Modele, imagini, privelisti
-
Upload
lavinia-guu -
Category
Documents
-
view
213 -
download
1
description
Transcript of Modele, imagini, privelisti
Lavinia Gușu, Master II
Modele, imagini, priveliști. Incursiuni în cultura europeană
modernă
Alexandru Duțu
Alexandru Duțu a fost un istoric român, cercetător al istoriei sud-estului european (îndeosebi
sec. XVI-XIX), al istoriei ideilor și mentalităților, specialist în literatură comparată și teolog
ortodox.
Volumul Modele, imagini, priveliști. Incursiuni în cultura europeană modernă, publicat la
editura Dacia în 1979, prezintă succesiv și stadial transformările culturale ce au avut loc în Europa
secolului al XIX-lea. În primă instanță, autorul aduce lămuriri în ceea ce privește noțiunea de
„model” și relația de complementaritate în care se află cu „imaginea”. Astfel, studiul comparat al
culturilor se bazează pe reconstituirea modelelor culturale din fiecare societate în parte. Modelul,
localizat istoric, ajută la conturarea imaginilor respectivei societăți; imaginile sunt, pe de o parte,
imagini ale trecutului (vizând atitudinea față de moștenirea culturală), iar pe de altă parte, ale
prezentului (vizând atitudinea față de lumea în care trăiește grupul). Modelul cultural este
reconstituirea schemei mentale a unei societăți, dar pentru ca o colectivitate să elaboreze un model
cultural, aceasta trebuie să aibă în primul rând conștiință de sine. În acest sens, autorul compară
societățile medievale cu cele moderne: societatea medievală are o conștiință „predominant
orientată spre universalitate”, iar societatea modernă are o conștiință „izvorâtă din elementele care
o particularizează”.
În funcție de imaginea despre sine se conturează și imaginea imaginea străinului, iar legăturile
culturale pot fi blocate sau favorizate de imaginea Celuilalt, „considerat prieten sau dușman,
întrucât acceptă sau contrazice aspirații proprii.”1 Imaginile nu sunt elemente izolate, ci sunt părți
din structura mentală (ex: studiul anumitor perioade culturale).
Analizând imaginile și modelele regăsite în literatură, istoricul precizează că o operă literară
trebuie analizată întotdeauna ținând seama de contextul cultural în care s-a născut, temele și
1 Alexandru Duțu, Modele, imagini, priveliști, Editura Dacia, Cluj-Napoca, 1979, p. 20;
Lavinia Gușu, Master II
simbolurile recurente fiind prototipul activităților culturale, căci „în fiecare model cultural se află
implicată o viziune despre lume și umanitate, pusă în lumină de imagini”2.
Totodată, pentru descoperirea mentalităților, textele trebuie citite „cu alți ochi decât ai filologilor”,
punând accentul pe concepte și imagini.
În continuare, Duțu analizează mutația din secolul al XIX-lea, pornind de la delimitarea făcută de
oamenii vremii între literatura veche (de dinainte de începutul secolului 19) și literatura modernă,
delimitare pe care istoricii literaturii o fac fiind interesați doar de textologie și valoarea beletristică
a acestor opere (acolo unde nu putea fi depistat geniul creator, literatura era catalogată ca fiind
„veche”). Romantismul vine, așadar, cu noutatea interesului cultural, complex: „romantismul nu
s-a mai înfățișat ca un obișnuit curent literar, ci a luat proporțiile unei mișcări care a transformat
formele artistice și culturale.”3
Un exemplu de de analiză care nu reușește să surprindă un modelul cultural este, în opinia lui
Alexandru Duțu, încercarea lui George Călinescu de a prezenta toată istoria literaturii române,
„dela începuturi și până în prezent”; acesta explică operele „vechi” doar din prisma realizării lor
artistice, nereușind să pună accentul pe relația dintre literaură-gândire/model social-politică. La
polul opus se află Dimitrie Popovici care, în studiul său Romantismul românesc, trece în revistă
„marile inițiative culturale”, sesizând lupta dintre străin și local, tensiunea dintre tradiție și
inovație.
Trecând în revistă schimbările care au avut loc în societatea românească în această perioadă,
istoricul se oprește asupra câtorva, explicând importanța acestora în procesul de schimbare a
mentalului colectiv: un exemplu pertinent este apariția teatrului în limba națională care adună toate
clasele de orășeni, un teatru care depășește limitele elitelor, fiind pe înțelesul norodului. Inclusiv
evenimentele de anvergură în spațiul social-politic sunt influențate de literatură, care sugerează
lumi mai bune într-un viitor posibil (Revoluția de la 1848). Așadar, romantismul a fost o mișcare
eliberatoare, „contextul cultural și internațional având în fiecare caz un rol decisiv.”
Reorientarea fundamentală a valorilor a fost determinată de modelele romantice, „model localizat
în cultura medievală – privită însă ca un produl al imaginației în plină efervescență – cultul pentru
copii, descoperirea aspectelor dezordonate, nedominate de simetrie (...), iată doar câteva aspecte
2 Ibidem, p. 23; 3 Ibidem, p. 30;
Lavinia Gușu, Master II
ale unor noi orientări care își dezvăluie semnificația profundă atunci când este surprinsă
preschimbarea structurilor mentale.”4
Construirea statului modern a dominat eforturile făcute de societatea românească, concretizându-
se în progresele industrializării, transformările politice și culminând cu noile instituții culturale
înființate după Unirea Principatelor: Universitatea din Iași, Universitatea din București, Ateneul,
Academia ș.a. Totodată, formarea unor noi mentalități se datorează și societăților sau revistelor
(Familia, Junimea, Convorbiri literare), care au jucat un rol „cu adevărat național”.
Revenind la imaginea Celuilalt, Alexandru Duțu pune din nou accentul pe identificarea
„conceptelor-cheie” și a „imaginilor dominante” din cultura fiecărei societăți pentru a stabili care
este imaginea celuilalt. În opinia lui, călătorul obiectiv nu există, deoarece „fiecare dintre noi este
atașat de un centru al lumii la care se raportează tacit atunci când se compară”.5
Mergând mai departe către imaginea omului exemplar, autorul identifică două modele care s-
au conturat în Occidentul medieval: sfântul și cavalerul, primul devenind, sub influența scolasticii,
înțeleptul. Cele două tipare, corespund de-a lungul vremurilor, uner departajări sociale: sat-oraș,
primul rămânând fidel prototipurilor, iar cel din urmă acordând pe rând prioritate fiecărui model
propus. Luând alte înfățișări de-a lungul veacurilor, „îi putem recunoaște pentru că trăsăturile
dominante persistă, până azi, când îl putem identifica pe unul sub chipul omului de știință, iar pe
celălalt în omul care face dreptate, chiar în pofida autorităților”.6
În continuarea lucrării sale, Alexandru Duțu face o sinteză a imaginilor „descoperite” în cărți și
orașe, abordând teme precum diverse, de la importanța limbii populare până la modelele din
„Europa absolutistă”.
Lucrare eclectică, Modele, imagini și priveliști ne deschide o cale către înțelegerea devenirii
noastre din punct de vedere cultural, explicând interdisciplinaritatea care stă la baza formării unor
modele culturale, facilitând în acest fel o mai bună înțelegere a istoriei naționale.
4 Alexandru Duțu, Modele, imagini, priveliști, Editura Dacia, Cluj-Napoca, 1979, p. 54; 5 Ibidem, p. 69; 6 Ibidem, p. 105;