul de extindere a Jewish Museum, Berlin 1989; Raimund
Abraham respectiv Lange- Ullrich+Partner
| 7
REZUMAT INCURSIUNE ÎN MODERNISMUL REFLEXIV5 puncte [posibile] ale arhitecturii contemporane drd.arh. Letiția Bărbuică
Capitolul 2 analizează în detaliu această clădire. Studiul se apleacă
asupra conceptului, spațiului, structurii, expresiei și legăturii cu situl și arată că
modul în care Libeskind ajunge de la idee la schema finală a proiectului, se
constituie în baza unei gândiri și legături complexe. Complexitatea demersului
vine din suprapunerea acestor diverse straturi: a unui strat pur conceptual legat
strict de arhitectură și de ancorarea ei în istorie și în oraș, și a unui strat care
leagă arhitectura de istoria orașului, de muzică, literatură și poezie.32
Așa cum Schoenberg aduce sonorități noi, tot astfel Libeskind aduce
tipologii de spații noi: pe lângă spațiile tip void, muzeul este o înșiruire de spații
surpinzătoare ca forme și narațiuni care alcătuiesc o promenadă arhitecturală
scenografică. Descopăr astfel în Grădina Exilului definiția arhitecturală exactă a
ceea ce înseamnă a pleca înseamnă a muri puțin.33 Astfel putem vorbi de spații
lipsite de genealogie. Libeskind însuși mărturisește că: „Mă gândesc la spațiul
arhitectural ca la o aventură, o aventură care are o geneză neclară și o istorie
deschisă”34 că scopul lui este de a „creea un spațiu care nu a mai existat
niciodată.”35
32 opera neterminată a lui Schoenberg, Moise și Aron,poezia lui Paul Celan, nuvela lui Walter Benjamin, One Way Street.
33 Citat din Alphones Allais34 François Penz, Gregory Radick, Robert Howell (eds), Space in Science, Art and Society, 2004,
Cambridge: Cambridge University Press. ” I think of architectural space as a35 http://www.ted.com/talks/daniel_libeskind_s_17_words_of_architectural_inspiration.html
”to create a space that never existed”
Schimbările bruște și neașteptate de direcție ale traseului, poziția
neobișnuită a ferestrelor care decupează doar petece de cer, sunt tocmai unelte
ale jocului dintre percepție vizuală, așteptare predeterminată și percepție fizică,
element principal ce definește arhitectura contemporană.
Expresia fațadei aduce nou prin transpunerea în vizibil a schemei
conceptuale ascunse (steaua în șase colțuri), prin integrarea în oraș atât la
nivelul materialului folosit pentru fațadă – un omagiu adus acoperișurilor36 din
Berlin, precum și prin integrarea, la nivel formal, a curții rezidențiale, tipice,
berlineze, prin curtea lui Celan.
Sintetica definiție a stilului arhitecturii contemporane pe care a dat-o
Andrew Benjamin și anume că stilul arhitecturii contemporane mută arhitectura
dincolo de imagine37- își găsește astfel în Jewish Museum- Berlin a lui Libeskind
o ilustrare exactă.
Hilde Heynen38, cu referire la Jewish Museum, dar cu valoare de adevăr
general, mai arată că dacă:
- o operă de artă ia naștere în baza unui impuls mimetic reglat de
un impuls rational, conform lui Adorno
36 Daniel Libeskind, Breaking Ground. Adventures and Life in Architecture, 2004, New York: Penguin Group,p.218
37 Bernard Tschumi, Irene Chang, (eds). The State of Architecture at the Beggining of the 21st Century, 2003, Monacelli Press:New York, p.45
38 Hilde Heynen, Architecture and Modernity: A critiques, 1999, Cambridge, Massachusetts; London, England: MIT Press, pp. 186 - 208.
| 8
REZUMAT INCURSIUNE ÎN MODERNISMUL REFLEXIV5 puncte [posibile] ale arhitecturii contemporane drd.arh. Letiția Bărbuică
și dacă
- impulsul mimetic și raționalitatea sunt ireconciliabile
atunci:
Opera de artă adună elemente ireconciliabile și de aceea „Adorno vede
în disonanță, paradox și tensiune atributele unei opere de artă modernă.”39
Astfel am arătat că Jewish Museum, clădire de bornează zona noastră de
studiu, îndeplinește cele trei criterii derivate din teoria lui Sloterdijk – noutate,
lipsa de genealogie, complexitate, dar aduce și doi termeni pe care îi consider
importanți, a fi studiați în continuare și anume:
1. imaginea devine un joc între percepție vizuală, așteptare
predeterminată și percepție fizică, iar arhitectura contemporană mută
arhitectura dincolo de imagine, așa cum a arătă Andrew Benjamin
2. paradoxul este un ingredient constitutiv al artei/arhitecturii
contemporane, așa cum a arătă Adorno.
Astfel, la sfârșitul acestui studiu de caz, analiza noastră se extinde și
către cele două puncte amintite anterior, având ca atare de analizat 5 puncte
[posibile] ale arhitecturii contemporane.
Pentru a selecta din multitudinea de arhitecturi din cadrul perimetrului
de studiu, mă voi opri pe de o parte asupra laureaților premiilor Pritzker din
39 idem p.186 ”Adorno regards tensions, dissonances and paradoxes as basic atributes of modernworks of art.”
perioada 1990-2012, a laureaților premiilor Mies van der Rohe, RIBA Royal Gold
Medal (1990-2012) și, pentru a corecta fenomenul evidențiat în capitolul de
început, și anume că există un defazaj între premiile de arhitectură și pulsul real
al fenomenului arhitectural, voi intersecta aceaste liste cu cea propusă de
Meyer40 ca descriere a fenomenului Modernismului Reflexiv, cu scopul de a
selecta arhitecții laureați pentru fiecare cluster descris de Meyer.
Astfel, lucrarea de față se va rezuma la studiul lucrărilo a 10 arhitecți, pe o
perioadă între 1990 și 2010 (2013), după cum urmează.
GRUPAREA 1 : Souto de Moura, Siza,
GRUPAREA 2 : SANNA, Pawson
GRUPAREA 3 : Hadid, Thom Mayne ( Morphosis)
GRUPAREA 4: Herzog & de Meuron, Rem Koolhaas, Toyo Ito, Peter
Zumthor.
Schema ce urmează, schema tezei, prezintă pașii de desfășurare,
validare / corectare pentru cele două teme de studiu: tema majoră, analiza celor
5 puncte [posibile] ale arhitecturii contemporane, și o temă secundară,
oarecum detictivistică, care vrea să verifice dacă aceste 5 puncte [posibile] pot
valida gruparea de arhitecți propusă în schema sinoptică a lui Meyer.
40 Hartă sinoptică în L'architecture de 1900 à nos jours, autori Adrian Meyer, Susane Kuhlbrodt, Beat Aeberhard, Birkhäuser, 2008.
| 9
REZUMAT INCURSIUNE ÎN MODERNISMUL REFLEXIV5 puncte [posibile] ale arhitecturii contemporane drd.arh. Letiția Bărbuică
| 10
REZUMAT INCURSIUNE ÎN MODERNISMUL REFLEXIV5 puncte [posibile] ale arhitecturii contemporane drd.arh. Letiția Bărbuică
Capitolul 3 analizează lucrările lui Alvaro Siza și Eduardo Souto de
Moura. Modul de lucru, felul în care cei doi arhitecți ajung de la idee la
construit, sunt explorate. Apoi, în baza fișelor de analiză a lucrărilor lor dintre
1990-2000 (2013), care sunt studiate pe criteriile spațiu/ structură / expresie/
sit, se trece la cercetarea detaliată a celor 5 puncte [posibile] ale arhitecturii
contemporane menționate anterior. Rezultatul sintetic al studiului este redat
într-un grafic care surprinde procentual importanța fiecăruia, dintre cele 5
puncte studiate, în opera lui Siza, respectiv de Moura, în intervalul studiat.
Această metodologie de studiu, dezvoltată pentru acest studiu se
reiterează astfel :
Capitolul 4 analizează lucrările lui SANAA și John Pawson
Capitolul 5 analizează lucrările lui Zaha Hadid și Thom Mayne
Capitolul 6 analizează lucrarile lui Herzog & de Meuron, Rem Koolhaas,
Toyo Ito, Peter Zumthor.
Fiecare dintre capitole se finalizează cu un subcapitol ce cuprinde și alte
constatări generale și cu graficul de sinteza a fișelor de analiză, pentru cele 5
puncte [posibile] ale arhitecturii contemporane.
Această iterație este reprezentată schematic, pentru capitolul 6, în
schema alăturată.
| 11
REZUMAT INCURSIUNE ÎN MODERNISMUL REFLEXIV5 puncte [posibile] ale arhitecturii contemporane drd.arh. Letiția Bărbuică
Capitolul 7 sintetizează răspunsurile și concluziile legate de cele 5
puncte, astfel:
NOU
Siza - noutatea de mai mică importanță; găsim nou în: modul de a aduce
lumina în interior, relaționarea spațiilor intermediare, evoluția tipologiei patio cu
variante hibride spectaculoase (Muzeul Iberê Camargo, biblioteca Viana do
Castelo)
De Moura - interpretare tip land art la câteva dintre locuințele sale,
inovează tipologia stadionului pe linia landart ( stadionul din Braga).
SANAA - ideea spațiului interior ca un parc, un landart total, interior și
exterior (Rolex Learning Center), reinterpretarea spațiului tip engawa, forme
organice cu structuri filiforme unde inovează folosind transparența și
translucența, tipologii noi pentru:
1. locuire: casa M, casa S;
2. muzeu: 21st Century mMuseum of Contemporary Art- Kanazawa și
New Museum of Contemporary Art- NY
3.industrial : Vitra Factory
4. plan liber: Zolverein School of Management, New Museum of
Contemporary Art - NY, Serpentine Gallery.
Pawson deschide cu Minimum o nouă sensibilitate în arhitectură.
Hadid – landart, terasare, fluiditate, peisaj, caracterul dinamic
cinematografic, lipsa de ierarhie, form follows intineraries, distorsiunea și
perspectiva multiplă simultană.
Mayne - o nouă tipologie de dală – dală topografică/ peisaj (GIGC
Headquarters Shanghai. )
Koolhaas – remix și optimizare funcțiuni/ patente de inovație
Herzog & de Meuron - dislocă și reinterpretează cutia modernistă,
materialele folosite dintr-o perspectivă originală.
Ito - reinventează structura și spațiul open plan- cursiv, anulaează
dihotomiei plin gol41 (Tod's, Matsumoto Performing Art Center, Za Koenji
Theater, Mikimoto -Giza și Serpentine Gallery.)
Zumthor - negativul conceptului modernist al luminii / lumina sculptează
spațiul interior (Therme Vals, Bruder Klaus Kapelle, Muzeul Diocezian.
LIPSA DE GENEALOGIE
La Siza și de Moura în special, care este de părere că numai din prostie ai
putea ignora o rezolvare bună de arhitectură, pare fals a vorbi despre lipsa de
genealogie, dar nu este așa tocmai pentru că ei, făcând rapel la modelele de care
vorbește Sloterdijk, reușesc să producă o arhitectură fără precedent.
41 Această temă îi preocupă și pe Siza și de Moura
| 12
REZUMAT INCURSIUNE ÎN MODERNISMUL REFLEXIV5 puncte [posibile] ale arhitecturii contemporane drd.arh. Letiția Bărbuică
Siza se folosește de metamorfozarea unor soluții exemplare, cum ar fi
noțiunea de patio, face rapel la elemente moderniste și adaugă influențe
vernaculare.
De Moura, admirator a lui Mies, Baragan, Siza, Moneo, Herzog și Nouvel,
îi are clar pe aceștia ca sursă de inspirație, dar surpinde o esență în lucrărilor
acestor arhitecți, esență pe care o duce mai departe. Ancorat în Modernism și
apelând la repere arhitecturale istorice diverse, cum ar fi amfiteatrul Inca, el
realizează astfel o sinteză personală unică.
În general, putem spune că, lipsa de genealogie are la bază tocmai o
perspectivă și o folosire creativă a unor surse și idei existente, care capătă o
formă atât de categoric originală, încât sursele devin secundare. În acest context
este interesant de observat că Modernismul are un rol important în arhitectura
contemporană. La aceasta se adaugă arta contemporană cu reprezentații săi
cult, pentru lumea arhitecturală, Donald Judd și Richard Serra, dar și arta, la un
moment dat de avangardă, și care pare că nu și-a consumat forța creatoare, cum
descoperim a fi Constructivismul.
La Pawson, spre exemplu, precedentele ramân ascunse din punct de
vedere formal. El realizează o sinteză între simplitate, caracter local și estetică
contemporană, unică, așa cum unic a fost demersul creativ a lui Donald Judd,
artist care l-a inspirat pe Pawson. Deși Modernismul nu este o sursă evidentă
pentru Pawson este o fantomatică și permanentă prezență.
SANAA declară, din start, arhitectura lor nereferențială, dar este vorba și
despre o reinterpretare a ideii de en-gawa42, a ideii moderniste de plan liber dar
și de ponderata manipulare a unor forme organice lipsite de orice genealogie în
peisajul arhitectural. Ei găsesc în imperfecțiune, în deformarea formelor ideale,
geometrice, cum ar fi cercul43, un mod de a se apropia de o esențializare estetică
de care nu s-a făcut uz în arhitectura cultă.
Hadid aduce o arhitectură lipsită de orice genealogie tocmai pentru că
își întemeiază demersul pe o abordare unică, aceea de a infuza arhitectura și
Suprematismul, după propriul manifest, dar gasesc și intenții clare de fuzionare
cu ideiile lansate de futuriști, fapt ce duce la un alt nivel cele trei idealurile
moderniste: acelea de a creea noi tipuri de structuri, de a inaugura noi moduri
de a privi lucrurile și de a găsi noi moduri de a reprezenta realitatea
contemporană. Iar Hadid reușește să fie profund contemporană și să creeze o
arhitectură fără precedent, privind în oglinda retrovizoare, către mișcări artistice
excepționale prin unicitatea lor, către artiști precum : Malevich, Yakov Cernikov,
Ilya Chanshik, El Lissitsky.
Mayne, privat de lecții de istoria arhitecturii în timpul facultăți,
construiește o arhitectură lipsită de genealogie. El face rapel la elementul
42 Portic perimetral ridicat de la cota terenului, tipic caselor japoneze.43 Vezi fabrica de la Vitra
| 13
REZUMAT INCURSIUNE ÎN MODERNISMUL REFLEXIV5 puncte [posibile] ale arhitecturii contemporane drd.arh. Letiția Bărbuică
dominant al orașului – definiție a urbanității contemporane, Los Angeles- free-
way-ul44. La aceasta adaugă o filiație cu artiți landart: Robert Smithson, James
Turrel, cu sculptorul Richard Serra și bineînțeles cu descoperirea, fie și târzie, a
clasicilor arhitecturii moderniste.
Koolhaas se rupe de orice genealogie cu un umor unic. El extrage o
esență poetică din colajul de elemente moderniste sau elemente de alfabetar
modernist (rampa, traseul, terasa circulabilă, pilotis, ferestre bandou) și
constructivism. Prin reinterpretarea și reașezarea funcțiunilor el creează o
cezură istorică în tipologii clasice cum ar fi locuirea sau biblioteca și prin aceasta
lucrările sale se pot așeza confortabil în categoria arhitecturilor lipsite de
genealogie.
Herzog & de Meuron, precum SANAA, își propun ruperea de orice
referință la trecut, caută noutatea. Originalitatea lor vine primordial din
juxtapuneri și inventarea de noi materiale.
Zumthor însă folosește materiale obișnuite, ancestrale am putea spune,
dar le folosește în moduri noi, lipsite de precedent, speculând calitățile haptice
ale spațiului. Numai și pentru că la Pavilionul Expozițional de la Hanovra
reușește să aducă în ecuația arhitecturii, mirosul, arhitectura lui de după 1995
poate fi considerată lipsită de genealogie.
44 Autostrazi care se intersectează în planuri diferite
Ito, ca și Herzog & de Meuron, își impune originalitatea prin crearea de
de noi materiale, de materiale compozite. El inventează materiale, structuri,
tipuri de spații noi, precum spațiul similar unui automaton celular 3d care este
Taichung Opera House.
Cu ajutorul graficelor simultane se constată că inovativii Herzog & de
Meuron, Rem Koolhass, Zaha Hadid și Ito conduc clasamentul lipsei de
genealogie, dar și că, oarecum conservativii Siza și de Meuron au scoruri bune,
ceea ce dovedește că sintezele personale pot duce la lucrări la fel de originale.
COMPLEXITATE
La capitolul complexitate Siza și de Meuron se află sub linia de relevanță
de 50% conform graficelor iar pentru Pawson nu am putut cuantificata această
caracteristică. Cred însă ca acest aspect particular vine din modul în care cei trei
arhitecți încearcă să răspundă complexității. Nu este vorba despre faptul că ei nu
își pun problema abordării complexității, ci că înțeleg să abordeze acest subiect
într-un mod diferit. Relevantă în acest sens este părerea lui de Moura, pe care o
reiau aici, și anume că „....... arhitectura simplă este complexă și arhitectura
complexă este făcută într-un mod foarte simplist. Este complexă pentru că
exprimă problemele care trebuie rezolvate.”45 Pentru el complexitatea trebuie
45 Vera Sacchetti,Q+A> Eduardo Souto de Moura ,AN , http://archpaper.com/news/articles.asp?id=5313, ”.....simple architecture is complex, and complex architecture is made in a very
| 14
REZUMAT INCURSIUNE ÎN MODERNISMUL REFLEXIV5 puncte [posibile] ale arhitecturii contemporane drd.arh. Letiția Bărbuică
rezolvată și nu expusă.
Pawson, pe de altă parte, exprimă o complexitate a detaliilor. Siza caută
o simplitate care să răspundă unei complexități de factori, exprimând uneori
complexitatea la nivelul traseului.
Ca atare, fiind în imposibilitatea de a cuantifica complexitățile rezolvate,
poate să fie vorba de un fals rezultat, cel prezentat în grafic și calculat în acest
studiu, întrucât ilustrează complexitățile vizibile la nivelul „culorii, materialelor,
sistemelor și formelor.”46 după cum menționează tot de Moura.
La SANAA complexitatea vine dintr-un element primordial pentru
arhitectură: organizarea spațială. Este o complexitate de conținut care se
exprimă în complexitatea traseului ramificat, multiplu. La aceasta se adaugă
complexitatea formelor organice. La ei este vorba și despre o complexitate
structurală care însă nu este evidentă, nici la Rolex Learning Center, nici la New
Museum of Contemporary Art din New York, spre exemplu, iar arta rezidă
tocmai din faptul că acest complex efort structural pare obținut cu cel mai mic
efort.
Zaha, pe de altă parte, expune logica legăturile complexe pe care le
propune. La ea este vorba despre o multiplicitate a traseelor, ca și la SANAA, dar
și despre un complex proces creativ pe care îl face public în numeroasele
simplistic manner. It is complex because the problems are not solved.”46 Ibidem ”It’s complex in colors, textures, materials, systems and forms.”
expoziții personale. La ea complexitatea structurală este expusă. Vorbim de
geometrii complexe care sunt refelectate în planuri complexe, de o complexitate
organizațională și de o complexitate la nivelul fațadei.
La Mayne vorbim de o complexitate obținută parcă prin coliziunea
formelor, de o parțială complexitate a traseului și a fațadelor care își extrag
complexitatea, în principal, din tehnologiile care stau în spatele lor, în lucrările
de după 2005, cum ar fi: Caltran Distric 7 Headquarters, Los Angeles sau FED
Building din San Francisco.
Koolhaas excelează și el în complexitatea traseelor propuse și a inter-
relațiilor spațiului interior dar și din complexitatea de surse pe care le
contopește și omogenizează într-un proiect, cum o face la: Villa dall' Ava, Paris,
Kunsthal Roterdam sau Dutch House sau Bordeaux House. Complexitatea
structurală apare la nivelul patentelor47 sale.
Herzog & de Meuron expun manifest complexitatea la nivelul
materialității fațadelor și fac asta în toate proiectele lor, cu minime excepții cum
ar fi Parish Art Museum Watermill. Sunt de asemenea preocupați de tipurile de
relații interior exterior pentru care găsesc rezolvări complexe. La ei nu putem
vorbi de o complexitate structurală, ca regulă, dar nu putem ignora expunerea
complexității structurale la Bird Nest, Beijing.
47 în Content Koolhaas publică o serie de patente denumite ”Universal Modernisation Patent”
| 15
REZUMAT INCURSIUNE ÎN MODERNISMUL REFLEXIV5 puncte [posibile] ale arhitecturii contemporane drd.arh. Letiția Bărbuică
În schimb la Ito complexitatea structurală este baza sa de lucru. Aceasta
este adesea expusă la nivelul fațadei. El reuște să aducă în arhitectură un tip de
complexitate proprie naturii căci el „inventează natură din forme construite.” 48
Zumthor ne propune o complexă explorarea senzorială. La el
complexitatea vine din materialitatea operelor sale.
Este interesant de remarcat că tema complexității traseului este o temă
comună mai multor arhitecți: Siza, SANAA, Hadid, Mayne, Koolhaas, Ito.
IMAGINEA/ FAȚADA
Siza și de Moura refuză valoarea consumeristă a fațadei și propun
prezențe sobre, centrate, calme. Siza are particularitatea de a aduce peisajul la
interiorul construitului prin ceea ce am numit perspective înrămate, iar de
Moura face o eschivă totală vis-a vis de golurile împușcate. Ambii tratează
acoperișul ca fațadă cu valoare majoară, la Pavilionului Portugaliei Expo 98 (Siza)
și stadionul din Braga (de Moura).
Pawson găsește un mod inedit de a se raporta la golurile împușcate: le
tratează ca <pattern>, lucrează cu suprafețe transparente de dimensiuni
gigantești, ce spulberă așteptarea predeterminată, și întinde la limită
capabilitățile structurale ale sticlei. Prin arhitecturi care propun izolarea de
48 Sou Foujimoto, ”Liquid Space, Fractal Boundary,” El Croquis no.147 , p.25”induce nature out of built form”
densitate, realizează o imagine de o totală serenitate, în totală opoziție cu
vuietul orașului.
La SANAA fațada este independentă de structură, pare chiar că o ignoră.
Ei lucrează cu transparențe suprapuse, distorsiuni (curbarea sticlei)
dematerializarea sticlei și topirea ei în peisaj. De la compartimentarea <drape>49
de la Zolverein School of Management la fațada <drape> de la Vitra Factory sau
de la New Museum of Contemporary Art, New York ei se joacă cu percepția
vizuală și așteptarea predeterminată.
La Hadid imaginea are o prezență onirică, datorită imaginilor fluide,
dinamice, în mișcare, tip stop cadru. Imaginea are adesea caracteristici
magmatice- de traseu înghețat în mișcare. Prind dialogul cu arta modernă, Hadid
eliberează imaginea arhitecturală de stricta funcționalitate și o tratează ca pe o
interfață artistică, proprie.
La Mayne imaginea ne surprinde prin transpunerea esenței
contemopraneității urbane pe care el o găsește în free-way50 -ul din Los Angeles,
într-o arhitectură care funcționează ca o mașinărie și are repere pregnante din
limbajul ingineriei de infrastructură: poduri, rambleuri, protecții laterale de
autostradă, panouri publicitare, free-way în construcție. Este și acesta un mod
de a se pierde în peisaj – peisaș urban- și a contraria percepția vizuală.
49 drapaj50 Autostrăzi suspendate suprapuse
| 16
REZUMAT INCURSIUNE ÎN MODERNISMUL REFLEXIV5 puncte [posibile] ale arhitecturii contemporane drd.arh. Letiția Bărbuică
La Koolhaas gasim, poate în cel mai concludent mod, faptul că fațada și
spațiul interior sunt proiecte independente pentru clădirile de dimensiuni L, XL.
(vezi Seattle Library). El utilizează surpriza și tehnica suprarealistă de raportare la
context: Les Corps Exquis.
Herzog & De Meuron văd și ei fațada ca un înveliș independent de
structură care poate funcționa ca imagine, imagine ce pune accent pe surpiză,
artificialitate și senzația pe care învelișul exterior o declanșează în
vizitator/privitor.
În cu totul alt mod Zumthor extrage și el esența legăturii dintre imagine
și senzație, bazându-se pe tactilitate, uneori pe olfactiv, și pe percepția luminii.
El propune imagini enigmatice ale căror secret stă tocmai în descoperirea
interiorului. În cazului lui, dihotomia interior-exterior este foarte puternică.
La popul opus, Ito mizează pe transparență – iarăși o temă comună cu
SANAA- pe un tip de imagine care șterge limita interior-exterior.
Relația dintre fațadă și structură traversează la Ito toate pozițiile relative
în care se poate afla structura și fațada, așa cum am detaliat în capitolul 6.5 :
− fațade transparente care lasă să se citească structura
− fațade <true to structure>
− fațade la care învelișul exterior este independent de structură.
PARADOX-ul
La Siza paradoxul apare la legătura dintre interior și exterior, la senzația
de plutire a câtorva dintre lucrările sale, dintre care aș aminti biblioteca Viana do
Castelo și Pavilionul Expo '98 de la Lisabona. El destabilizează masivitatea
primordială a volumelor și creează adesea un spațiu asimetric de sorginte
cubistă. 51 Așa cum am arătat în capitolul 3.7 paradoxul ia naștere pe linia de
tensiune dintre:
1. interior- exterior
2. introvertit - extrovertit
3. masiv – ușor
4. întuneric – lumină ( lumină zenitală)
La de Moura este vorba de un paradox ce ia naștere dintr-o dualitate
formală, o mediere între modernism și clasicism. Regăsim paradoxul în
contradicția dintre
1. solid – fragil
2. experesionism- neoplasticism
3. plutire- ancorare
4. echilibru- echilibru instabil
La Pawson paradoxul apare din punerea împreună a contrariilor
51 Jorge Figueira (ed), Alvaro Siza Modern Redux, 2008 Hatje Cantz Verlag:Germany, p.27.”...the space is asymmetric, cubist, follows models of expansion, contradiction, simultaneity.”
| 17
REZUMAT INCURSIUNE ÎN MODERNISMUL REFLEXIV5 puncte [posibile] ale arhitecturii contemporane drd.arh. Letiția Bărbuică
1. nou-vechi
2. vernacular-minimal
3. efect telescopic în legătura dintre interior-exterior
la care se adaugă sezația de plutire, de dematerializare a unor elemente, cum ar
fi închiderea perimetrală a porticului al mânastirii de la Novi-Dur.
La SANAA paradoxul vine din dematerializarea masivității, proprie
oricărui construit, de negarea opacității, iar elementele opuse care construiesc
paradoxul sunt:
1. complexitate de spațiu – simplitate formală
2. inefabil – definit
La Hadid paradoxul vine tocmai din caracterul dinamic al clădirilor, a
ceea ce ar trebui să fie solid, static, ancorat. Ca atare la ea paradoxul se
construiește pe:
1. static- dinamic
2. artistic- imaginar
la care se adaugă multiperspectivismul, despre care am vorbi și pe care l-am
ilustrat în capitolul 5.3.
La Mayne este vorba despre un paradox născut în corespondența dintre
1. planul static- secțiunea dinamică
2. clădire terminată – construcție în șantier
dar și pe fațadele inteligente și dinamismul controlat de ordinator.
La Koolhaas este vorba despre tensiunea dintre
1. interior- exterior
2. turbulent – nonturbulent52
3. elitist - comun
dar și de funcțiuni contradictorii puse împreună, precum și de poziționarea lor
reciprocă dar și față de oraș- expunerea funcțiunilor către oraș și viceversa (Wyly
Theater – Dallas, Casa de Musica - Porto).
La Herzog și de Meuron paradoxul major este în punerea impreună a
opacității și transparenței pentru care găsesc o suită de originale soluții printre
care cea denumită < tatoo strategy>. Și la ei mixul funcțional este unealtă de a
creea situații paradoxale (1111 Lincoln Road Miami)
Ito unifică contradicția dintre interior- exterior și aduce în construit
logica multiplicării celulare, iar Zumthor creează paradox prin contrastul dintre
interior și exterior.
Constat că senzația de plutire, dematerializarea bazei, sunt unelte
comune mai multor arhitecți și anume lui Siza, Pawson, SANAA, Mayne,
Koolhaas și Herzog & de Meuron.
52 ”Is it possible to reconcile our turbulent world with non-turbulent beauty.” se întreabă Koolhaas și reiau ideea de la capitolul 6.5.
| 18
REZUMAT INCURSIUNE ÎN MODERNISMUL REFLEXIV5 puncte [posibile] ale arhitecturii contemporane drd.arh. Letiția Bărbuică
Dacă facem media procentelor, corespunzătoare celor 5 caracteristici
studiate și prezentate în fișele de analiză, obținem o ierarhie care arată că
absolut toți arhitecții depășesc linia de relevanță de 50% . În fruntea acestei
ierarhii se plasează: Herzog & de Meuron, Koolhaas, Ito și SANAA aceiași plasați
în partea superioară a graficului care arată media criteriilor respectate.
Aceasta indică faptul că acești arhitecți reprezintă, într-o mai mare
măsură, cele 5 puncte care descriu caracteristicile arhitecturii contemporane,
așa cum au fost ele surprinse în studiul de față.
Dacă ne limităm a analiza doar cele 3 caracteristici derivate din teoria lui
Sloterdijk, noutatea, lipsa de genealogie și complexitatea, primii trei clasați
rămân Herzog & de Meuron, Koolhaas și Ito, SANAA fiind surclasată de Hadid. .
Aceasta arată că cele trei criterii sunt suficient de puternice ca, prin analiza lor,
să se obțină niște caracteristici general valabile.
Dacă comparăm valorile obținute în urma analizării celor 3 criterii
generate prin analogie cu teoria lui Sloterdijk , cu valorile obținute din analiza
tuturor celor 5 criterii, observăm ca diferențele sunt în majoritate sub 5%, ceea
ce le face nesemnificative, iar restul nu depășesc 10%, ceea ce se înscrie în
categoria diferențelor mici. Concluzia este că cele 3 caracteristici derivate din
teoria lui Sloterdijk constituie o indicație clară cu privire la arhitectura
contemporană.
Subcapitolul 7.7 surpinde însă un aspect foarte interesant; dacă variația celor 5
puncte este studiată pe două decade separat, 1990-2000, respectiv 2000-2010
(2013) se constată trei atitudini diferite:
SLOW DOWN – o diminuare a folosirii celor 5 criterii în obiectele de
arhitectură în perioada 2000-2010(2013). Arhitecții care activează o octavă mai
jos față de ceea ce produceau în perioada 1990-2000 sunt: Pawson și Hadid ( o
semioctavă mai jos cu pierderi mari la caracteristica de complexitate)
EQUAL – diferențe nesemnificative și mici între cele două perioade.
Arhitecții care păstrează o abordare constantă cu privire la cei 5 termeni de
studiu sunt : Siza, de Moura și Koolhaas.
SPEED UP – o accelerare a ritmului, o intensificare a folosirii celor 5
criterii o găsim la:
SANAA – diferență semnificativ mai mare pentru complexitate și
paradox, în decada actuală.
MAYNE – lucrează o semioctavă mai sus cu diferență mare pe paradox și
noutate.
HERZOG & de MEURON – creștere majoră pe complexitate și creștere
mare pe criteriul legat de imagine/fațadă.
| 19
REZUMAT INCURSIUNE ÎN MODERNISMUL REFLEXIV5 puncte [posibile] ale arhitecturii contemporane drd.arh. Letiția Bărbuică
ZUMTHOR – diferențe mari la complexitate și diferențe majore la restul
criteriilor ; lucrează o octavă mai sus decât perioada de început
ITO – creștere mare cu referire la pardox și creștere majoră pentru
complexitate.
Observăm așadar o accentuare a complexității și paradoxului în cadrul
decadei 2000-2010 (2013). În mod interesant este vorba despre una dintre
caracteristicile derivate din teoria lui Sloterdijk și o altă caracteristică derivată
ulterior, ceea ce arată dinamica și viteza schimbărilor posibilelor criterii de
clasificare ale arhitecturii contemporane și dovedește utilitatea extinderii celor 3
criterii, derivate inițial din teoria lui Sloterdijk, pentru a surpinde nuanțele
arhitecturii contemporane în perioada 1990-2010 (2013).
Referindu-ne însă la tema secundară acestui studiu, la validitatea
grupărilor propuse de schema sintetică a lui Meyer, răspunsul nu este final
concludent. Prinvind variația și intersecțiile dintre abordările celor 10 arhitecți,
cu privire la cele 5 puncte, realitatea schemei lui Meyer este de fapt o imagine
de bule spațiale tangente sau/și intersectate, este ceea ce am numit FOAM
ARCHITECTURE în analogie cu teoria lui Sloterdijk, la începutul acestui studiu.
Astfel putem spune și că, pe lângă cele cinci puncte validate, putem privi
arhitectura contemporană ca fiind FOAM ARCHITECTURE. fig. R3 Rețeaua rizomatică a lui Deleuze versus < the foam> - spuma lui Sloterdijk – Rețea 2D delinii și puncte versus rețea 3D de aglomerare celulară
sursa foto: http://archaesthetic.wordpress.com
| 20