TESTUL ARBORE

- Varianta René Stora; desenul 2 -

* S-a aplicat Testul Arborelui – varianta René Stora; desenul 2. Reamintesc instructajul pentru desenul 2, respectiv „Desenaţi un arbore, indiferent care, dar nu un brad”. Interpretarea pentru desenul 2 la varianta Stora corespunde descrierii reacţiei faţă de situaţiile psihologice cunoscute şi exprimă modul de adaptare la mediul obşnuit al persoanei testate.

Data: 16 iunie 2009Nume: CARMENVârsta: 41 aniStarea civila: căsătorită (în divorţ)Copii: 1 (o fetiţă în vârstă de 12 ani)Nivel de educaţie: superior (studii universitare)

INTERPRETARE LA TESTUL ARBORE

1. Prim nivel de analiză calitativă contextuală şi a simbolurilor apărute în desen, sumar prezentată:

În desenul realizat de subiect se remarcă:- absenţa solului;- rădăcinile arborelui desenat sunt doar sugerate, ies din pagină, sunt foarte

groase, se răsfrâng în exterior;- referitor la poziţia pe pagină a arborelui desenat – acesta a fost plasat în

partea stângă a pagii, atât rădăcinile câz şi coroana arborelui ieşind în afară din ancadramentului paginii;

- coroana arborelui iese afară din pagină;- apar înnegriri, haşurări stereotipe, orizontal, numai la nivelul coroanei

arborelui desenat de subiect;- trunchiul arborelui este gros, brădat longitudinal de linii ca nişte zgârieturi,

fără să fie rectilinii;- nu se poate aproxima înălţimea totală a arborelui întrucât acesta se atermină

la ambele extremităţi afară din pagină;- înălţimea coroanei arborelui este aproape egală cu cea a trunchiului;

- nu se poate aproxima lăţimea maximă a coroanei aborelui întrucât partea dreaptă a coroanei arborelui atinge limita dreaptă a paginii însă partea dreaptă a coroanei arborelui iese afară din pagină.

2. Analiza sau interpretarea aspectului desenului:

2.1. Plasarea desenului în pagină:a) Desenul arborelui este plasat în stânga paginii, ceea ce indică faptul că

subiectul este orientat mult către propria persoană, în sensul egocentrismului.b) Refritoar tot la plasarea desenului în pagină, apar două probleme: - rădăcinile arborelui nu sunt evidente, ies din pagină, părând neterminate şi

se răsfrâng în exterior;- coroana arborelui iese din pagină, nu se termină, este haşurată stereotip

având un aspect relativ haotic, partea dreaptă a coroanei se află în pagină parţial, partea stângă a coroanei - nu, se termină afară din pagină, partea superioară a arborelui desenat aflându-se complet afară din pagină;

- solul este absent.Sunt de părere că subiectul este o persoană care oscilează între stări

puternice de depresie şi entuziasm, subiectul evidenţiind o stare afectivă de fond în general fragilă. Este posibil ca subiectul, în mica copilărie să fi trăit situaţii deosebit de stresante, să fi dus lipsă de afecţiune din partea părinţilor sau tutorilor paternali, ori părinţii au cei ce au avut subiectul în grijă, să fi dovedit absenţă fizică sau amoţională în viaţa micului copil de atunci. Toate acestea pot fi puse pe seama aspectului în care arată rădăcinile arborelui desenate de subiect. De asemeni, faptul că rădăcinile se răsfrâng, indică faptul că avem de a face cu o persoană care a rămas blocată într-un stadiu mic de vârstă, când copilul este egocentric, toate sunt pentru el, toate sunt ale lui - atitudini ce s-au păstrat şi astăzi în comportamentul acestuia, nefiind rezolvate, epuizate, închise la vârsta la care ar fi trebuit. Persoana este instabilă emoţional, afişează simptome depresivăe şi trăieşte intens un sentiment de nesiguranţă. Expresia „ el nu ştie unde a început copilăria lui” se potriveşte acestui subiect. Lipsa solului indică un subiect nesigur pe sine, care nu are încredere în sine, care trăieşte într-o coninuă incertitudine, se hotărăşte greu să ia decizii de unul singur, iar când le ia ori se speri, ori se schimbă, ori intră în panică, ori nu mai ştie ce să facă şi oscilează de la una la alta.

Subiectul trece de la stări depresive la stări de entuziasm deosebit, se mobilizează afectiv extrem de uşor, este uşor de impresionat, participă activ şi intens afectiv la tot ceea ce se leagă sau are legătură cu sfera emoţionalului, este tipul de persoană care „se consumă” şi vorbeşte mult, este sociabil, se implică uşor când este vorba de ceilalţi deşi inconstant, motivaţiile interioare fiind nu prea clare pentru sine de cele mai multe ori, întrucât partea afectivă funcţionează (deşi apar confuzii şi aici) însă partea raţională prea puţin, subiectul find dezordonat, chiar haotic, nu numai în ceea ce face, cât şi în ceea ce gândeşte. Partea afectivă a acestui subiect funcţionează, însă sentimentele acestuia nu sunt foarte clare, de cele mai multe ori fiind confuze, exact ca un lucru care începe şi nu se mai termină niciodată. Persoana se lansează uşor în relaţionare însă nu este capabilă să îşi definească bine ceea ce simte pentru că nu îi este nici ei clar. Partea afectivă este „marcată de zone gri”, ceea ce înseamnă că aveam de a face cu o persoană a cărei viaţă afectivă a fost

marcată de evenimente numeroase nu tocmai plăcute, toate acestea pe fondul unor sentimente nedefinite, slab conurate, vagi, nu prea clare nici pentru subiectul în sine. Generarea sentimentelor este extrem de facilă pentru această persoană însă definirea, stabilizarea, conturarea clară a stărilor afective de fond nu. Dacă partea afectivă funcţionează „din lin” la această persoană, partea raţională mai puţin. Persoana generează gânduri nepotrivite cu realitatea, mai mult în zona maginarului, irealului. Nu se poate spune despre această persoană că este raţională în niciun caz. Este genul căreia i se spune „cu capul în nori” (din nefericire pentru aceasta, nici „cu picioarele nu stă foarte bine pe pământ”). Este vorba despre un mod de judecată dacă nu greşit, atunci „pe alături”, care ţine mai mult de zona fantasticului, gândurile generate fiind mai mult haotice, necorespunzătoare cu realitatea.

O observaţie deosebit de interesată: indiferent de faptul că este vorba despre partea afectivă sau cea raţională, subiectul genereay[ doar producţii negative: afectiv – sentimente negative; la nivelul gândirii – gânduri negre.

2.2. Mărimea desenului:Subiectul are un arbore care ocupă toată pagina, ba chiar iese din limitele

paginii, aşa cum am mai spus. Aceasta înseamnă că persoana manifestă un enuziasm exagerat, până la exaltare, entuziasmul său fiind în schimb de tip compensatoriu. Desentul are un aspect neîngrijit, dezordonat, ceea ce înseamnă că persoana tinde să îşi exteriorizeze tendinţele, atât pe cele depresive cât şi pe cele exaltate.

2.3. Perspectiva:Datorită faptului că desenul nu este inclus în niciun peisaj, fiind schematic, mai

mult abstract se poate spune că persoana manifestă tendinţa de a evita situaţiile mai puţin confortabile, probabil datorită lipsei de siguranţă, în loc să lipte cu situaţiile conflictuale, provoacatoare.

2.4. Calitatea liniei:Sunt evidente linii negre, puternice, desenate fără grijă la nivelul coroanei

arborelui, ceea ce sugerează agresivitate, impulsivitate, tendinţe de exteriorizare, lipsă de control în reacţii.

Desenul în ansamblu indică o persoană cu tuburări afective, ce prezintă o regresie într-un stadiu al micii copilării, acolo unde s-a oprit dezolvoltarea armonioasă, de asemeni existând şi ipoteza existenţei unor probleme legate de reprezentările originii.

Rezumând cele spuse anterior, am ajuns la următoarele:

Persoana este orientată mult către sine, în sensul egocentrismului.Sunt de părere că subiectul este o persoană care oscilează între stări

puternice de depresie şi entuziasm, subiectul evidenţiind o stare afectivă de fond în general fragilă. Este posibil ca subiectul, în mica copilărie să fi trăit situaţii deosebit de stresante, să fi dus lipsă de afecţiune din partea părinţilor sau tutorilor paternali, ori părinţii au cei ce au avut subiectul în grijă, să fi dovedit absenţă fizică sau amoţională în viaţa micului copil de atunci. Toate acestea pot fi puse pe seama aspectului în care arată rădăcinile arborelui desenate de subiect. De asemeni, faptul că rădăcinile se răsfrâng, indică faptul că avem de a face cu o persoană care a rămas blocată într-un stadiu mic de vârstă, când copilul este egocentric, toate sunt pentru el, toate sunt ale lui - atitudini ce s-au păstrat şi astăzi în comportamentul acestuia, nefiind rezolvate, epuizate, închise la vârsta la care ar fi trebuit. Persoana este instabilă emoţional, afişează simptome depresivăe şi trăieşte intens un sentiment de nesiguranţă. Expresia „ el nu ştie unde a început copilăria lui” se potriveşte acestui subiect. Lipsa solului indică un subiect nesigur pe sine, care nu are încredere în sine, care trăieşte într-o coninuă incertitudine, se hotărăşte greu să ia decizii de unul singur, iar când le ia ori se speri, ori se schimbă, ori intră în panică, ori nu mai ştie ce să facă şi oscilează de la una la alta.

Subiectul trece de la stări depresive la stări de entuziasm deosebit, se mobilizează afectiv extrem de uşor, este uşor de impresionat, participă activ şi intens afectiv la tot ceea ce se leagă sau are legătură cu sfera emoţionalului, este tipul de persoană care „se consumă” şi vorbeşte mult, este sociabil, se implică uşor când este vorba de ceilalţi deşi inconstant, motivaţiile interioare fiind nu prea clare pentru sine de cele mai multe ori, întrucât partea afectivă funcţionează (deşi apar confuzii şi aici) însă partea raţională prea puţin, subiectul find dezordonat, chiar haotic, nu numai în ceea ce face, cât şi în ceea ce gândeşte. Partea afectivă a acestui subiect funcţionează, însă sentimentele acestuia nu sunt foarte clare, de cele mai multe ori fiind confuze, exact ca un lucru care începe şi nu se mai termină niciodată. Persoana se lansează uşor în relaţionare însă nu este capabilă să îşi definească bine ceea ce simte pentru că nu îi este nici ei clar. Partea afectivă este „marcată de zone gri”, ceea ce înseamnă că aveam de a face cu o persoană a cărei viaţă afectivă a fost marcată de evenimente numeroase nu tocmai plăcute, toate acestea pe fondul unor sentimente nedefinite, slab conurate, vagi, nu prea clare nici pentru subiectul în sine. Generarea sentimentelor este extrem de facilă pentru această persoană însă definirea, stabilizarea, conturarea clară a stărilor afective de fond nu. Dacă partea afectivă funcţionează „din lin” la această persoană, partea raţională mai puţin. Persoana generează gânduri nepotrivite cu realitatea, mai mult în zona maginarului, irealului. Nu se poate spune despre această persoană că este raţională în niciun caz. Este genul căreia i se spune „cu capul în nori” (din nefericire pentru aceasta, nici „cu picioarele nu stă foarte bine pe pământ”). Este vorba despre un mod de judecată dacă nu greşit, atunci „pe alături”, care ţine mai mult de zona fantasticului, gândurile generate fiind mai mult haotice, necorespunzătoare cu realitatea.

O observaţie deosebit de interesată: indiferent de faptul că este vorba despre partea afectivă sau cea raţională, subiectul genereay[ doar producţii negative: afectiv – sentimente negative; la nivelul gândirii – gânduri negre.

Tinde să îşi exteriorizeze tendinţele, atât pe cele depresive cât şi pe cele exaltate, manifestă un enuziasm exagerat, până la exaltare, entuziasmul său fiind în schimb de tip compensatoriu.

Consider că este vorba despre o persoană cu tuburări afective, ce prezintă o regresie într-un stadiu al micii copilării, acolo unde s-a oprit dezolvoltarea armonioasă, de asemeni existând şi ipoteza existenţei unor probleme legate de reprezentările originii.

Se remarcă drept caracteristice pentru subiectul care a desenat arborele respectiv, agresivitate, impulsivitate, tendinţe de exteriorizare, lipsă de control în reacţii.

Din desen a mai reieşit că subiectul manifestă tendinţa de a evita situaţiile mai puţin confortabile, probabil datorită lipsei de siguranţă, în loc să lipte cu situaţiile conflictuale, provoacatoare, posibil până la a evita asumarea responsabilităţilor.