Modalităţi de reducere a ratei şomajului şi de creştere a bunăstării economice in Romania, pornind de la modelele UE

Cîrnaru Andreea Isabela

Grupa 1545, seria A, FABBV

Academia de Studii Economice

Cuprins

Introducere.....................................................................................................................................................................2

Situaţia actuala din România...........................................................................................................................................3

Situaţia din Europa..........................................................................................................................................................4

Modelul suedez în domeniul ocupării forţei de muncă...................................................................................................5

Soluţii postcriză adoptate de Suedia pe piaţa muncii......................................................................................................6

Suedia versus România...................................................................................................................................................6

Măsuri active destinate şomerilor...................................................................................................................................7

Concluzii şi propuneri......................................................................................................................................................8

Grafice.............................................................................................................................................................................9

1

IntroducereTema analizei prezentate în proiect se numeşte “Modalităti de reducere a ratei şomajului si de

creştere a bunăstării economice în România, pornind de la modelele Uniunii Europene”.Somajul reprezintă acel fenomen economic cauzat de crizele sau recesiunile economice, care constă

în aceea că o parte dintre salariați rămân fără lucru, ca urmare a decalajului dintre cererea și oferta de forță de muncă.

După părerea mea,cea mai simpla definiție a bunăstării este următoarea: bunăstarea reprezinta acea situație în care populația are un nivel al veniturilor ce le poate asigura satisfacerea nevoilor.

Am ales să studiez această temă, deoarece este o problemă de actualitate cu care se confruntă atat ţara noastră, cât şi alte ţări europene. Mi s-a părut interesant să aflu care este nivelul actual al bunăstării economice în România,cum stăm la capitolul şomaj, care este situaţia celorlalte ţări europene din acest punct de vedere, ce măsuri au întreprins acestea pentru a reduce rata şomajului şi ce măsuri poate adapta ţara noastră urmând modelele europene.

În proiect se regăsesc date despre nivelul bunăstării şi al ocupării în România, precum şi la nivelul UE, un model concret al ocupării forţei de muncă în Europa, modelul suedez, soluţii postcriză adoptate de Suedia în vederea reducerii ratei şomajului, soluţii active de reducere a ratei şomajului în România, o comparaţie între piaţa muncii în Suedia şi cea din România.

Am analizat situaţia Suediei în mod explicit, deoarece rata ocupării în acest stat membru UE este de peste 75%, depăşind ţinta strategiei Europa 2020, pe când în România, lucrurile stau puţin altfel, ţara noastră situându-se la un nivel inferior ţintei strategiei Europa 2020, cu un procent al ocupării de aproape 64%.În ceea ce priveşte PIB-ul pe cap de locuitor, în 2011, România nu s-a situat foarte bine din acest punct de vedere, ocupând penultimul loc din Uniunea Europeană, pe ultimul loc clasându-se Bulgaria.

Anul 2012 s-a dovedit a fi unul nefavorabil pentru Europa din punct de vedere al şomajului, iar România nu face excepţie la acest capitol. Deşi în 2013, şomajul este în scădere faţă de procentajele din anul precedent, cifrele nu sunt totuşi îmbucurătoare, numărul şomerilor ridicându-se în februarie la 674 000 de persoane, dintre care şomerii cu vârste cuprinse între 25-74 de ani reprezintă peste 70% din numărul total de şomeri.

Pentru reducerea ratei şomajului sunt necesare măsuri asemănătoare celor aplicate în modelul suedez, precum crearea de noi locuri de muncă, reduceri ale costurilor nonsalariale pentru angajatori, cum ar fi reducerea contribuţiilor la asigurările sociale ale angajatorului, amânarea de la plata asigurărilor sociale ale angajatorului cu două luni şi de la plata taxelor cu până la 12 luni, astfel încât să crească eficienţa pe piaţa muncii, să existe mai puţine persoane fără un loc de muncă, iar corelarea dintre competenţe şi locul de muncă să fie una precară, investindu-se în mod eficient în educaţie şi formare.

Creşterea şanselor de ocupare a persoanelor în căutarea unui loc de muncă se realizează, în principal, prin: informarea şi consilierea profesională, medierea muncii, formarea profesională, consultanţă şi asistenţă pentru începerea unei activităţi independente sau pentru iniţierea unei afaceri, completarea veniturilor salariale ale angajaţilor.

Pentru reducerea şomajului în rândul tinerilor, se propune o măsură conform căreia angajatorii primesc o subvenţie, pentru care au obligaţia de a menţine în muncă absolvenţii o perioadă de 3 ani. O altă măsură ar fi scutirea de la plata contribuţiilor datorate de angajator, pe o perioadă de un an sau chiar doi, pentru a spori gradul de ocupare al forţei de muncă.

Fiind conştient de situaţia defavorabilă a României din punct de vedere al neocupării, însuşi preşedintele ţării propune măsuri asemănătoare celor enunţate mai sus, considerând că scutirea de la plata contribuţiilor de către angajator la bugetul asigurărilor de stat, ar conduce la o viteză extraordinară de reducere a nivelului ratei şomajului.

Aceste măsuri, împreună cu programe asemănătoare celor din Suedia, de formare profesională, de susţinere a ocupării şi de perfecţionare a muncii ar putea, într-adevăr, conduce la o reducere a ratei şomajului dacă lucrurile sunt gestionate într-un mod corespunzător.

2

Situaţia actuală din RomâniaLaszlo Andor, comisarul european pentru ocuparea forţei de muncă, afaceri sociale şi incluziune a

precizat că "2012 a fost încă un an foarte defavorabil pentru Europa din punct de vedere al şomajului şi al situaţiei sociale în curs de deteriorare". El considera că se poate facilita ieşirea din criza a ţărilor membre şi rezilienta acestora la şocurile economice poate fi sporita prin optimizarea organizării sistemelor de protecţie socială şi prin adoptarea unor reforme adecvate ale pieţei forţei de muncă. Comisarul European mai subliniază că în lipsa înregistrării unor progrese notabile în vderea soluţionării crizei monedei euro sau a identificării resurselor inevitabil necesare pentru investiţii, inclusiv la nivelul competentelor, al incluziunii sociale şi a capacităţii de inserţie profesională, va fi foarte greu să se înregistreze o îmbunătăţire consistenta la nivel socio-economic în Europa în 2013.

Conform estimărilor Eurostat, în 2011, România s-a situat pe penultimul loc din Uniunea Europeană după valoarea Produsului Intern Brut pe cap de locuitor, fiind urmată doar de Bulgaria. Astfel, în România, valoarea Produsului Intern Brut pe cap de locuitor exprimat în PPS s-a situat în 2011 la 49% din media Uniunii Europene (UE-27, media egală cu 100), fata de 47% în 2010 şi tot 47% în 2009. Bulgăria a înregistrat 46% din media UE-27, la fel ca în 2010. Doar 11 ţări au avut în 2011 un PIB pe locuitor exprimat în PPS mai mare faţă de media din blocul comunitar. Cea mai prospera tara membră a blocului comunitar a fost Luxemburg, unde indicatorul s-a situat cu 171% peste media Uniunii, urmată de Olanda, unde PIB per capiţa a fost cu 31% mai mare faţă de media din UE.1

În perioada 2009-2012, produsul intern brut al României a cunoscut o evoluţie oscilantă. După înregistrarea unui ritm mediu anual de creştere de +7,2% în perioada 2006-2008, a urmat o cădere abruptă în 2009 cu -6,6%, anul 2010 consemnând din nou o diminuare cu -1,6%.

Tendinţa s-a inversat începând cu 2011 când PIB a cunoscut o creştere de +2,5% urmată pe primele două trimestre ale anului 2012 de un avans de +0,3% în trimestrul I şi +1,1% în cel de al doilea trimestru comparativ cu trimestrele corespunzătoare din anul 2011. În trimestrul III 2012, produsul intern brut a înregistrat o reducere cu 0,5% fată de trimestrul III 2011. Creşterea economică, cumulată pe primele 3 trimestre, a fost de 0,2% faţă de aceeaşi perioadă din 2011.

Factorul determinant care a contribuit la scăderea drastică a PIB în 2009 a fost diminuarea cererii interne cu -12%, ceea ce a antrenat şi o reducere cu -20,5% a importului de bunuri şi servicii. În perioada 2009-2011 investiţiile au scăzut substanţial, formarea brută de capital fix înregistrând un declin de -8,8%. În ceea ce priveşte consumul final, ritmul mediu anual de scădere în intervalul de timp menţionat a fost de -2,6%.2

În luna februarie 2013, câştigul salarial mediu nominal brut a fost de 2144 lei, cu 0,3% mai mare decât în luna ianuarie 2013. Câştigul salarial mediu nominal net a fost de 1553 lei, în creştere faţă de luna precedentă cu 5 lei (0,3%).

Valorile cele mai mari ale câştigului salarial mediu nominal net s-au înregistrat în fabricareaproduselor din tutun (4731 lei), iar cele mai mici în hoteluri şi restaurante (844 lei).Indicele câştigului salarial real pentru luna februarie 2013 faţă de luna precedentă, calculat că raportîntre indicele câştigului salarial nominal net şi indicele preţurilor de consum, a fost de 100,0%. Faţă de luna octombrie 2010, indicele câştigului salarial real a fost de 116,8%, având acelaşi nivel cu cel înregistrat în luna ianuarie 2013. 3

Aceste diferenţe de procentaj se datorează faptului că în cursul anului se înregistrează fluctuaţii ale câştigului salarial determinate, în principal, de acordarea premiilor anuale şi a primelor de sărbători (decembrie, martie/aprilie). Acestea au o influenţă în ceea ce priveşte creşterea sau scăderea salariilor, în funcţie de perioada în care sunt acordate, conducând, în cele din urmă, la estomparea fluctuaţiilor câştigului salarial lunar la nivelul întregului an.În luna februarie 2013, în majoritatea activităţilor din sectorul economic, nivelul câştigului salarial

1 Grafic 1) “PIB pe locuitor exprimat in PPS”2 Raportul Strategic National 2012 privind implementarea Fondurilor Structurale şi de Coeziune3 Grafic “Evolutia indicilor preturilor de consum si a indicilor castigurilor salariale medii nete”

3

mediu net a fost mai mic decât în luna precedentă că urmare a nerealizărilor de producţii ori încasărilor mai mici (funcţie de contracte), a dificultăţilor financiare şi concediilor fără plată. De asemenea, s-a înregistrat o scădere a câştigului salarial mediu net în luna februarie 2013 datorată acordării în luna ianuarie a primelor ocazionale ori sumelor din alte fonduri (inclusiv tichete cadou şi tichete de masă) în unele activităţi economice.

În luna februarie 2013, rata şomajului în formă ajustată sezonier a fost estimată la 6,7%, aflându-se în creştere cu 0,1 puncte procentuale faţă de luna anterioară şi în scădere cu 0,6 puncte procentuale faţă de nivelul înregistrat în luna februarie 2012.Pentru luna februarie a anului curent a fost estimat un număr al şomerilor (în vârstă de 15-74 ani) care atinge valoarea de 674 mii persoane, cu 14 000 de persoane mai mult decât cu o lună în urmă şi cu aproape 50 000 mai puţin, în comparaţie cu aceeaşi lună a anului precedent.4

Pentru persoanele adulte (25-74 ani), rata şomajului a fost estimată la 5,3% pentru luna februarie 2013 (5,7% în cazul bărbaţilor şi 4,8% în cel al femeilor). Numărul şomerilor în vârstă de 25-74 ani reprezintă 72,4% din numărul total al şomerilor estimat pentru luna februarie 2013.

Cheltuielile totale ale populaţiei, au fost, în trimestrul IV 2012, în medie, de 2364 lei lunar pegospodărie (823 lei pe persoană) şi au reprezentat 92,1% din nivelul veniturilor totale. Principalele destinaţii ale cheltuielilor efectuate de gospodării sunt consumul de bunuri alimentare, nealimentare, servicii şi transferurile către administraţia publică şi privată şi către bugetele asigurărilor sociale, sub forma impozitelor, contribuţiilor, cotizaţiilor, precum şi acoperirea unor nevoi legate de producţia gospodăriei (hrana animalelor şi păsărilor, plata muncii pentru producţia gospodăriei, produse pentru însămânţat, servicii veterinare etc.). Cheltuielile pentru investiţii, destinate pentru cumpărarea sau construcţia de locuinţe, cumpărarea de terenuri şi echipament necesar producţiei gospodăriei, cumpărarea de acţiuni etc. deţin o pondere foarte mică în cheltuielile totale ale gospodăriilor populaţiei (doar 0,3%).5

Unele particularităţi în ceea ce priveşte mărimea şi structura cheltuielilor totale de consum suntdeterminate de mediul de rezidenţă. Astfel, în timp ce nivelul mediu lunar pe o gospodărie al cheltuielilor totale de consum, este mai mare în urban faţă de rural cu 347 lei, cel pentru consumul alimentar este mai mare cu numai 3 lei. Aceasta derivă din faptul că, în rural, 48,2% din cheltuielile pentru consumul alimentar reprezintă contravaloarea consumului din resurse proprii, în timp ce în mediul urban, consumul de produse alimentare din resurse proprii a acoperit 20,5% din cheltuielile pentru consumul alimentar.6

O componentă a consumului, cu pondere relativ mare în cheltuieli, este legată de locuinţă (apă, energie electrică şi termică, gaze naturale, combustibili, mobilier, dotarea şi întreţinerea locuinţei). În trimestrul IV 2012, aceasta a reprezentat 20,5% din cheltuielile totale de consum. În cadrul cheltuielilor cu locuinţa cea mai mare pondere a deţinut-o cheltuielile necesare funcţionării şi încălzirii locuinţei (16,7%). La polul opus s-au situat cheltuielile efectuate de gospodării pentru hoteluri, cafenele şi restaurante (1,3%) şi cele pentru educaţie (0,7%).

Situaţia din EuropaMare parte din ţările UE au luat măsuri pentru a consolida şi extinde politicile pasive şi active în

domeniul pieţei forţei de muncă şi, de asemenea, măsuri de susţinere a ocupării forţei de muncă pe perioada crizei. Cu toate acestea, accentul şi domeniul de aplicare al măsurilor luate au fost foarte diferite – unele ţări axându-se pe susţinerea ocupării forţei de muncă şi alte ţări pe sprijinirea şomerilor sau oferirea de pregătire profesională. În majoritatea cazurilor, ca urmare a variaţiei tradiţionale dintre ţări în privinţa importanţeiunor politici pasive şi active în domeniul pieţei forţei de muncă în ceea ce privește cheltuielile, ţările diferă considerabil în măsura în care acestea sunt pregătite pentru a amortiza rezultatele crizei economice pe piaţa muncii.

4 Grafic 2) Evolutia ratei somajului5 Grafic 3) Structura cheltuielilor gospodariilor6 Institutul National de Statistica, comunicat de presa nr. 79/2013

4

Chiar dacă pieţele muncii din UE au fost puternic afectate de criză, mare parte din pierderile de locuri de muncă au fost destul de limitate în comparativ cu alţi concurenţi la nivel mondial, lucru datorat în mare parte măsurilor luate pentru a atenua impactul crizei. Acest lucru reflectă o opţiune deosebit deputernică a creşterii flexibilităţii interne (flexibillitate privind timpul de lucru, inclusiv program mai scurt sau şomaj parţial temporar, închideri temporare etc.), alăturată cu concesiile salariului nominal ca răspuns pentru stabilitatea locului de muncă în anumite sectoare; toate acestea par să fi împiedicat, sau cel puţin întârziat, concedieri semnificative în anumite state membre. Mai presus de toate, creşteri mai moderate ale raţei şomajului în UE în comparaţie cu, de exemplu, Statele Unite reflectă tendinţa mai mare în unelestate membre să se adapteze la evoluţia cererii prin reducerea orelor de lucru, decât a numărului de lucrători, în special în Germania.

Modelul suedez în domeniul ocupării forţei de muncăModelul suedez al ocupării forţei de muncă face parte din modelul aplicat de ţările nordice

(Danemarca, Finlanda, Norvegia şi Suedia), fiecare ţară având anumite specificităţi în domeniul ocupaţional. Folosind analiza statistică de tip cluster, Gaard (2005) concluzionează că modelul danez face parte din regimul nord-european, care include şi ţările Olanda şi Suedia. Acesta se aplică diferit în aceste ţări în ceea ce priveşte gradul de flexibiliate al pieţei muncii şi generozitatea ajutorului de şomaj. Astfel, se justifică înregistrarea unor performanţe diferite în domeniul ocupării forţei de muncă în aceste ţări.

Punctul de reper pentru modelul aplicat de ţările nordice în domeniul ocupării îl reprezintă modelul danez al flexicurităţii. Acesta se mai numeşte şi triunghiul de aur danez şi îmbină măsurile de protecţie a ocupării cu asigurarea unui ajutor de şomaj generos şi cu aplicarea politicilor active pe piaţa muncii.

Modelul ţărilor nordice sugerează că o piaţă a muncii flexibilă poate coexista cu un sistem social generos, în condiţiile menţinerii unui şomaj scăzut. Altfel spus, acest model presupune reducerea ratei şomajului şi aplicarea unor standarde ridicate de securitate socială pentru şomeri. Studiile de specialitate demonstrează însă că succesul aplicării modelului nordic depinde şi de nivelul şomajului iniţial, dar şi de situaţia economică a ţării.

În prezent, politicile active în domeniul ocupării aplicate în Suedia vizează două tipuri de măsuri: măsuri care privesc cererea şi care urmăresc stimularea creării de noi locuri de muncă atât în sectorul public, cât şi în cel privat(subvenţionarea locurilor de muncă, prin creşterea subvenţiilor pentru stimularea ocupării la nivelul administraţiilor locale; reduceri ale costurilor nonsalariale pentru angajatori, cum ar fireducerea contribuţiilor la asigurările sociale ale angajatorului; amânarea de la plata asigurărilor sociale ale angajatorului cu două luni şi de la plata taxelor cu până la 12 luni; măsuri de stimulare a cererii de muncă din sectorul construcţiilor prin realizarea unui credit fiscal pentru reparaţii şi întreţinere; investiţii guvernamentale suplimentare în infrastructură pentru a sprijini ocuparea forţei de muncă în sectorul construcţiilor) şi măsuri care privesc ofertă şi care pun accent pe training, programe de formare profesională şi programe de plasare în muncă(asistenţă în căutarea locurilor de muncă pentru şomeri, prin extinderea programelor de căutare a locurilor de muncă şi a programelor de plasare în muncă; creşterea programelor de formare profesională; stimulente pentru exportatori şi firmele mici; stimulente pentru realizarea de noi afaceri, cum ar fi reducerea contribuţiilor la asigurările sociale; ajutoare de venit pentru cei ce îşi pierd locurile de muncă şi pentru cei cu venituri mici; măsuri fiscale care să crească venitul net al celor cu salarii mici; programe de formare profesională pentru lucrătorii angajaţi şi creşterea accesului la educaţie, prin creşterea numărului locurilor subvenţionate la colegii şi universităţi, creşterea suportului financiar pentru studenţi; programe de pregătire continuă).

Indicatorii înregistraţi de Suedia pe piaţa muncii evidenţiază eficienţa politicilor adoptate, atât înainte de criza economico-financiară actuală, cât şi pentru depăşirea acesteia. Dintre indicatorii specifici pieţei muncii, se remarcă rata ocupării, rata şomajului de lungă durată, accesul la muncă şi raportul dintre muncă şi viaţa personală.

În Suedia rata ocupării este de peste 75%, depăşind ţinta strategiei Europa 2020, atât înainte de criză (80,4% în 2008), cât şi după criză (78,7% în 2010). Dacă analizăm situaţia înregistrată în celelalte ţări, observam că efectele crizei economice asupra ocupării au fost mai puternice în Bulgaria, Spania şi Ungaria.

5

Și în România scăderea ratei ocupării determinată de criză a dus la îndepărtarea ţării noastre de ţinta strategiei Europa 2020 (75%), coborând de la 64,4%, în 2008 la 63,3% în 2010.7

Politicile ocupaţionale din Suedia pun un accent deosebit pe realizarea unui echilibru între viaţa de familie şi activitatea desfăşurată la locul de muncă. Astfel, suedezii dedică 65% dintr-o zi (15,5 ore) pentru îngrijire personală şi de agrement, iar timpul de lucru este de doar 1.610 ore pe an (Anuarul Statistic al Suediei, 2011).

Soluţii postcriză adoptate de Suedia pe piaţa munciiPiaţa muncii din Suedia se caracterizează prin protecţie a ocupării ridicată, ajutor de şomaj generos,

cheltuieli ridicate cu implementarea programelor pieţei muncii, dar şi taxe pe venituri ridicate. Legislaţia muncii este aprobată de parlament, dar este completată prin acorduri colective şi negocieri individuale. Acordurile colective completează legea atât în stabilirea salariilor, cât şi în realizarea unor asigurări socialecolective, în stabilirea orelor de muncă, a condiţiilor de muncă, a vacanţelor sau a concedierilor. Aceasta înseamnă că legea stabileşte anumite condiţii de bază cu privire la salariu, timp de lucru, concedieri şi concedii, care sunt valabile dacă nu există acorduri colective sau care sunt completate prin aceste acorduri,de regulă în avantajul angajaţilor. Eforturile de susţinere a creşterii ocupării şi mai ales a eficienţei munciisunt realizate atât la nivel individual, cât şi la nivel organizaţional şi guvernamental.

La nivel individual contribuţia fiecărui individ constă în investiţia în educaţie, participarea la formarea profesională continuă, responsabilitate şi etică în desfăşurarea activităţilor.

La nivel organizaţional, Suedia realizează investiţii masive în cercetare şi inovare, fiind unul dintre liderii în inovare, cu rezultate peste media UE-27. De exemplu, din punct de vedere al cheltuielilor de cercetare dezvoltare în afaceri, Suedia depăşeşte cu 100% media acelorași cheltuieli realizate la nivelul UE-27. România realizează doar 15% din aceste cheltuieli. De asemenea, în Suedia firmele investesc în oameni prin programe de training şi dezvoltă domeniile de cunoaştere intensivă.

La nivel guvernamental se susţin politicile active de ocupare care vizează subvenţionarea creării unor locuri de muncă, organizarea de cursuri de calificare şi recalificare, acordarea de subvenţii pentru angajarea tinerilor, suport pentru firmele mici şi pentru depăşirea crizei.

Politicile active ale pieţei muncii cuprind trei categorii de programe: de formare profesională, de susţinere a ocupării şi de perfecţionare a muncii. Aceste programe s-au extins rapid în Suedia, după criza din 1990, şi s-au menţinut în mărimi mai reduse până în anii 2000. În ultimii ani a avut loc o creştere a acestor programe, pentru a se depăşi criză economică actuală, cel mai recent buget al Suediei punând un accent deosebit pe politicile active care vizează şomerii de lungă durată şi tinerii (Krueger, Lindahl, 2009).

Dacă analizăm modificările anuale ale ocupării în Suedia înainte şi după criza actuală, observăm o scădere a ratei ocupării cu mai puţin de 2 puncte procentuale în perioada 2007-2009, scădere ce este recuperată în perioada următoare (2009-2010). Ţările care au pierdut mai puţine locuri de muncă din cauza crizei şi care şi-au recuperat parţial sau total pierderile în materie de ocupare sunt Suedia, Islanda, Marea Britanie. Alte ţări au avut modificări pozitive ale ocupării, chiar dacă acestea au fost mai reduse după declanşarea crizei. Printre aceste ţări se numără Elveţia,Norvegia, Belgia, Polonia. Grecia, Bulgaria şi Slovacia au înregistrat scăderi mai puternice ale ocupării după criză, în perioada 2009-2010.

Suedia versus RomâniaO ţară cu 9,3 milioane locuitori, cu speranţa medie de viaţă de 81,2 de ani, cu un salariu mediu de

3.000 euro/lună, cu investiţii importante în educaţie, cercetare şi dezvoltarea de energie regenerabilă, Suedia este una dintre ţările cu performanţe remarcabile reflectate prin indicatorii calculaţi de către organismele internaţionale.

Politicile pieţei muncii din Suedia au o tradiţie în realizarea acordurilor între asociaţiile profesionale şi sindicate, precum şi în politicile active ale pieţei muncii. Menţinerea locurilor de muncă şi crearea de noi locuri de muncă este una dintre ţintele politicilor ocupaţionale din Suedia, având în vedere beneficiile

7 Grafic 4) Rata ocuparii(20-64 ani) in perioada 2008,2010 raportata la tinta Europa 20206

deţinerii unui loc de muncă, atât la nivel individual, cât şi la nivel naţional. La nivel individual, beneficiile obţinute sunt atât economice (sub forma veniturilor obţinute), dar şi personale, oferindu-i individului o mai bună integrare în societate, dezvoltarea unor abilităţi şi competenţe pe parcursul vieţii active.

Din punct de vedere al beneficiilor la nivelul societăţii, se ştie că, cu cât există un nivel mai ridicat de ocupare, cu atât ţările respective sunt mai bogate şi stabile din punct de vedere economic, politic şi social. Din punct de vedere al indicatorilor cu privire la ocupare Suedia se află pe primele locuri, în UE, în ceea ce priveşte rata ocupării, aceasta fiind de 72,7%, şomajul de lungă durată (ca procent din forţa de muncă aflată în şomaj pentru o perioadă de peste un an), fiind 1,42%. Situaţia ocupării în ţările OECD este analizată şi prin indicatorul acces la muncă, calculat pe baza subindicatorilor rata ocupării şi rata şomajului de lungă durată.

Potrivit acestui indicator, Suedia se află pe locul 10, din cele 34 de ţări analizate. Ţările cu cele mai bune rezultate sunt Norvegia, Islanda şi Elveţia, iar cele mai slabe rezultate au fost înregistrate de Spania,Slovacia şi Estonia. Dacă analizăm situaţia Suediei şi problemele cu care se confruntă România la nivel organizaţional, vom observa mari decalaje între cele două ţări. Suedia este unul dintre liderii în inovare, cu rezultate peste media UE-27.

Măsuri active destinate şomerilorCreşterea şanselor de ocupare a persoanelor în căutarea unui loc de muncă se realizează, în principal,

prin: informarea şi consilierea profesională, medierea muncii, formarea profesională, consultanta şi asistenţă pentru începerea unei activităţi independente sau pentru iniţierea unei afaceri, completarea veniturilor salariale ale angajaţilor.Preşedintele Traian Băsescu crede că ar avea loc o "reducere a şomajului extraordinara" dacă angajatorii n-ar mai trebui să plătească CAŞ pentru tineri o perioadă de timp. Prezent la Bruxelles, unde a participat la reuniunea Consiliului European, Băsescu a evidenţiat ca cea mai "importantă provocare socială a Uniunii Europene" în acest moment este şomajul."Acest consiliu pune nişte accente şi considera şomajul cea mai importantă provocare socială a UE. Efectele sociale ale şomajului le vedem în fiecare seară la televiziunile europene: Spania, Grecia, Irlanda, Portugalia, România uneori. Problemele sociale generate de şomaj au devenit o problemă la nivelul UE", a spus Băsescu. Şeful statului a dat şi câteva sfaturi pentru că situaţia din România să nu se înrăutăţească."Atâta timp cât nu se măreşte fiscalitatea şi dacă în România se trece la o absorbţie consistenţă a fondurilor europene, România nu va avea o problemă cu şomajul, cu toate situaţiile de la Oltchim şi Mechel. Dacă Guvernul va reuşi să absoarbă fondurile europene, în mod cert şomajul în România va putea fi ţinut sub control", a arătat Băsescu. El a evidenţiat şi situaţia şomajului în rândul tinerilor, aflată de asemenea în atenţia UE. "România, din circa 650.000 de şomeri, are aproximativ 170.000 de şomeri tineri, cu vârsta până în 25 ani. Începând cu 1 ianuarie 2014 avem la dispoziţie 140 milioane de euro să creăm locuri de munca strict pentru tineri. Vreau să fiu foarte clar. Asta nu înseamnă că aceşti bani se vor duce să facem un capăt de autostradă, ci la înfiinţarea de mici firme prin care tinerii până în 25 de ani să realizeze un venit şi să aibă un produs pentru societate", a spus şeful statului.  Traian Băsescu a identificat şi o soluţie pentru a reduce numărul tinerilor fără loc de muncă. "Guvernul poate găsi soluţii, dar mi se pare că pentru tinerii absolvenţi de facultate, de liceu chiar, ar fi angajaţi dacă nu s-ar plăti timp de doi ani CAŞ. Sunt convins că ar fi o viteză extraordinară de reducere a şomajului în rândul tinerilor. Mi se pare că am mai avut astfel de măsuri", a mai declarat preşedintele.El a subliniat că numărul tinerilor şomeri este mic fata de Spania, de exemplu, "unde sunt milioane" şi ca "trendul în România este de reducere a şomajului, nu de creştere".

Concluzii şi propuneri

7

Fiind un fenomen care afectează în diferite proporţii, toate ţările, prin nivelul, structura, durata şi consecinţele sale, şomajul s-a impus atenţiei guvernelor şi forţelor sociale, devenid o preocupare generală. Pe termen scurt, obiectivul major al tuturor acestora îl formează atenuarea exacerbării consecinţelor sale, iar pe termen mediu şi lung obiectivul consta în diminuarea sau chiar reabsorbirea resurselor de munca aflate în stare de şomaj. Numeroasele aspecte interdependente, prin natura lor, vizează atât firmele cât şi societatea, atât pe cei care lucrează, cât şi pe şomeri.

Anul 2012 a fost unul defavorabil pentru Europa şi implicit, pentru România, din punct de vedere al ratei şomajului, ţara noastră ajungând să atingă un număr de 722 000 de şomeri, majoritatea cu vârste cuprinse între 25-74 de ani.

În luna februarie 2013, rata şomajului în formă ajustată sezonier a fost estimata la 6,7%, aflându-se în creştere cu 0,1 puncte procentuale faţă de luna anterioară şi în scădere cu 0,6 puncte procentuale faţă de nivelul înregistrat în luna februarie 2012.

Conform estimărilor Eurostat, România s-a situat în 2011 pe penultimul loc din Uniunea Europeană după valoarea Produsului Intern Brut pe cap de locuitor, fiind urmată doar de Bulgaria. Astfel, în România, valoarea Produsului Intern Brut pe cap de locuitor exprimat în PPS s-a situat în 2011 la 49% din media Uniunii Europene (UE-27, media egală cu 100).

Indicele câştigului salarial real pentru luna februarie 2013 faţă de luna precedentă, calculat că raportîntre indicele câştigului salarial nominal net şi indicele preţurilor de consum, a fost de 100,0%. Faţă de luna octombrie 2010, indicele câştigului salarial real a fost de 116,8%, având acelaşi nivel cu cel înregistrat în luna ianuarie 2013.

În România, scăderea ratei ocupării determinată de criză a dus la îndepărtarea ţării noastre de ţinta strategiei Europa 2020 (75%), coborând de la 64,4%, în 2008 la 63,3% în 2010.

Creşterea şanselor de ocupare a persoanelor în căutarea unui loc de muncă se realizează, în principal, prin: informarea şi consilierea profesională, medierea muncii, formarea profesională, consultanta şi asistenţă pentru începerea unei activităţi independente sau pentru iniţierea unei afaceri, completarea veniturilor salariale ale angajaţilor.

Pentru reducerea şomajului în rândul tinerilor, se propune o măsură conform căreia angajatorii primesc o subvenţie, în schimbul căreia au obligaţia de a menţine în munca absolvenţii o perioadă de 3 ani. O altă măsură ar fi scutirea de la plata contribuţiilor datorate de angajator, pe o perioadă de un an sau chiar doi, pentru a spori gradul de ocupare al forţei de muncă.

Problematica ocupării forţei de munca reprezintă o prioritate pentru Uniunea Europeană şi o componentă a modelului social european. Strategia Europeană pentru ocupare (SEO) vizează reducerea sistemului de acordare a ajutoarelor pentru şomeri în sensul încurajării căutării active a unui loc de muncă şi prevenirii riscului şomajului; politicile active sunt îndreptate spre crearea de noi locuri de muncă, spre dezvoltarea spiritului antreprenorial, spre educarea şi formarea profesională pe parcursul întregii vieţi pentru îmbogăţirea cunoştinţelor, competentelor şi aptitudinilor tuturor indivizilor.

În România, protecţia socială a şomerilor se realizează cu ajutorul bugetului asigurărilor de şomaj. De asemenea, în scopul protecţiei persoanelor aflate în şomaj acţionează o serie de organizaţii nonguvernamentale care desfăşoară programe cu finanţare internă, externă sau mixtă, vizând îmbunatăţirea condiţiilor de viaţă ale şomerilor.

Pentru a înlătura dezechilibrele existente pe piaţa muncii între cererea şi oferta de forţă de muncă, Guvernul îşi propune adaptarea ofertei educaţionale la cerinţele locale ale pieţei muncii, stimularea mobilităţii forţei de muncă, precum şi îmbunătăţirea serviciilor de mediere oferite persoanelor aflate în căutarea unui loc de muncă şi aplicarea de măsuri active de combatere a şomajului.

In urma analizei efectuate, am constatat că Romania mai are de lucrat pentru a reduce somajul, mai trebuie să adopte din măsurile luate de celelalte ţări europene în acest sens, iar un prim pas este constituit de îmbunătăţirea bazelor de date cu privire la oferta de locuri de muncă existente pe piaţa muncii, prin informatizarea sistemului de colectare a datelor si chiar de crearea de noi locuri muncă ce ar oferi posibilitatea angajării unei părţi din somerii existenţi.

8

Grafice si tabele

Grafic 1) PIB pe locuitor exprimat in PPS

Sursa: Eurostat

Sursa: Institutul National de Statistica

9

2002 2003 2004 2005 2006 2007 2008 2009 2010 20110.000000

0.500000

1.000000

1.500000

2.000000

2.500000

Paritatea puterii de cumparare, indicii de nivel ai preturilor si cheltuielile reale

European Union (27 countries)Romania

an

Valo

are

(%)

Sursa: Eurostat

Sursa: Institutul National de Statistica

10

Sursa: Institutul National de Statistica

Sursa: Eurostat

11