ARBORE COTIT 2

Exploatarea, întreþinerea ºi repararea motoarelor cu ardere internã navale 624

2.2.2.4. Arbore cotit Este organul principal al mecanismului motor. El însumeazã miºcarea de rotaþie de la toþi cilindrii ºi o transmite la consumatori, care, în cazul sistemelor navale, pot fi propulsor sau generator. Din acest motiv, este cel mai solicitat organ mobil al motorului, din punct de vedere mecanic. Din punct de vedere constructiv arborii cotiþi navali se împart în:

arbori monobloc:

turnaþi, mai rar întâlniþi în prezent;

forjaþi în matriþã, cel mai des întâlniþi în prezent, mai ales dacã aceºtia nu sunt foarte mari (motoare auxiliare);

arbori asamblaþi: nedemontabili, pentru motoarele mari de

propulsie:

fretaþi;

sudaþi;

demontabili, cu ºuruburi ºi cuplare cu: flanºe, când motoarele au lungime

foarte mare;

suprafeþe profitate dinþate. Arborii cotiþi sunt alcãtuiþi în principal din coturi prevãzute cu lagãre maneton (articulate cu capul bielelor), decalate spaþial, care materializeazã manivelele mecanismului motor ºi fusurile palier situate în axa de rotaþie. Cuzineþii de pat ai motoarelor navale pot fi suspendaþi de carter, în cazul motoarelor de puteri mici semirapide ºi rapide (MA), sau rezemaþi pe rama de fundaþie, în cazul motoarelor de puteri mari.

În plus arborele cotit al motoarelor navale (fig. 1), mai este prevãzut ºi cu:

roþi dinþate sau de lanþ pentru distribuþie ºi pentru contragreutãþile de echilibrare sau alte agregate (pompe de ulei, rãcire, combustibil, în mod special la motoarele auxiliare), montate de regulã în partea dinspre volant a motorului de propulsie (fig. 2), sau la centru, la motoarele cu

Fig. 2

Fig. 1

E 1

E 2 E 3 E 4 E 5 E 6 E 7 E 8 E 9 E 10 E 11 E 12 E 13 E 14 E 15 E 16 E 17 E 18 E 19 E 20 E 21 E 22 E 23 E 24 E 25 E 26 E 27 E 28

Diagnosticarea stãrii tehnice ºi repararea motoarelor navale

625

lungime mare, cu arborele cotit în construcþie asamblatã;

amortizoare de vibraþii axiale (fig. 3) ºi torsionale (fig. 4), montaþi de regulã în partea opusã prizei de putere, unde aceste vibraþii sunt maxime;

lagãr axial (de împingere) la motoarele de propulsie (fig. 5);

roþi dinþate pentru mecanismele de rotire, ale motoarelor (viroare, fig. 6), acþionate de motoare electrice ºi întâlnite doar la

motoarele de putere mare;

volant pentru uniformizarea miºcãrii de rotaþie, prevãzut la motoarele semirapide ºi rapide de

puteri mici cu coroanã dinþatã (fig. 7), pentru cuplarea cu demaroarele electrice sau pneumatice utilizate la pornire;

contragreutãþi, pentru compensarea momen-

Fig. 3

Fig. 4

E 1 E 2 E 3 E 4 E 5 E 6 E 7 E 8 E 9 E 10 E 11 E 12 E 13 E 14 E 15 E 16 E 17 E 18 E 19 E 20 E 21 E 22 E 23 E 24 E 25 E 26 E 27 E 28


telor de dezechilibru, ataºate braþelor (corp comun cu acestea sau montate) ºi roþilor dinþate montate la capetele acestora.

2.2.2.4.1. Defecþiunile arborelui cotit ºi cauzele acestora

Defecþiunile arborelui cotit se împart în douã mari categorii:

defecþiuni ale arborelui cotit efectiv;

defecþiuni ale lagãrelor. Defecþiunile arborelui cotit sunt relativ rare ºi foarte periculoase, ducând în marea lor majoritate la scoaterea din exploatare a motorului. Cele mai frecvente defecþiuni sunt:

Fisurile, care neobservate la timp, pot duce la ruperea arborelui, cu consecinþe dezastruoase pentru motor. Cel mai frecvent, fisurile apar în zonele de racordare a braþelor cu fusurile, atât pe braþe cât ºi pe fusuri, datoritã fenomenului de obosealã care este favorizat de existenþa concentratorilor de tensiune ºi alinierea defectuoasã a lagãrelor.

Deformarea arborelui prin încovoiere sau rãsucire este provocatã de diverse accidente, cum ar fi:

ruperea ºuruburilor de bielã, urmatã de blocarea arborelui;

presiuni exagerate la unii cilindri;

suprasarcini.

Ruperea arborelui cauzatã de:

proiectare defectuoasã, forme, dimensiuni ºi materiale necorespunzãtoare;

execuþie neglijentã:

muchii neracordate, (care pot deveni concentratori de tensiune);

tratamente termice necorespunzãtoare;

defecte de material nedescoperite la verificãrile efectuate;

echilibraj nesatisfãcãtor;

montaj necorespunzãtor, în primul rând alinierea defectuoasã a lagãrelor;

exploatarea în condiþii necorespunzãtoare:

la turaþii interzise;

funcþionarea cu motorul dezechilibrat, cilindrii suspendaþi sau inegal încãrcaþi;

funcþionarea cu uzuri mari ale lagãrelor;

avarii: ruperea ºuruburilor de bielã;

griparea pistoanelor;

griparea lagãrelor. Defecþiunile lagãrelor sunt provocate în principal de uzurã, prezentã sub toate formele ei; astfel:

uzura fusurilor se manifestã prin: ovalizare ºi conicizare,

pierderea coaxialitãþii;

pierderea paralelismului între fusurile palier ºi maneton;

modificarea distanþei dintre fusuri; uzura cuzineþilor (prezentatã detaliat în

paragraful 4.2.2.2):

E 1



627

îndepãrtarea materialului antifricþiune ºi modificarea geometriei canalelor de ungere;

exfolierea materialului cauzatã de supraîncãlzirea materialului antifricþiune pânã la topirea acestuia;

coroziunea provocatã de aditivii din ulei ºi apa infiltratã;

eroziunea electricã, manifestatã prin coroziunea electroliticã, întâlnitã cu precãdere la diesel-generatoare;

eroziunea prin cavitaþie, care se manifestã în jurul orificiilor de ungere, în mod deosebit la motoarele semirapide ºi rapide, la care încãrcarea lagãrelor este puternic fluctuantã ºi se datoreazã bulelor de aer din uleiul de ungere;

fisurile ºi crãpãturile care apar datoritã tensiunilor termice, mecanice ºi structurale.

Cauzele generale ce duc la uzura lagãrelor sunt cunoscute ºi au fost prezentate pe larg (vezi 4.2.2.2 ºi 4.2.2.3) ºi nu vor mai fi reluate. Elementul de noutate îl constituie prezenþa unui numãr mare de lagãre pe acelaºi arbore. Deoarece arborele cotit are totdeauna un numãr de lagãre mai mare ca doi, se pune problema alinierii acestora, astfel încât sã se menþinã coaxialitatea lagãrelor de pat în axa de rotaþie ºi încãrcarea lor uniformã. Abaterea de la coaxialitate a lagãrelor de pat se datoreazã:

uzurii lagãrelor; erorilor de montaj;

încãrcãrii navei. Aceastã abatere produce deformarea arborelui cotit, ceea ce duce la apariþia unor tensiuni suplimentare, care se suprapun peste cele generate de funcþionarea motorului, existând pericolul ca tensiunile sã depãºeascã limitele maxime în exploatare. Uzura lagãrelor ºi alinierea acestora sunt douã fenomene care se intercondiþioneazã reciproc. O aliniere defectuoasã datoratã modificãrii jocurilor din cuzinet provoacã încovoierea arborelui ºi înrãutãþirea ungerii, implicit accelerarea uzurii, care, fiind de cele mai multe ori ºi neuniformã, modificã defavorabil alinierea, provocând un efect în cascadã; dacã acesta nu este þinut sub control, poate genera defecþiuni majore.

2.2.2.4.2. Controlul arborelui cotit ºi metode de recondiþionare

Aºa cum a reieºit din paragraful precedent, principala problemã care apare este controlul uzurii ºi al alinierii, celelalte lucruri fiind deja abordate în paragrafele anterioare. Din acest

motiv, metodele de control efectuate vizeazã în primul rând acest aspect. Deoarece determinarea gradului de uzurã pune probleme,

în cazul motoarelor navale fiind necesare demontãri care sunt dificil de efectuat din cauza gabaritelor, se preferã ca primã metodã de verificare mãsurarea coaxialitãþii lagãrelor, care se reduce de fapt la mãsurarea abaterii de la paralelism a manivelelor, cunoscutã sub denumirea de frângere (paragraf 4.1.3.2). Mãsurarea frângerilor presupune determinarea distanþei dintre braþele unui cot la o anumitã distanþã, de regulã jumãtate din diametrul fusului palier, faþã de centrul de rotaþie, folosind un comparator special, prezentat în figura 8. Punctele de mãsurare sunt marcate pe cele douã braþe. Sensul pozitiv se considerã cel indicat de comparator, adicã când distanþa mãsuratã creºte (fig. 9,a), faþã de valoarea de referinþã stabi-

litã în punctul X (fig. 9,b), sensul fiind cel indicat, invers acelor de ceasornic. Mãsurarea se face în cinci poziþii extreme în conformitate cu schema din figura 9,b. În poziþia inferioarã, deoarece biela nu permite efectuarea mãsurãtorii, se efectueazã douã mãsurãtori în X ºi Y de o parte ºi de alta, cât mai apropiate de verticalã, rezultatul fiind media celor douã. Cu datele obþinute se completeazã tabelul 1.

Tabelul 1 Poziþia 1 2 3 4 5 6 7

p.m.e. tribord

X 0 0 0 0 0 0 0

Fig. 8

Fig. 9



Tribord S 6 1 7 -9 -4 4 1

p.m.i. T 12 3 13 -16 -12 5 5

Babord P 6 3 6 -7 -8 3 6

p.m.e. babord

Y -1 2 -2 2 1 -4 -1

0.5(X+Y) B 0 1 -1 1 0 -2 0

T-B V 12 2 14 -17 -12 7 5

S-P H 0 -2 1 -2 4 1 -5

T+B C 12 4 12 -15 -12 3 5

S+P D 12 4 13 -16 -12 7 7

Comparând datele obþinute cu cele recomandate de producãtor sau cu cele obþinute din diagrama universalã prezentatã în figura 10, se poate stabili dacã lagãrele trebuie realiniate. Zonele marcate pe diagramã au urmãtoarea semnificaþie: I-valori admise la montaj;

II-valori corecte in exploatare;

III-valori admisibile in exploatare;

IV-valori la care se impune centrarea lagãrelor. Dacã mãsurarea frângerilor se face la altã distanþã decât cea recomandatã (fig. 11), atunci abaterea se recalculeazã cu formula:

x

yba , (1)

care face corecþia la condiþiile standard. Þinând cont de cauzele care conduc la apariþia abaterilor de la coaxialitate, este necesar ca mãsurãtorile sã se facã în condiþii relativ identice, pentru a le putea compara; astfel este necesar ca:

nava sã fie încãrcatã;

linia axialã ºi restul pãrþilor ansamblului mobil sã fie cuplate;

mãsurãtorile sã se execute imediat dupã oprirea motorului în urmãtoarele condiþii:

dupã oprirea motorului se lasã pompa de ungere sã meargã încã 23 min.;

se ventileazã carterul 45 min.; se verificã dacã fusul lagãrului este în

contact cu cuzinetul inferior, utilizând o sondã de mânã; dacã sonda nu poate fi utilizatã sau se constatã cã fusul nu este in contact cu cuzinetul inferior:

se demonteazã carcasa superioarã a lagãrului;

se scot lainele de reglare a jocului;

se monteazã un comparator în vecinãtatea fusului;

se strânge carcasa superioarã pânã ce fusul ia contact cu cuzinetul inferior;

dacã se constatã cã deplasarea verticalã a fusului depãºeºte 0.1 mm, este recomandabil sã se treacã la ajustarea cuzinetului, fie prin mãrirea grosimii acestuia, fie prin ºãbãruirea (rãzuirea) celor adiacenþi;

mãsurarea frângerilor se face numai cu fusul sprijinit pe cuzinetul inferior;

temperatura trebuie sã fie aproximativ aceeaºi cu cea pentru care s-au obþinut valorile de referinþã;

mãsurarea frângerii, la ultimele trei coturi dinspre volant, se face dupã ce virorul a fost dat puþin înapoi pentru a nu încarcã suplimentar arborele.

Fig. 10 Fig. 11

E 1



629

Datele din tabelul 1 utilizate pentru exemplificare sunt mãsurate pe un motor S60 MC MAN B&W cu 7 cilindri. Validarea datelor experimentale se face verificând ca valorile de pe liniile C ºi D sã fie aproximativ identice. Diferenþe semnificative, aºa cum se observã în tabelul 1 la cilindrul 6, impun repetarea mãsurãtorilor. Dacã frângerile au valori mari, ce depãºesc limitele impuse, este necesar sã se facã o realiniere a lagãrelor. Pentru aceasta se construieºte deformata arborelui cotit ºi se stabileºte modul de ajustare al cuzineþilor, astfel încât sã se poatã realiza centrarea lagãrelor motorului. Abaterea de la paralelism în plan vertical V este mai utilizatã, deoarece este cea mai sensibilã la modificãri ºi în funcþie de ea se traseazã deformata verticalã a arborelui cotit (fig. 12), care permite stabilirea modului de ajustare a cuzineþilor inferiori, astfel încât abaterea de la paralelism sã fie readusã în limite normale. Cea orizontalã se obþine la fel, utilizând mãrimile H, dar posibilitãþile de reglare a coaxialitãþii lagãrelor în plan orizontal sunt limitate. Deformata arborelui se obþine considerând lagãrul 1, cel opus prizei de putere, care de altfel este ºi cel mai puþin solicitat, ca fiind coaxial cu axa de rotaþie a arborelui cotit.

Datoritã încovoierii cotului 1, la mijlocul cotului 2 axa arborelui cotit are o înclinaþie 1 , faþã de

axa lagãrului 1 consideratã

de referinþã, datã de frângerea cotului 1. Frângerile se considerã cu semn, deasupra liniei de referinþã cele pozitive ºi sub linia de referinþã cele negative. Raþionamentul prezentat se aplicã în continuare pentru fiecare cot, considerând ca linie de referinþã dreapta ce reprezintã axa centralã a fusurilor arborelui determinatã anterior. În figura 12,b este prezentatã axa deformatã a arborelui cotit pentru datele din tabelul 1. Figura 12,c prezintã axa defor-

rmatã a arborelui ca o curbã ce trece prin centrele lagãrelor. Utilizând diagrama axei deformatã a arborelui cotit ºi uzurile relative ale cuzineþilor, se poate trece la corectarea alinierii lagãrelor, prin ajustãri ale cuzineþilor de pat ºi introducerea de laine de diverse grosimi. Dacã frângerile mãsurate depãºesc limitele admise, se trece la verificarea lagãrelor, a

Fig. 12

c



arborelui cotit, a cuzineþilor ºi poziþiilor reciproce. Verificarea lagãrelor se face mãsurând: jocurile:

radiale, în lagãrele de pat;

axiale, în lagãrul de împingere;

cãderea fusurilor. Mãsurarea jocului radial în lagãrele de pat se poate face prin mai multe metode: Mãsurarea jocului dintre cuzinetul superior ºi lagãr, folosind o sondã ºarpe (fig. 13). Utilizarea acestui fel de sondã impune multã atenþie pentru a nu deteriora prin zgâriere suprafaþa lagãrului, sau ca nu cumva sã rãmânã vreo lamelã în interiorul acestuia. Pentru ca valoarea mãsuratã sã reprezinte jocul în lagãr, trebuie sã ne asigurãm cã fusul lagãrului se sprijinã pe cuzinetul inferior. Valoarea mãsuratã se comparã cu datele recomandate de producãtor, sau, în lipsa acestora se utilizeazã formule de calcul recomandate în lite-

ratura de specialitate:

][1.0001.0

][005.00005.0

min mmdJ

mmdJmontajj

(2)

unde d este diametrul fusului de lagãr.

Metoda sârmelor de plumb, care constã în utilizarea a trei sau mai multe sârme de plumb de grosime cunoscutã, mai mare puþin decât mãrimea maximã a jocului. Aceste sârme se aºeazã pe suprafaþa fusului ca în figura 14 ºi se preseazã prin montarea cuzinetului superior. Dupã demontare, se mãsoarã grosimea acestora ºi se determinã jocul in lagãr. Metoda este precisã ºi permite determinarea jocului în mai multe secþiuni, dar presupune montarea ºi demontarea repetatã a cuzinetului superior, iar sârmele de plumb deformeazã local, chiar dacã foarte puþin, suprafaþa cuzinetului.

Metoda mãsurãrii directe, care presupune demontarea integralã a lagãrului. Constã în mãsurarea cu micrometrul a fusurilor arborelui demontat ºi a cuzineþilor la poziþie, montaþi fãrã arborele cotit. Jocul se calculeazã ºi se comparã cu valorile recomandate. Aceastã metodã nu poate fi aplicatã decât motoarelor de puteri mici. Metodele de mãsurare a jocului radial impun respectarea câtorva condiþii esenþiale pentru preci-

zia mãsurãrii: fusul lagãrului sã fie rezemat de cuzinetul

inferior pe toatã durata mãsurãrii;

sã nu se demonteze concomitent douã lagãre învecinate.

Mãsurarea jocului axial în lagãrul de împingere pentru motoarelor navale de propulsie se face aºa cum este prezentat în figura 15. Se mãsoarã de fapt distanþa dintre gulerul sabotului ºi suprafaþa de sprijin folosind

Fig. 14

Fig. 16

E 1



631

o sondã de mãnã. Dacã uzura saboþilor depãºeºte 0.05 mm între douã mãsurãtori succesive, sau este superioarã limitei maxime admise de constructor, aceºtia se înlocuiesc. Mãsurarea cãderii fusurilor palier folosind calibrul punte, cea mai utilizatã metodã la ora actualã. Constã în utilizarea unui calibru punte furnizat de producãtori odatã cu motorul, calibru care se aºeazã pe marginile suportului lagãrului de pat. Se aplicã în douã variante, în funcþie de posibilitãþile prevãzute de constructor:

fãrã demontarea cuzinetului, prin orificiile special practicate, utilizând un ºubler de adâncime (fig. 16).

cu demontarea cuzinetului superior ºi mãsurarea cu sonde (fig. 17);

Verificarea arborelui cotit presupune: Verificarea vizualã a fusurilor palier: se face exact ca ºi în cazul celorlaltor lagãre (a se vedea

4.2.2.3) examinând:

urmele specifice uzurii,

calitatea ºi rugozitatea suprafeþelor; apariþia eventualelor fisuri în mod deosebit în

zona de racordare dintre fus ºi braþe. Mãsurarea conicitãþii ºi ovalitãþii fusurilor se realizeazã utilizând un micrometru de exterior, cu care se mãsoarã diametrul fusurilor dupã douã direcþii perpendiculare ºi în trei poziþii în lungul fusului (capete ºi centru). Dacã valorile obþinute nu se încadreazã în valorile recomandate de producãtor, fusul respectiv trebuie recondiþionat. Verificarea încovoierii arborelui cotit în funcþie de dimensiunile arborelui se poate face:

pe bacul de mãsurãri pentru cei de dimensiuni reduse, prin mãsurarea bãtãii la fusul din mijloc, aºa cum este prezentat în figura 18; dacã bãtaia depãºeºte valorile recomandate, se trece la verificarea minuþioasã a arborelui ºi, în funcþie de aceasta, se stabileºte dacã arborele se îndreptã sau se înlocuieºte;

folosind un comparator montat ca în figura 18, dar montat pe suprafaþa prelucratã a suportului lagãrului palier; verificarea se face de aceastã datã la fiecare palier, rotind arborele cu 360o; dacã indicaþiile comparatorului pun în evidenþã doar ovalitatea mãsuratã anterior, atunci însemnã cã arborele nu prezintã deformaþii; pentru ca mãsurãtorile sã fie valabile, este necesar ca lagãrele sã fie aliniate, altfel mãsurãtoarea nu este relevantã ºi, chiar ºi în aceste condiþii, rezultatele trebuie corelate cu cele obþinute la mãsurarea frângerilor.

Verificarea rãsucirii arborelui cotit se face mãsurând abaterea de la poziþia unghiularã corectã a manivelelor. Pentru aceasta, se utilizeazã un raportor special care se monteazã la o extremitate a arborelui (cea liberã) ºi a unei nivele care se aºeazã pe fiecare manivelã ºi permite aducerea acesteia în poziþie orizontalã. Tot în acest fel se poate mãsura ºi abaterea unghiularã dintre cele douã braþe ale manivelei. Dacã abaterea depãºeºte valorile recomandate, arborele se înlocuieºte. Verificarea prezenþei fisurilor se face atunci

Fig. 17

Fig. 18



când trebuie recondiþionate fusurile sau deformaþiile mãsurate au depãºit limitele admise. Controlul se face folosind metode speciale (4.1.3.2), cum ar fi: metoda fero-flux, cel mai frecvent folositã;

controlul cu ultrasunete;

controlul cu raze gama. Aceste metode se aplicã de regulã în ºantierele navale sau în întreprinderi specializate. La bordul navelor, se utilizeazã metode mult mai simple, care dau rezultate satisfãcãtoare cum ar fi:

Metoda prafului de cretã: metodã mai veche, care în prezent este mai puþin folositã. Constã în ungerea abundentã a suprafeþei controlate cu petrol, dupã ce în prealabil aceasta a fost bine curãþatã. Se lasã câteva minute, pentru ca petrolul sã intre bine în fisuri, dupã care suprafaþa se curãþã foarte bine cu o cârpã, pânã la dispariþia petrolului. Suprafaþa astfel pregãtitã se freacã cu cretã, dupã care se bate cu un ciocan de cupru sau cu unul metalic, prin intermediul unei table dintr-un material moale pentru a nu deteriora suprafaþa. Fisurile vor fi evidenþiate de umezirea prafului de cretã, provocatã de petrolul ieºit din fisuri. Umezirea stratului de cretã poate fi provocatã ºi prin încãlzirea uºoarã a zonei la o temperaturã care sã nu depãºeascã însã 100120oC, sau prin balansarea arborelui cotit.

Controlul cu substanþe fluorescente: metodã modernã, simplã ºi foarte eficientã. Utilizeazã substanþe fluorescente în ultraviolet care, fiind pulverizate pe suprafaþa de control, la iluminarea cu o lampã ce emite raze ultraviolete îºi modificã luminozitatea, punând în evidenþã fisurile. Verificarea cuzineþilor se face la demontare, aºa cum s-a prezentat ºi la capul de cruce ºi bielã (2.2.2.2 ºi 2.2.2.3), verificând:

urmele specifice ale uzurii;

calitatea suprafeþei;

grosimea materialului antifricþiune rãmas pe cuzinet;

forma ºi dimensiunile canalelor ºi orificiilor de ungere;

prezenþa fisurilor. Cuzineþii noi, în afarã de controlul vizual, înainte de montare sunt controlaþi dimensional ºi se face o verificare a paralelismului dintre axa geometricã, suprafaþã interioarã ºi exterioarã a cuzinetului, ca în figura 19. Verificarea poziþiei reciproce presupune de fapt verificarea:

aºezãrii cuzineþilor inferiori pe placa de bazã, care se realizeazã cu o riglã de control aºezatã pe cel puþin trei dintre ei ºi a unei nivele de control;

poziþionãrii corecte, în axa de rotaþie a arborelui cotit, mai exact, orizontalitatea axei lagãrelor palier; aceasta se poate face

utilizând:

calibrul punte, cu ajutorul cãruia se mãsoarã cãderile fururilor extreme; abaterea de la orizontalitate trebuie sã fie 0.05 mm/m la montaj ºi 0.15 mm/m în exploatare;

firul cu plumb, utilizat ca în montajul prezentat în figura 20; arborele se considerã orizontal dacã a b. În toate cazurile, orizontalitatea se

considerã satisfãcãtoare dacã sunt respectate ºi urmãtoarele condiþii:

cuzinetul sã fie în contact cu fusul pe cel puþin 2/3 din lungime;

lera de 0.1 mm sã intre pe adâncimi aproximativ egale la ambele capete. În plus, dupã montaj se mãsoarã

frângerile ºi se realizeazã deformata

E 1



633

arborelui care trebuie sã satisfacã cerinþele impuse de constructor, pentru ca alinierea sã se considere satisfãcãtoare.

Indicaþii indirecte care semnalizeazã uzura lagãrelor sunt: scãderea presiunii de ungere, în condiþiile

cãnd alte cauze sunt excluse;

prezenta aliajului antifricþiune în cantitãþi mari în filtrele de ulei;

ARBORE COTIT 2

Documents

Transcript of ARBORE COTIT 2